Sfntul Vasile cel Mare

CONSTITU IILE ASCETICE

Publicate `n colec]ia P\rin]i [i scriitori biserice[ti, vol. 18 editat \ de Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucure[ti, 1989. Traducere, introducere, indici [i note de Prof. Iorgu D. Ivan Tehnoredactare de Alina P.

APOLOGETICUM 2004

Sf. Vasile cel Mare

CONSTITU}IILE ASCETICE1
C!tre cei care locuiesc chinovitic $i singuri
Introducere I Dup! ce ai redobndit, prin Hristos, u $urin'a de a n'elege $i ai n!l'at mintea deasupra dorin 'elor, pl!cerilor $i grijilor lume $ti $i dup! ce te-ai str!duit cu rvn ! s! separi $i s! smulgi, cu orice chip, gndul de la patimile trupe$ti, de multe ori ne-ai mp!rt!$it gndurile, c !utnd s! nve'i cum trebuie s! duci la cap!t lupta nceput !, f!r! s! fii st!pnit vreodat ! de pl!cerile trupe$ti care asalteaz! sufletul prin trup. Ai dorit dup ! aceea s! $tii care este cel dinti lucru pe care se cuvine s !-l evite cineva nainte de toate, apoi pe care (s!-l evite) dup! primul, $i pe care dintre lucrurile bune trebuie s! le doreasc! cu ardoare, a$a nct prin veghere atent ! s! evite s!vr$irea lucrurilor ce nu se cuvin, iar prin rvn ! s! ob'in! mplinirea celor bune. Mi-ai cerut, dup! aceea, ca s!-]i expun n scris p !rerea mea n privin'a aceasta. Pentru aceasta m-am $i gr!bit, ca s! nu pierd din vedere rvna ta cea bun!; ci s! nt!resc chiar buna dispozi 'ie a ta $i s-o confirm cu propriile mele sfaturi; dar nu fiindc ! ofer nv!'!tur! potrivit! pentru obiectul discu 'iei, ci ca s! nu ascund sub t!cere, ca n '!rn!, ceea ce exist!, $i ca s! evit, astfel, pedeapsa care a fost pronun 'at! pentru cel care a ascuns talantul n p !mnt. F!r! ndoial!, c!s!toria este, de obicei, pentru oameni, motivarea antren!rii lor n dorin 'ele, pl!cerile $i grijile lume$ti. C!ci nimeni nu poate descoperi o dorin '! mai puternic! $i mai constrng !toare, existnd n natura trupului, dect dorin 'a b!rba'ilor pentru femeie, sau a femeilor pentru b!rbat; $i e chiar foarte natural, pentru c ! de la natur! se tinde c!tre na$terea descenden'ilor. Ei bine, fiindc ! are putere excep'ional!, c!s!toria trebuie s! poarte $i o sarcin! mai grea. C!ci nici chiar grijile care se ntmpl! oamenilor pe nea $teptate nu sunt mai grele dect acelea care vin cu gr!mada din cauza c!s!toriei, precum spune Sf. Pavel, c !, adic! "cel c s torit se ngrije #te de cele ale lumii" 2, fiind n!p!dit de griji. ntr-adev!r, cel nec!s!torit poate s ! se ntre'in! singur pe sine $i nevoile legate de trup, sau poate chiar s ! le $i nfrunte, pentru c ! are puterea s! se conving ! u$or
1 2

Textul, dup\ J.P.Migne, P.G., vol. 31. col. 1321/1322 1427/1428. I Corinteni, 7, 33.

Constitu]iile ascetice spre aceasta; dar cel care are grija so 'iei $i a copiilor nu este st !pnul p!rerii lui, ci lucreaz! de nevoie dup ! pl!ceri $i - fiindc! se ocup! cu ngrijirea copiilor - este invadat de griji nenum !rate, pe care vom putea s ! le enumer!m mai pe larg alt! dat!. II A$adar, cel care dore$te mult s! fie liber de leg !turile lumii evit ! c!s!toria ca pe c!tu$e; iar dup! ce evit! aceasta, $i nchin! via'a lui Dumnezeu $i accept! f!r! rezerv! via'a castit!'ii, a$a nct s! nu poat! s! se mai ntoarc! la c!s!torie, ci s! lupte cu orice chip pentru castitate, luptnd contra naturii $i, mai ales, contra pasiunilor mai violente ale ei. C !ci, dup! ce devine un astfel de iubitor al lui Dumnezeu, fiindc ! dore$te s! se mp!rt!$easc! de lini$tea (apatia) Aceluia, orict de pu 'in $i fiindc! dore$te s! guste sfin 'enia duhoviceasc !, calmul, lini$tea, buna dispozi 'ie $i desf!tarea $i bucuria care rezult ! din acestea, vegheaz ! cu grij! s!-$i 'in! gndul departe de orice patim ! material! $i trupeasc!, care tulbur! sufletul, $i cerceteaz! cele dumnezeie$ti cu privirea curat ! $i neumbrit! a sufletului, umplndu-se, f!r! s! se sature, din lumina care vine de acolo. (i, dup! ce a exersat sufletul ntr-o asemenea obi$nuin'! $i stare, devine familiar lui Dumnezeu, att ct ng !duie "asem!narea" $i se face iubit $i foarte dorit de Acesta, fiindc! a ndurat lupta mare $i greu de c$tigat $i a avut bucuria s ! intre n leg !tur! cu Dumnezeu cu mintea cur !'it! de amestecul celor materiale $i desprins ! de frecventarea patimilor lume $ti. Este potrivit, deci, $i just ca acela care s-a n!l'at la o asemenea obi $nuin'!, prin exercitarea de care am amintit mai nainte, s ! nu mai coboare iar !$i prin excit !rile c!rnii la practicarea pasiunilor ei; s ! nu accepte nici aburii care se ridic! de acolo, ca s! nu se ntunece astfel ochiul sufletului ca de o pcl ! foarte adnc! $i s! nu decad! din contemplarea dumnezeiasc !, a$a cum se irit! privirea cugetului de fumul patimilor.
Capitolul I

Se cuvine ca rug!ciunea s! fie avut! n vedere nainte de toate

I Orice fapt!, iubitule, $i orice cuvnt al Mntuitorului nostru Iisus Hristos este norm ! de pietate $i de virtute. Pentru aceasta, desigur, S-a $i ntrupat, nf !'i$nd ca ntr-un tablou pentru noi pietatea $i virtutea, pentru ca privind la acest tablou s ! imit!m fiecare, dup! putere, originalul
3

Sf. Vasile cel Mare (arhetipul). C!ci pentru aceasta poart ! nsu$i corpul nostru, pentru ca s ! imit!m $i noi, pe ct se poate, via 'a Lui. A$adar, tu, cnd auzi cuvntul $i fapta Lui, s! nu ascul'i cu indiferen '! $i simplu, oricum ar fi, ci s ! p!trunzi n fondul sensurilor; s ! devii p!rta$ acelora care l-au transmis dup ! n'elesul tainic. Pentru c !, ntr-adev!r Marta prime$te bine pe Domnul, iar Maria se a$eaz! lng! picioarele Lui3; dar amndou! surorile aveau bun!voin'!. S! separi acum lucrurile; Marta s-a apucat s! preg!teasc! cele necesare pentru satisfacerea trebuin 'ei Lui trupe$ti, iar Maria s-a a$ezat lng! picioarele Lui $i I-a ascultat cuvintele. Deci una $i-a achitat con$tiin'a fa'! de ce se vedea, alta a slujit la ce nu se vedea. Pentru c ! ntr-adev!r cel prezent era $i om $i Dumnezeu, acela$i St!pn care a acceptat bun !voin'a ambelor femei. Dar Marta, fiindc ! era cople$it! de oboseal!, a rugat pe Domnul s! intervin!, pentru ca sora ei s-o ajute la slujire, zicnd: "Spune-i s se ridice #i s slujeasc cu mine". Domnul, ns!, r!spunznd, i-a zis: nu ne g!sim aici ca s! ne odihnim n paturi $i s! hr!nim pntecele, ci am venit ca s! v! hr!nim cu cuvntul adev !rului $i cu n'elegerea tainelor. A$adar, pe una n-a ndep!rtat-o de la lucrul ei, iar pe cealalt ! a acceptat-o pentru devotament. Ia aminte acum c! pentru amndou ! femeile au fost preg!tite dou! p!r'i; una este inferioar !, fiindc! a ales pe cea corporal ! - $i totu$i foarte util ! - slujirea; cealalt ! este superioar ! $i mai duhovniceasc !, fiindc! s-a n!l'at prin n'elegerea tainelor. Tu, cel care ascul'i, s! iei acestea n mod duhovnicesc $i s! alegi pe care o vrei. Dar dac! vrei s! sluje$ti, s! sluje$ti n numele lui Hristos. Pentru c! Acesta a spus: "ntruct a&i f cut unuia dintre ace #ti fra&i ai Mei, mai mici, Mie Mi-a&i f cut" 5. Pentru c! dac! ai primit pe str !ini $i ai ajutat pe s!raci $i ai mngiat pe cei n suferin '! $i ai dat ajutor celor afla 'i n stare de nevoie $i calamitate, $i ai servit pe cei bolnavi, toate acestea Hristos le prime$te ca f!cute Lui nsu $i. Dac! totu$i vrei s ! imi'i pe Maria care a l !sat slujirea trupului $i s-a ridicat la contemplarea obiectivelor duhovnice $ti, s! faci aceasta cu consecven '! $i sinceritate. Las! trupul, las! agricultura, buc!t!ria $i preg!tirile, $i a$eaz!-te lng! picioarele Domnului $i ascult! cuvintele Lui, ca s! devii p!rta$ al tainelor dumnezeirii. Pentru c ! (contemplarea) nv !'!turii lui Iisus este mai nalt ! dect slujirea trupului.

"Marto, Marto, te ngrije #ti #i pentru multe te sile #ti; dar un lucru trebuie; Maria, totu#i, partea cea bun #i-a ales, care nu se va lua de la ea" .4 Fiindc!

Luca 10, 38-39. Luca 10 40-42. 5 Matei 25, 40. 4

Constitu]iile ascetice II Ai primit deci, iubitule, exemple $i dovada; s! imi'i ceea ce vrei; po'i s! devii sau slujitorul s !racilor sau iubitorul nv !'!turii lui Hristos. Dar dac ! ai putea s! le imi'i pe amndou!, din amndou! p!r'ile vei primi roada mntuirii. Dar, primul vine cuvntul duhovnicesc, iar toate celelalte al doilea, "pentru c Maria" - spune Mntuitorul - "partea cea bun a ales". A$adar, dac! $i tu dore$ti s! fii adept al lui Hristos, s ! te a$ezi la picioarele Lui $i s!-I prime$ti Evanghelia; vei l !sa acolo toat ! averea ta $i vei tr!i f!r! griji; vei uita atunci chiar propriul t !u corp $i astfel vei putea s ! urmezi nv!'!tura Lui, ca s! imi'i pe Maria $i s! c$tigi cea mai nalt ! m!rire. Iar cnd te rogi, s ! fii atent s! nu ceri unele n locul altora $i s! provoci mnia Domnului; $i s! nu ceri bani, m!rire lumeasc!, putere sau orice altceva dintre cele rezultate din acestea, ci, s! ceri mp!r!'ia lui Dumnezeu, $i El 'i va procura toate cele de trebuin '! trupului, precum spune nsu $i Domnul: "C uta&i (mai nti) mp r &ia lui Dumnezeu #i dreptatea Lui #i toate acestea se vor ad uga vou ".6 Iar pentru rug!ciune, iubitule, exist! dou! moduri: primul este cel al pream !ririi cu umilin '!, iar al doilea, care urmeaz! acestuia, este al cererii. A $adar, cnd te rogi, s ! nu ncepi ndat ! cu cererea; altfel devii b !nuit n privin 'a inten'iei, c! te rogi lui Dumnezeu constrns de nevoie. La nceputul rug !ciunii, deci, uit !-te pe tine nsu'i, pe so'ie, pe copii; las ! p!mntul, ntinde bra 'ele spre cer; las! toat! f!ptura v!zut! $i nev!zut! $i ncepe s ! pream!re$ti pe Cel care a f !cut toate; iar cnd l pream !re$ti pe Acesta, s! nu-'i r!t!ceasc! mintea ncoace $i ncolo, nici s ! nu b!sme$ti ca p!gnii, ci s! alegi din Dumnezeie $tile Scripturi $i s! zici: "Te binecuvntez, Doamne, Cel ndelung-r bd tor, Cel

f r de r utate, Care n fiecare zi ai ndurare pentru gre #elile mele #i Care ne-ai dat nou tuturor posibilitatea poc in&ei. C ci pentru aceasta treci sub t cere #i ne ier&i, Doamne, ca s Te pream rim pe Tine, Care dai, din iubire, mntuire neamului nostru, uneori insuflnd team , alteori ndemnnd, alteori folosind pe profe &i #i, n cele din urm , cercetndu-ne prin venirea Hristosului T u. Pentru c Tu ne-ai creat pe noi, #i nu noi. Tu e#ti Dumnezeul nostru".7
III

Iar cnd vei pream !ri, dup! Scripturi, precum po 'i, $i vei n!l'a laud! c!tre Dumnezeu, atunci s ! ncepi $i s! spui, cu umilin'!: "Eu, Doamne, nu sunt vrednic s vorbesc naintea Ta, pentru c sunt tare p c tos". (i chiar dac! con$tiin'a ta nu te mustr ! nc! pentru vreun r !u, se cuvine s! spui,
6 7

Matei 6, 33. Psalmi 99, 2. 5

Sf. Vasile cel Mare totu$i, a$a, fiindc! nimeni nu este f !r! de p!cat n afar! de Dumnezeu $i pentru c!, n timp ce s!vr$im multe p!cate, pe cele mai multe nici nu le cunoa$tem. Pentru aceasta Apostolul spune: "Con#tiin&a nu m acuz de nimic, dar cu aceasta nu m-am ndreptat",8 adic! s!vr$esc multe p!cate, dar nu le sesizez. Pentru aceasta $i profetul spune: "Cine va pricepe gre#elile".9 A$a nct nu vei min 'i dac! te nume$ti tu nsu 'i p!c!tos, pentru c! p!c!tuie$ti $i numai prin aceea c !-'i pui n gnd s ! zici: nu sunt p !c!tos; a$adar, mai degrab! spune: sunt mai p !c!tos dect to 'i, ntruct calc porunca dumnezeiasc !, care rnduie$te: "cnd ve&i face toate (cele

poruncite) s spune&i: suntem slugi netrebnice, pentru c am f cut ceea ce eram datori s facem".10 Astfel se cuvine s ! ai n mintea ta totdeauna aceasta: sunt netrebnic, $i aceasta: "cu smerenie s se socoteasc unul pe altul mai de cinste dect el nsu #i".11 A$adar, s! te rogi lui Dumnezeu cu

el n miez de noapte #i-i va zice: Prietene, mprumut -m cu trei pini, c a venit din cale un prieten la mine #i n-am ce s -i pun nainte; iar acela, r spunznd din untru, s -i zic : Nu m da de osteneal . Acum u#a este ncuiat #i copiii mei sunt n a #ternut cu mine. Nu pot s m scol s -&i dau. Zic vou : Chiar dac sculndu-se, nu i-ar da pentru c -i este prieten, dar, pentru ndr zneala lui, sculndu-se, i va da ct i trebuie" .13
I Corinteni 4, 4. Psalmi 18, 13. 10 Luca 17, 10. 11 Filipeni 2, 3. 12 Matei 6, 33. 13 Luca 11, 5-8. 6
9 8

team! $i cu umilin'!. Iar cnd vei adresa cuvnt de umilin '! s! spui: "Mul'umescu- i ie, Doamne, c! Te-ai ndurat pentru p !catele mele $i m-ai l!sat nepedepsit pn ! acum; pentru c! eram vrednic s! suf!r nc! de mult nenum!rate asemenea (pedepse) $i s! fiu ndep!rtat de la fa'a Ta, dar iubirea Ta ng!duitoare s-a ndurat fa'! de mine; 'i mul'umesc, de$i nu sunt n m!sur! s! mul'umesc ng!duin'ei Tale"; iar cnd vei mplini pe cele dou!, $i pream!rirea $i umilin 'a, atunci s ! ceri ceea ce ai nevoie s ! ceri; dar nu bog!'ie cum cereai mai nainte, nici m !rire lumeasc!, nici s!n!tatea trupului. C!ci Cel care te-a creat $i se ngrije $te de mntuirea ta, cunoa $te ce-i trebuie fiec!ruia, s!n!tatea sau boala; ci s ! ceri, a$a cum s-a poruncit, mp!r!'ia lui Dumnezeu12. C!ci pentru nevoile trupului t !u, precum s-a spus mai nainte, acesta se va ngriji. Pentru c ! mp!ratul nostru este foarte exigent $i se mnie dac! cineva i-ar cere ceva f!r! importan'!, dac! cineva dintre noi L-ar ruga pentru lucruri ce nu se cuvin. A $adar, n rug!ciunea ta s! nu-'i ar!'i disperarea, ci s! ceri pentru tine lucruri vrednice de mp !ratul Dumnezeu. Iar cnd ceri cele binepl !cute lui Dumnezeu, s! nu ncetezi, pn! cnd vei ob'ine cele cerute. C!ci la aceasta a f!cut Domnul aluzie n Evanghelie, cnd a spus: "Cine dintre voi, avnd un prieten #i se va duce la

Constitu]iile ascetice IV Domnul ne d! exemplu ca s! ne nve'e s! fim tari $i rvnitori n credin'!. Adic! folose$te exemplu omenesc, ca s ! nve'i s! nu te la$i cople$it de oboseal! vreodat!, nct, atunci cnd vei cere $i nu vei primi, s ! nu ncetezi pn ! ce vei primi, dac!, desigur, vei cere, a$a cum s-a spus, cele ce Dumnezeu dore$te. (i s! nu spui, sunt p !c!tos $i nu sunt ascultat. De aceea, n mod sigur, ca s ! nu dezn!d!jduie$ti, s! spui (mereu): "chiar dac

nu-i va da pentru c -i este prieten, dar, pentru ndr zneala lui, i va da ct i trebuie".14 (i chiar dac! va trece o lun!, un an, trei ani, patru ani sau $i mai

mul'i, pn! ce vei primi, s! nu ncetezi, ci s ! ceri, cu credin'!, lucrnd totdeauna binele. Pentru c ! adeseori cte unul dintre noi n tinere 'e a urm!rit n'elepciunea, dup ! aceea pe furi$ s-a strecurat pl!cerea, s-au pus n mi$care pl!cerile dup! natur!, a sl!bit rug!ciunea, vinul devine st !pnul tinere'ii, se pierde n'elepciunea (cump !tarea) $i omul devine altul dect cel care trebuie. Astfel se produc schimb !rile, fiindc! nu ne mpotrivim patimilor cu gnd curajos. De aceea, se cuvine ca fiecare s ! pun! la contribu'ie toate puterile lui $i s! roage cu ndr!zneal! pe Dumnezeu s!-i stea ntr-ajutor. Pentru c! dac! cineva din lenevie se las ! st!pnit de patimi $i se pred! vr!jma$ilor, cu acesta Dumnezeu nu se aliaz ! $i nici nu-l ascult!; c!ci, l!sndu-se st!pnit de p!cate, s-a ndep!rtat pe sine de Dumnezeu. Pentru c! cel care vrea s! fie ajutat de Dumnezeu nu-$i p!r!se$te datoria; $i cel care nu-$i p!r!se$te datoria nu este p !r!sit niciodat ! de ajutorul dumnezeiesc. Se cuvine, a $adar, ca s! nu-l condamne con $tiin'a pentru nimic $i astfel s! cear! ajutorul dumnezeiesc. Dar s! nu cear! (ajutorul) cu indiferen '!, ci cu mintea concentrat !, pentru c!, altfel, nu numai c! nu va primi ceea ce a cerut, ci mai degrab ! va mnia pe St!pn. Pentru c! dac! cineva care, stnd $i vorbind naintea $efului, st! drept, cu mult! team!, avnd nemi$cat! $i privirea extern ! $i cea intern ! a sufletului, pentru ca nu cumva s !-$i atrag! vreo nepl!cere, cu att mai mult se cuvine ca naintea lui Dumnezeu s ! stea cu team! $i fric!, avnd ndreptat ! toat! aten'ia numai c!tre El $i n nici o alt! parte. Pentru c! El nu prive$te numai pe omul exterior, ca oamenii, ci cerceteaz ! $i pe cel interior. A$adar, dac! stai naintea lui Dumnezeu, a $a cum se cuvine, $i i oferi toate puterile tale, s! nu ncetezi pn ! ce vei primi ceea ce ai cerut; dar dac! con$tiin'a ta te acuz! ca rnndru $i dac!, de$i po'i, nu te rogi concentrat, s ! nu ndr!zne$ti s! stai naintea lui Dumnezeu, pentru ca s ! nu devin! rug!ciunea ta p!cat. Dac! ns!, fiind sl!bit de p!cat, nu po'i s! te rogi cu st !ruin'!, constrnge-te att ct po'i $i stai st!ruitor naintea lui Dumnezeu, avnd mintea
Luca 11, 8. 7

