PRESSTERN-KITS.

RO

ROMANA

^@,CART

o$$g

AJur:

PENrn,,

;l

Cuprins

Proba

orall

Situalia de cominucare. Elementele situafiei de comunicare

Siluofia de comunicare este orice situatie
numeqte situatie de comunicare.

Tipuri de comunicare
Cea mai cunoscutd formd de comunicare este comunicarea intre oameni, Aceastd este expresia celei mai inalte inteligen{e cunoscute pe p[mAnt qi se numeEte comunicare interuman[ sau interpersonald (comunicare intre oameni = comunicare interumand). Codul folosit in comunicarea interumanl se numeqte limbi naturalh Qimbi naturali ex. limba romAn5, limba maghiarl, limba englez5 etc,). Comunicarea bazatd pe limbile naturale se nume$te comunicsre uerbald.

formi de comunicare

in

care este prezent5

o informatie

se

Elementele situatiei de comunicare

Emisdtorul: sursa de informalie prezent[ intr-o situalie de comunicare; cel
transmite un mesaj c[tre receptor.
care

Existd qi comunicare nonuerbs.Id, in care nu se intrebuinleazi limba natural[ qi care se realizeazd prin mimicd qi gesturi. Comunicarea nonverbali poate avea loc pi intre oameni qi animale.

Cornunicarea parooerbald este acea formi a comunicdrii in care mesajul verbal este insotit de elemente paraverbale sau prozodice (ex. accentul, intonalia, pauzele intenlionate) ale ciror semnificatii se pot deduce din context.
Comunicarea verbali la rAndul sdu este doud feluri: comunicare orald (se adreseaz5 sim(ului auditiv) qi comunicare scrisd (se adreseazd simlului vizual).

Receptorul: beneficiarul informaliei intr-o situalie de comunicare.

Mesqjul: ln orice situalie de comunicare vehiculul informatiei se numeqte mesaj' Mesajul reprezintd o unitate lntre conlinut Si formi de expresie. Acesta constd in
gAnduri, sentimente, idei desprinse din realitate sau este rod
emillltorului. Codult sistemul de comunicare pe baza c[ruia se construiesc mesajele, Codul trebuie sl fie comun atAt emil5torului cAt gi receptorului. Limbile naturale (ex' limba romAnS, Iimba englez[ etc.) sunt coduri verbale. Alte coduri sunt: muzica, alfabetul
Morse, simbolurile $tiintifice etc. este un element foarte important, el este mediul, mijlocul prin care se

al

Funcliile comunicdrii
Ftrncfia emotiud (expresiud):
se expriml starea afectivi a emildtorului, reacfiile sufleteqti ale acestuia la contactul cu o anumitd realitate.

imagina{iei

Funcfic conatiud: se referi la efectul de convingere pe care mesajul trebuie si-l aibl asupra destinatarului, de la care se intenfioneazl si se oblin[ un r[spuns
(verbal, comportamental).

Canalul:

transmit semnalele codului (ex. aerul reprezinti canalul in comunicarea oral6; telefonia fix[ sau rnobil[, poqta electronic[ reprezintd canale ln comunicarea la
distantd.)

Funcfiapoeficd: prin care mesajul este pus in valoare ca element in sine, atrigAnd atenlia asupra modului in care este formulat (are inten{ia de a sensibiliza), Spre deosebire de limbqjul ptiinfific, la care conteazi cu precidere confinutul comunicXrii, limbajul poetic pune accentul pe expresie. Funclia referengiald:
este legatd de realitatea pe care o exprim[ mesajul sau de

Referentul: in orice situalie de comunicare, mesajul vehiculeazi informaiii despre un anumit referent (ex. in prezentarea trXsdturilor unui peisaj, referentul este
,,peisajul")

situafia in care se face comunicarea.

Flrncfic metalinguisficd: datoritd acestei funcfii, mesajul contiue referiri la codul utilizat; aceata presupune gesturi, mimieA, un anumit ton, Aceastd functie se
manifestd cAnd apare neeecltatea de a re atrage atntla aauprr eodului utillzat,

ContextuL este un ansamblu de informa{ii cunoscut atAt de emi}6tor cAt qi

receptor qi care il ajut6 la intelegerea mesajului pe cel din urmd.

de

Firncfiaf,atrcd: prin

eare este vizat eanalul de eomunicare 6i controlul functionHrii are in vedere stabilirea qi menfinerea contactului lntre emithtor gi receptor,

lul,

Stilurile funclionale
Este o variantd a limbii literare, folositl intr-un domeniu determinat cu trisdturi lingvistice specifice. Stilurile funclionale: ' Stilul EtrTnfrlc (domeniul qtiin{elor exacte)

. . . . . .

Se folosesc cuvinte formate cu pseudoprefixe (ex. antebra!, contraofensivi, cvasicomplet, autocamion, izotermic, extrafin etc.). Sunt frecvente neologismele.

'Iermenii lexicali se folosesc in forme apropiate pe plan internalional

telefon, televiziune, computer).

(ex.

lr) La niuel morfologic sunt frecvente:

. , . ,

Substantive provenite

din infinitive lungi sau din adjective (ex. trecerea,

in obserr,afii gi note:
a se vedea, a se

StiIuI administrqtiv fiuridic, relalii administrative, oficiale) Stilulpublicisfic (ln mass-media qi publicitate) Stilul colocuial (relalii interpersonale in planul vielii cotidiene)
StiIuI
b

ecualie cu doud necTtnoscute,inuersa unei matrice etc.).

Infinitilul

cu valoare de imperativ

urma etc.

lnlocuirea pers. I. sg. cu pers. I. pl. (pluralul academic, pluralul autorului).

eletristic/ artistic (domeniul literar)

r') La niuel sintactrc predomind subordonarea fald de coordonare.

Stilul qtiinlific
Este folosit ca form[ de comunicare in domeniul qtiin]ei qi a tehnicii cu scopul de a informa, de a explica sau de a argumenta un punct de vedere, o idee, un fapt. Caracteristici:

tl) l,a nivel stilistic:

. Coordonarea sub diferite forme: enumeragie qi repetifte; paralelism

antitezd.

Ei

. . . , ,

Citatul ca punct de plecare, argument sau material demonstrativ. Succesiunea intrebare - r[spuns ca modalitate de construc{ie a discursului

ptiintific.
Modalit5lile de comunicare sunt: Monologul scris (in lucriri qi documente qtiinlifice qi tehnice). Monologul oral (in prelegeri, expuneri, comunichri cu caracter qtiinfific qi tehnic).

Corectitudine (espectd normele limbii literare), obiectiuitate (comunicarea este

lipsitA de incdrc6turl afectivd; exprimd adevdruri unanim

recunoscute),

proprietate (foloseqte cuvinte adecvate domeniului qtiin[ific respectiv termeni

monosemantici), accesibilitate (este relativd, deoarece orice lucrare qtiinlificl are in vedere un anumit nivel de cunoqtinte). Transmite informalii pe baza unei gAndiri logice, argumentatiue, deductiue' Folose$te termeni de specialitate gi neologisme dintr-un anumit domeniu qtiin{ific. Stilul textului poate fr: polemic, critic, neutru.

Dialoguloral (ln cadrul colocviilor, seminarelor gi dezbaterilor qtiintifice),

. . . . .

Stilul administrativ (oficial, juridic)

Este folosit in sfera relatiilor oficiale pentru a stabili o relatie de comunicare intre institutiile publice sau intre o persoanh oficiald qi o persoand fizicd. Caracteristici:

Funclia mesajului qtiin{ific este: informarea,

educarea,

Discursul qtiinlific poate fi argumentatiu, descriptiu sau explicatiu' ParticularitXti lingvistice

a)
:

Laniuelleical:

. .

Fiecare domeniu al

qtiinlei qi tehnicii are o terminologie proprie.

Termenii lexicali sunt monosemantici.

. . ' . . . .

Respectd normele

limbii literare.

(f1ri incircdturd emolional[/afectivd). (lipsit de ambiguitate). Este accesibil, clar, precis

Este obiectiv, impersonal, neutru Foloseqte cliqee lingvistice, terminologie de specialitate (exprimare formald).

Mesajul este denotativ,

Continutul este normativ (in textele de lege). Modul de expunere este formal.

A -t

Tipuri de texte: orticol de lege, cerere, proces-uerbal, memoriu de actiuitate,

curriculurn uitae

etc.

(tarerea (tip de text oficial)

l,lstc un tip de text oficial, cu puternice caracteristici formale care confine o solicitare st:r'isi adresat6 unei oficialit5{i in vederea oblinerii unei solu{ii.

Funclia mesajului oficial este:

. . .

informarea (de interes public sau de interes personal),

educerea,

enunlorea unei hotdrdri, precizdri.

:

Curriculurnuitae (tip de text oficial)

l,lste un tip de text oficial, o scurti autobiografie care cuprinde toate datele privind informaliile personale, situatia profesionald, educalia qi formarea, aptitudinile $i

Particulariti!i lingvistice

a) La niuel leical se foloseqte terminologie specificX: adeverinld, adresi, domiciliu, consiliu, dosar, decizie, dare de seam[, ordine de zi etc, b) La niuel morfologic sunt frecvente: . Substantive provenite din infinitive lungi: elaborarea, convocarea, executarea, clarificarea etc,

rrrrnpeten{ele personale, pasiunile si hobby-urile etc. unei persoane.

Stilul publicistic
lndeplinegte funclia de mediatizare, de largi informare a opiniei publice despre diverse evenimente (economice, politice, sportive, sociale).
Caracteristici:

. . . . . . . . . .

Infinitir,ul cu valoare de imperativ:

aloca etc.

a se vedea, a se

intocmi, a depune etc.

Viitorul cu valoare de imperativ: vor organiza, vor inmAna, vor acorda, vor
Reflexiv-pasilul: se intocmesc, se aleg, se stabile$te, se organizeazi etc. Expresiiverbale impersonale: este necesar.
Adverbe Ei loculiuni adverbiale de tipul: in mod necesar, in mod obligatoriu, de
asemenea etc.

Prepozitii gi loculiuni prepozitionale de tipul:

vederea, referitor la etc.

in calitate de, in

scopul, in

. . . . . ' r

Influenleazd opinia publici. Contopeqte dou[ tipuri de comunicare: informatiud qi afectiutr.

Eexprimi

o tendintd, o atitudine. Continutul reflect[ realitatea imediati (transmite informa{ii actuale). Se caracterizeazl

prin accesibilitate.

Unele forme se apropie de stilul qtiintific sau de stilul colocvial sau de stilul beletristic. Poate

fi completat de mijloace extralingvistice (desen, schit6, scheme etc,).

c) La niuel sintacfic sunt frecvente:

Are forme rariate: articol, cornunicat, reportqj, Etire, interuiu, text

,,a

publicitol

Grupurile predicative cu verbele

trebui",

,,a

putea",

(slogan publicitor).
Func{ia mesajului publicistic este:

Construclii infinitivale: ,,indatorirea de a respecta legile 1drii".

d) La niuel sfr/isfic se caracterizeazd prin; o Prezenta unor cligee (ex, ,,drept care s'a tncheiat prezentul proces'verbal'r).
Coordonarea ln frazd,

. . .

informarea,
mobilizarea, conuingerec (are caracter persuasiv).

Lipsa predicatului sau a verbului copulativ (ex, Fumatul interzis!, Intrarea

opritd!, Ieqire).
Respectarea unor reguli de graficd (ex, cerere, curriculum-vitae etc.).

Persuasiunea poate fi: adresatd rafiunii, adresatd afectiuitd{ii.

Particulariteti Ingvistice

Textul de lege (tip de text oficial)

Este un tip de text oficial furidic), o comunicare in masd care aduce reglementdri referitoare la un anumit comportament civic, social, moral, cetd{enesc etc.

. . . . . . .

Respect6 normele limbii literare. Utilizeazi titluri gocante pentru a atrage atenlia sau Utilizeazi citate din surse directe, Este sensibil la nouthti, la inovatii.

a stArni

interesul.

Propozitiile sunt enun{iative, lungi, dezvoltate sau enumerative.

Recurge la formuliri eliptice. Uneori recurge la figuri de stil qi procedee artistice, construc[ii retorice etc.

Reclc'ma (tip de text publicistic)

Este un discurs fhcut de o institulie specializati la cererea unui client. ln cazul acestui tip de discurs nu intereseazd autorul. Tema unei reclame este produsul sau serviciul Caracteristici:

. . . . . . . . . . . . . . .

il promoveazd din perspectiva calithtilor, a efectului sau a beneficiilor. Discursul reclamelor se situeazl la granila dintre nonficlional qi fictional, fiindc[ o parte a discursului foloseqte termeni cu sens denotativ (partea care se refer5 direct la produs/serviciu), iar o alti pade (prin care produsul este mediatizat) foloseqte un diccurg fietional (iocurl tle cuvinter omonimer metafore, personificdri etc,),
pe care
Aatfel, neelsmd st ur text de dlmenalunlrodunc eu putarnlsH funette per6uncly{, Estc constrult ln jurul unul slogan ql poate fl dublat de o lmagine,

Abundentd (repetilii, tautologii, cliqee - ex. ,,ce mai faci?", ,,sd-li fie de bine,, etc.) sau economie in exprimare (ex, abrevieri: ,,fe, fe urgent6" = foarte, foarte urgentX; ,,casd" = casd de bilete). Are mare incircituri afectivi (exprimi indeosebi gAnduri, idei, sentimente ex. sentimentele se exprimd prin diminutive, augmentative, superlative). Recurge la miiloace nonverbale (gesturi, mimici). Unele reguli gramaticale pot fi incdlcate. Se pot folosi termeni argotici, elemente de jargon, particularitili regionale.
Presupune relaxarea qi naturalelea comunic[rii.

Calitdtile individuale ale stilului sunt: naturalefea, variafia stilisticd si oralitatea

Caracteristici:

. , r .

Sl fie relevanttr pentru public qi pentru produs. Sd evidentieze cel putin un beneficiu al produsului,
Sd
SE

Func{ia mesajului colocvial este:

informareq,
diuertismentul (de a distra), cominicareo (convirbirea) obignuitd, simpld.

transmitd un singur mesaj clar, concis, cu umor. influenteze consumatorul.

Exemplu:

,,Radio de pici"

. . . .

