despre Minoritile din Europa de Sud-Est (CEDIMR-SE)
Minoritile din Europa de Sud-Est
Romii din Romnia
Cuvnt nainte
Acest raport a fost realizat n colaborare cu Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnocultural (CRDE). La ntocmirea lui au participat Cathy O`Grady si Daniela Tarnovschi, cercettori CEDIME-SE, respectiv CRDE. A fost redactat de Panayote Dimitras; director al CEDIME-SE, Nafsika Papanikolatos, coordonator la CEDIME- SE; Caroline Law si Bianca Rusu, traductori n/din limba englez la CEDIME-SE, respectiv CRDE. CEDIME-SE si CRDE doresc s aduc mulumirile lor n mod deosebit celor care au recenzat acest raport, respectiv lui Gabriel Andreescu, director al programului ,Minoritile naionale si libertatea religioas, membru al Comitetului Helsinki Romn, lui Istvan Haller, coordonator de program la Liga ProEuropa, Florin Moisa, director executiv al Centrului de Resurse pentru Comunitile de Romi si lui Iulius Rostas, expert guvernamental la Departamentul pentru Protecia Minoritilor Naionale Biroul Naional pentru Roma. CEDIME-SE si CRDE doresc s mulumeasc de asemenea tuturor celor care le-au Iurnizat inIormaii si/sau documente si/sau au acordat interviuri cercettorilor lor. Responsabilitatea pentru coninutul acestui raport si-o asum CEDIME-SE. Toate comentariile sunt binevenite la adresa: office@greekhelsinki.gr
CARACTERISTICILE MAJORE ALE MINORITILOR DIN SUD-ESTUL EUROPEI
Statul: Romnia
Numele (n englez, n limba dominant yi, dac este diferit, n limba minoritii)
Roma (englez), igani, uneori Romi (romn), Rom (limba minoritii).
Exist vreo form de recunoaytere a minoritii?
Da. Departamentul pentru Protecia Minoritilor Naionale din cadrul guvernului are un Birou Naional pentru Roma. n calitate de minoritate naional recunoscut, romii beneIiciaz de protecie prin Constituie si prin legislaia domestic adoptat cu privire la minoritile naionale. De asemenea, le sunt garantate o serie de drepturi prin acordurile internaionale pe care le-a semnat Romnia. n plus, din 1990 au fost nIiinate un numr semniIicativ de organizaii ale romilor (vezi Adrese).
Categoria(iile) (naional, etnic, lingvistic sau religioas) declarat de minoritate yi, dac este diferit, de stat.
Naional.
Teritoriul n care locuiesc.
Eoarte dispersat. Exist comuniti de romi n toat ara.
Populaia.
ConIorm recensmntului din 1992, exist 409.723 romi. Alte estimri: pn la 1,8 milioane (7,9). Unele organizaii susin c numrul lor atinge 2,5 milioane (Minority Rights Group, 1997:240). Institutul de Cercetare a Calitii Vieii estimeaz numrul lor, n 1998, ntre 1.452.700 si 1.588.552 (heteroidentiIicai), dintre care 922.465 pn la 1.002.381 (autoidentiIicai) (Institutul de Cercetare a Calitii Vieii, 2000)
Denumirea limbii vorbite de minoritate (n englez, n limba minoritii yi, dac este diferit, n limba dominant).
Romani, vorbit de aproximativ 60.
Exist vreo form de recunoaytere a limbii minoritare?
Romnia a semnat si ratiIicat Convenia Cadru pentru Protecia Minoritilor Naionale n 1995 (Articolul 10, 11 si 14) n care se stipuleaz c 'Iiecare persoan care aparine unei minoriti naionale are dreptul de a Iolosi n mod liber si Ir ingerin limba sa minoritar, n privat si n public, oral sau n scris. Limba romani se pred n unele clase, numrul scolilor n care se pred Iiind n continu crestere.
Limba dominant n teritoriul n care locuiesc.
n principal, este utilizat limba romn, dar si limba maghiar n unele zone din Transilvania unde aceasta este limba dominant (Harghita, Covasna si, izolat, unele zone din alte judee).
Utilizare ocazional sau cotidian a limbii minoritare.
n Iuncie de zon, romani este Iolosit att ocazional (n comunitile n care romii nu sunt majoritari si nu au contacte regulate cu ali romi) sau cotidian (de exemplu, de copii la scoal).
Accesul la educaie n raport cu nevoile minoritii.
Sistemul educaional instituionalizat nu corespunde nevoilor (vezi capitolul 6) (Elorin Moisa, 2000).
Practicile religioase.
Sunt ortodocsi (83,5), catolici (4,7) si protestani (4,3), n Iuncie de zona n care locuiesc si de religia dominant din zona respectiv (Recensmnt 1992, Vol. I, 1994:784).
Exist vreo form de recunoaytere a religiei?
Da. Toate sunt recunoscute oficial.
Comuniti care au aceleayi caracteristici dar care triesc n alte zone/ri.
Albania, Austria, Belgia, Bosnia-Heregovina, Bulgaria, Cipru, Croaia, Danemarca Elveia, Estonia, Eederaia Rus, Einlanda, Erana, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Macedonia, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Ceh, Republica Eederal Iugoslavia, Slovacia, Spania, Suedia, Turcia, Ungaria. Irlanda si Marea Britanie au populaii de 'nomazi (a nu Ii conIundai cu cltorii New-Age sau cu 'iganii). n Marea Britanie exist si indivizi care se auto- denumesc romi.
Populaia acestor comuniti n alte teritorii/ri din Europa Central sau de Sud-Est.
Toate datele de mai jos provin din World Directory of Minorities Ghidul Minoritilor Lumii (Minority Rights Group, 1997), cu excepia celor care au speciIicat o alt surs.
Albania recensmntul din 1989 nu d nici un Iel de inIormaii. Se estimeaz c ar Ii pn la 100.000 (2,9); Bosnia-Heregovina numrul estimat nainte de 1992 era de 100.000; Bulgaria (recensmntul din 1992) 312.000 (3,7); Cipru 500-1.000 (0,7 0,13%); Croaia se crede c sunt 18.000 (0,37); Grecia estimrile oIiciale: 160.000200.000 (1,51,9%); MRG-G estimeaz aproximativ 350.000; Macedonia nu apare n nici un recensmnt. Alte estimri: 200.000 (10,3); Republica Ceh 33.500 (0,3). Alte estimri: pn la 300.000 (2,9%); Republica Eederal Iugoslavia 137.265 (1,3). Alte estimri ating 500.000 (4,8%); Republica Moldova 20.000-25.000; Polonia 15.000 (0,03%); Slovacia 80.600 (1,5). Alte estimri: pn la 350.000 (6,6); Slovenia 2.293 (0,11%). O estimare neoIicial: 7.000 (0,35); Turcia - aproximativ 50.000 (0,08%). Ungaria (recensmntul din 1990) 143.000 (1,3). Alte estimri: 250.000- 800.000 (2,4-7,8%);
PREZENTARE
1. ISTORIC
1.1 Evoluii istorice importante
Despre existena populaiei roma n Europa medieval exist nsemnri timpurii doar sporadice. Se crede c primii etnici romi au venit n Europa de Est din India. De-a lungul secolelor s-au deplasat spre vest prin Persia, Armenia si Imperiul Bizantin pn n Europa, Iiind menionai n anul 1000, cnd au ajuns n Imperiul Bizantin (Cronologia istoriei romilor, 2000). Este destul de diIicil s se ajung la un consens reIeritor la anul n care romii au ajuns pentru prima dat n Valahia si n Moldova (cele dou provincii romnesti). Jonathan Eox (Eox, 1995) susine c au venit n sec. XI din zona cunoscut azi sub numele de nordul Indiei si Pakistan, deplasndu-se n cadrul unei mari miscri migratorii. Bogdan Petriceicu Hasdeu a tradus si analizat (ntre 1867-1877) unele documente ce se aflau n arhivele mnstirii Tismana. Unul dintre acestea, din 1387, semnat de Mircea cel Btrn, atest Iaptul c iganii veniser n Valahia cu cel puin un secol nainte de acea dat. Un alt document, sub Iorma unei note de recepie cu privire la 40 de Iamilii de igani sclavi oIerii ca dar, era datat 1385 (Hancock, 1999).
Problema sclaviei populaiei roma este una Ioarte controversat. Jirechek, Potra si Chelcea (citai de Hancock, 1999) au sugerat nu numai Iaptul c sclavia era o condiie inerent acestei populaii, care si are originea n statusul lor de paria n cadrul castei Sudra din India, dar si c au Iost sclavi de cnd au Iost adusi n Europa de Sud-Est, de ttarii care i-au cucerit. O alt posibilitate ar Ii Iaptul c ei au Iost obligai s se vnd ca sclavi pentru a-si plti datoriile, Soulins si Gheorghe (citai de Hancock, 1999) au lansat aceast ipotez. Dup cum menioneaz Gheorghe (citat de Hancock, 1999), primii romi care au ajuns n principatele romne au Iost liberi, acolo au gsit o nis economic Iavorabil deprinderilor pe care le aduseser din India sau pe care le nvaser n Imperiul Bizantin: prelucrarea metalelor, prelucrarea lemnului si divertisment. Datorit eIectelor devastatoare ale cruciadelor ce avuseser loc n secolele precedente, societatea valah pe care au gsit-o romii la venirea lor era napoiat din punct de vedere tehnologic, Iiind centrat pe agricultur. n momentul n care economia a nceput s se transIorme treptat dintr-una centrat pe agricultur ntr- una de pia, a devenit dependent de deprinderile artizanale ale romilor (Hancock care citeaz din Gheorghe, Sclavia Romilor, 2000).
Nicolae Gheorghe, un specialist n problema romilor (n prezent fiind Consultant pe Problemele Populaiilor Roma si Sinti la Organizaia pentru Securitate si Cooperare din Europa), susine c sclavia a Iost rezultatul cresterii msurilor stringente luate de proprietarii de pmnturi, de curile domnesti si de mnstiri pentru a preveni ca Iora de munc, pe care o constituia populaie roma, s prseasc principatele. Ei ncepuser s plece din principatele romnesti pentru a scpa de preteniile, mai apstoare ca niciodat si de 'dependena Iiscal limitat de domnitorii romni cutnd o 'dependen personal nelimitat de marii latiIundiari ai rii, de mnstiri si de boieri (Hancock care citeaz din Gheorghe, Sclavia romilor, 2000). Tratamentul aplicat romilor n perioada sclaviei era unul extrem de dur. Aveau mai puine drepturi dect un iobag din nastere - latifundiarii avnd chiar si dreptul de a-i vinde sau de a-i oIeri ca dar (Kenrick, 1998:138). Codul civil stipula ca romii venii din aIara granielor s Iie proprietatea statului; n plus, Iiecare copil rom nscut ntre graniele principatelor devenea implicit sclav (Liegeois, 1968:110). Codul lui Basil, Lupul Moldovei, datat 1654, conine reIerine cu privire la tratamentele si pedepsele la care erau supusi sclavii.
Dup cum susine Gheorghe, procesul nrobirii romilor de ctre latiIundiari nu avea nici o baz legal. Datorit statusului 'de marginalizai pe care-l aveau romii la acea vreme nu puteau opune rezisten. n acelasi mod erau tratai si de otomanii cotropitori, ca fiind buni numai pentru a fi sclavi (calificativ pe care-l primeau toate populaiile non-musulmane aIlate sub dominaie) (Sugar, 1964, citat de Hancock, Sclavia romilor, 2000).
n Evul Mediu, schimbrile sociale survenite au inIluenat tratamentul aplicat romilor si celorlalte popoare din regiune. n 1503 Valahia si Moldova au cedat n cele din urm n Iaa turcilor, acest lucru nsemnnd dri ctre Imperiul Otoman, desi ambele provincii si-au meninut controlul asupra aIacerilor interne. Viaa social si economic s-a schimbat sub inIluena turcilor, societatea orseneasc s-a divizat n bresle mestesugresti, numrul sclavilor de etnie roma a crescut prin transIormarea ranilor n iobagi. Prezena romilor era important n regiune datorit deprinderilor lor de a prelucra lemnul. Ei au nceput s Iie mprii pe categorii att n Iuncie de stpnul pe care-l aveau, dar si dup tipul de munc pe care-l prestau. De aceea, se Iceau diIerene ntre cei care lucrau n cas (igani de cas) si cei care lucrau n agricultur (igani de ogor). n mod similar, sclavii care erau sub patronajul coroanei sau al statului erau mprii n Iuncie de stpni: dac acestia erau nobili (sclavi domnesti), dac erau n stpnirea curii (sclavi de curte) sau latiIundiari din zona rural (sclavi gospodresti). Biserica Ortodox Romn deinea sclavi mnstiresti care erau mprii n vtrasi (gospodari) sau liesi (artizani). Cei deinui de curte erau, la rndul lor, mprii n Iuncie de ocupaia lor speciIic. De exemplu, dresorii de ursi erau cunoscui ca ursari iar Iuritorii de linguri ca lingurari (Crowe, 1991:63). Aceast ultim categorizare se pstreaz pn n zilele noastre, aplicndu-se celor patruzeci de triburi de romi prezeni n Romnia. Att poziia romilor ct si cea a ranilor a deczut n timpul decadelor urmtoare, nct 'este imposibil s se vorbeasc despre nrobirea iganilor, Ir a o meniona n acelasi timp si pe ce a rnimii (Crowe, 1995:109).
Legile votate n acea perioad Iceau sclavia si mai nenduplecat; pedeapsa cu moartea era tot mai des ntlnit. La sIrsitul sec. al XV-lea, orice individ de alt etnie dect roma care a lsat nsrcinat o Iemeie de etnie roma si s-a cstorit cu ea, era obligat s devin el nsusi sclav. Eurtul era crunt pedepsit si, conIorm unei legi din 1652 'un sclav care viola o Iemeie trebuia condamnat s fie ars de viu (Crowe, 1995:109-110). Legislaia era astIel conceput nct s previn comerul ilegal cu sclavi, cei de etnie roma Iiind valorosi datorit Iaptului c stpneau mestesugul prelucrrii lemnului. Cei care ncercau s Iug erau aspru pedepsii (Crowe, 1991:63).
Pn n sec. XVI, termenii de 'rob si 'igan erau sinonimi cu 'sclav, desi ultimul a fost la origine un etnonim neutru aplicat de europeni primilor indivizi de etnie roma.
Populaia roma n-a dus-o mai bine nici sub dominaia maghiar din Transilvania. n timpul Imperiului Austro-Ungar s-a iniiat o politic de asimilare Iorat, continuat ulterior de regimul comunist. Romilor li s-a interzis s mai vorbeasc limba romani si s practice mestesugurile lor tradiionale (Helsinki Watch, 1991:10); cei care erau prinsi vorbind limba romani primeau ca pedeaps 25 de lovituri de bici. De asemenea li se interzicea s poarte costumele lor tradiionale si s practice nomadismul (Liegeois, 1986:106); li se interzicea chiar si s se numeasc romi. Termenul pe care trebuiau s-l Ioloseasc atunci cnd se reIereau la etnia lor era Uj Magyar (maghiar nou). Cuvinte de dezaprobare la adresa romilor au Iost larg rspndite, ei devenind curnd apii ispsitori pentru tot Ielul de acte delincvente: de la jaIuri minore, pn la acte de canibalism si vampirism. Pedepsele pentru acestea din urm erau deosebit de brutale. La un moment dat, n 1782, 40 de romi au Iost pusi pe o roat de tortur si tiai n buci. Ei au Iost acuzai c ar Ii mncat niste rani maghiari. Ulterior aceast acuzaie s-a dovedit a Ii Ials (Hancock, 1987:51).
La nceputul secolului XIX s-a nregistrat o schimbare de atitudine. Noi idei se vehiculau n ntreaga Europ. Printre acestea a Iost si cea care susinea c sclavia este un act de barbarism si c trebuia stopat. Pe la mijlocul secolului, n 1842, civa proprietari de sclavi din Moldova au dat un exemplu, eliberndu-i pe acestia (Helsinki Watch, 1991:10). n 1844 si 1847, bisericile din Moldova si respectiv Valahia au Icut acelasi lucru; cu toate acestea, legile au rmas neschimbate. Schimbarea legilor prea imanent n 1848, cnd o alian provizorie a reusit s Iormeze guvernul central de la Bucuresti si a ridicat problema deplorabil a sclaviei, proclamnd imediata eliberare a tuturor iganilor. Aceast declaraie a supravieuit prea puin, deoarece n decembrie 1848 cele dou principate au Iost invadate de rusi si de turci care au reinstaurat multe din legile abolite, nobilii intrnd din nou n posesia sclavilor lor. Invadatorii si-au ales doi noi supusi Alexandru Ghica si Barbu Stirbei. Ei au servit aceste puteri pn n 1855, cnd Grigore Ghica, vrul lui Alexandru, si Stirbei au preluat controlul Moldovei, respectiv al Valahiei. Grigore, n timp ce denuna sclavia, nainta destul de ncet procedurile de abolire a acesteia, n cele din urm ns a capitulat n Iaa presiunilor exercitate de consilierul su si de Iiica sa cea mai mare. n 23 decembrie 1855, Adunarea Moldovei a votat n unanimitate abolirea sclaviei n principat, Adunarea Valahiei procednd la Iel n 8 Iebruarie, anul urmtor (Hancock, 1987:34- 35). Eliberarea complet legal a avut loc n 1864, cnd domnitorul Ioan Cuza, conductorul celor dou principate unite, i-a eliberat pe romi, ceea ce le ddea dreptul s locuiasc n zonele n care lucraser pn atunci. Se estimeaz c la vremea respectiv existau aproximativ 600.000 de sclavi (Istoria si Cultura Romilor, 2000).
O dat ce sclavia a Iost abolit, muli romi au prsit Romnia pentru a se ndrepta spre vestul Europei sau spre America de Nord. Cei care au rmas si-au dat seama curnd c situaia lor nu se mbuntise n mod simitor - Iuseser eliberai ntr- adevr, dar nu li se dduse nici o bucat de pmnt. Aceast situaie i-a determinat s se ndrepte spre ocupaii care au dus la meninerea condiiei lor de srcie si discriminare. Au contribuit la dezvoltarea unor meserii cum ar fi prelucrarea metalelor si a lemnului, iar pentru a supravieui au nceput s Ioloseasc resurse modeste (cu un potenial economic sczut) cum ar Ii procurarea si vinderea sticlelor goale sau exploatarea marginal a colectivitii (ghicitul, cersitul) (ZamIir, ZamIir, 1993:29). Eiind dependeni de 'stpnii lor pentru o perioad ndelungat, ei nu aveau nici o modalitate de a se ntreine si din aceast cauz, muli dintre ei s-au ntors la locurile unde Iuseser sclavi, oIerindu-se, de data aceasta singuri spre vnzare. Se consider c aceast situaie a aIectat comportamentul demograIic al romilor din Romnia pn la cel de-al II-lea rzboi mondial (Hancock, 1987:37).
Primul rzboi mondial si tratatele de pace ncheiate n urma lui au dus la cresterea populaiei minoritare din Romnia cu peste 18 (de la 10 nainte de rzboi la peste 28 dup), dintre acestia, 133.000 erau de etnie roma, reprezentnd 0,8% din populaia total. n schimbul achiziionrii unor noi teritorii, Romnia a Iost nevoit s semneze acordurile internaionale cu privire la drepturile omului. innd cont de circumstane, s-a sperat c situaia romilor se va mbunti. Viziunea guvernului era cea a unui stat unitar, naionalismul dictnd n cele din urm integrarea minoritilor. Industrializarea a nceput s cstige teren si muli oameni au Iost lovii de taxele percepute de guvern, taxe ce fuseser Iixate astIel nct s contribuie la atingerea scopului final - statul unitar. Deteriorarea condiiilor de trai impunea gsirea unui ap ispsitor, un rol pe care romii l-au jucat permanent n Romnia si nu numai. Autoritile au consolidat convingerea c romii nu aveau aceleasi drepturi ca si celelalte minoriti din Romnia, deoarece ei nu aveau o cultur si o istorie scris (Crowe, 1991:68-69).
n momentul n care romii au nceput s se organizeze n colectiviti, s-a produs o schimbare (Helsinki Watch, 1991:11). n 1933 a Iost Iondat Asociaia General, n Bucuresti, urmnd ca n acelasi an s ia nastere un ziar, Glasul Romilor, ce avea s apar timp de sase ani. Ulterior au aprut si alte ziare, precum si organizaii. Prima a luat Iiin n Calbor, n 1926. n 1934 s-a inut o conIerin pentru a nIiina Uniunea General a Romilor din Romnia. ntre 1934 si 1939 aceasta a ncercat s promoveze drepturi egale pentru romii de naionalitate romn, dar amploarea Iascismului si rezultatul rzboiului au pus capt acestei lupte (Kenrick, 1998:139).
Prerea lui AdolI Hitler despre romi este binecunoscut. n Romnia, guvernul pro- nazist al maresalului Ion Antonescu s-a maniIestat vehement mpotriva minoritilor si mai ales mpotriva romilor. A nceput deportarea n mas a acestora din urm, mai ales a romilor nomazi despre care se credea n primul rnd c sunt criminali. n acest context, n 1942, 25.000 de romi au Iost trimisi n Transnistria, teritoriu capturat de la Uniunea Sovietic; aici au murit aproximativ 19.000 (Kenrick, 1998:140). Pentru a evalua consecinele rzboiului, Tribunalul Poporului a stabilit o Comisie a Crimelor de Rzboi. ConIorm rezultatelor publicate de aceasta, n Romnia, n timpul rzboiului au murit 36.000 de romi, Iiind cel mai mare numr nregistrat ntr-un stat european (desi ca procentaj n populaia roma numrul a Iost cu mult mai mic dect n Polonia sau Germania) (Helsinki Watch, 1991:13).
Chiar nainte de deportarea romilor nomazi, dup cum susine Iuliu Rostas, Jandarmeria Romn a Icut un recensmnt pentru a nregistra inIractorii de etnie roma. Oamenii luai cu Iora din casele lor nu au Iost neaprat inIractori, asa cum pretindea Guvernul Romniei din acea vreme; printre ei erau si oameni obisnuii care nu erau nicidecum inIractori (Rostas, 2000).
n timpul regimului comunist, mai ales n anii `60, naionalismul a devenit o unealt ideologic de prim clas, Iiind Iolosit ca si strategie de contraatac mpotriva politicii de la Kremlin si ca o dovad a independenei sale. Din acel moment 'nimeni nu mai putea Ii patriot sau naionalist dac nu Icea parte din partid (Pons, 1999:27). A Iost introdus ideea consolidrii unitii naionale, a unei societi romnesti omogene. Sub pretextul unui model unic al muncitorului socialist, regimul a ncercat s Iinalizeze procesul de asimilare. Scopul declarat era s elimine gradual diIerenele naionale, dar de Iapt ei ncercau s elimine minoritile etnice (Pons, 1999:28).
Romii erau considerai elemente strine ce trebuiau s devin romnesti, cultura lor Iiind considerat ca o cultur a subdezvoltrii si a srciei (Pons, 1999:29). Din aceast cauz trebuia s se Iac ceva pentru a distruge cultura speciIic a romilor, precum si modelul lor de via distinct cel mai important element care i-a caracterizat de-a lungul secolelor. Eliminnd din discursurile sale orice referire la comunitile roma din Romnia, statul nega de Iapt speciIicul acesteia. ConIorm principiilor regimului comunist, ocupaiile 'private trebuiau s dispar. Ca urmare, toate Iabricile particulare ce aveau proprietari privai au Iost conIiscate de stat, acelasi tratament Iiind aplicat tuturor materialelor si uneltelor Iolosite de romi n ocupaiile lor tradiionale (prelucrarea metalelor, a lemnului, conIecionarea bijuteriilor), mai ales aurul Iolosit pentru bijuterii. Simultan, acestia erau integrai n activitile agricole eIectuate n cadrul cooperativelor agricole de producie. Cei care erau pricepui la prelucrarea metalelor, erau recrutai de cooperativele metalurgice. Pn la cderea comunismului, 48-50 dintre romii api de munc lucrau n agricultur (nu aveau voie s Iac comer). Cei care au continuat s practice mestesugurile tradiionale nu erau considerai ca muncitori autentici. Legea i-a proscris, considerndu-i 'parazii sociali, Iapt pentru care ei erau expusi unui risc ridicat de a Ii pedepsii (nchisi sau dusi cu Iora la munc) (Pons, 1999:34).
La nceputul anilor `60, regimul comunist, pentru a asimila populaia roma, a abordat o serie de politici si msuri cu privire la acestia cum ar Ii stabilirea Iorat urmat de ignorarea existenei lor. Spre deosebire de maghiari si de germani, ei nu aveau dreptul de a Ii reprezentai ca si minoritate etnic, nu erau liberi s-si promoveze tradiiile culturale. Socialismul sau comunismul a distrus multe din ocupaiile lor tradiionale si din elementele speciIice modului lor de via, iar romii au nceput s se integreze n stilul de via care le-a fost impus. n timpul comunismului, romii, ca si ceilali romni, primeau locuri de munc n Iermele de stat si n Iabrici. Chiar dac multe din rezultate au Iost obinute ca urmare a unui tratament coercitiv, totusi, multe Iamilii au beneIiciat de o oarecare securitate economic si social ca urmare a acestor politici de sedentarizare si de munc Iorat. n acest mod, ei aveau posibilitatea de a-si ntreine Iamiliile (Iiind obligai s lucreze), avnd n acelasi timp asigurat o locuin (Pons, 1999:34).
