Explicarea Sfintei Liturghii

Pr. Florin Botezan

I
Sfnta Liturghie - Taina Tainelor
Crestinismul este viat
Crestinismul nu este o ideologie, un sistem de idei la care putem sau nu s aderm, ci viat,
viata cea adevrat n comuniune cu izvorul vietii, Dumnezeu, pe care omul a pierdut-o
datorit pcatului originar. Prin ntruparea, moartea, nvierea si nlarea Sa la cer
Mntuitorul Iisus ristos a restaurat !irea uman si ne-a eli"erat de su" stpnirea pcatului si
a mortii druindu-ne viata vesnic a #mpriei cerurilor. $iecare dintre noi am primit acest
dar al vietii ve%nice n "otezul nostru cnd &ne-am ngropat cu 'l, n moarte, prin "otez,
pentru ca, precum ristos a nviat din morti prin slava (atlui asa s um"lm si noi ntru
nnoirea vietii&)*om. +, ,-.
Slujbele Biseriii re!rezint "m!rtsirea onret #e viata ea nou "n $ristos
.iserica este #mprtia lui Dumnezeu pe pmnt iar slu/"ele reprezint intrarea noastr n
aceast #mprie, trirea si mprtsirea concret de viata cea nou n ristos, de
dreptatea, pacea si "ucuria n Du0ul S!nt ce caracterizeaz #mprtia lui Dumnezeu )*om.
1,, 12-. Cultul .isericii ne poart n lumea prezentei directe a lui Dumnezeu !cndu-ne
prtasi "ucuriei nvierii. Crestinismul este, pentru aceasta, o religie liturgic, o religie n care
pe primul plan este cultul, trirea liturgic a vietii celei noi n comuniune cu Dumnezeu.
.iserica este, n primul rnd, o comunitate rugtoare, slvitoare. #ntelegem ast!el de ce
.iserica noastr se numeste ortodo34 este .iserica ce aduce dreapt slvire )ort0os - do3a-
lui Dumnezeu si, ca urmare, are credinta dreapt !iind .iserica cea adevrat.
Sfnta Liturghie - unirea tuturor "n Biseri si intrarea Biseriii "n %m!rsia lui &umnezeu
Centrul cultului ortodo3 este S!nta 5iturg0ie, slu/"a n care se realizeaz, prin e3celent,
intrarea noastr n #mprie, mai precis unirea tuturor n .iseric si intrarea .isericii n
#mprtia lui Dumnezeu. (oate celelalte slu/"e sunt o pregtire pentru 5iturg0ie si si gsesc
mplinirea n ea. S!ntul Dionisie 6reopagitul numeste S!nta 5iturg0ie (aina (ainelor
deoarece ea ncununeaz tot ceea ce s-a dat prin celelalte slu/"e si uneste cel mai deplin pe
!iecare credincios si pe toti n Dumnezeul cel 7nul si in!init n iu"ire desvrsind comuniunea
cu Dumnezeu.
Taina mntuirii si Tainele Biseriii
6stzi vor"ind despre (ain avem tendinta de a ne gndi numai la cele Sapte (aine sau
sacramente ale .isericii ).otezul, Mirungerea, 'u0aristia, Spovedania, Cununia, irotonia,
Maslul-. Dar pn n secolul al 8III-lea .iserica 9rtodo3 nu a !i3at precis numrul (ainelor,
Prinii pre!ernd s se re!ere la (aina mntuirii n sens general si la aspectele acesteia, la
(aina unic a .isericii n care Dumnezeu #si mprtseste viata Sa dumnezeiasc omenirii,
rscumprnd omul din pcat si din moarte si revrsnd asupra omului slava nemuririi.
6ceast (ain se concretizeaz n lucrrile speci!ice ale .isericii n care ristos nsusi se o!er
si se mprtseste printr-un ritual de s!inire svrsit de slu/itorii "isericesti n si prin puterea
Du0ului S!nt.
1
Sfnta Liturghie este Taina Tainelor
Punctul culminant al acestor lucrri este S!nta 5iturg0ie, (aina (ainelor, (aina actualizrii
lucrrii mntuitoare a lui ristos si a unirii depline cu 'l, (aina mplinirii .isericii ca (rup al lui
ristos si a intrrii ei n #mprtia lui Dumnezeu. 5a S!nta 5iturg0ie Du0ul S!nt introduce
realitatea es0atologic a #mpriei n istorie sc0im"nd istoricitatea liniar n prezent.
(recutul si viitorul sunt ast!el unite ntr-o realitate unic si indivizi"il realizndu-se o sintez
a istoricului si es0atologicului.
Sfnta Liturghie - Taina lui $ristos
S!nta 5iturg0ie este o anamnez, o pomenire a !aptelor mntuitoare ale lui Dumnezeu
ncepnd de la creaie si, n primul rnd, a lucrrii mntuitoare a lui ristos. Dar aceast
pomenire nu este o simpl comemorare ci o actualizare a evenimentelor. #n 5iturg0ie are loc o
epi!anie si dezvluire crescnd a prezentei lui ristos Cel #ntrupat, *stignit, #nviat si #nltat
dar si ca Cel va s vin. 5iturg0ia este &'vang0elia mereu actualizat&.
Sfnta Liturghie - Taina Biseriii
#n 5iturg0ie ristos e prezent n mi/locul .isericii Sale, a adunrii credinciosilor. :u l ntlnim
ca insi singuratici ci ca mdulare ale trupului Su adunate laolalt sporind nencetat
comuniunea cu 'l si ntre noi printr-un urcus spiritual continuu al nostru spre trepte tot mai
nalte de comuniune du0ovniceasc cu ristos si, n ristos, cu S!nta (reime. #n 5iturg0ie
.iserica primeste darul unittii &de sus&, n ristos, mplinindu-se ca (rup al lui ristos.
$iecare comunitate local realizeaz ast!el si reveleaz .iserica ntreag, evenimentul noului
mod de viat care constituie mntuirea, participarea omului la viata vesnic. #n acelasi timp
5iturg0ia este slu/it n comuniune cu ntreaga .iseric universal si n numele ntregii .iserici
pomenindu-se att cei a!lati departe ct si cei adormiti ca mdulare ale aceluiasi (rup al lui
ristos, realizndu-se ast!el o unitate n timp si spatiu.
Fieare re#inios trebuie s "nteleag Sfnta Liturghie
;iata crestin autentic nu poate !i conceput n a!ara S!intei 5iturg0ii care ocup locul
central n .iseric si n viata oricrui crestin care si ia n serios demnitatea de mdular al
(rupului lui ristos. Dar pentru a putea participa deplin la 5iturg0ie si nu numai a asista este
!oarte important ca !iecare credincios s nteleag semni!icatia ei. Ca urmare, n cadrul
acestei ru"rici v vom o!eri o e3plicare sistematic a acestei slu/"e esentiale a .isericii care
este S!nta 5iturg0ie.
2
II
Cteva re!ere istorie'
Liturghia "n !rimele trei seole
Sfnta Liturghie este un organism s!iritual viu( "n ontinu evolu)ie( si nu o reliv a
istoriei
Multi crestini ortodocsi cred c S!nta 5iturg0ie a !ost de la nceput asa cum o cunosc ei
astzi. Dar, cu toate c n ultimele secole 5iturg0ia nu a cunoscut sc0im"ri semni!icative,
aceasta nu nseamn c !orma ei de azi este !i3 si nesc0im"a"il. S!nta 5iturg0ie este un
organism spiritual viu, n continu evoluie si nu o relicv a istoriei. #n decursul veacurilor ea
a evoluat de la simplitatea originar la "ogtia de azi. Dar aceast evoluie nu a nsemnat o
ndeprtare de la adevr, asa cum ncearc s argumenteze unii eterodocsi, ci o crestere
!ireasc, e3presie a lucrrii Du0ului S!nt n .iseric, o dezvoltare a elementelor esentiale pe
care le gsim de la nceput n structura 5iturg0iei.
Sfnta Liturghie a fost "ntemeiat #e *ntuitorul Iisus $ristos la Cina ea #e Tain
S!nta 5iturg0ie a !ost ntemeiat de Mntuitorul Iisus ristos la Cina cea de (ain cnd &a
luat pinea si, "inecuvntnd, a !rnt si a dat ucenicilor si zicnd4 5uati mncati acesta este
trupul Meu. Si lund pa0arul si multumind le-a dat zicnd4 .eti dintru acesta toti, C acesta
este Sngele Meu, al 5egii celei noi, care pentru multi se vars spre iertarea pcatelor& )Mt.
<+, <+-<=-. S!inii 'vang0elisti Marcu si 5uca precum si S!ntul Pavel precizeaz c
Mntuitorul a lsat .isericii porunca e3pres de a o!icia S!nta 5iturg0ie4 &S !aceti aceasta
ntru pomenirea Mea& )Mc. 1,, <<-<,> 5c. <<, 1?-<@, I Cor. 11, <<-<A-.
Liturghia a!ostoli era mult mai sim!l( "ns u!rin#ea elementele esentiale are se vor
!stra !n astzi
Dup pogorrea Du0ului S!nt, primii crestini, urmnd porunca Mntuitorului, &struiau n
nvttura apostolilor si n mprtsire, n !rngerea pinii si n rugciuni& )$6 <,,<- adic n
slu/irea S!intei 5iturg0ii care, nc de la nceput, a !ost centrul vietii .isericii, (aina
actualizrii lucrrii mntuitoare a lui ristos si a unirii depline cu 'l.
