Subiectele pentru retorica anul 1 semestrul 1

Subiectul 1.Stilul si figurile de stil.

Stilul desemneaza manierea originala, felul propriu de exprimare a cuiva, verbal sau in scris, ori modul individual de a fi, de a actiona sau comporta intr-o situatie data. Stilul a fost definit si ca totalitatea particularitatilor lexicale, morfologice, sintetice, topice si fonetice, precum si procedeele caracteristice modului de exprimare, orala si scrisa, al unui individ. Din punct de vedere al discursului stilul inseamna o alegere si randuire proprie a cuvintelor in fraza, care dau o fizionomie distinct modului de exprimare a unui orator si il diferentiaza fata de ceilalti.Claritatea este o calitate fundamental a stilului ce ofera posibilitatea de a intelege fara efort gandirea exprimata in scris sau oral.Pentru ca un discurs sau scriere sa fie clara sunt necesare: 1. Puritatea ce consta in a folosi cuvintele care apartin limbii vorbite, prin opozitie cu folosirea unor neologisme, chiar barvarisme ori argoul.Puritatea limbii exclude folosirea pleonasmelor. 2. Precizia consta in renuntarea la tot felul de lungimi de fraza, caci lungimile de fraza sunt de cele mai multe ori obositoare si creeaza confuzii. 3. Simplitatea consta in a exprima gandurile cu eleganta, gratie, a folosi cuvintele in sensul lor exact, a evita perifrazele. Armonia stilului este create in primul rand de un anumit ritm si o anumita cadenta echilibrata a frazei, de o muzicalitate a ei.Pentru Cicero armonia decurge din cuvintele care stau in fata noastra, la dispozitia noastra, noi le adunam, le adaptam ca pe o ceara moale, le dam figura si forma ce ne place. Stilul juridic este acel stil necesar pentru comunicarea precisa si stiintifica a legilor si principiilor de drept.Caracteristic stilului judiciar sunt argumentarea si logic ape care trebuie sa se bazeze, invocarea dispozitiilor legale, a jurisprudentei si doctrinei raportat la cauza. Figurile de stil sunt caracteristice tipului de discurs denumit orgament, care adauga la efectele argumentatiei forta de presuasiune determinate de utilizarea figurate a limbajului.Teofrast definea figura de stil ca o schimbare a gandirii sau o expresie intr-un fel neconform cu natura, iar Jean Jaques Rousseau spune ca sunt atat de necesare deoarecenumai un geometru si un natang pot sa vorbeasca fara sa foloseasca figure de stil. Retoricii antici cat si stilisti moderni au clasificat figurile de stil astfel: 1. Figuri de cuvinte:metafora, metonimia, sinecdoca,catahreza,litota,hiperbola. 2. Figuri de gandire a) Figure destinate a reda fatadele concrete ale realitatii exterioare:descrierea, portretul,comparatia, alizia, alegoria, antiteza, reticenta, suspensia, maxima. b) Figure de pasiune:imprecatia, apostrofa,ironia,sarcasmul,dubitatia,interogatia, si exclamatia retorica, prosopopeea. 3.Figuri gramaticale: inversiunea, hiperbatul, pleonasmul, repetitia. 1.Din categoria figurilor de cuvinte tropul principal este metafora.Marcel Proust spune ca metafora este singura care poate da stilului o poarta spre eternitate.Metafora are o functie

estetica de sensibilizare ce plasticizeaza realitarea.O alta functie e aceea de a da expresie anumitor atitudini sentimentale ale eu-lui, de exemplu amenintarea din Srisoarea a III-a de M.Eminescu: SI nu voi ca sa te sperii, nici nu voi sa te-nspaimant Cum venire se facura toti o apa si-un pamant. b)Metonimia presupune inlocuirea unui nume cu altul cu care se gaseste intr-o relatie logica, ea este foarte apropiata de metafora.Exista diferite tipuri de mitonimie: 1. Metonimia de persoana permite utilizarea numelui artistului pentru opera; ex. Am cumparat un Grigorescu, Cititi-l pe Cicero etc. 2. Metonimia de timp;ex.Te voi plati la seceris, la cules etc. 3. Metonimia ce se sprijina pe ansamblu continut-continator;ex.beau un pahar de apa, o sticla de vin etc.; 4. Metonimia de loc;Si Cotnarul in pahare / Ca sa se toarne.