- reclami pentru un post de radio condus de copii. Efectul publicitar este obfinut prin omonimia cuvAntului,,prci ". ,,pici": copil mic. Verbul ,,a pica" la persoana a doua, nr. sg. ,,de prci" este o expresie care exprimi admiraIia.
,,Radio de pici" are doud sensuri: radio condus de copii, un post de radio

Din punct de vedere afectiv (emotional) mesajul poate fi: . emottu (transmite emotii, sentimente), persuasiu,

critic, exprimdoopinie.
:

Particularitefl [ngvistice

uimitor.

La nivel lexical: regionalisme, elemente de jargon, argou, neologisme la modd. La nivel morfo-sintactic:

Stilul colocvial
indeplineqte funclia de comunicare cotidiene.
Este

.
in sfera relaliilor particulare, in planul vielii

Utilizeazd variante literare qi variante regionale ale cuvintelor, ale plr{ilor de vorbire de ex. forme pronominale gi verbale regionale (ila, aia, [gtia, s-o dus, o
fost etc.) Pronume, adjective qi adverbe nehot[rAte (ex. unul, altul, cineva, undeva etc.)

r . ' .

La nivellexical:
Recurge la formuliri eliptice, inversiuni, intreruperi, paranteze Folose$te diminutive, superlative expresive, zicale, proverbe, abrevieri, uneori figuri de stil uzuale, cuvinte peiorative, construclii cu interjeclii

stilul funcfional stdpAnit de toti vorbitorii. Este stilul conversa{iei uzuale.

Modalit6fi de comunicare:

. Dialogulorsl. . Dialogul scris (scrisori). . Monologulscris Qurnalintim). . Monologul oral (reletdri, anecd.ote, urdri,felicitdri

Jurnalul (tip de text colocuial)

etc.).
Este specie a memorialisticii care constd in insemnlrile zilnice ale unei persoane cu scopul de a nu uita trecutul,

Caracteristici:

r . ' . '

Notarea calendaristicd a evenimentelor,

Subiectivitatea,sinceritatea. Destinatia este refuzatd, are caracter intim. Exprimarea este spontand, naturald.
Se foloseqte persoana

Calit[Iile generale qi particulare ale stilului

. . .
I)cfinitii ale stilului:
Felul personal de a se exprima al unei persoane.

I.

Scrisosrea (tip de text colocuial)

Este o formd de comunicare scrisX intre douX persoane aflate la o distan{6 spa{ial6 mai mare, un schimb de idei, opinii, impresii a doi oameni sau a doui personalitdli.

Modul particular de folosire a resurselor limbii in diverse domenii de activitate. Ansamblul mijloacelor folosite pentru a obline efecte artistice (in acceplie literari).

Stilul artistic (beletristic)

Este o formi de comunicare literari, avAnd domeniul de manifestare esteticul. Se opune tuturor stilurilor functionale pentru ci nu transmiterea informaliei este esentiald ci forma (modul) de transmitere a informaliei. Caracteristici:

CaItetile generale ale stilului

. r
Clo,rito,tes.: Exprimarea clard, logicd, coerentl a gAndurilor, sentimentelor gi a ideilor. Se obtine prin folosirea unor cuvinte al clror sens ste consacrat Ei prin evitarea termenilor prea specializali, rarl, eonstruetli pleonactiea, echlvoce, paradoxale,

. . . . r r . . . .

Libertatea in exprimare. Influentarea esteticd a receptorului.

Abateri

d.e

Ia clsritate:

Stilul este individualizat.

Utilizeazd toate mijloacele de expresie (sensul conotativ al cuvintelor, figuri de stil,

a) Obscuritatea:

imagini artistice).
Nu are mijloace de exprimare formale, prestabilite, dupd modele. Se caracterizeazd prin boghlie lexicald.

r . . '

Pronuntarea incorectA, deformat[ a cuvintelor

Text ilizibil (grafie-scris) Folosirea unor cuvinte necunoscute (regionale, arhaice, neologice) Folosirea unor forme qi structuri sintactice neobiqnuite

Utilizeazi moduri de expunere: dialog, monolog, descriere, naraliune. inlluentareesteticd, informare subiectiud (emotional[, prin sentimente),
func(i.e poetrcd (esteticd).

b) Nonsensul: exprimd o contradic{ie logicd, formularea sau conlinutul devin

absurde. Ex.: ,,M-am transportat la localitate, pentru ca sd-!i repet cd te iubesc precum iubegte sclavul lumina qi orbul libertatea." (L L. Caragiale)

Funcfia mesajului artistic este:

c) Paradontl: exprimd o opinie contrard celei general acceptate sau eviden{iazd o contradicfie fali de uzul curent, Receptorul este surprins, suferl un goc psihic, Ex.:
,,Cine-ar putea si spunX CAli secoli au trecut De-o lund,
De cAnd nu te-am vdzut." (George TopArceanu)

d) Echiuocul: consecin{a unei formuldri care se poate interpreta diferit, Ex. Sunt haine (echivoc grafic). haine = imbricdminte haine = rdi

10

11

e) Pleonasmul: repetarea aceleiagi idei prin doutr cuvinte diferite aflate ln raport de
subordonare. Ex,: primele inceputuri; moq b5trAn; avansali inainte; prea superior.

Calitelile particulare ale stilului

de

fl

Tautologia; repetarea aceleiaqi idei prin doud cuvinte aflate

in

relatie

coordonare (ex, cergeqte mild qi lndurare; este umflat qi boboqat) sau asociere (ex.
m6nAncd curechi cu varzi) sau repetitia aceluiaqi cuvAnt intr-o funclie sintacticX diferit6 (femeia-i tot femeie).

Naturalelea: exprimarea fireasc[, degajatd, lipsitd de constrAngere. Aceastd calitate are doui izvoare: stipAnirea perfectd a resurselor limbii Ei stipAnirea
obiectului comunicdrii.

Corectitudinea:

respectarea normelor limbii literare in organizarea comunicirii.

Originalitatec: se opune stilului banal, permite

operele literare.

personalizarea textului. Ex.

reliefarea valorii sugestive a cuvintelor, formelor qi structurilor simple. Se realizeazi prin folosirea structurilor sintactice obiqnuite, simple cu circulatie largd in rAndul vorbitorilor de limba romAni.

Simplitatea: constd

in

Arrnonia:
necesare pentru
al

este o calitate care

conferi comunicdrii muzicalitate. trivial,

Precizia: consti in utilizarea riguroasl a mijloacelor lingvistice

exprimarea ideilor qi sentimentelor.

Dernnitatea: constd

in

folosirea cuvintelor qi expresiilor admise de simtul cultivat

ceea ce este necuviincios, grosolan,

limbii. Ea cere sd se evite

Aboteri de Iaprecizie:

Retorlsmul:
o noth

o
o

constd in folosirea unor cuvinte qi structuri care imprimX comunicirii entuziasti, pateticd.
qi reliefarea aspectelor ridicole ale

Prolixitatec: in exprimare trddeazi o gAndire lipsitl de contur, nedisciplinati,

Comunicarea este inclrcat[ de cuvinte de prisos.

Urnorul: const[ in sesizarea

vie]ii.

abatere de la ideea centrald, directoare a comunicdrii, vorbitorul dezvolt5 idei paralele sau suprapuse ideii centrale, Ex. ,,Bonjur... Md recomand Tarsifa Popeasca, vdduva lui priotu Sava de la Caimata, care a ddrAmato Pache cAnd a ficutbulivardul dl nou, qi fiu-meu, Lae Popescu" (I. L. Caragiale) Digresiunec: este
gi

Ironio': consti in
prin disimulare.

sesizarea, evidentierea qi negarea aspectelor negative ale vietii,

Proprietatea: utilzarea mijloacelor adecvate pentru exprimarea gAndurilor

derivate, figurate ale cuvintelor. Lipsa de proprietate poate fi inleleasl in doul feluri:

sentimentelor. Proprietatea termenilor presupune cunoaqterea sensurilor primare,

. .

Modificarea intelesului unui cuvAnt prin transfer (ex. metafora). lntrebuintarea greqit6, nepotriviti a cuvintelor.

Ex. Ceasulvid cb stalioneazd. (incorect).

/ Ceasulvld

cd

std. (corect).

Puritatea: utilizarea mijloacelor lingvistice

Abateri de Ia puritate:

admise de limba literari.

' . .

Folosirea unor cuvinte, sensuri qi construcfii arhaice sau neologice.

Folosireacuvintelorpopular-regionale.
Folosirea termenilor argotici etc.

L2

13

Tipuri de texte
Textul este o succesiune ordonati de cuvinte, propozifii, fraze prin care
comunici idei.

textele narative, descrierea are rolul unei pauze narative rrara{iunii avanseazd, in timp ce timpul actiunii sth pe loc. Itolositd

in

timpul

ni

se

. .

Descrierea literard poate fi:

De tip tablou (tabloul unei lupte, al unui anotimp, al unui fenomen al naturii)

De tip portref (prezentarea sumari sau amXnunlitl a trds[turilor fizice sau morale
ale unui personaj).

Textul narativ (literar qi nonliterar)

Presupune o succesiune de evenimente desfdqurate ln timp qi spatiu. Accentul lntr-un text narativ cade pe ce se lntAmpl[. Drept urmare, existH qi multe texte nonliterare narative, Dach lntr-o descriere accentul cade pe grupul nominal (substantiv + adjectiv, cu rol de epitet), tntr-o naraliune accentul se deplaseazd c[tre grupul verbal, deoarece verbele indicd o cronologie a evenimentelor, Timpurile verbale folosite frecvent sunt: prezentul, perfectul simplu, perfectul compus. Textul narativ se defineEte printr-o situa{ie in care existl narator, ac}iune personaje, nara}iune ca mod
de expunere.

'h d.sdturile des crierii

. . . . .

stiinffice / obiectiu e /nonliter sr e :

Oferh informafii precise, exacte. Nu include pHrerile gi impresiile personale. Nu apar figuri ile stil.

Exprimarea este clari qi concisd. Obiectivitate.

Textul informativ (nonliterar)

un mesaj intr-o manieri organizati, ierarhizati, Informaliile transmise nu vizeazi stabilirea unei concluzii, Transmite cititorilor idei, modeleaz6 intelegerea, ofer[ explica{ii in legdturi cu diverse obiecte, fenomene, situatii, atitudini ale unor persoane, demonstreazl cum se face un lucru, cum funclioneazl un aparat, cum se fac obiectele etc. Uneori textul informativ se poate combina cu texte de tip explicativ, descriptiv sau argumentativ. Texte informative sunt considerate gtirile, articolele de ziare, textele qtiinlifice, textele de tip utilitar
Este textul care transmite
(modul de folosire a unor aparate, relete culinare, reclamele publicitare, anunfurile,

Textul descriptiv (literar qi nonliterar)

Iivocl scene, persoane, obiecte, emotii qi se concentreazl asupra detaliilor
tlcscliptive, prezentate obiectiv sau subiectiv de citre autor, Bste nn text in care sunt prezentate informa{ii despre obiecte, personaje, locuri, fenomene ale naturii etc. Descrierea poate apirea atAt \n texte literare (tabloul descrierea unui peisaj, a unor scene din viala sociali, a unui interior sau a unui obiect eIc.; portetul - descrierea fizicd qi/sau moral[ a unui personaj), cat qi in texfe nonliterare (ghiduri turistice, texte qtiintifice, prezentarea unor produse etc.).

Descrierea literard/subiectivd

se

caracterizeazd

prin

urrndtoarele

buletinul meteo etc,). lntrebdrile care evidenliazi specificul textului sunt: Despre ce se informeazd?, Cine?, Ce?, l,Jnde?, C\tm?, De ce?. ln textele informative, emildtorul este o prezenJd discreti, estompatd.

. . . . . '

trrisritun..
infEtiqeaz6 un coll din naturd, un fenomen, un personaj. Prezintd impresiile pe care le produce obiectul descris. Transmite emotii qi sentimente (prezen{a subiectivitdjii).

Textul argumentativ (nonliterar)

Este scris cu scopul de a convinge cititorul cX o afirma{ie este justd, cd poate
accepte opinia exprimatd.
sX

Apar imagini artistice (vizuale, auditive, dinamice, olfactive etc.). Contine multe figuri de stil, mai ales epitete, metafore, compara{ii, personificdri, enumeralii.

in exprimarea punctului

de vedere scriitorul apeleazE la

de de

diverse strategii retorice, Textul argumentativ apare

comunicare:
presd, reclame publicitare etc.

Predomind substantivele qi adjectivele cu valoare de epitet, iar verbele sunt

putine.

in diverse situafii in discursuri politice, prezentdri de carte, eseuri, cronici, articole

L4

15

Textul argumentativ are trei

pirfi:
sX

. . ,

O ipotezd (teza, propozitia care exprimi ideea de bazd ca argumentarea Argumentul,/ ar gumentele
qi

fie

validX, propozitia care exprimd ideea de bazd trebuie sd aibd valoare de adev6r).

Registre stilistice
Scnsul unui text este determinat de situa{ia de comunicare in care se realizeazi llansmiterea mesajului, de identitatea emil[torului Ei a receptorului, de momentul,
Iocul Ei scopul comunic[rii.

exemplul/ exemplele.

Concluzia

(concluzie: propozilia declarativd cu valoare de adevir, propozilia care

exprimh clar pozifla celui care a construit argumentatia),

Discursul argumentativ se recunoaqte dupi prezen{a indicatorilor de argumentare: pentru cd, deoerece, de aceea, intrucdt, deci, asadar care introduc argumentele,

numai dacd, prin care se introduc argumente restrictive, in primul rAnd, in al doilea rdnd care introduc argumentele lntr-o ordine preferatX de emildtor (ordinea logicd),in concluzie, nu poete, nu trebuie care introduc concluziile.
dacd. Si

l{egistrul limbii reprezintd un mod de utilizare concretd a nivelurilor de limbd

cxistente, acoperind toati sfera activit[fii de comunicare verbal5.

Utilizarea limbii romAne

in situalii concrete de comunicare

actualizeazd diferite

registre stilistice in funclie de care existi mai multe tipuri de limbaje.