Desi n :oul (estament nu avem o descriere amnuntit a 5iturg0iei pe care o svrseau
S!inii 6postoli si urmasii lor, putem totusi ca, n lumina in!ormatiilor patristice ulterioare,
pornind de la citatul de mai sus )$6 II,,<- si de la alte te3te nou-testamentare, s
reconstituim structura acesteia. *emarcm !aptul c slu/"a era mult mai simpl ns
cuprindea elementele eseniale care se vor pstra pn azi si anume4
adunarea n .iseric - )vezi I Cor 8I,1=-
&nvttura apostolilor&- lecturi si predici )vezi si I (es ;,<2> Col I;,1+> $6 88,2,11> I (im
I;,1B> I Cor 8;I,<+- avnd n centru mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt. 6ceast
parte se va dezvolta n 5iturg0ia Cuvntului sau a cate0umenilor.
&!rngerea pinii si rugciuni& - este ceea ce se va numi, mai trziu, 5iturg0ia 'u0aristic
sau a credinciosilor.
Se !ceau rugciuni pentru di!erite categorii de credinciosi )I (im II,1-.
Pro"a"il crestinii si ddeau si srutarea pcii dac &srutarea s!nt& pomenit de S!ntul
Pavel )*om 1+,1+> I Cor 1+,<@> II Cor 1B,1<> I (es A,<+- este o aluzie la acest act liturgic.
$rngerea pinii era nteleas ca o actualizare, prin lucrarea Du0ului S!nt, a Cinei celei de
(ain. Ca urmare se mplineau actele principale !cute de ristos la aceast Cin4
&a luat& - aducerea darurilor de pine si vin )I Cor. 8I,<B -<+->
3
&a "inecuvntat& - rugciunile de multumire si s!intire a darurilor )I Cor. 8I;,1+- rostite cu
voce tare de ntistttorul adunrii eu0aristice la care credinciosii rspund cu 6min
e3primndu-si ast!el adeziunea>
&a !rnt& - !rngerea propriu-zis a pinii pre!cut n (rupul lui ristos>
&a dat& - mprtsirea general cu (rupul si Sngele Domnului.
Prima descriere a 5iturg0iei .isericii primare dateaz de la /umtatea sec. al II-lea d.. 9
sut de ani mai trziu, la mi/locul sec. II dup ristos, S!ntul Iustin Martirul si $ilozo!ul ne d
cea mai amnuntit descriere a 5iturg0iei din primele trei secole4
&#n asa-zisa zi a soarelui )duminica n.n.-, se !ace adunarea tuturor celor ce triesc la orase
sau la sate si se citesc memoriile apostolilor )'vang0eliile n.n.- sau scrierile pro!etilor
);ec0iul (estament n.n.-, ct vreme ngduie timpul. 6poi, dup ce cititorul nceteaz,
ntistttorul )episcopul sau preotul n.n.- tine un cuvnt prin care s!tuieste si ndeamn la
imitarea acestor !rumoase nvtturi. 6poi, ne ridicm n picioare toti laolalt si nltm
rugciuni> dup care, ncetnd noi rugciunea, Cne m"rtism unii pe altii cu srutarea pcii
- vezi cap. +A - siD se aduce pine si vin si ap, iar ntistttorul nalt deopotriv rugciuni
si multumiri, ct poate mai multe, la care poporul rspunde ntr-un singur glas, rostind 6min.
Si se d !iecruia s se mprtseasc din cele ce au !ost cons!intite prin eu0aristie, iar celor
care nu sunt de !at li se trimite eu0aristia acas, prin diaconi.&
Structura 5iturg0iei .isericii primare, sugerat doar de te3tele nou-testamentare, este e3pus
acum cu claritate si anume4
6dunarea n .iseric>
5iturg0ia Cuvntului )cate0umenilor-
5ecturi din :oul si ;ec0iul (estament
9milia )e3plicarea te3telor citite-
5iturg0ia eu0aristic )credinciosilor-
*ugciunea general pentru .iseric si lume
Srutarea pcii
aducerea darurilor de pine si vin )&a luat&-
rugciunea de s!intire - ana!oraua )&a "inecuvntat&- rostit cu voce tare de
ntistttor la care credinciosii rspund cu 6min e3primndu-si adeziunea
!rngerea pinii )&a !rnt&-
mprtsirea tuturor )&a dat&-.
&ezvoltarea Liturghiei a #us la a!aritia #iverselor tra#itii liturgie
6ceast !orm originar a 5iturg0iei se va dezvolta treptat deoarece, n cadrul sc0emei de
mai sus, liturg0isitorii aveau o mare li"ertate de improvizaie n ceea ce priveste !ormularea
rugciunilor, sta"ilirea lecturilor "i"lice, introducerea unor imne religioase etc. Cu timpul s-
au precizat anumite idei principale care tre"uiau a"ordate, ntr-o anumit ordine, n cadrul
rugciunilor, s-au generalizat anumite ana!orale liturgice )rugciunea central a S!intei
5iturg0ii- alctuite de personalitti marcante ale vietii "isericesti si, mai apoi, n diverse
regiuni, s-au sta"ilit c0iar !ormule !i3e ale slu/"ei individualizndu-se traditii liturgice. #ntre
acestea s-au impus cele speci!ice principalelor centre crestine4 Ierusalim, 6ntio0ia, Cezareea
Capadociei, 6le3andria, *oma.
4
#n sec. I;-; S!intii Ioan Eur de 6ur si ;asile cel Mare alctuiesc, pe "aza traditiilor vec0i,
5iturg0iile care le poart numele, !olosite pn azi de .iserica 9rtodo3
6nul B1B marc0eaz ncetarea persecutiilor mpotriva crestinilor si nceputul unei epoci de
mare n!lorire n istoria .isericii. #n aceast perioad are loc o uni!icare a ritualurilor liturgice
marcat de alctuirea, pe "aza traditiilor vec0i, de ctre S!intii Ioan Eur de 6ur si ;asile cel
Mare a 5iturg0iilor care le poart numele, !olosite pn azi de .iserica 9rtodo3. $orma si
evolutia acestor 5iturg0ii numite 5iturg0ii "izantine le vom analiza n numrul urmtor.
5
III
Cteva re!ere istorie'
Liturghiile bizantine
+itul bizantin este ritul liturgi !ro!riu Biseriii ,rto#o-e
Ca o e3presie a lucrrii Du0ului S!nt n .iseric, !orma originar a 5iturg0iei a evoluat de-a
lungul secolelor. $actori cum sunt contri"utia personal a marilor liturgisti si ierar0i, adaptri
locale, accentuarea anumitor amnunte etc., au dus, n di!erite regiuni, la conturarea unor
variante n slu/irea S!intei 5iturg0ii. 6ceste variante s-au individualizat treptat n rituri
liturgice, adic n !orme particulare, distincte, de actualizare a /ert!ei Mntuitorului n
5iturg0ie.
Dac n primele trei secole au !ost dominante riturile liturgice speci!ice principalelor centre
crestine de atunci )Ierusalim, 6ntio0ia, Cezareea Capadociei, 6le3andria, *oma-, ncepnd cu
sec. I; d, odat cu cresterea importantei Constantinopolului, s-a conturat si s-a impus ritul
liturgic constantinopolitan sau "izantin. *itul "izantin a devenit ritul liturgic propriu .isericii
9rtodo3e.
Liturghiile ritului bizantin
5iturg0iile ritului "izantin au !ost alctuite de S!intii ;asile cel Mare si Ioan Eur de 6ur. 6sa
numita &5iturg0ie a darurilor mai nainte s!intite&, pus su" numele S!ntului Erigore Dialogul,
nu este de !apt o 5iturg0ie deoarece n cadrul ei nu se aduce S!nta Fert! si nu se s!intesc
darurile. 'a este un ritual solemn de mprtsire cu S!intele (aine s!inite la una din
5iturg0iile propriu-zise.
S!ntul ;asile cel Mare )B2?-, 6r0iepiscop al Cezareei Capadociei, mare teolog si pstor al
.isericii, a redactat pe "aza tradiiei capadociene o 5iturg0ie care a !ost adoptat si la
Constantinopol. ;ec0imea si autenticitatea acestei 5iturg0ii este con!irmat de numeroase
mrturii.
5a s!rsitul sec. I; si nceputul sec. ; d. a a/uns 6r0iepiscop al Constantinopolului S!ntul
Ioan Eur de 6ur, originar din 6ntio0ia. 'l a redactat o 5iturg0ie, n tradiie antio0ian, care i
va purta numele. 5ipsa unor mrturii la contemporanii, istoricii, "iogra!ii si panegeristii
acestui S!nt Printe cu privire la alctuirea 5iturg0iei a !cut ca autenticitatea acesteia s
!ie contestat. Dar s-a demonstrat c rugciunile sacerdotale ale 5iturg0iei, inclusiv
ana!oraua liturgic, apartin S!ntului Ioan Eur de 6ur care, prelund o tradiie mai vec0e, le
re!ormuleaz cu propriile sale cuvinte.
Pn in sec. 8 5iturg0ia S!ntului ;asile cel Mare era 5iturg0ia slu/it n mod curent n .iserica
9rtodo3 !apt dovedit de asezarea ei n manuscrise, pn n sec. 8, naintea 5iturg0iei
S!ntului Ioan Eur de 6ur.
#n prezent 5iturg0ia S!ntului ;asile cel Mare se slu/este numai de zece ori pe an si anume4
n ziua S!ntului ;asile cel Mare )1 ianuarie->
n primele cinci duminici din Postul Mare>
n Foia Mare si Sm"ta Mare>
n a/unul Crciunului si .o"otezei> dac aceste a/unuri cad sm"ta sau duminica atunci n
6
ziua a/unului se svrseste 5iturg0ia S!ntului Ioan Eur de 6ur, iar n ziua praznicului
5iturg0ia S!ntului ;asile cel Mare.