( I.Pilat, In crama). 5. Metonimia exprimand cauza prin efect; exPrin pomi e ciripit si cant.(G.Cosbuc,La pasti) La noi sunt cantece si flori Si lacrimi multe, multe. (O.Goga, La noi) c)Sinecdoca este figura de stil, ca si metonimia, ce se construieste pe un raport de cuprindere, cei doi termini se pot include unul pe celalalt. Ex.Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / Eu nu ucid cu mintea tainele ce le-ntalnesc / In calea mea / In flori, in ochi, in buze ori morminte (L.Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii). d)Catahreza este o figura gramaticalizata, nemaifiind simtita de vorbitori ca trop: gura vaii, broasca usii, piciorul scaunului etc. e)Litota este figura de stil prin care se atenueaza semnificatia din calcul, cu scopul de a se lasa sa se inteleaga mai mult. Ex. Peste un ceas paganirea e ca pleava vanturata(M.Eminescu,Scrisoarea a III-a) Si pentru toate da-mi in schimb o ora de iubire(M.Eminescu, Luceafarul) f)Hiperbola este varietate a metaforei si opusa litotei, ea fiind o exagerare, o expresie argumentata, cu intentia de a intensifica sugestivitatea. Ex.Ah, mama tu, ce slaba esti N-ai plans pe vifor sa jelesti, N-ai maini de fier, ca fier sa frangi, N-ai mari de lacrimi, mari sa plangi Nu esti de foc la piept sa-l frangi, Sa-l incalzesti.(G.Cosbuc, Moartea lui Fulger). 2.O categorie din figurile de gandire o constituie figurile destinate a reda fatetele concrete ale realitatii exterioare. a)Descrierea(hipotipoza) este zugravirea veridical si sugestiva a unei scene, evocarea unei ambiente, a unui moment fixat in timp si spatiu.Ea cuprinde amanunte pitoresti si sugestive care contribuie la constituirea imaginii ansamblului. b) Portretul are ca obiect o fiinta careia ii sunt evidentiate insusirile fizice si morale, cu intentia de a informa asupra ei, de a trezi anumite sentimente legate de ea. Ex.Cella Delavrancea il descria pe tatal sau Barbu Stefanescu Delavrancea: era inalt, bine proportionat, cu parul cret valvoi, in jurul unui oval delicat ce contrasta cu fruntea puternic bombata umbrind privirea verde ca fulgerul.

c)Comparatia e cea mai simpla figura de stil, cu ajutorul careia se exprima un raport de asemanare intre doua obiecte.Ex. Pe umeri pletele-I curg rau Mladie ca un spic de grau.(G.Cosbuc,Numai una). d)Aluzia este figura de stil prin care se spune un lucru cu intentia de a face sa se inteleaga altul. e) Alegoria este acea figura de stil ce se compune dintr-o mica naratiune, ea aduce in scena personajele ale caror atribute, costumatie si gesture, au valoare de semen, construiesc o lume paralela. f) Antiteza stabileste un contrast intre doua idei, cu intentia ca una sa fie scoasa in evidenta. Ex.Ea un inger ce se roaga El un demon ce viseaza; Ea o inima de aur El un suflet opostat.(M.Eminescu, Inger si demon). g)Reticenta este figura de stil prin care o parte din ceea ce mai e de spus ramane nerostit, fie ca fraza a fost intrerupta brusc, fie ca vorbitorul isi anunta intentia de a nu mai continua. Ex. Eu unul asdar nu vreau sa spun nimic jignitor.