EMIL BRUMARU - i plac femeile ?i cafeaua, plimbarile fara scop ?i toamnele lungi. La Ia?i, ora ?ul n care traie?

te ?i scrie, bulevardele poarta urma pa?ilor lui. Mersul sau ezi tant, mereu pierdut printre nori, are n el ceva din dulcea?a ?i moliciunea Basara biei n care s-a nascut. Unii l iubesc cu furie, pe al?ii mai mult i intriga. Un luc ru e sigur: "cel mai n voga poet erotic", cum cu tandre?e a fost numit, nu lasa p e nimeni indiferent Liudmilele din Basarabia - Domnule Brumaru, nainte sa fi?i poet, ce a?i fost? - Hm! nainte sa fiu poet, am fost cititor ?i perpetuu ndragostit. Locuiam la ?ara, la Belce?ti, unde tata, ceferist, era ?ef de halta. Marfarele ?i trenurile mixte veneau ?i plecau monoton, la nesfr?it. Pe linia moarta, ntins pe burta ntr-un vagon stricat, l-am citit pe Robinson Crusoe. Apoi m-am mutat n gradina, unde pazeam d estul de eficace ro?iile, sa nu le ciupeasca gainile, ?i l-am citit pe Tom Sawyer. mi construisem o coliba personala! Prin clasa a patra, cnd ne-am mutat la Ia?i, ci team ?i doua, trei car?i pe zi. Citeam numai car?i de aventuri, gasite n podul un ui coleg de-al meu. Visam amndoi sa devenim detectivi particulari. Din cnd n cnd, ne l uam n serios ?i urmaream mpreuna, prin centrul ora?ului, cte-o fata misterioasa. Dorea m sa-i desclcim enigmele ?i pletele. ?ineam ?i un jurnal cifrat. A?a am crescut, am intrat la Liceul de baie?i Nr. 1 (actualul Colegiu Na?ional) ?i m-am mutat n ce ntrul Ia?iului, chiar lnga Teatrul Na?ional. n ga?ca de-acolo, am cunoscut-o pe "C iufulita" ?i m-am ndragostit. Avea par crlion?at, era foarte serioasa ?i citea Hegel la 14-15 ani. Mi-a dat ?i mie sa citesc. "Uiti ?e simplu e, uiti ?e simplu", mi tot arata cu degetul ei patat cu cerneala albastra. mi ?i subliniase pasajele mai i mportante cu ro?u, dar eu nu pricepeam nimic. Eu jucam fotbal ?i visam sa devin c el mai mare portar din lume, un portar care sa nu primeasca niciodata niciun gol. Ar fi fost fantastic, nu? (rde) - ?tia?i pe atunci care-i treaba cu poezia? - ncepusem sa citesc poezie ?i o ?ineam ?i minte. Citeam Toprceanu, Minulescu, ba c hiar un Baudelaire n franceza, pe care pusesem mna, nu mai ?tiu cum, de la un anti cariat. Asta, pna am dat, prin 1952-53, de Eminescu ?i am ramas definitiv nvaluit n murmurul lui cople?itor. Un an am citit numai postumele lui Eminescu. Ajunsesem sa vorbesc n versuri acasa, cu varul meu, Petrica. Pe atunci, ne adunam cu ga?ca la "transformatorul" de lnga teatru. Ciufulita spunea "mai, noi daca o sa mai sta m mult la transformator, o sa ne transformam." A avut dreptate, m-am transformat. Dar ?i dnsa! (rde) Printre noi, era unul de vreo 20 de ani, Vasile, care dadea ve ?nic la actorie ?i tot cadea. Vasile asta i lep?aia pe to?i, i batea de-i stingea, dar pe mine ma proteja oarecum. A?a ca s-a gndit sa ma provoace altfel, sa ne lua m la ntrecere cte versuri ?tim fiecare. El recita din Shakespeare, din rolurile lui . Eu am spus un ?ir naucitor de poezii ?i cnd am ramas n pana am nceput sa inventez . Vasea s-a prins, zice "mai, io am impresia ca tu le faci pe loc". Tot cam pe-a tunci, n curtea teatrului aparuse ?i o bucure?teanca de vrsta mea, o bruneta ochioas a, cu cozi groase