Deose"irile principale dintre 5iturg0ia S!ntului ;asile cel Mare si cea a S!ntului Ioan Eur de
6ur constau n continutul rugciunilor rostite de preot si, mai ales, al rugciunii centrale prin
care se aduce S!nta Fert! numit ana!oraua liturgic. *nduiala lor ns este aproape
identic.
Strutura originar a Liturghiilor bizantine
5a momentul redactrii lor cele dou 5iturg0ii erau mult mai simple dect astzi avnd
urmtoarea structur4
6dunarea n .iseric a credinciosilor si intrarea episcopului si a preotilor
5iturg0ia Cuvntului )cate0umenilor-
lecturi din ;ec0iul si :oul (estament>
omilia )e3plicarea te3telor citite->
rugciuni pentru cate0umeni si trimiterea acestora din "iseric>
5iturg0ia eu0aristic )credinciosilor-
ectenia mare>
rugciuni pentru credinciosi>
srutarea pcii>
aducerea darurilor de pine si vin>
rugciunea punerii nainte>
ana!oraua liturgic rostit cu voce tare si !r ntrerupere de ctre protos>
!rngerea pinii>
mprtsirea tuturor primind S!ntul (rup al Domnului n mn si "nd S!ntul Snge din
potir>
rugciunea amvonului.
.volutia Liturghiilor bizantine
#ncepnd cu secolul ; cele dou 5iturg0ii vor evolua concomitent ast!el nct sc0im"rile
produse vor !i identice pentru amndou. 6ceast evoluie va consta n principal n
dezvoltarea punctelor crora, n sc0ema primar, le corespund actiuni !r cuvinte4
intrarea n "iseric>
srutarea pcii>
!rngerea si mprtsirea.
S urmrim pe scurt evolutia 5iturg0iilor "izantine de-a lungul timpului4
sec. ;4 se introduce (risag0ionul )S!inte DumnezeuleG-, ncepe dezvoltarea ritualului
Intrrii Mari, apare o"iceiul citirii n tain a ana!oralei liturgice pe !ondul cresterii
importanei imnelor cntate>
sec. ;I4 se introduce rostirea Crezului si cntarea eruvicului>
sec. ;II4 ncepe dezvoltarea ritualului Proscomidiei, se introduce mprtsirea laicilor cu
lingurita, se renunt la citirea te3telor din ;ec0iul (estament, ectenia mare se mut nainte
de (risag0ion, se generalizeaz citirea n tain a ana!oralei>
sec. ;III4 se introduce ectenia ntreit, anti!oanele cuprinznd psalmii ?1, ?<, ?,, imnul
7nule :scut, se adaug otpustul>
7
sec. 84 se introduce 63ionul>
sec 8I4 se adaug .inecuvntarea mare, rugciunea de dinainte de 'vang0elie rostit cu
voce tare, srutul pcii se restrnge la clerul din altar>
sec. 8II4 ectenia mare este mutat dup .inecuvntarea mare>
sec 8I;4 la anti!oanele duminicale se !olosesc psalmii tipici si $ericirile.
Patriar0ul $ilotei alctuieste o Diata3 !i3nd rnduiala 5iturg0iei.
#n perioada urmtoare 5iturg0iile "izantine nu au mai cunoscut sc0im"ri ma/ore, !apt
!avorizat si de aparitia editiilor tiprite ale 5iturg0ierului. Cu toate acestea evolutia 5iturg0iei
nu a ncetat deoarece, asa cum artam n articolul precedent, 5iturg0ia este un organism viu
si nu o relicv a istoriei.
8
I/
Liturghia #arurilor mai "nainte sfintite
Slu/"a cunoscut su" numele de 5iturg0ia darurilor mai nainte s!intite este de !apt un ritual
de mprtsanie dezvoltat prin m"inarea vecerniei cu unele elemente ale S!intei 5iturg0ii. Cu
toate c nu se aduce /ert!a cea !r de snge si nu se s!intesc darurile de pine si vin, ea
poart denumirea de 5iturg0ie deoarece n cadrul ei are loc mprtsirea cu S!intele (aine.
Slujb s!eifi Postului *are
#n prezent 5iturg0ia darurilor mai nainte s!intite este o slu/" speci!ic Postului Mare
putndu-se svrsi n zilele de peste sptmn )de luni pn vineri- cu e3ceptia zilelor
aliturgice, a sr"torii .uneivestiri si a Foii si Sm"etei Mari.
6paritia si dezvoltarea acestei slu/"e a avut loc n conte3tul interzicerii de ctre .iseric a
svrsirii 5iturg0iei propriu-zise n zilele de rnd din Postul Mare. 6ceast interdicie vine s
e3prime incompati"ilitatea dintre atmos!era de tristete, de a"sent a Mirelui, speci!ic
zilelor de rnd din Postul Mare si caracterul !estiv si luminos al S!intei 5iturg0ii, ca sr"toare
a venirii Mirelui ristos n mi/locul .isericii Sale.
+itual #e "m!rtsire u Sfintele Taine
S!nta 5iturg0ie este centrul vietii noastre n ristos avnd ca punct culminant unirea cu
ristos prin mprtsirea cu S!intele (aine. Dar mprtsirea cu (rupul si Sngele Domnului nu
este numai plinirea ostenelilor si tinta spre care nzuim ci este si a/utorul divin pe care l
primim n nevointa noastr du0ovniceasc si care ne a/ut s aspirm ctre o comuniune
desvrsit n ziua cea nenserat a #mpriei lui Dumnezeu. De aceea .iserica a rnduit un
ritual de mprtsire si n zilele de rnd din Postul Mare.
Postul aseti si !ostul total
Postul mare este o perioad de mare nevoint su!leteasc si trupeasc n care se m"in cele
dou !eluri de postire4 postul ascetic si postul total. Postul ascetic reprezint a"tinerea de la
anumite mncruri si "uturi si reducerea su"stantial a regimului alimentar n vederea
eli"errii de su" stpnirea po!telor trupului. Postul total sau a/unarea este renuntarea total
la mncare si "utur pe o durat scurt de timp )o zi sau dou- !iind e3presia strii de
pregtire si asteptare. #n acest sens a/unarea !ace parte ntotdeauna din pregtirea pentru
unirea cu ristos n S!nta #mprtsanie.
#n Postul Mare, n zilele de peste sptmn, .iserica ndeamn la a/unare pn seara. De
aceea ritualul de mprtsanie din aceste zile a !ost legat de vecernie, slu/"a care marc0eaz
ncetarea a/unrii. 6cest ritual, destul de simplu la nceput, a !ost ncon/urat treptat de o
solemnitate tot mai mare adugndu-i-se cteva elemente din rnduiala S!intei 5iturg0ii.
6st!el s-a a/uns la constituirea 5iturg0iei darurilor mai nainte s!intite care a devenit unul din
momentele de vr! ale Postului Mare prin !rumusetea sa deose"it si solemnitatea sa.
6tri"uit S!ntului Erigore Dialogul, aceast slu/" nu a !ost alctuit de un singur autor ci
este opera colectiv si anonim a .isericii ntregi.
9
%m!rtsania #e sear
#ntreaga rnduial a 5iturg0iei darurilor mai nainte s!intite, n care cntri de mare
!rumusete se mpletesc cu ritualuri impresionante si rugciuni de mare pro!unzime, creeaz
am"ianta necesar ntlnirii si mprtsirii cu ristos dup o zi de pregtire si asteptare. Din
pcate, ca o concesie !cut celor care nu pot sau nu vor s a/uneze precum si prin analogie
cu 5iturg0iile propriu-zise, s-a rspndit destul de mult practica slu/irii 5iturg0iei darurilor
mai nainte s!intite dimineata.
Dar mprtsirea de sear la 5iturg0ia darurilor mai nainte s!intite dup o zi de a/unare
descoper adevratul sens al postirii si al vietii crestine, n totalitatea ei, ca pregtire si
asteptare a #mpriei lui Dumnezeu. 9stenelile du0ovnicesti si !izice din timpul zilei sunt
luminate de asteptarea primirii (rupului si Sngelui Domnului, toate ocupatiile o"isnuite,
gesturile, cuvintele, gndurile, capt o important deose"it n lumina viitoarei ntlniri cu
ristos. (impul este resimtit n mod acut ca o asteptare a lui ristos. Hiua de a/unare
ncununat cu mprtsirea de sear devine ast!el o imagine a vietii crestine ca pregtire si
asteptare a &serii acestei lumi&. .ucuria si slava acestei #mprtii putem s o pregustm nc
de acum tocmai pentru a dori si mai mult comuniunea 0aric desvrsit cu Dumnezeu si a
putea duce la "un s!rsit &lupta cea "un& si a deveni &"iruitori asupra pcatului&.
Conluzii
5iturg0ia darurilor mai nainte s!intite este un ritual de mprtsire alctuit din ratiuni
!oarte practice si anume pentru a !ace posi"il mprtsirea credinciosilor n zilele de peste
sptmn. Ca urmare, atunci cnd nici un credincios nu se mprtseste slu/"a si pierde
sensul trans!ormndu-se n spectacol.
#ntreaga rnduial si logica alctuirii 5iturg0iei darurilor mai nainte s!intite o arat ca pe o
slu/" de sear, ora cea mai potrivit pentru svrsirea ei !iind ora vecerniei.
10
/
0#unarea "n Biseri
.iserica este adunarea celor c0emati de Dumnezeu, mai precis adunarea celor ce rspund
c0emrii lui Dumnezeu la mntuire, la viat vesnic. 6cestia !ormeaz (rupul lui ristos,
umanitatea rscumprat si renscut prin .otez n care ristos S-a slsluit si care, prin
lucrarea S!ntului Du0, !iinteaz, dup c0ipul lui Dumnezeu, n comuniune de iu"ire.