Tipuri de raporturi qi conectori

Raporturi
Comparativ
(analogic, insumare)

Limbajul standard (curent)

Este o variantd stilisticd a limbii literare folositd

Conectori
9i...9r,' de asemenea;

in comunicarea zilnicd, in condifii

obignuite de comunicare.

Ia

fel ca 6i; Ia

adicd; in plus; ca gi; mai degrabd; asta se mai adaugd; acest lucru se

aseamdnd cu; acest lucru aminteEte de eIc,

utilizat cel mai frecvent in ziare, in Ecoal6, in situa{iile oficiale de comunicare, in planul vie{ii cotidiene.
Este

Caracteristici:

Disjunctiv
(alternativ)

sau... sau; nici... nici...; fie...

fie; numai dacd; cu

excepfia; acestfapt exclude; acestfapt diferd de; ... este incompatibil cu eIc.

. r . .

Utilizarea unui vocabular uzual, inteles de oricine. Pronuntare ingrijitI, eliminAndu-se termenii regionali, populari, arhaici, jargonul,
argoul,
Respectarea normelor

Contradictiv
(opozitie)

dar; ori; cu toqte acestea; prin opozifie cu,' ln

limbii literare (corectitudine).

sens

contrar; in pofida; ln loc de; chiar dacd; impotriua elc. pentru cd; deoarece; fiindcd; iatd de ce; din moment ce; din cauzd cd; prin urmare; ca urmare etc. ln consecinfd; deci; acestfapt implicd conduce Ia; drept urmare etc.

Eliminarea expresivititii, a afectivitXtii, a spontaneit[tii.

Enplicativ
(cauzd/efect, motivalie)

Limbajul literar
Este aspectul cel mai ingrijit al limbii care se manifestd mai ales in exprimarea scrisd
gi necesiti respectarea anumitor norme.

Deductiv
(concluzie)

aduce cu sine

Enumerativ
(ierarhizare)

in primul rdnd; in al doilea rdnd; in cele din urmd eIc.

Caracteristici:

. . .

Utilizarea unui lexic diversificat, sofisticat. Formulare ingrijitd, elevat6.

Respectarea normelor limbii literare (corectitudine).

L6

L7

Limbajul oficial (solemn)

Este folosit in sfera relaliilor oficiale sau culturale. Se utilizeazd atAt in scris cAt oral, ca de exemplu in diploma{ie, politicd, justi{ie, examene.
Ei

Limbajul arhaic
l,lste o variantl a limbii care conline cuvinte, expresii, forme gramaticale tlispirut din limba comund sau nu se mai folosesc in vorbirea actuald.
care au

Caracteristici:

. r r ' r

Utilizeaz6 un limbaj pretentios, cu termeni de specialitate,

liste utilizat in operele literare cu efect expresiv, avdnd funclie de evocare sau de
(:r'earea a

Pronuntia este foarte ingrijit[, uneori formal5,

Sunt respectate cu strictele normele limbii literare la orice nivel.

culorii locale.

Exprimarea este clar[, precis[, sobrA, foarte formald. Este un stil obiectiv, impersonal.

Limbajul argotic
Este nu fi in[eleqi de

Limbajul familiar (colocvial)

Este un limbaj utilizat, ln special, tn comunicarea oral5, cu persoanele foarte apropiate, ca rude, prieteni, cunogtinle. tn scris, apare in corespondenlX qi, mai rar, in scrierea de tip jurnalistic,
Caracteristici: r Are o puternicd notd de expresivitate, spontaneitate, naturalefe. . Are lnclrcdturX afectivd (emotional6) prin folosirea diminutivelor, augmentativelor, superlativelor expresive, a interjecf iilor.
Predomind termenii familiari, uneori argotici. Pronunlia nu este foarte ingrijiti, normele limbii literare nu sunt rcspectate cu strictele.

definit ca un limbaj codificat, folosit de anumite grupuri sociale cu inten{ia de alli vorbitori.
utilizeaz[ de grupuri sociale restrAnse.

. . . .

Caracteristici:
Se

Utilizeazi un vocabular specializat, cu termeni codificafi. Vocabularul se schimb[ repede pentru a nu fi in{eles.
Se reinnoieqte, se imbogdte$te permanent,

Limbajul

de

jargon

. .

Limbajul popular (regional)

Este mai ales oral, fiind folosit qi in literatura scrisi cu scopul de a reda culoarea locald sau de a crea impresia de autenticitate. Are un aspect mai pu{in elaborat.

Este o variantd a limbii care se delimiteazi dupi criterii sociale, culturale sau profesionale. Este folosit de anumite categorii de vorbitori cu scopul de a impresiona prin modul de exprimare qi de a se distinge de restul vorbitorilor.
Jargonul este:

. .

Un limbaj tehnic, de specialitate. Un limbaj deformat prin preluarea de cuvinte strdine (din alte limbi).

Existi variante regionale ale limbajului popular.

Regionalismele sunt forme lingvistice specifice geografici a |irii. Existi:

vorbirii dintr-o anumitd

zond

. . . .

Regionalisme fonetice: chiatrd, dd pd, Sarpili etc. Regionalisme morfosintact ice fdcutdrd,, g iurat, b ag iucurind elc. Regionalisme lexicale: curechi, barabule, buduroi, ddulat, cucurln, Iepedeu etc. Regionalisme semantice: deloc\nBanat inseamnl imediat.

1B

L9

Textul literar qi textul nonliterar

text literar sau text nonliterar, 1n functie de scopul comunicdrii qi modul particular de concretizare a informa{iei
Mesajul poate
transmise. sub forma unui

a a a

Si aib[ caracter reflexiv.

Sd emo{ioneze

receptorul.

Si aibl o construclie
expresivitate).

fi structurat

specificd Qimbaj conotativ, bogltie lexicali, unicitate,

Textul nonliterar Textul literar

Este o formd de comunicare artisticX, pentru cd in el se recunoa$te originalitatea reflectdrii lumii inconjuritoare de cdtre scriitorul operei literare (populare sau culte), Aceste texte sunt fic{iuni, chiar daci pornesc de la realitate.
Se raporteazd la anumite aspecte ale realitd{ii Ei comunicd un confinut manifestd mai ales functia referenliald a comuniclrii.

in care se

Textul nonliterar prezintd realitatea qi are ca scop transmiterea de informatii c5tre un cititor prin diferite registre stilistice. Yizeazf domenii diverse ca de exemplu cel qtiinfific, juridico-administrativ sau mass-media audio-vizuald.
Caracteristici:

ln textul literar se manifestd funclia poetich a limbajului, pentru c[ accentul se pune pe expresivitatea confinutului, pe modul de transmitere a mesajului qi nu pe
informaliile oferite.
Caracteristici:

. r . . . . . .

Este o situa[ie de comunicare din care lipsesc mijloacele artistice (pot mijloace artistice dar nu cu efect expresiv).

fi folisite

Este o situafie de comunicare in care sunt prezente mijloacele artistice (figuri de

stil, imagini artistice),

. . ' . . . r
o

Transmiterea informaliilor se bazeaz5 pe sensul denotativ al cuvintelor prin care se transmit informa{ii despre realitate, Emitdtorul este obiectiv qi prezintd realitatea concretd.
Receptorul este cititorul.

Transmiterea informaliilor se bazeazH pe sensul conotativ al cuvintelor prin care se sugereazl ac{iuni, stdri sufletegti, atitudini ale unui personaj (in textele epice) sau ale eului liric (in textele lirice).

Contextul comunicirii diferd in functie de ideile autorului, in func{ie de tipul comunicirii,

Mesajul este unic, neutru.

Emitdtorul este subiectiv, prezentAnd o lume fictivd. Receptorul este cititorul, Contextul comunicXrii se raporteazd la ac{iune, narator, personaje, conflicte, spafiu Ei timp (ln textele epice) sau la eul liric (ln textele lirice). Mesajul poate fi interpretat ln mai multe feluri deoarece are ca scop oblinerea
efectului expresiv gi al sensibilizdrii,

Limbajul se caracterizeazd prin exactitate, precizie qi claritate deoarece ltilizeaz| sensul propriu al cuvintelor.
Continutul se adreseazd mai ales raliunii pi gAndirii logice.

se

Pe scurt
Pentru ca un text sd fie considerat nonliterar trebuie:

Limbajul este expresiv, realizAndu-se cu ajutorul figurilor de stil 9i al procedeelor

artistice. Continutul se adreseazd sensibilitHtii, imaginafiei qi emofiei estetice a cititorului, Are caracter reflexiv.

Pe scurt
Pentru ca un text sd fie considerat literar trebuie: . SX contind fapte qi intAmpldri imaginare. r Sd transmitX o impresie individuald, subiectivi asupra realitdlii.

. . . ' .

Si transmitd idei, informa{ii, date, evenimente sau intAmpldri reale. Si aibi caracter obiectiv, cu afectivitate minimd.
Sd

informeze receptorul. limbaj specializat pe domenii de activitate. normele de redactare a textului func{ional.

Sd utilizeze un Sd se respecte

20

2L

Proba scrisfl (subiectul r + z)

Genuri literare
Genul liric
Genul liric desemneaz[ acele opere liteare in care se dezvhluie complexitatea lumii interioare qi viziunea unicx despre lume, filtratd prin prisma eului creator. Caracteristici:

liric: este acea instan{[ (acel cineua, mai mult sau mai pu{in identificabil) care comunic6 prin textul poetic idei, gAnduri, sentimente. Este ,,o voce" a emi{dtorului
LtLl care este o abstrac{ie Ei nu trebuie confundatd cu persoana fizich (poetul).

Mdrcile lexico-gramatlcole (insemne/embleme) ale prezen{ei eului liric in textul

poetic pot fi:

. .

Verbe Ia persoana I, pronume 5i adjectiue pronominale de persoana f (daci sunt dominante, vorbim despre o confesiune lirici / mirturie / destdinuire directi a sentimentelor sau ale gAndurilor). Verbe, pronume, adjectiue pronominale de persoana a II-a, uerbe Ia imperatiu, substantiue in uocatiu, interjeclii exclamatiue (daci sunt prezente vorbim de un discurs liric / un monolog adresat, respectiv o adresare directi c[tre ,,un personaj

. ' o ' .

Transmite in mod direct triirile, sentimentele, ideile eului liric. Favorizeazd sensurile figurate ale cuvintelor.
Recurge la imagini artistice, figuri de expresivitate ideilor, sentimentelor, gAndurilor.
Ei

la figuri de stil in exprimarea

Iiric".Ex.

,,Ce te

legeni..." de Mihai Eminescu).

Recurge la mijloace de expresie formale (elemente de prozodie) cum ar rima, versul, versul liber, strofa.

fi ritmul,

Verbe, pronume

9i adjectiue pronominale de persoana I plural (dacd sunt

Trdirile eului liric sunt de o mare diversitate (iubire, tristefe, bucurie, fericire, melancolie, nostalgie, apdsare sufleteascd etc.) gi sunt exprimate prin diferite
ipostaze ale acestuia: indrdgostit, contemplator, confesor etc.

prezente atunci ipostaza eului liric este acela de reprezentant al unei colectivit6li in numele clreia vorbegte),

Tipuri de lirism
.Lirdsm subiectiu: tipul de discurs Iiric prin excelen{d subiectiv, personal, rostit cel
mai adesea Ia persoana L

spccii literare: oda,irnnul, elegia, pastelur, sonetul, ronderur,rneditafia etc.

Comunicarea in textul poetic

(lrrrrunicarca in textul poetic este axati mai mult pe pro\,'ocarea sensibilitetii, a emo{iei.
M ij lo ac e Ie c onrunicdrii

Lirism obiectiu: tipul

de discurs liric prin care subiectivitatea eului este disimulatd, iar autorul comunici cu cititorul prin intermediul unor mbqti sau roluri. Poezia liricX obiectivd este numitfl qi lirica rolurilor (ex, ,,Luceaf6rul", de Mihai Eminescu). Se caracterizeazH prin folosirea persoanei a III-a,

Propozil[a: textul poetic presupune un alt tip de propozi]ie ce nu se organizeazd

pentru a reda o ac{iune, ci pentru a reda un imaginar poetic. secuenfa poeticd: reprezintd o succesiune de propozilii care alcdtuieEte o imagine

Tr[s[turile limbaj ului poetic

Reflexiuitatec este o caracteristicd a limbajului poetic modernist. Textul liric este un monolog interior sau un monolog adresat cu puternice note meditative, avAnd caracter confesiv, prin care se exprimi trdiri, emofii sau idei profunde, Tonul poeziei poate fi elegiac, Intelectualizarea emotiei contribuie la reflexivitatea limbajului poetic, deoarece discursul poetic este, in primul rAnd, rezultatul unui proces de meditalie asupra condiliei umane. Din punct de vedere stilistic, limbajul reflexiv presupune confesiunea directi, prezen{a mdrcilor gramaticale ale eului liric, valorificarea sensurilor figurate ale cuvintelor, prin care poetul igi mdrturiseqte trdirile, emotiile. (Ia moderni$ti, Ia romantici)

poetici, axat6 pe o idee, o emo{ie. strofa: poate si se identifice cu secventa poeticS, sd cuprind6 mai multe secvente sau
sd alcdtuiascd o secven{d cu

strofa/strofele urmdtoare.

Instan(ele comunicdrii in textul poetic

Comunicarea in textul poetic este definitd prin eul liric qi prin raportul autor-eul liric.

Autorul/ P oetul: creatorul versurilor.