pe spate. Ne-am ndragostit pe loc unul de altul ?i ne-am martur isit dragostea prin bile?ele. Ea le arunca de la etaj, de la geamul cu ogiva, di n cladirea unde statea la un unchi de-al ei. S-a ntors repede la Bucure?ti ?i am continuat sa i scriu n versuri. Acum c?iva ani, ne-am revazut ?i mi-a aratat toate scrisorile. Scriam att de prost, ca mi s-a facut ru?ine! - ?i adevaratul declic cnd s-a facut? - Cred ca am nceput cu adevarat sa scriu atunci cnd m-am ntors n Basarabia. Eu sunt basarabean, din parin?i basarabeni, nascut n Bahmutea, jude?ul Tighina, un sat ca re azi nici nu mai e pe harta, acum i spune Mihailovka. Dupa ce au venit ru?ii, t ata a primit ordin sa predea situa?ia de la gara Cimi?lia, din Tighina, ?i sa se r

etraga. A?a ca la 4 ani am plecat cu parin?ii, cu un vagon de marfa, ?i ne-am ref ugiat n Romnia. Ei bine, la 18 ani m-am ntors prima oara n Basarabia, sa-mi vizitez r udele. O mul?ime de Liudmile, Nata?e, Ma?e cu feminitatea lor dezlan?uita ?i prov ocatoare, care faceau din cur cu ochiul, dar, ce spun, faceau din toata faptura ?i sufletul lor cu ochiul. Ct liubov, cta lncezeala, cta delasare a??atoare care a tr ezit poezia! M-a izbit, dintr-o data, ?i am nceput sa scriu. Acolo s-a facut saltu l, n lumina aia, cu satenii lene?i care umblau mereu be?i pe uli?a, cu revarsarea ai a de bucate ?i bautura, cu femeile alea moi la vorba, frumoase ?i ademenitoare. "H ai vino!", parca mi spunea fiecare. - Asta poate sa nnebuneasca un barbat. - Absolut. Bine ca n-am dat de tarafurile de ?iganci, care te zdrobesc. E ?i-un fi lm facut dupa Tolstoi, Cadavrul viu, cu un barbat care ?i lasa familia, copiii, to t, ca sa fuga cu una. ?tiau ?igancile alea sa cnte ?i sa danseze de-?i furau min?ile cu senzualitatea lor. Domnule, dragostea asta ?i e. E o nebunie asumata. Daca nu te s coate din ??ni, te strofoci degeaba. E musai nevoie ?i de o picatura de ?icneala di vina. Sufletului i-e foame de carne, de real. Mintea, min?ile iste?e ale iubitel or le nve?mnteaza snii ?i coapsele-ntr-o stralucire orbitoare ?i... le ajuta sa se de zbrace rapid, la o adica. (rde) Scrisul e dragoste la distan?a - Domnule Brumaru, cititorii dvs. mai tineri nu ?tiu probabil ca profesia dvs. e medicina. - Medicina nu mi-a placut niciodata. Am facut-o fiindca m-au trimis parin?ii ?i am intrat printre primii. Am studiat-o opt ani, nu ?ase, ca pe doi i-am ntrerupt din cauza unui TBC. Daca mai adaug ?i ceilal?i 12 ani de practicare la Dolhasca, unde am primit reparti?ie cu prima mea so?ie, care era tot medic, pot spune ca am facut 20 de ani de medicina. Nu-i chiar pu?in. Simt ca mi-au folosit la glago rie. (rde) Sunt mult mai "uman" datorita lor. Am consultat sute sau mii de femei, am stat cu bolnavi, pna n ultimele lor clipe. - Faptul ca a?i fost uneori att de aproape de moarte va alunga acum frica de batrn e?e? - Cnd e?ti ndragostit, cum sunt eu de pe la 5-6 ani, nu te mai gnde?ti la figura as ta. Ba mint. De fapt, ma gndesc, de-o vreme, n fiecare zi. Pentru ca vreau mereu s a traiesc mai mult, fiindca vreau sa iubesc mai mult ?i fiindca femeia pe care o i ubesc este mai tnara ?i vreau sa prind ct mai mul?i ani din via?a ei, din visul ei . - Ceva, ceva