(Demostene). h)Suspensia se noteaza cu trei puncte ce anunta pauza in expunere. j)Maxima sau sentinta consta in sublinierea idei printr-un enunt concis exprimand o reflective profunda si generalizata asupra lui. Ex. Non bis ibidem nu poti fi judecat de doua ori pentru aceeasi fapta In dubio pro reo in caz de indoiala legea e interpretata. Audiatur et altera pars trebuie audiata si cealalta parte. O alta categorie din cadrul figurilor de gandire sunt figurile de pasiune denumite astfel deoarece sunt puternic legate de exprimarea schimbarilor sufletesti ale vorbitorilor. a)Imprecatia este o figura neagra, expresia celor mai jos sentimente din sufletul omului, a urii, egoismului inconstient, a cruzimii, a spiritului de razbunare. b)Apostrofa este figura retorica prin care oratorul isi intrerupe , deodata, firul expunerii pentru ca sa se adreseze unor personaje prezente sau absente, chiar unui lucru neinsufletit, cu o intrebare, cu o exclamatie ori o afirmatie sententioasa. Ex.Voi sunteti urmasi ai Romei? Niste rai si niste fameni! I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni!(M.Eminescu,Scrisoarea a III-a). c)Ironia se enunta o apreciere pozitiva sau se adduce chiar o lauda simulate, pentru a sugera ca e vorba de o apreciere negative sau chiar de batjocora.Ex.Bravo!Felicitati! spune profesorul unui elev nepregatit. d)Interogatia retorica consta in adresarea unei intrebari auditorului fara a astepta un raspuns, ci numai pentru a transmite acestuia o parere, sugerandu-I astfel sa si-o insuseasca. Ex.Unde se va opri acest pervers, daca legea nu-I va taia exceptionalul avant pentru fals si excrocherie?(Delavrancea, Pledoaria in procesul Caragiale-Caion). e)Dubitatia este figura de stil prin care autorul pare sa ezite intre mai multe cuvinte sau mai multe sensuri pe care le poate da unei actiuni, pentru a preveni o eventual obiectie, dar mai ales pentru a intari astfel adevarul celor spuse. 3.Din categoria figurilor gramaticale face parte inversiunea si inseamna rasturnarea ordinii normale a cuvintelor, o abatere de la topica propozitiei sau frazei. Ex.In anii noua sute sapte Ca din senin, in martie, in noapte

S-a ridicat spre cer din Hodivoaia Si din Flamanzi si Stanilesti, vapaia.( T.Arghezi, 1907). b)Hiperbatul este intreruperea ordinii obisnuite dintr-un grup de cuvinte, prin introducerea in cadrul lui a altui cuvant sau mai multe. c)Anacolutul e o constructive sintetica ce ia nastere prin intreruperea si modificarea altei constructii, ceea ce determina o neconcordanta intre perceptia psihologica si gramaticala a sensului.Ex.Mosneagul, cand a vazut-o , s-au umplut ochii de lacrimi.(I.Creanga). d)Pleonasmul presupune o exprimare in care se utilizeaza cuvinte, expresii si sinonime cu scopul de a convinge in mod direct auditorul. Ex.Eu ti-s frate, tu-mi esti frate, Intre noi doi un suflet bate.(V.Alecsandri). e) Repetitia presupune utilizarea succesiva a aceluiasi cuvant sau grup de cuvinte intr-o comunicare, in scopul sublinierii idei. Ex.ZIua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara.(V.Alecsandri). In concluzie figurile de stil dau forta exprimarii, cu puterea de a se imprima mai usor si direct in mintile si inimile ascultatorilor.

Subiectul 2.Discursul.
Discursul reprezinta obiectul retoricii, esenta acestuia. Exista mai multe tipuri de discursuri: a) Discursul mediatic, characteristic mass-mediei, definit in sens larg ca enuntare despre realitatea sociala. b) Discursul publicitar(propagandistic), operabil in marketing, are rolul de a informa consumatorii sa cumpere un produs ori sa adopte un comportament. c) Discursul stiintific este menit sa transmita date, informatii, rezultate, realizari din diferite domenii ale stiintei. Gheorghe Mihai are in vedere urmatoarea clasificare: 1. Dupa natura limbajului utilizat este: a) Poetic; b) Categorical; c) Conceptual; d) Cotidian. 2. Dupa materia scopului urmarit de autor se clasifica in: a) Demonstrativ; b) Deliberativ; c) Judiciar. 3. In raport de public poate fi: a) Nedeterminat; b) Determinat; c) Omogen; d) Neomogen.