24

o trlsituri specificd a Iiricii moderniste gi a liricii printr-un limbaj poetic aparent simplu, fird o evidentd realizati contemporane,
Ambiguitateo este

25

incirc[turl

de figuri de sti]. Invers proportional cu simplitatea limbajului creqte

insi Figuri semantice Personfficared este o figurd de stil prin care se atribuie insuqiri omeneEti unor fiin{e necuvAntdtoare, unor lucruri sau unor fenomene ale naturii. Ex.: ,,Din v[zduh cumplita iarnd cerne norii de zdpad6..." (Vasile Alecsandri)
asemdnare intre

dificultatea descifririi ideii poetice, a mesajului. ln poezia postmoderni ambiguitatea

discursului liric este sporit de renunlarea la punctualie sau de asocierile aparent

absurde ale unor termeni, (Ia moderniEti, Ia postmodernigti)

Sugestia este una dintre caracteristicile limbajului poetic. Imaginarul poetic este conturat ln imagini cu mare putere de evocare, astfel incAt spa{iul poetic devine o stare de spirit. Cu ajutorul simbolurilor,
simboliEti) asocierilor neobiqnuite (inedite) de termeni sau cu ajutorul alegoriei este construit mesajul. (la

al imaginilor artistice, al

Cornpo;rafia este figura de stil cu ajutorul cireia se exprimd un raport de doui obiecte, persoane sau ac{iuni, cu scopul de a evidentia unul

dintre termeni. Comparalia are doi termeni intre care apare un element de legdtur[,
care poate fi', ca, atm, precum, asemenea, aidoma, Iafel ca, asemdndtor cu etc, Ex.: ,,RAul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur..." (Vasile Alecsandri)

Expresiuitatea se referd la capacitatea limbajului poetic de a exprima lntr-o

manierd plasticd, diferitfl de acea a limbajului uzual, idei concentrate, cu maximd

incdrc[turi afectivl qi subiectivh. Expresivitatea

se realizeaz5 atAt

prin figuri de stil,

(sensurile

Epitetul este figura de stil care constd in determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., pentru a exprima acele insugiri ale obiectului care
infdfiqeazh imaginea lui aga cum se reflectd in simlirea qi fantezia scriitorului. Ex.: ,,O

prin imagini artistice, prin sintaxa poetic6, prin topic6, punctua{ie qi prozodie, cAt qi

prin modul individual al fiecirui poet de a folosi materialul lexical

cuvintelor) al limbii.

rizvrititi

arnar / Strebate parcul secular" (George Bacovia) / ,,ln seara / De la strdbunii mei pAnd la tine" (Tudor Arghezi) Alegoria este figura de stil care consti in prezentarea unei idei abstracte prin elemente concrete, substituind o imagine cu alta pe baza unor asemXniri. Ex.:
pasdre cu glas
care vine

Figurile de stil
Fi.gurile de sfil sunt procedee prin care se modifici in{elesul propriu al unui cuvAnt

Alegoria moarte-nunti din balada populari,,Miori{a".

sau constructia gramaticalI uzualE pentru a da mai

multl fortd unei imagini

sau

expuneri. Sunt utilizate pentru a cre$te expresivitatea unui text, care nu definegte, ci
sugereazd, pentru c[ Iumea prezentatd este imaginard, Figurile de stil nu se opresc la limita unui cuvint, ci implicd secvenle mai ample, uneori lntregul text.

Metqfora este figura de stil prin care se trece de la sensul obipnuit al unui cuvAnt la alt sens, prin intermediul unei comparafii subinfelese. Metafora este numit[ Ei compara{ie prescurtatX din care s-a eliminat elemntul de legdturX dintre cei doi termini compara{i. Metafora se combine frecvent cu alte figure de stil. Ex.: Pdrea cI
printre nouri s-a fost deschis (Mihai Eminescu)
o poartd,

Prin care trece albl regina

nopfii moart[.

Figuri de sunet

Figuri de construc{ie Inuersiunea este figura de stil care consti in modificarea topicii propozifiei cu scopul de a scoate in evidenfd, a accentua un cuvent din propozitie, Ex,: ,,Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni il incarc[" (Mihai Eminescu) Repetifia este figura de stil care const5 in reluarea de doud sau mai multe ori a aceluiapi cuvent sau grup de cuvinte cu scopul accentuIrii acesteia/ acestora, Prin repetifie se realizeaz[ Ei muzicalitatea unui text, Ex,: ,,Dormeau adAnc sicriele de plumb, / gi flori de plumb gi funerar vestmAnt - / Stam singur ln cavou,., $i era vAnt... / gi scArfAiau coroanele de plumb." (George Bacovia)

Aliteralia consti in repetarea unor consoane sau silabe de obicei din rdddcina cuvintelor, cu efect imitativ sau expresiv (simbolic). Ex.: ,,Prin vulturi vdntul viu vuia" (George CoFbuc)
Asono:nfa constd in repetarea vocalei accentuate in dou6 sau mai multe cuvinte. Ex.: ,,Cdci unde ajunge nu-i hotar" (Mihai Eminescu)

imit[

Onomatopeec este un cuvAnt alctrtuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se sau se sugereaz[ sunete din natur[. Ex.: Tbopotele de pe coridor i-au
sE iasX

determinat

din sala de qedinte.

Enumerafia este o figuri de stil, care conste in numirea consecutive a unor argumente si fapte referitoare la aceeagi imprejurare sau Ia aceeaqi temd, pentru a

26

27

reda ceva cu mai

multi for{5 de convingere. Ex.: ,,Si strecor pe un fir de a\d I

Iabilis, uiala ca uis, titanul, oglinda etc. tn poezia simbolisti, motive frecvente sunt muzica, oraSul, ploaia, neurozele eIc.

I
Lsitmotiu: o sintagm[, ofrazd., o idee care se repetX in opera literard, mai ales in crealiile lirice (ex, ,,Sunt singur" in poezia ,,Lacustrd" de George Bacovia)

Micqorata, sub{iata Ei nepipiita vaia}[." (Tudor Arghezi)

Oximoronul este o figurd de stil care exprim[ o ironie subtild sau un adev[r
usturitor sub forma asocierii paradoxale
tu, dureros de dulce" (Mihai Eminescu)
a doi

termeni contradictorii. Ex.: ,,Suferin{[,

Figuri de gdndire
stil care constd tn exagerarea reattdili, folosind expresii gi imagini sugestive, pentru a impresiona mai puternic, Ex,: ,,$i vorba'l e tunet,

Elemente de prozodie
Versul
se este un rAnd

Illperbola

dintr-o poezie.

Se

mai numegte shh.

este o figurd de

Strofa reprezinti un grup

r[sufletul ger,
(George Co+bue)

Iar barba din stAnga-l qiunge la

ce,

f $i vodi'i un munte.

de doui sau mai multe versuri unite prin inleles. Strofele delimiteazi lntre ele printr-un spatiu alb gi au un numlr diferit de versuri, dupd Strofa alcetuite dintr-un singur vers se numeste monostih. Strofa alcdtuitd din doud versuri se numeEte drshh. Strofa alcdtuitd din trei versuri se numeEte terfind. Strofa alcdtuitd din patru versuri se numeqte catren.

AnfCteaa erte o flgurd de Etll baaatd Fe opodtla dlntrc dou& ldel, fensmene' altuatll, prsonajo' exprosil etc,, care se pun reelproc ln relief, Ex,l ,,Ea un lnger ce se roag6 f El un demon ce viseaz[," (Mihai Eminescu)

. . . .

cum urmeaz5:

Poeziile

in

Figuri de adresare Inuocafia retoricd este o formuli retoricX de adresare citre o persoand, absenti sau imaginar6, de la care nu se agteapti, de fapt, nicio intervenlie, in literatura
clasic6, presupune ruga adresatl de poet muzei sau divinitetii.

care versurile nu sunt gqupate pe strofe se numesc astrofice sau

continusttue.

Versul

a,lb este versul frrd

rimi.

Md.surs. reprezintl numdrul de silabe dintr-un vers. Ea se poate afla in urma

despdrtirii versului in silabe. Pentru a afla mdsura versurilor unei strofe sau a unei poezii, va trebui aflat mai intAi m[sura fieclrui vers.

Interogaliaretoricd este figura de stil care constl intr-o intrebare sau un qir de intreb6ri adresate unui auditoriu din partea ciruia nu se aqteapt[ rispuns. Ex.: ,,Voi sunteli urmaqii Romei?..." (Mihai Eminescu)
Exclannalia retoricd este figura de stil care const[ intr-un enun! prin care
se

exprimi un sentiment puternic (tristele, bucurie, furie, surprizi etc.). Ex.: ,,Lumina ce largb e! / Albastru ce crud!" (Lucian Blaga)

Ti oheul este unitatea metric[ alcdtuitd dintr-o silabi accentuati una neaccentuata. Troheul este, in general, specific versului popular, fiind mai alert, mai dinamic. Se asociazd cu stirile de suflet senine, optimiste. Se regiseqte gi in crealia culti. Ex.: ,,Doini, do:ini, gientic dulce ." (Folclor) Iannbul este unitatea metricd alcdtuitd, in versificalia modernd, din prima silabd neaccentuati gi a doua accentuata, Iambul este un metru grav, cu o tonalitate joasi, scdzut6, sugerAnd tristelea, ap6sarea, meditalia, Ex.: ,,Mdritd fle dimineata,,.,'
(George Coqbuc)

gi

Imprecalia este o figurI de stil prin intermediul ciruia se cere cu persisten!5 pedepsirea unei persoane sau se exprimX dorinla de a pedepsi, Se mai numeqte qi
blestem. Ex.: ,,Cd aga te-oi blestema, / De luna pe cer a sta / SteIeIe cd uor pica pdmdntul cd s-a-ntinde / $i blestemul meu te prinde." (Mihai Eminescu)

$i

Rimc reprezinti identitatea sunetelor la sfhrqitul a doui sau mai multe versuri, incepand cu ultima vocal[ acc,entuatd, consti in a face si coincid[ silabele de la
sfrrqitul a doud sau mai multe versuri, Aceastd potrivire lncepe cu ultima vocali accentuatd, CAnd rima este imperfectd, ea poart6 numele de asonanfd, ln aceastx
situafie, se potrivesc ultimele vocale ale versurilor gi, aproximativ, consoanele,

Elemente de recurentd
poetic.

Motiu poetic: unitate minimald care contribuie la conturarea temei intr-un text ln literatura romantici, de exemplu, se intAlnesc motive precum fortuna

Tipuri de rimi:

Rima imperecheatd: versurile rimeazi doui cAte doui (aabb).

28

29

v
. . . . . . . . '
Rima lncruciqatI: primul vers al unui catren rimeazd cu al treilea, iar al doilea rimeazX cu al patrulea (abab).

il-

. . .

Des:ft$urarea ac;iunii: conline totalitatea intAmpl5rilor Ei a evenimentelor

care formeazd ac{iunea operei.

Rimd imbrl{iqati: rimeazi primul vers cu al patrulea 9i al doilea cu al treilea (abba).

Monorim[: constd intr-o rimd ce apare succesiv la mai multe versuri qi

specifici poeziei populare (aaaa). Rimd alb6: in poeziile contemporane (fdrd rimd).

Punctul culrninant: reprezint[ maxima intensitate Deznoddtndntul:

este

conflictului din operd.

este

finalul ac{iunii care cohtine rezolvarea conflictului.

Func{iile rimei: Metricd (parte componentd a metrului ce determind ritmul poetic). Eufonicd (valoare sonorX, muzicald), Organizatorici (determind organizarea textului in strofe).
Semanticd (accentueazd sensul versurilor). Esteticd (sensibilizeazS receptorul).

Naraliunea
Este principalul mod de expunere al textelor epice care otganizeazd compozi[ia operei. Narafiunea este o relatare a unor intAmpldri intr-o anumit[ ordine, care, legate de

personqje, formeazd acliunea unei opere epice, Autorul povestepte fapte qi intAmpl[ri prezentate intr-un loc Ai un timp determinat.

in versuri in care autorul igi exprimd crezul liric/propriile convingeri despre arta literari qi despre aspectele esentiale ale Arta poeticd
este opera literard
acesteia, Autorul iqi exprimd in mod direct concep{ia despre poezie (principiile de creatie: elemente de laborator poetic, surse de inspiralie, teme, modalit5{i de crea{ie

Instanlele comuniclrii narative

Orice operi literari epicd instituie o rela[ie de comunicare specificd gi presupune

qi de expresie; rolul social al poeziei) qi despre rolul poetului (rela{ia poetcrea{ie/inspira{ie; raportul poetului cu lumea sau cu divinitatea; rolul siu social).

existenfa instanlelor comunicdrii Rarati!'ei autor, narator, personqi qi cititor, eomunicare se face dinspre autor cbtle cititor prin intermediul naratorului qi al
person4jelor,

Autorul

Textul epic
Acfiunea

f proza narativ[

Autorul este o persoani reald care ueeazd o operd qi igi prezinti propria viziune
despre realitate.

Cititorul
Cititorul este o persoand real5 care recepteazd mesajul unei opere literare, text care il cunoaqte prin actul naririi.
pe

Acfiunea este totalitatea faptelor 9i intAmpldrilor dintr-o operd epic, Poate fi: . SimplX, lineari, cu un singur plan narativ. . Complexi, ramificati, cu ac{iune desfiqurati pe mai multe planuri.

Nglo,torul
Naratorul relateazd faptele 9i intAmpldrile la care participd un anumit numdr de personaje, El este vocea delegati de autor pentru a povesti lntAmpl{rile gi pentru a
descrie locurile qi personajele,

Momentele subiectului
Subiectul operei literare este constituit din succesiunea faptelor qi a intAmplErilor la care participd personaje care sunt caracterizate prin intermediul evenimentelor
povestite.

Expozifiunea: este partea de inceput a ac{iunii in care sunt precizate locul,

timpul, unele personaje
gi

imprejuririle in care

se desfiqoarb acfiunea.

in funclie de perspectiva narativ[ existi mai multe tipuri de naratori: o Narator omniscient: cel care qtie totul despre personaje, cum gAndesc pi cum aclioneazl ele, Relatarea evenimentelor se realizeazd la persoana a III-a,
nara{iunea fiind obiectivE.

. Intriga:
acfiunea.

este momentul care instaleazi conflictul operei, care pune

in

migcare

Nerator omniprezent / narator-personaj: cel care participH la ac{iune qi este implicat afectiv in evenimente. Relatarea se realizeazd la persoana I, nara{iunea fiind subiectivi.

3o

31

rr
. . t
Narator-martor: cend relatarea faptelor se face din punctul de
naratorului. EI povesteqte la persoana I dar nu apare in dialoguri.
de gradul

vedere al

Realist (caracter tipic care se manifesti in imprejurdri tipice, provenit din

diferite straturi sociale)

ln funclie

implicdrii in evenimente naratorul poate fi: Obiectiu; neimplicat in evenimente, omniscient qi omniprezent, poveste$te, ln

Naturahsf (caracter complicat psihic, cu comportament qi ac{iune determinate

de cauze ereditare, instinctuale, obsesii)

mod obiEnuit, la persoana a III-a

Subiectiu: este qi personaj al operei qi povestegte evenimentele la persoana

Modern (caracter individualizat, dilematic, contradictoriu, cu viziuni inedite asupra existen[ei, cu sondarea vie]ii interioare)

Personojul
Personajul este o persoand fictivi, creati de autor care ac{ioneazi intr-o operd literari. Personajele pot fi incadrate tipologic:

Instan{ele narative
Perspectiua nolatiud: denumeqte raportul dintre vocea narativi qi evenimentele
descrise.