Pn n 1996, asa cum menioneaz Trond Gilberg (citat de Pons, 1999:37), printre romi se nregistra cel mai ridicat nivel de analIabetism. Ei nu Irecventau liceul si cu att mai puin nvmntul superior. n urma politicilor de asimilare promovate de statul comunist, familiile de romi erau obligate s si nscrie copiii la scoal. Acesta a Iost un lucru bun, pe de o parte, deoarece li se oIereau copiilor romi aceleasi oportuniti ca si celorlali - din 1966 ncoace muli romi beneIiciind de o educaie elementar, unii dintre ei ncepnd s Irecventeze scoli proIesionale si tehnice. Pe de alt parte acest lucru a avut si consecine negative, deoarece muli dintre ei au nceput s-si nege apartenena etnic, temndu-se de discriminare si dorind s obin poziii mai nalte n structura social. Chiar dac s-a nregistrat o tendin ridicat a abandonului scolar la copiii de etnie roma, sistemul educaional 'trebuia s le dea o diplom de absolvire. Acest lucru a determinat apariia muncitorilor necaliIicai care nu erau pregtii pentru a putea Ii ncadrai n munc si care sIrseau prin a Ii someri. Iulius Rostas susine c 'acesti Iactori au violat principiul oportunitilor egale din educaie si au contribuit la consolidarea trsturilor negative: un nivel sczut al Irecvenei scolare, un nivel crescut al abandonului scolar, un procentaj sczut al celor care au ncheiat ciclul primar (Rostas, 2000). Din aceste cauze, prejudiciile au continuat. Raidurile poliiei ndreptate mpotriva romilor se pretindeau a Ii pur ntmpltoare; dar, n timpul lor, le erau conIiscate bijuteriile si alte averi, autoritile pretinznd c proveneau din tranzacii Icute pe piaa neagr (Kenrick, 1998:140).
n 1977, cnd cultul personalitii lui Ceausescu se aIla n dezvoltare, s-a iniiat un nou program de asimilare, dar care nu a Iost Icut public. Romii care au continuat s practice ocupaiile lor tradiionale, au Iost Iorai s se ntoarc la locurile de munc din Iabrici sau de pe santiere. Unii au continuat s practice mestesugurile tradiionale, mai ales pe cele discrete care erau mai greu de veriIicat de ctre regimul comunist, cum erau cele de comerciani, spoitori, cldrari. Romii erau de asemenea 'beneIiciarii politicilor de sistematizare Iorat a teritoriului, cartierele n care locuiau fiind distruse. AstIel ei erau nevoii s se mute n cldiri noi, care nu erau neaprat mai bune, dar unde trebuiau s se acomodeze cu anumite condiii de trai diIerite de ale lor. De asemenea 'au beneIiciat si de pactul dintre Romnia si Iosta Republic Eederal German. ncepnd cu anii `80, germanii puteau emigra n Republic Eederal German dac statul german pltea o tax pentru Iiecare brbat, Iemeie sau copil emigrat, nelegere cunoscut sub numele de 'vnzarea sasilor. Statul a conIiscat casele sasilor si i-a Iorat pe romi s se mute n ele (Pons, 1999:36; Zamfir, Zamfir, 1993:157).
n ultimii zece ani ai regimului comunist, dezorganizarea social si crizele economice au oprit procesul 'modernizrii (statul le asigura locuine, locuri de munc, iar copiilor le oIerea oportuniti de a Irecventa scoala) si asimilrii populaiei roma. Acest lucru a condus napoi la strategiile tradiionale (vieuirea la marginea societii n condiii de srcie si izolare) de adaptare la situaiile diIicile datorate noului context. Deoarece muli romi si-au pierdut slujbele si odat cu ele avantajele pe care le aveau n calitate de angajai (cum ar Ii alocaiile copiilor, dreptul de pensionare sau dreptul de a avea o cas) unii dintre ei s-au ndreptat spre activiti ilicite, ceea ce a dus din nou la marginalizare, delincven si srcie. Acest lucru a justiIicat stereotipurile negative despre romi si a sporit atitudinile ostile ale majoritii populaiei (ZamIir, ZamIir, 1993:159).
Execuia lui Ceausescu n 1989 a adus speran pentru cetenii Romniei, dar, ca si n cazul abolirii sclaviei, romii si-au dat seama c situaia lor nu s-a mbuntit prea mult sau chiar deloc si c, n multe cazuri, chiar s-a nrutit. Ei au Iost cei mai aIectai de tranziia la o economie de pia si aceasta din lipsa Iorei de munc caliIicate ce a dus la o rat ridicat a somajului n rndul populaiei (vezi 1.2). Cei care lucraser n gospodriile agricole de stat nu mai aveau locuri de munc, deoarece aceste pmnturi Iuseser restituite proprietarilor lor. Majoritatea romilor din agricultur nu au nici o bucat de pmnt, desi legea (Legea Iondului Iunciar, nr.18, Iebruarie 1991) stipuleaz dreptul Iiecrei Iamilii de a primi o anumit supraIa cultivabil (Pons, 1999:50).
Legile din Romnia le permit s si Iormeze asociaii si s publice ziare, dar, n acelasi timp, ei sunt din nou apii ispsitori, ntr-o perioad n care ara se lupt cu procesul de tranziie spre economia de pia. Actele de violen mpotriva romilor, care nu erau o trstur speciIic Romniei comuniste, au devenit mult mai larg rspndite, Iiind chiar tolerate. Acestea au nceput n martie 1990, cnd minerii au Iost chemai la Bucuresti pentru a 'apra guvernul, dup care au atacat mprejurimile n care locuiau romii (Kenrick, 1998:140). n aceeasi lun, la Trgu Mures au avut loc conIlicte interetnice, n urma crora un numr exagerat de mare de romi au Iost arestai si judecai, n ciuda evidenelor care demonstrau c ei nici mcar nu Iuseser prezeni (vezi 2.3.1).
n decursul acestor zece ani, de la revoluie pn acum, gradul discriminrii populaiei roma s-a accentuat tot mai mult, n numeroase ocazii ajungndu-se pn la violen Iizic din partea comunitii. Li s-au ars casele pn la temelii, dup care au Iost Iorai s prseasc satele n care locuiau, unele atacuri soldndu-se chiar si cu mori n rndurile romilor (Szente, 1996:9). Centrul European pentru Drepturile Romilor a Icut n 1996 o cercetare menit s identiIice Iaptele ce au avut loc n Romnia, descoperind c acest model se aIla ntr-un proces de schimbare si c raidurile poliiei n comunitile de romi nlocuiau, n mod treptat, actele de violen comise de comuniti mpotriva romilor. Scderea numrului actelor de violen ndreptate mpotriva maselor a lsat multe cazuri nerezolvate n care Iptasii de alt etnie dect roma nc nu au Iost adusi n Iaa Justiiei. Din pcate, cei care au comis acte incriminatorii mpotriva romilor sunt Ioarte rar trasi la rspundere (n cazul n care sunt trasi la rspundere vreodat).
1.2. Informaii economice yi demografice
Informaii demografice: ntotdeauna au existat preri contradictorii cu privire la numrul romilor din Romnia. ConIorm rezultatelor cercetrii eIectuate n 1998 de Institutul de Cercetare a Calitii Vieii, numrul romilor din Romnia este: 1930: 242.656 (1,70%) 1956: 104.216 (0,60%) 1966: 64.197 (0,37%) 1977: 227.398 (1,05%) 1992: 409.723 (1,76%) 1998: 1.452.700 1.588.552 heteroidentiIicai; dintre acestia ntre 922.465 si 1.002.381 s-au autodeclarat ca aparinnd minoritii roma (Institutul de Cercetare a Calitii Vieii, 1998).
Se poate observa o discrepan urias ntre numrul de romi (104.216) nregistrai la recensmntul din 1956 (imediat dup deportarea romilor n Transnistria unde au murit aproximativ 19.000) si cel nregistrai n 1998. Scderea nu are nici o alt explicaie n aIara manipulrilor eIectuate n statistici (Pons, 1999:45).
La recensmntul din 1977 s-a publicat un numr de 227.398 romi, urmnd ca 3 ani mai trziu s se anune oIicial c sunt 260.000 romi de naionalitate romn. Chiar si atunci, numrul real era estimat la un milion, desi atunci cnd n cadrul Congresului Mondial al Romilor s-a ridicat problema romilor ntr-o discuie cu Guvernul Romniei, li s-a spus c n Romnia nu exist romi (IHE, 1989:37-38).
n 1992, la recensmnt au Iost nregistrai 409.723 romi n Romnia desi numrul actual ar putea Ii cu mult mai mare (Asociaia pentru Drepturile Minoritilor, 1997:242), acesta reprezentnd o crestere de 80,2 Ia de rezultatul recensmntului din 1977 (Bugajski, 1995:197). n ciuda acestui Iapt, numrul actual al romilor de naionalitate romn este estimat la peste 2 milioane, ceea ce ar nsemna c sunt minoritatea cea mai numeroas din ar (Helsinki Watch, 1994:3). Numrarea exact a populaiei este un proces extrem de diIicil de eIectuat atta timp ct muli romi se declar romni sau maghiari; acest Ienomen are loc, dup cum explic Elorin Moisa, datorit conotaiilor negative care sunt asociate identitii etnice de rom (Moisa, 2000). Pe lng aceasta, muli dintre ei nu completeaz Iormele de nregistrare din cauza Iaptului c sunt analIabei. Studiile eIectuate n 1993 de cercettori de la Universitatea din Bucuresti estimeaz numrul romilor care nc triesc dup 'modul de via speciIic roma sau Ioarte apropiat de acesta, la 1.010.000, adic 4 din populaia total (ZamIir, 1993:8), populaia roma actual neIiind msurat cu exactitate. n 1998, Institutul de Cercetare a Calitii Vieii a iniiat un proiect de studiere, stocare si rspndire a inIormaiilor cu privire la problemelor cu care se conIrunt acestia, pentru proiect Icndu-se o estimare. n urma ei a rezultat c, la nivel naional, exist 1.452.700 1.588.552 indivizi heteroidentiIicai ca romi, 65,3 dintre ei autoidentificndu-se. Vasile Gheu (Gheu, 1996:78) ntr-un studiu demograIic prospectiv aIirm c, n opinia sa, populaia de romi din Romnia atinge un numr cuprins ntre 1.500.000 si 2.000.000 de indivizi.
Romii sunt prezeni n toate regiunile din Romnia. ConIorm recensmntului din 1992, ei sunt mai des ntlnii n Transilvania unde reprezint 2,8 din populaie, urmtoarea zon din punctul de vedere al concentrrii acestora, este Crisana- Maramures, n nordul rii, (2,6 din populaie). n vest, n Banat, romii reprezint 2,1%, n timp ce n Valahia, sud-estul Transilvaniei si n Oltenia, n sudul Romniei, ei reprezint 1,9 din populaie, respectiv 1,5. Cele mai mici valori se nregistreaz n nord-estul Moldovei (0,8) si n Dobrogea, la Marea Neagr (0,7) (Abraham, 1995:60).
Dac lum n considerare populaia urban si cea rural ca ntreg, atunci putem spune c n 1992 romii reprezentau 1,4 din prima, respectiv 2,3% din a doua (Abraham, 1995:61). Trebuie s remarcm Iaptul c este posibil ca rezultatele recensmntului din 1992 s nu mai Iie valide.
ntr-un studiu realizat n 1998 de Institutul de Cercetare a Calitii Vieii, s-au obinut urmtoarele rezultate: populaia roma este o populaie tnr (media de vrst a populaiei din esantion este de 25,1 ani; de asemenea, 33,9 din populaie are vrsta cuprins ntre 0-14 ani; 4,3 din populaie are vrsta de 65 de ani si peste), iar rata de Iertilitate este dubl Ia de cea a populaiei majoritare (Institutul de Cercetare a Calitii Vieii, 2000).
Un Iactor care are o mare inIluen asupra comportamentului demograIic este sntatea, respectiv accesul la asisten medical. Educaia n privina sntii este un lucru neobisnuit printre romi. Cstoriile, mai ales n comunitile care adopt stilul tradiional de via (Moisa, 2000), tind s se ncheie la o vrst mult mai Iraged dect cele pe care le ncheie indivizii de alt etnie, de aici rezultnd o rat crescut a natalitii (dubl Ia de rata natalitii la nivel naional) si, implicit, rate crescute ale natalitii premature, respectiv ale mortalitii inIantile. 33,7 dintre Iemeile cuprinse n esantion, cu vrsta ntre 15 si 19 ani erau deja cstorite; vrsta medie la prima cstorie este de 19 ani (Institutul de Cercetare a Calitii Vieii, 2000).
Bolile speciIice copilriei sunt de asemenea o problem, deoarece majoritatea romilor preIer s nu-si duc copiii la spital, iar importana vaccinrii nu este recunoscut. Bolile respiratorii si de inim sunt larg rspndite printre romii de naionalitate romn; Iumatul este endemic, chiar si la copii, condiiile de trai aIlate sub nivelul minim contribuie de asemenea la problemele de sntate. Sperana de via a romilor din Romnia este cu 15-20 de ani mai mic dect cea normal, avnd valori de 50-55 ani (Braham, 1992:19). Mai recent, ntr-un studiu realizat de Institutul de Cercetare a Calitii Vieii (Institutul de Cercetare a Calitii Vieii, 2000), conIorm declaraiilor romilor, bolile cel mai des ntlnite sunt cele ale aparatului digestiv, respectiv cele cardiovasculare.
Informaii de natur economic: Din punct de vedere economic, comunitatea roma este cea mai deIavorizat din Romnia. nainte de evenimentele din 1989, era obligatoriu s Iii angajat undeva, iar toate locurile de munc trebuiau s Iie aprobate de guvern. n timpul comunismului, majoritatea romilor erau angajai n agricultur, n activiti Iorestiere, n construcii, n industria alimentar. Odat cu sIrsitul economiei centralizate, rata somajului a crescut Ir a mai putea Ii controlat. Proporia populaiei active n rndul romilor este Ioarte apropiat de valoarea nregistrat n populaia total (60,2 comparativ cu 63,3 n 1998 Comisia Naional de Statistic, 1998). n ciuda acestui Iapt, procentul populaiei de etnie roma ocupat este semniIicativ mai mic. Doar 47 Irecventeaz scoala, comparativ cu 59,6 dintre romni. Este interesant de observat c rata somajului este Ioarte mic 0,5 comparativ cu 6,3, cea la nivelul ntregii populaii din Romnia, n 1998. Exist cel puin doi Iactori care ar putea explica aceast discrepan dintre rata celor ocupai si someri. Primul se reIer la educaia romilor. Doar un numr relativ redus de romi au ncheiat procesul educaional, sunt obisnuii s aib un loc de munc si acte pentru a putea Ii nregistrai oIicial. Cel de-al doilea Iactor se reIer la Iaptul c doar un mic numr din populaia activ a romilor au Iost angajai si din aceast cauz doar ei apar acum ca Iiind oIicial someri (Institutul de Cercetare a Calitii Vieii Sorin Cace, 2000).
Climatul politic aIlat n schimbare duce la declinul ocupaiilor tradiionale. Cu toate acestea, se poate observa o revigorare a ocupaiilor tradiionale 3,9 n 1992 si 10,3 n 1998. Sorin Cace explic aceast revigorare pe baza evoluiei economiei romnesti din 1992 pn n 1998. n acest interval muli romi si-au pierdut slujbele, Iiind obligai s se ntoarc la ocupaiile lor tradiionale (cel puin asa declar ei). O alt explicaie, oIerit de acelasi cercettor, ar Ii accentul pe care l pun multe organizaii ale romilor pe revigorarea ocupaiilor tradiionale. Tendina actual este orientat spre noi ocupaii deoarece numrul persoanelor caliIicate a crescut. Pe de alt parte, se poate observa o scdere cu 27 a numrului somerilor. Acesta este un alt aspect speciIic populaiei roma. Brbaii reprezint 65 din populaia activ. Aceasta nseamn c romii mai pstreaz nc modelul tradiional n care brbatul este cel care asigur venitul Iamiliei (Institutul de Cercetare a Calitii Vieii, 2000).
Cderea comunismului a determinat scderea condiiilor de trai ale romilor (Rostas, 2000). Rezultatele sunt reflectate de condiiile proaste de trai numrul mediu de indivizi/spaiu de locuit este dublu Ia de cel per ansamblul populaiei, spaiu de locuit/individ este de dou ori mai mic dect n cazul celorlalte etnii si numrul mediu de indivizi/camer este de dou ori mai mare dect n cazul celorlalte etnii. n plus, un sIert din cei cuprinsi n esantion nu dein nici un act de proprietate pentru pmntul pe care si-au construit casele, mai mult, casele lor nu au buctrii, grupuri sanitare sau instalaii adecvate (Institutul de Cercetare a Calitii Vieii, 2000).
ConIorm Constituiei discriminarea etnic sau religioas este interzis; cu toate acestea, discriminarea este des ntlnit n cazul angajrii, legislaia n acest domeniu Iiind deIectuoas. Unul dintre cele mai evidente aspecte problematice l reprezint anunurile din ziare, unde se oIer locuri de munc, dar n care se speciIic n mod clar c nu doresc romi (Weber, 1998:221). Aceast situaie este monitorizat de asociaiile romilor (politice si civice) si sunt semnalate imediat (Moisa, 2000). Un alt aspect de menionat este Iaptul c atunci cnd patronii sunt nevoii s reduc personalul, romii sunt primii care sunt disponibilizai, n ciuda Iaptului c au aceleasi drepturi constituionale ca si ceilali ceteni romni. De aceea, romii care se bucur de o oarecare securitate a locului de munc tind s eIectueze munci manuale, necaliIicate, cum ar Ii mturarea strzilor. Alii lucreaz pentru ei nsisi, Iiind tmplari caliIicai sau comerciani. Desi nu exist date disponibile pentru a susine urmtoarea aIirmaie, un numr relativ restrns de romi sunt privii ca ducnd 'un stil de via Ioarte conIortabil. Se consider c peste 60 triesc la limita srciei. S-au nIiinat unele cooperative ale romilor de cultivarea pmntului sau de prelucrare a metalelor, care au nregistrat succes, dar ele tind s Iie mai degrab o excepie dect o regul (Braham, 1992:15).
1.3. Aprarea identitii yi/sau a limbii yi/sau a religiei
n loc s-si apere identitatea, muli romi de naionalitate romn tind s si-o nege, preIernd s adopte limba si religia majoritii populaiei din zona n care triesc. Discriminarea este larg rspndit peste tot n ar si este mai pronunat din 1990. Uniunea Democrat a Romilor din Romnia (UDRR) a luat Iiin n Iebruarie 1990 si a devenit n scurt timp o organizaie umbrel pentru diIerite partide si organizaii ale romilor. Scopul UDRR este de a proteja si de a promova cultura si limba populaiei roma din Romnia, precum si libertatea lor politic. Pentru a Ii atinse aceste inte, a nIiinat Eederaia Etnic a Romilor, ONG-uri pentru drepturi civile si a contribuit la stabilirea contactelor cu romii din afara Romniei. De atunci, n Romnia, s-au format numeroase alte organizaii ale romilor. Din moment ce majoritatea sunt Iormaiuni de tip regional, ele au tendina de a intra n competiie, ceea ce duce la scderea eIicienei lor si la obstrucionarea stabilirii unui Iront comun al romilor (Bugajski, 1995:223). Reprezentatul acestora n Biroul Naional pentru Roma este pesimist atunci cnd vorbeste despre eIiciena organizaiilor romilor n aprarea identitii si a drepturilor romilor. Mai mult, Iaptul c Centrul European pentru Drepturile Romilor (CEDR) este implicat n asa de multe cazuri din Romnia dovedeste clar c este necesar un ajutor din aIar.
Iulius Rostas susine Iaptul c romilor li s-a acordat un numr considerabil de drepturi, Vasile Ionescu a contrazis aceast aIirmaie. Bazndu-se pe Raportul Ministerului Afacerilor Externe pe anul 2000, el a aIirmat urmtoarele: 'n timpul celor 10 ani de existen, nu a existat nici o iniiativ legislativ a acestui grup (grupul politic parlamentar al deputailor din partea acelor organizaii iniiate de indivizi ce proveneau din grupurile minoritare, altele dect Uniunea Democrat a Maghiarilor din Romnia UDMR). Deputaii romi cum ar Ii Gheorghe Rducanu, pn n 1997, sau Mdlin Voicu, pn n 2000, au Iost supusi partidelor majoritare. Ultimul s-a nscris n Partidul Democrat Socialist din Romnia n 1999 si a Iost ales presedintele Comisiei pentru Minoriti a PDSR (Ionescu, 2000).
Exist o disensiune ntre punctul de vedere al lui Iulius Rostas si cel al lui Vasile Ionescu cu privire la sumele de bani alocate de buget pentru protecia minoritilor. 'Statul oIer trei surse principale de Iinanare a ONG-urilor minoritilor naionale din Romnia; aici vom prezenta doar cteva cifre pentru ONG-urile romilor (n mii lei): Anul Partida Romilor Campanii naionale mpotriva antisemitismului, rasismului, a xenoIobiei si intoleranei Proiecte si programe comune Total Pentru romi Total Pentru romi
1997
530.000 274.000 154.000 102.780 22.000 1998 1.489.000 700.000 435.745 880.000 465.487 1999 4.600.000 835.000 697.678 3.030.300 2.606.991 2000 9.200.000 900.000 3.500.000 Pentru anul bugetar 2000 sunt alocate 1,2 miliarde lei pentru participarea la programe cu suport Iinanciar extern. Mai exist si un Eond Suplimentar de 3 miliarde lei pentru mbuntirea situaiei romilor (Rostas, 2000).
Vasile Ionescu aIirm contrariul: 'n 1998 asociaiile romilor nu au beneIiciat de nici un ajutor bnesc pentru proiecte comune sau pentru Iinanarea campaniilor naionale de combatere a rasismului si a intoleranei~ (Ionescu, 2000).
Pe de alt parte, Elorin Moisa are o alt opinie. n timpul prezentrii Centrului de Resurse pentru Comunitile de Romi, al crui presedinte este, a aIirmat c n ultimul timp au fost create multe ONG-uri. 'Aceste organizaii au Iost Iondate pentru a mbunti nivelul de trai n comunitile roma, dar si pentru a obine anumite drepturi prin intermediul aciunilor politice. Politicile promovate au condus la puine rezultate pozitive concrete cu privire la problemele care intereseaz direct comunitile de romi. Aceasta s-a ntmplat, pe de o parte, datorit lipsei de interes a comunitilor de romi pentru procesele politice (electorale) si a diIicultii acestora n luarea deciziilor politice, iar pe de alt parte, datorit incapacitii liderilor politici ai romilor de a elabora o agend comun. Reprezentarea n parlament si la nivelul administraiei publice locale este cu mult sub nivelul procentului pe care l reprezint populaia roma. Drept urmare a succesului modest nregistrat de iniiativele din sIera politic, dup 1993, s-au nIiinat cteva organizaii non-guvernamentale n toat ara, ele avnd ca Iondatori persoane de etnie roma; aceste organizaii doreau s oIere suport educaional, care consta n aproIundarea culturii si a tradiiilor speciIice comunitii roma, dezvoltare economic si comunitar, intervenie social si cercetare, combaterea prejudecilor si a stereotipurilor (Moisa, 2000).
2. IDENTITATE ETNIC SAU NAIONAL
2.1 Descrierea identitii
2.1.1. Caracteristic(ici) culturale difereniatoare fa de grupul dominant
Iulius Rostas pretinde c 'Iiind marginalizai si supusi opresiunilor timp de secole, subieci ai asimilrii Iorate si ai discriminrii, romii si-au dezvoltat propriile lor strategii de supravieuire, strategii care i Iac diIerii Ia de indivizii de alt etnie. Experiena Porrajamos-ului echivalentul Holocaustului n limba romani a conferit romilor sensul apartenenei la aceeasi comunitate, indiIerent unde triesc (Rostas, 2000).
Experiena istoric a diIeritelor grupuri a generat o mulime de caracteristici istorice particulare. Eiind o minoritate, indiIerent unde triesc, romii au Iost nevoii s se adapteze la mediul aIlat n schimbare. Aceasta a dus la diIerene de cultur, de obiceiuri, de limb. Ei pot Ii clasiIicai n Iuncie de ocupaiile tradiionale pe care le practic si de dialectul pe care l vorbesc. n Romnia triesc mai multe grupuri diIerite. Chiar dac exist o oarecare distan ntre grupuri, exist un sens al apartenenei la aceeasi comunitate ce este ntrit de adversitatea celor de alte etnii Ia de ei.
Romii de naionalitate romn constituie aproximativ 40 de grupuri diIerite dintre care Cldrarii, Eierarii, Ursarii, Grstarii (vnztorii de cai) si Lutarii. Muli dintre acestia au renunat la stilul de via tradiional, nomad, mai degrab din obligaie si nu pentru c ar Ii ales. Amalgamul cultural a Iost de asemenea larg rspndit printre diIeritele grupuri, chiar dac nc mai exist diviziuni si ele sunt extrem de importante n cadrul comunitilor (Helsinki Watch, 1991:7).
n Iuncie de limba vorbit se pot distinge mai multe comuniti. Asa cum este menionat n capitolul 3, aproximativ 60 dintre romii romni vorbesc acelasi dialect al limbii romani. Populaia majoritar tinde s rspund negativ la obiceiurile diIerite pe care le observ la populai roma si la valorile lor pe care adeseori nu le neleg. De exemplu, viaa Iamilial este strict normat: brbatul este capul Iamiliei, cel care cstig banii. Romii cldrari pstreaz si azi regulile si obiceiurile speciIice modelului de via tradiional (Moisa, 2000). Ei sunt strici n ceea ce priveste comportamentul Ietelor mai mari de 8 ani, acestea nu au voie s stea nesupravegheate n compania bieilor. Din aceast cauz, Irecventarea scolii poate reprezenta o problem pentru ele, mariajele tinznd s se ncheie la o vrst Iraged 15 ani si uneori chiar mai devreme. Pn se cstoresc, Ietele trebuie s locuiasc mpreun cu prinii lor. Comunitile de alte etnii critic, n general, cstoriile ncheiate la o vrst att de Iraged (Remmel, 1993:201, 212).
Un aspect deosebit de important al culturii romilor este muzica. Ea a Iost recunoscut aparent chiar si de ctre regimul comunist care le-a interzis s mai cnte n limba romani, permindu-le s cnte numai n limba romn, muli cntrei romi Iiind obligai s prseasc ansamblurile populare din care Iceau parte. De Iapt, muzica romilor a Iost interzis complet n Romnia nainte de 1989 (Helsinki Watch, 1991:21). Unul dintre triburile romilor din Romnia este cunoscut sub numele de Lutari, ceea ce indic Iaptul c muzica este mai mult dect o tradiie pentru ei; este un mod de via. Din moment ce analIabetismul este larg rspndit printre romi, se presupune c ei nu stiu s citeasc notele muzicale. Acest lucru Iace ca Iaima de buni muzicieni pe care si-au cstigat-o n ntreaga Europ s Iie si mai de apreciat. Romii sunt la Iel de cunoscui si pentru talentul lor la dans, chiar dac, adeseori, dansurile lor li se par lascive celor de alt etnie. Acesta este un alt motiv pentru care sunt considerai 'imorali (Clebert, 1963:144, 152).
n ceea ce priveste religia, cel puin romii romni par s ia exemplul credinei populaiei majoritare. Asa c religia la care subscriu depinde de zona geograIic n care triesc. Romii care adopt stilul tradiional triesc dup un cod Ioarte strict de credine, care aIecteaz Iiecare domeniu al vieii lor de la mariaje si relaii, dup cum s-a vzut mai sus, pn la ierarhia stabilit n Iamilie (Remmel, 1993:216). Toate argumentele prezentate mai sus i descriu pe romi ca Iiind 'diIerii, adeseori atrgnd asupra acestora un tratament punitiv sau coercitiv.
2.1.2 Dezvoltarea conytiinei minoritarilor c sunt diferii
Romii romni au Iost tratai mult timp ca 'diIerii de ctre indivizii ce nu aparineau comunitilor roma. Asa cum a Iost descris n alte capitole, instinctul de autoconservare i determin adeseori s-si nege identitatea atunci cnd au de-a face cu indivizi de alt etnie, din cauza discriminrii la care sunt expusi.
O dovad gritoare n acest sens este discrepana dintre indivizii care se autoidentiIic cei care se declar ca Icnd parte din comunitate si implicit si asum identitatea si indivizii care sunt identiIicai de alii ca aparinnd unui anumit grup etnic. Comparnd datele obinute n urma celor dou cercetri: cea din 1992 (ZamIir, ZamIir, 1993:60) si cea din 1998 (Institutul de Cercetare a Calitii Vieii, 2000) se poate observa o scdere a procentului celor care se autoidentiIic, n timp ce procentul grupului etnic majoritar creste. Autoidentificare 1992 1998 Roma 76,5% 63,5% Romn 11,7% 34,2% Maghiar 6,6% 1,8% Turc 1% 0,5% Nimic 4,2% -
a) romi care prezint toate caracteristicile etnice tradiionale si care se autoidentiIic drept romi n toate contextele, att n cele oficialadministrative, ct si n cele informale; b) romi care prezint toate caracteristicile etnice tradiionale, pe care si ceilali i identiIic ca romi dup modul lor de via, dar care nu se autoidentiIic n contextele oficial-administrative ca Iiind romi; inIormal ei se autoidentiIic ca romi; c) romi 'modernizai care si-au schimbat modul de via, n sensul modernizrii si care deci nu mai prezint indicii vizibile ale modului tradiional de via, care se autoidentiIic ei nsisi ca romi, att n contexte Iormale, ct si inIormale (activistii etnici, oameni de afaceri); d) romi 'modernizai care tind s nu se mai autoidentiIice ca romi sau o Iac n mod fluctuant si pe care ceilali i pot sau nu identiIica, ca romi; e) 'Iosti romi care s-au integrat n populaia majoritar pn la dispariia trsturilor distinctive, care au renunat chiar pentru ei nsisi la autoidentiIicarea ca romi.
Nicolae Gheorghe (fostul coordonator al Romani CRISS si membru al Consiliului Consultativ al Romilor PER, consultant pe Problemele Populaiilor Roma si Sinti la Organizaia pentru Securitate si Cooperare din Europa) consider c populaia roma trece printr-un proces de 'etnogenez construind o nou identitate de grup 'Roma asa cum celelalte grupuri au Icut n sec. XIX. El susine c scopul prezent, mai ales n Romnia, este acela de a ridica statutul de membru al comunitii de la cel de 'igan (termen ce are conotaii peiorative) la cel de 'rom. Cu alte cuvinte, ncearc s realizeze o schimbare simbolic de la statusul de 'sclav la un status egal cu cel de cetean ntr-un stat constituional, cu dreptul de a se autoidentiIica ca aparinnd minoritii roma (Images and Issues: Coverage of the Roma in the Mass Media in Romania, 1997).
n cadrul comunitilor de romi, identitatea lor este puternic, Iiind declarat n mai multe moduri: limb, muzic, costume tradiionale, si n tot mai puine cazuri, mestesuguri tradiionale, si mai ales, modul specific de trai.
2.1.3. Identificarea acestei diferene ca fiind de natur etnic sau naional
Asa cum deja s-a menionat mai sus (1.1), grupul de etnie roma nu a Iost recunoscut ca atare de ctre stat. Desi trebuiau s Iie nregistrai la recensmnt, nu au Iost considerai ca un grup etnic real pn n 1989 (Pons, 1999:29). Romii din Romnia sunt recunoscui ca minoritate naional, sub auspiciile Departamentului pentru Protecia Minoritilor Naionale n cadrul cruia exist un birou ce se adreseaz exclusiv problemelor romilor. Identitatea etnic este puternic pronunat la majoritatea romilor de naionalitate romn, desi, asa cum s-a menionat anterior, instinctul de auto-conservare i oblig adeseori pe membrii acestei minoriti s-si ascund aceast identitate, cel puin atunci cnd intr n contact cu comuniti de alte etnii.
2.2. Istoricul identitii etnice sau naionale
n calitate de sclavi, romii de naionalitate romn erau categorizai n Iuncie de stpnii lor: biserica, curtea domneasc sau individul, apoi erau divizai n Iuncie de locul unde lucrau si de deprinderile pe care le aveau (Crowe, 1991:63). Dup cum s-a menionat deja, chiar si dup ce sclavia a Iost abolit, muli romi s-au vzut n situaia de a se ntoarce la stpnii lor, negsind o alt cale de a supravieui. Autoorganizarea, vital identitii minoritare, nu s-a maniIestat la romii de naionalitate romn pn n anii 30, cnd sentimentele anti-roma s-au ampliIicat si guvernul care nu considera c romii meritau s aib aceleasi drepturi ca si celelalte minoriti i-a determinat s acioneze n acest sens. Prima organizaie roma a luat Iiin n Clabor n 1926, iar membrii acesteia au nceput s intre la universitate. Tot n perioada respectiv a aprut ziarul Neamul ignesc, trei ani mai trziu nIiinndu-se Asociaia General a Romilor din Romnia. Ultima a Iiinat doar un an, timp n care a scos dou publicaii; cea menionat anterior, Glasul Romilor si un alt ziar, O Rom. Asociaia a mai sprijinit adoptarea unei srbtori naionale care s celebreze emancipare romilor; de asemenea s-au mai luat n discuie planuri pentru o bibliotec, un spital, o universitate, dar ele n- au Iost Iinalizate niciodat. Congresul Mondial al Romilor din 1933 a Iost parial planiIicat de asociaie, acesta a susinut un program menit s creasc nivelul de constientizare etnic a romilor si s cear mai multe drepturi pentru romi (Crowe, 1991:69-70). n 1934, n Bucuresti, s-a nIiinat Uniunea General a Romilor din Romnia, Iiind condus de Gheorghe Nicolescu care a militat intens pentru eradicarea nomadismului. Cel de-al doilea rzboi mondial a nsemnat totodat si stoparea nIiinrii de organizaii ale romilor n Europa (Liegeois, 1986:146). Regimul comunist instalat n Romnia si-a luat toate msurile pentru a se asigura c romii nu au nici o sans de a nIiina alte organizaii, cel puin pn dup 1989, romii ntr- adevr nu au mai creat nici o organizaie.
Identitatea etnic a romilor din Romnia reiese, cel puin la unele grupuri, din costumele tradiionale pe care le poart, din Ielul n care se mndresc cu muzica lor, cu meseriile lor. Cu toate acestea, muli romi preIer s nege aceste aspecte ale identitii lor pentru a nu prejudicia sansele lor de a Ii angajai sau oportunitile copiilor lor de a avea o educaie. Spectrul violenei, predominant n Romnia pn n 1990, este un alt motiv care Iace ca multe comuniti de romi s Iie reIractare la orice Iorm de organizare sau s nu si asume identitatea. Er ndoial, aceasta este o trstur general a comunitilor de romi, acest aspect reiesind si din numrul mare de organizaii ale romilor aprute dup 1990.
Pe de alt parte, Donald Kenrick consider discriminarea sau reIuzul populaiei majoritare de a-i accepta ca Iiind cauzele care stau la baza pstrrii identitii lor. El susine chiar c ncercrile diIeritelor guverne din Europa de Est de a-i asimila Iorat au esuat din cauza Iaptul c societile care urmau s-i asimileze nu i-au acceptat (Kenrick, 1998:56). De aceea, se poate spune c romii s-au aflat la ndemna populaiilor de alte etnii, acesta Iiind motivul principal care a stat la baza continurii identitii si culturii lor.
Politicile regimului comunist n privina domiciliului Iorat, a obligativitii angajrii si a educaiei, i-au aprat pe romi de ura etnic pe care indivizi de alte etnii au simit-o pentru ei. Din 1990 ei nu au mai beneIiciat de aceast protecie, conIruntndu-se cu discriminarea n educaie si pe piaa muncii (Braham, 1992:28).
Cu toate acestea identitatea roma nc exist. S-a observat c importana diIerenelor culturale din estul Europei se datoreaz ncercrilor din timpul comunismului de a asimila populaiile minoritare si a procesului de re-impunere a culturilor ce i-a urmat. Membrii minoritilor au Iost cu att mai hotri s-si pstreze identitile cu ct condiiile de trai n regimul de dinainte de 1989 au Iost mai diIicile, structura societii Iiind multietnic. Problema pe care romii au mostenit-o de la precursori consta din lipsa unei patrii mam. Din aceast cauz ei s-au simit de multe ori mai apropiai de populaia majoritar dect de romii care triesc n alte pri. O anumit distanare a romilor de populaiile de alte etnii este important pentru a le permite s- si menin identitatea (Stewart, 1997:95).
Unele ONG-uri, de exemplu Rromani Criss, parial sau majoritar, Iormate din romi, lucreaz pentru a preveni discriminrile si a Iacilita nelegerea dintre romi si ceilali. Evident, mai sunt nc multe de Icut, dar romii trebuie s se debaraseze de dependena lor Ia de stat care nu i va mai ajuta cum a Icut-o n trecut.
2.2.1. Rezistena minoritii fa de asimilare sau acceptarea ei
Tendina romilor de a adopta limba si chiar religia existente n zona n care triesc, uneori declarnd la recensminte c aparin altor etnii, este probabil motivat, n cea mai mare msur, de instinctul lor de autoconservare si nu de ali Iactori.
n timp ce muli romi de naionalitate romn ,au abandonat unele aspecte ale culturii lor, au pstrat altele. Limba romani, de exemplu, este ntlnit la aproximativ 60 din populaie, unele triburi pstreaz si mbrcmintea tradiional. Cu toate acestea, pentru a primi o educaie sau un loc de munc, romii de naionalitate romn sunt adeseori obligai s se conIormeze practicilor celorlalte etnii.
n timpul comunismului s-a ncercat asimilarea populaiilor minoritare din Romnia, inclusiv a romilor. C acest lucru a Iost un esec, reiese din recensmntul din 1966, din rezultatele nregistrate n privina limbii. Ele arat zone semniIicative n care se Ioloseau limbile minoritilor n locul limbii romne, care era dominant. Din recensmnt reiese c 42,5 din romii de naionalitate romn au adoptat limba romn, n timp ce 46,2 au pstrat limba romani, iar 8,7 (cu domiciliu n Transilvania) vorbeau limba maghiar (Gilberg, 1980:214-5).
Politica oIicial n privina romilor s-a schimbat n anii `70. Ei au Iost pur si simplu ignorai (Helsinki Watch, 1991:18). Spre sIrsitul acestei decade, Partidul Comunist Romn (PCR) si-a dat seama c nu puteau pretinde pur si simplu c romii nu existau. n 1977 s-au Icut noi ncercri de asimilare, chiar dac succesul lor nu a Iost prea mare, probabil din cauza ,cultului personalitii al lui Ceausescu si a guvernului care devenea tot mai naionalist. Cultura a devenit int a acestui sentiment. Cultura romilor a pltit din plin preul aciunilor ntreprinse de regim. Romii sunt Iaimosi pentru talentul lor muzical, fapt recunoscut nu numai n Romnia, ci pretutindeni. Pe msur ce guvernul extindea cultura romnilor, n detrimentul celei a minoritilor, muzicienii romi erau exclusi din ansamblurile de muzic popular. Limba romani a Iost interzis si ea, ceea ce nsemna c romii care voiau s cnte, trebuiau s o Iac n limba romn (Helsinki Watch, 1991:20). AstIel de politici nu puteau Iace dect ru unei culturi care era deja considerat inIerioar de ctre majoritate.
Examinarea relaiilor dintre romi si restul populaiei din Romnia, mai ales cu autoritile (subcapitolul 2.3), indic Iaptul c procesul de asimilare n-a creat nici o problem pn n anul 1989.
2.2.2. Rezistena minoritii fa de integrare sau acceptarea acesteia
Deoarece triau la periIeria societii, romii de naionalitate romn nu au Iost aIectai prea tare de procesul de integrare; dup cderea comunismului nu au Iost prea multe ncercri de a integra romii (vezi 1.1). ManiIestrile de violen din partea comunitii au Icut ca muli romi s si piard casele, Iiind Iorai, din cauza Iricii, s plece din locurile n care triser toat viaa.
Aceast team i-a Icut pe muli romi s prseasc Romnia, cutnd azil n alt parte. Imediat dup cderea regimului Ceausescu cteva mii de romi au emigrat, ndreptndu-se mai ales spre Erana si Germania. 179.676 romi de naionalitate romn au cerut azil n Germania, ntre 1990 si 1992. Principalele trei motive care au dus la aceasta au Iost: ,o nclinaie normal spre modul de trai nomad, trebuine sau dorine de Iactur economic si discriminarea etnic. Primele dou motive sunt dintotdeauna atribuite romilor, n ciuda Iaptului c nomadismul a Iost scos n aIara legii n timpul comunismului si c sub 5 dintre romii de naionalitate romn erau nomazi (vezi 1.2). Srcia este, n mod cert, o trstur a modului de trai a majoritii romilor din Romnia si, de Iapt, si din alte ri. Cu toate acestea, Irica real motivat- cauzat de violena de natur etnic i-a determinat pe muli s plece (Braham, 1992:23-24). n ultima vreme, romii din Romnia care au cerut azil au Iost acceptai de Irlanda.
Departe de a Ii integrai, marea majoritate a romilor din Romnia sunt considerai paria societii. Stereotipurile abund, iar mass media nu Iace nimic pentru a stvili actele de discriminare. Mai mult, organismele statului tind s i considere pe romi ca pe o problem social si s i trateze ca atare (Rostas, 1998:2). Atta timp ct aceast atitudine continu, romii nu vor Ii niciodat acceptai sau integrai n celelalte comuniti din Romnia.
2.2.3. Conytientizarea identitii etnice sau naionale
n prezent, autopercepia comunitilor de romi tinde s Iie similar percepiei pe care majoritatea o are despre acestia (Save the Children, 1998:16). Cercetarea ntreprins de Helsinki Watch pare s susin urmtoarea teorie: ,nu numai romnii se uit de sus la igani, dar chiar si iganii i abordeaz, Irecvent, pe ali igani cu aceleasi stereotipuri (Helsinki Watch, 1991:74). Bineneles, nu se poate spune c aceast atitudine este ntlnit la toi indivizii, depinznd de comunitatea speciIic si de zona n care comunitatea trieste. Discriminrile din scoal, capitolul 6, asigur autoperpetuarea acestui cerc vicios.
n cadrul comunitii romilor de naionalitate romn exist o miscare continu spre dezvoltarea identitii roma n arena politic. Dac romii obisnuii din Romnia si neag identitatea n public, intelectualii din cadrul acestei minoriti nu se mai ascund n spatele unei identiti majoritare. Desi nainte de 1989 acestia din urm nu recunosteau c sunt romi, acum ei Iac lobby pentru recunoasterea ntregii comuniti. Constiina identitii lor etnice s-a dezvoltat din identitatea social dominant de-a lungul secolelor de sclavie. O dovad puternic o constituie numrul mare de partide Iormate dup 1989 (Uniunea Democrat a Romilor, Eederaia Etnic a Romilor, Partida Romilor, Uniunea Romilor etc). Dup 1993, romii au Iondat peste 100 de organizaii non-guvernamentale. Scopul lor era s oIere sprijin educaional, s aIirme tradiiile si cultura speciIice romilor, s oIere sprijin n dezvoltarea economic si comunitar, s Iac cercetri, s intervin n cazurile sociale, s combat prejudecile si stereotipurile (E.Moisa, 2000).
Nicolae Gheorghe susine c datorit Iaptului c romii au Iost exclusi din procesul politic, procesul construirii naiunilor n Europa nu i-a aIectat n aceeasi msur n care si-a lsat amprenta asupra altor grupuri, de la cele sociale pn la cele naionale. De abia acum comunitatea si ndreapt atenia spre schimbarea identitii sale stigmatizate. Un mijloc adeseori folosit pentru atingerea acestui scop este promovarea romilor ca minoritate naional. n Romnia aceasta nseamn c au un loc n parlament, alturi de toate celelalte minoriti naionale recunoscute. Cu toate acestea, identitatea naional s-ar putea s nu Iie cel mai bun lucru pentru comunitatea roma atta timp ct ntreste statul naiune. n plus, statele care autopromoveaz Iaptul c au minoriti etnice, Iac acest lucru tocmai pentru a sublinia ideea c statul aparine unei majoriti etnice (Gheorghe, 1997:158).
Eolosirea tot mai Irecvent a structurilor politice de ctre romii de naionalitate romn este un indiciu clar al Iaptului c minoritatea constientizeaz statutul su de minoritate naional. Eaptul c cei care au ptruns n scena politic nu si mai ascund identitatea ntreste natura ,etnic a statutului de rom n Romnia.
Vasile Ionescu este de alt prere: ,din moment ce romii erau recunoscui ca minoritate naional si/sau etnic n 1990, autopercepia lor a Iost mprit ntre dispre si autoapreciere. Autodispreuirea (ca eIect al stigmatizrii si al internalizrii acesteia) duce la disociere etnic, iar mai apoi la politici de asimilare. Acest aspect este subliniat si de absena unor programe minime de prevenire si eliminare a rasismului; programele ar trebui s Iie centrate pe aceast libertate. Asociaiile romilor care sunt implicate n campanii de evideniere a autoaprecierii comunitilor culturale ale romilor minimizeaz ,decolonizarea spiritual si importana deconstruirii etnocentrismului cultural (V. Ionescu, 2000).
2.2.4. Nivelul de omogenitate al identitii minoritii
n timpul erei comuniste romii nu erau nici mcar recunoscui ca minoritate, iar ncercrile de asimilare Iorat descrise mai sus erau menite s stearg orice urm de ,diIeren pe care romii ar Ii putut s o perceap. Exist si alte puncte de vedere cu privire la aceast politic a guvernului. Nicolae Gheorghe a transmis celor de la Helsinki Watch c prerea lui este c Guvernul Romniei a avut de Iapt intenii bune atunci cnd a promovat politica respectiv.
,De Iiecare dat cnd guvernul dorea s Iac ceva bun pentru igani, ncepea prin a le da o locuin. n culturile europene, prezumia de baz a popoarelor sedentare este c a Ii sedentar este cea mai bun alegere. Si chiar dac premisa era probabil gresit si inteniile erau nu tocmai bune, cel puin guvernul a ncercat s mbunteasc condiiile de trai ale iganilor (Helsinki Watch, 1991:17). Bineneles c acest lucru a avut un eIect proIund si de durat asupra comunitii roma, muli pierzndu-si identitatea n acea perioad.
SIrsitul regimului represiv al lui Ceausescu a adus minoritilor din Romnia sperana c n sIrsit vor avea si ei sansa de a se aIirma ntr-o societate democrat. ns pentru romi aceast schimbare nu a determinat dect o nrutire a situaiei. n sistemul socialist existau discriminri mpotriva romilor, dar ele erau subtile. Marea majoritate a romilor intervievai de Helsinki Watch au aIirmat c situaia lor era mai bun n timpul lui Ceausescu (Helsinki Watch, 1991:32). Dup evenimentele din decembrie 1989, incidentele de natur violent ndreptate mpotriva romilor au devenit alarmant de frecvente. Acest fapt poate explica ntr-o oarecare msur discrepana ce apare ntre numrul romilor nregistrat la recensmntul din 1992 si numrul pretins a Ii real de organizaiile romilor precum si de alii.
Observaiile d-lui Gheorghe, asa cum reies din capitolul precedent, indic n mod clar o clas separat a romilor din Romnia, o minoritate n cadrul minoritii, care se distaneaz de marea majoritate a romilor din comunitate prin aceea c sunt cu mult mai bine integrai n societatea celorlalte etnii. Cu toate acestea, Iaptul c recunosc identitatea lor si c doresc s lucreze pentru comunitatea roma ca ntreg sugereaz Iaptul c acesti intelectuali ai romilor nu sunt de Iapt asa de distanai de comunitate cum s-ar prea.
Human Rights World Report arat c guvernul n-a luat suIiciente msuri pentru a opri discriminarea mpotriva romilor care ncepe n scoal, continu cu procesul de gsire a unui loc de munc si se sIrseste cu Ielul n care romii sunt tratai de poliisti (HRW, 1998, 1999, 2000).
2.3. Condiii politice yi sociale actuale
2.3.1. Relaia cu statul
Actele de violen din partea comunitii si nevoia unui loc de munc i-au Iorat pe romii din comunitile sedentare de pn acum s si abandoneze casele. n cazul n care au existat acte violente din partea comunitii li s-a interzis s se ntoarc. De aceea, muli au sIrsit prin a locui la periIeriile oraselor sau satelor n locuine improvizate (ERRC, 1998:26). Contactul cu autoritile se limiteaz la serviciile locale si regionale din sIera sntii si a educaiei si, bineneles, cu poliia, prezent peste tot. Amnisty International a avut de-a Iace cu dosare n care romii Iuseser asaltai de poliie n public, aciuni care ntresc convingerea c violena mpotriva romilor nu este o crim (Amnesty International, 1995:25).
Din 1990 pn n prezent, n Romnia au avut loc peste 30 de conIlicte n care romii au Iost rnii, uneori Iatal sau scosi din casele lor. Astfel de incidente ncep de obicei de la o ceart ntre unul-doi romi si unul-doi indivizi de alt etnie si se sIrsesc adeseori cu implicarea ntregilor comuniti. Autoritile romnesti neag natura interetnic a acestor incidente, dar Iaptul c nimeni n-a Iost niciodat pedepsit la modul serios pentru comiterea unor astIel de crime mpotriva romilor denot atitudinea statului (Weber, 1998:221). Cercetrile ntreprinse de Helsinki Watch n 1991 au evideniat Iaptul c nu numai c nu exista o protecie a comunitilor de romi mpotriva ameninrilor, dar statul acionase n nici un Iel n privina drepturilor omului, prin aciuni de pedepsire a indivizilor de alte etnii care comiteau crime mpotriva romilor (Helsinki Watch, 1994:6).
La nceputul anilor `90, Helsinki Watch pretindea c n Romnia nu exist dorina politic de a combate violena rasial ndreptat mpotriva romilor si de a oIeri suIicient protecie victimelor de etnie roma (Helsinki Watch, 1994:5). Ei au mai observat si cteva cazuri n care autoritile aIisau sentimente anti-roma, cum ar fi aIirmaia c incendierea caselor romilor ,este Icut n interes public. AIirmaii ca cea de mai sus exprim suIicient de clar prejudecile rasiale ale autoritilor (Helsinki Watch, 1994:8).