0#unare( Liturghie( Biseri
S!nta 5iturg0ie, (aina lui ristos si (aina .isericii, descoper adunarea credinciosilor ca !iind
.iseric, (rupul lui ristos. Prin &a se aduna n .iseric& )I Corinteni 11, 1=-, S!ntul Pavel
ntelege alctuirea unei adunri a mem"rilor .isericii dintr-o anumit zon cu scopul de a
releva .iserica prin slu/irea S!intei 5iturg0ii. 5iturg0ia ne uneste n .iseric !cndu-ne prtasi
#mpriei lui Dumnezeu, este mani!estarea si realizarea .isericii.
Strnsa legtur ntre adunare, 5iturg0ie si .iseric este mrturisit de ntreaga tradiie a
.isericii primare, descoperind sensul autentic al tririi crestine. 5iturg0ia nici nu poate !i
svrsit numai de ctre preot, n a"senta credinciosilor. Din pcate, de-a lungul secolelor,
aceast constiint n mare msur s-a pierdut ast!el nct multi nu mai nteleg !aptul c
adunarea credinciosilor mpreun cu clericii n locasul "isericii este o condiie esential
pentru svrsirea S!intei 5iturg0ii, slu/"a care !ace ca .iserica &s !ie&.
%m!reuna slujire a lerului si re#iniosilor
5iturg0ia ne uneste pe toti n slu/irea lui Dumnezeu, este o mpreun-slu/ire a clerului si a
credinciosilor. #n slu/" alterneaz dialogurile dintre preot si credinciosi n care preotul l
reprezint pe ristos, cu rugciunile n care preotul devine purttorul de cuvnt al
comunittii n !ata lui Dumnezeu, credinciosii ntrind cererile prin rspunsul &Doamne
miluieste& si e3primndu-si totala adeziune prin cuvntul &6min&. $iecare si are rolul su unic
n slu/ire si lipsa sa de la slu/" este resimtit, constient sau inconstient, de ntreaga .iseric.
De asemenea, asa cum prezenta preotului este necesar nc de la nceputul slu/"ei, si
prezenta con-slu/itorilor si )credinciosii- este necesar tot de atunci.
S!etatori la Liturghie
:u putem s nu remarcm, cu durere, c multi crestini ortodocsi nu au constiinta mpreunei
slu/iri si merg la "iseric pentru a se ruga n mod individual. 'i vin ntmpltor la slu/"e si n
di!erite momente ale acestora, considernd c participarea la 5iturg0ie este o optiune care
tine strict de trirea lor individual. De alt!el, o ast!el de prezen n "iseric nu o putem
numi participare la slu/" )care nseamn slu/ire- ci, cel mult, asistare. Putem identi!ica
cteva cauze care au dus la aceast situaie4
monopolizarea cntrii de ctre cntret sau cor i ndeprteaz pe credinciosi de o
modalitate important de a-si mani!esta mpreuna slu/ire si i trans!orm n spectatori>
rostirea n tain de ctre preot a ma/orittii rugciunilor, care sunt spuse n numele
ntregii comunitti si au un important continut cate0etic, poate da impresia c !iecare se
poate ruga n mod individual pentru propriile lui necesitti, numai preotul avnd o"ligatia de
a zice rugciunile 5iturg0iei> de asemenea sensul slu/"ei rmne ascuns pentru multi>
11
lipsa cate0izrii duce la nentelegerea slu/"ei care devine ast!el plictisitoare.
S "nvtm #e la !rimii restini
Primii crestini, care aveau o puternic constiint a mpreunei slu/iri, se adunau n locasul
"isericii nainte de sosirea clerului. De asemenea, cel ce, !r un motiv serios, nu lua parte
trei duminici la rnd la S!nta 5iturg0ie era nlturat din .iseric, ca unul ce se separ singur
de unitatea organic a (rupului lui ristos ce se descoper n aceast slu/". Cei care, din
motive serioase, nu participau la 5iturg0ie, nu se separau de .iseric trimitndu-li-se S!nta
#mprtsanie acas.
Pentru ca S!nta 5iturg0ie s !ie cu adevrat intrarea noastr n #mprtia lui Dumnezeu, nu
putem rmne spectatori ci tre"uie s nvtm de la primii crestini s participm la 5iturg0ie.
Participare nseamn slu/ire iar un prim act al acestei slu/iri este adunarea n .iseric.
Conluzii
S!nta 5iturg0ie descoper adunarea credinciosilor ca .iseric si mpreun-slu/itori ai lui
Dumnezeu. Ca urmare ntreaga comunitate )cu e3ceptia celor care au motive "inecuvntate
pentru a lipsi- tre"uie &s se adune n .iseric& participnd )si nu asistnd- n !iecare duminic
si n sr"tori la ntreaga 5iturg0ie, nc de la nceputul acesteia.
Preotii au datoria de a-i constientiza pe toti credinciosii de vocatia lor de slu/itori ai S!intei
5iturg0ii si, pe de alt parte, de a se strdui s ndeprteze cauzele care i !ac pe acestia s
se complac n postura de spectatori.
12
/I
0#uerea #arurilor
.una cuviint ne ndeamn ca, atunci cnd mergem la cineva, s nu ne ducem cu mna goal
ci cu un dar. Darul, cnd este !cut cu inima curat, ne reprezint, poart n el ceva din noi,
si ne a/ut s ne desc0idem ctre cel cruia l druim. Primind n sc0im"ul unui dar un alt dar,
!cut cu aceeasi sinceritate, se realizeaz cu adevrat comuniunea dintre cei care druiesc.
&arurile noastre la Sfnta Liturghie sunt !inea si vinul
S!nta 5iturg0ie reprezint ntlnirea noastr cu Dumnezeu. De aceea este !iresc ca,
adunndu-ne n .iseric, s-I aducem lui Dumnezeu darurile noastre pentru ca, apoi, n cadrul
S!intei 5iturg0ii, s primim, la rndul nostru, de la Dumnezeu o multime de daruri, culminnd
cu nsusi (rupul si Sngele 5ui, si s intrm ast!el n comuniune deplin cu 'l. Darurile noastre
la S!nta 5iturg0ie sunt pinea si vinul, dup cum ne-a nvtat nsusi Mntuitorul Iisus ristos
la Cina cea de (ain )Matei <+, <+-<?-.
Pinea si vinul ne simbolizeaz viata
Pinea si vinul au o semni!icaie adnc. 'le sunt alimente esentiale, proprii omului. Sunt
proprii omului deoarece nu sunt luate ca atare din natur, ci o"tinerea lor necesit un e!ort
special de prelucrare. Sunt alimente esentiale pentru c ne ntretin si ne "ucur viata
"iologic si, de aceea, ca imagine a ntregii 0rane, ne si sim"olizeaz viata. 6sadar, aducnd
pine si vin la S!nta 5iturg0ie noi aducem si i druim lui Dumnezeu propria noastr viat, ne
druim pe noi nsine si aceasta este cel mai pretios dar pe care-l putem !ace. &;rei s a!li,
spune $ericitul 6ugustin, ce anume ai putea s o!eri lui Dumnezeu pentru tineI4 o!er-te pe
tine nsuti. Cci ce cere de la tine Domnul dac nu pe tine nsutiI Pentru c n toat creatia
de pe pmnt n-a !cut nimic mai "un dect pe tine&. S!ntul :icolae Ca"asila su"liniaz c
viata noastr este cel mai potrivit dar pe care-l putem !ace la S!nta 5iturg0ie, pentru c
darul ce-l primim n sc0im" este tot viat. #i dm lui ristos pinea si vinul menite s se
pre!ac n trupul nostru pmntesc ca s ne ntoarc pinea si vinul pre!cute n (rupul si
Sngele 5ui. #n sc0im"ul vietii vremelnice noi do"ndim viata vesnic, nsusi (rupul si Sngele
Mntuitorului.
Prin atul nostru #e #ruire reunoastem viata ea a#evrat este la &umnezeu.
Pinea, ca imagine a ntregii 0rane, nu are viat n sine, pentru c Dumnezeu, si nu caloriile,
este principiul vietii. In lumea czut diavolul a reu%it ns s acrediteze ideea c omul
trieste numai cu pine &!cnd aceast minciun un adevr de la sine nteles care nu mai
poate !i pus n discuie, !undamentul ntregii noastre viziuni asupra lumii, al stiintei.
medicinii si poate c0iar al religiei&. 6ceasta este, de alt!el, prima dintre ispitele pe care
diavolul o adreseaz lui Iisus, n pustiu )Mc. ,,B, 5c. ,,B-. Dar Mntuitorul drm aceast
amgire a diavolului nc de la nceputul propovduirii Sale, artnd c4 & :u numai cu pine
va tri omul ci cu tot cuvntul care iese din gura lui Dumnezeu & )Mt. ,,,> 5c. ,,,-. Iar
Cuvntul lui Dumnezeu este 5ogosul divin, $iul lui Dumnezeu. rana n sine este moart si
pentru cine crede c aceasta este sursa vietii si o primeste separat de Dumnezeu, mncarea
este de !apt o comuniune cu moartea.
