Recenzie- Cristina David Cheia de Junichiro Tanizaki ntotdeauna jurnalul cuiva, pentru c este fructul oprit, este foarte

tentant s-l rsfoieti. Pe asta probabil c a mizat i Junichiro Tanizaki cnd a scris Cheia. A fcut o alegere reuit cnd a redactat romanul ca pe dou confesiuni paralele scrise de ctre doi soi. Romanul este structurat ca un timeline bine punctat, o cronologie uor de urmrit a evenimentelor din viaa intim a unui cuplu japonez. Secretismul (sau mai degrab joaca de-a secretismul) la nceput este folosit ca un fel de terapie de cuplu, apoi devine din ce n ce mai periculos, pn la degradarea strii de sntate a unuia dintre soi, cu consecine ireparabile. Exist elemente ale unui roman dramatic de dragoste, precum trio-ul so-sotie-amant, sau chiar trioul sotie- fiic- amant. Personajele sunt complexe, greu de definit ca fiind pozitive sau negative. Pe de alt parte, totui nu sunt inspirate chiar din viaa real, prin urmare dei au o dimensiune uman, mai degrab le-a privi ca pe personaje dintr-o oper complet de ficitune. Adic dei sunt greu de definit- aa cum nu se poate defini o persoan n toat complexitatea ei dac este bun sau rea- ele totui intr ntr-un tipar literar. Protagonitii sunt duplicitari, obsesivi, prefcui, sinceri pn la un punct, iubitori, seductori, sedui, orgolioi i geloi, dei cnd sunt exprimate strile acestea, sunt redate n scris raional, contemplativ aproape. Tonul crii este cuminte, dei faptele redate pot fi comparate cu un roman poliist n care personajul principal poate fi vduva neagr. Lucrul acesta este interesant n scrierea lui Junichiro Tanizaki, c o vijelie de sentimente i triri este privit cu detaare de ctre cei care o triesc.Vijelia aceast este descris i analizat puin cte puin, prticic cu prticic, din dou puncte de vedere, ns ambele personaje pstrnd limita confesiunii, care nu este explicit ci doar implicit. Cheia i strnete curiozitatea din primele pagini i te tine n suspans pn la deznodmnt, care este oarecum neateptat.