14

Sf. Vasile cel Mare concentrat! c!tre El $i rugndu-L (s! fie) al!turi de tine; $i Dumnezeu iart !, fiindc! nu po'i s! stai a$a cum trebuie naintea lui Dumnezeu, nu din dispre', ci din sl!biciune. Dac! n acest fel te sile $ti spre tot lucrul bun, s ! nu ncetezi pn ! ce nu vei primi ceea ce ceri, ci s ! ba'i cu r!bdare la u$a Lui, c!utnd mplinirea cererii tale. "C ci oricine cere ia - spune (Scriptura) - cel ce caut g se#te #i celui care bate i se va deschide".15 C!ci ce altceva vrei s! dobnde$ti dect numai mntuirea de la Dumnezeu? V Dore$ti s! $tii, iubitule, cum aveau r !bdare sfin'ii $i nu dezn!d!jduiau? Dumnezeu a chemat pe Avraam, cnd era mai tn !r, $i l-a mutat din p!mntul asirienilor n Palestina, zicndu-i: "Iat , &i voi da &ie mb!trnirea firii lui $i s-a apropiat moartea, dar el n-a spus: Doamne, totdeauna mi-ai f!g!duit copii $i ai prezis c! voi fi tat! tuturor neamurilor. De b!trne'e impulsurile firii mele sunt moarte, iar Sara, femeia mea, de b!trne'e nu mai are de mult ceea ce este caracteristic femeii n fiecare lun!; a$a nct f!g!duin'a Ta este mincinoas !. Pentru c! doi b!trni, ce n!dejde (s! mai) avem? N-a spus acestea, nu le-a gndit, ci a r!mas nezdruncinat n credin '!, $i ntr-adev!r, dup! vrst! mb!trniser!, dar n!dejdea era tn!r!; trupul mergea spre sl !biciune $i producea dezn !dejde, dar credin'a nt!rea $i sufletul $i trupul. Dumnezeu - spunea - este cel care a f!g!duit, St!pnul firii $i nu se poate ntmpla altfel. El face posibile $i pe cele cu neputin '!, pentru c! El face $i schimb! toate, a$a cum vrea. S! imi'i, deci, credin'a lui Avraam. ntr-adev!r, atunci cnd firea a sl !bit $i impulsurile c !rnii au amor'it, atunci a luat via '! f!g!duin'a lui Dumnezeu. nsu$e$te-'i exemplele. Dar noi ne rug !m un an $i ncet!m st!ruin'a; postim doi ani $i renun'!m. A$adar, s! nu sl!bim n a$teptarea f!g!duin'ei lui Dumnezeu. C!ci Cel care a f!g!duit aceluia c !-i va nmul'i urma$ii, ne va f!g!dui $i nou! c! ne va mplini dorin 'a, dac! cerem f!r! ncetare. Pentru c! spune (Scriptura): "Veni&i la Mine to&i cei osteni &i #i mpov ra&i #i Eu v voi odihni pe voi" .17 Pentru c! n timp ce tu erai departe de El, obosit $i ap!sat de sarcina foarte grea a p !catului, El S-a milostivit de tine $i te-a chemat, ca s! te u$ureze de sarcin! $i s!-'i dea odihna n viitor, $i tu s! nu te ncrezi n El? Acum, ns!, chiar dac! am vrea s! t!cem, vom fi mustra'i de con$tiin'a noastr!; c!ci n-avem ncredere n El, fiindc ! - a$a-zicnd - n-ar putea s! ne odihneasc !, $i ezit!m s! lu!m asupra noastr ! jugul Lui cel
Luca 11,10. Facere 13, 15-16. 17 Matei 11, 28. 8
16 15

p mntul acesta #i urma#ilor t i; #i vor fi ca stelele cerului urma #ii t i, care nu vor putea fi num ra&i".16 (i a trecut num!r mare de ani $i au atras

Constitu]iile ascetice comod $i u$or $i s! intr!m n mp!r!'ia cerurilor prin poarta cea strmt!, ci prefer!m mai degrab! s! lu!m asupra noastr ! povara grea a p!catelor $i prin dorin 'ele pl!cerii noastre s ! urm!m calea f!r! ngr!diri $i s! intr!m prin poarta larg ! spre pierzare. Dar, va spune cineva, n repetate rnduri am cerut $i n-am primit. Aceasta s-a ntmplat, n orice caz, fie pentru c ! ai cerut ntr-un fel cum nu s-ar fi cuvenit, fie cu necredin '!, fie cu mintea mpr!$tiat!, fie lucruri care nu-'i erau de folos. Dar chiar dac ! uneori ai cerut lucruri care erau spre folosul t !u, n-ai st!ruit n cerere. Pentru c ! Scriptura spune: "Prin r bdarea voastr v ve&i mntui sufletele voastre" ,18 $i: "Cel care va r bda pn la sfr#it, acela se va mntui".19 VI Dumnezeu cunoa$te inima celor care se roag !. A$adar - va spune cineva - ce nevoie are Dumnezeu de cererea noastr !? Nu $tie El de ce avem trebuin'!? Deci, ce nevoie (este) de cerere? Dumnezeu cunoa $te, ntradev!r, ceea ce ne trebuie $i ne procur ! din bel $ug toate bunurile materiale, spre a ne bucura de ele, $i, fiindc! este bun, plou! $i peste cei buni $i peste cei nedrep'i $i face s! r!sar! soarele S!u $i peste cei r!i $i peste cei buni 20, $i nainte ca s ! le cerem noi; totu $i, credin'a $i faptele virtu 'ii $i mp!r!'ia cerurilor nu le vei primi dac ! nu le vei cere cu osteneal ! $i cu mult! st!ruin'!. Pentru c! se cuvine ca mai nti s ! le dore$ti $i dup! aceea s! le ceri n mod sincer, cu credin '! $i r!bdare, oferind toate puterile tale, $i n nici un caz s ! nu fii acuzat de con $tiin'a proprie ca cernd fie cu neglijen '!, fie cu lenevie; $i atunci vei primi cnd va vrea Domnul; pentru c ! El $tie mai bine cele ce-]i sunt de folos. (i poate pentru aceasta amn ! s! mplineasc! cererea ta, gndind la srguin 'a ta c!tre El, $i ca s! cuno$ti ce importan'! are darul lui Dumnezeu $i s! p!ze$ti cu fric! ce 'i s-a dat. Pentru c! orice dobnde $te cineva cu trud ! mult!, se ngrije$te ca s!-l p!zeasc!, pentru ca nu cumva pierzndu-l s! piard! astfel $i osteneala lui mare, $i dispre'uind darul lui Dumnezeu s ! devin! nevrednic de via 'a ve$nic!. C!ci ce ar fi folosit Solomon dac ! ar fi luat cu u$urin'! darul n'elepciunii $i l-ar fi pierdut? VII A$adar s! nu-'i pierzi curajul dac ! nu 'i se va mplini ndat ! cererea ta. C!ci dac! St!pnul cel bun ar $ti c!, primind ndat ! darul, nu-l vei pierde, ar fi gata s! 'i-l procure chiar nainte de a-l cere. Acum ns!
18 19

Luca 21, 19. Matei 10, 22. 20 Matei 5, 45. 9

Sf. Vasile cel Mare procedeaz! a$a (amn!) din grija fa'! de tine. C!ci dac! cel care a primit un talant $i l-a p!strat ntreg a fost condamnat pentru c ! n-a c$tigat nimic cu el, cu ct mai mult va fi pedepsit cel care l-a pierdut21. (tiind acestea, c!, mai curnd sau mai trziu, o s ! primim (totu$i) s! r!mnem mereu mul'umitori Domnului, pentru c ! toate cte le face St!pnul, pentru mntuirea noastr ! le rnduie$te; numai s! nu ne descuraj !m $i s! ncet!m s! cerem. C!ci pentru aceasta a spus Domnul parabola despre v !duv!, care cu perseveren'a ei l-a nduplecat pe judec !torul nedrept 22; pentru ca $i noi, prin st!ruin'! necurmat!, s! primim cele cerute de noi. C !ci prin aceasta se v!de$te $i credin'a $i dragostea noastr ! fa'! de Dumnezeu, cnd, $i f!r! s! se mplineasc ! ndat! cererea noastr!, continu!m s!-I mul'umim. A$adar, s!-I mul'umim f!r! ncetare, ca s! ne nvrednicim s ! dobndim bunurile Lui ve$nice, pentru c! Lui I se cuvine m!rirea n vecii vecilor. Amin. Despre supravegherea gndurilor $i c! trupul nu este r !u cum au socotit unii
Capitolul II

Despre supravegherea gndurilor [i c\ trupul nu este r\u cum au socotit unii

I nainte de orice $i cu orice chip trebuie st !pnit! ra'iunea, avnd neadormit! supravegherea gndului, a$a nct s! nu ng!duie sufletului s ! ncline cu u $urin'!, din cauza dorin 'elor nera'ionale, c!tre ac'iuni contrare ale trupului. C !ci vederea trupului este ochiul, iar vederea sufletului este mintea (care este) de aceea $i natur! cu el; dar nu a$a ca existnd unul n cel!lalt, ci sufletul $i mintea se identific !, pentru c! mintea este puterea natural! de ra'iune a sufletului, iar nu ceva din afar !. C!ci atunci cnd sufletul - precum l stimuleaz ! inteligen'a lui, care a fost s!dit! n el n mod natural de Sfnta Treime cnd l-a creat - reflect! la cele binepl !cute $i necesare, atunci ndat ! se elibereaz! de influen'ele p!gubitoare ale trupului; dup! cum, presim'ind $i nfrnnd pornirile dezordonate ale trupului, redobnde$te lini$tea ce i se cuvine $i, f!r! nici o piedic !, se ata$eaz! gndurilor conforme cu natura ei, c !ci, potrivit puterii care exist ! n ea, contempleaz! cu intensitate sfnta $i adorata Treime $i reflect! la inaccesibilitatea m !ririi dumnezeie $ti, din cauza extraordinarei ei str!luciri, la cur!'enia fericirii, la infinitatea n 'elepciunii, la constan 'a $i pl!cerea lini$tii, la natura nep !s!toare $i de necl!tinat. C!ci aceluia ce nu i se poate
21 22

Matei 25, 25-30. Luca 18, 2-5. 10

Constitu]iile ascetice ntmpla nimic neprev !zut, pentru c! de'ine cunoa$terea celor ntmplate $i a tuturor celor care s-ar putea ntmpla, $i are n minile sale toate, aceluia c!ruia nimic nu i se poate mpotrivi sau este n m !sur! s! prevad! totul, la acela este logic s ! existe lini $te $i netulburare continu !. Pentru c! tulbur!rile n gndurile oamenilor le provoac!, prin natura lor, mprejur !rile nea$teptate $i neprev!zute. A$a nct cel care nu se tulbur ! de nici o r!utate $i are toat! virtutea $i tot binele care urmeaz !, acela pe drept va c$tiga bucuria necl!tinat! $i ve$nic!. Pentru c! bucuria urmeaz! virtutea $i bun!tatea, precum spune profetul: " veseli-se-va Domnul de lucrurile Lui" .23 II A$adar, sufletul care-$i p!streaz! mintea cu vegherea $i for'ele ce-i apar'in se va afla n gndurile amintite mai nainte $i va exercita caracterul s!u spre ceea ce este corect $i drept, cinstit $i pa$nic. Dar cnd va nceta s ! reflecteze $i s! priveasc! cu aten'ia cele ce se cuvin, atunci patimile trupului, ca $i cinii r!i $i ndr!zne'i care pierd din vedere supravegherea, se trezesc $i atac! cu for'a sufletul, fiecare dintre patimi ncearc ! n mod diferit ca s!-l divizeze, repartizndu-$i sie$i n parte din puterea lui vital !. C!ci $tiu c! sufletul, de$i este unul $i acela$i, are (totu$i) dou! puteri: una este cea vital! a trupului, iar cealalt ! este cea care are n vedere cele ce exist!, pe care o $i numim ra'iune. Dar puterea vital ! a trupului, fiindc ! trupul $i sufletul sunt unite, exist ! de la natur!, n temeiul unirii, $i nu dintro dispozi'ie; c!ci a$a cum soarele nu este n m !sur! s! nu lumineze lucrul c!tre care $i-a trimis razele, la fel $i sufletul nu poate s ! nu dea via'! trupului n care va fi creat. Totu $i puterea speculativ ! este pus! n mi$care de voin'! (din dispozi 'ie). A$adar, dac!, n general, sufletul se nvoie $te cu puterea lui speculativ ! $i ra'ional! s! vegheze, precum spune profetul: "nu va dormita cel ce te p ze#te",24 atunci el adoarme patimile trupului n dou ! moduri: pe de o parte, le cumin 'e$te $i le calmeaz! prin nf!'i$area lucrurilor celor mai bune $i mai convenabile cu care se ndeletnice $te, iar pe de alt! parte, prin grija lui, (supraveghind) lini $tea trupului. Dac! ns! sufletul va adopta lenevia $i prin aceasta nu va pune n lucrare partea lui de veghere, atunci patimile trupului vor g !si inactiv! puterea vital !, o vor mp!r'i, $i, fiindc! nu va exista nimeni ca s ! supravegheze $i s! mpiedice r!ul (patimile), vor antrena sufletul spre propriile lor pl !ceri $i ac'iuni. A$a nct patimile trupului sunt violente atunci cnd puterea ra 'ional! care exist! n noi lnceze $te, dar sunt ascult !toare atunci cnd aceasta reac'ioneaz! $i dispune. A$adar, nu este de condamnat trupul la aceia care vor s! gndeasc! corect despre el. Se cuvine deci ca prin expunerea p !rerii
23 24

Psalmi 103, 32. Psalmi 120, 3. 11

Sf. Vasile cel Mare mele s! dezmin'im $i p!rerile gre$ite ale acelora care gndesc r !u despre trup. C!ci, iubitule, a $a cum calul este lucru bun $i cu ct este mai vioi $i mai impetuos de la natur !, cu att este mai bun, el are totu $i nevoie de cineva care s!-l nfrneze $i s!-l conduc! pentru c! este lipsit de gndire; iar atunci cnd cel care-l nfrneaz! este c!lare pe el, calul se va for 'a s! fac! uz de natura lui. III Dac!, a$adar, c!l!re'ul va folosi cum trebuie vioiciunea calului, $i serve$te interesul, $i mpline$te scopul, se salveaz ! pe sine nsu $i, $i calul se dovede$te foarte bun n vederea folosirii; dac ! ns! c!l!re'ul va conduce r!u calul tn!r, animalul adeseori se abate din drum, pe unde nu exist ! drum, iar atunci cnd revine la drumul normal, cteodat ! l arunc! jos chiar pe cel care este c!lare, $i nendemnarea celui care 'ine frul i poate pune n primejdie pe amndoi. A $a s! gnde$ti $i pentru suflet $i pentru trup. C!ci trupul n-a primit pornirile lui naturale f !r! motiv, ci n general spre cele bune $i de folos fiec!ruia; dar este lipsit de gndire ra 'ional!, pentru ca sufletul s! fie cinstit cu virtu 'ile gndirii. C !ci dac! sufletul folose $te, a$a cum se cuvine, pornirile trupului, salveaz ! $i trupul $i este $i el nsu$i n afar! de primejdie; dac ! ns! va neglija lucrarea conducerii $i, cuprins de somnul neglijen 'ei, va abandona ndrumarea trupului, atunci acesta, fiindc ! este lipsit de gndire ra 'ional!, se ndep!rteaz! de la drumul drept $i antreneaz! spre acela$i r!u sufletul, nu din propria-i r!utate, ci din cauza acelei indiferen 'e (a sufletului). C!ci, dac! patimile trupului n-au putut s! fie subjugate de suflet, pe bun ! dreptate trupul va fi r !spunz!tor; dac! ns! el s-a f!cut ascult!tor multora, care s-au str!duit s!-l st!pneasc!, trupul este nevinovat fa '! de cei care au ncercat s !-l acuze de (a fi) c!petenie a r!ut!'ii, iar r!spunz!tor pentru lipsa de grij ! este sufletul, ca acela c !ruia i revine conducerea asupra trupului, dar nu fiindc ! acesta ar avea de la natur ! r!ul n sine, ci pentru c !-i lipse$te binele care a fost instituit n el. C !ci viciul nu este nimic altceva dect lipsa virtu 'ii.
Capitolul III

Nu se cuvine s! avem convorbiri cu femei, f!r! supraveghere

I Despre supravegherea gndurilor $i despre nfrnarea patimilor trupului, despre destinderea $i odihna omului interior $i despre cunoa $terea $i studierea ndatoririlor lui am vorbit mai nainte, pe ct a fost posibil,
12

Constitu]iile ascetice ndeajuns. Dar este nevoie nu numai de supravegherea gndurilor, ci chiar de ferirea de a vorbi despre ele, pe ct este posibil, mai ales, acelea care fiindu-ne apropiate -, ne readuc n minte patimile $i astfel agit ! $i tulbur! gndirea $i provoac! n suflet lupte $i r!zboaie. C!ci r!zboiul care, f!r! voia noastr!, vine asupra noastr !, ni-l asum!m de nevoie; la primul r !zboi $i nfrngerea poate s ! fie iertat!, dar s! ne rug!m s! nu se ntmple aceasta cu lupt!torii care urmeaz! pe Hristos; la al doilea (r !zboi) ns! nfrngerea, n afar! de faptul c!-l face pe om de batjocur !, l lipse$te $i de iertare. Se cuvine deci s ! evit!m, ct se poate mai mult, rela 'iile $i ntlnirile cu femeile, n afar! dac! vreo nevoie indispensabil ! ar face ntlnirea de neevitat. Dar $i atunci cnd s-ar produce o asemenea nevoie, s ! ne p!zim ca de foc, $i s! ne desp!r'im cu hot!rre $i ct mai iute posibil. S ! ai n minte ce spune despre aceasta n 'elepciunea: "Oare va pune cineva foc n snul

lui f r ca ve#mintele lui s nu ard ? Sau va merge cineva pe c rbuni aprin#i, f r s -#i frig t lpile?".25
II

Dar dac! cineva ar spune c! nu este p!gubit de ntlnirile $i de rela'ia cu femeile, acesta sau nu are natur! b!rb!teasc!, $i acesta este lucru foarte curios (cu totul rar), fiindc ! se g!se$te ntre natura b !rb!teasc! $i cea femeiasc! (a$a cum sunt eunucii), cei care din na $tere sunt incapabili pentru unirea cu femeia, dac!, desigur, accept!m c! $i aceia sunt impasibili $i f!r! vreo zvcnire c!tre femei, pentru c! - a$a cum spune n'eleptul - "dorin&a eunucului, inapt pentru unirea cu femeia, este s defloreze fecioara",26 sau, dac! ar avea natur! b!rb!teasc!, nu-$i d! seama, fiindc! fiind sc!ldat n patimi, imit! pe aceia care se nfurie $i vocifereaz! $i socotesc c! nu au nici o suferin'! (patim!) n timp ce starea lor este groaznic !. Dar s! admitem imposibilul, c ! ar exista cineva care n-ar fi n'epat de pasiune b !rb!teasc!. Chiar dac! personal n-ar avea dorin'!, el nu poate s! conving! cu u$urin'! $i pe al'ii c! nu are; iar cnd cineva scandalizeaz ! pe al'ii, f!r! s! aib! de c$tigat ceva, $tim c! nu este lipsit de primejdie pentru cel care face a $a ceva. Dup! aceea trebuie s ! avem n vedere $i o alt! latur! c!, anume, chiar dac! b!rbatul $i-ar p!stra gndurile curate, nu poate s ! sus'in! c! $i femeia este deasupra patimilor trupe $ti; c!ci de multe ori, dac ! nu-$i poate aduna gndul $i se nc!lze$te n dorin '!, aceasta i se va ntmpla din cauza celui cu care a avut convorbiri, f !r! supraveghere. (i acesta, ntr-adev!r, nu se r!ne$te; el r!ne$te totu$i de multe ori, f!r! s!-$i dea seama. (i o tn!r! care disimuleaz!, a$a-zicnd, iubirea duhovniceasc !, mergnd continuu la un ascet, ncepe s! fie cuprins! de p!cat prin ochi $i prin priviri nest !pnite,
25 26

Pilde 6, 27-28. ~n]elepciunea lui Sirah 20. 3. 13

Sf. Vasile cel Mare este roas! de privirea celui de lng ! ea $i cu gnduri necurate $i distruge cur!'ia l!untric! de care se ndr!goste$te cu nfocare ndeosebi cel tn !r c!s!torit. A$adar, ca s! nu se ntmple nimic din cele amintite, se cuvine s ! ne ferim, dac! ntr-adev!r este cu putin '!, $i, n general, dac! nu este cu putin'!, s! evit!m cel pu'in convorbirile dese $i prelungite $i ntlnirile cu femei, nu fiindc! urm genul feminin, fereasc ! Dumnezeu, nici pentru c ! reneg!m rudenia cu acelea; dimpotriv !, se cuvine s! le apropiem $i s! le ajut!m dup! putin'!, n general pe fiecare (femeie), ca una ce particip ! la firea omeneasc!, dar ndeosebi pe acelea care au luat asupra lor luptele castit!'ii, ca surori mpreun ! lupt!toare cu noi; dar s! fim aten'i, ca nu cumva ntlnirea s ! ne readuc! n memorie patima pe care reu $isem s-o ndep!rt!m $i s-o dep!$im.
Capitolul IV

Se cuvine ca s! potrivim cump!tarea dup! puterea trupului, iar munca trupeasc! este bun! $i legitim!
I A$adar, se cuvine s! avem st!pnire $i asupra pntecelui. C !ci educarea pntecelui este nl !turarea pasiunilor, iar nl !turarea pasiunilor este lini$tea $i senin!tatea sufletului, iar lini $tea sufletului este izvorul cel mai productiv de virtu 'i. Dar cea mai bun! cump!tare a pntecelui este cea potrivit! fiec!ruia dup! puterea trupului. C !ci unora oboseala poruncit ! nu le-a produs sup !rare, ci le-a dat mai degrab! bun! dispozi'ie dect mhnire; datorit! solidit!'ii $i neobi$nuitei construc 'ii $i puteri a trupului, $i ceea ce pentru ace$tia era u$or de suportat, pentru al 'ii a devenit cauz ! de primejdii. Pentru c! ntre trupuri poate s ! g!seasc! cineva atta deosebire ct ! exist! ntre aram! $i fier, pe de o parte, $i buc!'elele de lemne pe de alt ! parte. A$a nct cump!tarea se cuvine s! fie practicat! 'inndu-se seama de puterea existent !. C!ci virtu'ile, cnd sunt ob 'inute numai n suflet, au aceea$i valoare pentru to 'i, precum bun!voin'a, indulgen'a, modestia, bun!tatea, dragostea fr !'easc!, sinceritatea, dragostea de adev!r, compasiunea, amabilitatea, filantropia; dar pe acestea le numim virtu 'i proprii sufletului, pentru c !, desigur, la dobndirea $i nsu$irea lor trupul nu contribuie cu nimic mai mult pentru suflet, dect numai c ! se face pentru el camera de deliberare n care sunt discutate virtu 'ile $i sunt luate hot !rrile. Totu$i cump!tarea se cuvine s ! fie limitat! pentru fiecare om dup ! puterea lui trupeasc !, a$a nct nici s ! nu contribuim mai pu 'in dect ng !duie puterea real!, nici s! nu ne for'!m peste putere. Pentru c! $i aceasta,
14

