Lirica eminesciana

(teme si motive)

Mihai Eminescu s-a nascut la data de 15 ianuarie 1850. El a fost poet, prozator si critic literar dar ramane in istorie ca fiind cel mai mare poet roman. Operele sale cuprind teme, motive si atitudini ce tin de marea literatura a lumii. Lirica eminesciana se caracterizeaza in primul rand prin imbinarea sentimentelor de dragoste, de dor fata de fiinta iubita, cu un cadru de basm, cadru prezentat in amanunt prin numeroase figuri de stil ce contureaza diverse imagini artistice. Una din temele prezente este cea a universului, a cosmicului. Referitor la aceasta tema putem inatlni motivele: motivul genezei, prezent in poezia Scrisoarea I; motivul soarelui, intalnit in poezia Floare albastra si motivul zborului intergalactic present atat in poezia Luceafarul cat si in Calin file din poveste.

O alta tema foarte intalnita este cea a naturii. In numeroasele sale creatii natura prezinta cel mai intalnit cadru pentru prezentarea sentimentlor eului liric. Aici avem urmatoarele motive: motivul codrului, prezent in poeziile Ce te legeni?, Povestea codrului si Revedere; motivul izvorului impreuna cu cel al teiului in Mai am un singur dor si Povestea teiului; un alt motiv destul de intalnit este cel al lacului prezent in Lacul si O, ramai. La baza operelor sale, in cea mai mare parte sta fiinta iubita, poezia in sine reprezentand un omagiu adus sentimentelor pentru aceasta. Astfel, poate cea mai intalnita tema este tema iubirii, aceasta este remarcata impreuna cu motivele: motivul dezamagirii Pe langa plopii fara sot si motivul visului dragostei Floare albastra. O alta tema, care constituie in acelasi timp si un mare adevar, este tema timpului, a carui trecere este ireversibila. Aceasta tema este prezenta in pozii precum Trecut-au anii, Scrisoarea I si Pe langa plopii fara sot. Temele si motivele liricii eminesciene sunt diverse, reusind numeroase imbinari pentru o buna descriere a sentimentelor transmise.