s-a transmis totu?i mai departe. Fiica dvs. din a doua casatorie, An dreea Brumaru, duce la capat ce n-a?i reu?it dvs. - Eu n-am vrut ca ea sa faca Medicina, ca ?tiam ca e extrem de greu. Dar ea e o a mbi?ioasa. Dupa reziden?iat, a lucrat ?i s-a specializat n Belgia ?i n Fran?a. Acum s-a ntors acasa, la Ia?i, ?i e medic gastroenterolog la un spital particular. - De ce a?i renun?at la medicina? Pentru literatura? - Am renun?at din dragoste. Eu eram casatorit la Dolhasca, cu o fosta colega de facultate, am amintit. Iar Tamara, care pe atunci nu avea dect 18 ani (eu aveam 3 5), a nceput sa ma bombardeze cu scrisori. ?i orict i explicam eu ca nu pot, ca sun t casatorit, sa ma lase n pace, ea nu ?i nu. Dadea telefoane bezmetice la spital, venea sora medicala sa-mi spuna ca ma cauta la telefon o domni?oara. La 18 ani, fetele sunt un pic ?aca. M-a zapacit ?i pe mine. Era cam vrajitoare n dragoste. ? i folosea toate capacita?ile de a absorbi un barbat. Din doua n doua saptamni, tre buia sa plec din Dolhasca sa ma vad cu ea. Pna la urma, s-a prins ?i nevasta-mea

?i s-au prins ?i aia de la partid. I-au fost confiscate, cu proces-verbal, cele 700 de scrisori pe care i le trimisesem, iar pe mine m-au convocat la o falsa ?e din?a cu paza contra incendiilor. La Caminul Cultural, ntr-o sala ticsita de cole ctivi?ti, membri de partid din comuna, au anun?at ca doctorul Emil Brumaru e dat afara din partid pe chestiuni de imoralitate. ?i m-am enervat, cum adica imorali tate, domnule? Atunci ei au scos un dosar enorm, cu cpii dupa scrisorile mele catr e Tamara, ?i au vrut sa citeasca. Deh, eram inventiv, descriam ce i-am facut, cu m i-am facut, ce a? mai vrea sa-i fac... Am stat jos ?i am renun?at sa ma mai ap ar. Pna la urma, mi s-a facut lehamite de inspec?ii, priviri suspicioase ?i brfe a bsurde. Am lasat tot acolo, ?i ma?ina, ?i biblioteca. ?i so?ia. Mi-am luat doar ma?ina de scris ?i-am fugit la Ia?i. - N-a?i fugit la ?iganci, dar a?i fugit n lume, tot pentru o femeie. Nu v-a fost teama? - Nu mai puteam suporta. Devenise irespirabil. Am renun?at ?i la medicina. Defin itiv. A fost o nebunie, recunosc, dar o nebunie calculata. Daca n-a? fi avut und e sta, n-a? fi putut pleca. La Ia?i, opt ani de zile, nu am avut post. Mai c?tiga m din cnd n cnd din scris. Volumele mi apareau cam la trei ani unul. Apoi am primit jumatate de norma de corector la revista Convorbiri Literare. Cealalta jumatate o avea poetul Nichita Danilov. Lucram ?i n tipografie, cu plumb. Cnd ie?eam de aco lo, eram vlagui?i. Mergeam la Corso ?i ne mbatam flea?ca. Ne dizolvam plumbul n votc a. Apoi mergeam acasa ?i intram ?eapan, sa nu se prinda parin?ii mei ca am baut. - Scrisul sau dragostea? Azi ce a?i pune pe primul loc? - Scrisul fara dragoste n-are niciun haz. Nu po?i scrie a?a, n general, pentru ni meni. Trebuie sa scrii pentru cineva anume. Principalul e dragostea, ce mai la d eal, la vale. Poezia ?i vine oricum, daca o ai n gena, n jena... Starea de poezie e o stare de dragoste luminoasa. Eu am fost toata via?a mea ndragostit de cineva. Cn d nu puteam fi cu fiin?a iubita, aveam scrisul la ndemna. Iar scrisul era un fel de dragoste la distan?a. - Ve?nic ndragostit ?i cu