Constitu]iile ascetice socotesc, se cuvine s-o avem n deosebit ! aten'ie, ca nu cumva, adic! s! consum!m rezisten'a trupului cu excesul cump !t!rii $i s!-l facem neputincios s ! mplineasc! actele importante. Pentru c ! Dumnezeu cnd a creat pe om, n-a voit ca el s! fie nelucr!tor $i nemi$c!tor, ci s! fie activ pentru ndatoriri, c !ci pe Adam l-a a$ezat n paradis poruncindu-i ca s!-l lucreze $i s!-l p!zeasc!27 (c!ci chiar dac! n porunc! ar fi sens de teorie, totu$i n'elesul special al ei a fost vrednic de zel $i studiu), iar dup ! c!derea lui de acolo i-a poruncit s !-$i m!nnce pinea n sudoarea fe 'ei28. Iar c! cele spuse pentru Adam au fost spuse $i pentru to 'i descenden'ii lui rezult ! clar din aceasta: C! Dumnezeu a hot!rt mpotriva lui (Adam) $i moartea cnd a spus: "p mnt e#ti #i n p mnt te vei ntoarce" ,29 $i c! to'i urma$ii lui au devenit p!rta$i cu el ntru totul la aceast ! nenorocire. Se cuvine a $adar s! nu se intervin ! cu ceva contra naturii $i contra celor h !r!zite de F!c!torul naturii, ci, fiecare respectnd aceste hot !rri, s! aib! corpul capabil s ! activeze $i s! nu fie niciodat ! extenuat prin excese. Acesta cred c ! este modul cel mai bun pentru activitate, s ! p!streze fiecare cu fidelitate legile rnduite. II De altfel, chiar din mul 'imea m!rturiilor Sfintei Scripturi putem s ! stabilim ceea ce s-a spus. C!ci Sfnta Scriptur ! porunce$te ntr-adev!r ca s! lucr!m $i s! ne mi$c!m cu trupul $i mai degrab! s! sprijinim neputin 'a unora dect s! folosim ajutorul altora, dar s ! nu-l sec!tuim $i s! nu-l sl!bim cu ascez! exagerat!. (i pentru aceasta, 'i voi prezenta ca martor mult mai vrednic de ncredere pe Sfntul Pavel, care spune: "Auzim c unii de la voi umbl f r rnduial , nelucrnd nimic" ;30 dar confundnd nelucrarea cu neornduiala, spune: "c noi n-am fost f r rnduial la voi, nici n-am

Se cuvine ca ascetul s ! fie str!in de orice nfumurare, $i, cnd merge pe o cale efectiv frecventat !, s! nu se ncline (privind) nici ntr-o parte, nici ntr-alta; adic! nici comoditatea s ! n-o mbr!'i$eze, nici trupul s ! nu-l
27 28

mncat de la cineva pine n dar, ci cu munc #i cu trud am lucrat noaptea #i ziua",31 $i mai mult dect aceasta: "minile acestea au lucrat pentru trebuin&ele mele #i ale celor care erau cu mine" ;32 $i n alte p!r'i: "ca s -#i m nnce pinea lor muncind" ,33 $i: "ca s tr i&i n lini#te, s face&i fiecare ale sale #i s lucra&i cu minile voastre" .34

Facerea 2, 15. Facerea 3, 19. 29 Facerea 3, 19. 30 II Tesalonicieni 3, 11. 31 II Tesalonicieni 3, 7-8. 32 Fapte 20, 34. 33 II Tesalonicieni, 3, 12. 34 I Tesalonicieni 4, 11. 15

Sf. Vasile cel Mare extenueze prin cump !tare exagerat!. Pentru c!, dac! era bine ca s! neglij!m trupul $i s! fie un mort viu, Dumnezeu n orice caz dintru nceput n e-ar fi construit astfel; dar dac ! nu ne-a construit a $a, totdeauna am f!cut ceea ce a hot!rt bine; $i fiindc! ne-a creat bine, to'i c'i nu p!streaz! pe ct este posibil ceea ce a fost bine construit p !c!tuiesc. III A$adar ascetul pios un lucru s ! reflecteze: ca nu cumva viciul s ! se instaleze n sufletul lui din neglijen '!, ca nu cumva cur!'enia $i aten'ia gndului c !tre Dumnezeu s! nceteze, ca nu cumva sfin 'enia Duhului $i luminarea care vine de acolo n suflet s ! se ntunece. Pentru c !, dac! cele men'ionate se dezvolt ! bine, pasiunile trupului nu vor g !si n nici un caz prilej s! se trezeasc! atunci cnd sufletul se ndeletnice $te cu cele de mai sus $i nu ofer! prilej trupului pentru trezirea pasiunilor. C !ci dac! de multe ori, cnd reflect!m cu gnd st!ruitor, ceva pentru via '!, vederea $i urechea r!mn impasibile $i ntreg sufletul este atent la gndire, l !snd senza'iile izolate, cu att mai mult nu vom avea timp s ! gndim la patimi, dac ! dragostea dumnezeiasc ! prinde vigoare n sufletul nostru. Dar chiar dac! cumva acestea s-ar r!zvr!ti pu'in, ele vor fi lini $tite ndat! cu superioritatea sufletului. C !ci spune-mi, ce este mai bine, s ! imit!m pomii fructiferi, care $i pe ei se umplu pn ! sus $i pe al'ii i bucur! de roadele lor, sau s ! ne facem asemenea plantelor care se ofilesc de c !ldur! $i secet!, $i s! fim dup! profet - sfecl! pe jum!tate coapt!,35 care nu poate s! fie ntrebuin 'at! nici pentru nevoile familiei (de $i avem n noi de la natur ! puterea pentru tratamentul care ne este necesar), $i s! urm!rim adev!rul pe jum!tate, numai pentru suflet, nu $i pentru trup? C !ci dac! am fi fost stabili 'i f!r! trup, ar fi fost necesar s ! cercet!m ceea ce este mai de pre' numai pentru suflet; dar fiindc ! omul este dublu, dubl ! se cuvine s! fie $i c!utarea virtu'ii, ob'innd-o $i prin oboselile trupului $i prin exercit !rile sufletului. Dar oboselile trupului nu sunt nelucrarea, ci munca. IV n orice caz se cuvine ca $i aceasta s-o avem n vedere, ca s ! nu ne l!s!m antrena'i n slujirea pl !cerilor, sub pretextul trebuin 'ei trupului. C !ci dac! era posibil s ! ndeplinim muncile trupului, suportnd o lips ! continu!, aceasta ar fi (fost) extraordinar; dar fiindc ! foarte pu'ine trupuri pot s ! se men'in! cu asemenea regim, se cuvine s ! postim cu m!sur! $i s! procur!m trupului nt !rirea care-i este necesar!, f!r! ca pl!cerea s! comande n
35

Isaia 51, 20. 16

Constitu]iile ascetice privin'a alimentelor, ci gndirea s ! stabileasc! precis trebuin 'a, a$a cum un doctor cunosc !tor al ndatoririlor (cu experien '!) trateaz! o boal! f!r! nici o dificultate. A$adar, cnd sufletul va dobndi aceast ! dispozi'ie, cel care m!nnc! nu va ap!rea deloc mai prejos n n 'elegere dect cel care nu m!nnc!, iar n privin 'a scopului urm !rit $i va impune sie $i nu numai postul continuu, ci chiar inani 'ia, $i cu procurarea celor necesare pentru corp va avea lauda unei foarte bune iconomii. C !ci educarea bine f!cut! trupului $i cump!tarea n mod obi $nuit nu nfierbnt ! dorin'ele $i nu produc dorin'e de nenfrnat. Pentru c ! aceasta provine din poft ! nes!'ioas! $i din voluptate. A$adar acestea, (urmate) pe ct este cu putin '! dup! legile naturii $i m!rturiile dumnezeie $tii Scripturi, vor fi suficiente ca s ! nt!reasc! pe cel care st! naintea noastr ! spre examinare. Totu$i fiindc! se cuvine s! nt!rim cele spuse nu numai cu sfaturi orale, ci s! $i confirm!m sfatul cu exemple practice, vom merge la ns !$i via'a dup! trup a Mntuitorului, pe care a l!sat-o ca model $i exemplu de virtute pentru to 'i cei care doresc s! tr!iasc! pios; a$a nct ceilal'i, v!znd acele exemple, s ! tr!iasc! ntr-un mod asem!n!tor cu acestea, f!r! s! denatureze n nici un caz originalul (arhetipul) prin deosebirea imit !rii. Dar c! Mntuitorul a l !sat propria Lui via'! ca model al celei mai bune vie 'i pentru to 'i care doresc s! I se supun! Lui, asculta'i-L chiar pe El nv!'nd despre aceasta: "Dac -Mi sluje#te cineva - spune - s -Mi urmeze",36 nen'elegnd urmarea dup ! trup (ceea ce ar fi imposibil tuturor, $tiindu-se c! Domnul se afl! acum cu trupul n ceruri), ci imitarea vie'ii Lui, cu stricte'e, ct este posibil. V A$adar, cum a tr!it $i cum S-a comportat Mntuitorul nostru? El n-a s!vr$it nici un p !cat37. C!ci, cum s-ar putea ca dreptatea s ! fie nvins! de p!cat? Sau cum s-ar putea ca minciuna s ! nving! adev!rul? Sau cum s-ar putea ca for'a s! fie nvins! n lupt! de sl!biciune? Sau cum s-ar putea ca inexisten 'a s! aib! st!pnire peste existen '!? C!ci lui Dumnezeu, Care exista de totdeauna, iar existen 'a Lui nu are hotar, nu I se poate pune limit !; n timp ce p!catul existnd ca un nceput nu poate fi conceput cu o asemenea nsu$ire; deci, n'elegndu-se existen'a (p!catului) numai pe timpul ct lipse $te binele n cei care s !vr$esc p!catul, mai degrab! dect n cele s!vr$ite r!u, se ntmpl! cu r!ut!'ile ca $i cu ntunecimea spiritual !, care se mpr!$tie cu lumina drept!'ii; pentru c ! lumina lumineaz ! n ntuneric38; $i ntunericul dureaz ! pn! la ncetarea faptelor rele. C !ci atunci cnd sunt p !r!site faptele rele, dispare totodat ! $i existen'a p!catului.
36 37

Ioan 12, 26. I Petru 2, 22. 38 Ioan 1, 5. 17

Sf. Vasile cel Mare "C ci - conform Scripturii - p catul lui va fi c utat #i nu se va afla";39 iar dac! pedeapsa pentru p !cate nc! se p!streaz! pentru cei ce p!c!tuiesc, $i pedeapsa pentru nedrept !'i este f!r! sfr$it. A$adar, Domnul "p cat n-a s vr#it, nici vicle #ug n gura Lui nu s-a aflat";40 dar El a procurat multe exemple de r!bdare, ng!duin'!, cinste, blnde 'e, filantropie, bun !tate, modestie, n'elepciune $i, n general, de orice virtu 'i care sunt relatate clar n Evanghelii. ntr-adev!r r!bdarea $i ng!duin'a Lui sunt demonstrate prin aceea c! a suportat ispitirile, care ascundeau totdeauna exager !ri, care aveau loc imediat, fapte urte anterioare $i prin aceea c! le demonstra n mod pa$nic, ca s!-i ndep!rteze de r!utate; dar (n general), nu se ap !ra $i nu ataca, ci se str!duia s! nfrng! r!utatea acelora cu binefaceri, iar rezisten'a r!ut!'ii lor, cu daruri de bunuri $i, n sfr$it, prin faptul c ! a acceptat s! fie r!stignit pentru aceia care L-au r!stignit. Iar, blnde 'ea $i bun!voin'a lui Iisus s-au dovedit prin faptul c ! primea pe to'i cu bun!tatea corespunz!toare Lui $i da curajul conversa 'iei (rela'iei) cu El nu numai celor mai importan 'i dintre oameni, ci $i acelora care se obi $nuiser! $i doreau s! fac! cele mai necinstite fapte. A $adar, astfel se apropiau desfrna'ii $i vame$ii, nu ca s !-$i m!reasc! patima luxului sau a zgrceniei, ci ca s! $tearg! patima sufletului. (i nu erau tulbura 'i de con$tiin'a perversit!'ii att de mult, pe ct luau curaj din n !dejdea vindec !rii; pentru c! aflau $i cea mai nalt! experien'! a n!dejdii. Dar care sunt dovezile filantropiei $i milei Lui? ntr-adev!r, uneori folosea masa ntins ! n pustie pentru cei obosi 'i din lips !, dar i primea n dou ! moduri: $i cu abunden 'a celor necesare $i cu felul aprovizion !rii contrar oric !rei a$tept!ri; alteori se milostivea de mul 'imile care se aflau (naintea Lui), pentru c ! erau nec!jite $i r!t!cite ca oile f!r! p!stor $i vindeca sl !biciunile trupe $ti, restabilind membrele mutilate, vindeca infirmit !'ile, dezlega bolile suflete $ti $i leg!turile de nedezlegat ale p !catelor $i instrumentele schimburilor constrng!toare (nedrepte), pe care le-au f!cut cu tat!l p!catului, diavolul. Iar pentru modestia (umilin 'a) Lui, ct de mari sunt dovezile? C !ci nu numai c! a preferat s! fie nvestit cu corp, ci S-a $i f!cut $i S-a numit, dup ! felul care exista, Copil al unor p!rin'i mode$ti; adic! S-a f!cut Copil al mamei Lui, dar a fost Copil al celui care a fost socotit tat !l Lui.41 Iar n'elepciunea Lui se constat ! din faptul c !, pe de o parte, a mustrat pe saducheii care ncercau s ! ia n derdere nvierea cu povestea celor $apte fra'i care au murit ca so 'i ai uneia $i aceleia$i femei,42 iar pe de alt ! parte, a ru$inat pe ucenicii fariseilor mpreun ! cu irodianii cnd L-au ispitit ntrebnd dac ! trebuie s! d!m dajdie Cezarului sau nu 43 $i au primit
39 40

Psalmi 9, 35. Isaia 53, 9; I Petru 2, 22. 41 Matei 13, 55. 42 Matei 22, 25. 43 Matei 22, 17. 18

Constitu]iile ascetice r!spunsul ingenios, care putea s! produc! nedumerirea lor n ambele (sensuri); pentru c ! a poruncit nu s ! dea, ci s! restituie: "Da&i - a$adar, a spus - Cezarului cele ce sunt ale Cezarului" ,44 pentru c! moneda era a Cezarului, al c!rui chip $i inscrip'ie le purta. VI Acestea sunt faptele pe care le-am relatat, dar exist ! infinit mai multe; totu $i cte $i ct de importante sunt cele ale trupului, pentru care ndeosebi avem $i exemplu? ntr-adev!r, n vrsta copil !riei (Mntuitorul) era supus p!rin'ilor $i suporta cu ei, lini$tit $i ascult!tor orice oboseal ! trupeasc!. C!ci (ace$tia) erau oameni drep 'i $i evlavio$i, dar nu nst !ri'i, ci lipsi'i chiar $i de cele necesare (m!rturie este ieslea care le-a servit ca adev!rat! locuin'!); ei ndurau nentrerupte oboseli trupe $ti, asigurndu-$i n acest mod cele necesare. Iar Iisus, fiindc ! li se supunea - precum spune Scriptura - le dovedea totdeauna ascultarea, participnd la ostenelile lor. Dar, treptat-treptat, venind timpul descoperirii binefacerilor indispensabile $i dumnezeie$ti, El $i-a ales ucenici n vederea propov !duirii mp!r!'iei cerurilor, ns! nu s-a stabilit ntr-un loc, ca trupul s ! se odihneasc ! iar slujirea s-o ndeplineasc ! al'ii, ci a c!l!torit nentrerupt pe jos, slujind n acela$i timp cu ucenicii, a $a cum Iisus a spus: "Iat Eu sunt n mijlocul vostru, ca cel care sluje #te" 45 $i, "dup cum #i Fiul Omului n-a venit s I Se slujeasc , ci ca El s slujeasc ".46 Cteodat! sp!la picioarele ucenicilor s !i, alteori r!mnea mai mult timp, nv !'nd ntr-un loc, dar (n general) mergea neobosit din loc n loc, (f !cnd toate acestea) pentru mntuirea noastr !. O dat! a folosit un asin 47, $i aceasta, se pare, numai pentru pu 'in, dar nu ca s! odihneasc! trupul, ci ca s! se mplineasc ! prin fapte profe 'ia. Iar Apostolii ce-au f!cut? N-au imitat pe St!pn? Nu s-au supus ei f !r! ncetare la oboseli? S! privim la Pavel care lucra f !r! ncetare, c!l!torind continuu, pe uscat, pe mare, a trecut prin primejdii, a suferit r !ut!'i, a fost alungat, a fost biciuit, a fost b !tut cu pietre; la toate ispitirile a r !spuns cu ardoarea sufletului $i cu for'a trupului. Dac! totu$i prin excese $i-a sl!bit puterea trupeasc!, nu va fi ncununat pentru cele de mai sus. A$adar este bine ca acela care imit ! prin virtu'i suflete$ti $i prin exerci'ii trupe$ti via'a St!pnului $i a ucenicilor Lui $i a Apostolilor s\-$i p!streze trupul activ $i s!-l foloseasc! n slujirea celor mai bune fapte. Pentru c! ac'iunea (misiunea) sufletului este s ! dea preferin'! faptelor bune
44 45

Matei 22, 21. Luca 22, 27. 46 Matei 20, 28. 47 Matei 21, 7. 19

Sf. Vasile cel Mare cte se mplinesc $i cu colaborarea trupului, iar ac'iunea (misiunea) trupului (este) s! nf!ptuiasc! pe acelea c!rora sufletul le d ! preferin'!. Dar cnd trupul sl!be$te $i nu mai este n stare s ! lucreze, faptul r!mne neterminat, ascuns n inten 'ie, ca un vl!star care se ofile$te n p!mnt $i nu mai ajunge s! fie de folos celor care l-au plantat. VII Dar, va spune cineva, $i Domnul a postit mai mult timp, ca $i Moise $i profetul Ilie. Ia aminte ns ! $i la aceasta, c! Domnul nostru numai o singur! dat! a f!cut aceasta, $i Moise $i Ilie la fel; iar tot restul timpului au ngrijit trupul dup ! rnduiala cuvenit ! $i l-au p!strat activ $i exercitndu-L permanent cu str !duin'e $i osteneli, au realizat astfel str !lucitoare virtu 'i ale sufletului cu colaborarea trupului, dup ! ce au reu$it s! fac! mai nti via'a lor real! pecete $i des!vr$ire a vie'ii suflete$ti. Astfel a f!cut Moise, astfel a f!cut Ilie $i nsu$i Ioan, care potrivit iconomiei planului nedezv !luit al lui Dumnezeu a tr!it timp ndelungat n pustie, dar dup ! ce s-a mplinit planul lui Dumnezeu, el a venit n lume, unde a predicat $i a botezat - acestea apar'in vie'ii practice - $i din cauza curajului fa '! de Irod $i-a ncheiat lupta. Aceasta a f!cut-o tot catalogul sfin 'ilor $i nsu$i Iisus, pentru ca din toate p!r'ile s! devin! clar, $i din legile firii $i din nv!'!tura Dumnezeie$tilor Scripturi $i din faptele tuturor sfin 'ilor $i din felul vie 'ii Mntuitorului nostru $i din rnduiala vie 'ii celor cuvio $i, c! este bine $i avantajos ca mai degrab! s! nt!rim corpul dect s !-l p!r!sim $i mai bine s!-l facem n stare de fapte bune dect s !-l facem nelucr!tor cu voin'a noastr!.
Capitolul V

Se cuvine ca ascetul s! se ndeletniceasc! cu lucr!ri potrivite

F!r! ndoial!, se cuvine ca ascetul s ! se ocupe cu lucr !ri potrivite, cele care, adic!, nu au nici o leg !tur! cu negustoria $i cu petrecerile ndelungate $i cu c$tigul necinstit, cele pe care le putem executa, n general, ntr-un spa'iu acoperit, a$a nct $i lucrarea s! se fac! $i lini$tea s! se p!streze. Dar dac! totu$i o nevoie indispensabil! ar impune ndeplinirea unei lucr!ri n loc descoperit, nici aceasta s ! nu mpiedice n 'elepciunea. Pentru c! n'eleptul adev !rat, care are trupul (drept) sal ! de medita'ie $i de locuin'! sigur! a sufletului, chiar dac ! s-ar afla din ntmplare n pia '!, sau la blci, sau la munte, sau pe cmp, sau n mijlocul unei mari mul 'imi, el $i concentreaz! mintea n sine $i reflecteaz! la cele ce i se potrivesc lui. C !ci este posibil ca ascetul stnd n cas !, cu gndurile s ! r!t!ceasc! afar! $i
20

Constitu]iile ascetice aflndu-se n pia'! s! fie lini$tit, ca $i cum ar fi n pustie, ndreptndu-$i gndul numai spre sine $i spre Dumnezeu $i s! nu accepte n sim 'uri tulbur!rile care din sim'uri lovesc n suflet.
Capitolul VI

Nu se cuvine ca ascetul s! stea de vorb! cu to'i oamenii nesupravegheat

I Se cuvine ca nici s ! nu ne ncredem n to 'i oamenii, nici s ! nu ne d!m pe fa'! sau s! ne descoperim f!r! nici o precau'ie. C!ci cel care tr!ie$te dup! Dumnezeu are pe mul'i care-l pndesc, $i deseori n $i$i cei apropia'i (ai casei) sunt spionii vie'ii lui. A$adar, se cuvine s! nu avem ntlniri cu cei din afar !, pe care nu i-am cunoscut. C!ci, dac! Mntuitorul, precum spune Evanghelia, nu S-a ncrezut n to 'i (pentru c! spune c! "nsu#i Iisus nu Se ncredea n ei" )48; dac! El, Cel curat, Cel c!ruia nu I se poate aduce nici o nvinuire, Cel irepro $abil, Cel Drept, Cel ntru totul virtuos (se comport ! astfel), cum noi, cei p !c!to$i, care alunec!m u$or, care nu ne ajungem totdeauna scopul, fie din cauza sl !biciunii fizice, fie din cauza celui care lupt! mai dinainte mpotriva noastr ! n mod pervers $i f!r! ncetare, dac! ne vom ncredin 'a oamenilor ciuda 'i, nu vom atrage asupra noastr! acuza'ii r!ut!cioase $i nu vom nt !ri ma$ina'iile mpotriva noastr !? C!ci adeseori cei perver $i ncearc! s! ponegreasc! $i pe cele f!cute bine $i nu suport! s! lase f!r! ponegrire chiar gre $elile cele mai mici. II Se cuvine, a$adar, ca rela'iile cu cei din afar ! s! aib! loc cu pruden '!; pentru c! prin ele celor retra $i din via'!, din lips! de experien'! a gndurilor, le-ar putea surveni $i alt! suferin'!. C!ci ei socotesc c ! nu s-a schimbat p !rerea celor care $i-au schimbat felul de via '!, ci c! s-a schimbat firea omeneasc! a lor; $i nu gndesc c ! asce'ii sunt fr!mnta'i n ei de acelea$i patimi $i c! le nving cu puterea sufletului $i cu nstr!inarea lor de pl!ceri, ci socotesc c ! patimile au fost smulse complet din natura trupului lor. Pentru aceasta, deci, dac ! duhovnicul ar c !dea chiar $i numai ntr-o mic! gre$eal!, ndat! to'i, $i cei care mai nainte l l !udau $i l admirau cu mult! c!ldur!, se fac acuzatori aspri $i demonstreaz! c! laudele anterioare ale lor nu erau adev !rate. C!ci a$a cum atunci cnd un lupt !tor ar aluneca,
48

Ioan 2, 24. 21

Sf. Vasile cel Mare adversarul ndat ! se ridic!, l love$te $i l doboar !, la fel $i aceia, cnd v!d pe cel care $i duce via'a n exercitarea virtu 'ii c! se ndep!rteaz! orict de pu'in de la bine, l acuz ! cu injurii $i calomnii, ca $i cum ar arunca cu mii de s!ge'i, f!r! s! 'in! seama c! ei n$i$i sunt r !ni'i n fiecare zi cu s !ge'i ale patimilor. C!ci lupt!torii virtu'ii, de$i sunt ataca'i de patimi asem !n!toare, nu sunt influen 'a'i de ele dect n mic ! m!sur! sau de obicei deloc, cu toate c! sunt ataca'i de cel potrivnic mai puternic dect aceia. Pentru c ! ntradev!r ace$tia au recunoscut lupta mpotriva aceluia, $i ca urmare pentru cel r!u este mare victoria ca s !-i nving !, dar mai important ! este rana dac! el este nvins, fiindc ! este nvins definitiv n toate celelalte laturi ale virtu'ii; dimpotriv !, r!zboiul mpotriva celor care se ncredin 'eaz! vie'ii lume$ti este dispre 'uit, pe de o parte, pentru c ! cei mai mul'i dintre ace$tia, n mod inevitabil, alearg ! c!tre nfrngere, fiind atra $i de diferite pl !ceri $i de dorin'e c!tre p!cat, procurndu-i acestuia victoria u $oar! mpotriva lor, iar pe de alt! parte, pentru c! $i aceia care se arat! c! se opun oarecum p!catului, cu diferite pretexte se retrag u $or din lupt ! $i, ntorcnd spatele $i adoptnd o atitudine nd !r!tnic!, poart! multe $i ru$inoase urme ale nfrngerii. III Dar dac!, cteodat!, unii sunt mpin$i de dorin 'a pl!cerilor lume$ti $i ar fi putut s ! reziste r!zboiului celui r !u, ei nu ajung totu $i s! duc! la cap!t asemenea lupte, cu toate c ! luptele lor sunt inferioare n m !sur! infinit! n compara'ie cu luptele asce 'ilor. Pentru c! unul se str !duie$te s!-$i p!streze drepturile $i lupt! st!ruitor n controversele pentru situa 'iile existente, n timp ce altul cedeaz ! $i drepturile sale celor care le contest !, mplinindu-se aceea: "De la cel care ia ale tale nu cere napoi" .49 ntr-adev!r, unul a ntors lovitura cnd a fost lovit, $i nedreptatea cnd a fost nedrept !'it, $i crede c! astfel se afl! la egalitate, n timp ce altul rabd ! att de mult, pn ! ce provoac! dezgust celui care nedrept !'e$te sau celui care love $te. Unul (ascetul) se str !duie$te s! pun! st!pnire pe toate pl !cerile trupului, n timp ce altul (cel din lume) se bucur ! de pl!ceri f!r! s! se sature. A$adar, cum poate fi socotit lupt !tor omul din lume n compara 'ie cu ascetul? Dar s! se 'in! seama $i de altceva, care se ntmpl ! de obicei celor care poart! grij! de via'a prezent! atunci cnd se cerceteaz ! cele cu privire la asce 'i. C!ci atunci cnd ascetul, dup ! ndelungat ! postire socote $te c! e bine s! nt!reasc! corpul cu hran !, ace$tia vor, ca $i cum ascetul este f !r! trup $i imaterial, sau s! nu primeasc! deloc hran!, sau s! primeasc! foarte pu'in!.

49

Luca 6, 30. 22

Constitu]iile ascetice IV (i chiar dac! v!d pe ascet c! nu dispre'uie$te cu totul corpul, ci l ngrije$te potrivit cu nevoia lui real !, ei denigreaz!, calomniaz! $i calific! pe unii ca mnc!cio$i $i gurmanzi, ntinznd astfel injuria de la unul $i de la o rea conduit ! a unuia, la to'i, f!r! s! 'in! seama c! ei m!nnc! de dou! ori, iar uneori de trei ori pe zi alimente foarte consistente $i grase $i c! se ndoap! cu cantit!'i enorme de c!rnuri $i beau peste m!sur! vin, $i astfel cad pe sub mese, ca $i cinii care au fost l !sa'i liberi dup ! ndelungate priva'iuni. Dar adev!ra'ii asce'i folosesc hran ! slab! $i pu'in nutritiv ! $i o dat! pe zi; ntr-adev!r, fiindc! ei $tiu s! tr!iasc! cu disciplin ! $i s! se hr!neasc! cu m!sur! $i cum se cuvine, ei satisfac n mod ra 'ional nevoia trupului la ora mesei cu con $tiin'a curat!. Pentru aceasta se cuvine, desigur, s! nu fie judecat ! libertatea noastr ! de alt! con$tiin'!. Pentru c!, dac! noi ne hr!nim cu mul'umire, pentru ce suntem ponegri 'i pentru ct mul 'umim (lui Dumnezeu) noi, care prefer !m lipsa $i modera'ia hranei cu atta pl !cere cu ct! nici aceia nu iau parte la str !lucite $i variate dineuri? Dar dac ! unul dintre oamenii aminti 'i ar fi cunoscut pentru n 'elepciunea $i pietatea lui $i prin bun !cuviin'! duce via 'a noastr!, a sta la mas ! cu un asemenea (om) nu este nera'ional, dac! nevoia ar impune aceasta.
Capitolul VII

Nu se cuvine s! aib! loc ie$iri dese $i necontrolate

I Nu se cuvine nici sub motivul vizit !rii $i ntlnirii fra 'ilor s! aib! loc ie$iri multe $i dese, (pentru c! $i aceasta este o inven 'ie diavoleasc !, din moment ce cu acest procedeu se str !duie$te vr!jma$ul s! sl!beasc! statornicia noastr ! $i disciplina vie 'ii $i s! ne arunce n iubirea de pl !ceri $i n gnduri dezordonate), ci s ! ne ntre'inem cu noi n $ine n lini $te $i s! reflect!m ca s! ndrept!m p!catele sufletului. C !ci cel care a p!r!sit de curnd lumea cu firea ei este ntr-adev!r demn de laud! pentru nclinarea lui spre cele bune, dar n-a ajuns totu $i des!vr$it n virtu 'i, ci adeseori nu este n stare s ! conceap! modul s!vr$irii lor, ci este nevoie s ! se cerceteze pe sine n lini $te, ca s! vad! bine pasiunile $i pornirile dezordonate ale sufletului $i s! lupte cu curaj mpotriva lor $i s! ndrepte cu gnduri mai bune pe cele dezordonate; pentru c ! ordinea sufletului este condi 'ia virtu'ii. A$adar, cel care voiajeaz! continuu $i trece dintr-o parte ntr-alta, cel care totdeauna risipe $te $i distruge ata $area $i concentrarea sufletului $i se obi$nuie$te pu'in cte pu'in s! se ntoarc! spre pl!cerile trupului, cum va
23

Sf. Vasile cel Mare putea s! se vad! pe sine clar sau s ! cunoasc! pe cele ce nu sunt bune sau s ! le ndrume pe acestea spre ceea ce se cuvine, n timp ce el nc ! a''! sufletul spre pl !ceri violente? II Se cuvine, a$adar, ca fiecare s! r!mn! lini$tit $i s!-$i treac! timpul n mod obi$nuit n propria-i locuin'!, ca s! aib! aceasta ca dovad! a cur!'eniei lui; s ! nu se nchid ! ns! complet, ci s! $i ias! cnd este nevoie, ns! n mod deschis, nct s ! nu-$i creeze probleme de con $tiin'!, ci s! viziteze pe cei mai buni $i mai de folos fra 'i prin austeritatea vie 'ii lor, lund exemple de virtu 'i din ntlnire folositoare, ie $ind a$a cum am spus, cu m!sur! $i ntr-un mod de nerepro $at. Pentru c! adeseori ie$irea, dup! ce nl!tur! neglijen'a ce se instalase n suflet $i procur! oarecare reconfortare $i u$urare insufl! bun! dispozi'ie pentru reluarea luptelor pentru pietate. Dar dac! cineva se mndre$te c! nu iese din camer !, s! $tie c! se mndre$te pentru un lucru sec. C!ci nici neie$irea nu este bun ! de la sine nici ie $irea din timp n timp nu face bine sau r !u, ci ata$area sigur! $i necl!tinat! la bine constituie un lucru important, dup ! cum contrariul, nestatornicia, constituie un lucru r !u. Dar dac! cineva stabile$te n mod sigur binele n sufletul lui $i prin exercitare ndelungat ! dobnde$te experien'a conducerii pasiunilor $i tempereaz! nenfrn!rile trupe$ti $i pune st!pnire pe deregl!rile suflete$ti, iar prin curajul pe care i-l d! controlul asupra gndului, ar dori s ! ias! mai des, spre a face bine $i s! viziteze pe fra'i, acesta are un motiv n plus s ! ias!, pentru ca punnd lumnarea n sfe $nic, s! procure tuturor lumina ndrum !rii faptelor bune; numai dac ! ar avea curajul, ca $i prin vorb ! $i prin fapt!, s! se arate pe sine celor cu care se ntre'ine ca $coal! a virtu'ilor; astfel se va salva $i pe sine, precum a spus Apostolul: "ca nu cumva altora propov duind, eu nsumi s m fac netrebnic".50

50

I Corinteni 9, 27. 24

Constitu]iile ascetice
Capitolul VIII

Asce'ilor nestatornici nu trebuie s\ li se acorde ncrederea $i libertatea de a vorbi, ci de cei asemenea s! ne ferim
I ntr-adev!r, se cuvine s! ne ferim de cei nestatornici, care pleac ! de la ei la al'i fra'i, asaltnd din pl !ceri continui $i st!ruitoare m!n!stirile $i, sub pretext de a$a-zis! dragoste fr!'easc!, $i satisfac pl !cerile c!rnii; dar nu au ca podoab ! n sufletele lor nici siguran '!, nici statornicie, nici ordine, nici n'elepciune, ci tot ceea ce este ciudat $i josnic, fiind plini de continu ! visare $i nejudecat!, de n$el!ciune $i pref!c!torie, de vorb!rie mincinoas ! $i l!ud!ro$enie n$el!toare. Ace$tia sunt neinstrui 'i n vorb! $i nenfrna'i la pntece; n suflet sunt mereu nehot !r'i $i schimb!tori de ici-colo; gndurile le au asemenea zborului liliecilor; nicioda t! nu privesc spre ceea ce este drept, ci zboar ! oblic $i schimbnd mereu direc 'ia; una las! s! se ntrevad! de la primele mi$c!ri $i c!tre altceva se ndreapt ! prin schimbarea p!rerii mpotriva oric !rei a$tept!ri; ncep multe $i nu continu ! (pn! la cap!t) nimic. II Dar se aseam!n! $i cu animalele de povar !, care se nvrtesc n jurul pietrelor de moar ! $i, cu toate c! umbl! timp ndelungat, se g !sesc mereu n acela$i loc; $i ntr-adev!r, trupul se obose $te, dar ele nu se ndep !rteaz! deloc de spa'iul mic; astfel $i aceia, nvrtindu-se mereu n jurul patimilor trupului, nu fac nici un progres n privin 'a n!l'!rii spirituale, ci alearg ! ntr-un cerc f!r! sfr$it $i ndeletnicindu-se mereu cu dorin 'ele $i pl!cerile trupe$ti, trec de la acestea iar !$i la acelea$i $i nu se ndep !rteaz! de sclavia r!ut!'ii din cauza perversit !'ii inten'iei lor. Ace$tia scot n eviden '! chipul voii ca momeal! pentru cei care v!d $i ascund n ei l !comia $i mr$!via $i vulpea perfid !, dar se str!duiesc s! atrag! spre r!utatea lor pe mul'i; cei care nu $tiu s!-$i ndrumeze gndul $i urmeaz! cu u$urin'! $i ndrumarea bun! $i pe cea rea $i tot ceea ce ar indica cineva ca drept sau posibil; $i pe ace$tia, a$adar, se str!duiesc s!-i mping! spre propria lor pr !pastie, socotind deformarea acestora ca propria lor justificare $i asocierea acestora la perversitate ca mic $orare a gravit!'ii relelor f!cute. De ace$tia, deci, se cuvine s! se poarte grij ! prin orice chip, ca s ! nu vat!me pe al'ii prin transmiterea ntin !rii suflete$ti, $i chiar ei, fiind respin $i de pretutindeni, se vor ntoarce cteodat ! spre bine, lund ca ndrum !tor ru$inea $i ca sf!tuitoare pentru ndep !rtare de r!utate aversiunea fra 'ilor serio$i. C!ci aceasta a nv!'at $i Pavel cnd a vorbit despre cei care nu lucrau nimic, ci
25

Sf. Vasile cel Mare umblau f!r! rnduial!: "pe acela s -l nsemna&i #i s nu ave&i cu el nici un amestec ca s -i fie ru#ine".51
Capitolul IX

Se cuvine ca ascetul s! nu doreasc! n nici un chip s! devin! clericul sau superiorul fra'ilor
ntr-adev!r se cuvine ca ascetul s! nu doreasc! n nici un chip s ! devin! clericul sau superiorul fra 'ilor52. Pentru c! boala aceasta este diabolic! $i delictul este dovada iubirii de m !rire, care este semnul distinctiv al celei mai nalte r !ut!'i a diavolului. C !ci $i acela din aceast ! patim! a c!zut n mndrie; $i cel care se las! condus de aceast ! patim! sufer! la fel cu acela. Ca urmare aceast ! patim! pe cei pe care pune st!pnire i face s! devin! calomniatori, cert !re'i, ponegritori, neru $ina'i, lingu$itori, pl!smuitori de neadev !ruri, servili peste m !sur!, josnici, arogan'i $i provocatori de nenum !rate tulbur!ri. C!ci un asemenea (om) $i bate joc de cei vrednici $i i calomniaz !, iar adeseori se va ruga pentru moartea lor, pentru ca, n lipsa celor buni pentru lucru, voturile s ! se ndrepte spre el. Va lingu $i nc! pe cei n drept s ! avanseze pe cineva cleric $i pentru aceasta va fi servil; dar devine ndr !zne' fa'! de cei mai mici dac ! se opun. A$adar va unelti $iretlicuri, va provoca multe agita 'ii $i suspiciuni $i va distruge lini $tea sufletului. (i Dumnezeul p!cii va fi alungat, nemaig!sind unde s ! se odihneasc !. Cunoscnd a$adar paguba, s! evit!m inconvenientul dorin 'ei. Dar dac! Dumnezeu va alege pe cineva pentru aceste lucr!ri, cel priceput $tie cum s! procedeze ca s! fie recunoscut cel vrednic, f!r! ca n noi n $ine s! tindem c!tre a$a ceva, sau s! provoc!m n suflet dorin 'a (aceasta). C!ci $i aceasta este o boal ! foarte grea a sufletului $i ndep!rtare de faptele bune.

51 52

II Tesalonicieni 3, 4. Prin aceast\ recomandare, Sf. Vasile cel Mare `n]elege ca monahii s\ fie mereu mode[ti, a[teptnd ca pentru asemenea vrednicii [i demnit\]i s\ fie dori]i de fra]i, de ob[tea fra]ilor. 26

Constitu]iile ascetice
Capitolul X

Nu se cuvine s! dorim cele bune din vanitate

I Se cuvine s! evit!m ndeosebi mndria, care nu ne ndep !rteaz! de la nceput s! relu!m ostenelile (c !ci astfel r !ul ar fi mai mic), ci dup ! osteneli ne r!pe$te coroanele, $i punnd st !pnire pe noi ne mpiedic ! mntuirea; instaleaz! mpotriva noastr! n apropierea boltei cere $ti legiunile ei, ambi'ionndu-se s! doboare virtu 'ile, care au fost n !l'ate pn! la ceruri. C!ci dup! ce vede pe cel care c!l!tore$te pe drumul piet !'ii c! $i-a umplut corabia gndirii lui cu felurite virtu 'i, atunci pune n mi$care uraganul ei $i se lupt! s! r!stoarne $i s! scufunde nc !rc!tura corabiei. C!ci dup! ce a convins gndirea cor !bierului mp !r!'iei de sus s ! priveasc! spre cele de jos $i spre m!ririle omene$ti, ndat! ntoarce n afar! toat! bog!'ia sufletului $i tr!gnd pe p!mnt temeliile virtu 'ilor, provoac! osteneli pn ! la cer de nalte, pentru c ! face s! se cear! de la oameni r!splata pentru ostenelile care au fost mpr!$tiate, n timp ce trebuia s ! se priveasc! numai spre Dumnezeu $i la El adunnd faptele noastre (bune), de la El s ! primeasc! r!splata dup ! dreptate. ns! noi am preferat s! lucr!m pentru slava oamenilor n loc s ! urm!rim cu zel cele bune pentru Dumnezeu, $i cerem de la oameni r !splata goal! a laudei; dar astfel, n mod logic $i pe bun! dreptate, pierdem r!spl!tirile dumnezeie $ti, pentru c! nu ne-am ostenit pentru Dumnezeu, ci am lucrat pentru oameni. A $adar, dup! ce, de la ace$tia, n locul r !spl!'ilor culegem paguba r !spl!'ilor, ce vom cere de la Dumnezeu pentru care n-am voit s! lucr!m deloc? (i c! aceasta este adev!rat, ascult! Sfnta Evanghelie, care spune pentru cei care fac lucruri bune, ca s ! plac! oamenilor: "Adev rat gr iesc vou : #i iau r splata lor".53 II A$adar, s! evit!m vanitatea, cinele r !pitor al bog !'iei suflete$ti, vr!jma$ul agreabil al sufletelor noastre, viermele virtu 'ilor, jefuitorul cu pl!cere al faptelor noastre bune, cel care a uns cu miere otrava n $el!ciunii ce-i este familiar! $i a ntins c!tre cugetele oamenilor paharul aduc !tor de moarte, pentru ca - $tiu - s! se ndoape pe nes !turate, din patim !. C!ci slava lumeasc! este pl!cut! pentru cei neinstrui 'i. Dar altfel ea preg!te$te pe cei pe care pune st!pnire s! p!c!tuiasc! cu u$urin'! $i prin judecat ! dreapt!. C!ci cel care dore$te slav! ntoarce judec !'ile ca s!-i fie favorabile; $i aceasta socote$te el cinstit ceea ce-l face admirat de c!tre primii veni 'i.
53

Matei 6, 5. 27

Sf. Vasile cel Mare Dac! cei r!i $i f!r! minte admir! r!ul $i cel l!udat va face, n orice caz, ceea ce crede c! aplaud! judec!torii faptelor lui, atunci vanitatea nu este numai omortorul faptelor bune, ci $i ndrum!torul c!tre cele rele. Pentru aceasta trebuie s! privim c !tre cuvntul drept $i c!tre Dumnezeu, ndrum!torul bun al cuvntului drept, $i s! mergem astfel precum ne arat ! Dumnezeu; iar dac! unii laud! acest drum, s! nu socotim lauda lor mare lucru, ca $i cum privim spre un l !ud!tor ceresc, ci numai s ! ne bucur!m mpreun! cu ei pentru pre'uirea dreapt! a faptelor bune; iar dac ! al'ii blameaz!, s! nu ne cl!tin!m deloc, ci s!-i comp!timim pe aceia care nu $tiu s! judece drept $i ndur! cel mai nfrico$!tor ntuneric al gndirii.
Capitolul XI

Despre timpul potrivit pentru vorbiri

A$adar, acestea sunt cele ce formeaz ! sumarul faptelor pe care nu le-am expus dup ! m!rimea propriei lor virtu 'i, ci dup! m!sura puterii noastre; ns! $i celelalte virtu 'i care nfrumuse'eaz! felul obi$nuit (de via '!), cum sunt cuvinte potrivite la timp potrivit $i cu scop folositor, socotesc c ! este u$or tuturor s ! le cunoasc!. Iar cuvinte folositoare sunt discu 'iile, la timp potrivit, despre virtute, sau acelea care au n vedere o nevoie existent ! $i urgent! sau $i acelea care, ntr-un fel, tind spre zidirea ascult !torilor; celelalte cuvinte (vorbiri) s ! fie evitate, ca inutile $i p!gubitoare.
Capitolul XII

Ascetul nu trebuie s\ ncline spre glume

Se cuvine ca ascetul s ! se ab'in! de la orice glum !. C!ci de multe ori se ntmpl! ca aceia care se ocup! cu cele asemenea s! se r!t!ceasc! de la cuvntul drept, pentru c ! sufletul se mpr !$tie n rs $i sl!be$te n'elepciunea $i concentrarea gndirii. Iar adeseori r!ul dup! mersul lui ajunge $i la un limbaj ru $inos $i la cea din urm! lips! de cuviin'!, a$a nct s! nu se pun! de acord n acela$i timp cump!tarea sufletului $i nclinarea spre glum!. Iar dac! vreodat! ar fi nevoie s! se creeze o bun! dispozi'ie prin cuvinte, ca s ! se nl!ture (u$ureze) o durere, cuvntul vostru s ! fie plin de har duhovnicesc $i dres cu sarea evanghelic !, ca s! exalte parfumul bunei dispozi 'ii de n'elepciune interioar ! $i s! bucure pe ascult !tor $i cu destinderea $i cu harul n'elepciunii.

28

Constitu]iile ascetice
Capitolul XIII

Despre bun!tate $i n ce mod se formeaz! dragostea

Ascetul trebuie s ! fie ndeosebi plin de bun !tate, fiindc! de duhul bun!t!'ii sau s-a mp!rt!$it sau dore$te s! se mp!rt!$easc!. (i se cuvine ca cel str!in de acest duh s! fie asem!nat celui care s-a nstr!inat. Iar dac! ar fi necesar vreodat! s! ne indign!m mpotriva superiorului nostru nep !s!tor, indignarea s ! fie logic!. Pentru c! de instrumente cu t !i$ se folosesc $i uciga$ii, se folosesc $i doctorii. Unii ns ! fiindc! mnuiesc instrumentul cu mnie $i cu cruzime, s!vr$esc lucruri cu totul absurde, omornd pe semenii lor; n timp ce doctorii, fiindc ! folosesc instrumentele t !ioase cu ra'iune, procur! cea mai mare binefacere, c!ci salveaz! pe cei afla'i n primejdie. Astfel $i cel care a nv!'at s! se indigneze n mod ra 'ional aduce mare folos celui mpotriva c !ruia ndreapt ! indignarea lui, fiindc ! repar! nep!sarea sau r!utatea; pe cnd cel care este st !pnit de patima mniei, niciodat! nu s!vr$e$te ceva bun. Din acestea rezult! clar c! indignarea la timp potrivit este necesar ! $i celor care poart! foarte mult grij! de bun!tate. Fiindc! $i Moise, care a fost m !rturisit ca cel mai blnd dintre to 'i oamenii, cnd i-a cerut-o momentul, s-a indignat $i a ajuns la un asemenea punct de tulburare, nct s !-$i manifeste indignarea prin uciderea celor din acela $i neam, o dat! cnd au fabricat vi 'elul (de aur), alt! dat! cnd s-au ntinat prin lipirea de Baal-Peor. A$a nct este posibil ca $i cel blnd s ! se indigneze, a$a cum hot!r!$te ra'iunea, $i s! nu distrug ! virtutea blnde 'ii. Dar ca s! r!mn! cineva inflexibil sau s ! nu se indigneze, a $a cum este logic, nu nsemneaz ! blnde'e, ci inactivitatea naturii. Iar blnde'ii i urmeaz! precum ceva natural toleran 'a, pentru c! blnde'ea este mama toleran'ei. Dar n cei cu adev!rat blnzi exist ! deopotriv ! $i bun!tate, ns! nu $i n cei care au caracterul distrus, pentru c ! bun!tatea este materia blnde'ii. Dar cnd acestea se combin ! ntre ele $i se unesc, formeaz! mpreun! cea mai bun! dintre virtu 'i, dragostea.
Capitolul XIV

Despre n'elepciune
n'elepciunea trebuie s ! fie n fruntea tuturor faptelor; pentru c ! f!r! n'elepciune orice, chiar $i ceea ce pare bun, se schimb ! n r!utate cnd se face la timp nepotrivit $i f!r! m!sur!. Dar cnd cuvntul $i n'elepciunea fixeaz! timpul $i m!sura pentru lucrurile bune, c $tigul n folosirea lor este minunat $i pentru cei care dau $i pentru cei care primesc.

29

Sf. Vasile cel Mare

Capitolul XV

Despre credin'! $i n!dejde

Tuturor ntreprinderilor s ! le premearg! credin'a n Dumnezeu $i s! urmeze (nso'easc!) optimismul, a $a nct cu credin 'a s! nt!rim puterea sufletului $i cu optimismul s ! fim bine dispu $i pentru faptele bune; pentru c! f!r! ajutorul de sus nici urm !rirea celor bune din partea oamenilor nu poate fi dus ! la cap!t, dar nici harul de sus nu vine la cel lipsit de rvn !; dimpotriv!, pentru ca virtutea s ! fie deplin!, trebuie ca ambele s ! fie unite, adic! $i buna dispozi 'ie omeneasc! $i nt!rirea care coboar! de sus prin credin'!.
Capitolul XVI

Despre umilin'!
Pentru toate faptele s !vr$ite de noi, sufletul s ! prezinte motiv !ri St!pnului, socotind logic c !, n general, nimic nu se realizeaz ! cu propria lui putere. C!ci o asemenea dispozi 'ie sufleteasc! ne inspir! umilin'!. Iar umilin'a este tezaurul virtu 'ilor. Acestea sunt de la noi pentru tine, cum ar spune cineva, semin 'ele cuvintelor despre virtute; iar tu, lundu -le de aici, s! ne restitui mult ! road! $i s! mpline$ti cuvntul n 'elepciunii, care ndeamn! s! d!m motiv!ri (sfaturi) celor n 'elep'i, ca s! se fac! mai n'elep'i.
Capitolul XVII

n cte chipuri iau na$tere gndurile rele n suflet

I Fiindc! am cercetat deja cele despre gnduri, dar n-am distins n cte chipuri ncol 'esc cugete rele n gndurile bune, am socotit s ! ad!ug!m acum $i aceasta, a$a nct cercetarea acestei p !r'i s! fie deplin!. A$adar, exist! dou! chipuri potrivit c !rora cugetele rele provoac ! tulbur!ri n gndurile bune: sau sufletul din cauza propriei lui neglijen 'e se n$eal! cu privire la lucrurile care nu se cuvin $i se gnde$te la lucruri nera'ionale, sau diavolul se str !duie$te cu vr!jma$ii s!i s!-i inspire cu orice chip n minte lucruri nera'ionale $i s-o ndep!rteze de la contemplarea $i de la cugetarea lucrurilor l !udabile. A$adar, cnd sufletul las ! n nelucrare concentrarea $i intensitatea gndirii $i dore$te cele ce se ntmpl ! s!-i ias! n cale, atunci
30

Constitu]iile ascetice duhul este purtat c !tre lucrurile pe care $i le reaminte$te f!r! o ordine $i cunoa$tere corespunz!toare, $i preocupndu-se mai mult cu acestea trece de la r!t!ciri la r!t!ciri mai mari $i de multe ori prin gnduri c !tre cele ru$inoase $i necuviincioase n cele din urm ! se distruge. Dar neglijen 'a de acest fel $i dezordinea sufletului trebuie s ! le ndrept!m $i s! le restabilim cu aten'ia mai puternic ! $i nentrerupt! a min'ii $i s! ntoarcem mintea totdeauna la lucrul prezent prin cugetarea despre lucrurile bune. II Iar cnd diavolul ar ncerca s ! ne atace $i s-ar gr!bi s! dezl!n'uie cu mult! violen'!, ca ni$te s!ge'i nro$ite n foc, gndurile lui mpotriva sufletului f !r! grij! $i lini$tit, $i s!-l ard! pe nea$teptate $i s!-l fac! s!-$i reaminteasc! pentru mult! vreme $i st!ruitor acelea pe care le-a suferit o singur! dat!; atunci trebuie ca aceste curse s ! le primim n fa'! cu veghere $i aten'ie gata de nfruntare, a$a cum face lupt!torul care evit ! cu o precau'ie foarte precis! $i cu iu'eala trupului loviturile adversarilor, $i s! oferim n rug!ciunile $i n invoc!rile ajutorului de sus sfr $itul r!zboiului $i ndep!rtarea s!ge'ilor. Pentru c! aceasta ne-a nv!'at-o Pavel, zicnd: ni s-ar sugera nchipuiri (viziuni) rele, sufletul s ! nu nceteze s! se roage $i s! nu cread! c! el poart ! r!spunderea pentru sugestiile rele ale vr !jma$ului, ca $i pentru imagina 'iile ciudatului scamator; dimpotriv !, s! fie convins c ! imagina'ia cugetelor rele se datoreaz ! obr!zniciei inventatorului de r !utate $i s! redubl!m ngenuncherea $i s! rug!m pe Dumnezeu s! distrug! pentru aceasta bariera rea a cugetelor nera 'ionale, a$a nct, f!r! obstacole, cu puterea min'ii s! treac! ndat! $i nempiedicat spre Dumnezeu, f !r! a fi ntrerupt vreodat ! de asalt!rile amintirilor rele. Iar dac! influen'a p!gubitoare a gndurilor ar deveni mai puternic ! din cauza neru$in!rii vr!jma$ului, nu trebuie s ! ne d!m b!tu'i $i nici s! nu ne oprim la mijlocul luptelor noastre, ci s ! r!bd!m pn! atunci pn! cnd Dumnezeu va vedea perseveren'a noastr! $i ne va lumina cu harul Duhului, care pe vr !jma$ s!-l pun! pe fug!, iar mintea noastr ! s-o purifice $i s-o umple de lumin ! dumnezeiasc! $i s! fac! n a$a fel nct gndul nostru s ! slujeasc! lui Dumnezeu cu lini$te netulburat ! $i cu pl!cere.

"Lua&i pav za credin&ei cu care ve&i putea s stinge&i toate s ge&ile cele arz toare ale vicleanului" .54 A$adar, chiar dac! n timpul acestor rug !ciuni

54

Efeseni 6, 16. 31

Sf. Vasile cel Mare

Capitolul XVIII

C!tre c!lug!rii care vie'uiesc chinovitic

I A$adar, am vorbit mai nainte, att ct a fost posibil, pentru fiecare ascet $i pentru cel care a mbr !'i$at via'a retras!, cum, anume, trebuie s! exercite sufletul spre ce este bun $i s! ndrumeze trupul spre ceea ce se cuvine, pentru ca s ! poat! s! imprime n noi pe filosoful (n 'eleptul) des!vr$it. Totu$i fiindc! mai mul'i asce'i tr!iesc n chinovii (mai mul 'i la un loc), unde ndeamn ! unul sufletul celuilalt c !tre virtute $i prin compararea faptelor se ndeamn! spre des!vr$ire moral!, am socotit c! este drept s !-i ndrum!m $i pe ace$tia prin cuvinte. Dar trebuie s ! cunoasc! nti ct de mare $i de important este bunul pe care l urm !resc $i dup! aceea s! primeasc! ndemnul c!tre acest bun, ca s ! dovedeasc! bun!voin'! $i rvn! corespunz!toare importan 'ei faptului. La nceput, a $adar, se ntorc la bunul dup ! natur!, pentru c! mbr!'i$eaz! comuniunea $i vie'uirea mpreun!. C!ci comuniune perfect ! de via'!, dup! mine, exist! acolo unde nu mai sunt proprietari, contradic'iile de p!reri au disp!rut, iar orice tulburare $i contestare $i ceart! au fost ndep !rtate, $i unde toate sunt comune; inimile, cugetele, trupurile $i acele prin care se hr !nesc $i se ngrijesc trupurile, comun este Dumnezeu, comun este tot ceea ce duce spre pietate, comun! este mntuirea, comune sunt luptele, comune sunt ostenelile, comune sunt coroanele, unde mul 'i formeaz! unul $i unul nu este singur, ci n mai mul 'i. II Ce poate s ! fie egal cu acest fel de via '!? Ce este mai fericit? Ce este mai pre'ios dect reunirea $i unirea? Ce este mai pl !cut dect combinarea caracterelor $i sufletelor? Oameni de neamuri diferite $i din '!ri diferite au ac'ionat $i s-au unit ntr-o att de des!vr$it! unitate, nct s ! poat! fi socoti'i un suflet n multe trupuri, $i trupurile multe s ! apar! ca organe ale unui singur cuget. Cel slab la trup are pe mul 'i care l ajut! cu bun!voin'!; cel bolnav $i ab!tut cu sufletul are pe mul 'i care l ngrijesc $i l redreseaz!. Sunt deopotriv ! robi unul altuia, sunt st!pni unii altora $i cu libertate de nenvins se str !duiesc s!-$i dovedeasc! reciproc cea mai des!vr$it! slujire, pe care n-a reu$it s-o produc! vreo nenorocire de for '! major! (calamitate), care provoac! mult! nelini$te celor care conduc, dar a fost nf!ptuit! cu pl!cere de libertatea de opinie; pentru c ! dragostea supune pe cei liberi unul altuia, $i asigur! libertatea fiec!ruia cu alegere personal !. Asemenea
32

Constitu]iile ascetice acestora ne-a voit Dumnezeu dintru nceput $i asemenea lor ne-a creat. Ace$tia ne reamintesc vechiul bun, pentru c ! trec n umbr! p!catul protop!rintelui Adam; c !ci n-ar exista mp!r'iri $i nen'elegeri ntre oameni dac! p!catul n-ar fi mp!r'it firea n dou !. A$adar, ace$tia sunt imitatori adev!ra'i ai Mntuitorului $i ai vie'ii Lui dup! trup. C!ci, precum Acela, formnd un tot cu ucenicii, a f !cut toate comune $i pe Sine - Apostolilor, la fel $i ace$tia, c'i observ! desigur ct mai corect buna rnduial ! a vie'ii imit! cu exactitate via 'a Apostolilor $i a Domnului. Ace$tia rvnesc via 'a ngerilor, p!zind ca $i aceia, cu exactitate via 'a n comun. La ngeri nu exist! ceart!, nici discu'ie, nici contradic 'ie. Toate apar'in fiec!ruia $i to'i nmagazineaz! pentru ei n $i$i toate bunurile. C !ci bog!'ia ngerilor nu este materie care se descrie, care s! se fac! buc!'i, dac! ar trebui s! se mpart! la mai mul'i, ci este crea'ie nematerial!, bog!'ie a min'ii. III (i pentru aceasta, bunurile r !mn ntregi ca ale fiec !ruia $i pe to'i i fac boga'i deopotriv !, fiind indiscutabil socotite ca o realizare proprie a lor. C!ci contemplarea celui mai nalt bun $i posesia celei mai clare dintre virtu'i este agoniseala (comoara) ngerilor, c !tre care este ng!duit tuturor s! priveasc! $i fiecare s! ia ntreaga cunoa $tere $i posesie a lor. Asemenea acestora sunt asce'ii adev!ra'i; ei nu urm!resc cele p!mnte$ti, ei caut! cele cere$ti, $i to'i, fiecare n parte, dobndesc ntreg acest tezaur pentru ei n $i$i prin distribuire care nu separ ! n p!r'i. C!ci este vorba de posesia virtu 'ii $i de bog!'ia faptelor $i de l!comia vrednic! de laud! $i de r!pire f!r! (a provoca) v!rsare de lacrimi $i de l!comia care se ncununeaz !, unde cel care nu este harnic este vinovat. To 'i r!pesc $i nimeni nu este p !gubit $i pentru aceasta pacea este r !spl!tit! (premiat!) cu bog!'ia. Ace$tia r!pesc de la nainta$i bunurile mp !r!'iei anun'ate, pentru c! prezint! via'a lor virtuoas! $i comuniunea lor cu o copie exact ! a felului de via '! $i a situa'iei de dincolo. Ace$tia au realizat s !r!cia n mod des !vr$it pentru c! nu au nimic propriu, ci toate apar'in tuturor. Ace$tia au ar!tat cu n'elepciune ct de mari bunuri ne-a adus ntruparea Mntuitorului, pentru c ! firea dubl! a oamenilor, care a fost f !cut! buc!'i a fost readus !, att ct a depins de ei, la ea ns!$i $i la Dumnezeu. Pentru c! acesta a fost, pe scurt, scopul coborrii dup! trup a Mntuitorului: s ! readuc! firea omeneasc! la ea ns!$i $i la El; $i dup! ce va $terge reaua mp!r'ire n dou!, s! restabileasc! vechea unire, a$a cum un foarte bun doctor reune $te prin remedii salvatoare corpul care a fost desp!r'it n multe p!r'i.

33

Sf. Vasile cel Mare IV Am relatat acestea, nu ca s ! ar!t dorin'a mea de glorie $i s! nal' prin cuvinte realiz !rile celor care vie'uiesc chinovitic (c !ci cuvintele nu au putere att de mare, nct s ! laude lucrurile mari, ci mai degrab! s! le umbreasc! prin sl!biciunea expunerii), ci ca s ! relatez dup! putere $i s! ar!t mul'imea $i m!rimea realiz!rii. C!ci ce ar putea s! ajung! la egalitate, prin compara'ie cu acest bun? Pentru c !, acolo unde exist ! un tat! care imit! pe Tat!l ceresc $i mul'i copii care se str !duiesc cu rvn! s! se dep!$easc! unul pe altul prin acte de condescenden '! fa'! de ntist!t!tor, acolo copiii tr!iesc n bun ! n'elegere ntre ei $i primesc pe tat ! cu faptele lor virtuoase, f!r! s! atribuie firii cauza vie'uirii mpreun !, ci pentru c! mplinesc cuvntul ndrum !tor $i p!zitor al vie'uirii n comun mai sigur dect firea $i pentru c! se 'in uni'i prin leg!tura Sfntului Duh. A $adar, cu ce chip din lume ar putea s ! fie reprezentat! puterea (acestei) realiz !ri? Cu nici un chip de pe p!mnt; singur chipul cel de sus r !mne. Tat!l Cel de sus este calm, f!r! pasiune, $i El i atrage pe to 'i (numai cu cuvntul). Copiii Tat !lui de sus nu sunt ntina 'i; cur!'enia i-a f!cut fii $i pe ace$tia. Dragostea une$te cele de sus; dragostea i-a unit $i pe ace$tia ntre ei. n realitate, nsu $i diavolul depune armele n fa 'a acestei falange, pentru c ! este insuficient pentru att de mul 'i lupt!tori, care se rnduiesc n ordine de lupt ! mpotriva lui bine narma 'i $i reuni'i, dar att de bine strn $i ntre ei, prin dragoste $i proteja'i de Duhul (Sfnt), ca un baraj, nct nici cea mai mic ! dintre s!ge'ile lui nu reu $e$te s! se strecoare. Ia aminte, mpreun ! cu mine la lupta cu suflet unit a celor $apte Macabei $i vei g!si c! ace$tia erau uni'i mai cald. Referindu-se la ace$tia, proorocul David a exclamat n psalmi: "Iat acum ce este bun #i ce este frumos dect numai a locui fra &ii mpreun ",55 $i n'elegea prin "bun", via 'a stimat! $i prin "frumos", pl !cerea care ia na$tere din buna n'elegere $i din unire. To'i c'i tr!iesc aceast! via'! cu exactitate, mi se pare c! imit! cea mai nalt! virtute.
Capitolul XIX

Se cuvine ca ascetul s! treac! la via'a ascetic! cu examinare hot!rt!, $i despre supunere

Pentru cei care au minte p !trunz!toare, prin expunerea caracteristicilor vie 'ii ascetice, cuvntul a nfrumuse 'at ndrumarea (canonul) vie 'ii. Dar fiindc! se cuvine ca pentru fra 'ii mai simpli s ! fie
55

Psalmi 132, 1. 34

Constitu]iile ascetice expuse $i mai clar regulile acestei vie 'i, cu referire la fiecare, c!tre aceasta ne vom $i ndrepta acum. A$adar, cel care vine la o astfel de via '!, nainte de toate, trebuie s ! aib! o gndire ferm! $i neclintit ! $i de nezdruncinat $i o asemenea bun ! dispozi'ie nct duhurile r !ut!'ii s! n-o atace $i s! n-o schimbe $i s! arate perseveren'a martirilor cu t !rie de suflet pn ! la moarte; n plus, trebuie s ! fie ata$at poruncilor lui Dumnezeu $i s! fie ascult!tor superiorilor (stare'ilor); c!ci aceasta este sinteza vie 'ii (ascetice). Adic!, a$a cum Dumnezeu, Care este $i se socote$te demn s! fie numit Tat!l tuturor, cere ascultare absolut ! de la cei care-I slujesc, la fel $i p!rintele duhovnicesc ntre oameni, care adapteaz ! poruncile lui la legile lui Dumnezeu, pretinde ascultare indiscutabil !. C!ci dac! cel care se consacr! unei lucr!ri mecanice, care ne este folositoare pentru via 'a prezent!, se supune ntru totul tehnicianului $i nu-l contrazice deloc n dispozi 'iile lui, nici chiar cnd acesta ar lipsi pu 'in din apropierea lui, ci tot timpul este cu ochii la maestru $i prime$te mncarea $i b!utura $i felul de via '! pe care acela i-l hot!r!$te, cu att mai mult cei care vin s ! nve'e pietatea $i egalitatea, dup ! ce se conving pe ei n $i$i c! vor putea s! dobndeasc! de la superior (stare ') aceast! cunoa$tere, vor oferi superiorilor disciplin ! deplin! $i ascultare absolut! n orice, $i nu vor cere explica 'ii pentru porunci, ci vor ndeplini lucrul care li s-a poruncit; dar dac ! n-ar $ti ceva din cele care contribuie la mntuire, se va ng !dui s! ntrebe $i s! nve'e n mod cuviincios $i cu respectul cuvenit. Dar fiecare om trebuie s ! se str!duiasc!, nct s! nu fie njosit! m!re'ia sufletului prin revolta pl !cerilor. C!ci, cum ar mai putea sufletul care a fost absorbit jos de pl !cerea c!rnii, s! priveasc! cu ochiul liber spre lumina cu care se nrude$te $i se n'elege u$or? Pentru aceasta trebuie nainte de toate s ! exercite cump!tarea, care este paznicul sigur al n'elepciunii $i nu ng!duie gndirii st !pne s! r!t!ceasc! ici $i colo. C!ci, precum apa '$ne$te drept spre suprafa '! prin canale sub presiune $i nu poate s! se mpr!$tie aiurea, la fel $i cugetarea oamenilor; c !ci cump!tarea, ca un canal impenetrabil, care este presat din toate p !r'ile, se va n!l'a n cele din urm!, ca din frica de a se mi $ca, spre dorin'a celor mai nalte, fiindc! nu are unde s! se mpr!$tie. C!ci nu este cu putin '! vreodat! ca s! stea fix cel care a primit de la creator firea de a se mi $ca f!r! ncetare; iar cnd este mpiedicat s ! se mi$te c!tre cele de$arte, este cu neputin '! s! nu urmeze drumul drept al adev !rului. Dar cump!tare socotim c! nsemneaz! nu numai ab'inerea de la mnc!ruri (fiindc! aceasta o realizeaz! $i mul'i dintre filosofii elini), ci nainte de toate nedistrarea ochilor. C !ci ce folos este dac! te ab'ii de la mnc!ruri, dar m!nnci cu ochii pofta adulterului, sau cu voin 'a ta ascul'i cu urechile strig !te de$arte $i diavole$ti? Nu folose$te la nimic s! te ab'ii de la mnc!ruri, dar s! nu te ab'ii de la arogan'a mndriei $i vanit!'ii $i de la alte patimi. ntr-adev!r, la ce folose$te
35

