PARAMETRII DE ZGOMOT AI UNUI CUADRIPOL

Orice etaj din structura unui receptor radio poate fi analizat ca şi un

cuadripol, caracterizat de funcţia de transfer:

K& j   K    exp  j     . (2.52)

Modulul funcţiei de transfer, K& j   K    , determină răspunsul în

frecvenţă al cadripolului, a cărui caracteristică de frecvenţă normată va fi:

K  
 f  , (2.53)
K0
unde K 0 reprezintă valoarea maximă a funcţiei de transfer, la frecvenţa de
rezonanţă 0 . Cu ajutorul caracteristicii de frecvenţă putem determina
banda de trecere a cuadripolului, definită la nivelul 0,707.
Argumentul funcţiei de transfer   f  , determină caracteristica fază –
frecvenţă a cuadripolului.
Pentru a putea caracteriza un cuadripol din punct de vedere al
performanţelor de zgomot se folosesc câţiva parametri specifici şi anume:
• banda eficace de zgomot sau banda efectivă de trecere - Be ;
• factorul de zgomot (noise Factor) F , care se poate exprima şi în
decibeli F  dB  10log  F  (noise Figure);
• temperatura efectivă de zgomot.

Pentru a determina banda eficace de zgomot – Be vom considera

sistemul din fig. , format din dipolul A – care reprezintă sursa de
semnal/zgomot, caracterizat printr-o densitate spectrală a puterii nominale de
zgomot constantă S zA şi cuadripolul B – caracterizat prin intermediul
coeficientului de amplificare în putere K p  f  .

Fig. Sistem pentru evaluarea lui Be şi F

 În aceste condiţii, puterea nominală a zgomotelor transferate de la
sursa de semnal la bornele 2-2` de ieşire ale cuadripolului - PzA  , va fi egală
2

cu:

  Kp  f  
PzA    S zA K p  f  df  S zA K p 0  df S zA K p 0   2  f  df ,
2
(2.54)
0 0 K p0 0

unde K p 0 reprezintă valoarea maximă a coeficientului de amplificare în

putere, la frecvenţa de rezonanţă 0 , iar indicele din paranteze indică poarta
cuadripolului la care se determină puterea de zgomot. Vom defini banda
eficace de zgomot – Be , a cuadripolului B ca:

Be    2  f  df . (2.55)
0
Rezultă că:
PzA   S zA K p 0 Be .
2
(2.56)

Fig. Banda eficace de zgomot

În fig. este prezentată interpretarea grafică a benzii efective de

zgomot, aceasta fiind numeric egală cu baza dreptunghiului cu înălţimea
egală cu unitatea şi a cărui suprafaţă este egală cu suprafaţa cuprinsă întra
curba   f  şi axa absciselor.
2
 Pentru a determina factorul de zgomot al unui cuadripol vom porni tot
de la sistemul prezentat în fig. , unde cuadripolul liniar B este caracterizat,
în plus, de banda eficace de zgomot Be şi de puterea zgomotelor proprii Pzpr .
Vom defini factorul de zgomot F al unui cuadripol liniar ca numărul care ne
arată de câte ori puterea totală a zgomotelor Pz  Pzpr  PzA , formată din
zgomotele proprii cuadripolului şi cele provenite de la sursa de semnal, la
una din porţi, este mai mare decât puterea zgomotelor provenite de la sursa
de semnal PzA , raportată la aceeaşi poartă:

Pz  Pz 
1 2
P
F   1   2  1  zpr . (2.57)
PzA PzA PzA

De obicei, cuadripolul B reprezintă unul sau mai multe etaje ale

receptorului sau toată partea liniară a acestuia, având o bandă de trecere mult
mai îngustă comparativ cu lărgimea spectrului zgomotelor. Ca urmare,
putem considera că densitatea spectrală a zgomotelor este constantă în
limitele benzii de trecere a cuadripolului, astfel încât, factorul de zgomot
poate fi considerat invariabil cu frecvenţa.
La evaluarea şi măsurarea factorului de zgomot este mai avantajos să
comparăm puterile nominale ale zgomotelor (în regim de adaptare),
considerând totodată că, atât dipolul A cât şi cuadripolul B se găsesc la
temperatura mediului ambiant, T0 . În aceste condiţii, factorul de zgomot
devine:
 
Pzn Pzn
1 2 2
Pzpr
F  1 , (2.58)
kT0 Be kT0 Be K p 0 kT0 Be K p 0

unde K p 0 reprezintă coeficientului de amplificare în putere a cuadripolului

B, în regim de adaptare.
Atunci când cunoaştem schema echivalentă de zgomot a
cuadripolului, ţinând cont de relaţiile (1.14 ), este mai comod să definim
factorul de zgomot cu ajutorul curenţilor de zgomot în condiţii de
scurtcircuit I zsc sau a tensiunilor în condiţii de gol U zgol la porţile
corespunzătoare ale cuadripolului:
  I    U    I    U  
2 2 2 2
1 1 2 2
zsc zgol zsc zgol
F  sau F  . (2.59)
 I  U    I  U  
2 2 2 2
 