. . , . . . . . . . . . . . .

Dupd locul ocupat in operi:

. . . . . .

Principal
Secundar Eqisodic

Auctoriald: prezentarea evenimentelor din perspectiva naratorului obiectiv, naraliunea fiind realizatd la persoana a III-a. Auctoriald: relatarea evenimentelor din perspectiva naratorului subiectiv,
nara[iunea fiind realizatd la persoana I.

Dupd modul in care sunt constituite:

Perspectiua temporald: relatarea evenimentelor intr-o anumitd ordine.

Cronologicd, continud (bazatd pe relatarea in ordinea deruldrii evenimentelor). Disconhnud (bazati pe alternanla temporald a evenimentelor).

Indiuidual
Colectiu

DupI calithlile morale pe care le de{ine:

Pctzitiu

Perspectiu a spafiald: relatarea intAmpldrilor intr-un anumit spa{iu.

ReaI, concret,

Imaginar, ?nchis (interiorul personajului).

NclJ1tiu

Dupir laportul Ior cu realitate:

Conflictul
Conflictul pune in migcare ac{iunea unei opere literare gi determind comportamentu}, reacfiile, gAndurile 9i atitudinile personajelor. Conflictul poate fi:

Fcntosfic Legendar

Istoric
Alegoric

Dupd gradul ior de complexitate:

.
psihologicd, au valoare

in functie

de

o Caractere (sunt construite

general-umani)

num[rul personajelor implicate:

pe o singuri tr[sdturd

. , .

Indiuidual: Iegat de
personajului.

un singur personaj, care

eviden{iazd trisdturile

. . . . .

Tipologice (sunt reprezentative pentru un caracter uman qi au o trdsdturd

definitorie)
Complexe (cu

Calectia: intre dou6 sau mai multe colectivit[fi, din eare una poate fi intruchipat de un singur prEon4i, earc astfel dcvinc peroonqj rcprezcntant
(exponential),
de domeniul la care se referX:

trisituri

complexe, uneori contradictorii)

in functie

de curentul

literar:

in functie

Clasic (caracter puternic, dominat de atitudini morale puternice)

Romanttc (caracter excep{ional, cu trdiri interioare antagonice, inadapta{i,

rdzvrdtiIi)

. r . .

Social
Lstoric

Moral
Psihologic

32

33

:
.
ln functie
de rela{iile dintre personaje qi specificul acfiunii:

. . ,

Principal
Secundar Euolutiu

Epilogul este partea finalX a unei opere epice avAnd rol de concluzie' Rolul epilogului este acela de a sublinia ideea principali a operei sau de a oferi informa{ii ulterioare despre destinul unor personaje.

Motiv literar
Motivul reprezintd modalitatea prin care se realizeaz{ tema unei opere literare. Poate

Mijloace

Ei

modalitili

de caracterizare a personajului

literar

fi o situa{ie

cu caracter de generalitate, o structurl sau o formulS repetatd in cadrul

aceleiaqi creafii sau

in mai multe creatii.

Caracterizarea personajului este un procedeu literar 9i un tip de text descriptiv prin care este prezentat un personaj al unei opere literare, relevAndu-se trdsdturile sale fizice, morale, comportamentale, relalia cu alte personaje qi cu mediul in care
ac{ioneazd,

Lait-motiuul este acel motiv care se repeti intr-o operi literard Ei constituie un element de legdturi in structura operei literare'

Portrete Portretul Tt2ic inseamn[ detalii referitoare

personajului.

la

Tem[, idee,
jurul cdreia

titlu
intreag[ lume imaginari.
o

infrligarea Ei vestimenta{ia

Temc este aspectul cu caracter de generalitate care sti lahaza unei opere literare in
se dezvoltd o

PortretuI moral prezintd trisiturile suflete$ti, trdslturile de caracter, atitudinea

moral6 qi principiile etice ale personajului.

fdeea

este conceplia

sciitorului despre

problematici legatl

de

via{['

Portretul psihic contureazX caracteristici ale personalitilii eroului, tr6sdturile sale

inndscute.

este un mijloc conven{ional de identificare a unei opere, dar in general face referire la tema, ideea operei sau la personajul central al operei (personaj eponim)'

fitIuI

Portretul complex cuprinde trisiturile fizice, morale qi psihologice ale personajului

caracterizat.

lnceput, final, secvent[ narativ[

Inceputul
este inceputul unei opere epice care

Mijlo ac ele
exprimi in mod concis semnifica[ia

Si mo d olitd.tile de coir

acterizsr e ale p er sonoiului liter qr sunt :

lntregului text. Poate con{ine descrierea mediului, fixa locul debutului sau al desfiquririi actiunii,
face referire Ia un eveniment anterior.

Caracterizare directd: este o modalitate de caracterizare clasicd, descriptivd de tip portret. Se realizeazi prin: . Caracterizare ficutd de citre autor/ narator

evidentiazd viziunea scriitorului asupra reprezent5rii operei qi viziunea artistici ca o concluzie 9i asigurh coerenta textului.

Finalul este partea de sfhrqit al unei opere epice care

' . . . . . . r

Caracterizare ficutd de cltre alte personaje Caracterizare ficutd de personajul insu$i (autocaracterizare)
Se

secuenfa nsratiud este partea unui text narativ care con{ine o singuri ac{iune, realizatd de unul sau mai multe personaje.

Caracterizqre indirectit: este o modalitate de caracterizare bazati pe deduc{ie' realizeaz[ prin;

Faptele personajului

Prolog, epilog
h'ologul este partea de inceput a operei literare in cuprinsul cdreia este anun{at[ tema qi conflictul operei Ei are rolul de a capta aten{ia cititorului. Uneori sunt anticipate evenimente care vor urma in decursul acfiunii. Poate apirea sub forma
unui monolog expozitiv sau sub forma unui dialog intre personaje'

Modul cum vorbeqte Comportament $i atitudine

Gesturi Si mimici

Vestimentatie
Nume sau porecld

Relafia cu alte personaje: este o modalitate de caracterizare bazatX pe interrela{iile dintre personaje.

34

35

/ cadrul in care acfioneazd: este o modalitate de caracterizare care are la baz[ identitatea social[ a eroului gi raportul lui cu rea]itatea.
Mediul

Structura qi compozilia textuiui dramatic

Actele sunt principalele diviziuni ale operei dramatice care structureazd subiectul, reprezentAnd o etapd a desfhgurdrii ac{iunii in piesa de teatru.

Genul dramatic
Genul dramatic este una dintre categoriile fundamentale ale literaturii Ei reunegte acele opere literare in care autorul igi exprimd ideile, sentimentele gi concepliile prin

Tsblourile sunt diviziuni specifice pieselor moderne sau pot fi subdiviziuni

actelor qi marcheazi schimbarea de decor sau trecerea

ale

timpului.

Scenele marcheazi ieqirile sau intr[rile personajelor in scend'

intermediul personajelor gi al ac{iunii, scriitorul fiind prezent numai in indica{iile scenice qi de regie cuprinse in didascalii. Genul dramatic cuprinde totalitatea
operelor literare cu structurh dialogatd menite sd fie prezenate pe o scend.

Indicafiile

scenice

regizorului in vederea montdrii spectacolului, Aceste indicafii se pot referi la decor, la gesturile, mimica, intona{ia sau mi$carea actorilor, la efectele de sunet sau lumini'

didascalii cuprind indica{iile autorului destinate actorilor,

Tr[s5turile genului dramatic . Cuprinde opere redactate cu scopul punerii in scen6, este destinati
scenice.

interpretdrii

personqjele operei dramatice sunt cele care participh la subiectul piesei. Personajele operelor dramatice se pot calsifica in func{ie de importanla pe care o au in derularea evenimentelor in personaje principale, secundare, episodice sau figuran{i. AvAnd in vedere felui in care sunt conturate ele pot fi indiuidualizate, tipice sau simbolice.

. . . . , . . . . .

Operele dramatice au caracter ficlional.

Conflictul dramatic
Esenla unei opere dramatice este date de conJTict, care se definegte prin urmdtoarele

Exprimarea indirectd a raportului euiui creator cu lumea prin prezen{a ac}iunii 9i

a personajelor.

trisdturi:

lnftiti$eazi, cu ajutorul personajelor, o intAmpiare, o inldnluire de evenimente,

plovocate de o cauzh anume, de variate stiri conflictuale. Dramaturgul nu povestegte faptele, ci le lasd spectatorului.

si

se desfbqoare

in fa{a (cititorului)

. . . .

opozitia intre for{e ostile in planul faptelor, al reac}iilor, al atitudinilor. Prezenta unui obstacol intre forlele opuse.
Crearea unei

Conflictul este suslinut qi

situatii de crizi. prin tehnica suspansului, care produce unele evenimente

neaqtepate, duce la rdsturnari de situatie.

Atitudinea, ideile qi sentimentele autorului reies indirect, vor fi deduse de (cititor) spectator in urma (lecturii textului) vizion[rii spectacolului. Spatiul si timpul sunt, oarecum, limitate. Actiunea este bine organizatd, concentratX.

Conflictul dramatic poate fi:

. Co4tlict exteriori .
contradic{ii interioare.

opozilia dintre doud sau mai multe personaje, dintre

atitudini, sentimente sau idei.

Co4flict interior: in plan intim, cAnd personajul este dilematic, sfAqiat de

Autorul se manifestd direct doar prin metatext, iar indirect prin cele expuse in
indica{iile scenice. Personajele iau aproape in totalitate locul autorului qi au roluri decisive, fiind for{ele dramei. Modul de expunere este dialogul.

Modul de expunere
Modul de expunere specific operelor dramatice este dialogul care presupune o
succesduns de replici care
se

intercondilioneazi semantic:

. . .

Interogatia marcheaz[ declanqarea dialogului' Replicile pot fi scurte, laconice sau ceremonios ample (realizate prin alternarea timpurilor verbale, exclamalii, pauze in rostire),
Din dialog derivi qi cAteva procede artisticer apostrofa, invocatia, interogafia retoricX.

36

37

-r
Dialogul alterneazd cumonologul dramatic care poate fi de doufi feluri: r Solilocuiu (se tine in prezenfa sau absenta unui personaj de care se face abstraclie), . Monologul propriu-zis, destinat unui personai, cu intenfia clard de a fi receptat

l['
prin Drannaeste o specie a genului dramatic, caracterizati prin ilustrarea vie[ii reale situa[ii intermediul unui conflict complex qi puternic al personajelor, cu intAmpl6ri 9i tragice, in care eroii au un destin nefericit. Dramele acoperi o male varietate

Modalitili de caracterizare
Caracterizare directd
se

personajului dramatic

tematici: social[, istorici, mitologica, psihologicx etc. Drama are tendinia de a reflecta intreaga complexitate a vielii reale, fiind o specie supusd conventiilor, altfel
decAt tragedia, folosind atAt personajele individualizate, cAt qi personaje tipice, din cu cel care, de altfel, a evoluat, Drama apeleaztr la un limbaj solemn, ce alterneazH a esen{ial5 Componenta comice' lexicale resurse la poate recurgi sd familiar, dar Ei personalitatea contureazX prin se care conflictul insi rimAne acestei specii literare

. . . . . . '

realizeazi de citre:

Alte personaje din pies6

Personajul insu$i
se realizeaz6

AErqatarlaaran lndb'cetd
ln care este pus
Mediul ambiant qi social Numele personajului

prin:

eroilor dramatici.

Prln actiunile, gAnurlle, vorbele, atltudlnlle personajului qi mai ales prin situatiile

Relatia cu celelate personaje

Didascalii

Speciile genului dramatic: comedia, tragedia qi drama

Comedia este o specie a genului dramatic, care satirizeazd intAmpldri,
aspecte

sociale, moravuri prin intermediul personajelor ridicole, lntre care se nasc conflicte puternice gi are scopul de a indrepta defectele umane prin rAs, avAnd rol moralizator. Modalitatea artisticd folositd este comicul, acesta fiind o categorie esteticd care are la bazii contrastul dintre esen[i Ei aparen{i.

Tipuri de comic: . Comicul de intenfie

apar{ine autorului qi const6

in morar,urile sau defectele

. hmicul de situatie leiese diD ilcurcitu4 otrfizii, coincid4e, echiwc, Islatf su@Biw, guiproquo - ut (= lnlocuirea cuiva plid altciDwa, substituire), . . .
acumularca progresivl, repetilia, volutia irvIsi e&.
I
i

umane alese pentru a fi sanc[ionate.

Comicul dp nume
caracterul aceltora.

nunle persoMjlor sult susEiti, *icAnd trimiter spre

peftonajl inhuchi!aze defecte unan.

Comicul dp cara1tet

Comiarl de Limbaj rciese cuvitrt opure ca Eens etc.

dh

gre-eti,

ticuri \rbale, no$ens, asociera unor

I

fitagedia elt o

dran|tic, ln liozi sau ln \rsuri, rcprezentend personaje putemic aryajat in lulta cu destinul potrhniq cu ordinea existertl a lunii ori cu propdite lor s[tine[t, acelt conflict solugonandu-s cu martea
spcie a gnutui

38

39

tr
Curente culturale qi literare
miqcare literarh care grupeazd scriitorii dintr-o anumit5 epocd istoric[, ei avAnd o viziune comun[ despre arta scrisului, care se exprimd prin teme, motive comune, stlri Fi viziuni artistice asemdnltoare, formule expresive tipice. Sintagma ,,curent literar" este formulati Ei in alti termeni: perioada literard, stilul epocii, S coala lit er a.r d. Caracteristicile unui curent literar sunt:

Romantismul
Curent literar manifestat la sfrrEitul secolului al XVIIIIea Ei inceputul secolului nl

Curent literar

XIXlea.
Principiile estetice ale romantismului:

. . . . r
a a a

r ' . ' .