6sadar, Dumnezeu este sursa vietii si, de aceea, pinea cea adevrat &care se pogoar din
cer si d viat lumii& )In +,BB- este nsusi ristos. 'l #nsusi se numeste pe sine &Pinea vietii&
)In +,BA- pentru c este Cel ce ne tine n viat si ne druieste viata cea adevrat. &Dumnezeu
13
ne-a dat viata vesnic si aceast viat este n $iul Su& )I In ;,11-. *ugciunea punerii nainte
din rnduiala Proscomidiei e3prim acelasi adevr cnd l numeste pe ristos4 &pinea cea
cereasc, 0rana a toat lumea&. Pinea !ireasc este, de !apt, numai o imagine a Pinii ;ietii,
a lui ristos care este 0rana cea adevrat ce ne tine n viat. Dependenta noastr de pinea
!ireasc ne descoper !aptul c nu avem viaa prin noi nsine, ci o primim din a!ar, a/utndu-
ne ast!el s ne nelegem propria condiie. Si dac, asa cum am artat, diavolul ncearc s
ne !ac s credem c pinea !ireasc este cea care ne d via, ristos ne descoper c
Pinea ;ietii este 'l #nsusi. C0iar mai mult &'l de aceea S-a ntrupat ca s ni se dea ca pine
cereasc prin (rupul Su, ca pine vzut, mi/locitoare a celei nevzute &.
Pinea si vinul re!rezint "ntreaga rea)ie
Pinea si vinul aduse la S!nta 5iturg0ie reprezint, n acelasi timp, ntreaga creaie pe care
omul a primit-o de la Dumnezeu n dar ca &0ran& ce i asigur su"zistenta trupeasc si pe
care I-o ntoarce lui Dumnezeu, cu multumire, dup o lucrare de mplinire a omului prin
aceste elemente si asupra lor. 9mul si mplineste ast!el demnitatea sa originar de preot al
creaiei. &De!initia principal, !undamental, a omului este aceea de preot. 'l st n centrul
lumii si o uneste n actul su de "inecuvntare a lui Dumnezeu. Si mplinind lumea cu aceast
eu0aristie el si trans!orm viata pe care a primit-o de la lume n viat n Dumnezeu, n
comuniune cu 'l&. Pctuind, omul a ncetat s-si ndeplineasc aceast menire nc0izndu-se
n lume si ndeprtndu-se de Dumnezeu, ristos a restaurat !irea uman si, implicit viata
eu0aristic pe care omul este c0emat s o triasc. #n ristos creaia redevine un mi/loc de
comuniune cu Dumnezeu prin primirea ei de la Dumnezeu si prin o!erirea ei lui Dumnezeu su"
!orma darurilor de pine si vin care nglo"eaz si &sudoarea& omului, activitatea lui
trans!ormatoare asupra creaiei. 6ceast o!erire se !ace n ristos, n cadrul S!intei 5iturg0ii,
pentru c ristos, prin /ert!a sa, a o!erit lui Dumnezeu tot ce se putea o!eri.
Pinea si vinul sunt un simbol al unirii re#iniosilor "n Biseri
S!nta 5iturg0ie este slu/"a n care credinciosii se a!irm ca persoane unite n .iseric. Ca
urmare darurile de pine si vin au si o semni!icatie eclesial. 6tt pinea ct si vinul, !iind
rezultatul unirii "oa"elor de gru mcinate, respectiv al "oa"elor de struguri stoarse, sunt un
sim"ol al unirii credinciosilor n .iseric. 6cest aspect este scos n eviden de rugciunea
eu0aristic cuprins ntr-una din primele scrieri crestine Dida0ia celor 1< 6postoli )anii A@-2@
d.r.-4 &Dup cum aceast pine !rnt era mprstiat pe munti si !iind adunat a a/uns una,
tot asa s se adune .iserica (a de la marginile lumii n #mprtia (a&. S!ntul Ioan Eur de 6ur
comenteaz n acelasi sens4 &Dup cum pinea, desi alctuit din multe "oa"e, este, totusi,
ast!el unit nct "oa"ele )de gru- nu apar niciodat, ci, cu toate c sunt ele nsele,
deose"irea dintre ele nu se vede din cauza unirii lor, tot asa ne unim si noi unii cu altii si toti
cu ristos&. Pinea si vinul !iind deci un sim"ol al .isericii, aducerea lor la S!nta 5iturg0ie
reprezint, n acelasi timp, o /ert! adus de .iseric si o /ert!ire a .isericii nssi.
S revenim la !ratia normal
6m ncercat s surprindem n cele de mai sus semni!icatia darurilor si a o!eririi lor n cadrul
S!intei 5iturg0ii. 6ducerea lor la altar de ctre !iecare credincios reprezint primul act al
participrii e!ective a !iecruia la S!nta 5iturg0ie. 6cest lucru era !oarte "ine nteles si
mplinit de primii crestini. &In constiinta, n trirea si practica .isericii primare, /ert!a
eu0aristic se aducea nu numai din partea tuturor si pentru toti ci se aducea de ctre toti si,
deci, "aza si conditia ei este aducerea de ctre !iecare a darului su, a /ert!ei sale&. De aceea
cei lipsiti de orice mi/loace aduceau ap pentru a putea participa si ei la aceast /ert!. Pe de
alt parte, darurile celor opriti de la #mprtsanie pentru pcate grave nu erau primite.
14
#n zilele noastre, din pcate, aceast constiint s-a estompat. S-a rspndit n sc0im" o"iceiul
aducerii darurilor doar n situatii deose"ite, de multe ori ns cu o perceptie de-a dreptul
magic asupra acestui act.
Dar e3perienta ne dovedeste c revenirea la practica normal, ca !iecare s-si aduc darul
su la !iecare 5iturg0ie la care particip, este posi"il. Preotului i revine un rol esential ca,
prin predici si cate0eze, s-i a/ute pe credinciosi s a/ung la o ntelegere /ust a
semni!icatiei aducerii la altar a darurilor de pine si vin si s-i ndemne continuu spre
aceasta.
15
/II
Presura
Primul act prin care se mplineste participarea !iecrui crestin la S!nta 5iturg0ie este
aducerea darurilor de pine si vin la altar. 6cest act al aducerii, tinnd de esenta 5iturg0iei, a
!ost prezent ntotdeauna, ns !orma concret a darurilor a variat n decursul secolelor.
La "ne!ut era !ine obisnuit
#n .iserica primar la S!nta 5iturg0ie se utilizau pini dospite dintre cele !olosite n mod
curent n alimentatie. 'ra necesar s se s!inteasc mai multe pini ntregi deoarece, dup
cum se stie, cei ce participau la S!nta 5iturg0ie se si mprtseau, primind cu totii, clerici si
laici, S!ntul (rup n mn si sor"ind S!ntul Snge din Potir. Ca urmare darul credinciosilor
consta n pine o"isnuit, din uzul curent. Pinile care nu se !oloseau la S!nta Fert! erau
destinate a/utorrii sracilor.
Din sec. ;III ntlnim prescura. Cu timpul, numrul celor ce se mprtseau a sczut. Pe de
alt parte, datorit a"uzurilor si pro!anrilor la care se putea a/unge prin primirea n mn a
S!ntului (rup al Domnului, s-a introdus, n secolul ;II d.., mprtsirea laicilor cu lingurita,
de ctre preot, cu S!intele (aine n cantitti, !ireste, mai mici. (oate acestea au !cut ca si
cantitatea de pine necesar la Proscomidie s scad. S-a a/uns ast!el ca pentru S!nta Fert!
s !ie su!icient o singur pine, iar mai apoi numai o parte din pine. 6ceast pine a
nceput s ai" o !orm si o mrime special, dup sec. ;III !iind desemnat cu denumirea de
prescur. (otusi, pn astzi, n caz de lips a prescurilor, se poate !olosi pine o"isnuit pe
care preotul va nsemna cu copia semnul crucii n locul pecetii.
Peetea
7n element care distinge prescura de pinea o"isnuit este pecetea cu care este nsemnat
prescura. Prima mentiune a ei o ntlnim ntr-o rnduial a Proscomidiei alctuit n sec. 8-8I
pentru episcopul Paul din Ealipoli, dar pro"a"il c se !olosea nc dinainte. Pecetea este
alctuit dintr-o cruce cu nsemnarea &Iisus )IS- ristos )*- #nvinge ):IJ6 - n lim"a greac-&.
Pecetea se aplic cu a/utorul unui o"iect numit pistornic sau pristolnic !cut din lemn, mai rar
din piatr, "ronz, lut, mase plastice sau alte materiale. $orma si numrul pecetilor aplicate
di!er. '3ist pristolnice care, pe lng pecete, cuprind si !ormele miridelor.
Simbolismul formei
Dac mrimea prescurii este determinat de motive de ordin practic, !orma i este dat de
sim"olismul ei4 rotund pentru dumnezeirea !r nceput si s!rsit si pentru rotun/imea
pmntului, cu trei cornuri pentru S!nta (reime, cu patru cornuri n !orma de cruce, cu cinci
cornuri amintind cele cinci pini nmultite de Mntuitorul n pustie.
Prescura cu patru cornuri n !orm de cruce, o"isnuit la noi n tar, este recomandat de
ctre S!ntul Simeon al (esalonicului &pentru c si Dumnezeu s-a !cut om cu totul desvrsit
alctuit din su!let si din cele patru sti0ii, pentru c si lumea este din patru prti, si Cuvntul
acesta al lui Dumnezeu este (rupul care 5-a luat ristos&. De asemenea !iecare corn al
prescurii, prin !orma sa rotund, sim"olizeaz dumnezeirea !r nceput si !r s!rsit. #n
ultimul timp, n special la orase, s-au rspndit prescurile rotunde mici, cu o singur pecete.
16
De o"icei, indi!erent de !orm, prescurile se !ac din dou straturi suprapuse sim"oliznd cele
dou !iri ala Mntuitorului.
Con#itii #e alitate
#ntotdeauna lui Dumnezeu tre"uie s-i dm ce avem mai "un. Cu att mai mult cnd este
vor"a de darurile care se vor pre!ace n (rupul si Sngele Mntuitorului. De aceea 5iturg0ierul
prevede anumite cerinte de calitate n ceea ce priveste prescurile4 s !ie !cute din !in
al" de gru curat, nu prea vec0e si nealterat, s !ie preparate cu ap natural, potrivit de
srate, dospite, "ine coapte si nealterate, cu gust !iresc. De asemenea vinul tre"uie s !ie din
struguri, curat, cu gust si miros !iresc, neotetit. Culoarea vinului este indi!erent.