4. Dupa forma de adresare sunt: a) Oral; b) Citit; c) Scris. 5. Dupa criteriul contactului cu publicul sunt: a) Direct; b) Indirect. 6. Dupa intentia utilizatorului poate fi: a) Persuasiv; b) Seductiv; c) Incitativ. Oratorul incepe printr-o introducere menita sa-I pregateasca pe ascultatori in spiritual propriilor opinii, apoi face cunoscut subiectul discursului expunand faptele care au contingenta cu acesta, prezinta argumentele adecvate care sustin propria opinie si pe cele care combat parerea adversarului.Retorii au sistematizat elaborarea discursului pe urmatoarele segmente: a) Exodiu=lat. Exodium, grec. Proemion; b) Naratiune=lat.narratio, grec. diegesis; c) Argumentare=lat.argumentatio, grec. Pistis; d) Peroratie=lat.peroratio, grec.epilogos. 1.Anticii stabilisera 2 tipuri de exordiu: i. Principium inseamna declararea deschisa a telului pentru care oratorul ia cuvantul. ii. Insimatio presupune o digresiune avand in vedere inaderenta auditorului la specificul cauzei. Exordul nu trebuie sa promita mult pentru ca oratorul va avea nevoie ulterior sa-si desfosoare intreaga forta permisiva, gradual, pe masura ce avanseaza discursul. 2.Naratiunea este o expunere a faptelor ce serveste la comunicarea unor date privitoare la cauza sau la subiectul tratat.In pledoarie naratiunea este o parte foarte importanta a discursului si solicita o atentie speciala. 3.Argumentarea urmeaza intotdeauna dupa naratiune, ea fiind momentul dovedirii si al respingerii, este o parte foarte importanta a discursului pentru ca telul principal al celui care vorbeste este de a dovedi auditorului ca un lucru este adevarat, just sau bun si de a determina adeziunea acestuia. Orice argument e destinat sa dovedeasca unul din cele 3 puncte: adevarul, datoria si interesul.Ordinea prezentarii va fi urmatoarea: a) Propriile argument; b) Respingerea contraargumentelor; c) Reluarea argumentelor sub forma noua. 4.Ultima parte a oricarui discurs este preroratia, epilogul, este segmental in care pateticul se imbina cu argumentarea, momentul specific retoricii. In discursul juridic se prevede si digresiunea, plasata intre argumentare si preroratie, care poate fi o povestire, o meditatie, care dau valente noi argumentarii gratie emotiilor suscitate. Intr-un discurs in functie de subiectul abordat acesta poate fi construit dupa mai multe tipare: A. enumerarea datelor; -comentarea si discutarea lor;

-ce concluzii se impugn si cum trebuie actionat. B. prezentarea unei situatii problematice; -expunerea unei solutii care sa o remedieze; -apelul la implicarea celor interesati. C. situatia ce trebuie remediate; -ce trebuie facut pentru aceasta; -motivele pentru care vorbitorul trebuie ajutat. Pledoaria consta in expunerea orala facuta de avocet in fata instantelor judecatoresti pentru apararea cauzei uneia dintre partile implicate in process.Compunerea unei pledoarii este rodul unei indelungi ucenicii.Nu poti compune o pledoarie daca nu cunosti bine dosarul cauzei, este necesara o discutie cu clientul, ascultarea lui cu rabdare, discutarea cu acesta a actelor principale ale dosarului, cunoasterea si a punctului lui de vedere. Appleton ne spune ca un plan normal si curgator ar trbui sa cuprinda: 1.Exordiul, cu o expunere succinta a obiectului litigiului; 2.Expunerea cronologica a faptelor; 3.Enuntarea problemelor de rezolvat si incadrarea lor in drept; 4.Discutarea lor si desfasurarea argumentelor intr-o ordine logica; 5.Concluzia. Claritatea este conditia esentiala a unei bune pledoarii, dar aceasta claritate nu rezulta numai din claritatea stilului, a elocutiunii ci si din imbinarea dintre elocutiune si actiune.Importanta este si corectitudinea logica a gandirii exprimata correct din punct de vedere grammatical.Stilul pledoariei trebuie sa asigure claritate si concizie. Exordiul trebuie sa fie concis, uneori vehement, in orice caz sa ceeze un current in favoarea clientului, sa trezeasca atentia, sa pregateasca instant pentru atragerea simpatiei fata de cel aparat. Expunerea cauzei trebuie sa fie simpla, rapida, clara, sa fie veridical, credibila, sa nu se intemeieze pe date false.Intr-o pledoarie trebuie sa clasezi probele, sa le ordonezi intr-o ordine logica ascendenta.In incheiere se va aminti judecatorului in ce consta sarcina sa si care este Solutia care I se solicita. Oamenii politici si de stat intr-un system democratic au , ca mijloc de exprimare si afirmare, cuvantul, discursul.Prin intermediul discursului se fac cunoscuti si apreciati, lucreaza, dau dispozitii, mobilizeaza, impresioneaza.Platon spunea cei care sunt prea destepti de a face politica sunt pedepsiti prin faptul ca sunt condusi de prosti. Daca am putea injecta adevarul in politica am ramane fara politica si fara politicieni.(Will Rogers).

Subiectul 3.Oratorul.
Retorica are ca obiect discursul, analiza si studiul acestuia, dar oratorul nu trebuie ignorant.Este de neconceput discursul fara orator si ar fi absurd sa fie disociata pledoaria de avocet.Avocatul este un profesionist, un practician al dreptului avand rolul de a acorda asistenta juridical persoanelor interesate.Pentru ca un avocet sa aiba success este necesar sa intruneasca o serie de calitati, chiar un cumul de calitati.Avocatul este si un artist deoarece el indeplineste efectiv o activitate practica cu trairi sufletesti, cu tonalitati affective si intuitive in care imaginatia joaca un rol important.Talentul intellectual sic el artistic, nu sunt suficiente daca nu li se adauga arta de a vorbi in public. Iscusinta de a vorbi izvoreste din adancurile intelepciunii.Oratorul intelept isi va dovedi talentul nu in dispute sterile in salile de cursuri, ci in incercarile vietii publice, in practica ei, in salile tribunalelor, in adunarile publice , in parlament. Reputatia avocatului se creaza cu urmatoarele elemente: a) Harnicie prefesionala / vointa; b) Capacitate intelectuala / intellect; c) Arta de a dirija si a matui sufletele / inima. Filozofia este importanta in activitatea si pregatirea avocatului, pentru ca el trebuie sa stabileasca sensurile fiecarui cuvant, sa limpezeasca ambiguitatea.Si morala si etica ii este utila avocatului.In pregatirea avocatului stiinta dreptului este si ea indispensabila.Avocatul trebuie sa cunoasca legile, practica, doctrina nu doar cand studiaza cauza si elaboreaza pledoaria ci si cand se afla in fata judecatorului. Prima grija a avocatului este sa stie ce procese sa ia.Nimic nu trebuie sa-l impiedice sa renunte la un process pe care l-a primit fiindca I se parea drept; clientul nu trebuie inselat cu sperante false.Metoda studierii procesului constituie baza pledoariei.Avocatul dup ace a studiat dosarul cauzei trebuie sa informeze pe judecator.Sunt avocati neglijenti pe care nu-I interenseaza deloc care este punctul principal ale procesului. Cheama pe client la ei ajunul sau chiar in dimineata dezbaterii si se lauda ca au invatat toata cauza numai pe banca avocatilor.Ei mint.Inainte de toate trebuie fixact clientrului timpul si locul pentru a-l asculta in tihna si a-l indemna sa expuna toate amanuntele cat mai pe larg, caci nu strica sa asculti lucruri de prisos, cat strica sa nu cunosti pe cele esentiale.Dupa ce a ascultat cu suficienta rabdare, avocatul trebuie sa se transpuna in rolul adversarului, clientul trebuie interogat si incoltit cat mai necrutator.Cel mai bun avocet este cel care nu-l crede de indata pe client. Pledoaria trebuie pregatita anterior, inainte ca sa fie rostita cu ocazia judecarii procesului.Avocatul va face planul acesteia, va intocmi notele de pledoarie sau o va scrie in intregime pentru a fi depusa instantei sub forma concluziilor scrise. In exodiu trebuie inceput cu ceva despre care cel ce asculta este dispus sa creada ca ar fi interest si care sa-l determine sa fie atent pentru a auzi si alte lucruri demne de atentia sa.Rolul exordiului este acela al unei pregatiri de ordin psihologic. Urmeaza partea denumita propunere, adica expunerea a ceea ce se doreste sa fie lamurit sau transmis instantei. Partea denumita diviziune va fi consacrata aspectelor ce vor fi tratate in pledoarie.Acestea vor fid oar enuntate, fiind de un real folos planul discursului intocmit cu ocazia pregatirii procesului.