Sf. Vasile cel Mare s! fii cump!tat la mnc!ruri, dar s! nu te ab'ii de la gnduri rele $i de$arte? Pentru aceasta $i Apostolul a spus: "M tem cu nu cumva s abat gndurile voastre" .56 A$adar s! fim cump!ta'i, de la toate acestea, pentru ca s! nu ajung! $i la noi acuza'ia Domnului, c! strecur!m 'n'arul $i nghi'im c!mila.57
Capitolul XX

Nu trebuie s! se urm!reasc! ntre'inerea de convorbiri cu rudele care tr!iesc n via'a civil!, sau s! se poarte grij! de lucrurile acestora
I A$adar, se cuvine ca de neamuri $i de prieteni $i de p!rin'i s! fim separa'i cu starea sufleteasc !, a$a cum vedem pe cei mor'i c! lipsesc dintre cei vii. C!ci acela care cu adev!rat s-a ncredin'at luptelor virtu 'ii $i a renun'at la toat! lumea, mpreun! cu cele ce i apar'in ei, $i ca s! m! exprim mai deplin, s-a r!stignit pe sine, acela a murit pentru lume $i pentru to 'i cei din lume, fie c! sunt p!rin'i, fie c! sunt fra'i, fie c! apar'in rudeniei de a treia sau de a patra sau de o mai ndep !rtat! treapt!. A$adar, dac! p!rin'ii se separ! de via'a (lumeasc!) $i mbr!'i$eaz! via'a copilului, ei sunt rude cu adev!rat, dar nu mai ocup ! locul de p!rin'i, ci locul de fra'i. C!ci cel mai adev!rat p!rinte, primul, este Tat !l tuturor, iar al doilea dup ! Acela este superiorul (stare 'ul) vie'ii duhovnice $ti. Dar dac! neamurile r\mn s! p!streze via'a de mai nainte, ele sunt parte a lumii de care noi ne -am separat $i nu se aseam!n! deloc cu cei care au lep!dat pe omul trupesc $i au refuzat reconcilierea cu ace $tia. Iar cel care accept! cu srguin'! prietenia celor din lume, s ! se ndeletniceasc ! tot timpul mpreun ! cu ei, instaleaz! n sufletul lui, prin ntlnire (convorbire) permanent !, st!rile suflete$ti ale acelora. (i atunci, dup ! ce mintea lui a fost cuprins ! din nou de gndirea lumeasc!, i sl!be$te rezisten'a cea bun!, se desparte de gndirea duhovniceasc !, i revine n suflet indispozi 'ia anterioar! $i este r!nit de cel vr!jma$, care tulbur! via'a duhovniceasc ! prin rudenia dup ! trup. II A$adar, pentru neamuri s ! dorim cele mai bune (lucruri), dreptatea, numele bun $i pietatea $i pe acelea pe care noi le socotim cinstite. C !ci acestea e bine s! ni le dorim $i nou!, ca $i acelora al c!ror interes este s !
56 57

II Corinteni 11, 3. Matei 23, 24. 36

Constitu]iile ascetice beneficieze de la noi. Noi ns ! s! ne debaras!m gndurile de grija $i preocuparea pentru aceia. C !ci diavolul, v !znd c! am lep!dat orice grij ! lumeasc! $i ne ndrept !m bine narma'i spre cer, vr! n noi ideea pentru neamuri, ne preg!te$te s! purt!m grij! de afacerile lor $i astfel face ca gndul nostru s ! se preocupe cu griji lume $ti; care anume, este averea neamurilor $i dac! este ndeajuns sau lipse $te, care sunt c$tigurile pe care le realizeaz! din tranzac'iile lor, $i ct cre$te averea lor, care sunt pagubele ce li se ntmpl ! din mprejur !ri nefericite ale vie 'ii $i cu ct se mic$oreaz! averea existent !; $i l face s! se bucure de bun !starea lor, dar s! se nelini$teasc! de nereu$itele lor; s! aib! mpreun! cu ei aceia$i vr!jma$i (chiar dac! dup! porunca lui Dumnezeu nu trebuie s ! avem nici un vr!jma$58), $i se bucur! mpreun! cu prietenii, care nu pre 'uiesc dup! cum se cuvine, de multe ori, familiaritatea duhovniceasc !, dar se bucur! chiar de c$tigurile nedrepte $i ilegale ale lor $i $i vr! iar!$i n cuget toate preocup!rile rele ale problemelor lume $ti, pe care, dup! ce le-am ndep!rtat, le-am primit n gndurile noastre duhovnice $ti, $i dup! ce cultiv! din nou n suflet gndirea p !mnteasc! $i lumeasc!, suprim! pe ascetul l!untric $i preg!te$te pe curajosul care poart ! numai pe deasupra forma ascetului, dar nu mai este deloc preocupat de virtu 'i. Iar de multe ori, din cauza interesului (favoritismului) puternic pentru neamuri, ascetul ndr!zne$te s! s!vr$easc! $i ierosilie, ca s ! remedieze nevoia neamurilor. Pentru c! toate cte s-au strns pentru sfin 'i, care s-au afierosit pe ei n $i$i lui Dumnezeu, sunt socotite $i privite ca sfinte $i adev!rate ofrande. A$adar, cel care $i nsu$e$te ceva dintre acestea devine ierosil (necinstitor de cele sfinte). III A$adar, dup! ce am cunoscut paguba de nesuportat pe care o provoac! bun!voin'a fa'! de neamuri, s! ne ndep!rt!m de grija lor, ca s! nu fie ea o arm! diavoleasc!. Pentru c! nsu$i Domnul a oprit leg !tura $i familiaritatea de acest fel, cnd n-a ng!duit unuia din ucenicii Lui nici chiar s!-$i ia r!mas bun de la cei ai casei lui, iar altuia nici s ! ngroape trupul mort al tat!lui s!u. A$adar, celui care a vrut s !-$i ia la revedere de la neamurile lui i-a spus c!: "Nimeni care pune mna pe plug #i se uit nd r t nu este potrivit pentru mp r &ia lui Dumnezeu".59 Iar celuilalt care a voit s!-$i ngroape pe tat !l s!u, i-a spus: "Urmeaz -Mi",60 $i "Las mor&ii s -#i ngroape mor&ii lor".61 Deci, cu toate c! amndoi au p!rut c! cereau lucruri
58 59

Matei 5, 44. Luca 9, 62. 60 Luca 9, 59. 61 Luca 9, 60. 37

Sf. Vasile cel Mare foarte ra'ionale $i foarte drepte, Mntuitorul n-a consim'it $i pentru nimic n lume n-a l!sat pe ucenicii mp !r!'iei cerurilor s ! se despart! de El, pentru ca s! nu fie ab!tu'i de nclinarea st !rilor suflete $ti p!mnte$ti $i trupe$ti $i s! fac! sau s! cugete ceva nedemn de grija nalt ! $i cereasc!; pentru c! nu se ng!duie celor ce poart ! grija celor cere$ti s! se ndeletniceasc ! cu lumea, dup! ce au abandonat-o $i dup! cuget au devenit supraoameni. Dar dac! cineva ar ntreba cum, atunci, legea porunce $te s! ne ngrijim de neamuri, spunnd: "De cei de un neam cu tine nu te ascunde" ,62 $i la fel $i Apostolul: "Dac cineva nu poart grij de ai s i #i mai ales de ai casei sale, s-a lep dat de credin& #i este mai r u dect un necredincios" 63 acestuia i vom da r!spuns scurt, c ! dumnezeiescul Apostol a spus aceasta pentru cei din lume, care au bog !'ie material! $i pot s! ndulceasc! lipsa neamurilor. De asemenea $i legea spune acestea, $i ca s! fiu mai scurt, fa'! de cei vii, nu fa'! de cei mor'i, fiindc! cei mor'i ntr-adev!r nu au o asemenea obliga'ie. IV Dar tu ai murit $i te-ai r!stignit pentru toat ! lumea. Pentru c! ai lep!dat bog!'ia material! $i ai iubit s !r!cia, te-ai f!cut ofrand! lui Dumnezeu $i ai devenit obiect de pre ' al lui Dumnezeu. Deci, ca un mort e$ti liber de orice obliga 'ie fa'! de neamuri $i ca un s!rac nu ai nimic ca s ! le oferi. Nici chiar de roadele muncii tale manuale nu-'i este ng!duit s! dispui pentru oameni, pentru c ! nu mai ai putere nici asupra corpului t !u, ca ofrand! (f!cut! lui Dumnezeu), ci trebuie s ! tr!ie$ti numai mpreun ! cu asce'ii, pentru c! $i ace$tia sunt ntru totul afierosi 'i lui Dumnezeu. A $adar, cum 'i s-ar potrivi 'ie cuvintele care au fost amintite de Sfintele Scripturi? Sau cum nu vei p !c!tui dac! ai contraveni f !g!duin'elor tale cu privire la via'a ascetic!?
Capitolul XXI

Nu se cuvine s! se separe nimeni de comunitatea fr!'easc! spiritual!

I ntr-adev!r $i despre aceasta trebuie s ! fim ncredin'a'i n mod clar, c!ci cel care a intrat o dat ! n leg!tur! $i mpreun!-vie'uire ntr-o comunitate fr!'easc! duhovniceasc ! nu mai poate s ! se retrag! $i s! se
62 63

Isaia 58, 7. I Timotei 5, 8. 38

Constitu]iile ascetice despart! de cei cu care s-a legat. Pentru c!, dac! oamenii unindu-se adeseori n comuniune chiar de via '! material! nu pot, din cauza n'elegerilor asupra c !rora s-au pus de acord, s ! se despart!, sau - altfel cel care ar face aceasta este supus, ca vinovat, la sanc 'iunile stabilite (de legi), cu att mai mult cel care s-a angajat la mpreun !-vie'uire duhovniceasc !, (angajare) care este de nedezlegat $i ve$nic!, nu poate s! se separe $i s! se despart! pe sine de aceia cu care s-a unit. Iar dac! ar face-o, se expune pe sine celor mai grele pedepse de sus ale lui Dumnezeu. C !ci dac! o femeie care s-a c!s!torit $i are unire trupeasc ! cu b!rbatul ei, $i ar fi dovedit! complotnd mpotriva lui, se condamn ! la moarte, cu att mai mult se face vinovat pentru separare cel care s-a unit n comuniune duhovniceasc!, avnd ca martor $i mijlocitor pe nsu $i Duhul Sfnt. II A$adar, precum m!dularele trupului, care sunt unite cu leg !tur! fizic!, nu pot s! se separe de corp, sau, dac ! se separ!, ceea ce s-a separat moare, la fel $i ascetul, fiindc ! este legat de comunitatea fr!'easc! $i este legat cu leg!tura Duhului, care este leg !tur! mai puternic! dect leg!tura fizic!, nu are dreptul s ! se separe de ceilal 'i cu care s-a legat. Iar dac! ar face aceasta este mort n suflet $i este lipsit de harul Duhului, pentru c! a contravenit conven 'iei fr!'e$ti nt!rit! de Acesta. (i dac! cineva ar spune c ! unii dintre fra 'i sunt r!i, - fiindc! n-ar putea s!-i acuze, f!r! ndoial!, pe to'i, din moment ce n-au f!cut comuniunea cu scop r !u, a$a nct to'i s! fie r!i conform n'elegerii - dac!, deci, ar spune c! unii fra'i sunt r!i $i din neaten'ie dezorganizeaz! binele, neglijeaz ! bunacuviin '!, nu observ! disciplina care este proprie asce 'ilor $i pentru aceasta trebuie s ! se separe de ei, acesta n-a n'eles ndeajuns justificarea pentru separare; pentru c ! nici Petru sau Andrei sau Ioan nu s-au deta$at de restul Apostolilor din cauza r!ut!'ii lui Iuda, nici alt apostol n-a recurs la aceast ! justificare ca motiv ca s! se despart!, $i nici n-a fost mpiedicat n ascultarea lui fa '! de Hristos de r!utatea aceluia; dimpotriv !, s-au supus nv !'!turii Domnului $i au urmat pietatea $i virtutea, f!r! ca, desigur, s! se ndrepte spre r !utatea aceluia. Astfel cel care ar pretinde c ! a fost nevoit s ! se despart! de comuniunea duhovniceasc ! din cauza celor r!i, n-a g!sit bun! justificarea pentru nestatornicia lui, ci este p !mnt pietros, unde, din cauza nestatorniciei cugetului lui, nu poate s ! prind! r!d!cin! cuvntul adev !rului; $i n-a rezistat n via 'a virtu'ii din cauza asalt !rii micii ispite sau a nest !pnirii patimilor, $i ndat! s-a uscat tn!rul vl!star al nv!'!turii de c!ldura mare a patimilor; ci, concepnd dup ! propria-i informare pretexte u $oare $i nendestul !toare pentru ap !rare naintea scaunului de judecat ! al lui Hristos, se n$eal! cu u$urin'! $i pe sine. C!ci nimic nu este mai u $or
39

Sf. Vasile cel Mare (pentru om) dect s ! se n$ele pe sine, fiindc ! fiecare se socote$te h!r!zit s!-$i fie sie$i judec!tor, socotind c ! cele pl!cute sunt $i folositoare. III A$adar, un astfel de om care va judeca al !turi de adev!r, s! fie blamat ca f!cndu-se motiv de sminteal ! pentru mul'i, adic! ndemnnd totdeauna cu exemplul lui r !u spre rvnirea unor ac 'iuni asem!n!toare $i f!cndu-se mo$tenitorul acelui "vai": "Mai bine i-ar fi lui s -[i atrne de gt o piatr de moar #i s fie aruncat n adncul m rii".64 C!ci atunci cnd sufletul se va obi $nui cu ndep !rtarea de cele vrednice, se umple cu mult ! necump!tare, l!comie $i mbuibare, minciun ! $i tot felul de lucru necinstit; $i n cele din urm ! se pr!p!de$te n pr!pastia r!ut!'ii, fiind ncercat cu cele mai josnice r!ut!'i. A$adar acela care este instituit ndrum !tor al acestor oameni s! aib! n vedere pentru cte suflete se face vinovat de pieire, mai ales atunci cnd n-ar fi n stare s! ia asupra-$i nici r!spunderea propriului s!u suflet. C!ci pentru ce unul ca acesta nu imit ! mai degrab! pe marele Petru $i nu se face pentru ceilal 'i exemplu de adev !rat! credin'! $i de lupt! pentru cele bune, a $a nct cu str!lucirea luminii faptelor lui $i cei care se g!sesc n ntunericul r !ut!'ii s! fie ndruma 'i spre mai bine? (i apoi dreptul Noe n-a spus naintea lui Dumnezeu: trebuie s ! fug de lume, c!ci to'i sunt r!i, ci mai degrab! a rezistat ca un atlet $i curajos, $i n adncul r !ut!'ii $i-a p!strat necl!tinat! pietatea, $i n-a crtit deloc mpotriva lui Dumnezeu, ci cu r!bdare $i cu nezdruncinat ! t!rie n lupt! cu valurile impiet !'ii $i-a salvat barca piet!'ii. (i Lot n Sodoma n timp ce se nvrtea n mare impietate, nelegiuire $i nedreptate, $i-a p!strat virtutea ntreag!, f!r! s! fie ab!tut! n vreo parte de ispitele rele; ci, dimpotriv !, n mijlocul omortorilor de oaspe'i, $i a acelora care, dispre 'uiau mult $i contraveneau legilor naturale $i-a p!strat nentinat ! sfin'enia, el, pe ct i-a fost cu putin '!, a ndemnat la aceasta $i pe al'ii, nv!'nd binele prin fapte nainte (de a-l nv!'a) prin cuvinte. Tu, ns !, aduci ca pretext neglijen 'ele fra'ilor, fie c! sunt reale, fie c! sunt inventate de tine, concepnd ndep !rtarea (apostazia) $i imaginnd contravenirea Sfntului Duh, $i preg!te$ti calomnierea fra'ilor ca perdea pentru r!utatea ta $i pentru lenevia ta n ostenelile cele pentru virtute. IV A$a nct, cel care a fost astfel n 'elep'it prin exemple, s ! accepte cu pl!cere unirea Duhului, pe care a primit-o cnd a fost instruit ca prunc n nv!'!tura cereasc!. C!ci nici nu s-a ntmplat ca unul din degetele minii
64

Matei 18, 6. 40

Constitu]iile ascetice s! fi suferit ceva din cele dureroase, $i cel!lalt s-a $i preg!tit s! suporte cu curaj t!ierea; ns! mai nti va disp !rea durerea t!ierii $i apoi r!mne el ferm, a$a nct s! mplineasc! pentru corp lipsa degetului care a fost primejduit, iar mna s ! nu piard! n ntregime membrele ei fizice $i s! fie lipsit! astfel de rnduiala respectiv !, care a fost socotit ! potrivit! $i de natur!. S! raportezi acum exemplul la cazul ascetului $i s! cercetezi ct de mare durere $i neornduial ! provoac! prin t!iere (desprindere) celor cu suflete sensibile $i cum se preg!te$te pe sine ca mort $i rupt de via '!. Iar c! superiorul (stare 'ul) nu va dori s ! ndrumeze pe ucenicul lui spre r !utate, a$a nct ndrumarea rea a dasc !lului s! devin! pentru ucenic pretext de separare $i ndep!rtare, s! reflect!m, dac! dore$ti astfel: Ce este tat !l? $i ce este dasc!lul? (i unul $i altul sunt dasc !li (pentru copii). Dar unul se roag ! $i dore$te cu rvn! cele mai bune pentru copil, iar cel !lalt le dore$te pentru ucenici. C!ci natura p!rin'ilor este s! se roage ca fiii lor s ! devin! ct se poate mai buni $i mai n'elep'i, mai cinsti'i $i mai cump!ta'i, a$a nct copiii s! realizeze progrese, iar p!rin'ii s! se mndreasc! prin raportarea c!tre ei a virtu'ilor copilului. Profesorii (mae $trii) de gimnastic !, de alt! parte, se ngrijesc ca aceia pe care i preg !tesc s! devin! foarte curajo$i $i ndemnatici n mod excep 'ional, a$a nct, pe de o parte, cu for'a corporal! $i cu experien'a s! lupte a$a cum trebuie $i s! c$tige victorii str !lucite mpotriva adversarilor, iar pe de alt ! parte, lupta lor bine disciplinat ! s! devin! un merit clar al mae$trilor. C!ci este n firea oric !rui dasc!l s! vrea ca ucenicii lui s !-$i nsu$easc! cu toat! precizia cele ce i s-au predat. A$adar, din moment ce astfel este firea p !rin'ilor, cum nu se va ruga $i dasc!lul sfin'eniei ca ucenicul lui s ! se dovedeasc! n mod des!vr$it f!r! r!utate $i n'elept n n'elepciunea duhovniceasc ! $i mai ales cnd $tie n mod clar c! dup! ce ucenicul ajunge astfel, acesta $i de oameni va fi l !udat $i de la Hristos va primi cununi str !lucite, pentru c ! pe ucenicii Lui, sau mai bine pe fra'ii Lui65, cum prefera Hristos s !-i numeasc!, i-a f!cut, prin grija Lui, vrednici de familiaritate fa '! de El. V Dar s! analiz!m $i cel!lalt (aspect), anume, dac ! ucenicul devine r !u din cauza ndrum !rii lui, ru$inea dasc!lului, la festivitatea universal ! a judec!'ii, va fi jalnic !; $i acesta nu numai c! va fi ru$inat naintea tuturor puterilor cere$ti, ci va fi $i pedepsit. Pentru care motiv, deci, s-ar putea ca superiorul (stare 'ul) s! nu vrea ca ucenicul lui s ! devin! cinstit $i ng!duitor? Dar $i dup! alt chip este nefolositoare pentru dasc !l r!utatea ucenicului. Anume fiindc ! amndoi au n 'eles s! duc! mpreun! via'a
65

Matei 12, 49. 41

Sf. Vasile cel Mare comun!, ucenicul mp !rt!$e$te dasc!lului, primul, roadele r !ut!'ii la care el ar participa, a $a cum $erpii venino $i trec (descarc!) veninul nti n cei care i nc!lzesc; a$a nct s! fie clar din orice punct de vedere, c !, - $i din natura lucrurilor $i din folosul pentru cel care nva '! -, acesta va dori $i se va str!dui, n orice chip, ca ucenicul lui s ! devin! cinstit $i milostiv. C !ci, dac! dasc!lul este st!pnit de r!utate $i perversitate, c!tre acest scop va ndruma $i pe ucenicii pe care i nva '!; iar dac!, dimpotriv!, este dasc!l de virtute $i dragoste, nu cred c ! el va dori ca ucenicul lui s ! ajung! la un rezultat opus str!duin'elor lui. A$adar, pentru cel care dore $te s! se despart! de felul duhovnicesc (de via '!) orice justificare ar putea fi socotit ! dreapt!. Dar s-a ar!tat c! motivul unei asemenea hot !rri a lui (de a se separa) este nenfrnarea patimilor, indiferen 'a (lipsa de compasiune) fa '! de suferin'e $i u$urin'a $i nestatornicia judec !'ii lui. C!ci acesta n-a auzit despre proorocul David c! "ferici&i sunt cei ce p zesc judecata" 66; cei care p!zesc nu cei care risipesc (suprim !). Ace$tia sunt cei care s-au asem!nat celor nen 'elep'i, care au a$ezat pe nisip, adic! pe convingere nehot !rt!, temelia zidirii duhovnice $ti, pe care o destram ! $i o risipesc pu 'ine pic!turi ale ispitelor $i un scurt torent al ascult !rilor celui r!u (diavolului), dup ! ce a fost distrus ! temelia.
Capitolul XXII

Despre supunere mai pe larg

I

Am explicat n m!sura n care a fost posibil, cum se cuvine s ! p!zeasc! unirea de nedezlegat cel care s-a unit o dat ! cu modul de via '! duhovnicesc. Acum vom vorbi din nou despre supunere; mai nainte am relatat lucrurile pe scurt, acum le vom exp une mai pe larg $i vom ar!ta ct! supunere cere cuvntul Scripturii de la asce 'i fa'! de proiestos, $i de ns!$i Sfnta Scriptur! m! voi folosi ca s ! l!muresc m!sura acestei (supuneri). Apostolul Pavel, n Epistola c !tre Romani, porunce $te s! se supun! tuturor naltelor st !pniri, st!pnirilor lume $ti, nu celor duhovnice $ti67; $i a l!murit aceasta cu cele pe care le-a ad!ugat, cnd a vorbit despre d !ri (impozite) $i despre st!pniri, $i a explicat c! acela care se mpotrive $te, $i n cel mai mic lucru, st!pnirii, se mpotrive $te lui Dumnezeu68. A$adar, dac! legea dumnezeiasc! a atribuit att de mare supunere din partea celor credincio $i fa'! de dreg!torii lumii acesteia, care au primit autoritate dup ! lege
66 67

Psalmi 105, 3. Romani 13, 1. 68 Romani 13, 7, 2. 42

Constitu]iile ascetice omeneasc! - cu toate c ! atunci ace $tia tr!iau nepios -, ct de mare supunere trebuie s! arate ascetul fa'! de acela care a fost f!cut dreg!tor de Dumnezeu $i a primit autoritate de la legile Aceluia? A $adar, cum nu se va mpotrivi poruncii lui Dumnezeu cel care se mpotrive $te superiorului (stare 'ului)? De altfel $i Apostolul porunce $te n mod categoric s ! ne supunem superiorilor duhovnice $ti ntru toate, c !ci spune: "Asculta&i pe conduc torii

normele vie'ii ascetice este p !gubitoare, trebuie s ! urm!rim ceea ce ne este mai folositor. C !ci ceea ce este nefolositor pricinuie $te - $tim - mare pagub!, (dar ) $i energia pentru poc !in'! $i ndreptare. II Se cuvine, deci, s! rvnim ndeosebi supunerea sfin 'ilor, pe care au ar!tat-o ei fa'! de Dumnezeu, dac! vrem cu adev!rat s! ar!t!m supunere dup! chipul cel drept, folosind ca ndestul !tor acest exemplu pentru cazul nostru. (i s! nu socoteasc ! nimeni c! vrem s! nt!rim supunerea fa'! de egumeni, folosind exemple exagerate $i c! ndr!znesc s! compar n chip nesocotit supunerea fa '! de oameni cu supunerea fa '! de Dumnezeu. Pentru c! n-am recurs s! fac o asemenea compara'ie de la mine, ci fiind sprijinit de nse$i Dumnezeie$tile Scripturi. C !ci ia aminte ce spune Domnul n Evanghelii, cnd hot !r!$te supunere pentru ucenicii Lui: "Cine v prime#te pe voi, pe Mine M prime#te" 70, $i n alt! parte: "Cel care v ascult pe care vor conduce (Biserica), dup ! ace$tia, este posibil s ! se demonstreze cu multe m!rturii nendoielnice ale dumnezeie $tii Scripturi $i cu alte dovezi foarte clare. A$a nct $i noi vom ntocmi cuvintele noastre n conformitate cu legile dumnezeie $ti, socotind c ! trebuie s! avem supunerea sfin 'ilor fa'! de Dumnezeu ca model al supunerii fa'! de proiesto$i. A$adar, cum au ar!tat Sfin'ii supunerea lor St !pnului? S! amintesc pe Avraam care a primit porunc ! s!-$i lase casa, averea, propriet !'ile, neamurile, prietenii $i n plus s ! doreasc! cele opuse: nfrnarea, necunoscutul, r !t!cirea, s!r!cia, temerile, primejdiile $i cte greut!'i urmeaz! pe cei nstr!ina'i, $i c!, f!r! ntrziere, el s-a supus $i $i-a p!r!sit bun!starea $i lini$tea prefernd n locul lor oboseala $i r!t!cirea.

vo#tri #i v supune&i lor, fiindc ei privegheaz pentru sufletele voastre, avnd s dea de ele seam , ca s fac aceasta cu bucurie #i nu suspinnd, lucru care n-ar fi spre folosul vostru" .69 A$adar, dac! lipsa supunerii fa '! de

voi, pe Mine M ascult , #i cel care se leap d de voi, se leap d de Mine".71 Iar c! ceea ce s-a spus pentru Apostoli, s-a legiferat pentru to 'i cei

69 70

Evrei 13, 17. Matei 10, 40. 71 Luca 10, 16. 43

Sf. Vasile cel Mare III Vezi, deci, pe cel mai des !vr$it ascet, dispre 'uitor al oric!rei fericiri lume$ti pentru Dumnezeu? Dar, s ! trecem la cele ce urmeaz!: ntr-adev!r, el ocup! Palestina, locul f !g!duit de Dumnezeu spre $edere; dar, seceta cuprinznd 'ara, s-a refugiat n Egipt, unde $i-a pierdut so 'ia; ns! nu s-a descurajat, nici n-a crtit mpotriva planurilor lui Dumnezeu, socotind acestea ca r!spl!tiri ale supunerii lui; ci a suportat cu r !bdare, nu o singur ! dat!, chiar $i pe aceasta ce i s-a ntmplat din partea regelui gherarilor, (socotit!) cea mai grav! dintre toate nedrept!'ile. C!ci a hot!rt, f!r! ezitare, s! se supun! lui Dumnezeu; n-a cercetat ce pl!nuie$te Dumnezeu pentru el, ci cum s ! dovedeasc! o supunere ct mai des !vr$it! $i f!r! repro$. Cu siguran'!, pentru aceasta a $i avut, n cele din urm !, de la Dumnezeu pe Isaac, care a fost r!spl!tirea $i darul rug!ciunii $i credin'ei; dar cnd l-a v!zut pe acesta c! a naintat n vigoarea tinere 'ii $i c! ar procura p!rin'ilor lui bune speran 'e pentru succesiunea $i nmul'irea descenden'ilor lor, atunci, dup ! attea n!dejdi, Avraam a primit porunc ! de la Dumnezeu s! urce pe un munte nalt $i s! aduc! jertf! lui Dumnezeu pe cel pe care i l-a dat. Atunci a primit acel glas ngrozitor $i sarcina nfrico$!toare $i porunca $i zgomotul peste puterea firii, $i a suportat-o lini$tit, f!r! s!-$i piard! ra'iunea $i f!r! s!-$i piard! curajul, ci ca $i cum ar fi trebuit s ! jertfeasc! un oarecare miel, astfel cu mintea lini $tit! $i netulburat !, a purtat jugul ascult !rii $i a mers cu copilul s ! mplineasc! porunca, f!r! ca, - nici chiar n acest caz -, s! comenteze hot!rrea lui Dumnezeu sau s!-L critice; dimpotriv ! a fost atent numai la sine, cum s ! mplineasc!, f!r! vreo lips!, ascultarea. Astfel $i-a atras $i coroana str!lucit! $i a stabilit $i pentru toat ! lumea coloan! de sprijin pentru credin'! $i supunere. F!r! ndoial! ar fi posibil s! ne referim $i la ascultarea celorlal'i str!luci'i sfin'i ai Vechiului Testament, pentru ca asce 'ii s! nve'e supunerea f!r! contestare; totu $i, ca s! nu lungim prea mult cuvntul, vom ndruma pe fiecare, care dore$te s! se nve'e, la studierea Sfintelor Scripturi $i ne vom referi la ucenicii Mntuitorului, ar !tnd cum s-au supus $i cum au poruncit. Iisus le-a spus cnd se g !seau nc! la nceputul uceniciei $i a$teptau ca, n curnd, St !pnul s! domneasc! $i socoteau c ! $i ei nu se vor mai osteni deloc, nici nu vor mai fi primejdui 'i, nici nu vor mai lucra, ci vor domni cu Hristos $i vor participa mpreun ! cu El la m!rirea mp!r!teasc! $i la supraveghere $i la cinstire. (i aceasta o dovede $te Petru dojenind pe Iisus, cnd le vorbea despre ns !$i patima Sa (ce urma s! I se ntmple). C!ci, spune Scriptura: "'i Petru, lundu-L la o parte, a nceput s -L

dojeneasc , zicndu-I: Milostiv fii )ie, Doamne! S

44

nu-)i fie )ie

Constitu]iile ascetice aceasta!"72, ar!tnd prin aceasta c ! nimeni nu r!mnea n vreun fel n situa'ie rea; dar aceasta o dovedesc $i fiii lui Zevedei, cnd au trimis pe mama lor s! roage pe Domnul ca s ! le fac! favoarea de a sta la loc de cinste unul de-a dreapta $i altul de-a stnga Lui. C!ci dac! n-ar fi crezut c! va domni ndat !, n-ar fi ndr!znit s!-I cear! aceasta, avnd n minte scaunul Mntuitorului de-a dreapta Tat!lui din ceruri. IV A$adar ce a spus celor care a $teptau $i n!d!jduiau acestea? "Iat Eu v trimit pe voi ca pe ni #te oi n mijlocul lupilor" .73 (i n timp ce au auzit un lucru att de mult opus fa '! de n!dejdea lor, ei n-au zis: cu alte n !dejdi Te-am urmat, $i ce lucruri opuse celor n !d!jduite ne porunce $ti? Pl!cere, (comoditate) a$teptam $i ne trimi'i n primejdii? Cinsti 'i am n!d!jduit $i la necinstiri ne mpingi? Domnie a $teptam, $i ne porunce$ti s! fim prigoni'i $i s! fim slujitori tuturor? Nimic din acestea n-au spus, cu toate c ! au auzit mai multe $i mai rele dect cele relatate, precum: "Atunci v vor da pe voi (i n timp ce au auzit toate acestea mpotriva a $tept!rii lor, au aplecat gtul cu n'elegere, au primit jugul $i au mers cu hot !rre la primejdii, n adun !ri publice, la dispre 'uiri, la lapid !ri76, la loviri cu bastonul, la necinstiri, la r!stigniri, la mor 'i diferite; $i au ndurat toate acestea cu atta bun !voie, nct se bucurau $i s!rb!toreau n mod fericit, atunci cnd se nvredniceau s! fie p!rta$i la patimile lui Hristos; c !ci precum relateaz! Scriptura: "se bucurau c s-au nvrednicit s sufere ocar pentru numele Lui" .77 O asemenea supunere se cere s ! arate $i ascetul dup ! Dumnezeu fa'! de egumen78; c!ci a$a cum s-a ar!tat mai nainte, Hristos a preg !tit pe ucenici ca s! imprime oamenilor acest fel de via '!. Pentru c! stare'ul (categumenul) nu este nimic altceva dect cel care 'ine locul Mntuitorului $i mijloce$te ntre Dumnezeu $i om $i ofer! lui Dumnezeu mntuirea celor care i s-au ncredin'at lui.

spre asuprire #i v vor ucide #i vei fi ur&i de toate neamurile, din pricina numelui Meu" 74; "nc #i la dreg tori #i la regi vei fi du #i pentru Mine".75

72 73

Matei 16, 22. Matei 10, 16 74 Matei 24, 9 75 Matei 10, 18. 76 Loviri cu pietre. 77 Fapte 5, 41. 78 Prin egumen, Sf. Vasile cel Mare `n]elege pe cel car e conducea una din m\n\stirile din cuprinsul a[ez\mntului, `n care puteau fi mai multe asemenea m \n\stiri; conduc\torul `ntregului a[ez\mnt, deci al tuturor egumenilor [i proisto[ilor, era stare]ul sau categumenul ( !"#$%&'()%* ). 45

Sf. Vasile cel Mare V (i aceasta o nv !'!m de la nsu$i Hristos, cnd a instituit pe Petru ca p!stor, dup! El, al Bisericii Lui, cnd i-a zis: "Petre, M iube#ti tu mai mult dect ace#tia? Pa#te oile Mele",79 dar a mp!rt!$it putere egal! tuturor p!storilor $i dasc!lilor care vor urma dup ! ace$tia. (i dovada acesteia (puterii egale) este c ! to'i leag! $i dezleag! la fel ca $i acela. A$adar, precum oile se supun p !storului, ndreptndu-se n direc'ia pe care le-o arat! p!storul, la fel trebuie s ! se supun! $i asce'ii, dup! Dumnezeu, stare'ilor (categumenilor), f !r! s! comenteze poruncile cnd sunt curate de p!cat, ci s! le mplineasc ! cu toat! bun!voin'a $i rvna. C!ci a$a cum cel care creeaz! sau cel care zide$te folose$te fiecare instrument al artei lui, dup! voia lui, iar instrumentul nu poate s ! spun! c! nu va ndeplini lucrarea pentru care l mnuie $te artistul, ci se supune minii care l conduce, la fel se cuvine ca $i ascetul, ca instrument care contribuie prin artist la completarea zidirii duhovnice$ti, trebuie s! se supun! n toate n care egumenul socote $te c! nu e bine s! conduc! el, ca s! nu p!gubeasc! des!vr$irea lucr!rii duhovnice $ti, neprocurndu-$i propria-i trebuin'!. (i a$a cum instrumentul nu hot !r!$te el ce lucrare trebuie s ! fac! n art!, la fel $i ascetul trebuie s ! nu-$i aleag! singur lucr !rile, ci s! lase dorin'a lui la n'elepciunea $i judecata artistului. Pentru c ! n'elepciunea stare 'ului (categumenului) $tie s! cerceteze, ct mai exact posibil, caracterul $i patimile $i dorin'ele suflete$ti $i s! stabileasc! n mod corespunz !tor ceea ce i trebuie fiec !ruia. Pentru aceasta se cuvine, ntr-adev!r, ca nimeni s! nu se mpotriveasc ! dispozi'iilor lui, ci s ! fie ncredin'at c! cunoa$terea $i ngrijirea personal ! este mai grea dect toate, pentru c! din fire exist ! n oameni iubirea de sine $i fiecare om este lipsit de judecat ! dreapt! din cauza grijii deosebite fa '! de sine; n timp ce cunoa $terea $i ngrijirea din partea altei persoane este mai u $oar!, pentru c! patima iubirii de sine la cei care judec! pe al'ii nu constituie piedic ! pentru o dreapt ! cunoa$tere (un diagnostic bun). C !ci, dac! n sistemul ascetic se pune la temelie aceast ! armonie, cu u $urin'! va domni pacea ntre asce 'i $i mntuirea va fi ob 'inut! prin dragostea $i buna n'elegere dintre to 'i.

79

Ioan 21, 15. 46

Constitu]iile ascetice
Capitolul XXIII

Se cuvine ca ascetul s! ia asupra sa cu mult! pl!cere $i lucr!rile dispre'uite

Se cuvine, deci, ca ascetul s ! ia asupra sa $i lucr!ri mai pu'in pre'uite, cu mult! rvn! $i bun! pl!cere, cunoscnd c! tot ceea ce se face pentru Dumnezeu nu este (lucru) mic, ci mare $i duhovnicesc $i vrednic de ceruri $i ne procur! r!spl!tiri cere$ti. A$adar, chiar dac! ar trebui s! nso'easc! animalele de povar !, care transport! bunurile pentru nevoile comunit!'ii fr!'e$ti, nu trebuie s ! se mpotriveasc !, amintindu-$i de Apostoli, cum s-au supus cu pl !cere poruncii Domnului, ca s ! aduc! mnzul (de asin) $i socotind c ! $i cei pentru care au primit ngrijirea animalelor de povar ! sunt fra'ii Mntuitorului; dar bun !voin'a $i rvna pentru acestea se refer ! la Domnul, Care a spus: "ntruct a]i f cut unuia dintre ace#ti fra&i ai Mei, prea mici, Mie Mi-a&i f cut".80 Iar dac! ob'ine r!spl!tiri pentru cei mai mici, cu att mai mult le va ob 'ine pentru cei ale $i, numai s! nu socoteasc ! slujirea ca pretext al neglijen 'ei, ci s! se aib! n vedere pe sine cu deosebit ! aten'ie, ca s! devin! folositor $i pentru el $i pentru confra'ii lui. Iar dac! ar fi nevoie s! ndeplineasc ! vreuna dintre lucr!rile mai pu'in pre'uite, s! $tie c! $i Mntuitorul a slujit pe ucenicii Lui $i n-a socotit (lucru) nedemn s ! fac! pe cea mai dispre'uit! dintre lucr!ri $i c! este mare lucru pentru om s ! devin! imitator al lui Dumnezeu, pentru c ! urc! prin nse$i aceste lucr!ri umilitoare la n !l'imea aceleia pe care o imit!. A$adar, cine ar putea s ! spun! c! este umilitor ceva dintre cele pe care le-a f!cut Dumnezeu?
Capitolul XXIV

Ascetul nu trebuie s! doreasc! cinstiri $i demnit!'i

I Ascetul n nici un caz nu trebuie s ! doreasc! cinstiri. Pentru c ! dac! a dorit n aceast! via'! r!spl!tirile oboselilor $i faptelor lui, este nefericit din cauza retribu 'iei, din moment ce pierde cele ve $nice pentru cele trec!toare; iar dac! a preferat ca aici s! nu lupte, nu va primi coroane n cer, c! se cuvine ca nu numai s ! nu doreasc! cinstiri, ci, chiar cnd i s-ar oferi, s! le refuze $i s! le ndep!rteze, pentru ca s! nu devin! cinstea de aici mic$orarea cinstirii de sus. C !ci ntreaga via '! prezent! este pentru lucr !ri
80

Matei 25, 40. 47

dore$ti aici pl!cere $i cinstire, iar dac ! ai avea necaz n lumea aceasta din pricina cuvntului, adic ! a adev!rului, s! $tii c! vei mp!r!'i dup! aceea; c!ci aceast! r!splat! a fost hot!rt! pentru necazul de aici n schimbul binelui. Iar dac!, totu$i, nu vei avea necaz, s ! nu a$tep'i coroane acolo, pentru c! n-ai purtat aici luptele $i ostenelile care sunt hot !rte pentru coroane. II

s vr#it, credin&a am p zit. De aceea, mi s-a g tit cununa drept &ii, pe care Domnul mi va da-o - nu aici, ci - n ziua aceea, El, Dreptul Judec tor".81 (i iar!$i Mntuitorul spune: "n lume necazuri ve &i avea".82 (i din nou, acela$i Pavel spune c !: "prin multe suferin &e trebuie s intr m n mp r &ia lui Dumnezeu".83 A$adar, dac! vrei s! mp!r!'e$ti n lumea viitoare, s ! nu

Sf. Vasile cel Mare $i lupte, n timp ce cea viitoare este pentru ncoron !ri $i r!spl!tiri, a$a cum spunea marele Pavel, cnd era pe punctul s ! termine via'a de aici $i s! treac! la cea de dincolo: "Lupta cea bun m-am luptat, c l toria am

A$adar, ascetul s! nu doreasc! sub nici o form ! onoruri $i nici s! fie primul ntre ceilal 'i. "C ci oricine se nal & pe sine va fi umilit, iar cel care se smere#te pe sine va fi n l&at".84 Dac! ascetul se va n !l'a pe sine, exist ! Cel mare $i puternic Care l va umili $i poate s!-l coboare pn! la iad; dar dac! se va smeri pe sine, va fi n !l'at n chip str!lucit $i impresionant, pentru c! Dumnezeu nal'! pe cel smerit dup ! puterea ce i este proprie. A$adar, ascetule, prive $te n sus la Cel Care nal '!, ntr-adev!r, bine $i nu dezn!d!jdui pentru cele prezente; pentru c ! e$ti lupt!torul $i lucr!torul lui Hristos, Care te-a format s! lup'i toat! ziua $i s! supor'i ar$i'a soarelui toat ! ziua. Cum, nici nu s-a terminat ziua $i cau'i odihna? A$teapt! seara, sfr$itul vie'ii de aici, pentru ca, venind st !pnul casei s !-'i numere salariile tale. C!ci, f!cndu-se sear!, a zis st!pnul viei c !tre ngrijitorul s !u: "Cheam pe lucr tori #i d -le plata",85 $i nu la mijlocul zilei, nici plata la nceput. A$teapt!, deci, sfr$itul vie'ii $i atunci vei primi salariile dup ! merit. Iar acum s! ocupi ultimul loc, pentru ca atunci s ! prime$ti pe cel dinti86.

81 82

II Timotei 4, 7-8. Ioan 16, 33. 83 Fapte 14, 22. 84 Luca 14, 11. 85 Matei 20, 8. 86 Luca 14, 10. 48

Constitu]iile ascetice
Capitolul XXV

Despre modestie $i simplitate n felurile de mncare

ntr-adev!r ascetul trebuie s ! nu doreasc! varietate de mnc!ruri $i nici sub falsa aparen '! a cump!t!rii, schimbarea felurilor de mncare, pentru c! aceasta r!stoarn! buna ordine obi $nuit! $i provoac! tulbur!ri, iar cel care aduce n felul ascetic de via '! asemenea motive de tulburare se face mo$tenitorul acelui "vai"; Dar, chiar dac ! o asemenea mncare, cea s!rat!, preferat! de sfin'ii p!rin'i n locul altui condiment, este foarte pu 'in! ca s! completeze cina mpreun ! cu apa $i legumele, s! nu se invoce ca pretext evlavia vanitoas !, $i s! se cear!, - ca $i cum se renun'! la carne -, feluri de mncare mai alese $i de mai bun gust; dimpotriv !, (ascetul) s! moaie pe neobservate o mic ! bucat! de pine n fiertura de buruieni s !rat! $i s! consume aceasta cu toat ! mul'umirea. C!ci acea buc!'ic! (de pine) dac! ar fi aruncat! n atta ap! sau n legume, dac ! ar fi cazul, nu arat! voluptate, ci este n realitate cea mai exact ! $i mai aspr! cump!tare. A$adar, lucrurile de acest fel, ascetul piet !'ii s! nu $i le nsu$easc!, pentru c! ne ab'inem de la cele asemenea nu ca iudaizan 'ii, ci evitnd s !turare deplin! din vanitate.
Capitolul XXVI

Pe cel care tinde spre des!vr$ire, ie$irea nu va putea sa-l p!gubeasc!