Domind sentimentalismul care presupune pasiune, vis, subiectivism, spontaneitate, sinceritate emolional6. Cultivi sensibilitatea, imagina{ia, fantezia. Scriitorii evadeazd din lumea realX in lumea fanteziei, a visului sau in trecut,
evadarea

Existenta unui program estetic Ei conturarea unei congtiin[e estetice a creatiilor.

fiind

formd de refuz a realitilii,

Acoperi o perioadd mai ampl6. Se dezvolt[ intr-un context geografic pi cultural larg, international, Exist[ un cod stilistic comun, sustinut prin reviste, cenacluri, societi{i literare. Scriitorul iqi pistreazl originalitatea, dar respectd gi o parte din principiile estetice, din regulile codului stilistic respectiv.

Cadnrl ideal pentru vis este noaptea, iar motilul tipic este luna, un obiect al meditatiei. Se caracterizeaz[ prin contradic[ia calitHlilor umane. Eroul romantic este un erou nelnfeles, singuratic, avAnd trls5turi excepfionale qi acfioneaz6 ln situafii excepfionale.

introduc noi categorii estetice ca: urAtul, grotescul, fantasticul. Domind libertatea formali in exprimare, se lXrgesc sursele de inspirafie' Se manifest[ interes pentru meditatiile filozofice, pentru definirea timpului qi a
Se

Clasicismul
I

spafiului.
Se caracterizeazd

prin amestecul genurilor literare.

Curent literar manifestat in FranJa secolului al XVIIlea.

a a

Modul de exprimare preferat este ironia romantic5. Procedeul preferat de romantici este antiteza Ei hiperbola.

I'rincipiile estetice ale clasicismului: . DominX rafiunea, ordinea qi rigoarea, care presupun m[sur[ in toate, echilibru,
logicd, perfectiune, armonie, obiectivitate.

r . . . . . . .

Realismul
Curent literar care se manifesti la mijlocul secolului al XIX-lea gi care pune accent pe relalia dintre artd qi realitate, pe aspectele legate de redarea obiectivd a realitifii complexe a vie{ii Ei incadreazd personajele in tipologii, La nivelul stilului narativ se cautd obiectivitatea qi o exprimare cAt mai exact6, ceea ce se numeEte stil anticalofil (acest stil este o atitudine a scriitorilor moderni de a renunla la infrumuse{are in favoarea exprimirii exacte a faptului de viatl).

Stilul operei este caracterizat prin sobrietate, claritate, simplitate, nefiind apreciat pitorescul de limbaj.

Atentia este lndreptat[ cdtre fiin{a uman6: om bine-educat, moral, generos, capabil de fapte eroice, dupi modelul antic. Personajul literar este un ideal uman, care are trdsdturi specifice ca: vitejia,
curajul, laEitatea, zgArcenia.

Eroii clasici sunt caractere puternice, proprii lor stdpAni care-gi fac mereu datoria,
invingAndu-qi sentimentele potrivnice. Finalitatea operei clasice este deopotrivl estetica qi etica. Fenurile literare nu trebuie s[ fie amestecate. Arta este chematX sd evoce generalul gi esentialul. Arta este mimesis: datoria scriitorului este sd creeze o lume verosimil6.

Trdsiturile curentului realist: . Reprezentarea veridicd / autenticd a realitilii contemporane Ei a moralurilor

. .

epocii. Adoptarea stilului impersonal, obiectiv (fXrX implicare in via{a personajelor), Romanele prezintd eEecul unei lumi, a sentimentelor umane degradate.

4o

4L

V
manifesti interes pentru aspecte ale societ5{ii sau mentalitatea unei epoci care influenleazb individul,
Se

t I
I

Se
Se

manifestd o atitudine critici fa{6 de societate (fresed social6),

lnlflturi lirismul

sau idealizarea,

apisarea singurltilii, spaima de moarte sau de neant, oboseala psihic[, izolarea, monotonia. Se utilizeazi aceleaqi recuzite de teme: iubirea (motiv de reverie qi newozi), oraEul

Se utilizeazfi
Se

tehnicile de analizd psihologic[, accentul punAndu-se pe ilustrarea

complexlt[]li umaRe,
a a

sufocant (element al izolirii), natura dezolanti qi apocaliptici, singurdtatea, condifia nefericit[ a poetului intr-o lume superficiali, moartea, vdzutd ca
descompunere lentd.

obiectivizeaz[ perspectiva narativ[. Se realizeaz[ obseryarea social[ qi psihologicd,

Se recurge la tehnica

I I

detaliului.

Motivele tipice: culori, metale qi pietre pre{ioase, linuturi exotice, apa sau ploaia, amurgul, florile cu parfum puternic, vAntul, frigul, instrumente muzicale, anotimpurile (toamna), iubita bolnavh sau moartd.

Teme preferate sunt: averea, familia, parvenirea, avari{ia.

Vizionarismul poetic se bazeazd pe coresponden{a intre lumea erterioari qi

interioarS.

cea

Naturalismul
Naturalismul este o continuare a realismului. . Analizeaz[ realitatea, dar accentueazd aspectele eibrutale, crude sau patologice. r Sunt importante stirile fizice qi instinctuale, schimbirile de comportament din
cauza mediului,

Principalul mijloc de exprimare artisticd este simbolul (figurh de stil prin care

se

exprimX o imagine abstarcti cu ajutorul unei imagini/obiect concret), corespondenla

(mijloc de exprimare artisticX prin care se exprimi rela{ia intre eul liric

Ei

t !

. '

Se pune accent pe investigarea psihologicd sau psihicd a

individului.
a a

Sthrile analizate sunt: obsesia, frica, ldcomia, declinul psihic sau moral, nebunia.

univers), sinestezia (figur[ de stil care reprezintd realitatea prin amestecarea de diferite simturi). Se recurge la sugestia senzatiilor qi a stirilor poetice care se produc simultan. Se pune accent pe muzicalitate prin: repetifii, refrene, muzicalitatea/sonoritatea versurilor, ritmuri gi rime, eufonii, enumeralii, repetifii, Se valorificd forfa de sugestie a culorilor, fiecirui sentiment ii corespunde o culoare,
Se

cultivi versul liber: strofl asimetric[, versificatie liberi, ritm variabil.

Simbolismul
Curent literar care se manifestd la inceputul secolului al )O(Jea qi pune accent pe valorile muzicale si simbolice ale cuvAntului, pe st6rile sufleteqti vagi, pe sugestie, mister, coresponden{e intre lumea inconjuritoare Ei sentiment. Caracteristicile simbolismului sunt: r Este definiti ca,,arta de a sim{i". . Se foloseFte simbolul pentru a sugera corespondenfele dintre diferite elemente ale universului, legdturile ascunse dintre lucruri. ' Se cultiv[ sugestia pentru exprimarea stdrilor inefabile, vagi, confuze, speciflce universului poetic. . Viziunile poetice ating domeniul suprarealitlfii, al inefabilului.

Modernismul
Curent literar care se manifesti in literatura romAn6 in perioada interbelici.

Trdsiturile poeziei/liricii moderniste sunt:

r ' . . r . r

Preocuparea pentru marile probleme ale cunoaqterii.

Preferinta pentru universul citadin, pentru complexitatea acestuia,

Cultivarea luciditdtii in actul de crealie liricd, Disparitia speciilor eongasrate gi lnlocuirea lor cu formule poetice inEofite (neobiqnuite): ,,inberipfle", ,,pgalm", ,,grion"r ,,poem intr"un v6rit', ,,eatren", cAnt6o", Artle poetlce dobAndese o valoare emblematleA pentru unlversul poctle, pentru estetica personali, pentru viziunea asupra lumii.

. .

Se manifestd preferinta pentru stirile confuze, imprecise prin care se transmit diverse senza{ii, impresii, stdri ale spiritului.

Stirile poetice se caracterizeazd prin decaden{d, astfel stirile sugerate sunt: tristefea, suferinfa, deznddejdea, frica, delirul, nevroza, spleen-ul (plictisul),

Noul limbaj poetic se caracterizeazi printr-un vocabular insolti (neobiqnuit), prin ambiguitate semanticd, prin sintaxb elipticX, prin lnnoirea metaforei, preferinta pentru versul alb (f[rb ritm, fhr6 rimd). Coexistenla

in versificatie a prozodiei

consacrate cu versul liber, versul alb,

absen{a strofelor (strofe inegale)

ritmuri interioare.

42

43

frrd majusculd, dispar punctul qi virgula), se folosesc intens punctele de suspensie ca semn al sugestiei.
Modificarea punctua{iei convenlionale (versurile incep
Ilustrarea esteticii urAtului.

a a a

Poezia se caracterizeazi
Se preferd parodia,

prin expansiunea imaginatiei,

fanteziei.

umorul, ludicul. Se cultive sensibilitatea, ironia, exotismul qi confesiunea.

Limbajul poetic este surprinzdtor, caracterizat prin ermetism, abstractizare,

Tradilionalismul
a

esen{ializare.
Se Se

preferi exprimarea metaforic[.

introduc elemente suprarealiste.

care se manifestd ln literatura romAnfi in perioada interbelicX qi exprimX un atagament excesiv pentru valorile trecutului, ale traditiei, v[zute intr-o pozitie de superioritate fatX de cele noi. Este

o atitudine culturald

Postmodernismul
Curent literar ce indici exact legXtura cu modernismul, situAndu-se istoric dupi momentul ,,modernism", Acest curent literar apare nu doar in literaturd, culturd, arhitecturd sau in artele plastice, ci qi in filozofie sau disciplinele social-politice.

ln literatura romAn6, de orientare tradi{ionalistX au fost: sdmdndtorismul, poporanismul qi g&ndirismul. Aceste doctrine preiau ideea cd istoria, folclorul qi natura patriei sunt domenii relevante ale specificului unui popor, la care se adduga, in perioada
interbelicd, 9i credinta ortodox6. TrdsXturile tradilionalismului sunt: . lntoarcerea la originile literaturii. . Ideea cd mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor.
a a a

Trisiturile postmodernismului sunt:

Postmoderniqtii modificd fundamental conceptul de ,,literatur5", care se extinde acum dincolo de spaliul pur beletristic, introducAnd qi genurile nonficlionale

Promoveazd problematica tiranului. Pune accent pe etic, etnic, social.

fiurnal, corespondenfi, literaturd de popularizare) qi literaturile noncanonice (literatura minoritililor nalionale, de exemplu).
Scriitorul postmodern tr[iegte aplsat de povara secolelor anterioare, fiind conqtient ci totul a fost deja scris gi c5 el trebuie acum s5 reinventeze fragmentele culturale cu sens, potrivit sensibilitX{ii sale, Autorul postmodern preferi jocul cu limbajul qi colajul de sintagme, de teme sau de motive din epocile literare precedente. Citatul ironic, jocul sau parodierea modelelor, dialogul intertextual, paraftaza indicd
presiunea livrescului (a cotidianului) asupra existentei,
a a
a

Cultivi universul patriarhal al satului.

folclorul sunt principalele izvoare de inspira{ie, dar intr-un mod exaltat. Ilustrarea specificului nalional, in spirit exagerat. Introducea ideilor religioase (ortodoxiste) in opere. Istoria
Ei

Neomodernismul
Este un concept ce desemneazd spiritul generaliilor de creatori care s-au afirmat dupl cel de-al doilea rdzboi mondial. Neomodernismul reprezint[ un curent literar destul de eterogen, ai c6rui reprezentanli au exploatat intr-o manieri personal5 toate resursele liricului, de la rAsul grotesc la sensibilitatea pur6, de la ironie la tragic, de la retorica angajat6 la inefabilul sublim al cuvAntului liber.

anuleazi granitele culturale, limitele genurilor qi ale speciilor literare. Literatura este inscenati, in mod ludic, fhri tragism gi fhrd inocen{i.
Se

Fragmente, sintagme, laitmotive, atitudini

reasamblate qi puse lntr-o noud lumin[.

din texte

clasice consacrate sunt

Este desolemnizat discusul poetic prin valorificarea prozaismului,

Trisdturile neomodernismului sunt: . lntoarcerea poeziei spre lirism, spre filozofie, spre problemele existenliale.

a a

stilul inalt, solemn, ermetic qi impersonal qi se valorifici, in mod creativ stilurile poetice consacrate, prin ironie, parafraz[ qi parodie. Se practici o poeticd a concretului, a banalului, a livrescului.
Se refuzX Se

. .

Neomoderniqti adoptd formula liric[ a depoetizdrii, a respingerii formelor patetice,

grave.

cultivh intertextualitatea, metatextualitatea qi a transtextualitatea.

Reinterpreteazd marile teme ale literaturii dintr-o perspectivd ludicd, amuzanth, chiar dac6 ascunde aspecte tragice.

44

45

Moduri de expunere
Nara!iunea
Naraliunea este un mod de expunere care constd in relatarea unor fapte, intAmpllri
sau evenimente intr-o anumitd succesiune de momente desfigurate intr-un spatiu qi

Descrierea
Descrierea este un mod de expunere prin care se prezint6 caracteristicile unui coll din naturi, ale unui peisaj, unui obiect, unui fenomen al naturii, unui personaj sau ale unei stdri suflete$ti. lntr-o descriere literard, naratorul iqi poate exprima Ei

timp determinat, la care participi unul sau mai multe personaje. Este un mod
personaje, formeazl actiunea.

de

sentimentele legate de obiectul descrierii (uimire, incAntare, bucurie, fric6, dragoste etc.) Si are rol de pauzl narativ[. Descrierea contribuie la conturarea caracterului unor personaje sau oferd detalii ale cadrului in care se petrec evenimentele,

expunere specific operelor epice. Toate aceste intAmplXri dintr-o naratiune, legate de

in funclie

de modul

prezentirii, descrierea poate fi:

Naraliuneo presupune:

. Litersrd/subiectiud c gtiinfficd/obiectiud
Descrierile literare (eryresiue) pornesc de la impresii qi p6reri personale. EIe nu explici, ci se strdduiesc s[ sugereze frumuselea, mdre[ia sau la nevoie urAlenia a ceea ce este descris. intr-o poezie liric5, descrierea are rolul de a face cunoscute sthrile sufleteqti ale eului liric, stiri declanqate de contemplarea unui peisaj, de evocare unei fiin{e dragi etc. ln interiorul unei naraliuni, descrierea intrerupe cursul povestirii. La inceputul acesteia, descrierea ajuti la crearea cadrului sau a atmosferei de basm in care se vor desf[qura intAmpldrile povestite. ln interior, pe parcursul naratriunii, descrierea are funcJia de a crea o pauzi in ritmul desfXEurdrii ac[iunii. La sfhrgitul unei naraliuni, descrierea poate realiza simetria compoziliei, revenind la decorul de
inceput.
De

Unpouestitor sauunnarator (cel care relateazd sau povesteqte faptele) care poate fi: autorul (relatarea se face la persoana a III-a, deoarece vorLeqte despre altii) sau un personaj al operei (relatarea se face la persoana I, vorbeqte despre sine qi iqi
asum6 rolul de narator qi de personaj).
O actiune (totalitatea faptelor

. .

giintAmplirilor desfdqurate).

Personaje (persoanele fictive care participd la acliune).

Existd rnsi rnulte hpuri de narafiune : . Narafiunea Ia persoana / (naratorul este participant la actiune). . Naratiunea Ia persoana q III-a (naratorul se afl[ deasupra faptelor,
povestegte

qtie totul qi ii

cititorului).

. . . . .

scrier e a subiectiu d/ liter ar d

D escrier ea obiectiu d/

qtiinfficd

Narafiunea impersonald (naratorul se ascunde ln spatele personajelor gi le lasd sd

actioneze singure).

Acfiunile narate se deqftEoard:

Intr-un spa[iureal sauimaginar. Intr-un timp real sau imaginar.

Comunic[ informatii prezentate prin prisma unei perceplii personale.

Comunici informalii, date precise (nume, ani, stiluri, detalii tehnice).

Folosegte un

limbaj mai pufin mai apropiat de cel familiar. specializat,

Foloseqte un

limbaj tehnic de

specialitate.
Se descrie

Fap tele p ot fi pr ezentate : Cronologic (in ordinea in care s-au petrecut in timp).

prin implicarea observatorului ln prezentare.

Se descrie

printr-o prezentare neutr6,

detaqatd a observatorului, Folosegte doar enumeralia qi nu alte

tn

ordine temporaldintdmpldtoare.
FoloseEte o gam5

Funcllile narcflunli,.

bogati de figuri de stil

. r .

(epitete, comparatii, metafore, repetifii

figuri de stil sau imagini artistice,

Pune tn relatie o stare de tnceput a unor

lucruri cu alta final[, modificat[,

se des{hqoard

etc.) qi imagini artistice,

Este un mijloc indirect de caracterizare a personajelor.

Pune

in relatie diferite spatii qi momente in care

actiunile.

in special persoana I, dar qi a II-a qi a III-a.

FoloseEte

Foloseqte numai persoana a

III-a.

46

47

-Tttn func1ie de obiectul descrierii, descrierea literarl poate fi: , De tip tablou (de exemplu: descrierea viscolului, a unui codru, a unui anotimp,
etc.)

. .

Existd mai multe tipuri de monolog literar:

Monologul interior ajutd la caracterizarea de personaj pentru

gAndurile qi sentimentele acestuia.

cE

, r
a
a

sunt redate

De tip portret (de exemplu: prezentarea trisiturilor fizice

personaj, ilustrarea unui sentiment sau a unei stdri sufleteqti).

Ei morale ale unui

Monologul o.dresat

Descrierea se deosebeqte de alte moduri de expunere prin urmdtoarele caracteristici:

este destinat unui grup de personaje, poate lua forma unei declaratii sau a unei confesiuni sau povestiri.

Frecventa substantivelor, a adjectivelor, cu accent pe verbele statice la modul indicativ, timpul prezent sau imperfect.
Prezenfa imaginilor artistice gi a figurilor de stil.

Sunt prezentate trdsiturile caracteristice ale unui obiect, ale unui col{ din naturX
etc,

Prepentarea imaginilor poate fi sistematied qi nesistematieh (sistematicbr din plnnul depKrtet 6pre se! aptoplat FBU {nvsrsi de la dreepte la atAnga 6su lnvcrsi de
sus tn Joa aeu inverai nealrterfletis&i Eel sere degerie Frealnt6 ee6a e6 vcde pl aude pc mEsurH ee p6repe rsalltetss dcecrls&),

. . r

Monologul literar are urmitoarele tr[sdturi specifice: r Accentul este pus pe locutor (cel care vorbeEte), o Existd puline referiri la situatia de comunicare. Are un cadru unic de referinfl.
Lipsesc elementele metaligvistice (care transmit

informafii despre limbajul insuqi),

Sunt prezente exclamatiile qi interoga{iile retorice.

Prezenfa cadrului temporal ql spatlal: (de exemplu: un decor interlor, un pelsaj, un anotimp etc.). Prezenla unui cAmp lexical dominant.

Dialogul
DialoSul ste un Inod de o.punerc crre rproduc! h Elod dirct cuvidele pBo'4jlor, hsutrazn o slie de replici prin carc vocs leFo!4dor substituie !I'@ laatorului,

@nfednd actiunii caractr scedc. Dialosul loate

@racterizea"i un personaj p sine LDsusi.

fi $ o Eoilalitate prir

car

Dialogul litnr ar umntoaEle bisAturi sFcifice: . AcceDtul ste po! F iEtrlocutor ii pe elanentele tiryvistie ate . Existi runeroa8e Eferiri la situatia de mmunicar.

adEirii.

. . .

tue, simultar,

\adat de cadr Eferrliale (rferiri la spatiu). sunt przente element ile netalinbaj (sFlturi, ninici). Surt ftsvrte fohele intemSat .
o

Monologul
MoDologul elte un trlod de expumr, ur tip de discuE la (LN nu se aqteapti dspuns, nu contine rcplici, ru ar,

b nod oblicatoriu,

destinatar.

48

4s

v
Semnele de puntuafie gi de
Semnul exclam[rii [!]

ortografie
Semnele de punctualie
Semnele de punctua{ie marcheaz6 grafic pauzele qi intona{ia enunlurilor, delimitAnd in acelaqi timp unit6[i sintactice.

. .

Marcheazi finalul

Ei

intonatia unui enunj exclamativ sau imperativ.

lzoleaz| un vocativ sau o interjeclie.

Aceasta poate

Valoerea expresivd: marcheazi grafic o atitudine a vorbitorului, o stare sufleteasc[. fi: suferinla, bucuria, deznddejdea, admiralia, regretul, dezaprobarea, ciuda etc. Contextul are un rol foarte important in identificarea corectd a acestei stiri.
Prezenta propoziliilor exclamative intr-un text narativ (cAnd nu apartin personajelor)

indicd implicarea afectivi a naratorului, iar intr-unul liric reprezintl o marcd a eului Iiric. Propozitiile exclamative imprimd textului o notE puternicd de subiectivitate.

Punctul [.]
Marcheazd sfrrqitul qi intonafia unei propozitii/fraze enuntiative.

Semnul

intreb[rii [?]

Valoarea expresiud: la sfArqitul unor propozilii enuntiative scurte qi repetate, precum qi la fragmentarea propoziliilor qi a frazelor mdreqte expresivitatea textului,
sugerAnd stdri sufleteqti tensionate.

r Marcheazd sfrrgitul qi intona{ia unor propozi{iil frazeinterogative. e lzoleazd cuvinte cu sens interogativ.
Valoarea expresiud; poate sugera o gami variatd de sentimente gi stf,ri sufleteqti: suferinla, uimirea, nehotdrArea, indignarea, Propozitiile interogative care repreainti de fapt false lntreb[ri se numesc interogafii retorice, Vorbitorul comunicH ceva, vrAnd sX sublinieze mesajul, si-i impresioneze gi sX-i implice pe cititori, Folosirea impreuni a celor doui semne de punctuafie (semnul intrebXri respectiv semnul exclamirii) contribuie la expresivitatatea textului, mlregte incflrcitura afectivh a mesajului, prin sugerarea unor stdri qi atitudini complexe, imprecise
nuan{ate ale vorbitorului.

Virgula [,]
Stabilegte raporturi de coordonare prin juxtapunere, atAt la nivelul frazei, cAt qi al

propozi[iei:

' . t . ' . t .

Izoleazi o propozi[ie (o parte de propozitie) intercalatd. Desparte o constructie incidentl (propozitie, grup de cuvinte, cuvinte), lzoleazb adverbe de afirmatie qi de negafie, date ca rlspuns la intrebiri, Se folo$este inaintea unor conjunclii adversative: dar, iar, ins6, ci.
Se foloseqte

inaintea unor conjunc{ii disjunctive cAnd acestea precedd qi primul

Doud puncte [:]

Au rolul de a atrage atentia asupra a ceea ce urmeazd. Semnaleazd: . Vorbire indirectl

termen: sau, ori, fie. Marcheazd absenfa predicatului sau a verbului copulativ, lzoleazd o construclie gerunziali, participalX sau infinitivali, aqezatd la inceputul propozitiei.
Desparte, in anumite condilii, o subordonati de regenta ei.

. '

O enumeratie O explicatie

Punct qi virgulX [;]

Pauz6 mai mare decAt cea redatX prin virgul6, dar mai

Punctele de suspensie [...]

Pot indeplini mai multe roluri:

mic[

decAt cea redatd de punct.

Valoarea expresiud: marcheaz6 o coborAre a tonului gi o pauzd mai mare. ConferX frazei o anumit6 armonie, ritmicitate,

. Marcheazdintrerupereavorbirii, . ln citate indicd lipsa unor propozi[ii sau fraze. . Indicd lipsa verbului la mod predicativ, suplinind o Pot marca o vorbire incoernentE.

linia de pauzi sau virgula,

5o

51

Y
Valoareq expresiud: marcheazi o intrerupere a vorbirii, intenlionati sau nu, lntreruperea intenlionat[ se face pentru a sugera ceva (a avertiza). Se folosesc de
asemenea pentru

Cratima[-]

exprima ironia. Aparitia

lor la

sfArqitul unor replici ale

personajelor indici stdri suflete$ti precum: emolia, furia, ezitarea etc,

. . . . .

gdndului,

La sfArqitul unor unitdli sintactice, Frezenta lor indic[ posibilitatea continu[rii o invitalie la refleclie. Punctele de suspensie marcheazd o pauzd psihologicd, transmit gi starea de indecizie sau de emotie a vorbitorului. Pot
semnifica tdcerea, pauza, lipsa, indecizia.

Marcheazd in limba romAnd rostirea impreuni a douh sau mai multe cuvinte, fie ci lipsesc sunete, fie ci nu lipsesc in cazul in care inlocuiegte apostroful (in acest caz atrage dup[ sine c[derea unei silabe - in poezie pentru a men{ine mdsura gi ritmul). Se foloseste qila scrierea unor cuvinte compuse (ex. cdine-Iup).
Se Se

intrebuinteazi la desplr{irea cuvintelor in silabe. mai foloseqte intre doui numerale exprimAnd aproximafia (ex. peste doud-trei ztle). Se utilizeazd in repeti{ii (ex. incet-incet).

Ghilimele [,,"]
Reprezentarea exactX a unui enun!, spus, scris de altcineva,

Apostroful [']
Marcheazh absen{a accidentald in rostire a unor sunete (ex. Un' te duci? Dom'Ie!).

r .

Marcheazd folosirea vorbirii directe.

Au rolul de a atrage atenlia asupra unui cuvAnt sau de a indica o atitudine ironic[.

Linia de pauz[ [-]

. .

Delimiteazi cuvintele qi construcliile incidente sau apozifiile explicative.

Marcheazd absenta predicatuluisau averbului copulativ.

Valoarea expresiud: stilistic linia de pauzd contribuie Ia dinamizarea discursului, dar

5i la fragmentarea lui, sau in cazul unor precizhri suplimentare, la

semnificafiilor gi a trimiterilor.

sporirea

Parantezele

[0]

. .

Marcheazd o explicalie, o precizare, un detaliu. Izoleazd cuvinte (constructii) incidente.

Semne de ortografie
Sennde dE ortosraffe ln limba rcnAn lunt lnrudite cu !mrcle de puncturtie. s indmpl{ ca 8mnle de purctualie s! fie folo6ite ca GeDe de ortoEran. A6tfel
punctul ca semD de ortogmtu rnarchelzl de ohicei abrvierile. semnel dE ortografie

propiu-zis
semne

su

cranlmo

ri

apostrofut

sens stdct sennel de ortosraffe

surt

auxilisie iololite

scrb, de rsde, h nilul cur{ntului

52

53

Locu[iuni qi expresii
a

ada
A(Si) da bund ziua
A da o masd, o petrecere etc. = a oferi o masl (sau bund seara, bine[e etc.) = 4 (se) saluta A da cu arendd = a arenda A da (cu) imprumut = a imprumuta A da inapoi = a inapoia, a restitui A da in primire = a preda A da cuiua de lucru = a insdrcina pe cineva cu o munc[ A dainjudecatd = a chema o persoani in fata unei instan{e judecdtoreqti in calitate de pArAt A da o fatd dupd cineua = a chsitori cu
A-Ei da uia[a = a-qi jertfi viafa din devotament A da (pe cineva sau ceva) dracului = a renunta 1a... A dape gdt (saupeste ccp) = a 5.u A da gduri = a gXuri

bate

A se bate cu pumnii in piept = a se mAndri, a se fuduli Abate pe cineua Ia cap = a cicili pe cineva cu vorba

A bate palma cu cineua = a da mAna cu cineva; a incheia cu cineva o tranzaclie A bate un record (sportiu) = a depS$i un record A se bate cap tn cap = a fi in opozi{ie, in contradicfie, a nu se potrivi A bate Ia ma1ind = a dactilografia A bate Ia ochi = a frapa

Abate mult drum = a parcurge o distanti lungX

A bate cdrnpii = a divaga,
a

vorbi aiurea

A da uiafd= a na$te; a fiuri

cap
Cu noaptca-n cop = dis-de-diminea{d

orum
A pune pe cineua pe drumuri = a face pe cineva sd meargd mai mult decAt ar fi
necesar pentru rezolvarea unei probleme.