Aciunile ntreprinse de autoriti din 1990 ncoace reIlect aceast atitudine. Dup violenele din orasul Trgu Mures, din 19-20 martie 1990, Helsinki Watch a remarcat c procurorul prea c ncerca s i gseasc api ispsitori pentru evenimentele de atunci pe romii care Iuseser de Ia. ConIorm celor anunate de procuratur, 24 din cei 31 de indivizi investigai n urma actelor de violen (care ncepuse ca o lupt de natur interetnic ntre romni si maghiari) erau de etnie roma. Mai muli romi au Iost arestai apoi sub acuzaia c posedau arme si c disturbaser linistea. Ultimii au Iost judecai sub incidena Decretului 153, din 1970, care se adresa ,paraziilor ordinii socialiste. Pe lng Iaptul c acest decret era considerat o unealt abuziv inventat de regimul Ceausescu, Iolosirea ei viola procesul. Avocatul din oIiciu care i apra pe sapte dintre romi a cerut ca procesul s aib loc n ziua urmtoare arestrii lor. n plus, la proces au Iost martori care autentiIicau nevinovia acuzailor, n timp ce unul din martorii acuzrii a anulat declaraia anterioar spunnd c Iusese beat si c nu si putea aminti nimic din evenimentele petrecute n 20 martie. Apoi s-a dovedit c cel de-al doilea martor Iusese arestat de mai multe ori n trecut si c el nsusi Icuse nchisoare pentru acte de violen. Romii, la rndul lor, au dat declaraii contradictorii pe care nu le puteau citi din pricina lipsei de educaie. Unul dintre acuzai pretindea c el a semnat declaraia sub ameninare. n ciuda tuturor acestor Iapte, acuzaii au primit sentine de la trei luni de munc silnic pn la 5 luni de nchisoare. Avocat care i-a aprat a declarat c Iusese ameninat dup ce acceptase s i reprezinte pe romi n instan si c ceilali romi care Iuseser arestai n 20 martie nu Iuseser reprezentai de nici un avocat. Toi au primit pedeaps maxim de 6 luni de nchisoare (Helsinki Watch, 1990:7).
Instane ca cea de mai sus evideniaz nevoia schimbrii atitudinii autoritilor Ia de romi. n raportul din 1993, Eederaia Internaional Helsinki pentru Drepturile Omului (EIH) a notat c autoritile romnesti aveau tendina de a eticheta grupurile de romi ca Iiind ,criminale, ceea ce Icea ca problema atacurilor asupra comunitilor de romi s Iie considerat crime comise de romi. Celor de la FIH li s-a mai spus c n cazul n care erau distruse casele romilor reconstruirea lor era contingent asupra lipsei de acuzaii aduse Iaptelor vinovate. EIH a gsit aceasta, asociat cu legitimizarea crimelor mpotriva romilor prin stereotipizarea comunitilor roma ca Iiind deosebit de ngrijortor, la aceasta adugndu-se si sentimentele exprimate de autoriti si care serveau la ncurajarea violenei rasiale (EIH, 1993:3-4).
Situaia este cu att mai acerb cu ct statisticile publicate de organele de poliie din Romnia imput oIense speciIice romilor, alt grup particularizat este cel al strinilor care comit crime n Romnia. Autoritile tind si ele s Iac comentarii generale despre activitile criminale ale minoritii roma ca ntreg, ceea ce face ca sentimentele ndreptate mpotriva romilor s se ampliIice si s creasc posibilitatea apariiei violenei comunitii. Asociaia romilor din Romnia si-a aIirmat poziia de opoziie mpotriva acestei practici, dar ea a continuat. n arena public politicienii extremisti si-au expus retoricile rasiste mpotriva romilor Ir nici un Iel de cenzur. Pe date de 16 august 1998, Corneliu Vadim Tudor, liderul Partidului Romnia Mare (PRM) a dat o declaraie ce coninea un program Iormat din 10 puncte ce urma s Iie aplicat dac partidul su cstiga alegerile din 2000. O parte a programului propunea izolarea criminalilor romi n colonii speciale pentru a stopa procesul de transformare a Romniei ntr-o tabr a iganilor. Pentru a rspunde rilor care au adus critici cu privire la aplicarea drepturilor omului n Romnia, n cazul iganilor, el a promis s ,deschid graniele Romniei si s izgoneasc criminalii romi direct n acele ri care pretind c le pas de soarta lor (Institutul de Relaii Rasiale, 1999:35- 36).
OIicialitile locale au Iacilitat atacurile mpotriva comunitilor roma, att prin ncurajarea actelor violente care au avut lor, ct si prin pasivitate si acord tacit. Autoritile guvernamentale sunt cunoscute pentru ncurajarea Irecvent a actelor comise de Garda Civil, cum ar Ii cel ce a avut lor n Hdreni, judeul Mures n 1993. Incidentul a izbucnit cnd o ceart dintre un etnic romn si doi romi s-a sIrsit cu njunghierea Iatal a primului. Cei doi romi au Iost ucisi mai trziu de mulime, n timp ce un al treilea a ars de viu cnd aceeasi mulime l-a mpiedicat s ias dintr-o cas n Ilcri. Si casele altor romi au Iost distruse (APADOR-CH, 1997:46). Un raport Icut de Helsinki Watch pretinde c aproximativ 170 de romi au Iost obligai s Iug din sat (Helsinki Watch, 1994:24).
n 1998, n Valea Larg, judeul Mures Iamilia Teglas a Icut o plngere Iormal mpotriva Iamiliei Harko. Deoarece poliia a reIuzat s se implice n cearta dintre cele dou Iamilii, pe data de 31 ianuarie 1998 a avut loc un conIlict violent ntre ele: un membru al Iamiliei Harko a Iost omort, Iamilia Teglas a Iost Iorat s plece din sat, iar casele lor au fost arse.
n ultima vreme, atacurile asupra romilor au fost comise de ctre autoriti. Un astIel de incident s-a petrecut n Bucuresti n 1992 cnd romii au Iost atacai ntr-o pia de poliia militar. Ei au Iost btui, proprietatea lor Iiind distrus n Iorm de rzbunare pentru o lupt ce a avut loc ntre un sergent major din poliia militar si un individ de etnie roma, eveniment care avusese loc cu dou zile nainte si n urma cruia sergentul a trebuit s Iie internat n spital. n urma incidentului, nici un poliist nu a Iost pedepsit si nu s-a pltit nici un Iel de compensaie pentru distrugerea proprietii deoarece Iusese nregistrat ca ,neintenionat (Helsinki Watch, 1994:18-19).
n perioada 1995 1996 poliia a Icut multe raiduri neanunate n asezrile romilor. De exemplu, au Iost raiduri n Acs si Mihieni, judeul Satu Mare n 25 august 1995; Colentina, Bucuresti, de cteva ori n timpul verii lui 1996; Pata-Rt, judeul Cluj, 23 iunie 1995; Bonida, judeul Cluj, n 25 Iebruarie 1995 si 23 Iebruarie 1996; Blteni, judeul Dmbovia, de cteva ori n 1996. Unii au Iost btui iar alii au Iost Iorai s urce n camioane si dusi la seciile de poliie unde au Iost pusi s Iac curenie. De obicei erau eliberai dup cteva ore de ctre seciile de poliie, Iiind avertizai s nu spun nimnui ce li s-a ntmplat.
De regul, romilor le este Iric s vorbeasc n public despre aceste raiduri. Poliia a invitat echipaje TV la cteva raiduri si milioane de telespectatori au vzut cum trupe comando, folosindu-se de topoare au intrat n casele romilor, Ir nici un Iel de avertizare. Au vzut cum romi pe jumtate dezbrcai ncercau s-si ia ceva haine pe ei si cum erau trntii la podea si li se puneau ctuse.
Centrul European pentru Drepturile Romilor a sesizat n 1996 c atacurile de acest gen din partea Iorelor de ordine erau un lucru comun si c adeseori nlocuiau actele de violen comise de Garda Civil, att de des ntlnite nainte de 1990. Ele au Iost exacerbate de o nelegere din 1993 dintre Romnia si Germania conIorm creia Germania a deportat romi n Romnia. Victimele poteniale ale violenei motivat rasial erau trimise ntr-o ar n care adeseori agresorii erau chiar autoritile (Szente, 1996:10). Pretextul raidurilor ntreprinse de poliie era de a ,preveni romii s nu comit ,Iapte antisociale. Oricum acestea au servit la a-i nspimnta, mai degrab dect au obinut ceva practic (Weber, 1998:221).
APADOR-CH a observat c n cazul actelor de violen comise de Garda Civil mpotriva romilor, autoritile locale au tendina de a stabili maniera n care actul violent s-a petrecut, dar nu si autorii lui. ConIorm celor spuse de organizaie (o asociaie legal care a Iormat n 1996 un Birou Legal de Aprare a Minoritii Roma), lipsa de aciune n acest proces al autoritilor locale se adaug la ideea c romii sunt criminali violeni si c de aceea comunitile si justiIic Iaptul c au luat legea n propriile lor mini (APADOR-CH, 1997:4).
Violena nu este singurul mod n care statul romn si-a exprimat opinia cu privire la romi din 1990 ncoace. Conform unui raport ntocmit de Reuters n 1995, Guvernul Romniei a nlocuit oIicial termenul de ,rom cu cel de ,igan, n ciuda Iaptului c ultimul este un termen peiorativ. Schimbarea a Iost justiIicat ca Iiind necesar pentru a aduce terminologia romneasc la unison cu cea Iolosit de unele organizaii cum ar Ii Naiunile Unite (Szente, 1996:11). O alt explicaie const n evitarea conIuziei ce ar putea s apar ntre termenul de ,rom, respectiv cel de ,romn (Kenrick, 1998:141). O dispoziie a Ministerului AIacerilor Externe a schimbat aceast situaie la nceputul anului 2000. Era stipulat Iaptul c Ministerul AIacerilor Externe nu avea dreptul s stabileasc denominaia minoritii roma si propunea utilizarea termenilor consacrai n relaiile internaionale. Schimbarea guvernului n 1996 i-a Icut pe muli din cei care lucrau n domeniul drepturilor omului s spere c va avea loc o schimbare pozitiv. n alegerile locale organizaiile romilor au obinut locuri n consiliile locale si judeene (I.Rostas, 2000): - n 1992 ..... 104 locuri si 2 primari adjunci; - n 1996 ...... 173 locuri si un primar; - n 2000 ..164 locuri.
Dar, aceste schimbri nu au adus o mbuntire considerabil n Ielul de via al romilor. Mass media a continuat s utilizeze discursuri ncrcate de sentimente de ur si stereotipuri negative chiar si dup ce partidele politice naionalistextremiste au intrat n opoziie. S-au Icut multe cercetri n care sunt descrise multe exemple de discursuri pline de ur ndreptate mpotriva comunitilor roma. Potrivit raportului organizaiei 'Human Rights Watch pentru 1998 si 1999, romii au continuat s Iie victime ale actelor de violen comise de poliie. Att Centrul European al Drepturilor Romilor (European Roma Rights Center) ct si Comitetul Romilor de la Helsinki (Romanian Helsinki Committee ) au ndemnat la investigarea cazurilor de acest Iel si la pedepsirea celor vinovai de astIel de crime rasiale. Guvernul a avut tendina de a Iurniza inIormaii inexacte si de a ntrzia cu rspunsurile sau chiar de a nu le da deloc (Human Rights Watch, 1999). Potrivit celor spuse de Vasile Ionescu (V.Ionescu, 2000) nu exist nici un mecanism menit s asigure minoritii roma 'cadrul legislativ potrivit care s le asigure indivizilor ce aparin minoritilor naionale dreptul de a-si conserva, dezvolta si exprima identitatea lor etnic, cultural, lingvistic si religioas.
Un alt aspect important se reIer la poziia statului cu privire la reabilitarea maresalului Ion Antonescu. n iunie 1991 si n 1992, senatul a adus un omagiu la celebrarea morii maresalului Antonescu. n iulie 1991, Congresul American a dat o declaraie n care condamna acest comportament, considerndu-l un act antisemit, de intoleran. Sase ani mai trziu, n 1997, Procurorul General al Romniei a recomandat Curii Supreme s aprobe reabilitarea postmortem a membrilor Guvernului Antonescu (1940-1945) care au Iost acuzai de crime de rzboi. Din nou, Comisia pentru Securitate si Cooperare n Europa a protestat si cazul a Iost nchis. n 14 octombrie 1999, Camera Deputailor a votat o lege ce reabilita si compensa pe cei care Iolosiser mijloace militare pentru a lupta mpotriva sistemului comunist. O parte din acesti lupttori mpotriva comunismului de la sIrsitul anilor `40 si din anii `50 erau membrii sau simpatizani ai Grzii de Eier care persecutaser si omorser evrei si romi (Helsinki Commission Releases Letter to Secretary Albright on Romania, November 22, 1999) (vezi 1.1).
A. Discriminarea yi violena rasial
Violena Comunitii
n mai multe ri, victimele se conIrunt cu importante obstacole n eIorturile lor de a asigura respectarea legii cu privire la aceste atacuri. Un exemplu demn este Romnia unde, ntre 1990 si 1996 comunitile de romi au Iost victimele unui numr considerabil de incidente, n care unii si-au pierdut vieile, n vreme ce casele multora au fost incendiate. Doar n cteva cazuri din cele amintite s-au emis acuzaii, Iiind adusi n instan doar unii dintre cei despre care se credea c au Iost implicai, puini dintre ei Iiind si condamnai.
Un caz, care exempliIic aceast situaie, este cel de la Hdreni si care nu poate Ii att de usor uitat de autoritile romnesti. Pe 23 septembrie 1993, trei romi au Iost ucisi de o mulime Iormat din romni si maghiari din Hdreni, judeul Mures. Acest incident a Iost provocat de njunghierea unui romn de ctre unul dintre cei trei romi, mai devreme, n aceeasi zi. Crima acestui rom a devenit o crima colectiv, determinnd izbucnirea unui pogrom mpotriva acestora. Dup ce i-au ucis n btaie pe cei doi Irai romi implicai n njunghierea romnului, si i-au dat foc celui de-al treilea n propria lui cas, un grup de steni au incendiat 14 case aparinnd comunitii roma si au distrus altele. n acea noapte, 175 romi, a cror Iamilii locuiau n Hdreni de aproximativ 70 de ani, au Iost gonii aIar din sat. Un apel la tribunal a redus sentinele a dou persoane dintre cele condamnate de la 7 la 6 ani. Potrivit organizaiilor non-guvernamentale romnesti, guvernul susine acum c restriciile mpiedic acuzri ulterioare n majoritatea cazurilor de acuzare de la nceputul anilor 90.
Liderul unui partid extremist aIlat n opoziie a Icut o serie de declaraii rasiste. Pe data de 16 august 1998, Corneliu Vadim Tudor, liderul Partidului Romnia Mare si senator n Parlamentul Romniei, a anunat prin intermediul mass-media un program n 10 puncte pentru conducerea rii ce includea 'izolarea criminalilor romi n colonii speciale cu scopul de a opri transformarea Romniei ntr-o tabr de igani. La o alt ntlnire, un oIicial din Ministerul de Interne declara, Iiind ntrebat cu privire la reacia autoritilor Ia de progromurile mpotriva romilor de la nceputul anilor 1990, c 'aceste conIlicte au Iost o reacie a majoritii la comportamentul minoritii roma; romii neIiind, n viziunea lui, victime ale violenei rasiste. Aceste aIirmaii indic, la nivel micro, Ienomenul stereotipiei rasiale care a aIectat de mult timp comunitatea roma. Remarcile lui se bazau, aparent, pe comportamentul unor indivizi a cror conduit a Iost generalizat pentru a o descrie pe cea a grupului de care aparin. Aceast Iorm a stereotipiei etnice nu este doar incorect dar si periculoas (Max van der Stoel, 2000:44).
Pe data de 11 august 1997, cinci martori au vzut cum un etnic rom pe nume Cioc Liviu a Iost btut de 4 poliisti si un civil, pus ntr-o masin si dus n pdure ntr-o stare critic si toate acestea doar pentru c a Iost conIundat cu un alt rom care furase de la un civil. Domnul Liviu a stat n spital n perioada 12 22 august, 1997, avnd nevoie de 22-24 zile de asisten medical, potrivit raportului medical eliberat de Institutul de Medicin Legal. Plngerea sa depus la Procuratura Militar Mures nici nu a Iost luat n considerare. Pe 9 aprilie 1998, Biroul pentru Drepturile Omului din cadrul Ligii PRO EUROPA a trimis o scrisoare Procuraturii Militare pentru a obine inIormaii cu privire la caz si caseta pe care Cioc Liviu a nregistrat-o n timp ce poliistii si primarii din Idiciu si Ibnesti ncercau s-l oblige s-si retrag plngerea.
Avnd n vedere scrisoarea ct si considerarea casetei ca prob, cazul a Iost redeschis, dar n ciuda tuturor dovezilor, n 1994 dup doi ani de investigaii Procuratura Militar a decis c oIierii de poliie au comis doar o 'greseal dndu-i voie civilului s-l bat pe Cioc Liviu. ConIorm versiunii Procuraturii, poliistii nu au participat la btaie, neoIerindu-se nici o explicaie pentru Iaptul c Cioc Liviu a Iost Iorat s intre n automobil si apoi dus n pdure. Pe baza acestei decizii, poliistii implicai au Iost absolvii de orice responsabilitate iar Poliia Judeului Mures i-a pedepsit pe doi dintre cei patru poliisti cu cinci zile de munc Ir plat.
n aIar de cele menionate, se adaug si Iaptul c unii romi sunt exclusi din cadrul asistenei medicale publice pentru c nu posed certiIicate de nastere, buletine de identitate sau alte dovezi oficiale cu privire la nregistrarea rezidenei lor. Cotidianul romnesc 'Ziua relata pe data de 7 septembrie 1999, c romilor care nu au mijloacele necesare pentru a plti serviciile medicale Iie o dovad a asigurrii medicale, li se interzice accesul n Spitalul Judeean Iasi. Asistena medical public este oIerit, conIorm legilor n vigoare, tuturor cetenilor care sunt ncadrai n munc, care pltesc taxe, si sunt nregistrai oIicial ca someri. Muli romi din zon nu sunt ins nregistrai oIicial si din aceast cauz, conIorm Casei de Asigurri Medicale, nu pot beneIicia de asisten medical gratuit (Max van der Stoel, 2000:122).
De cele mai multe ori, Iemeile roma sunt constiente de nevoia de a-si schimba modul de trai pe perioada sarcinii, inclusiv n ceea ce priveste alimentaia, necesarul de vitamine, eIortul Iizic si munca. Aceast situaie a Iost prezentat ntr-un proiect comun UNICEE/Rromani CRISS care a avut ca subiect problema sntii, proiectul desIsurndu-se n Balta Ars, Romnia. Eemeile roma, comparativ cu celelalte Iemei, dau o importan mai mic ngrijirii prenatale. Tendina aceasta este inIluenat de aceiasi Iactori care aIecteaz ngrijirea lor medical n general, si anume lipsa Iondurilor sau nencrederea n instituiile medicale ce nu aparin de comunitatea roma. n plus, Iemeile nu acord prioritate propriei nevoi de ajutor medical, studiile sugernd c multe dintre ele nu concep sntatea proprie ca Iactor semniIicativ n luarea deciziilor (Max van der Stoel, 2000:124).
n ultimii ani am fost martorii unor schimbri n bine. O hotrre guvernamental adoptat n 1997 a dus la nIiinarea unui Consiliu al Minoritilor Naionale pentru a ndruma Departamentul pentru Protecia Minoritilor Naionale n rezolvarea problemelor legate de minoriti. Consiliul este compus din 'reprezentani ai tuturor organizaiilor cetenilor aparinnd minoritilor naionale ce au Iost legal Iondate pn la data de 27 septembrie 1992 (Max van der Stoel, 2000:142).
Pentru a ajuta Romnia s ndeplineasc criteriile de aderarea la UE, mai ales cel legat de politica de protecie a minoritilor, Comisia European a Iacilitat accesul guvernului romn la un program PHARE, n valoare de 2 milioane ECU. n august 1998, s-a creat o sub-comisie inter-ministerial a minoritilor naionale, condus de presedintele Departamentului pentru Protecia Minoritilor Naionale (DPMN), pentru a elabora o strategie naional, iar n noiembrie 1998, guvernul a creat o sub- comisie inter-ministerial pentru problemele comunitii roma, condus de seIul Biroului DPNM pe problemele comunitii roma si de un reprezentant al Grupului de Munc al Asociaiilor Romilor (Max van der Stoel, 2000:148).
Acest program PHARE se deruleaz acum, potrivit celor spuse de Elorin Moisa (F.Moisa, 2000), avnd ca agenii de implementare MEDE European Consultancy si Minority Rights Group International. n prima Iaz, guvernul mpreun cu reprezentani ai comunitii roma a elaborat o strategie naional pentru mbuntirea situaiei cetenilor roma, ca apoi s treac la proiectarea si implementarea unor programe-pilot inovatoare, reprezentanii comunitii roma participnd direct si de aceast dat (Max van der Stoel, 2000:148).
Membrii comunitii roma din Romnia susin c nu au Iost consultai de reprezentanii guvernului responsabili cu dezvoltarea propunerii iniiale din partea UE sau a unor termeni de reIerin ai programului PHARE. Pentru a-si expune nemulumirile legate de excluderea lor din acest proces, reprezentanii a 36 de organizaii roma non-guvernamentale s-au ntlnit n Mangalia, Romnia, pe 22-23 ianuarie 1999, unde au Iormat un Grup de Munc care urma s negocieze cu guvernul elaborarea strategiei naionale. La aceast ntlnire, au Iost alesi ad hoc opt specialisti pentru a reprezenta comunitatea roma la o ntlnire cu reprezentani guvernamentali, care a avut loc n 28-29 ianuarie, 1999 (Max van der Stoel, 2000:148).
Aceast ntrunire a Iost organizat si mediatizat de un proiect american axat pe relaii etnice (Project on Ethnic Relations), n sperana c ar putea contribui la rezolvarea unor probleme prioritare. La aceast ntlnire, la care au participat si reprezentani ai Comisiei Europene si ai Consiliului Europei, negociatorii romi au propus un plan menit s asigure participarea comunitii roma la procesul de elaborare a strategiei naionale (Max van der Stoel, 2000:148).
n Sibiu, Romnia, la o alt ntlnire, n Iebruarie 1999, coaliia reunit a conductorilor comunitii roma a ales un Sindicat al Asociaiilor Roma compus din 15 membri, care s-i reprezinte n discuiile cu reprezentanii guvernului. Acest grup a elaborat o list cu 27 de specialisti romi, n domenii relevante pentru strategia naional, dintre care opt, sperau ei, s participe la sedinele sub-comisiei guvernamentale nsrcinat cu problemele comunitii roma. La mijlocul lunii martie 1993 guvernul a acceptat participarea lor la sedinele sub-comisiei, acest angajament Iiind autentiIicat prin semnarea unui protocol de ctre Sindicat si DPNM pe 3 mai 1999 (Max van der Stoel, 2000:148).
Reprezentanii comunitii roma au participat recent la sedinele sub-comisiei, acolo Iiind prezeni reprezentani ai ministerelor importante. Dup cum s-a precizat, acest organism are, prin natura sa, un rol consultativ, fiind cel care va Iace recomandri comitetului inter-ministerial; dar este cel din urm organism care va lua decizii Iinale cu privire la elaborarea si implementarea strategiei guvernamentale la nivel naional, cu privire la comunitatea roma. Liderii comunitii roma particip la luarea deciziilor guvernamentale n vederea elaborrii unei strategii naionale (I.Rostas, 2000). n vreme ce reprezentanii acestora au reusit astIel s primeasc un loc la masa sub- comisiei, eIicacitatea Iinal a acestui proces de consultan se va vedea n momentul n care opiniile lor vor Ii reIlectate de politica naional cu privire la comunitatea roma.
Elaborarea unui proiect de lege mpotriva tuturor Iormelor de discriminare asteapt s fie semnat de ministerele relevante, pentru a fi naintat apoi parlamentului (Max van der Stoel, 2000:53). ntre timp, Romnia a dezvoltat mecanisme pentru medierea conIlictelor, avnd rezultate aparent pozitive, cel puin n unele regiuni. Iniiativele romnesti au Iost subminate de un val de violen colectiv ndreptat mpotriva comunitii roma ntre 1990 si nceputul anului 1996 si de esecul poliiei n asigurarea proteciei lor, n majoritatea acestor cazuri, poliia romn 'Iiind vzut ca avnd o contribuie, direct sau indirect, la severitatea acestor incidente si la consecinele lor asupra cetenilor roma (Max van der Stoel, 2000:55).
Cu ajutorul Proiectului despre Relaiile Etnice si al Departamentului American de Administrare a Justiiei, a Universitii din Louisville, Inspectoratul General de Poliie a dezvoltat un program de mbuntire a relaiilor dintre cetenii romi si poliia romn menit a spori capacitatea celei din urm de a aciona eIicient n situaiile tensionate ce apar ntre comunitile roma si alte comuniti. Primul pas Icut de poliie a Iost acela de a organiza ntruniri ntre reprezentani ai poliiei si conductori ai comunitii roma, pentru a 'identiIica problemele pe care comunitatea roma le are si pentru a construi mpreun pacea social si o comunitate mai puternic. Un punct important al programului a Iost stabilirea unor ntlniri regulate ntre poliisti si reprezentanii romilor, si ai altor comuniti, att la nivel local ct si la nivel naional (Max van der Stoel, 2000:55).