capul n nori. E defini?ia oricarui poet, nu? - Da, dar ei nu-s aerieni deloc, saracii. Sunt cu capul n nori ?i cu picioarele n noroi. ?i ei au acelea?i necazuri. ?i ei au de platit facturi. ?i dupa o via?a d e scris, vine pensia. ?i pensia e... de nedescris! Pe mine ma salveaza "Indemniz a?ia de merit" sau premiile, cnd mai pica. "E un noroc sa dai peste o femeie adevarata" - Cred ca nu exista interviu pe care sa-l fi dat, n care sa nu fi vorbit despre m isterul femeii. Tot de la Medicina vi se trage ?i fascina?ia aceasta? - "Ausculta?ia" e un capitol aparte din semiologia medicala. Pun urechea sub un omoplat delicat ?i ma mbata susurul alveolelor, murmurul vezicular", att de intim. Cnd sunt ndragostit, ma intereseaza orice mi?care, sunt de-o aten?ie ie?ita din co mun, la toate micile detalii, care ?tiu sa ascunda mari secrete, explorez noi teri torii de geografie luxurianta. Un barbat gase?te la o femeie fel de fel de locur i cu senzori agili, agita?i de spaime ?i deziluzii, haruri stravezii de care ea habar nu avea pna atunci. Dar pentru asta trebuie sa ?ii la o femeie, sa o iube?t i. Femeile au imens de pierdut, daca nu sunt iubite cu adevarat. Eu am avut ?i nor ocul unor femei foarte inventive erotic. Le recunosc imediat n mul?ime, dupa un a numit zmbet, dupa un simplu gest. E un noroc asta, sa dai peste o femeie adevarat a, care sa fie ?i tandra, ?i foarte de?teapta, neaparat de?teapta, dar ?i un pic golanoasa, sa aiba ?i pu?in sictir. Femeia e o nebanuita daruitoare de revela?ii spirituale. Cu o femeie percepi cu adevarat lumea, lumina, cerul, sfin?enia, accep tarea ?i iertarea, generozitatea necondi?ionata... orice.

- Sunte?i un norocos sa fi?i binecuvntat cu dragoste pna la vrsta asta. Sunt oameni care doar tnjesc dupa ea, care-?i duc zilele ntr-o cumplita singuratate. - Eu nu-i n?eleg pe a?tia. Eu pentru asta traiesc, pentru dragoste. M-a? sim?i se c, amorf, incapabil de-a vorbi, fara ea, fara poezia pe care-o na?te femeia iubi ta n mine. - Nu vi se ntmpla sa trece?i ?i prin perioade de nsingurare? - Am fost destul de "casatorit" la via?a mea, nct sa ma bucur acum de avantajele d e a sta singur. Primul mariaj, cu Doina, a durat 12 ani. Al doilea, cu Tamara, 2 5 de ani. Am nevoie de singuratate, nu se poate scrie cu iubita calare pe tine! Cnd locuiam cu Tamara, ma trezeam diminea?a sa scriu. Daca ea dormea pe burta, cu fundul n sus, o acopeream pudic ?i ipocrit, ca sa nu fiu atent la apropoul ei surz ator. Libertatea e frumoasa, ?ine dragostea vie. Parca daca stai prea mult cu ce lalalt, dupa o vreme, nici nu te mai po?i privi n ochi. Acum locuiesc singur, dar banuiesc ca nu sunt singur. (zmbe?te) Cu femeia de care sunt ndragostit sunt ?i fo arte bun prieten. ntre noi se instaureaza o toleran?a tandra ?i infinita. Vede?i, eu aici am gre?it cu Tamara. Pe o femeie, daca o apuca o data, de doua ori strec hea, las-o-n pace, domnule, ca-i trece. E neplacut, da, de acord, dar i trece. Ar trebui sa privim lucrurile mai relaxat, mai n voia curgerii anilor. "Va spun, scrisul e o fericire" - Azi avem parte de soare, ?i Ia?iul parca s-a facut mai frumos. Sunte?i sensibi l la vreme? Exista vreun anotimp care va predispune la scris?