(|'&nd) pcste cdp = exagerat de... Cu capul plecaf = ruqinat, umilit, invins
Pe &rpd cop = pe dupd gAt, la ceafX Brttut (sau cttzut) in cop = tempit, prost

A se da peste cap = 4 face tumbe; a face imposibilul A da (ceva) peste cap = a schimba cu totul ordinea lucrurilor A scoate capulin lume = a ieqi intre oameni, in societate A nu-Si (mai) uedea capul de... = a fi copleqit de...

pierde capul = a se zdpdci A nu mai auea unde sd-Si pund capul = a ajunge ffird adipost A da din cap = a cl6tina capul (in semn de aprobare, de refuz etc.)
A-Si

Abate drumul = a umbla de colo-colo, f[rX rost, a umbla haimana Afi de pe drumuri = a fi {drd familie, fXr[ locuintl stabili Ardmdne pe drumuri = a s[rici Aldsa pe drum = a da (pe cineva) afarl din cas[ sau din serviciu, a sirici (pe cineva) A aduna pe cineua de pe drumuri = a da cuiva adipost Pe drum = gata si vin5, si soseascd, sd apari, s[ se nasci A stain drumul cuiua sau a-i sfc cuiuain drum = a se afla inaintea cuiva A se da din drumul cuiua = a se da la o parte A-giface drumin uiafd = a reugi A-Siface drum = a inainta intr-o mullime

A umbla cu capul in traistd = a fi distrat, neatent A se da cu capul de to{i perefti (sau de perefi) = a fi cuprins de disperare sau de necaz A-;i lua lumea in cap = a pleca departe

a ouce
A duce (pe cineva) cu uorba = a in$ela (pe cineva) ficAndu-i promisiuni mincinoase A-I duce pe cineua gdndul = a-i veni cuiva ceva in minte A duce Erija (cuiva sau a ceva) = a fi ingrijorat A(-i) duce dorul = a-i fi dor de cineva A (o) duce Ia capdt (saa laindeplinire, Ia bun q,ftr,si t) = a indeplini

capul = a se simti ruqinat, umili! a se supune Vai de capul lui = vai de el A cddea pe capul cuiua = a sosi pe neaqteptate Ia cineva (creAndu-i neplSceri)
A-1i pleca

54

55

floare
In

gura
sau

floarea u dr stei = tAndr

Floare Ia ureche = foarte uqor de rezolvat

Deflorile mdrului
Copil

deflori

de cuc =

in zadar, degeaba, gratuit

Cu sufletuI Ia gur(t = abia mai putAnd respira (de emo[ie sau de oboseali) A uita de Ia mdnd pdnd Ia gurd = a uita repede, a fi uituc

dinflori

= copil nelegitim

A scoate (sau a scdpo ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o mare primejdie A (ipa ca din gurd. de garpe = a tipa din risputeri, deznddljduit

fugi

pune (sau a luo, a bdga) ceua in gurd = a mAnca (putin) A da (cuiva) murd-n gurd = a-i da (cuiva) ceva de-a gata
A

De-ale gurii = (lucruri de) mAncare A td,cea din gurd = a nu vorbi

ochii dupd cineua = a privi insistent, cu admiralie, cu dor Afugi in lume = a pleca de acasi (fir[ s[ se qtie unde)

A-ifugi

Ainchide cuiua gura = a face pe cineva sd nu mai vorbeasci A auea gura spart(t = a nu putea {ine un secret, a dezvdlui

frunzI
Cafrunza pi caiarba = numeros
A fiiaf'runzd Ia cdini = a pierde vremea f[rX treab6; a trAnddvi

inimI
A unge (pe cineva) Ia inimd = a incAnta, a bucura (pe cineva)

rugl
Afugi printre
degete = a-i aluneca cuiva ceva din mAnd

A-i merge (cuiva ceva) Ia inimd = a-i pl[cea (ceva) foarte mult A-Si cdlca pe inimd = a renun{a la propriul punct de vedere (Aft) cu inima uSoard = (a fi) fdri griji, bine dispus A i se rupe (sau a-i rupe cuiva) inima = a-i fi mili de cineva A i se topi inima = a suferi foarte tare A se ffirpi Ia inimd = a fi colpeqit de durere A pune (ceva) lc inimd = a se sup[ra (pentru ceva) mai mult decAt meritd

gAnd
A-Si lua

gdndul = a renunta

Inimdrea = mAhnire, durere, amdr[ciune A-piface inimd rea = a se mAhni Inimd. dreaptd = om drept, cinstit, corect Cu inimd = bun, milos, infeleg6tor, uman A auea inimd. bund = a fi bun, milos, in{elegitor, darnic

Cagdndul = extrem de repede A sta pe gdnduri = a chibzui, a reflecta A pune pe gdnduri = a ingrijora (pe cineva) A-Siface gdnduri = a se ingrijora
A-i stu gAndul Ia ceua = a fi preocupat de ceva A-gi punein gdnd = a lua hotdrArea si... Apune gdndrdu = a avea intenlii rele fa{d de cineva A-Ibate gdndul = a intentiona, a pldnui s[.,.

Joc
A

juca un joc mere = a intreprinde o actiune riscantd A-gi pune capulinjoc = a intreprinde o ac{iune riscantd

A descoperijocul cuiua = a surprinde manevrele sau intenfiile ascunse ale cuiva Afacejoculcuiuc = a seryi intereselor cuiva Afiin joc = a se afla lntr-o situalie criticd, a fi in primejdie

5o

I
a (se) juca
A A
A
se se

luminI
picili
La lumins msre = fi{iq, in v[zul tuturor Pe lumind = in timpul zilei tn lumina... = prin prisma (unei anumite concep{ii), din punctul de vedere nl
A da lumind = a lumina A uedea lumina zilei = a se na$te

juca cufocul = a trata in mod uguratic un lucru primejdios sau o problemX gravi juca cu sdndtatea (sau cu uiafa) = a-gi neglija

juca festa cuiua = a face cuiva o farsd, aJ

lua
a

A-gl lua nddcJdaa (de la eineva sau de la ceva)

renunta la eeva, a nu mai spera

d-pf lua ssdn{d s a oe r$zgAndl d nu-,ri luaochtl de 1a,,,. s privl lnrtrtent A-gf lua o griJd de pe cap r 6 sc6pa de o gr$5, a se elibera A-t lua cuiua (o suferintd) cu mdna o a face sA-i treao6 cuiva (o suferint[) imediat

A rd,sdri Ia lumind = a apirea, a iegi la vedere, a se ardta A ieSi Ia lumind = a ieSi la iveal6, a se dezvdlui

A lua purceaua de coad& = a ge lmb&ta

A se lua de cap cu cineua = a se lncleqta la bdtaie cu cineva A (o) Iua Ia mdsea = a bea peste m[surl

pune in lumind = a scoate in eviden!6, a sublinia pune intr-o lumind bund = a scoate in evidenli aspectele pozitive Auedea lumina tiparului = a fi publicat, tipdrit (Limpede) ca lumina zilei = de netigdduit, clar, evident
A A

purtare = a se obrdznici A-i lua (cuiva) uicfc = a omori A-si lue uiata (sa:u zilele) = 2 t" sinucide
A-gi lua nasul Ia

mdnI
Pe sub mdnd = pe ascuns

lume
De cdnd e lumea Si pdmdntul = din totdeauna CAt @) lumea (Si pdmdntul) = veFnic Pdnd-i lumea = velnic Parcd toatd lumea e (sau arJt) a lui=foarte fericit
A se duce in lume = a pleca departe, fhrd sd se qtie unde A lua lumea de-a lungul (Si de-a IanI) = a cutreiera toatd lumea Aiesi Ia lume = a ajunge la lumind

Inmdnd

= direct, personal

Mdnd-n mdnd = in colaborare

Peste mdnd = anevoios, incomod,

dificil

A bofe (sau
A A

da) mdna (cu cineva) = a se intelege cu cineva

pune mdna infoc pentru cineua = a garanta pentru cineva sau pentru ceva pune (sau a incruci.t a) mdinile pe piepf = a muri
a

A se spdla pe mdini = a rcfuza s6-pi ia rdspunderea unei probleme

Cumdna goal(t = flrd a aduce nimic, f[rd

(O) m&nd. de ajutor = spnjin, ajutor

lua nimic

lumina
noapte
{inti
Noapte de noapte = in fiecare noapte; mereu Zi Si noapte= tot timpul, neintrerupt, continuu

A lumina (a,iva) calect (sau drumul) = a c5lXuzi, a conduce spre

A se lumina de ziud = a se face ziu6 A se lumina a ploaie (despre cer, udzduh) = a cepeta o venirea ploii

lumini difuzi care anunfd

Cunoapteaincap = dis-de-dimineaf8, in zori

-c) 5o

59

pIm0nt
pdmdnt = deosebire mare dintre doui lucruri pdmdntul Ca = cu deslvAr$ire, de tot pdmdnt intins, culcat pe jos La = pdmdntul Parcd I-ainghifit = a dispbrut pdmdnf A-i ueni cuiua sd intre in = a se ruFina pe pdmdnt Anufi cupicioarele = a nu avea simlul realitd{ii
Ca de Ia cer Ia

suflet
Cusuflet = cuinsufletire, cu elan A*siincdrca sufletul cu... = a comite o fapti rea A auea (ceva) pe suflet = a fi preocupat, chinuit de ceva A nu auea (pe cineva) Ia suflet = a nu iubi (pe cineva), a nu-l simpatiza Cu sufl.etul Ia gurd = respirAnd foarte greu de oboseald sau de emo{ie Ay' (sau a seface) trup gi suflet cu cineua = a fi extrem de devotat cuiva A-gi uinde sufletul = a picdtui foarte tare A i se rupe sufletul = a suferi foarte mult

a pleca
A-Si pleca capul = a (se) supune, a (se) umili A (nu) aueaunde sd(-Ei) plece capul = a (nu) se (putea) odihni A(-;i) pleca inima = a da ascultare pdsului, suferin{elor cuiva A(-Si) pleca urechea = a asculta cu aten{ie, a lua in serios A se pleca spre apus = a fi in declin (despre persoane)

a tdia
A td.ia nodul gordian = a g[si solufia unei probleme grele, a rezolva, a clarifica
situa{ie incurcat[
<r

prclor
Din cap pdndin picioare = in intregime A se pune pe picioare = a se insdn[toqi dupi o boal6 lung[ Apune piciorul (undeva) = a c6lca, a pdqi A pune pe picioere = a inilia, a organiza ceva, a face s[ meargi A sfo (sau a rdmdne, afl In picioare = a exista sau a continua sI existe A sdriintr-un picior = a se bucura mult

AC$i) tdia drum = a-qi face loc indeplrtAnd obstacolele A tdia rdul de Ia rdddcind = a lua m[suri energice pentru a starpi radical un rlu A tdia gi a spdnzura = a proceda arbitrar qi abuziv A-i tdia cuiua (taatd) porta = a face s6-i piardE cheful (cuiva), curajul de a face ceva
A-i tdia (auiua) cuud.ntul = a descuraja (pe cineva)

ump
De laun frmp = i11..nXnd de la un moment dat Cu timpul = cu incetul, treptat Lc (sau din) timp = la momentul potrivit tot timpul = mereu, intruna E timpul (sd...) = a venit momentul (s5..,)
Pe

a sta
A-i sta cuiua in cale = a ie$i inaintea cuiva (lmpiedicAndul s5 inainteze)

(fl

Din timp in timp = din cAnd in cAnd, uneori, cAteodatd

timpuri = demult, odinioard

A sta defald = a asista A stain umbrd = a fi modest, retras

deoparte = a nu interveni A-i sta (cuiva) sub nos = a fi la indemAna cuiva A sta pe capul cuiua = a impov[ra, a incomoda A sta grdmadd. = a se ingrdmidi, a se imbulzi A sta cu mdinile ?n sdn = a sta in inactivitate A sta cu ochii pe cineua = a supraveghea pe cineva

ochi
Vdzdndcu ochii = repede

sta

Ochiin eshi = privindu-se unul pe altul

Afi numai

Cu ochii inchigi = pe dinafard, pe de rost; foarte ugor, fird dificultiti ochi 5i urechi = (a privi) foarte atent (la ceva) Cd.t uezi cu ochii = cdt cuprinzi cu privirea, pAnd la depdrtlri foarte mari

6o

6r

Auedea cu ochii lui = a vedea el lnsu$i, a fi de fatd la o lntAmplare A uedea cu ochii slnJia = a nu avea pdreri proprii, a judeca prin prisma altuia pe cineva cu cea mai mare atentie A pdzi pe cineua ca pe ochii din cap = spdzi, a ingriji 6;ttotsuflehrl aiubipecineuacapeluminaoehihr (sau mai multde&tochiidinccp) = 3 iuSi pe cineva putea suferi A nu auea ochi sd uezi pe cineva = a fi manios pe cineva, a nu

A priui pe

cineua cu ochi buni = a simpatiza pe cineva

A nu uedea inaintea ochilor = a fi foarte supdrat A dq oehii eu eineua = a tntdlni pe cineva Dc pahlt lum/l * de formA, pentru R salva aparenfele A prlul ea oehlde pletrd " a Frlvl nep6sAt0r' raca, hmdrmurlt privire A-aveaoch{ , o ee ar6ta priceput in a aprecla un lucru dlntr-o unui obiect privirea, lnsuqirea cu A mdsura din ochi = a aprecia cu aproximalie,

via![
PIin de uia[d. = energic, viguros, vesel

Fdrd (pic de) uiqtd = fbr[ v]ag[,

De uiald = vslr sociabil

ftri

vigoare

Pevia[dsipemoarte=cuinverFunare,dintoateputerile,curisculviefii
Cuuiafd = avAntat, viu
Cu

preful uielii = cu orice risc

Aft in uiasd = a tr[i

A
aduce (pe cineva) Ia uiafd = a insdn[tosi A lua viatd = a lua fiinld, a se na$te

vis
Caprin uis = vag, confuz A-Si uedea uisul cuochii = a-$i indeplini
cea

mai arzdtoare dorin!6

weme
Cuuremea = dup[ un timp oarecare' cAndva Dinureme = mai inainte, inainte de a fi prea tArziu Din ureme in ureme = din cAnd in cAnd, uneori Toatduremea = continuu, mereu lnureme ce = in timPul in care O ureme = o perioadh de timP A-gi pierde uremeo = a-Fi irosi timpul in zadar, a lenevi

6z