Cine !oate fae !resuri1
#n ultimul timp s-a rspndit conceptia c prescurile nu pot !i !cute de !emeile care triesc o
viat con/ugal normal cu "r"atii lor. 6ceast conceptie nu are ns nici o "az n traditia
.isericii. :u e3ist nici un canon care s prevad acest lucru, cu att mai mult cu ct, mult
timp, la 5iturg0ie se !olosea pine din uzul comun.
Pro"a"il la originea acestei conceptii st interdictia pentru cei ce au svrsit pcate grave si
sunt opriti de la mprtsanie de a-si aduce darul la altar. Dar a considera legturile trupesti
ale sotilor cununati canonic drept pcat este n contradictie cu Scriptura si cu ntreaga
nvttur a .isericii. S!ntul Pavel art clar c patul nuntii este nespurcat )'vrei 1B, ,- iar
Canonul , Eangra i osndeste pe cei care ezit s primeasc S!nta #mprtsanie de la
clericii cstoriti. 9ri, dac un preot cstorit, avnd o viat con/ugal normal, poate slu/i
S!nta 5iturg0ie cu vrednicie, de ce sotia acestuia nu ar putea !ace prescurile pentru slu/"I
Sau de ce o !emeie cstorit canonic, care se poate mprtsi, nu ar putea !ace prescuriI
Pe de alt parte este evident !aptul c cei care se complac n pcate grave, care i
ndeprteaz de la mprtsanie, nu numai c nu pot s !ac prescuri ci, pn cnd nu se
pociesc, nu le pot aduce la altar nici pe cele !cute de altii.
Ca urmare pot !ace prescuri cei care, strduindu-se s duc o viat curat, potrivit poruncilor
lui ristos, pot si s-si aduc darul la altar.
Conluzie
*evenirea, n zilele noastre, la practica normal a aducerii darurilor la altar de ctre
credinciosi este posi"il si din punct de vedere al materiei darurilor. Iat cteva modalitti
practice prin care se poate realiza acest lucru4
Credinciosii, n special cei de la sate, pot !i ndemnati s !ac prescuri acas pe care s le
aduc apoi la "iseric>
Preotul poate rndui ca anumite credincioase, eventual prin rotatie, s !ac prescuri
pentru ntreaga comunitate si s !ie puse n vnzare la pangar>
#n cazul n care nu e3ist posi"ilitatea de a se !ace prescuri credinciosii pot !i ndemnati s
aduc la altar pine o"isnuit care, la !el ca n epoca primar, s !ie utilizat apoi pentru
a/utorarea sracilor.
17
Dac nu se poate aduce vin, este "ine s se aduc mcar prescur )sau pine o"isnuit-
nsotit de lumnare ca sim"ol al /ert!ei si de un pomelnic cu cei care se doreste a !i
pomeniti.
Important este ca aducerea darurilor s devin o regul pentru !iecare 5iturg0ie si nu numai
pentru cazuri e3ceptionale.

18
/III
/inul liturgi
Potrivit dictionarului, vinul este "utura alcoolic o"tinut prin !ermentarea mustului de
struguri. (ermenul de vin se aplic si unor "uturi !cute din alte !ructe, legume sau ier"uri,
dar, utilizat singur, se re!er doar la cel produs din struguri. #n acest sens l vom !olosi n cele
ce urmeaz.
%n /ehiul Testament vinul este !rivit a un aliment #e baz
Cunoscut nc din vec0ime, prima mentiune documentar a vinului o ntlnim n ;ec0iul
(estament, la $acere ?, <@ - <1, unde se arat c, dup potop, :oe a sdit vie si a "ut vin.
Dar al lui Dumnezeu menit s veseleasc inima omului )Ps. 1@B, 1A-, vinul ocupa un loc
important n viata de zi cu zi a evreilor !iind nteles ca o necesitate a vietii si nu ca un lu3.
'ra o parte necesar si a celei mai simple mese )Fud. 1?, 1?> I *egi 1+, <@> Is. AA, 1-, o
provizie indispensa"il a unei cetti )II Par. 11, 11-, consumat de oameni de toate clasele
sociale si de toate vrstele )Plng. <41<> Ha0. ?412-. 6"undenta vinului era considerat o
e3presie a "inecuvntrii lui Dumnezeu )$ac. <2, <=> Deut. 2, 1B> 6mos ?, 1,- iar deose"ita
a"undent o e3presie a epocii mesianice )6mos ?,1B> Ioil B, 1=> Ha0. ?, 12-. #n acelasi timp
a"uzul de vin si "etia sunt condamnate cu trie )Pilde <@, 1> <B, <@ - BA-.
;ec0iul (estament asociaz vinul cu pinea ca alimente de "az )$ac. <2, <=> Deut. 2, 1B> BB,
<=> Ioil <, 1?- sim"oliznd ntreaga 0ran a omului. 6cest sim"olism si va gsi cea mai nalt
e3presie la Cina cea de (ain cnd Mntuitorul Iisus ristos, instituind S!nta 5iturg0ie, le va
pre!ace n (rupul si Sngele 5ui ndemnndu-ne s aducem pinea si vinul ca daruri ale
noastre la S!nta 5iturg0ie svrsit ntru pomenirea Sa.
Datorit importantei care i se acorda, vinul era utilizat si n cultul iudaic ca li"atie care
nsotea /ert!ele zilnice de dimineata si seara )Iesire <?, ,@ - ,1-, prga din roadele
pmntului adus Domnului )5ev. <B, 1B- precum si !elurite alte /ert!e ):um. 1A, A, 2, 1@-.
/inul Cinei elei #e Tain a fost rosu( #ule( amesteat u a!
Desi 5egea nu impunea !olosirea vinului la sr"torirea Pastelui iudaic, n epoca post-
"a"ilonian s-a generalizat utilizarea lui ca o &traditie de la cei "trni&. Cunoastem pn azi
aceste &traditii din "trni& deoarece, n secolul al II-lea dup ristos, ra"inii evrei le-au
codi!icat n cartea numit Mitna. 6!lm ast!el c pe parcursul mesei rituale iudaice de Pasti
capul !amiliei "inecuvinteaz , !olosind anumite !ormule rituale )"eraKot0-, pinea si patru
pa0are de vin pe care le mparte apoi celorlalti.
5a mesele rituale se !olosea un vin special, o"tinut prin stoarcerea usoar )!r a zdro"i
sm"urii- a strugurilor potrivit principiului &cu ct sunt strugurii storsi mai putin, cu att vinul
este mai "un&. Cel mai apreciat vin era o"tinut din mustul scurs prin greutatea proprie a
strugurilor zdro"iti. ;inul ritual era asadar un vin curat, neamestecat cu nimic altceva.
#n ceea ce priveste culoarea vinului, la masa pascal era utilizat vinul rosu care, de alt!el, era
vinul cel mai rspndit, n antic0itate, n Palestina ca si n Erecia. 9 serie de a!irmatii
incidentale din ;ec0iul (estament cum ar !i &nu te uita la vin cum este el de rosu& )Pilde <B,
B1- sau e3presia &snge de strugure& )$ac. ,?, 11> Deut. B<, 1,- !olosit pentru vin con!irm
preponderena vinului rosu.
19
#n vec0ime vinul era "ut neamestecat cu ap, dar, n perioada elenistic, su" in!luenta
greceasc, se generalizeaz consumul vinului diluat cu ap. Cartea Mitna priveste ca de la
sine nteles utilizarea n cult a vinului amestecat cu ap iar ra"inul 'leazer c0iar interzice
rostirea "inecuvntrilor asupra vinului nediluat. Se pare c dilutia era destul de mare adic
1LB sau 1 vin dar aceasta n conditiile unui vin tare si pro"a"il dulce, n conditiile unui climat
cald cum este n Palestina.
5a Cina cea de (ain Mntuitorul Iisus ristos a urmat ritualul unei mese pascale !cnd
gesturile traditionale ale capului de !amilie evreu dar dndu-le un neles cu totul nou
identi!icnd pinea cu (rupul Su si vinul cu Sngele Su pe care l va vrsa pe Cruce pentru
Mntuirea lumii. 'l a "inecuvntat vinul ritual iudaic din struguri )!ermentat-, rosu, dulce,
amestecat cu ap.
%n Biseria !rimar se folosea vinul rosu
S!nta 5iturg0ie !iind o actualizare a Cinei celei de (ain, .iserica a cutat s utilizeze acelasi
tip de vin pe care l-a !olosit si Mntuitorul. Ca urmare, de la nceput, a !ost pre!erat pentru
S!nta 5iturg0ie vinul curat, rosu si dulce, care se amesteca cu ap n timpul pregtirii
darurilor. 5a argumentul istoric pentru !olosirea vinului rosu la 5iturg0ie se adaug cel
sim"olic n sensul c acest vin este un sim"ol mult mai potrivit pentru sngele Mntuitorului.
Biseria romano-atoli a o!tat !entru vinul alb
Pro"lema culorii vinului pentru S!nta 5iturg0ie a nceput s se pun n 6pusul romano-catolic
ncepnd cu secolul al 8III-lea cnd mai multe sinoade locale se pronunt !ie n !avoarea
vinului rosu !ie a celui al". #n cele din urm sustintorii vinului al" reusesc s-si impun
prerea a/ungndu-se aproape la generalizarea utilizrii vinului al" la 5iturg0ia catolic.