- Toamna, cu lumina ei, ntotdeauna. Primavara ma obose?te prin devalma?ia ei olfac tiva. E prea tumultuoasa, nu-i pot ?ine pasul. Vara descompune, o ?tim de la Bacov ia. Cnd eram la Dolhasca, toamna aveam de obicei concediu ?i eram nlocui?i de altci neva. De fiecare data ma chinuiam sa-l amn, ca sa prind octombrie acolo. Era supe rb unde stateam eu. Gazda avea stupi, avea livada, avea fntna, avea motocicleta cu ata?. Avea ?i tmplarie ?i gradina de flori... ?i-n timpul liber, repara ceasorni ce. La cinci metri de camera mea trecea trenul spre Falticeni, iar eu am avut to ata via?a nostalgia trenurilor care se duc, se duc. ntr-o zi, o sa scriu ni?te po eme feroviare. Ei, ?i toamna scriam cu o u?urin?a grozava. Curgea din mine poezi a, ca ma ?i speriam. Ma nchideam ntr-o camera, singur, sau ma duceam n spatele casei , unde aveam un ?ezlong printre meri. Scriam sub permanenta amenin?are ca va veni s ora medicala de la spitalul care era la 200 de metri de casa ?i-mi va spune ca a sosit o urgen?a sau o faimoasa inspec?ie. Dar scriam n cele mai nea?teptate situa?ii. De pilda, la ?edin?ele de raion, lunare, cu medicii, n timp ce se vorbea despre n ecesitatea closetelor, mortalitate infantila sub un an ?i vaccinari la copii. mi v nte strofe ntregi. Totul era sa le transcriu rapid, ca le uitam fulgerator. Unele cuvi nte, pe care nu le gaseam nca, veneau peste noapte, prin somn. Scrisul, va spun, e o fericire. O explozie ordonata-n versuri de o claritate zapacitoare, care nu poate f comparata cu nimic. - A?i fost toata via?a un cititor nrait. Azi mai mult citi?i sau mai mult scrie?i ? - N-a? ?ti sa spun. Cnd scriu, a? citi, cnd citesc, a? scrie. La Dolhasca am citit enorm. Cititul ?i scrisul m-au ?inut pe calea cea buna. Altfel m-a? fi apucat d e baut, cu to?i profesorii de ?ara. - Care e cuvntul pe care azi l folosi?i cel mai des? - O sa rzi. "nger"! - ?i cnd v-a?i ntlnit ultima oara cu El?

- n Smbata Pa?tilor. Mergeam posomort, cu doua saco?e n mna, cnd ngerul a ie?it de la agazinul Familia. A zmbit u?or, vaznd ca ma uit att de surprins. Era un nger rubensia n, carnos, cu bustul aureolat. Ma uitam ca la un vis uitat, deodata reamintit. A intrat n alt magazin ?i prin geamul u?ii, pe care scria pe o placu?a Deschis, sa aplecat u?or ?i s-a ntors spre mine. Mi-a surs ndelung, mbietor, cum n-am mai vazut n via?a mea de mirean. Am ramas cu sufletul ncarcat de dulcea?a clipei. Daca era chiar ngerul meu ocrotitor? - E credin?a n Cele de Sus o alinare? - Locuiesc lnga o veche biserica. Biserica Dimitrie Bal?. De ani de zile ascult to aca ?i clopotele. Daca stau n picioare pe pat, pot privi n clopotni?a pe cel care l e trage de frnghie. Ma, cum sa spun?, ma evaporez, mda, ma ridic ca dintr-o corola uria?a de crin, spre cerul ngaduitor, ating cu n?elegerea, parca, talpile lui Dumne zeu. Cu timpul, mi-am dat seama, cu uimire ?i bucurie, mai ales prin "pedepsele" cemi cad pe suflet, dupa cte-o ntmplare pe care o simt ca-i o gre?eala, ca nu suntem t otu?i lasa?i de capul nostru. Cineva vegheaza ?i cntare?te atent: ai fost bun, ai fo st rau, ai min?it, ai n?elat? Nu-?i merge sa umbli cu fofrlica! Ma duc rar la Mitro polie, ies de acolo cu un fel de lumina n ochi, pe mine, n mine, cu o sfiala a apr opierii de ceva tainic ?i salvator. Cu speran?a trainica n minunea ce este, ce va f i, n miracolul ca-s nca viu. - E duminica diminea?a, la Ia?i. Se aude ?i toaca. Daca nu ne-am fi vazut azi, c u ce v-a?i fi umplut ziua, domnule Brumaru? - M-a? fi ntlnit cu cineva, de exemplu. Am fi baut probabil o cafea. Cafeaua mi pla ce pna la delir. Apoi, am fi dat o tura prin librarii. (Sunt un amic sever al lib rareselor din centru.) Ne-am fi plimbat mult. Am redescoperit voluptatea cutreier arii fara scop! E extraordinar sa te plimbi cu o femeie cu care ai ce povesti, ca re nu-i ?fnoasa ?i careia nu-i sare capsa-n tavan, care vede, aude, miroase, pipa ie inefabilul parfumurilor urbei profund provinciale.