Dupa divizio urmeaza naratiunea.In naratiune se prezinta fapte, dar numai din randul celor esentiale.Cu ocazia naratiunii se observa daca avocatul cunoaste dosarul, daca poseda arta de a se exprima, cultura generala, cunostintele sale literare.Judecatorul trebuie sa inteleaga exact ceea ce s-a intamplat. Confirmarea este parte din pledoarie care presupune demonstrarea punctului de vedere propriu.Daca este vorba de un caz penal se va demonstra ca fapta nu constituie infractiune, cel in cauza nu e autorul. Refutatia sau respingerea consta in combaterea argumentelor adversarului. Peroratia este partea finala a pledoariei.Ea reprezinta o concluzie, o sinteza un rezumat in cateva fraze a ceea ce s-a demonstrate.Este vorba de o ipoteza ce trebuie demonstrate la final, in peroratie, aceasta a devenit o certitudine ce a fost realmente demonstrate. O serie de reguli trebuie respectate de avocat in ceea ce priveste elocutiunea sau stilizarea atunci cand isi sustine pledoaria. Avocatul va trebui: 1. Sa vorbeasca correct din punct de vedere grammatical, sa foloseasca o sintaxa adecvata sis a intrebuinteze cuvintele in adevaratul lor sens. 2. Sa utilizeze figure de stil(metafore, comparatii, portretizari) ornandu-si pledoaria cu scopul de a face si de a exprima cat mai plastic ideile expuse; 3. Sa vorbeasca in chip potrivit, adecvat, fara emfaza, simplu, modest, sobru in functie de natura cauzei, convingator, fara sincope si pause inutile. Actiunea in pledoarie consta in atitudine, dictie, mimica, privire etc. Se impune urmatoarele recomandari: a) Sa se foloseasca o intonatie adecvata, in functie de ideile exprimate, evitandu-se platitudinea; b) Pledoaria se va incepe cu un ton calm, jos, normal, pentru a se putea ridica ulterior, atunci cand este cazul; c) Avocatul nu se va enerva niciodata, nici pe adversar si cu atat mai putin pe judecator; Avocatul trebuie sa fie natural, expresiv, trebuie sa evite ambiguitatea, folosirea de tropi coplicati, sonoritati dezagreabile. Filosoful englez Francis Bacou era de parere ca gluma este o trasatura buna pentru adevar.Pentru a ajunge buni vorbitori in public trebuie respectate patru conditii: 1. Dorinta puternica si indarjita pentru a reusi. 2. Sa stii exact ce trebuie sa vorbesti. 3. Oratorul trebuie sa aiba incredere in fortele proprii, sa dea dovada de curaj. 4. Trebuie exercitat si iar exercitat, este o conditie sine qua nou( fara de care nu se poate). Profesorul American William James afirma ca reusita in oratorie depinde de talentul si intensitatea dorintei de a reusi. Pentru o memorie buna trebuie sa ai in vedere cele 3 legi: 1. Intiparirea presupune concentrarea asupra a ceea ce este de retinut, conform unui proverb chinezesc ceea ce se vede odata valoreaza cu ceea ce auzi de o mie de ori. 2. Repetitia este acea lege fireasca a memorieirepetitio est mater( repetitia este mama invataturii), asa cum considerau inteleptii din Roma antica. 3. Asocierea de idei este un element indispensabil in a retine ceva.Secretul unei memorii bune este sa facem multe asocieri cu fiecare lucru pe care dorim sa ni-l amintim.