Liderii comunitii roma nu sunt toi la Iel de entuziasmai de iniiativele guvernamentale. Unii privesc cu team transIormarea programului guvernamental, iniial 'Program de prevenire a violenei colective din cadrul Inspectoratului General de Poliiei subordonat Ministerului de Interne, n 'Institutul pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitii. ConIorm punctului lor de vedere, aceasta nseamn c un program iniial conceput pentru a spori protecia cetenilor roma de ctre poliie, era preocupat de nivelul criminalitii romilor (Max van der Stoel, 2000:56).
Totusi, simplu Iapt c Inspectoratul General de Poliie a stabilit un program de comunicare cu liderii comunitii roma, Iaciliteaz exprimarea ngrijorrilor lor. n 1997, asociaiile romilor au negociat un protocol cu inspectoratul pentru a-si prezenta plngerile cu privire la maniera n care poliia tratata comunitile roma; protocolul a intrat n vigoare n 1998. O parte din liderii roma implicai n aceast iniiativ si alii Iamiliarizai cu ea, sunt de prere c ntr-adevr exist mbuntiri n ceea ce priveste relaiile poliiei cu comunitile roma. Ei se reIer n particular la situaia din orasul Sibiu unde reprezentani ai poliiei, ai comunitii roma si ai altor comuniti se ntlnesc regulat si caut s negocieze metode comune de rezolvare a problemelor (Max van der Stoel, 2000:56).
Potrivit lui Elorin Moisa, 'Partida Romilor, asociaia politic cea mai important a cetenilor de etnie roma, a semnat protocoale cu inspectoratele de poliie cu scopul de a preveni criminalitatea n interiorul comunitilor roma si de a evita eventualele abuzuri din partea poliiei. (E.Moisa, 2000). Vasile Ionescu estimeaz c n 1998 existau 2.500 plngeri penale mpotriva senatorului C. V. Tudor, fiind cel care a propus nchiderea romilor ntr-un lagr. Asociaiile roma au cerut instituiilor statului s se implice n aceast problem, dar cererea lor nu a primit nici un rspuns (Ionescu, 2000).
2.3.2. Relaiile cu grupul etnic/naional dominant din societate
De la cderea comunismului, n Romnia numrul incidentelor de natur naionalist sau etnic a crescut considerabil. n timp, inta unor astIel de incidente au Iost minoritile, romii, cei mai vulnerabili membrii ai societii, Iiind considerai api ispsitori att de ctre autoriti ct si de ctre populaia majoritar (Helsinki, 1994:7).
ntre 1990 si 1995, n Romnia, violena comunitar ndreptat mpotriva romilor era o practic des ntlnit. Problema nu era doar a unei singure pri. n vreme ce atacurile au Iost cauzate de o crim comis de un rom mpotriva unui cetean de alt etnie, toate comunitile de diIerite etnii s-au ntors mpotriva populaiei roma locale (Braham, 1992:17), (un bun exemplu Iiind Hdreni), Iapt ntmplat si n alte cteva orase si sate din Romnia. Persoanele de alt etnie dect roma sunt arareori, sau chiar niciodat, adusi n Iaa justiiei pentru aceste atacuri, chiar dac romii sunt ucisi.
Primele episoade de violen comunitar nu au Iost publicate n presa naional. n Virghis, judeul Covasna stenii au ucis doi romi si au distrus dou case pe data de 24 decembrie, 1989; n Turulung, judeul Satu Mare, un copil a disprut si 36 de case au Iost incendiate n 29 ianuarie 1990; n Lunga, judeul Covasna, populaia de alt etnie dect roma a ucis patru romi si au incendiat 6 case n data de 5 Iebruarie, 1990.
n 13-15 iunie 1990, minerii din Valea Jiului adusi cu ajutorul unor trenuri speciale pentru a anihila demonstraiile anti-Iliescu din capital, au luat o pauz n ndeplinirea misiunii lor dubioase si, mpreun cu poliistii, au Icut raiduri prin asezrile romilor din suburbiile Bucurestiului, distrugnd apartamente si case, nenorocind n btaie brbai si violnd Iemei. Muli dintre brbaii romi reinui de poliie s-au rentors acas, doar dup cteva sptmni, Ir a Ii acuzai de ceva. Apoi au urmat alte acte de violen: n Cuza Vod, judeul Constana, niste localnici plini de Iurie au incendiat 34 de case n 10 iulie 1990, iar n Casinul Nou, judeul Harghita, stenii au dat Ioc la 29 de case n 12 august 1990.
Primul caz ajuns n atenia publicului larg s-a petrecut n judeul Constana, n satul Mihail Koglniceanu unde, n 9 octombrie 1990, civa oameni plini de Iurie au incendiat 36 de case, iar pe alte 4 le-au distrus, devenind de nelocuit. Autoritile nu au Icut nimic pentru a identiIica Iptasii. Reacia oIicial la astIel de 'conIlicte sociale a Iost c acestea sunt de neles 'din punct de vedere emoional, comunitile roma din toat ara ncepnd a Ii supuse ameninrilor. Li se spunea c dac nu se 'comport cum se cuvine, vor sIrsi asemeni celor din satul M. Koglniceanu.
Aceste ameninri au Iost transpuse n Iapte: n primvara anului 1991, romii din cteva asezri vecine din judeul Giurgiu au Iost alungai din casele lor. n Bolintinu Deal, judeul Giurgiu, un oras cu 7 000 locuitori, dintre care 150 romi, locuitorii au incendiat 22 de case si au distrus alte dou n noaptea dinspre 7 spre 8 aprilie 1991.
n duminica Pastelui Ortodox, 7 aprilie 1991, cu puin naintea miezului nopii, un brbat de alt etnie dect roma pe nume Cristian Melinte a pornit spre Bucuresti cu masina. Ion Tudor a oprit masina si l-a rugat pe Melinte s l ia cu el. ReIuzul acestuia din urm a Iost urmat de o ceart, dup care Tudor l-a njunghiat pe Melinte care a murit pe loc. Poliia l-a prins si arestat pe Ion Tudor dou ore mai trziu. n dimineaa urmtoare lunea Pastelui la ora 9 a.m. indivizi necunoscui au pornit o siren si aproximativ 2 000 de locuitori ai satului s-au adunat n centrul localitii. Poliia i-a inIormat pe romi c ar Iace mai bine s Iug.
n scurt timp, o mulime Iormat din membrii altor etnii a trecut de la o cas a romilor la alta casele erau dispersate prin tot satul prdndu-le si incendiind 22 dintre ele. Cnd, o lun mai trziu, 34 dintre romii alungai au ncercat s reocupe una din case, 2.000 de ceteni s-au adunat din nou si au incendiat acea cas mpreun cu alte dou ce aparineau comunitii roma.
Pe data de 17 mai 1991, ca urmare a Iaptului c un rom a njunghiat un barman, trei mii de locuitori ai satului Ogrezeni, judeul Giurgiu, s-au adunat si au distrus 7 case ce aparineau comunitii roma. Stenii din satul nvecinat Bolentinu Vale s-au adunat si ei pentru a-si exprima solidaritatea Ia de stenii din Ogrezeni si au incendiat 13 din casele romilor, pe data de 18 mai. n Giseni, tot n judeul Giurgiu, stenii au incendiat 3 case si au distrus alte 6 pe 5 iunie.
n Pliesii de Sus, judeul Harghita, o comun cu 3.200 de locuitori dintre care 200 romi, stenii au incendiat 28 de case si au ucis un rom pe data de 9 iulie 1991. Acest act de violen a Iost declansat de incidentul din 6 iulie 1991, cnd patru romi l-au btut pe Ignac Daro, un paznic, pentru c a intervenit n timp ce ei si bteau calul. La puin timp dup incident, mulimea a btut doi ceteni roma btrni, nevinovai, pentru a se rzbuna; din cauza rnilor suIerite, unul dintre btrni, domnul Adam Kalnyos, a murit.
ntre timp, poliia i-a arestat pe cei patru romi, iar dou zile mai trziu a aprut un avertisment n zona unde se aIlau casele Iamiliilor de romi, inIormnd cetenii c n 9 iunie, duminic seara, casele lor urmau a Ii incendiate. Comunitatea roma a inIormat att poliia ct si autoritile municipale, dar totul a Iost n zadar; nimeni nu a intervenit. Duminic dup-amiaz ei s-au refugiat n grajdul cooperativei locale. Un grup organizat de steni a tiat Iirele electrice care duceau la casele comunitii roma pentru a evita un scurtcircuit care ar Ii lsat tot satul Ir curent electric -, au dobort stlpul teleIonic care Icea legtura satului cu orasul Miercurea Ciuc, pentru ca apoi c incendieze toate cele 28 de case ale romilor. Alte acte violente au urmat n Vlenii Lpusului, judeul Maramures, n 13 august 1991, unde stenii au incendiat 18 case, si n Crpinis, judeul Timis, n 17 martie 1993, unde au Iost distruse 5 case. Cu toate acestea, la momentul respectiv, mass-media nu prezenta nici un interes pentru astfel de subiecte.
ntmplarea din Hdreni, judeul Mures, a adus nc o dat n atenia marelui public actele de violen svrsite mpotriva romilor. Trei ceteni romi au Iost ucisi, 14 case au Iost incendiate si 4 case au Iost distruse toate pe data de 20 septembrie 1993, ziua n care Romnia a devenit membr a Consiliului Europei. Hdreni este un oras cu aproximativ 900 de locuitori, din care cel mult 125 sunt romi.
Pe 20 septembrie, 1993, un grup de ceteni romi asteptau ntr-o staie de autobus pentru a ajunge n Ludus, o localitate nvecinat. Unul dintre ei s-a certat cu un romn, Gligor Chian, care l-a luat n btaie de joc. Dup ce l-a trntit pe Chian la pmnt, ceteanul rom, temndu-se de reacia celor trei Iii ai lui Chian si a celorlali aIlai prin apropiere, a ncercat s Iug. n timpul ncierrii care a urmat, ceteanul rom, Rupa Lupian Lctus, l-a njunghiat pe Crciun Chian cu cuitul. El a prsit locul Iaptei imediat mpreun cu Iratele su Pardalian Lctus si cumnatul lor Zoltan Mircea si s-au adpostit n casa unui stean rom care nu era acas la momentul respectiv. n Iaa casei s-a adunat imediat o mulime de oameni.
OIierii de poliie care au ajuns la locul Iaptei nu au reusit s ptrund n cas si s-i aresteze pe cei aIlai nuntru. Mulimea, plin de nerbdare, a incendiat casa si i-a omort n btaie pe cei doi romi n timp ce ncercau s scape din incendiu. Al treilea brbat, Zoltan Mircea, a Iost gsit ulterior n cas, carbonizat. Dup ce au ajuns n sat si ali poliisti, mulimea s-a mprit n grupuri mici ce au incendiat alte 13 case si alte patru au Iost rase de pe Iaa pmntului, n timp ce poliistii, se pare, nu au Icut nimic pentru a-i opri. Ei au asistat si s-au asigurat s nu fie vreun accident rutier, deoarece satul este pe marginea unei sosele importante.
Guvernul a promis o aciune rapid n urma acelui incident. Pentru o vreme, se prea c oIicialitile vor putea opri alte incidente de violen comunitar, totusi, optimismul nu a durat mult timp. n Racsa, judeul Satu Mare, n 29 mai 1994, stenii au incendiat 9 case; n Bcu, judeul Giurgiu, pe data de 7 ianuarie 1995, localnicii au dat Ioc la 4 case si au rnit grav 2 romi. Casele romilor din aproximativ 30 de asezri din toat ara, au Iost incendiate de la cderea regimului Ceausescu, de ctre mulimi ce au aplicat pedepse colective comunitilor locale ale romilor.
Cercetrile publicate n 1995 au artat c 40 din populaia de alt etnie dect roma aveau preri 'Ioarte neIavorabile cu privire la acestia, iar 34 aveau preri 'neIavorabile. n toate regiunile rii, opiniile cu privire la populaia roma nclinau ctre 'neIavorabil, cu toate c unele grupuri, precum maghiarii, aveau o atitudine puin mai bun (Abraham, 1995:15). Cu toate acestea, cercetarea susine de asemenea c opiniile nu sunt Iundamentate pe 'etnicitatea roma ci, mai degrab, pe 'stilul de via al minoritii si pe maniera n care ei se aIirm (Abraham, 1995:16).
ntr-un sondaj de opinie condus de Centrul pentru Sociologie Urban si Regional n luna decembrie 1997, 67 din cei chestionai au declarat o poziie neIavorabil legat de etnia roma. Grupele de vrst care declar 'atitudini neIavorabile sunt cele de treizeci de ani sau mai tineri. Eaptul c populaia tnr maniIest astIel de opinii, nseamn c situaia ar putea Ioarte usor evolua negativ odat cu trecerea timpului dac, ceea ce este probabil, acesti indivizi si menin atitudinea lor negativ si o transmit tinerelor generaii (I.Rostas, 1998:4).
Mdlina Voicu si Monica Serban (Institutul de Cercetare a Calitii Vieii M. Voicu, M. Serban, 2000) au analizat cercetrile si sondajele eIectuate din 1993 pn n 1999. Ele au cutat s vad dac a existat vreo schimbare n nivelul prejudecilor Ia de comunitatea roma; au remarcat c numrul acestora era considerabil mai mic n comparaie cu cel anterior. Un nivel nalt al prejudecilor Ia de populaia roma s- a observat n anul 1993, apoi acesta a sczut. O explicaie pentru diminuarea acestuia poate Ii Iaptul c societatea romneasc este angrenat ntr-un proces de democratizare si din acest motiv populaia a devenit mai tolerant Ia de 'alteritate. n ciuda tuturor acestor constatri, conIorm barometrului etnic mai-iunie 2000, gradul de respingere a romilor nc nregistreaz un nivel nalt (nc exist un procent semniIicativ de romni care nu ar permite populaiei roma s triasc n Romnia: 38% - 'Nu as permite populaiei roma s triasc n aceast ar (Centrul de Cercetare a Relaiilor Interetnice, 2000).
Organizaiile naionaliste Iolosesc de asemenea un discurs instigator la adresa comunitii roma. Jatra Romneasc este un grup naionalist extremist care a luat nastere n Trgu Mures la puin timp dup cderea comunismului. Se presupune c este Iactorul determinant al violenelor care s-au petrecut n martie 1990. Vatra i trateaz ntr-un mod aparte pe cetenii romi, exprimndu-si obiectivul ca 'o lupt sngeroas mpotriva iganilor si a celorlalte minoriti. Organizaia pretinde c 'pmntul sInt al Romniei a Iost batjocorit de asiatici, huni, igani si ali vagabonzi. Tratamentul actual aplicat iganilor n Romnia si n alte ri din regiune este vzut de ctre Donald Kenrick 'mai degrab ca o epurare etnic dect ca un genocid, o ncercare de a-i determina pe igani s emigreze n mas" (Kenrick, 1998:60). Echilibrul dintre libertatea opiniei si protecia mpotriva rasismului a grupurilor minoritare, este unul Iragil dar este vital pentru supravieuirea populaiilor roma din Europa de Est. Examinarea cazurilor de violen mpotriva romilor din 1990 ncoace indic n mod evident att atitudinea populaiei n ceea ce i priveste pe romi ct si lipsa bunvoinei guvernului de a Iace ceva pentru a schimba aceast atitudine.
Cu toate c Iulius Rostas aIirm c 'dup 1996 nu a existat violen comunitar mpotriva comunitilor roma, raportul asupra situaiei din Romnia ntocmit de 'Human Rights Watch contrazice aceast aIirmaie (I. Rostas, 2000, HRW, 2000).
Mass-media este de asemeni o surs activ de stereotipuri anti-roma. O serie de titluri aprute n dou ziare naionale n perioada mai-iulie 1998, demonstreaz Ioarte clar aceast atitudine. ~O lichidare de conturi sngeroas ntre doi igani (Adevrul, 20 mai 1998), ~Procesul lui Fane Cpn Confruntare ntre mafiile igneyti (Adevrul, 24 iunie 1998), ~iganii din Czneyti se bat pentru aluminiul furat (Adevrul, 13 iulie 1998), Luptele dintre mafiile igneyti iau o pauz Vinovaii ~asaltului de la Struleyti au fost arestai (Ziua, 14 iulie 1998), Dou cete de igani narmai cu bte de baseball s-au btut n zona ytrandului Tineretului (Ziua, 29 iulie 1998).
Vasile Ionescu (V. Ionescu, 2000) susine c procednd astIel, se ncalc stipulaiile Constituiei reIeritoare la orice Iorm de discriminare (articolul 30, Constituia Romniei, 1991). n luna august, Guvernul Romniei a dat o ordonan de urgen pentru a combate orice tip de discriminare. n afara articolelor care dezinformau, dnd nastere stereotipurilor negative, exist cele care sunt pure invenii. Acesta este si cazul unui articol publicat n Transilvania Jurnal (un ziar regional) pe data de 25 iulie, 1998 de ctre Oana Patricia, cu titlul Tragedia unei familii din Arad I-au scos ochii pentru a-l face ceryetor. Ziarista prezint povestea unei persoane care btea un grup de romi. Persoana respectiv explica, ntr-o jumtate de pagin, cum Iiul su a Iost rpit de igani, i s-au scos ochii si apoi a Iost pus s cerseasc. Dup ce si-a gsit Iiul, el a jurat s bat Iiecare rom pe care l ntlnea. I-au scos ochii copilului meu cu un fier inroit in foc. Altei persoane i-au tiat mna, in timp ce altuia i-au tiat picioarele punndu-l pe linia ferat pentru a-i transforma in ceretori. Spunei-mi, exist legi care s m salve:e de la aa ceva? Si eu sunt fericit pentru c, cel puin, mi-am gsit copilul, chiar dac este orb. Ins, ce se intmpl cu ali prini?`
Liga PRO EUROPA a trimis o scrisoare pe data de 28 iulie 1998 seIului Poliiei Judeului Arad pentru a cere inIormaii cu privire la evenimentul descris in articol. SeIul poliiei din Arad a spus c nu este nregistrat nici un astIel de caz. AstIel s-a dovedit c articolul a Iost doar o invenie, o 'poveste bun pentru vnzarea ziarului.
2.3.3. Relaiile cu alte minoriti, dac exist
Violena comunitar mpotriva romilor a Iost o trstur caracteristic a relaiilor dintre cetenii roma si maghiarii din Romnia, ca de altIel si a relaiilor dintre comunitatea roma si populaia majoritar. n anumite momente romnii si maghiarii si-au unit Iorele pentru a ataca comunitile roma locale (Weber, 1998:220), un asemenea incident avnd loc n 1990 n Casinul Nou, o localitate predominant maghiar din judeul Harghita. Pe data de 11 august a acelui an, ntreaga populaie roma a Iost izgonit din localitate, iar casele lor au Iost incendiate sau distruse prin alte mijloace. Poliia nu a Icut nimic pentru a preveni actele de violen, ca urmare marea majoritate a romilor nu s-au mai ntors n localitate, ci au mers n satul vecin, Pliesii de Sus, sau la Bucuresti. Printre martorii acestui eveniment se aIla, la o oarecare distan si un rom; dar lui nu i s-a cerut s dea declaraii. Maghiarii a cror dovezi au fost luate n considerare de investigatori au amintit crime anterioare comise de membrii comunitii roma pentru a justiIica atacul. Toi au negat participarea la evenimente si susineau c a Iost prea ntuneric ca s Ii vzut cine au Iost autorii. Potrivit Asociaiei pentru Aprarea Drepturilor Omului, APADO, romii care nu s-au ntors n localitate nu au primit niciodat vreo compensaie pentru pierderea proprietii (APADO, 1997:15-16).
Minoritatea roma trebuie s Iac Ia prejudecilor din partea tuturor celorlalte minoriti din Romnia. Cercetrile eIectuate n 1995 au artat c ei sunt respinsi 100 de comunitatea german, de 50 din membrii comunitii maghiare, 63 de celelalte naionaliti (ucraineni, evrei, rusi lipoveni etc.) si, poate cel mai socant, este Iaptul c si de 24 din membrii comunitii lor. Doar 5 din indivizii chestionai nu au dat un rspuns la ntrebarea cu privire la minoritatea roma, un indicator clar al Iaptului c problema roma este constientizat de public. Populaia rural situeaz minoritatea roma pe o poziie mai Iavorabil (22) dect populaia urban (16), potrivit studiului efectuat (Abraham, 1995:103). Etnobarometrul mai-iunie 2000 arat c atitudinea negativ a maghiarilor n ceea ce priveste comunitatea roma (Nu as permite cetenilor roma s triasc n aceast ar) s-a diminuat, atingnd un nivel similar cu cel al romnilor (40,7). (Centrul de Cercetare a Relaiilor Interetnice, 2000).
2.3.4. Relaiile dintre regiunile locuite de minoritate yi autoritile centrale
Minoritatea roma din Romnia nu ocup o regiune anume iar prezena lor este imposibil de deIinit n termeni geograIici. Ei triesc n toate regiunile Romniei si se mut Irecvent, de cele mai multe ori din cauza violenei comunitare (Weber, 1998:221). Din acest motiv nu se poate vorbi despre 'relaii ntre zonele locuite de comunitatea roma si autoritile centrale" n acelasi Iel cum aceast Iormul se aplic n cazul altor minoriti.
Dup cum s-a subliniat n subcapitolul 2.3.1., autoritile romne trateaz n mod discriminator minoritatea roma, att direct, prin nepedepsirea celor care comit crime mpotriva romilor, ct si indirect prin lipsa unei legislaii adecvate care s protejeze drepturile acestei minoriti.
3. LIMBA
3.1. Descrierea limbii
3.1.1. Familia lingvistic
Muli romi din Romnia vorbesc, pe lng limba speciIic regiunii n care se ntmpl s se aIle, Iie ea romn, maghiar sau oricare alta, si limba romani. Aceast limb are un vocabular limitat si se aseamn Ioarte mult cu limba vorbit n prezent n India. Este o prere general acceptat c etnicii romi sunt descendenii indienilor de cast inIerioar, parte a castei Dome care erau muzicieni si mpletitori de Iunii (Moss, 1993:138).
n Ungaria, secolul al XVIII-lea, s-a efectuat un studiu pentru a compara limba romani cu limbile indiene si care, se pare, indica Iaptul c exist o legtur Ioarte strns ntre ele. Aceast legtur a Iost ulterior conIirmat de lingvisti, iar cercetrile mai recente arat c aceste descoperiri erau deja nregistrate de istorici arabi si persani (Liegeois, 1995:7).
Din punct de vedere structural, este o limb Ilexibil, ceea ce nseamn c terminaiile cuvintelor variaz pentru a exprima concepte precum genul si cazul, ca si n limba latin (Kendrick, 1998:68). Exist cinci sau sase cazuri, dou genuri (masculin si Ieminin) si cteva timpuri (Kendrick, 1998:137).
3.1.2. Dialecte yi unitate; conytiina lingvistic
Lingvistii susin c, desi limba romani a intrat n Europa ntr-o Iorm unitar, s-a divizat ntr-o serie de numeroase dialecte, multe dintre ele Iiind inIluenate de limbile majoritare ale statelor n care triesc populaiile roma. Se estimeaz c exist ntre 13 si 30 de dialecte si c 80 din populaia roma din Europa vorbeste unul dintre acestea (Kenrick, 1998:68). Totusi, aceste dialecte se pot clasiIica n dou grupe majore: 'valah si 'non-valah. Cel din urm predomin n Romnia si a Iost inIluenat de limba romn (Remmel, 1993:226).
Cu toate acestea, n climatul actual din Romnia este diIicil s se dezvolte limba romani. Ea nu este interzis n public, ci este chiar predat ntr-un numr Ioarte mic de scoli, dar datorit nivelului nalt de discriminare, direct si indirect, cu care se conIrunt comunitatea roma din Romnia, muli si neag originea etnic si astIel si limba. Adeseori, generaiile tinere nu au nvat niciodat romani si vorbesc limba majoritii din regiunea n care triesc.
3.1.3. Instrumente ale cunoayterii: descrierea limbii yi a normelor (istoria formei scrise yi a standardizrii)
nainte de 1990, nu exista o Iorm standard a limbii romani. Se scria n Iorme diIerite n Iiecare ar, Iolosindu-se, n cea mai mare parte, alfabetul limbii majoritare. n 1990 a fost organizat cel de-al patrulea congres mondial al romilor, lng Varsovia. La acest congres s-a luat decizia de a unifica dialectele ntr-o Iorm standardizat a limbii. Congresul a acceptat, cu mici reineri, sistemul de scriere propus, dar este deja pe cale s se bucure de acceptarea general (Kenrick, 1998:68).
3.2. Istoria limbii
3.2.1. Origini
Este diIicil de a ajunge la un consens n ceea ce priveste originea limbii romani; se crede c este nrudit cu Punjabi si Hindi si c provine din India de unde a Iost rspndit odat cu migraia iniial (Kenrick, 1998:68). Multe studii par s susin aceast teorie (vezi 3.1.1.). Studii eIectuate de un pastor maghiar care studia n Olanda, secolul XVIII, precum si cercetrile ulterioare din 1780 din Anglia, vin s susin aceast teorie (Kenrick, 1998:137).