I Dac! ascetul ar spune c ! se vat!m! prin ie$irile sau prin c !l!toriile care se ntreprind pentru ngrijirea de cele necesare comunit !'ii, $i pentru aceasta refuz! s! ias!, el n-a n'eles nc! exactitatea ascult !rii $i nici nu s-a convins c! pentru asemenea nerozii, singur faptul (c ! nu iese) nu des!vr$e$te. S! priveasc!, deci, exemplele sfin 'ilor, cum au realizat ei ascultare des!vr$it!, f!r! s! se mpotriveasc ! sau s! poarte controvers !, nici n cel mai nensemnat lucru, pentru vreuna din aceste porunci care se ndeplinesc att de greu, $i s! nve'e ascultarea des!vr$it!. Dac! totu$i, vreunul se vat !m! cu adev!rat, s! roage comunitatea fr !'easc! s! roage pe Dumnezeu pentru el $i el nsu$i s! cear! de la Dumnezeu cu n!dejde nezdruncinat ! s!-l fac! instrument puternic $i util pentru toate faptele duhovnice $ti $i pentru toate slujirile trupe $ti care tind c!tre fapte bune. Atunci $i Domnul, Care prive$te cu bun!voin'!, f!r! ndoial!, rvna celor care caut! binele, va acorda puterea pentru c ! nsu$i a ndemnat pentru cerere $i a spus aceasta: "Cere&i #i vi se va da; c uta&i #i vei afla; bate&i #i vi
49

Sf. Vasile cel Mare

n dificultate pentru ascultare des !vr$it!, fie satana mpiedic !, fiindc! sl!be$te mintea $i mpiedic! bun!voin'a, s! rug!m pe Dumnezeu folosind acest remediu, s! ne dea aptitudinea pentru realiz !ri, s! str!pung! trupurile noastre cu frica de Dumnezeu $i s! fac! mintea noastr ! necl!tinat!, a$a nct s! nu fie st!pnit! de dorin'ele $i pl!cerile trupe$ti. Pentru c!, atunci cnd mintea este distrat !, dorin'ele trupe$ti se dezvolt ! n suflet $i provoac! diferite tulbur !ri n cugete $i ne fac s! devenim lenevo $i n privin 'a faptelor bune. II A$adar, s! nu refuz!m s!-$i aduc! fiecare contribu 'ia lui pentru cerin'ele comune $i necesare trupului, ci s ! rug!m pe Dumnezeu s ! primim puterea conlucr !rii. C!ci dac! to'i ar refuza, imitnd pe nainta$i, cine va mplini cele necesare (pentru comunitatea fr !'easc!)? (i ntr-un alt chip, dintr-un exemplu, merit ! s! ne nv!'!m aceasta. Anume, osta$ul care este rnduit de curnd ntr-un batalion nu se str !duie$te s! ntoarc! pe ceilal'i osta$i c!tre obiceiul lui, ci el se adapteaz ! la felul de via '! al batalionului. A$adar, se cuvine ca $i cel care este rnduit n sistemul duhovnicesc s ! nu doreasc! s! ntoarc! pe ceilal'i c!tre felul lui (de via '!), ci el s!-$i adapteze felul lui la moravurile $i rnduielile sistemului (duhovnicesc).
Capitolul XXVII

se va deschide. C oricine cere ia, cel care caut afl , iar celui care bate, i se va deschide" 87; iar n alt loc se relateaz !: "De este cineva din voi lipsit de n&elepciune, s cear de la Dumnezeu, Care d tuturor de-a dreptul #i nu nfrunt ; #i se va da lui. S cear ns cu credin& , f r s aib nici o ndoial ".88 (i n toate mprejur !rile n general, cnd, fie mintea se g !se$te

Ascetul nu trebuie s! aib! ndeletniciri particulare

Ascetul nu poate s ! se mputerniceasc ! pe sine nici pentru moment ca s! se ndeletniceasc ! cu lucrurile lui particulare, c !ci nici un instrument nu poate s! fie mi$cat f!r! maestru, nici un m !dular al corpului nu poate s ! fie separat, pentru orict de pu 'in, de corpul ntreg, sau s ! fie mi$cat mpotriva p!rerii maestrului din l !untru $i a celui care are supravegherea ntregului corp; la fel nici ascetul nu are dreptul s ! fac! ceva sau s! lucreze mpotriva p!rerii proiestosului. Iar dac ! ar spune c! nu poate s! ndeplineasc ! cele ce i s-au poruncit, sub motivul sl !biciunii trupului, s ! ncredin'eze stare'ului (categumenului) examinarea sl !biciunii lui. Altfel,
87 88

Matei 7, 7-8. Iacov 1, 5-6. 50

Constitu]iile ascetice dup! ce a luat n considerare $i ceea ce (spune) Scriptura, s ! se ndemne pe sine spre mplinirea celor poruncite, ca $i cum ascult! ce spune Scriptura: "Nu v-a&i mpotrivit nc pn la snge, n lupta voastr cu p catul" 89 $i: "ndrepta&i minile cele ostenite #i genunchii cei sl b nogi&i". 90
Capitolul XXVIII

Se cuvine ca proiestosul s! distribuie cu bun!voin'! p!rinteasc! celor de sub ascultarea sa cele ce li se cuvin
(i nsu$i stare'ul (categumenul), ca p !rinte care poart ! grij! de copiii lui adev!ra'i, va cerceta nevoia fiec !ruia $i va repartiza, dup ! posibilit !'i, grija $i ngrijirea corespunz !toare; $i va grupa pe membrul cu adev !rat sl!bit cu sufletul sau cu trupul, cu dragostea $i cu bun!voin'a potrivit! tat!lui.
Capitolul XXIX

Nu trebuie s! se formeze grup!ri de doi sau trei fra'i n sistemul ascetic

Se cuvine ca fra'ii s! aib! dragoste ntre ei, dar s ! nu formeze prietenii speciale ntre doi sau trei. C !ci aceasta nu este dragoste, ci atitudine $i mp!r'ire $i dovad! de r!utate a celor ce se unesc. C!ci dac! ace$tia ar iubi ce este comun bunei conduite, ar avea dragoste comun ! $i egal! fa'! de to'i; dac! ns! se separ! $i se despart $i formeaz! grupare nl!untrul grup !rii, unirea unor asemenea prieteni este rea, i une $te vreun motiv str!in comunit!'ii, lucru care este inova 'ie potrivnic ! bunei ordini p!strate. A$adar, nu trebuie nici prietenii de acest fel s ! fie ng!duite, nici din sentimentul dragostei s ! se lege cineva cu fratele care are scopuri josnice $i stric! rnduielile bunei conduite comune; ns !, n m!sura n care to'i st!ruiesc n bine, s ! se mp!rt!$easc! fiecare frate $i s! fie unit cu to 'i. Dar dac! vreunul, care ar dori s ! se mpotriveasc ! st!rii existente, ar antrena (n c!dere) pe un frate, acesta la nceput s ! fie sf!tuit n tain ! de c!tre cel care se poart! corect, ca fiind bolnav n gnduri; dac ! ns! n-ar vrea s! se ndrepte (fiind sf !tuit) n particular, s ! mai fie lua'i $i al'i fra'i, mai n'elep'i, cu scopul ndrept !rii lui, precum spune Sfnta Evanghelie: "iar de nu te va asculta, ia cu tine nc unul sau doi" 91. Dac! nu ascult! nici
89

Evrei 12, 4. Evrei 12, 12. 91 Matei 18, 16.

90

51

Sf. Vasile cel Mare de ace$tia, boala sufletului (lui) s ! fie adus! la cuno$tin'a proiestosului; $i dac! nici de proiestos nu ascult !, s! fie socotit ca un p !gn $i ca un vame$92, $i s! fie ndep!rtat de p!stor, ca oaia ce sufer ! de boal! contagioas !, ca s! nu mprumute boala $i celorlal'i. Iar dac! nu este v!t!mat nimeni din exemplul lui r !u, numai atunci, $i dup! o prealabil! instruire, i se va ar!ta ndelung ! r!bdare, n n!dejdea ndrept !rii. Dar ndelunga r!bdare (intervine) n privin 'a lui ca s! nu se taie (din comunitate), iar nu ca el s! nu fie n'elep'it $i nv!'at prin epitimii (ustur !toare) canonice.
Capitolul XXX

Ascetul nu trebuie s! caute s!-$i aleag! (dup! gust) mbr!c!mintea $i nc!l'!mintea

A$adar, s! nu cerem mbr!c!minte $i nc!l'!minte alese, ci s! prefer!m pe cele mai ieftine, pentru ca s ! ar!t!m $i n aceasta smerenie $i s! nu ne dorim elegan 'i $i egoi$ti $i iubitori de m !rire. Pentru c! cel care dore$te s! fie ntiul este str !in de dragoste $i de smerenie.
Capitolul XXXI

Se cuvine ca proiestosul s! potriveasc! cele rnduite dup! puterea corpului fiec!ruia; $i despre cei care-$i ascund puterea
Proiestosul trebuie s ! fie atent ca nu cumva s ! dea porunci peste puterea trupului $i astfel s! provoace la contradic 'ie pe cel care nu este n stare s! le ndeplineasc !. S! cerceteze, deci, ca un tat ! binevoitor $i cinstit fa'! de to'i, puterile trupe $ti ale fiec!ruia, $i dup! aceea s! mpart! $i s! fixeze poruncile. Vor primi deci cea mai mare judecat! cei care t!g!duiesc puterea real! a trupului, care le-a fost dat! de Dumnezeu $i care se poart! cu totul necuviincios fa '! de proiesto $i $i nu se supun celor ce le sunt poruncite. C!ci dac! pentru proiestos este deosebit de primejdios s ! ascund! talantul cuvntului $i s! nu arate fiec!ruia judecata ce va urma pentru p!cat, cu att mai mult este primejdios s ! suprime $i s! ascund! cineva puterea trupului, pe care o prime $te de la Dumnezeu spre folosul comun.

92

Matei 18, 17. 52

Constitu]iile ascetice
Capitolul XXXII

Fra'ii nu trebuie sa se ntristeze cnd celor mai slabi li se ncredin'eaz! ceva mai u$or
A$adar, fra'ii s! nu se ntristeze $i s! nu se indigneze cnd proiestosul ar repartiza celor mai neputincio $i slujiri corespunz !toare $i i-ar menaja, dac! astfel ar impune nevoia; ci cei mai puternici s ! menajeze pe membrii mai slabi, care au nevoie de menajare, $i astfel s! mplineasc! dragostea duhovniceasc !. C!ci nici piciorul nu se va ntoarce n trup mpotriva minii, sau s-o constrng ! pe aceasta pentru slujirea lui, nici mna ntreag! nu va impune greutatea func 'iunii ei degetului mic; ci fiecare m!dular pune n lucrare puterea pe care a primit-o de la natur! $i poart! (astfel) pn! la cap!t $i pe (m!dularele) cele mai slabe. P !strndu-se aceast! rnduial! n sistemul duhovnicesc, se va dovedi c ! n realitate suntem trupul lui Hristos $i m!dulare (fiecare) n parte, pentru c ! p!zim totdeauna armonia leg !turii $i unirea cea mai pl!cut! ntre noi.
Capitolul XXXIII

Proiesto$ii nu trebuie s\ dea curaj asce'ilor care p!r!sesc (din nesupunere) propria lor comunitate fr!'easc!, $i pe unii ca ace$tia s\ nu-i primeasc! n via'a chinovitic!
I A$adar, trebuie ca $i proiesto$ii grup!rilor duhovnice $ti, care practic! dragostea unul fa '! de cel!lalt $i cei care $i asum! grija unul fa '! de cel!lalt, s! nu anuleze unul hot !rrile celuilalt, nici s ! nu primeasc! simplu $i f!r! examinare pe fra'ii care se despart de ceilal 'i. Pentru c! aceasta este amestec general $i destr!mare $i distrugere a lucr !rii duhovnice $ti. C!ci cei mai n'elep'i dintre fra'i, fiind st!pni'i de frica de Dumnezeu, r\mn cu statornicie n bine, n timp ce aceia mai lene $i $i mai neglijen 'i sunt instrui 'i $i ndruma'i spre bine $i de ru$inea din partea oamenilor $i de nevoia ce se impune de oameni. Deci, dac ! cel lene$ ar vedea c! i este cu putin '! s! evite, f!r! s! fie pedepsit, ostenelile ce se impun n felul (de via '!) pe care $i l-a ales o dat! $i s! treac! la altul $i s! tr!iasc! f!r! m!sur! $i cump!tare, va ndr!zni cu u$urin'!, iar cel care l prime$te pe el cu u$urin'! se face vinovat de pierderea lui. Iar r !ul acesta, dac! s-ar ntinde, de multe ori ndep!rteaz! de drumul drept $i corect $i pe cei care merg bine; $i pierderea tuturor se va ngr !m!di la acela care d ! motive pentru alunec !ri. A$adar, ca
53

Sf. Vasile cel Mare s! nu se ntmple aceasta, pe fra 'ii care se ndep !rteaz! (de comunitate) sau s!-i sf!tuim $i s!-i readucem acolo de unde s-au ndep!rtat sau, dac! nu ne ascult!, s! ne p!zim $i s! evit!m societatea lor $i s! ndemn!m la aceasta pe to'i fra'ii; a$a nct, fie c! aceia se vor n'elep'i ei n$i$i din aceast! mustrare $i se vor napoia la comunitatea lor fr !'easc! $i vor fi ndruma 'i de p!storul pe care-l p!r!siser!, fie, dac! aceia persist! n t!g!duirea comunit!'ii duhovnice $ti, al'ii, cel pu'in, dup! ce i v!d pe ei ct de dezgust!tori au ajuns, se vor n 'elep'i din exemplele lor $i vor evita s !-i imite, ndep!rtnd ru$inea. II C! acestea nu sunt cuvintele mele, ci cuvinte n 'elepte ale Duhului, o voi dovedi citnd nse $i cuvintele lui Pavel, cu care a pedepsit pe cei nenfrna'i mpreun! cu al'ii $i a supus la epitimii pe be 'ivi $i pe oc!rtori; c!ci spune: "Dac vreunul, numindu-se frate, va fi desfrnat sau lacom, sau

nchin tor la idoli, sau oc rtor, sau be&iv, sau r pitor, cu unul ca acesta nici s nu #ede&i la mas ".93 Iar n alt! parte se refer! la cei care nu lucreaz!, ci $i risipesc timpul, $i porunce$te: "Pe cel asemenea s -l nsemna&i #i s nu mai ave&i cu el nici un amestec" .94 Dar este cu totul clar c ! cel care violeaz!

armoniile Duhului $i ng!duie lucruri mai rele dect oc !rtorii $i be'ivii $i lene$ii. A$a nct bine cere Scriptura s ! mpiedic!m $i s! ndep!rt!m pe cei care stric! buna ordine duhovniceasc ! de societatea celor care o respect !. Numai atunci se cuvine s ! r!mn! nemustrat! separarea vreunui frate, cnd s-ar face cu asentimentul proiestosului pentru un oarecare scop.
Capitolul XXXIV

Ascetul care tr!ie$te n sistemul chinovitic nu trebuie s! aib! bunuri materiale proprii
I A$adar, se cuvine ca ascetul, care a mbr !'i$at comuniunea duhovniceasc! expus! mai nainte, s! fie liber de orice posesie de bunuri materiale. Pentru c! dac! n-ar face aceasta, nti stric ! exactitatea comuniunii prin averea lui particular !, $i apoi produce n sarcina lui grave dovezi de necredin '!, pentru c! nu crede n Dumnezeu c! i va hr!ni pe cei aduna'i n numele Lui $i c! nu n'elege cuvintele lui David: "Tn r am fost

#i am mb trnit, #i n-am v zut pe cel drept p r sit, nici semin &ia lui cernd
93 94

I Corinteni 5, 11. II Tesalonicieni 3, 14. 54

Constitu]iile ascetice pine",95 fie, adic! (pinile) intelectuale ale min 'ii, fie cele sensibile cu care se hr!ne$te corpul. C!ci dac! Hristos se afl! ntre doi sau trei aduna 'i n numele Lui, cu att mai mult se afl ! acolo unde adunarea este mai numeroas! $i mai populat !. Deci nimic din cele necesare nu ne va lipsi, din moment ce Hristos se afl! n mijlocul nostru, a $a cum, desigur, nici israeli'ii n-au fost lipsi 'i de cele necesare n pustie, sau, chiar dac ! ne-ar lipsi ceva, ca s! fim ncerca'i, este mai bine s ! fim s!raci, dar aproape de Hristos, dect s! avem toate bog !'iile vie'ii $i s! fim lipsi'i de comuniunea Lui. C!ci averea de acest fel nu vat !m! numai n aceasta, ci ne p !gube$te nc! mai mult; ntruct cel care se str !duie$te s! realizeze ceva personal nu preg!te$te nimic altceva dect separarea $i apostazierea; c !ci dac! n-ar privi spre aceasta, ce dore$te s! realizeze, din moment ce $tie c! ucenicii lui Hristos cu ajutorul harului Lui aveau totdeauna, din abunden '!, toate cele necesare? Este clar, deci, c! unul ca acesta preg !te$te t!ierea $i omorrea sufletului lui, c !, n schimbul monezilor de pu 'in! valoare, $i vinde mntuirea, c! - s!-mi fie ng!duit - devine al doilea Iuda, pentru c ! ncepe de la furt (adic! de la avere mic!) $i ajunge la tr !dare; pentru c! $i el tr!deaz! cuvntul adev !rului, a$a cum acela (a tr !dat), desigur, pe Domnul. C!ci atunci cnd rnduiala (canonul) vie 'ii chinovitice ar hot !r s! nu ne separ!m de felul de via '! pe care l-am mbr!'i$at nici s! nu realiz!m avere personal!, nici s! nu negociem n vreun fel ceva pe ascuns sau n paguba fra'ilor, devenind exemplu r!u pentru cei care doresc s ! se mntuiasc!, atunci, dac! vreunul ar dispre 'ui teama de Dumnezeu $i legile Duhului Sfnt, nti s!vr$e$te furt (pentru c ! furt este averea personal ! care s-ar realiza n orice mod $i de oriunde), apoi, gndind la apostaziere (ndep!rtare $i separare), cum s! nu tr!deze un asemenea om cuvntul adev!rului $i s! nu devin! al doilea Iuda, tr !dnd, n ce-l prive$te, adev!rul? A$adar, se cuvine ca s ! evit!m, cu orice chip, realiz !ri de bunuri personale, n afar ! de cele ce apar'in chinoviei, $i s! nu p!str!m astfel numai mintea nentinat !, ci s! cur!'im $i omul l!untric de toate ntin!ciunile $i de gndurile necurate $i rele, care nconvoaie l !ca$ul l!untric al Duhului, $i de n$el!ciune, pref!c!torie, r!utate $i ceart!, care dezr!d!cineaz! dragostea $i ndep!rteaz! pe Dumnezeu din sufletul oamenilor de acest fel. Pentru c !, dac! Dumnezeu este iubire, cel care nu are iubire este lipsit de harul dumnezeiesc. II Fiecare ascet trebuie s !-$i nt!reasc! sufletul cu deplin ! smerenie $i sfin'enie $i promptitudine pentru fapte bune $i astfel s!-$i concentreze
95

Psalmi 36, 25. 55

Sf. Vasile cel Mare gndul spre cele prezente, fiind atent ca nu cumva n timpul prezent s ! nu reu$easc! s! ndeplineasc ! vreuna din voile lui Dumnezeu $i s! distrug! puterea acestei vie 'i. Pentru c! aceast! stare a sufletului ne va elibera de orice form! de instabilitate $i ne va face s! urm!m toate cele bune cu pietate $i gndire statornic !, instituind n sufletul nostru nainte de toate acestea: c! Dumnezeu este bun $i autorul tuturor celor bune, dar n nici un caz autorul r!ului, $i c! noi nc! suntem supu $i, ca s! fim ndrepta'i, la ngrijire mai aspr !. C!ci Dumnezeu, ca doctor al sufletelor omene $ti, procur!, potrivit cu natura bolilor, putere corespunz !toare medicamentelor, ca s! cure'e, cnd va fi necesar, cea mai adnc ! r!utate. A$adar, dup! ce vom nt!ri aceasta n con $tiin'a noastr!, s! fim recunosc!tori totdeauna, fiind elibera 'i de neglijen '!, chiar dac! mai suntem ncerca 'i cu ngrijire mai aspr!. Dar r!bdarea ncerc!rii n ispitiri este semnul distinctiv, n mod excep'ional, al pu'inor oameni, care urmeaz ! exemplul (prototipul) lui Avraam. Toate cte au fost nf !'i$ate pn! acum le-a d!ruit harul lui Dumnezeu smereniei min 'ii mele, ca s! v! nt!ri'i voi, care a'i mbr!'i$at viata chinovitic!. A$a cum a dovedit cuvntul $i a n'eles bine mintea mea, nici un fel de via '! ntre oameni nu poate fi aflat !, nici mai str!lucit!, nici mai pl!cut!, nici mai nalt ! dect aceast! via'! (chinovitic !). Dar fiindc! adres!m ndemn, dup! putere, $i celor care au mbr!'i$at via'a (pustnic!) solitar!, iar scopul ambelor categorii de monahi este acela $i, adic! de a fi binepl!cu'i lui Hristos, $i fiindc! nv!'!mintele pentru ambele (categorii) sunt asemenea, s! d!m lectur! cuvntului $i pentru aceia; fiindc ! este posibil, ca $i de acolo, prin acela $i cuvnt, s! se ajung! la ceva folositor, putnd s! fac! (s! apar!) mai str!lucitoare $i mai frumoas! vie'uirea n acest fel.

56

Constitu]iile ascetice

Constitu]iile ascetice
Sfntul Vasile cel Mare
***************************************

de

FOLOSI}I TEXTUL DOAR DACA AVE}I CERTITUDINEA CA ESTE CONFORM CU ORIGINALUL ROMANESC EDITAT EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC {I DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE, BUCURE{TI, 1989, PSB VOL.18. PENTRU ACEASTA PROCURA}I-V| LUCRAREA DOAR DE LA PERSOANE DE INCREDERE CARE AU VERIFICAT INTEGRITATEA TEXTULUI, SAU DESCARCA}I-O DE PE SITEURILE http://www.angelfire.com/space2/carti/ http://www.megaone.com/patristica/carti/ Rugati-v\ pentru cei ce au trudit la realizarea acestei versiuni digitale. ************** APOLOGETICUM 2004 **************

57