6rgumentele aduse mpotriva vinului rosu sunt de ordin practic4 usurinta mai mare de
!alsi!icare a vinului rosu, greutatea de a pstra curate vesmintele liturgice, densitatea vinului
rosu n anumite regiuni etc.
Biseria ,rto#o- a !strat tra#itia utilizrii vinului rosu
Desi .iserica 9rtodo3 nu s-a pronuntat o!icial n privinta culorii vinului eu0aristic, n general
s-a pstrat traditia utilizrii vinului rosu.
(otusi, n anumite zone, su" in!luenta romano-catolic, s-a a/uns s se cread c numai vinul
al" poate !i !olosit la S!nta 5iturg0ie. Dar, dup cum am vzut mai sus, desi culoarea vinului
nu este esential, argumentul istoric si sim"olic ne ndeamn spre !olosirea, atunci cnd este
posi"il, a vinului rosu.
/inul liturgi trebuie s fie urat
5iturg0ierul, la capitolul Povtuiri, arat c nsusirea esential a vinului liturgic este ca acesta
s !ie curat, adic s !ie din struguri, s ai" gust si miros !iresc, s !ie neotetit si
neamestecat cu nici un !el de alte "uturi. Povtuirile din 5iturg0ier, !iind alctuite n secolul
al 8;III-lea, nu vor"esc n mod e3pres despre anumite su"stante cum ar !i za0rul dar se
su"ntelege c nu este permis amestecul lor n vin.
#n prezent producerea industrial a vinului presupune tratarea acestuia cu anumite su"stante
c0imice cum ar !i dio3idul de sul! )pentru a opri actiunea altor organisme n a!ara dro/diei
care produce !ermentarea vinului- si agentii de limpezire. De asemenea viile sunt stropite cu
diverse pesticide pentru prevenirea "olilor.
20
.inenteles c ar !i pre!era"il ca vinul liturgic s !ie ecologic, o"tinut !r !olosirea
su"stanelor c0imice si a pesticidelor. Dar, deoarece un ast!el de vin este !oarte greu de
o"tinut si veri!icat, credem c si vinurile o"tinute n conditiile de mai sus pot !i utilizate la
S!nta 5iturg0ie.
/inul #ule este !referabil
#n ceea ce priveste gustul vinului este pre!era"il ca acesta s !ie dulce din cel putin dou
motive4 unul sim"olic si altul practic.
Cel sim"olic const n simtirea concret, la primirea S!intei #mprtsanii, prin intermediul
gustului, a adevrului cuvntului psalmistului4 &Eustati si vedeti c "un este Domnul& )Ps. BB,
=-.
Cel de-al doilea, legat de primul, i priveste pe copii, care pot !i mprtsiti mult mai usor si
asteapt cu mult "ucurie momentul mprtsaniei atunci cnd se !oloseste vin dulce. Se
evit ast!el situatiile neplcute n care copiii re!uz mprtsania sau c0iar o scuip cnd simt
gustul acru al vinului utilizat la S!nta Fert!.
Ce vin liturgi folosim1
#n concluzie, !r a e3clude !olosirea altui tip de vin )cu conditia s !ie curat- cel mai potrivit
pentru S!nta 5iturg0ie este cel rosu si dulce.
:e putem ntre"a unde gsim un ast!el de vin. #n alte .iserici 9rtodo3e )cum ar !i cea greac
sau cea rus- s-a generalizat !olosirea unor vinuri rosii speciale, curate, !oarte dulci si tari.
6st!el sunt vinurile grecesti *oussos si Mavroda!ni, cu speci!icatia &nama&. #n .asara"ia se
produce un vin cu o calitate asemntoare celor grecesti numit Jagor cu speci!icatia
&pastoral&. 6cest din urm vin este mai usor de procurat si mai ie!tin dect cele grecesti ns
este destul de mare riscul ca el s !ie !alsi!icat. De aceea este pre!era"il s !ie ac0izitionat
direct de la Mitropolia Moldovei din C0isinu. De asemenea se poate !olosi vinul evreiesc
Carmel cu speci!icatia &!or Passover& destinat mesei rituale de Pasti. 6semenea acestora sunt
si alte vinuri. 7n avanta/ al lor este si acela c, !iind !oarte tari, proportia ndeo"ste
recunoscut la amestecarea cu ap )<LB vin, 1LB ap- poate !i inversat )1LB vin, <LB ap-
!r a se sc0im"a !irea vinului n ap.
#n cazul n care nu putem gsi aceste vinuri speciale se pot !olosi si unele vinuri romnesti
cum ar !i soiul auto0ton &.usuioac de .o0otin& )produs la usi- care, desi nu are dulceata si
tria vinurilor de mai sus, mplineste totusi conditiile de calitate pentru a !i !olosit la S!nta
5iturg0ie. De asemenea poate !i !olosit si vinul o"tinut artizanal, n gospodrie, cu conditia s
!ie curat.
6r !i de pre!erat, totusi, ca centrele epar0iale s pun la dispozitia preotilor, la preturi
rezona"ile, vinuri liturgice rosii, dulci, care s m"ine motivele istorice si sim"olice cu
avanta/ele practice ale !olosirii lor.
21
I2
Prosomi#ia
#nainte de nceputul propriu-zis al S!intei 5iturg0ii, n altar, la adpost de privirile
credinciosilor, preotul, singur sau mpreun cu diaconul, svrseste un ritual care are aspectul
unei slu/"e aparte avnd o !ormul de "inecuvntare si una de nc0eiere. 'ste vor"a de
Proscomidie care nu este ns o slu/" de sine stttoare ci o parte integrant si
indispensa"il a S!intei 5iturg0ii.
Ce este Prosomi#ia1
Proscomidia, n esenta ei, const n punerea nainte a darurilor pentru /ert!a liturgic, nssi
denumirea de Proscomidie venind de la cuvntul grecesc prosKomizM care nseamn a pune
nainte, a aduce, a o!eri, a !ace dar. Mai precis slu/"a Proscomidiei const n alegerea,
pregtirea si a!ierosirea de ctre preot a darurilor de pine si vin aduse de credinciosi la
altar. 6st!el darurile sunt ridicate la calitatea de Cinstite Daruri, gata pentru a !i s!intite si
pre!cute n (rupul si Sngele Domnului n cadrul S!intei 5iturg0ii
Pn "n seolul /II ritualul Prosomi#iei era mult mai sim!lu
Proscomidia a constituit ntotdeauna o parte a S!intei 5iturg0ii. Dar n primele secole crestine
ritualul ei era mult mai simplu, evolund ulterior pn la !orma de azi. #n esent consta n
primirea de ctre diaconi a darurilor de pine si vin aduse de credinciosi si alegerea celor
menite pentru /ert! urmnd ca episcopul sau preotul s le "inecuvinteze.
5ocul primirii darurilor era o ncpere numit proscomidiar sau sc0evo!ilac0ion. 6ceast
ncpere era situat n latura de nord a altarului , initial !iind distinct de "iseric.
#n ceea ce priveste timpul svrsirii si rnduiala Proscomidiei nu avem descrieri precise din
aceast perioad. 9 opinie larg rspndit si nsusit de numerosi liturgisti a!irm c ritualul
primirii si pregtirii darurilor pentru S!nta Fert! avea loc, n primele veacuri, la nceputul
5iturg0iei credinciosilor. Dup plecarea cate0umenilor credinciosii prezentau diaconilor
darurile lor de pine si vin. Diaconii strngeau darurile la proscomidiar, le alegeau pe cele
necesare pentru S!nta Fert! si le aduceau apoi la altar punndu-le pe S!nta Mas. 6ici
episcopul sau preotul le a!ierosea ca daruri de /ert! printr-o rugciune special. Deplasarea
Proscomidiei la nceputul 5iturg0iei cate0umenilor s-a !cut, potrivit acestei opinii, n sec. ;I-
;II ca urmare, pe de o parte, a sl"irii si disparitiei disciplinei cate0umenilor si, pe de alt
parte, a dezvoltrii crescnde a ritualului Proscomidiei.
9 alt opinie, mai nou sustine c Proscomidia s-a a!lat ntotdeauna la nceputul 5iturg0iei.
Se aduce ca argument !aptul c asezarea Proscomidiei la nceputul S!intei 5iturg0ii este
speci!ic tuturor 5iturg0iilor orientale pe cnd pregtirea darurilor nainte de ana!ora este
speci!ic 5iturg0iilor latine. Cel putin n regiunea Siriei de vest )6ntio0ia- e3ist dovada
!aptului c credinciosii aduceau nc de la nceputul S!intei 5iturg0ii darurile nsotite de
pomelnice. Potrivit acestei opinii n primele veacuri credinciosii veneau la nceputul S!intei
5iturg0ii aducnd daruri de pine si vin nsotite de pomelnice cu numele lor pe care le
ncredintau diaconilor a!lati n sc0evo!ilac0ion. Diaconii alegeau si pregteau darurile pentru
S!nta Fert!. 'piscopul sau preotul protos venind la slu/" intra mai nti n sc0evo!ilac0ion
si "inecuvnta darurile iar apoi intra n "iseric si ncepea S!nta 5iturg0ie. 5a nceputul
5iturg0iei cate0umenilor darurile erau aduse de ctre diaconi la altar.
22
+itualul #e azi al Prosomi#iei se #ezvolt "ntre seolele /II-2I/
'volutia Proscomidiei dup secolul ;II re!lect sc0im"area care a intervenit n atitudinea !at
de S!nta 5iturg0ie si n nelegerea acesteia, si anume scderea numrului celor ce se
mprtseau si accentuarea sensului ei mistico-sim"olic.