3.2.2. Evoluia
n drumul su dinspre India, limba romani a mprumutat cuvinte din alte limbi. De exemplu, cuvntul baht (noroc) vine din limba persan, n vreme ce cuvntul drom care nseamn drum pavat vine din greac (Kenrick, 1998:68).
Odat ce populaia roma a intrat n Europa si s-a dispersat n diIerite state au aprut dialectele (vezi 3.1.2.) care apoi au Iost n mare msur inIluenate de limbile populaiilor majoritare, Iiind adesea scrise cu ajutorul alIabetului Iolosit de vorbitorii limbii majoritare. Examinarea diIeritelor dialecte din cadrul limbii romani indic direciile n care s-au ndreptat romii dup ce au prsit India. n mod similar, examinarea vocabularului si, mai ales, numrul de cuvinte locale aIlate n limba romani, indic perioada de timp n care populaiile roma au rmas ntr-un singur loc (Liegeois, 1986:36).
3.2.3. Producia cultural n cadrul limbii (literatur, tradiie oral)
Romii au o tradiie oral bogat, transmis n limba lor natal. ncep s apar scriitori n limba romani, dar n Romnia nu s-a evideniat nici un astIel de personaj pn n momentul de Ia. Producia literar n limba romani nu a nceput dect prin anii 1920, cnd n Europa de Est s-au publicat mai multe reviste. Genocidul n care au fost implicai cetenii romi n timpul celui de-al doilea rzboi mondial a pus capt oricrei iniiative de acest Iel, dar cnd s-a ncheiat rzboiul a nceput s se scrie din nou n limba romani. De atunci s-au publicat cteva romane, autobiograIii si legende alturi de colecii de poezie si scurte povestiri. Au aprut de asemenea ziare si reviste. Teatrele din cteva ri au pus n scen piese n limba romani, att opere originale ct si traduceri. De asemenea s-a tradus Noul Testament (Kendrick, 1998:68).
3.3. Date sociolingvistice actuale
3.3.1. Regiunea n care este folosit limba
Comunitile roma triesc pe ntreg teritoriul Romniei. Ei nu mai tind spre nomadism, dar discriminrile si teama de violena comunitar sunt reIlectate de faptul c, n mod constant, romii se mut dintr-un loc n altul. De aceea este imposibil de indicat cu precizie teritoriul n care se vorbeste limba romani, mai ales c doar 60 din romii din Romnia sunt considerai competeni pentru a vorbi limba romani.
3.3.2. Numrul de persoane care folosesc aceast limb (n ar yi emigrani)
60 din romii din Romnia vorbesc romani, de obicei alturi de limba romn. Grupuri mai mici vorbesc maghiara, germana, turca sau bulgara (Grupul pentru Drepturile Minoritilor Minority Right Group, 1997:242). Datorit politicilor de asimilare, muli ceteni roma si-au uitat propria limb, Iapt care a avut un eIect rsuntor n cadrul minoritii.
Pe mapamond exist circa 2,4 milioane de oameni care vorbesc unul din dialectele limbii romani. Toate aproximaiile urmtoare sunt nvechite, nemaiIiind actualizate. Acestea includ dialectele: valah, rspndit n Europa, mai ales n Romnia, si vorbit de 710.000 indivizi; Erlia, un dialect balcanic concentrat n Bulgaria, rile Iostei Yugoslavii si Grecia, are 570.000 de vorbitori; cam 500.000 vorbesc dialecte ale statelor baltice. Dialectele utilizate n Balcani, care sunt non-valah, sunt vorbite de 110.000 de indivizi, membrii ai clanurilor care s-au stabilit aici nc de la nceputul secolului. Dialectele carpatice sau Rumungro sunt vorbite de 40.000 de romi n Polonia, Ungaria, Slovacia de Sud, Burgenland, Transilvania si Ucraina, n timp ce 400.000 de romi din Republica Ceh si Slovacia sunt de asemenea vorbitori de limb romani. n Italia, 2.000 de romi din Calabria si Abruzzese au dialectul lor propriu, n vreme ce 7.000 de romi din Suedia si Einlanda vorbesc Kaalo. n Europa de Vest, 30.000 de roma vorbesc dialectele Sinti si Manouche, ei Iiind concentrai mai ales n Germania, Erana, Belgia si Olanda. Miscarea populaiilor din ultimii ani determinat Iaptul c vorbitorii de dialecte romani din Balcani pot Ii gsii acum n majoritatea Europei de Vest (Kenrick, 1998:138).
3.4. Libertatea de expresie n limba minoritii
3.4.1. Nivelul de acceptare sau rezisten fa de limba minoritii
Msura n care limba romani este acceptat este strns legat de nivelul de acceptare a membrilor minoritii. De vreme ce romii sunt marginalizai si muli dintre ei alungai din comunitile lor, exist, asa cum deja am discutat, o tendin de a ncerca s se integreze prin utilizarea limbii populaiei majoritare din zona n care triesc.
3.4.2. Mijloace prin care statul protejeaz sau mpiedic folosirea limbii minoritii
Este evident c statul consider limba romani ca legitim de vreme ce este utilizat ca limb de predare n unele scoli din ar. Cu toate acestea, discriminarea din cadrul sistemului si chiar n scoal nu permite ca numrul elevilor care studiaz n romani s fie prea mare.
Ministrul nvmntului a Iost de acord cu derularea unui program experimental care si propune s-i nvee pe elevii romi s devin educatori, proIesori persoane care s aIle care sunt nevoile educaionale si culturale ale copiilor romi, comunicnd cu ei n limba romani. Programul a fost demarat n 1990-1991. n 1998 a fost ntrerupt din cauza lipsei de inIormare a beneIiciarilor (populaia roma) precum si din cauza lipsei de pregtire a proIesorilor (V.Ionescu, 2000). n 1993, Editura Didactic si Pedagogic a publicat un manual n 5 000 de exemplare pentru aceast categorie, iar Editura Kriterion a publicat un dicionar romn-romani conceput de Gheorghe Saru (E. Pons, 1999:59).
Articolul 27 din Constituia Romniei stipuleaz urmtoarele: 'Cetenii aparinnd minoritilor naionale, precum si persoanele care nu neleg sau nu vorbesc limba romn au dreptul de a lua cunostin de toate actele si lucrrile dosarului, de a vorbi n instan si de a pune concluzii, prin interpret; n procesele penale acest drept este asigurat n mod gratuit (Constituia Romniei, 1991). Exist de asemenea o lege privitoare la administraia local, modiIicat dup 1996, care stipuleaz c n localitile unde cetenii aparinnd unei minoriti naionale depsesc 20, ei pot s Ioloseasc limba matern n relaiile cu autoritile, iar denumirile localitilor si ale instituiilor, ca si directivele administraiei locale vor aprea si n limba lor matern (Legea administraiei publice nr. 69, octombrie 1991, nr. 24, aprilie 1996).
4. RELIGIA
Majoritatea etnicilor romi din Romnia sunt de religie ortodox. Cei care nu aparin acestei religii, tind s se integreze religiei dominante din zona n care triesc (Romanian Human Rights Institute, 1993:93). Vasile Ionescu evideniaz urmtorul aspect: bisericile care in slujbe n limba romani nu primesc ajutor Iinanciar din partea Secretariatului de Stat pentru Culte (V. Ionescu, 2000).
4.1. Identificarea unei minoriti religioase 4.1.1. Libertatea religioas 4.1.2. Relaiile cu comunitatea religioas dominant yi cu alte comuniti 4.1.3. Moduri prin care statul protejeaz sau mpiedic activitile religioase ale minoritii
5. STATUTUL LEGAL GENERAL
5.1. Trecutul
n calitate de sclavi, etnicii roma din Romnia nu aveau nici un fel de drepturi legale. Dup cum s-a prezentat n subcapitolul 1.1., ei puteau Ii cumprai si vndui n Iuncie de dispoziia 'proprietarului lor. Primele documente legale n care romii sunt menionai ca sclavi dateaz nc din 1331. n vremea Imperiului Austro-Ungar au Iost din nou supusi unui tratament aspru. n Transilvania au Iost si nrobii, iar n timpul reginei Maria Theresa s-au Icut ncercri de a-i asimila Iorat. Din acest motiv, le era interzis s Ioloseasc limba romani, s mbrace portul tradiional sau s se considere ei nsisi romi. Discriminarea si sentimentele anti-roma erau rspndite peste tot, mpreun cu pedepse deosebit de aspre, adesea aplicate victimelor nevinovate, cum a Iost si cazul din 1782 (menionat n 1.1) n care 40 de etnici romi au Iost trasi pe roate si tiai n buci Iiind acuzai c au mncat cteva zeci de rani maghiari o acuzaie care s-a dovedit ulterior ca Iiind neIondat (Hancock, 1987:16, 51). Muli copii romi au Iost luai din Iamiliile lor si au Iost dai pentru a Ii crescui de familii de romni, maghiari sau germani. Scopul era de a-i educa si asimila, dar muli dintre ei au reusit s Iug si s-si gseasc propriii prini (Pons, 1999:14).
Desi sclavia a Iost abolit, situaia romilor nu s-a mbuntit si muli dintre ei s-au oIerit pentru vnzare Iostilor proprietari. Acest Iapt este reIlectat de modelul demograIic al romilor de naionalitate romn pn la cel de-al doilea rzboi mondial (Hancock, 1987:37).
n urma primului rzboi mondial, Romnia a intrat n posesia unor supraIee semniIicative populate de minoritari. Ca urmare, minoritile reprezentau 28 din populaia Romniei postbelice, n timp ce nainte de rzboi acestea reprezentau doar 10%. Guvernul Romniei a Iost Iorat s ncheie diIerite acorduri care garantau drepturile minoritilor, si astIel s-a sperat c situaia minoritii roma se va mbunti. Totusi, noul guvern a dorit s 'romnizeze noua populaie si s creeze astfel un stat omogen. Ca urmare a acestei politici, n special a redistribuirii pmntului, minoritatea roma a avut de suIerit din cauza Iaptului c nu aveau cu ce s-l lucreze. Cresterea taxelor a devenit de asemenea o povar, accentuat de criza din 1929. n timp ce politicile guvernamentale deveneau din ce n ce mai opresive, atitudinile anti-roma s-au accentuat. Datorit Iaptului c aveau o tradiie oral, din punct de vedere oIicial, aceast minoritate era considerat ca neavnd un trecut, o cultur sau o civilizaie, neexistnd nimic n scris (documente) care s dovedeasc Iaptul c ei au pretins a li se recunoaste drepturile ca minoritate etnic. Statutul lor n Romnia interbelic era similar celui al evreilor ceteni de rang secund, evitai de populaie, ale cror drepturi erau ignorate (Crowe, 1991:68-69).
Rzboiul n sine s-a dovedit ca Iiind devastator pentru romii din toat Europa. Se estimeaz c au murit ntre un sIert si o jumtate de milion, situaie care, exprimat n procente, este comparabil cu cea a comunitii evreiesti. Guvernul Romniei a expulzat zeci de mii de etnici romi n lagre din Ucraina (Transnistria) unde muli au murit din cauza Ioametei, a Irigului si a bolilor precum tiIosul (Eraser, 1992:268). Se crede c politica oIicial nu a Iost niciodat de a anihila complet minoritatea roma din Romnia, de a scpa naiunea romn de ei. Majoritatea romilor care au Iost transportai dincolo de Nistru au Iost luai din Bucuresti si din mprejurimi, n anii 1941-1942. n plus, parte a aceleiasi politici, toi locuitorii unui sat din Moldova de astzi au Iost dusi ntr-un lagr din Ucraina unde muli au murit. Potrivit documentelor, n timpul rzboiului, nu a Iost nici o alt aciune, pe scar larg, de deportare n lagre a etnicilor roma din Romnia si cei care au reusit s rmn au trit ntr-o libertate relativ, unii dintre ei nrolndu-se n armata romn (Kenrick, 1995:109-111).
Romii prezeni n Romnia dup rzboi, datorit diIeritelor politici comuniste, au Iost supusi unor procese de asimilare intercalate de perioade n care s-a ncercat ignorarea acestei minoriti. Regimul nu i-a considerat ca Iiind o minoritate etnic sau naional si de aceea politicile adoptate n interesul minoritilor nu s-au aplicat si n cazul romilor. Majoritatea crilor publicate n perioada anterioar anului 1989, nu menioneaz deloc etnia roma. Spre exemplu, ntr-o publicaie din 1977, Populaia Romniei, se aIirma c romnii, maghiarii si germanii constituie aproape 90 din populaia rii, enumerndu-se cteva grupuri minoritare, iar apoi aprea 'etc. Lipsa recunoasterii oIiciale a minoritii a dat posibilitatea statului de a ignora problemele lor (Helsinki Watch, 1991:16-17).
5.2. n prezent
n timpul diIeritelor perioade politice de dup 1990, discursul naionalist a fost o caracteristic a vieii politice romnesti. Aceasta a condus la subminarea proiectelor de lege, dintre care unele sunt neconstituionale diminund drepturile minoritilor la diIerite nivele. Anumite articole ale acestora erau n contradicie cu acordurile internaionale semnate de Romnia conIorm crora guvernul se angajase s protejeze drepturile minoritilor. Este interesant de notat Iaptul c desi Constituia Iace apel la termenul de 'minoritate naional de cteva ori, nicieri n legislaia romn nu se deIineste acest termen (Weber, 1998:199,212).
n plus, s-a nIiinat un Consiliu pentru Minoritile Naionale tocmai pentru a ndeplini obligaiile Romniei ca membr a Consiliului Europei (Dianu, 1997:2). Totusi acesta s-a dovedit a Ii ineIicient si a Iost radical subminat odat cu nIiinarea Departamentului pentru Protecia Minoritilor Naionale, dup alegerile din 1996. Departamentul are si un Birou OIicial pentru Roma. Desi se aIl n stadiu incipient, de eficacitatea lui se leag Ioarte mari sperane (Weber, 1998:246).
Constituia actual, adoptat n 1991, conine o serie de articole care garanteaz drepturile minoritilor pe teritoriul Romniei. Toate articolele se reIer la indivizi, drepturile colectivitii neIiind menionate n Constituie. Sunt garantate: dreptul la identitate (Art.6) si protecie n Iaa discriminrilor indiIerent de ras, naionalitate, origine etnic, limb, religie, sex, prere, apartenen politic, proprietate sau origine social (Art.4 (2)).
AstIel, din 1990 ncoace, au avut loc schimbri n cadrul legislaiei interne mai ales n cadrul educaiei si a administraiei publice, dou domenii care tind s nu aIecteze comunitatea roma n mod direct. Nu exist nici o lege intern care s Iac reIeriri speciIice la comunitatea roma. Din 1990, domeniul legislaiei si al jurisprudenei constituie o problem pentru romii care au Iost acuzai de comiterea unor acte criminale. Dup cum s-a menionat n subcapitolul 2.3., crimele mpotriva etnicilor romi au fost motivate n mod Irecvent ca rspuns la actele criminale ale membrilor comunitii roma. n cazurile n care etnicii roma sunt victime ale unei crime, poliia tinde s nu ntreprind nici o aciune, iar procurorii accept Ioarte rar cazuri n care sunt implicai ceteni romi. Majoritatea romilor nu au mijloacele necesare pentru a-si asigura protecia legal, iar n Romnia nu exist nici un sistem de asisten legal. Sistemul legal, se pare, este dornic s-i pedepseasc pe cetenii romi dar nu la Iel de dornic s i apere (Braham, 1992:22). n plus, obinerea unui recurs legal este Ioarte puin probabil atunci cnd e vorba de tratamentul inadecvat aplicat comunitii roma de ctre poliisti. n astIel de cazuri procurorul militar are drept de decizie, iar el tinde s maniIeste o oarecare reinere n a pedepsi poliistii pentru abuz n serviciu. Nu exist alte tipuri de recurs n cazuri de maltratare din partea poliiei (Human Rights Watch, 1999:2).
Situaia romilor vis-a-vis de justiie nu s-a mbuntit odat cu schimbarea guvernrii de la sIrsitul anului 1996, n ciuda speranelor acestora. Raportul Amnesty International pentru Romnia valabil pentru 1998, citeaz cazuri de abuz ale poliiei Ia de cetenii romi. Unele dintre acestea au avut loc n timpul raidurilor de tipul celui investigat de Centrul European pentru Drepturile Romilor n 1996 (Amnesty International, 1999:2).
La nivel internaional, Romnia a semnat numeroase documente legate de problema drepturilor omului. Ca membrul al Consiliului Europei din 1993, statul acioneaz sub jurisdicia stipulaiilor Conveniei Europene a Drepturilor Omului si a Libertilor Eundamentale, document ce conine principiile Iundamentale ale Consiliului. De asemenea, este semnatar a documentelor Organizaiei (Iost ConIerin) de Securitate si Cooperare din Europa (OSCE), inclusiv a Cartei de la Paris pentru o Nou Europ, primul acord de acest Iel Iormulat dup cderea comunismului, care subliniaz nevoia de a monitoriza tratamentul minoritilor n cadrul statelor membre si de a 'pleda pentru o continu mbuntire a situaiei lor. Acordurile OSCE nu sunt obligatorii din punct de vedere legal, dar ele reprezint o rspundere politic asumat de semnatari de a se conIorma condiiilor lor. Ca membr a Naiunilor Unite, Romnia este semnatara att a Declaraiei Universale a Drepturilor Omului, ct si a unor documente mai recente care includ Declaraia Naiunilor Unite a Drepturilor Persoanelor Aparinnd unei Minoriti Naionale, Etnice, Religioase sau Lingvistice, adoptat n decembrie 1992.
Semnarea unor astIel de documente nu garanteaz Iaptul c minoritile se vor si bucura de respectarea acelor angajamente. Examinarea situaiei actuale a etnicilor romi din Romnia, n special a relaiilor cu autoritile si accesul la recursul legal, ar sugera c Guvernul Romnei mai are de strbtut un drum lung pn ce romii s se bucure efectiv de drepturile care le-au fost garantate prin documente.
6. POSIBILITI DE EDUCAIE PENTRU MINORITI
6.1. Un scurt istoric al sistemului educaional n raport cu minoritatea
Comunitatea roma este, de-a lungul istoriei, cea mai puin educat minoritate din Romnia. Muli dintre cei care au primit o educaie, nu au terminat dect scoala primar. Eoarte puini etnici romi reusesc s termine liceul si chiar si mai puin ajung la universitate. Numrul analIabeilor din cadrul acestei comuniti este semniIicativ: 44 din brbai si 59 din Iemei sunt analIabei (C. ZamIir, E. ZamIir, 1993:93).
n timpul regimului comunist educaia era obligatorie pentru toi copiii pn la vrsta de 15 ani (primele opt clase) o politic care, dac s-ar Ii aplicat si minoritii roma, nu ar Ii lsat loc discriminrii. nainte de 1989 au existat multe rapoarte ntocmite de profesori n care copiii romi erau discriminai pentru Ielul n care erau mbrcai. Srcia era vzuta ca Iiind sinonim al prostiei si, din aceast cauz, muli copii romi au Iost asezai n spatele clasei si ignorai (Helsinki Watch, 1991:25). Limba de predare era romna si, desi, teoretic, elevii puteau nva n limba lor matern, romani nu a Iost introdus n scoli numai dup 1990.
n 1990, odat cu nIiinarea a trei Iorme de pregtire a proIesorilor romi la scolile normale din Bucuresti, Trgu Mures si Bacu, n scolile romnesti a nceput s Iie studiat limba romani si literatura aIerent. Dup 1992, aceasta s-a predat si la nivelul scolilor primare, limba romani Iiind introdus n scolile din Santana (judeul Arad) si Bobesti (judeul IlIov) (I. Rostas, 2000).
Un aspect important n problema educaiei este Iaptul c, legal, copiii care au lipsit trei ani din scolile de stat nu si pot relua studiile. Acum se propune reducerea acestei perioade la doi ani. Cu toate acestea, Ir o educaie de cel puin opt clase, romii nu pot Ii angajai legal de nici o Iirm si deci nu pot obine carte de munc, care, teoretic, i d dreptul deintorului s aib pensie, ajutor de somaj si asigurare medical precum si salariul mediu stabilit de guvern pentru Iiecare tip de angajare. Dar, dup cum speciIic Elorin Moisa, exist unele reguli care permit procurarea unei caliIicri proIesionale si obinerea crii de munc Ir a avea opt clase (E. Moisa, 2000).
Studierea limbii romani este Ioarte important si doar n acest Iel cultura romani poate Ii perpetuat. Pe de alt parte ns dovezi scrise despre cultura roma, pot Ii lsate posteritii (E. Pons, 1999:59). Totusi, lipsa mijloacelor accesibile comunitii duce la lipsa interesului de a nva si de a preda n scoal aceast limb. Potrivit lui E. Pons si lund n considerare multe declaraii ale cetenilor roma, problema educaiei nu poate Ii rezolvat prin scolile cu predare n limba romani, ci prin atingerea unui grad de educaie elementar care le-ar permite s ias din cercul vicios al srciei si marginalizrii sociale. Dar etnicii romi revendic, ntre altele, introducerea n programele scolare a unor capitole consacrate istoriei si culturii romilor (E. Pons, 1999:61).
6.2. Accesul minoritii la material didactic
Iulius Rostas accentueaz urmtoarea idee: 'eIorturile Icute de Eundaia Phoenix au dus la apariia unor cri bilingve romani-romn si romani-maghiar. El aIirm c pentru predarea limbii si literaturii romani se Iolosesc urmtoarele cri: - manualul de comunicare (Vakarimata) pentru clasa I, publicat de Editura Didactic si Pedagogic n 1998, tradus de Mihaela Zatreanu, Camelia Stnescu si Gheorghe Sarau; - abecedarul romani pentru clasa a II-a - antologie de texte n limba romani; 2-4 ani de studiu pentru clasele II-III; autorul lucrrii este Gheorghe Sarau, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1995; republicat n 1999; - limba romani, pe nivele, pentru educatori (autor: Gheorghe Sarau DPPH, 1994) n clasele IX-X, si antologia menionat mai sus pentru clasele XI-XII. n clasa a XIII-a elevii iau cunostin de aspectele metodologice si practice ale ghidului inclus n manualul de comunicare. (Ministerul nvmntului din Romnia Etosul educaiei pentru minoritile naionale din Romnia, 2000) (citat de I. Rostas, 2000).
Att E. Pons ct I. Rostas susin c 'adevrata problem o reprezint coninutul manualelor care nu cuprinde nici o reIerire la istoria, cultura si tradiia minoritilor. Lipsa inIormaiilor despre minoriti genereaz un comportament xenoIob si rasist. (E. Pons, 1999:57; I Rostas, 2000). Dat Iiind Iaptul c doar 60 din comunitatea roma din Romnia vorbeste limba romani si c se pred n puine scoli, s-a Icut un efort minim pentru a produce sau a procura material didactic n limba romani.
Eundaia pentru o Societate Deschis din Romnia, susine Elorin Moisa (E. Moisa, 2000), este probabil principalul Iinanator al programelor pentru romi. Raporturile anuale ale ESD Romnia oIer o perspectiv asupra nivelului de Iinanare si a direciilor urmate (Raportul Anual Eundaia pentru o Societate Deschis, 1999).
6.3. Poziia oficial
Capitolul XII din Legea nvmntului din 1995 aduce amendamente cu privire la educaia minoritilor. AstIel, Articolul 118 sprijin Constituia care susine c 'persoanele aparinnd minoritilor naionale au dreptul s studieze si s se instruiasc n limba matern, la toate nivelele si n toate Iormele de nvmnt, n condiiile prezentei legi.
n plus, Ministerului nvmntului a dat o ordonan de urgen n 1998 n care era speciIicat c limba romani Iace parte din limbile minoritare care se vor preda patru ore pe sptmn la clasele I-IV si VI-IX si cinci ore pe sptmn la clasa a V-a. AstIel statul recunostea n mod oIicial limba romani si admitea s Iie predat n scoli, la clase de 15-25 de elevi sau la grupe de 7-15; dar se poate preda si la grupe mai mici sau mai mari. Acest sistem urma s Iie introdus n anul scolar 1998/99; nc nu a trecut suficient timp pentru a aprecia nivelul su de implementare si eIicien (Ministerul nvmntului, 1998).
n cursul ultimilor doi ani s-au elaborat programe strategice de educare a romilor, pe o perioad de cel puin 7 ani. S-a urmrit Iormarea unei elite roma; pentru aceasta s-au acordat locuri speciale si alte Iaciliti (pe baza unor decrete semnate de Ministerul Educaiei Naionale) la examenul de admitere la Iacultate sau colegiu. Pe de alt parte, este important a Ii menionat colaborarea dintre Ministerul Educaiei Naionale si ONG-uri care desIsoar diIerite programe de educare a populaiei roma. n mai 1998, a Iost desemnat un inspector de limba romani. n 1999, au Iost alesi 20 de inspectori roma si 18 de alte etnii pentru a se ocupa de educaia romilor (I. Rostas, 2000), dar acest program reformator nu-si propusese s rezolve problema dreptului de a nva n limba matern (romani, n acest caz). Scopul su era de a dezvolta programe de recuperare a elevilor proliIernd acele 'materii speciale care nu Iceau dect s descurajeze studierea n limba matern, pe de alt parte, inspectorii roma au nregistrat diIiculti n introducerea limbii romani chiar si ca obiect opional (V. Ionescu, 2000).
ndrumarea copiilor romi spre educaia religioas si vocaional a Iost Icut, la fel ca si readucerea la scoal a unor tineri romi care si abandonaser studiile, prin emiterea unor ordine ale Ministerului Educaiei Naionale n anii 1999 si 2000 (I. Rostas, 2000). ntr-un raport al Ministerului AIacerilor Externe Vasile Ionescu neag acest Iapt, el susinnd c educaia religioas si proIesional sunt prioritare (V. Ionescu, 2000).