1 1   2 2
zAsc zAgol zAsc zAgol

Pentru o recepţie corespunzătoare a semnalului util este necesar ca

puterea minimă a acestuia, la intrarea în receptor, să depăşească de un
anumit număr de ori puterea totală a zgomotelor, adică, raportul
semnal/zgomot la intrarea receptorului radio să nu fie mai mic decât o
valoare de prag hp , specifică tipului de semnal recepţionat:
Ps min

 Pz  hp .
1 1
(2.60)

Din aceste considerente, uneori, factorul de zgomot se mai defineşte şi

ca numărul care ne arată de câte ori se modifică raportul semnal/zgomot la
ieşirea sistemului A-B, faţă de cel de la intrare:

Ps  PzA 
1 1
F   2  2 , (2.61)
Ps Pz
  2       2 2 1
unde, în condiţii de adaptare: Pz  kT0 Be K p 0  Pzpr ; Ps  Ps K p 0 ;
PzA   kT0 Be . Înlocuind aceste mărimi în relaţia (2.61), rezultă că, acest mod
1

de definire a factorului de zgomot nu diferă de cele anterioare:

   
Ps 
2 2
1
kT0 Be K p 0  Pzpr Pzpr
F   1  1 . (2.62)
Ps K p 0 kT0 Be kT0 Be K p 0

Uneori, la intrarea cuadripolului poate exista o neadaptare ce se

apreciază prin coeficientul de neadaptare q, definit ca raportul dintre puterea
transferată de sursa de semnal la intrarea cuadripolului P  1 , într-un regim
oarecare şi valoarea acesteia în condiţii de adaptare Pn  :
1

P 
1
q   1 . (2.63)
Pn

Evident q<1. Expresia factorului de zgomot în aceste condiţii va fi:

  
2
Pzpr
F 1 . (2.64)
kT0 Be q K p 0

Uneori, factorul de zgomot se exprimă şi în decibeli:

F  dB  10log  F  . (2.65)

Atunci când cunoaştem factorul de zgomot al unui cuadripol, ca

rezultat al unor evaluări sau măsurători, pornind de la prima definiţie a
acestuia, problema se poate pune şi invers, rezultând câteva relaţii
importante în practică. Astfel, pornind de la relaţia ( ), rezultă că:
 puterea totală a zgomotelor, la bornele de intrare, respectiv de ieşire
ale sistemului A-B, în condiţii de adaptare, va fi:

Pzn  kT0 Be F ; Pzn  kT0 Be K p 0 F .

1 2
(2.66)

 puterea zgomotelor interne ale cuadripolului, la bornele de intrare,

respectiv de ieşire ale sistemului A-B, în condiţii de adaptare, va fi:

n  Pzn  PzA n  kT0 Be  F  1 ;

 
1 1   
1
Pzpr (2.67)

n  Pzn  PzA n  kT0 Be K p 0  F  1 .

 
2  2   2
Pzpr (2.68)

Astfel, putem concluziona că:

• F constituie măsura zgomotelor totale ale sistemului A-B;
•  F  1 constituie măsura zgomotelor interne ale cuadripolului.
Un caz particular, în ceea ce priveşte evaluarea factorului de zgomot,
îl constituie cuadripolii liniari pasivi. Într-un sistem de radiocomunicaţii
sursa de semnal (antena - A) se conectează la receptor (R) printr-un fider,
ghid de undă, elemente de adaptare, circulatoare, cuploare directive sau alte
circuite pasive cu pierderi. Toate aceste elemente pot fi analizate ca şi un
cuadripol pasiv QP, caracterizat de coeficientul de transfer al puterii
nominale K p 0 şi factorul de zgomot FQP (fig. ).
 Fig.
Întregul sistem antenă-cuadripol pasiv, aflat la temperatura mediului
ambiant T0 , constituie pentru receptor o sursă echivalentă de zgomot, a cărei
putere nominală Pzn  (în condiţii de adaptare), conform relaţiei ( ), va fi:
2

Pzn   kT0 Be .
2
(2.69)

În realitate, antena se caracterizează prin temperatura echivalentă de

zgomot TA , care nu întotdeauna corespunde cu temperatura mediului
ambiant. Deoarece, în Pzn  intră şi puterea zgomotelor provenite de la antenă
2

la temperatura T0 , pentru a face corecţia necesară, din puterea totală a

zgomotelor la poarta 2-2`, Pzn  , va trebui să scădem puterea zgomotelor
2

provenite de la antenă la temperatura T0 la poarta 2-2`:

PzA ,T0  kT0 Be K p 0

2
(2.70)

şi să adăugăm puterea zgomotelor provenite de la antenă la temperatura TA

la aceeaşi poartă
PzA ,TA  kTA Be K p 0 .
2
(2.71)

În aceste condiţii, puterea totală a zgomotelor la poarta 2-2` va fi:

Pz   Pzn   PzT 0  PzT A  kT0 Be  kT0 Be K p 0  kTA Be K p 0

2 2 2 2
(2.72)
sau:
 T 
Pz   kT0 Be  1  K p 0  A K p 0 ,
2
(2.73)
 T0 
iar factorul de zgomot al cuadripolului pasiv:

Pz  T  1 
2
FQP  1 0   1. (2.74)
kTA Be K p 0 TA  K p 0 

Când TA  T0 , factorul de zgomot al unui cuadripol pasiv este direct
proporţional cu atenuarea acestuia sau invers proporţional cu coeficientul de
transfer în putere FQP  1 K p 0 .
Din cele prezentate mai sus a rezultat faptul că putem evalua puterea
zgomotelor interne ale unui cuadripol (care poate fi chiar receptorul radio),
la bornele sale de intrare, în condiţii de adaptare, cu relaţia
n  kT0 Be  F  1 . În aceleaşi condiţii, puterea zgomotelor provenite de
 1
Pzpr
la sursa de semnal - antena este PA n  kTA Be , aceasta fiind caracterizată de
1

temperatura echivalentă de zgomot TA . Pentru similitudine, putem introduce

un nou parametru care să caracterizeze puterea zgomotelor interne ale
cuadripolului, definit temperatura efectivă de zgomot a cuadripolului Te ,
astfel încât:
 1
Pzpr n  kTe Be , (2.75)
rezultând că:
Te  T0  F  1 . (2.76)

Prin urmare, puterea totală a zgomotelor la bornele de intrare ale

sistemului A-B, în condiţii de adaptare, va fi:

Pz   k  TA  Te  Be .
1
(2.77)

Altfel spus, dacă temperatura de zgomot a antenei TA , se ridică cu Te

grade pe scara absolută, atunci această sursă, în regim de adaptare, aplică o
putere suplimentară de zgomot la intrarea cuadripolului egală cu puterea
zgomotelor interne ale acestuia. De subliniat că temperatura efectivă de
zgomot a unui cuadripol nu depinde de temperatura echivalentă de zgomot a
sursei de semnal. Comparând Te cu TA putem trage concluzii importante
pentru practică. Astfel, pentru un receptor radio, dacă Te < TA , atunci este
clar că sensibilitatea acestuia este limitată de zgomotele externe şi nu va
avea nici un rost să micşorăm zgomotele interne. Dacă însă Te > TA , atunci se
impune găsirea unor soluţii de reducere a zgomotelor interne pentru a
îmbunătăţi sensibilitatea acestuia.
Factorul de zgomot şi temperatura efectivă de zgomot a unui
cuadripol sunt parametri ce se pot măsura în practică. Să considerăm un
amplificator format din unul sau mai multe etaje, caracterizat de coeficientul
de amplificare în putere K p 0 , banda efectivă de zgomot Be şi factorul de
zgomot F sau temperatura efectivă de zgomot Te  T0  F  1 (fig. ). Într-o
primă etapă a procesului de măsurare, la intrarea amplificatorului se
conectează un rezistor etalonat cu rezistenţa R, egală cu rezistenţa
echivalentă a antenei sau rezistenţa internă a sursei de semnal, pentru a avea
adaptare, care se află la temperatura TA1  t A1 T0 . La ieşirea amplificatorului
se conectează un watt-metru, care va măsura puterea totală a zgomotelor:
Pz1  kTA1Be K p 0  kT0 Be  F  1 K p 0  kT0 Be  F  1  t A1  K p 0 . (2.78)

Fig. Metodă de măsurare a factorului de zgomot

În a doua etapă, printr-o metodă oarecare, rezistorul R se aduce la

temperatura TA 2  t A 2 T0  TA1 . Watt-metrul va măsura puterea de zgomot:
Pz 2  kT0 Be  F  1  t A 2  K p 0 . (2.79)

În a treia etapă, cunoscând raportul dintre puterile măsurate anterior:

Pz 2 F  1  t A2
  , (2.80)
Pz1 F  1  t A1

putem determina valoarea factorului de zgomot sau a temperaturii efective

de zgomot:
t   t A1 T   TA1
F  1  A2 , Te  A 2 . (2.81)
 1  1

În realitate, prima măsurătoare se face la temperatura mediului

ambiant TA1  T0 , iar pentru a se creşte temperatura de zgomot a rezistorului,
în etapa a doua, se foloseşte un generator de zgomot cu ajutorul căruia se
injectează un curent de zgomot care să permită creşterea puterii de zgomot la
bornele rezistorului până obţinem un raport   2 al puterilor de la ieşire.
Astfel, dacă vom folosi ca generator de zgomot o diodă semiconductoare cu
o rezistenţă de pierderi mică, pentru a putea neglija zgomotele termice ale
acesteia în raport cu zgomotele de alice, atunci valoarea medie pătratică a
tensiunii de zgomot la bornele rezistorului R va fi:
  e 
u z2  4kT0 Be R  2eI 0 Be R 2  4kT0 Be R  1  I 0 R   4kTA2 Be R ,
 2kT0 
(2.83)
de unde rezultă că:
TA 2  T0  1  20 I 0 R  , (2.84)
astfel încât, în condiţiile menţionate, factorul de zgomot va fi: