RECVIEM

De Leonid Andreev

Toate acestea se petrec intr-un loc pustiu. Simulacrul unui mic teatru. Partea stnga a scenei e ocupat de o strad pe care joac actorii- un podium larg, separat chiar la jumatate de un perete despritor de butaforie. Poriunea din stnga reprezint partea intim a micului teatru, culisele lui, n cea din dreapta are loc aciunea scenic. i prima, i cea de-a doua dintre poriunile scenei sunt la fel de vizibile, dar n cea din stnga lumina e srccioas i domnete semintunericul, iar micrile sunt domoale cea dreapt ns e scldat de lumina orbitoare a rampei i predispune la o rostire emfatica i la micri ritmice i sigure. Dar vai! n micul teatru nu sunt spectatori. Ei sunt nlocuiti de nite fantoe, de nite figuri inexpresive din lemn, cioplite de un dulgher din scnduri subiri i vopsite de un pictor. Aezate pe doua rnduri uniforme, stnd pe nite scaune imaginare, ele cuprind estrada ntr-un semicerc, privesc struitor cu ochii lor zugrvii, nu micp, nu respir, tac. Lumina rampei cade indirect pe feele lor moarte i rumene, se d iluzia c sunt vii, se unduiete de parca le-ar undui pe ele. Lvindu-se de figurile lor inexpresive revin pe scen i sunetele discursurilor emfatice - i impresia c ppuile vorbesc, rd i chiar plng. Directorii i actorii le numesc spectatori.

REPREZENTAIA

Noaptea din ajunul primului spectacol. E ntuneric i pustiu. Estrada e nvluit n bezn i doar lumina slab a ctorva becuri lumineaz spaiul dintre estrad i spectatori, conturnd difuz feele lor, figurile imobile de lemn. Doi oameni discut cu glas sczut: regizorul i scenograful. Secnograful e nelinitit, foarte blajin i foarte sprinten. Regizorul e tcut i trist.

SCENOGRAFUL: Iart-m,dragul meu, c dau buzna noaptea la dumneata. La drept vorbind, aici e att de pustiu. Dar dumneata, dragul meu, eti regizor i vrt pn peste cap n art, aa c voi nelege ca artist nelinitea mea. Voiam s mai arunc o privire acestor figuri surprinztoare create de penelul meu. Nu s -ar putea dragul meu, s le luminm ceva mai bine? REGIZORUL: Nu se poate. SCENOGRAFUL