Un aspect demn de notat din cadrul sistemului educaional (cu privire la minoriti) este Iaptul c, din diverse motive, muli copii romi din Romnia nu merg deloc la scoal. Sistemul nsusi practic discriminarea pe o arie larg. Exist multe cazuri n care copiii romi nu au voie s mearg la scoal deoarece nu au permis de reziden, document pe care legea l pretinde pentru a putea nscrie un copil la scoal. Dup cum am menionat mai devreme, violena comunitar de la nceputul anilor 1990 a distrus multe case ale etnicilor romi si a dus la expulzarea unor comuniti ntregi. Acesti oameni s-au mutat n orase mai mari si locuiesc acum n case improvizate pentru care nu pot obine permis de reziden (ERRC, 1998:34). CertiIicatele de nastere sunt o alt povar care trebuie depsit, muli copii romi neavnd astIel de certiIicate pentru c majoritatea mamelor nu nregistreaz nasterile.
Copiii romi care merg la scoal au de nIruntat alte tipuri de discriminare: de la separarea n cadrul scolii pn la reIuzul de a Ii acceptai n scoal. n unele scoli clasele se Iormeaz n asa Iel nct elevii romi sunt predominani sau n totalitate (Save the Children, 1998:8-9). Adeseori, att proIesorii ct si ceilali copii au un comportament discriminator Ia de acestia, Iiind deseori ignorai de proIesori si insultai de elevi. Comunicarea dintre proIesori si prinii de etnie roma este una adeseori deIicitar sau inexistent, ceea ce i determin pe prinii care sunt interesai de educaia copiilor lor s-si piard rbdarea cu sistemul. Unii proIesori consider btaia ca o 'metod de educare (Save the Children, 1998:10), astIel este de neles de ce, n aceste condiii, copiii nu doresc s mearg la scoal.
Barierele rasiale cu care trebuiau s se conIrunte copiii romi din orasul Timisoara, i-a determinat pe mai muli prini s conving o educatoare de etnie roma, Letiia Mark, s nIiineze un program educaional la ea acas. Cu Ionduri din partea Eundaiei pentru o Societate Deschis, Asociaia igncilor 'Pentru copiii nostri a inaugurat acest program n iunie 1997. Activitatea principal este predarea n particular pentru copiii roma a cror prini sunt analIabei si deci incapabili s-i ajute la temele de cas. Dac acest program n-ar Ii existat, muli copii ar Ii renunat la scoal datorit tratamentului rasist de care aveau parte din partea proIesorilor si a colegilor. Programul cuprinde si un modul ce se adreseaz copiilor mai mari si care au renunat la scoal cu mai muli ani n urm Iiind practic analIabei. Unii dintre acesti adolesceni se pregtesc s susin examene de echivalen care le vor permite obinerea unei diplome. Situat n proximitatea graniei de vest a Romniei, orasul Timisoara gzduieste un numr mare de Iamilii de etnie roma care au emigrat n strintate la nceputul anilor 1990, mai ales n rile occidentale, si care au Iost trimise napoi, Iorat, de ctre rile n care au emigrat. n multe cazuri, prinii care au ncercat, la ntoarcere, s-si renscrie copiii la scolile de stat au ntmpinat rezisten (Max van der Stoel, 2000:91).
Proiectul a primit aproximativ 12 000 USD n Iiecare an de la Eundaia pentru o Societate Deschis Romnia Programul pentru Romi -, ntre 1997-2000, cu scopul de a susine activitile desIsurate n aceast scoal. Ministerul Educaiei Naionale nu a dat nici un semn cum c ar prelua aceste activiti (E. Moisa, 2000).
Deoarece au pierdut civa ani de scoal n timp ce au Iost n strintate, dac li s-ar fi permis s se nscrie, acesti copii ar Ii Iost mai mari dect majoritatea colegilor de clas. Desi acest aspect nu trebuia s mpiedice nscrierea lor, multora li s-a negat dreptul pe motiv c erau 'prea mari. Asa cum sugereaz si aceste exemple, n toate scolile de stat din Timisoara exist o discriminare vis-a-vis de etnicii roma. Pentru ei era un lucru obisnuit s Iie trimisi s stea n spatele clasei unde erau ignorai de profesori. Exist sesizri Irecvente n care copiii romi se plng de colegii lor de alt etnie spunnd c au Iost agresai Iizic, sau chiar c au Iost lovii de ctre proIesori. n urma unor astIel de experiene, unii elevi romi nu au mai dorit s se ntoarc la scoal (Max van der Stoel, 2000:74). Elorin Moisa argumenteaz c exist multe cazuri n care aceste probleme 'tehnice au Iost depsite de ctre directorii si proIesorii din diIerite scoli, care au neles importana educaiei pentru copiii romi (E. Moisa, 2000).
.4. Iniiativele activiytilor
Programele educaionale concepute n mod special pentru a satisIace nevoile etnicilor romi au Iost ndeplinite cu succes n cadrul comunitilor din Pata-Rt si Mangalia (Save the Children, 1998:12).
Aliana Civic din Cluj a desIsurat un program intensiv de pregtire a copiilor romi pentru a intra n scolile de stat care s-a ncheiat n anul 1998. Pe o perioad de opt luni, copii ntre 7 si 9 ani au nvat alIabetul precum si unele cunostine de baz de citire, scriere si matematic. De asemenea, ei au Iost nvai cum s se comporte la scoal, aspect pe care copiii romi tind s nu l cunoasc din cauza neIrecventrii grdiniei n procesul educaional precum si a contactelor cu ali copii. Toate leciile se predau n grupuri, ntr-un mediu Iamiliar, asemeni unei case, si, cu toate c programul este nc la nceput, a nregistrat un succes considerabil (Bocu, 1998).
Asa cum romii triesc n ntreaga ar, tot asa programele desIsurate pentru ei se adreseaz la scar naional; majoritatea lor sunt din domeniul educaiei. n multe dintre ele sunt implicate organizaii non-guvernamentale internaionale precum Save the Children si UNICEE. Pentru iniiative conduse pe plan local se primesc Ionduri si din strintate.
Florin Moisa explic c Eundaia pentru o Societate Deschis are n cadrul departamentului educaional un program special axat pe dezvoltarea scolilor din comunitile roma ce include aproximativ 28 de scoli din toat ara. De asemenea, Programul pentru Romi a Iinanat cteva proiecte propuse de organizaii roma non- guvernamentale care vizau domeniul suportului social si educaional pentru copiii romi (F. Moisa, 2000).
Cu ajutorul Eundaiei pentru o Societate Deschis, o grdini situat la marginile Bucurestiului, n apropierea unei rampe de gunoi, a dezvoltat recent o serie de programe pentru elevii si, majoritatea de etnie roma. O caracteristic Iundamental a programului este eIortul de a angaja prinii copiilor, majoritatea sraci si analIabei (potrivit directoarei, mai mult de jumtate dintre ei si cstig existena cutnd sticle n groapa local de gunoi). Att mediatorul pe probleme sociale, ct si asistenta proIesorului sunt prini ai cror copii sunt nscrisi n scoal. Ali prini romi i supravegheaz pe copii n diIeritele activiti din slile de clas; exist si o sal a prinilor. Desi unul dintre scopurile Iundamentale ale scolii este de a mbunti cunostinele de limb romn ale copiilor, cultura roma are un caracter proeminent n cadrul programului. De exemplu, asistenta proIesorului pred limba romani, iar soul ei, cntre de muzic popular, i nva s cnte. Ultimul aspect de menionat, dar nu si cel din urm, este Iaptul c programele grdiniei se bazeaz pe principiul individualizrii. Scoala este pregtit pentru cteva domenii de activitate, iar copiii sunt ncurajai n Iiecare zi s aleag activitatea asupra creia se vor concentra pe parcursul zilei. ProIesorii lor respect ritmul de dezvoltare al Iiecrui elev si descurajeaz competiia. Mai presus de toate, abordarea copiilor de ctre directoare este bazat pe respect si compasiune (Max van der Stoel, 2000:90).
.5. Situaia actual pe diferite nivele:
6.5.1. Grdinia yi educaia primar
Pn la vrsta de 7 ani, majoritatea copiilor din Romnia merg la grdini. n vreme ce accentul n aceste instituii nu este de Iactur academic, ele reprezint un pas nelipsit n procesul de pregtire pentru primii ani de scoal. Copiii nva cum s se poarte n societate, cum s stea n banc si cum s Iie ateni Ir s distrag atenia celorlali colegi si, poate cel mai important, ei nva cum s se poarte n prezena altor copii de vrsta lor.
Rezultatele cercetrii publicate n 1992 arat c 29,9 din copiii romi cu vrsta cuprins ntre 7 si 9 ani, nu au mers niciodat la scoal. n cazul grupei de vrst 10- 16 ani, ciIra a Iost de 17,2. Acesti copii au ratat astIel dezvoltarea deprinderilor comportamentale si sociale. NeIrecventarea claselor primare (I-IV) a avut drept consecin lipsa cunostinelor elementare n ceea ce priveste cititul, scrisul si aritmetica, predate n cursul acestor ani. Mai mult, simpla Irecventare a unei scoli nu nseamn neaprat c un copil si va termina studiile. Ratele celor care absenteaz sunt Ioarte mari; aceeasi cercetare estimeaz c aproape jumtate dintre copiii din esantion nu-si vor completa educaia primar (clasele I-IV) (Save the Children, 1998:7).
Situaia actual se nruteste treptat; acest declin se poate explica printr-o serie de Iactori si inIluene att inerente ct si exterioare minoritii roma.
Cresterea numrului atacurilor violente asupra comunitilor roma, din 1990 ncoace, are repercusiuni asupra procesului educaional. Muli prini au declarat c nu ndrznesc s-si trimit copiii la scoal deoarece se tem pentru sigurana lor; chiar si copiii si-au maniIestat reineri n a Irecventa scoala n asemenea condiii (Helsinki Watch, 1991:76). Din pcate, populaia majoritar are tendina de a privi acest lucru ca un pretext de care etnicii romi se folosesc pentru a nu-si trimite copiii la scoal, o prere care exprim clar vechiul stereotip 'ei nu doresc s nvee.
Eactorii economici si sociali joac un rol important n lipsa de educaie a romilor. Exist consideraii de ordin practic de care trebuie inut cont atunci cnd trimii un copil la scoal, muli prini neavnd banii necesari pentru a le cumpra haine sau rechizite copiilor. Scolile nu sunt Iinanate suIicient deci nu pot acoperi aceste nevoi elementare iar prinii romi nu vor s-si lase copiii s mearg la scoal mbrcai cu haine vechi sau murdare. Copiii care Irecventeaz scoala sunt adesea batjocorii de ctre colegii lor sau se simt 'diIerii de ei; nu se adapteaz la mediul scolar si, deci, nu doresc s mai mearg la scoal. Uneori copiii primesc ajutoare haine si nclminte, dar de cele mai multe ori din cauza lipsei de organizare, acestea nu li se potrivesc. Prinii lor vnd aceste lucruri, ceea ce i determin pe proIesori s cread c romii nu pot Ii ajutai (Save the Children, 1991:10).
Exist si alte probleme de natur logistic. Adeseori, din cauza Iaptului c romii triesc la periIerie, n unele cazuri chiar mai departe de comunitate, accesul copiilor la scoal este Ioarte diIicil, mai ales pe vreme neIavorabil (Save the Children, 1998:9).
Una dintre problemele copiilor romi care vor s urmeze o scoal const n lipsa unei tradiii n ceea ce priveste educaia. Deseori, succesul unui copil la scoal depinde de mediul familial care trebuie s Iie unul potrivit, n care membrii Iamiliei s Iie dispusi si capabili s ajute copilul la eIectuarea temelor de cas. n multe cazuri, prinii romi nu preuiesc valoarea educaiei, pentru c nici ei nu au avut parte de una. n plus, un copil care Iie este la scoal, Iie si Iace temele, nu poate ajuta la treburile casei si nici nu poate cstiga banii de care au atta nevoie. Avantajele unei educaii pe termen lung nu sunt att de convingtoare cnd sunt comparate cu rezultatele pe termen scurt survenite n urma muncii sezoniere care satisfac nevoile materiale imediate. Aceasta este o caracteristic nu numai a comunitilor roma, ci si a culturii care se dezvolt n comunitile aIectate de srcie.
Comunitile roma tradiionaliste interzic bieilor si Ietelor s stea mpreun dac nu sunt supravegheai de un adult. Scoala modern, cu clase mixte, inspir nencredere.
O alt diIicultate este limba. Elevii romi care vorbesc limba romani acas constat c nu sunt n stare s in ritmul clasei deoarece nu vorbesc destul de bine limba romn (Helsinki Watch, 1991:26). n Iiecare clas sunt muli elevi si nici chiar proIesorii bine intenionai nu pot acorda atenie special Iiecruia. AstIel elevii romi tind s rmn din ce n ce mai n urm pn ce, n Iinal, renun, Ir a Ii ncheiat opt clase, educaia minim necesar pentru a se putea angaja n Romnia.
Statisticile Ministerului nvmntului pentru anul scolar 1998/99 cuprind date reIeritoare la toate nivelele de educaie din Romnia, cu toate c nu oIer ciIre separate pentru scoala primar si cea secundar. La scar naional numrul elevilor romi care Irecventeaz o scoal este Ioarte mic comparativ cu cel al elevilor de alte etnii. De exemplu, o scoal din orasul Alba Iulia are un numr total de 608 elevi de la clasa I la clasa a VIII-a, dintre acestia, doar 23 sunt romi. Majoritatea elevilor romi nva n limba romn, desi potrivit statisticilor guvernamentale, sunt 1 680 elevi a cror limb de predare (si limb matern) este romani, aceast ciIr Iiind de dou ori mai mare dect cea din anul scolar anterior (pagina web a Ministerului Educaiei Naionale).
6.5.2. Ciclul gimnazial yi liceul
Educaia secundar n Romnia cuprinde clasele V-XII, primele patru fiind vitale pentru ca un copil s aib o sans de a se angaja. Din pcate, datorit motivelor menionate mai sus, puini copii romi ajung s-si nceap scoala secundar, dar si mai puini o termin. Pentru muli dintre ei, saltul de la clasa a IV- a la clasa a V-a este prea mare. Prima implic instituia menionat mai sus, cu un singur proIesor la clas, cea de-a doua, un salt la opt materii diferite, fiecare cu un profesor diferit, astfel fiind Ioarte greu pentru elevi s stabileasc o relaie personal cu acestia. Ajutorul primit din partea Iamiliei este si mai important n perioada acestor ani deoarece atenia pe care o primeste Iiecare elev la clas este Ioarte mic. Desi cu problema aceasta se conIrunt si ceilali elevi, copiii romi se bucur de Ioarte puin atenie, ceea ce face ca rata absenteismului si a abandonului s Iie Ioarte ridicat (Krohn, 1999).
Dup cum s-a menionat mai sus, nu exist statistici separate pentru elevii romi din ciclu gimnazial si liceu. Ele prezint totusi o serie de cteva scoli din Transilvania Irecventate de acestia n care limba de predare este maghiara (Ministerul Educaiei Naionale).
6.5.3. Educaia superioar yi cercetarea
Nu se prea poate vorbi despre educaie superioar n ceea ce i priveste pe etnicii romi din Romnia pentru c Ioarte puini sunt cei care reusesc s ating acest nivel. Avnd n vedere combinarea lipsei de atenie si a discriminrii din scoli cu lipsa interesului pentru educaie a prinilor, nu este deloc surprinztor c puini copii romi sunt bine educai. Acestia vor transmite urmasilor lor experienele negative si cercul vicios continu, repercursiunile asupra posibilitilor de angajare Iiind majore.
Totusi, asemeni educaiei la alte nivele, situaia pare s se schimbe. Statisticile Ministerului Educaiei Naionale pentru anul studenesc 1998/99 indic 136 de studeni romi la universiti din toat ara, Iie studeni Iie asisteni/cercettori, la drept, sociologie, stiine naturale si literatur. Majoritatea acestora nva n limba romn, dar si n limba romani la Universitatea din Bucuresti, secia Romani, Irecventat att de studeni romi ct si de studeni de alte etnii (pagina web a Ministerului Educaiei Naionale).
Numrul studenilor romi care se nscriu la Iacultate este inIim, chiar si asa, realizrile celor care au absolvit o Iacultate sunt o mrturie a potenialului lor, justiIicnd cresterea eIorturilor de a mri participarea etnicilor romi la nvmntul superior. Unii dintre liderii generaiilor tinere a romilor au urmat o Iacultate cu ajutorul unor programe guvernamentale care aveau ca scop obinerea de diplome acordate de Iorme de nvmnt superior de ctre membrii acestei etnii. Programele guvernamentale sunt diIerite: unele prevd alocarea unui numr de locuri n universiti pentru etnicii romi, iar altele acordarea de burse (sume de bani). Un exemplu al acestora este politica romneasc conIorm creia, nc din 1993, guvernul a nIiinat locuri speciale pentru studenii romi care doreau s se nscrie la universitate. Programul a nceput cu 10 locuri rezervate studenilor romi la o Iacultate cu proIil social din Bucuresti; n 1999 programul s-a extins pn la posibilitatea de a oIeri locurile la 150-200 de studeni. Sistemul nu asigur ocuparea tuturor locurilor (candidaii trebuie s susin un examen de admitere), dar Iaciliteaz accesul etnicilor romi la nvmntul superior (Max van der Stoel, 2000:92). Potrivit lui Elorin Moisa, actualmente exist 600 de studeni romi n universitile romnesti datorit msurilor pozitive luate de Ministerul Educaiei Naionale (E. Moisa, 2000).
7. COMUNICAREA $I MEDIA AUDIOVIZUAL
7.1. Situaia legal
Mass-media romneasc este supravegheat de ctre Consiliul Naional al Audio- Vizualului, un organism compus din 11 membri, care a Iost nIiinat prin Legea audio- vizualului pe data de 19 mai, 1992. Guvernul a Iost criticat la acea vreme pentru c toi cei 11 membri din consiliu sunt etnici romni, plngerile Iiind justiIicate; deoarece minoritile reprezint 10 din populaia total a Romniei sunt astfel ndreptite s Iie reprezentate n Consiliul Audio-Vizualului (Helsinki Watch, 1993:51).
7.2. Presa
Exist Ioarte puin pres scris de etnici romi sau pentru ei, sunt doar cteva publicaii. Cu toate acestea, dat Iiind problema analIabetismului romilor din Romnia si a srciei din cauza creia cumprarea unui ziar, dar mai ales a unui televizor, sunt evenimente mai degrab rare dect cotidiene, acest Iapt nu constituie o surpriz.
Eundaia pentru o Societate Deschis din Bucuresti public Romathan: studii despre Romi. Aceasta este o revist de cercetare, scris att n romneste ct si n romani, incluznd aspecte academice cu privire la cultura roma etc. Centrul de Resurse pentru Comunitile de Romi din Cluj-Napoca a nceput n anul 2000 un program n cadrul cruia se vor publica si se vor distribui cteva materiale: manual de limb romani, dicionare, literatur, curs pe caset audio de nvare a limbii romani, ghid de conversaie etc., cu scopul de a reduce lipsa inIormaiilor din domeniul problemelor etnicilor romi (F. Moisa, 2000).
Vasile Ionescu precizeaz ns c numai una din zece publicaii roma sunt Iinanate de stat ('Asul de TreIl) si c aceasta nu duce la dezvoltarea mass-media pentru comunitate (V. Ionescu, 2000).
7.3. Radioul
Exist unele programe radio n limba romani care se Iolosesc de Irecvenele postului naional de radio. De asemenea, Eundaia pentru o Societate Deschis a Iondat n 1997 un program radio la Trgu Mures, program condus de dl. RudolI Moca (E. Moisa, 2000). n trecut a mai existat un program de 15 minute la Craiova care acum si-a ntrerupt emisia (V. Ionescu, 2000).
7.4. Televiziunea
Televiziunea Romn Naional (TVR) diIuzeaz un program scurt despre comunitatea roma, o dat pe sptmn, la o or cu audien sczut. Din nou, poate cel mai demn de notat, este tratamentul discriminatoriu aplicat comunitii roma de televiziunea naional. Acum, dup cum sugereaz si Vasile Ionescu, nu mai exist un program de televiziune dedicat etnicilor romi, ci doar momente sporadice n cadrul emisiunii 'Convieuiri, n plus, ele sunt prezentate n limba romn (V. Ionescu, 2000).
7.5. Internet-ul
Exist o sumedenie de pagini web coninnd inIormaii despre romi create si ntreinute din aIara rii. n Romnia, Ministerul Educaiei Naionale are o seciune la pagina sa de web despre educaia minoritii roma, inclusiv nume si adrese ale Iundaiilor si persoanelor care opereaz n acest domeniu (chiar dac muli nu sunt romi), pagina web fiind numai n limba romn. Centrul de Resurse pentru Comunitile de Romi din Cluj-Napoca a iniiat un program de website care va conine inIormaii despre activitatea sa n acel domeniu. De asemenea, dl. Vasile Ionescu a iniiat un program care are ca scop nIiinarea unei agenii de pres, care s aib un buletin intern (E. Moisa, 2000).
8. CONCLUZII
OIicial, potrivit recensmntului din 1992, n Romnia exist 409.723 ceteni romi, reprezentnd 1,8 din populaia total. Totusi, datorit unor motive cum ar Ii securitatea personal si analIabetismul, aceast ciIr nu este exact, iar organizaiile roma dau o ciIr undeva ntre 1,8 si 2,5 milioane, numrul exact al cetenilor romi fiind n prezent necunoscut.
Romii locuiesc n toate regiunile rii. Datorit violenei comunitare si a tratamentului necorespunztor din partea poliiei din 1990 ncoace, muli si-au prsit casele si s-au mutat n alte zone, n case improvizate la marginea asezrilor, pentru care nu pot primi permise de reziden. Din acest motiv este imposibil s se estimeze numrul exact al romilor din orice parte a rii.
Membrii minoritii ntmpin probleme n toate aspectele vieii. n trecut erau tratai asemeni proprietii care poate Ii vndut si cumprat dup bunul plac al proprietarului, pentru ca apoi s Iie considerai ceteni de rang inIerior, ei au petrecut secole opunndu-se opresiunii. Standardele de via sunt joase, lipsa instalaiilor sanitare si a constientizrii importanei igienei duc la extinderea bolilor si la o rat a mortalitii inIantile Ioarte ridicat. Vrsta medie la cstorie este mult mai mic dect n cazul populaiei majoritare. Eetele se cstoresc de obicei la 13, 14 ani (Helsinki Watch, 1991:76). Nu numai c aceasta le scurteaz durata copilriei, dar conduce la o crestere inevitabil a Iamiliilor, nrutind problemele cauzate de srcie.
Srcia din cadrul comunitilor roma duce la apariia altor probleme. Standardele de igien tind s Iie joase, deseori datorit lipsei apei curente si a electricitii, calitatea si cantitatea alimentelor tinde s se nruteasc n multe comuniti roma pe parcursul iernii, iar carnea si produsele lactate sunt inaccesibile tot timpul (Save the Children, 1998:6). n astIel de condiii, mrimea Iamiliei si lipsa educaiei medicale sunt factori importani care contribuie la condiii precum malnutriia, anemia, handicapuri de nlime si greutate (Save the Children, 1998:13). Muli copii romi nu sunt vaccinai, datorit Iaptului c prinilor lor nu li se explic importana acestei aciuni.
Accesul la asisten medical este ngreunat de Iaptul c un numr mare de romi nu posed actele necesare. Cei care le au sunt deseori rezideni ilegali ntr-o zon diIerit de cea pentru care au acte, deci personalul medical nu are acces la Iisa lor medical. ConIorm noii legi a asigurrilor sociale si medicale, problemele cu privire la resedina permanent cuplate cu lipsa unui venit care ar Iace posibil pltirea asigurrii medicale au ca rezultat lipsa unui medic de familie pentru majoritatea familiilor de romi, (Save the Children, 1998:15). Cumprarea medicamentelor este o probleme de vreme ce preurile sunt mari, mai ales c romii cred c un medicament mai scump este mai eficient.
Situaia comunitii roma din Romnia s-a deteriorat brusc dup 1989. ntr-un climat al schimbrilor, care permitea altor minoriti s spere la un viitor mai bun, romii au Iost supusi discriminrilor, srciei si n unele cazuri, morii.
Romii din Romnia sunt dezavantajai din punct de vedere al educaiei. Discriminarea este rspndit, att n cadrul sistemului la care un individ trebuie s recurg pentru a intra n scoal, precum si n cadrul scolilor determinnd muli copii s nu se mai nscrie. Educaia este de asemenea aIectat de srcia cronic din majoritatea comunitilor. Copiii care reusesc s nceap scoala, deseori nu promoveaz ciclul gimnazial si, din acest motiv, este Ioarte diIicil pentru ei s si gseasc de lucru. Aceasta, n schimb, tinde s conduc la o crestere a ratei criminalitii si perpetuarea srciei.