Prima regula in prezentarea discursului este ca acesta nu trebuie citit.Discursul trebuie scris si numai asa vorbitorul poate sa exerseze, parafrazandu-l pe Horatiu oratorul trebuie sa-si caute gandurilesi veni-vor in goanna mare vorbele de la sine. A doua regula este pregatirea temeinica a inceputului discursului.Trebuie inceput cu ceva interesant inca din prima propozitie care poate consta in: 1. Starnirea curiozitatii; 2. Istorisirea unei povesti; 3. Rostirea unui citat celebru; 4. Prezentarea unei anecdote etc. Introducerea va fi scurta, sa para libera, intamplatoare.Daca se incepe cu o anecdota, aceasta trebuie sa aiba legatura cu subiectul Umorul trebuie sa fie doar glazura tortului , nu tortul in sine. O a treia regula consta in exprimarea clara a punctului de vedere sustinut de orator.Orice discurs in conceptia lui Date Carnegiu cuprindea: a) Sa clarifice ceva; b) Sa impresioneze sis a convinga; c) Sa indemne la fapte; d) Sa amuze. Tonalitatea vocii oratorului nu trebuie sa ramana aceeasi, invariabila, ci ea trebuie schimbata o data cu ideile, cu unele cuvinte sau fraze.Ritmul exprimarii trebuie si el schimbat permanent, constituind cea mai buna metoda de a accentua o ide.Pauzele inainte si dupa ideile importante sunt si ele extreme de importante.Se considera ca sunt 3 elemente ce conteaza intr-un discurs: cine il spune, cum il spune si ce spune.Oratorul trebuie sa aiba simtul comunicarii. Incheierea trebuie pregatita si memorata asa cum se procedeaza si cu inceputul.Sunt mai multe feluri de a incheia un discurs: 1. Sa se rezume ceea ce s-a spus, subliniind principalele puncte care au fost evidentiate. 2. Sa se indemne la actiune. 3. Sa se faca publicului un compliment. 4. Sa se strarneasca macar o data rasul. 5. Sa se citeze un vers potrivit etc. Prestanta unei personae , oregularitate a trasaturilor, distinctia nu pot fi decat in avantajul oratorului.Un avocet ce se ridica peste toti adversarii printr-o statura maiestuoasa, prin vapaia ochilor, prin fruntea impunatoare, prin prestanta gesturilor, printr-o voce ca a unui actor are un mare avantaj ce-I poate garanta succesul.Sarmul personal, scanteia de geniu pe care o are un om fac ca uratenia sa nu cantareasca prea mult in balanta succesoruluiului.Vestimentatia trebuie sa fie decent, parafrazandu-l pe Quitillian putem spunehaina face omul, indifferent daca acesta este avocat, om politic, parlamentar sau diplomat.Efectul hainelor este dublu: 1. Asupra celui care le poarta ii da incredere in sine. 2. Asupra auditorului care apreciaza astfel ca are in fata lui o persoana ordonata, pregatita, care se respecta. Vocea poate fi prietenul nostru pe viata sau dusmanul nostru, ea confera sau nu oratorului succesul.Platon pretindea ca poate judeca un necunoscut dupa timbrul vocii saleVorbit ca sa va cunosc!.Quitillian spunea vocea poate fi clara sau voalata, plina sau ascutita, dulce sau aspra, deschisa, aspra sau flexibila, sonora sau terna.

Oamenii cand vorbesc si vor sa fie convingatori fac anumite gesture, instinctive, necontrolate de cele mai multe ori.Prin aceste gesture se transmite bucuria, tristetea, mania, indiferenta etc.Limbajul gestului si dialogul oral se considera ca subliniaza, intareste, atenueaza, incita, nuanteaza si precizeaza ideile transmise.Cel mai bine este cat mai putine gesturi, respectand ceea ce ziceau latinii ne quind nimis(sa nu fie nimic prea mult). Tinuta Trebuie sa fie dreapta si este de dorit sa cuprinzi cu privirea auditoriul.Oratorii antici vorbeau intotdeauna stand in picioare, numai asa oratorul isi respecta auditoriul; avocatul in fata istantei sta doar in picioare. Tracul este un sentiment cu totul natural si care se justifica prin frica de esec.Nu trebuie sa confundam tracul cu timiditatea care tine de temperamental si frica oratorului. Oratorul, discursul si auditorul sunt elemente indispensabile ale unei actiuni umane, care se intrepatrund si care nu pot exista separate. Oratorul este cel care vorbeste rostind un discurs adresat unui auditor, dispus sa asculte, sa inteleaga, sa fie convins de justetea celor spuse sis a actioneze in sensul dorit.Este o relatie triunghiulara in care discursul este cel care leaga oratorul de auditor.Rostul si scopul oratorului este sa domine, sa atraga ascultatori.Daca oratorul vorbeste bine este repede ascultat.A vorbi bine presupune a tine seama de nivelul de cultura a auditorului caruia I se adreseaza.Un bagaj sofisticat nu este deloc indicat.Politetea este pentru orator o adevarata pavaza, trebuie evitat sa fie pompos, emphatic, sententios.