Discriminarea este o problem a romilor din Romnia si n alte domenii dect educaia si mbrac Iorma att a violenei Iizice ct si a tratamentului necorespunztor din partea autoritilor. Violena comunitar, maniIestat sub forma raidurilor ntreprinse de poliie, reprezint o serie regulat de abuzuri suIerite de romi din 1990 ncoace. Toat comunitatea a Iost etichetat drept criminal si au Iost expulzai din zone n care triau de decenii, singura lor crim Iiind 'etnia. Acesti oameni au Iost Iorai s se mute la oras pentru a cuta un loc de munc, aceia dintre ei care sunt caliIicai si solicit un loc de munc, descoper c si n acest caz etnia lor este o 'problem.
Sunt necesare schimbri radicale, att n cadrul comunitilor roma ct si n aIara lor, pentru a mbunti situaia. Reprezentanii autoritilor implicai n procesul educaiei trebuie s arate o nelegere mai proIund a problemelor speciIice ale minoritii si, n multe cazuri, trebuie depsite prejudecile. n cadrul comunitii roma este nevoie de nelegere, comunitatea trebuind s neleag avantajele educaiei si cele care decurg din acordarea sprijinului pentru asigurarea accesului la educaie. n cazurile n care exist lips de comunicare ntre proIesori si prinii romi, ambele pri ar trebui s depseasc acest neajuns n interesul copilului. Organizaiile non-guvernamentale pot ajuta de asemenea prin promovarea programelor educaionale special concepute pentru a satisface nevoile romilor. Dac acesti pasi mpreun cu alii de acest Iel nu sunt Icui, spirala descendent n momentul de Ia n domeniul educaiei copiilor roma va continua s coboare, conducnd la o srcie mai mare, la cresterea nivelurilor criminalitii si a somajului, astIel ntrind unul din cele mai consistente stereotipuri despre romi.
Privite n ansamblu, problemele cu care au de-a face etnicii roma din Romnia sunt foarte serioase cu toate acestea dac indivizii ar Ii mai deschisi la nelegerea diIerenelor dintre comuniti, s-ar putea gsi soluii.
Educaia este n mod evident necesar pentru a nltura prejudecile si rasismul, copiii nu se nasc rasisti ei nva discursul rasist acas sau din alte surse. Integrarea copiilor romi sau de alte etnii este necesar nc din primii ani de scoal, astIel nct ambii s nvee cum s se comporte unul cu cellalt. Din pcate, acest lucru este aproape imposibil de realizat dat Iiind starea actual a sistemului educaional, dup cum a fost prezentat mai sus.
Presa are de asemenea un rol vital. Televiziunea a Iost acuzat de o discriminare similar celei din presa scris n ceea ce priveste creionarea portretului comunitii roma. n 13 iunie 1990, dl. Emanoil Valeriu, directorul Televiziunii Romne Naionale, a anunat n emisie c romii au atacat si devastat studiourile de televiziune, chemnd populaia romn s apere studiourile (Helsinki Watch, 1991:88). Enunarea unui att de mare neadevr la televizor, nu putea Ii Icut dect cu un singur scop provocarea de noi sentimente anti-roma n mijlocul populaiei. Aciunea domnului Valeriu a determinat Eederaia Etnic a Romilor s depun o plngere mpotriva celui mai sus amintit pentru nclcri ale Codului Penal; imediat, procuratura a anulat aceast plngere (Helsinki Watch, 1991:89).
Reportajele despre romi transmise de canalele de televiziune de stat n emisiunile de stiri se realizeaz prin Iocalizarea imaginii pe romii participani la demonstraiile politice, compromind astIel imaginea opoziiei. Se ntrein astIel cele mai rspndite stereotipuri existente criminalitatea si srcia (Helsinki Watch, 1994:7).
Aceasta dovedeste n mod evident c ziaristilor romni le lipseste ntr-o oarecare msur simul responsabilitii. n cadrul oricrui stat mass-media este un factor deosebit de important n procesul manipulrii si poate Iorma o imagine public cu consecine dezastruoase. Att Guvernul Romniei ct si presa nssi ar trebui s recunoasc acest potenial si s ncerce, din considerente legate de stabilitate, o prezentare mai echilibrat si neprtinitoare a etniei roma si a celorlalte minoriti.
Formarea unei clase intelectuale n cadrul romilor din Romnia nu ar aduce dect beneIicii uriase minoritii. Romii care sunt capabili, att din punct de vedere al inteligenei ct si social, de a interaciona cu cetenii de alte etnii la un nivel intelectual si politic, ar putea ajuta Ioarte mult la constientizarea problemelor minoritii si la promovarea unei nelegeri pe o scar ct mai larg a modului de via specific romilor.
De asemenea, educaia este un Iactor necesar n cadrul comunitilor roma. O plngere adesea ntlnit mpotriva romilor este aceea c ei nu respect legile celorlalte comuniti, ceea ce nu se poate spune c nu se ntmpl cteodat. Dar, dac se doreste o nelegere cu adevrat a Ienomenului, atunci eIorturile trebuie s vin din ambele pri, atribuirea vinei doar uneia (n spe comunitilor de alte etnii dect cea roma) Iiind o cale sigur spre esec.
ADRESE
1. Instituii culturale yi/sau asociaii ale minoritilor
Centrul Crestin al Romilor Alba Iulia St., No.46, Sibiu, 2400, Sibiu Tel: 069-229863, 092-712590 Fax: 069-228112 Contact: Cioab Elorin
Centrul Crestin al Romilor Filiala Teleorman Eminescu St., No.36, Abatorului St., Baraci Cetate, Turnu Mgurele, 750, Teleorman Contact: SteIan Marin
Centrul de Asisten Social, Economic si ProIesional CASEP Cartier Cornioiu, Bl.H, Ap.20, Craiova, 1100, Dolj Tel: 051-420043 Fax: 051-417223 Contact: Fotescu Dan, Dumitru Tatian
Rromani Criss - Centrul Romilor Pentru Intervenie Social si Studii Str. Buzesti, Nr.19, Sector 1, 7000, Bucuresti Tel/Fax: 01-6597813 Contact: Nicolae Gheorghe
Romani Baxt Str.Naional, Nr.24, Podul Iloaiei, Iasi, 6600, Iasi Contact: Rotaru Maria
Societatea Tnra Generaie a Romilor Str. Marius Emanuel Buteic, Nr. 2, Sector 2, 7000, Bucuresti Contact: Costel Vasile
Societatea Tnra Generaie a Romilor Str. ngust, Nr.14, Glina, 7490, IlIov Contact: Costel Vasile, Nora Costache
Uniunea Romilor Str.Anton Pan, Nr.24, Sector 3, 7000, Bucuresti Tel: 01-3124766, 3239237 Contact: Rducanu Gheorghe
Uniunea Romilor Iasi 14 Decembrie 1989, Nr.2 bis, Camera 9, Iasi, 6600, Iasi Tel: 062-113506 Contact: Andreescu Camelia
Uniunea Apostolic a Romilor Str. Mrsesti, Nr. 16, Ap. 35, Baia-Mare, 4800, Maramures Tel: 062-7778977 Contact: Boldor Daniel
Uniunea Asociaiilor Crestine Apostolice a Romilor din Romnia Str. Bohloc, Nr.48, Scele, Brasov Tel: 09-2356309 Contact: Ghica Vasile
Uniunea Crestin Democrat a Romilor din Banat Str. Romolus Nr.11, Timisoara, 1900, Timis Contact: Mihai Nicolae
Uniunea Crestin a Romilor din Romnia Str. Oituz Nr. 54, Bl. 5, Ap. 64, Baia-Mare, 4800, Maramures Tel: 062-431970 Contact: Radulescu Ioan
Uniunea Cultural a Spoitorilor Independeni Muncii St., No.33, Buzu, 5100, Buzu Contact: Gheorghe Sterian
Uniunea Democrat Liber a Romilor Dolj Fata Luncii st., No. 15, Craiova, 1100, Dolj Contact: Vlcu Vasile
Uniunea Democratic a Romilor No.357, Sadova, 1180, Dolj Tel: 03 Primria Sadova Contact: Nicu Tnase
Uniunea Democratic a Romilor Sasa Sasa St., No.14, Petrosani, 2675, Hunedoara Tel: 054-546923 Fax: 054-546923 E-mail: adrl@comtrust.ro
Uniunea Democratic Cultural a Romilor - Valea Jiului Grivia Rosie St., No. 15, Ap.2, Petrosani, 2675 Hunedoara Tel: 054-541279 Contact: Rad Marcel
Uniunea General a Romilor, Mihail Kogalniceanu St., No. 25, Trgu-Jiu, 1400, Gorj Tel: 053-214840 Contact: Bobu Nicolae
Uniunea General a Romilor Hunedoara P-a Unirii Nr. 2, Ap. 14, Deva, 2700, Hunedoara Tel: 054-214197
Uniunea General a Romilor, Organizaia Iemeilor Hunedoara P-a Unirii No. 2, Ap. 14, Deva, 2700, Hunedoara Tel: 054-219451 Contact: Dtvariu Simona
Uniunea Romilor din Judeul Constana Buciumului St., No. 11, Constana, 8700, Constana Contact: Petrache Ivanciu
Uniunea Romilor din Judeul Mures Vulturilor St., No. 30, Ap.13, Trgu-Mures, 4300, Mures Tel: 065-133520 Contact: Csurkuly Sandor
Uniunea Romilor Turda Republicii St., No.15, Turda, 3350, Cluj Tel: 064-324169
2. Instituiile yi/sau asociaiile minoritarilor n domeniul educaiei:
'CERCUL STIINTIEIC ROMANI UBB Cluj-Napoca M. Koglniceanu St., No. 1, Cluj-Napoca, 3400, Cluj Tel: 064-139802, 177436
Than Rromano: studii despre Rromi Mr. Vasile Ionescu, tel. 094-139824
Posturi de televiziune
TVR Calea Dorobanilor 191, 7000, Bucuresti Tel: 01-2307769 DiIuzeaz un program pe sptmn care nu are un coninut util si care este diIuzat la o or inadecvat.
Pagini de Internet
Centrul de Resurse pentru Comunitile de Romi Cluj Napoca ebei St., No. 21, Cluj Napoca, 3400, Cluj Website: www.romacenter.ro
Eundaia RonConn deinut de Liviu Gabriel Ratiu Website: http://www.romconn.org/roma/
Edituri
Editura Alternativa, Bucuresti Tel: 01-2234966
Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti Tel: 01-6139289 Fax: 01-3122885
Abraham, Dorel, Bdescu, Ilie and Chelcea, Septimiu (1995). Relaiile interetnice n Romnia: Diagnoze sociologice yi evaluarea tendinelor. (Cluj-Napoca: Editura Carpatica).
Adamson, Kevin (1995). 'Euncia politic a conIlictului etnic: Transilvania n politica romneasc n Crciun, Maria si Ghitta, Ovidiu. Etnicitate yi religie n Europa Central yi de Est, (Cluj-Napoca: Cluj Presa Universitar).
Allcock, John B., Arnold, Guy, Day, Alan J., Lewis, D.S., Poultney, Lorimer, Rance, Roland, and Sagar, D.J. (3 rd ed., 1992). Border and Territorial Disputes. (Essex: Longman Group UK Ltd.).
Amnesty International (1995). Romania: broken commitments to human rights - The Roma: a catalogue of injustice. (London: Amnesty International).
Andreescu, Gabriel (2000). Romnia. Shadow Raport: ianuarie 2000 www.greekhelsinki.gr/pdf/fcnm-reports-romania-ngo.PDF.
Blsescu, Alexandru (1997). 'Romii - Construcie identitar. Cazul Cristian, Judeul Sibiu. n Revista de Cercetri Sociale Nr. 3/1997 (Bucuresti: IMAS-SA).
Bocu, Liliana Maria, Aliana Civic, Cluj-Napoca. Interviu cu autorul. Decembrie 20, 1998.
Braham, Mark (1992). The Untouchables: a survey of the Roma people from Central and Eastern Europe. (Geneva: UNHCR).
Bugajski, Janusz (1995). Ethnic Politics in Eastern Europe: a guide to nationality policies, organizations and parties (2 nd ed.). (London: M.E. Sharpe).
Burtea, Vasile (1996). 'Marginalizare istoric si cooperare social n cazul populaiei de rromi n Revista de Cercetri Sociale Nr. 3/1996 (Bucuresti: IMAS-SA).
Cashmore, E. Ellis (1988). Dictionary of Race and Ethnic Relations (2 nd ed.). (London: Routledge).
Clebert, Jean-Paul (1963). The Gypsies. (Paris: Penguin).
Colin, Clark (1998). Counting Backwards: the Roma numbers game in Central and Eastern Europe, www.geocities.com/Paris/5121/countingback.htm
Consiliul pentru Minoritile Naionale (Guvernul Romniei) (1994). Cadru Legislativ yi Instituional pentru Minoritile Naionale din Romnia. (Bucuresti: Institutul Romn pentru Drepturile Omului).
Consiliul pentru Minoritile Naionale (Guvernul Romniei) (1997). Sistemul educaional din Romnia: nvmnt cu predare n limba matern a minoritilor naionale. (Bucuresti).
Convenia Cadru pentru Protecia Minoritilor Naionale (1995, Strasbourg), www.coe.fr/eng/legaltext/157e.html
Crowe, D. A. (1991). The Gypsy Historical Experience in Romania in Crowe, D.A. and Kolsti, John, The Gypsies of Eastern Europe. (London: M.E.: Sharpe).
Crowe, D. A. (1995). A History of the Gypsies of Eastern Europe and Russia. (London: I.B. Tauris and Co.).
Deletant, Dennis (1998). Romnia sub regimul comunist. (Bucuresti: Eundaia Academiei Civice).
Etnobarometru - Mai-Iunie 2000. Realizat de Centrul de Cercetare a Relaiilor Interetnice sub patronajul Ageniei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaional.
European Roma Rights Center (ERRC) (1998). Roma Rights: Summer 1998. (Budapest: ERRC).
Fox, Jonathan (1995). Roma (Gypsies) in Romania, www.bsos.umd.edu/cidcm/mar/rumroma.htm
Fonseca, Isabel (1995). Bury Me Standing: the Gypsies and their Journey. (New York: Alfred A. Knopf).
Fraser, Angus (1992). The Gypsies. (Oxford: Blackwell).
Eundaia pentru o Societate Deschis, Raport anual (1999). Gheorghe, Nicolae & Acton, Thomas (1999). Dealing with Multiculturality: Minority, National and Human Rights, www.geocities.com/Paris/5121/multiculturality.htm
Gheu, Vasile (1996). 'O proiectare condiional a populaiei Romniei pe principalele naionaliti (1992 2025) n Revista de Cercetri Sociale Nr. 1/1996 (Bucuresti: IMAS-SA). Gilberg, Trond (1980). Influence of State Policy on Ethnic Persistence and Nationality Formation: The Case of Eastern Europe in Sugar, Peter (ed.), Ethnic Diversity and Conflict in Eastern Europe. (Oxford: ABC-Clio).
Guvernul Romniei (1991). Constituia Romniei. Adoptat n 21 noiembrie, 1991, (Bucuresti), http://www.domino.kappa.ro/guvern/constitutia-e.html
Hancock, Ian (1997). The Struggle for the Control of Identity in The Patrin Web Journal, www.geocities.com/Paris/5121/identity.htm
Hancock, Ian (1999). The Pariah Syndrome in The Patrin Web Journal, http://www.geocities.com/Paris/5121/pariah-contents.htm
Hancock, Ian (2000). Roma Slavery in The Patrin Web Journal, http://www.geocities.com/Paris/5121/slavery.htm
Helsinki Watch (1990). News from Romania: ethnic conflict in Trgu-Murey. (New York: Helsinki Watch).
Helsinki Watch (1991). Destroying Ethnic Identity: The Persecution of Gypsies in Romania. (New York: Human Rights Watch).
Helsinki Watch (1994). Vol.6, No.17. Lynch Law: violence against Roma in Romania. (New York: Human Rights Watch/ Helsinki).
Human Rights Watch, www.hrw.org/hrw/worldreport99/europe/romania.html
Images and Issues: Coverage of the Roma in the Mass Media in Romania, Sinaia, Romania, June 27-28, 1997, www.websp.com/~ethnic/new/imgs_iss.htm
Institutul de Cercetare a Calitii Vieii. Cercetarea fcut n 1998 Centrul de Resurse pentru Aciune Social. (Datele si articolele Iolosite Iac parte din raportul intermediar. Raportul final va fi disponibil doar n noiembrie).
Ionescu, Vasile (2000). Adnotri la raportul pe anul 2000 al Ministerului Afacerilor Externe 'InIormaii despre legislaie si alte msuri care s-au luat n vederea modiIicrii principiilor enunate de Convenia Cadru pentru Protecia Minoritilor din Romnia.
Institutul Romn pentru Drepturile Omului (1993). Drepturile indivizilor aparinnd minoritilor naionale. (Bucuresti: Regia Autonom 'Monitorul Oficial).
International Helsinki Federation (IHF) (1989). Romania: enemy of its own people. (Vienna, International Helsinki Federation for Human Rights).
International Helsinki Federation (IHF) (1993). Europes Gypsies: a vulnerable minority. (Vienna: International Helsinki Federation for Human Rights).
Kenrick, Donald and Puxon, Graham (1995). Gypsies under the Swastika. (Hertfordshire: University of Hertfordshire Press).
Kenrick, Donald (1998), How Many Roads? in Index on Censorship - Gypsies: Life on the Edge. (Index on Censorship, 4/1998).
Kenrick, Donald (1998). Historical Dictionary of the Gypsies (Romanies). (London: Scarecrow Press Ltd.).
Liegois, Jean-Pierre (1986). Gypsies: an illustrated history. (London: Al Saqi).
Liegeois, Jean-Pierre and Gheorghe, Nicolae (update 1995). Roma/Gypsies: A European Minority. (London: MRG International).
Max van der Stoel, OSCE High Commissioner on National Minorities (2000). A Study on Roma and Sinti, The Hague, March 10, 2000.
Ministerul Educaiei Naionale (1998). Ordinul Ministerului Educatiei Nationale Nr. 4150/13.07.1998. (Bucuresti: Buletinul InIormativ Nr. 19).
Ministerul Educaiei Naionale (pagina de web): www.edu.ro
Minority Rights Group (ed.) (1997). World Directory of Minorities. (London: MRG International).
Moisa, Florin (2000). Experiene, Realizri si Perspective asupra Programelor pentru Romi - Cluj Napoca, Seminar internaional avnd ca tem problematica romilor, ianuarie 2000.
Moisa, Elorin, (2000). Interviu cu cercettorul CRDE pe tema raportului despre romii din Romnia, Cluj-Napoca, 07.04.2000.
Naylor, Sally and Wild-Smith, Karen (1997). Broadening Horizons: Education and Travelling Children. (Chelmsford: Essex County Council).
Pons, Emmanuelle (1999). iganii din Romnia o minoritate n tranziie. (Bucuresti: Compania).
Populaie. Structur Demografic (1994) Recensmntul din 1992. Comisia Naional de Statistic (Bucuresti, Editura Comisiei Naionale de Statistic)
Remmel, Franz (1993). Die Roma Rumaniens: volk ohne hinterland. (Vienna: Picus).
Rostas, Iulius (1998). Problemele sociale ale romilor din Romnia. (Bucuresti: Biroul Naional pentru Romi).
Rostas, Iuliu, 2000. Interviu cu cercettorul CRDE pe tema raportului despre romii din Romnia, Bucuresti, 07.03.2000.
Save the Children - Romania (1998). Copiii romi din Romnia: raport de cercetare. (Bucuresti: Salvai Copiii).
Schpflin, George (1990). Romanias Ethnic Hungarians. (London: MRG International).
Stewart, Michael (1997). The Puzzle of Roma persistence: group identity without a nation in Acton, Thomas and Mundy, Gary, Romani Culture and Gypsy Identity. (Hertfordshire: University of Hertfordshire Press).
Superlex (baza de date legislative): http://domino2.kappa.ro/mj/superlex.nsf
Szente, Veronika L. (1996). Sudden Rage at Dawn: Violence against Roma in Romania. (Budapest: European Roma Rights Center).
Timeline of the Romani History (2000). The Patrin Web Journal in The Patrin Web Journal, www.geocities.com/Paris/5121/slavery.htm
Weber, Renate (1998). The Protection of National Minorities in Romania: a matter of political will and wisdom in Law and Practice of Central European Countries in the field of National Minorities protection. (Warsaw: Center for International Relations).
ZamIir, Elena si ZamIir, Katalin (coordonatori) (1993). iganii. ntre ignorare yi ngrijorare. (Bucuresti: Universitatea Bucuresti).
LUCRRI LITERARE IMPORTANTE DIN DIFERITE PERIOADE
Desi au nceput s apar scriitori de etnie roma n regiune, n Romnia nc nu exist nume importante. Secolele de discriminare i-au Iorat pe muli romi de naionalitate romn s-si nege etnicitatea si, implicit, limba (analIabetismul reprezentnd si el o problem care a aIectat dezvoltarea tradiiei literare). Acolo unde se vorbeste limba romani exist o tradiie oral, prin care se transmit povestirile si istoria de la o generaie la alta.
MATERIALE AUDIO-VIZUALE
Schwartz, Andrei, 1996. Auf der Kippe/Wasteland. Award winning film about the Roma community of Pata-Rt outside Cluj. (Wste filmproduktion).
BIBLIOGRAFIE GENERAL PE PROBLEMA MINORITILOR
Br, Sndor (1992). The Nationalities Problem in Transylvania, 1867-1940. (New York: Columbia University Press).
Blaga, Ion (1972). Populaia Romniei: un eseu demografic, economic yi socio- politic. (Bucuresti: Editura Meridiane).
Cmpeanu, Vera (1997). The Image of the National Minorities in Romanias Press, Balkan Neighbours Newsletter, No. 5, 1997.
Castellan, Georges (1989). A History of the Romanians. (Boulder: Columbia University Press).
Deletant, Andrea (1985). Romania. (Oxford: Clio Press).
Fisher-Galai, Stephen (1985). National Minorities in Romania, 19191980.
Georgescu, Vlad (1991). The Romanians: A History. (London: I.B. Tauris).
Gheorghe, Iancu (1995). Consiliul de conducere: integrarea Transilvaniei n Romnia, 1918-1920. (Cluj-Napoca: Eundaia Cultural Romn).
Gheorghe, Nicolae (1983). Originea sclaviei romilor n principatele romne. Roma, Vol. 7, 1983.
Gilberg, Trond (1974). Ethnic Minorities in Romanian under Socialism. East European Quarterly, No. 7, January 1974.
Giurescu, Constantin C. (1969). Transylvania in the History of Romania: an historical outline. (London: Garnstone Press).
Giurescu, Constantin C. si Matei, Horiac (1974). Istoria cronologic a Romniei, ediia a II-a, (Bucuresti: Editura Enciclopedia Romna).
Giurescu, Dinu C. (1981). Istoria ilustrat a poporului romn. (Bucuresti: Editura Sport-Turism).
Hitchins, Keith (1996). The Romanians, 1774-1866. (Oxford: Clarendon Press).
Horak, Stephen M. (ed.) Eastern European National Minorities, 19191980: A Handbook, (Littleton, Colorado: Libraries Unlimited).
Horvath, Istvan (1999). Minoritile din Romnia. Aspecte politice. (Cluj, Editura LIMES).
Human Rights Watch (1991). Since the Revolution: Human Rights in Romania. (New York: Human Rights Watch).
Institutul de Studii Sociale, Sondaje, Marketing si Comunicare (Noiembrie 1998). Barometrul de Opinie Public, Romnia. (Eundaia pentru o Societate Deschis, Romnia).
Illyes, Elemer (1982). National Minorities in Romania: Change in Transylvania. (Boulder, CO: East European Monographs).
Kenrick, Donald and Puxon, Grattan (1972). The Destiny of Europes Gypsies. (Sussex: Sussex University Press).
Kpeczi, Bla (ed.) (1994, translation). History of Transylvania. (Budapest: Akadmiai Kiad).
Lehrer, Milton G. (1986). Transylvania: History and Reality. (Maryland: Bartleby Press).
MacKenzie, Andrew (1990). A Journey into the past of Transylvania. (London: Robert Hale).
Mehedini, ProI. S. (1986). What is Transylvania? (Miami Beach, Florida: Romanian Historical Studies).
Moss, Joyce and Wilson, George (1993). Peoples of the World: Eastern Europe and the Post-Soviet Republics. (Washington D.C.: Gale Research Inc.).
Nelson, Daniel N. (1981). Romania in the 1980s. (Boulder, Co.: Westview Press).
Oetea, Andrei and MacKenzie, Andrew (1985). A Concise History of Romania. (London: Robert Hale).
Pascu, SteIan (1972). A History of Transylvania (translation). (New York: Dorset Press).
Pippidi, Andrei (1998). Cultura yi politicile identitii n Romnia modern. (Bucuresti: Eundaia Cultura European).
Podea, Titus (1936). Transilvania. (Bucuresti: Editura Eundaiei Culturale Romne).
Project on Ethnic Relations (1991). Romanian-American Symposium on Interethnic Relations. (Princeton, N. J.: Project on Ethnic Relations).
Roucek, Joseph S. (1932). Contemporary Roumania and her Problems. (Stanford: Stanford University Press).
Roth, Harold (1995). Minderheit und Nationalstaat: Siebenbrgen seit dem Ersten Weltkrieg. (Kln: Bhlau).
Rady, Martyn C. (1992). Romania in Turmoil: A Contemporary History. (London: I.B.Tauris).