Mai nti a intervenit necesitatea practic a tierii prescurii destinat S!intei Fert!e deoarece,
n conditiile introducerii mprtsaniei credinciosilor cu lingurita si a reducerii numrului
celor care se mprtseau, era su!icient doar o parte din prescur si nu una ntreag cum era
pn atunci. Ca urmare primul ritual nou pe care l putem constata la Proscomidie este
ritualul scoaterii si pregtirii agnetului. Potrivit comentariului liturgic al patriar0ului E0erman
I al Constantinopolului, n sec. ;III Proscomidia consta din urmtoarele acte4 preotul sau
diaconul tia cu copia 6gnetul )nimic zicnd-, l punea pe disc, turna vin si ap n potir, iar
preotul rostea rugciunea punerii nainte4 &Dumnezeule, Dumnezeul nostru...& peste ele,
nvelea si tmia.
&ezvoltarea Prosomi#iei a fost #eterminat "n !rimul rn# #e aentuarea sensului ei
ti!io-simboli
Dintr-o simpl pregtire a darurilor n vederea S!intei Fert!e, Proscomidia devine tot mai mult
o reprezentare sim"olic pe de o parte a nasterii si /ert!ei Mntuitorului si, pe de alt parte,
a .isericii.
Sim"olismul /ert!ei este ntrit de rostirea la tierea agnetului, ncepnd cu secolul al I8-lea,
a cuvintelor pro!etice ale prorocului Isaia cu privire la /ert!a lui ristos.
Dac pn atunci diaconii au avut un rol important n pregtirea darurilor avnd dreptul c0iar
s taie S!ntul 6gnet si s toarne vinul si apa n potir )rugciunea de a!ierosire a darurilor
!iind rostit ns de preot sau episcop- accentuarea caracterului sim"olic de /ert! al
Proscomidiei a !cut ca diaconul s apar tot mai nepotrivit pentru svrsirea acesteia
deoarece dreptul de a /ert!i l are numai preotul. Ca urmare rolul diaconului se reduce
treptat pn la interzicerea complet, n secolul al 8;II-lea, a dreptului de a proscomidia.
#n secolul al I8-lea apare si, mai apoi, ia o mare dezvoltare ritualul scoaterii miridelor. #n
.iserica primar participarea credinciosilor la S!nta Fert! consta n mprtsirea cu (rupul si
Sngele Domnului. #n conditiile n care mprtsania a devenit tot mai rar s-a simtit nevoia
unei participri mai intime la S!nta Fert!. 6st!el apare practica scoaterii miridelor pentru
credinciosi ca o su"stituire a mprtsaniei. ;enind la slu/", credinciosii aduceau cte o
prescur pentru !iecare nume de pomenit, din care se scotea o mirid. Cu timpul s-a ngduit
s !ie adus o prescur pentru mai multe nume.
Din secolul al 8I-lea avem primele mentiuni despre scoaterea miridelor n cinstea Maicii
Domnului si a s!intilor ca e3presie a sim"olismului eclesial al Proscomidiei. *itualul miridelor
se va dezvolta !oarte mult n secolele urmtoare a/ungndu-se c0iar la e3agerri si la
di!erente importante de la o regiune la alta n principal n legtur cu s!intii pomeniti
impunndu-se interventia autorittii "isericesti.
Ca urmare, n secolul al 8I;-lea, patriar0ul $ilotei al Constantinopolului redacteaz o Diata3
)rnduial- liturgic )tradus n acelasi secol n slav si rspndit n .iserica "ulgar, sr",
romn si rus- n care sistematizeaz si !i3eaz rnduiala Proscomidiei eliminnd e3agerrile
si reusind s sta"ileasc ordinea n acest domeniu.
23
3ote'
6le3ander Sc0memann, 'u0aristia. (aina #mprtiei, editura 6nastasia, !.a., p. 1@=.
*ugciunea din timpul cntrii 0eruvimice n 5iturg0ier, .ucuresti, <@@@, p.1,=
Printele Ealeriu, Fert! si rscumprare, ed. arisma, p. 12<.
Pr. Pro!. Dr. Dumitru Stniloaie, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3, Craiova,
1?=+, p.11=.
:icolae Ca"asila, (lcuirea Dumnezeiestii 5iturg0ii, cap. ;III
S!ntul E0erman al Constantinopolului, :icolae Ca"asila
S!ntul Ciprian, 'pistola 58III, 1B ctre Caecilius.
Simeon al (esalonicului
vezi si n continuare, pentru sim"olismul :asterii Domnului, tlcuirile S!intei 5iturg0ii
avnd ca autori pe S!ntul E0erman al Constantinopolului, (eodor de 6ndida, Simeon al
(esalonicului.
24
2
Semnifiatia Prosomi#iei 4I5
Proscomidia, constnd n pregtirea darurilor pentru /ert!a eu0aristic, este o necesitate
practic. Dar ea are si o pro!und semni!icatie pe care vom ncerca s o deslusim n cele ce
urmeaz.
6nirea jertfelor in#ivi#uale "n jertfa Biseriii are este "m!rtsire #in jertfa lui $ristos
6ducerea darului de pine si vin la altar de ctre !iecare credincios este primul act al
participrii e!ective la slu/" si, n acelasi timp, una din conditiile mplinirii depline a
caracterului de mpreun slu/ire a clerului si a credinciosilor la S!nta 5iturg0ie. Darul adus la
altar este o /ert! a iu"irii prin care credinciosul se druieste pe sine nsusi si ntreaga creatie
lui Dumnezeu. Pe de alt parte, S!nta 5iturg0ie este slu/"a n care .iserica aduce /ert!a
iu"irii si a unittii. &Dar /ert!a aceasta, care ne este dat si poruncit nou a o aduce si n
aducerea creia .iserica se mplineste pe sine ca !iind viata lui ristos n noi si a noastr n
'l, nu este &alta& !at de aceea unic, atotcuprinztoare si care nu se repet pe care ristos a
adus-o o singur dat )'vr ?,<=-&.
Semni!icatia principal a Proscomidiei const tocmai n unirea /ert!elor individuale ale
credinciosilor, concretizate n darurile de pine si vin, n /ert!a .isericii si recunoasterea
acestei /ert!e ca !iind mprtsire din /ert!a lui ristos.
%ntreaga ionomie a mntuirii este trans!us on#ensat si taini
Dezvoltarea, n decursul timpului, a sensurilor sim"olice ale Proscomidiei a !cut ca ntreaga
iconomie a mntuirii s !ie transpus condensat si tainic n ritualul ei4 #ntruparea
Mntuitorului si Fert!a 5ui, proorocit nc din ;ec0iul (estament, care se mplineste n
#nviere aducnd ast!el *scumprarea neamului omenesc rezidit n ristos si unit n (rupul 5ui
- .iserica. ristos ni se descoper n mi/locul .isericii n stare de /ert! si, n acelasi timp, ca
&0ran a toat lumea& adic druire din iu"ire spre mprtsire. 'l este druirea de sine
deplin !cut totodat (atlui si nou. ristos ne uneste n .iseric !cndu-ne prtasi
/ert!ei Sale pentru c 'l este &Cel ce aduce si Cel ce se aduce& ar0iereul si /ert!a noastr
desvrsit.
%ntru!are( 7ertf si +sum!rare
Mntuirea noastr s-a realizat prin /ert!a lui ristos care &n opera Sa rscumprtoare ne
recapituleaz, ne readun mai nti n Sine, ncepnd din ntrupare, ne s!inteste !irea,
co"ornd n adncimile ei pn la e3trema c0enoz n iad, si, ast!el recapitulati si s!intiti n
'l, se o!er si ne o!er (atlui ca /ert! si omagiu suprem, primind prin 'l si pentru noi o nou
consacrare a !pturii noastre4 nvierea&. 6ctele !undamentale ale operei rscumprtoare a
lui ristos sunt #ntruparea, asumarea !irii umane, si Fert!a legat indisolu"il de #nviere.
*itualul Proscomidiei este o aducere-aminte a acestor acte prin sim"olismul :asterii si Fert!ei
Mntuitorului pe care l cuprinde.
Simbolismul 7ertfei *ntuitorului
25
(ema central a Proscomidiei este /ert!a unic, atotcuprinztoare si mntuitoare a lui ristos
n care este cuprins ntreaga .iseric. #nc de la nceputul Proscomidiei preotul rosteste
troparul ;inerei Mari si nsemneaz cu semnul S!intei Cruci prescura din care va !i tiat
agnetul. Pomenirea lui ristos o !acem ast!el amintind /ert!a lui rscumprtoare de pe cruce
care ne-a adus nemurirea.
;ersetele din proorocia lui Isaia )Is. B,2-=- rostite de preot n timpul tierii agnetului arat c
/ert!a Mntuitorului mplineste proorociile ;ec0iului (estament despre venirea lui ristos.
6ceste versete ne pun n !at imaginea Mielului lui Dumnezeu &Cel ce ridic pcatul lumii&
/ert!indu-se de "unvoie &pentru viata si mntuirea lumii&. &6ceasta e mretia uluitoare a lui
Dumnezeu descoperit n ristos4 Dumnezeu se !ace Miel de /ert! !r s se plng, Miel
care-si stpneste durerea cu puterea "lndetei capa"il s m"lnzeasc pe oamenii ispititi
la ceart, la ur, la proteste si la plns&. #ntelepciunea /udectii Sale nalte S-a artat n
smerenia 5ui iar neamul 5ui este necunoscut pentru c, !iind Dumnezeu, este mai presus de
cuvnt, iar n 'l e cuprins ntregul lui neam ceresc si omenesc.
(ind crucis agnetul, preotul ntipreste crucea n pine artnd !elul mortii Mntuitorului ,
scotnd ast!el n evident starea de /ert! a Mielului lui Dumnezeu n/ung0iat de la
ntemeierea lumii )6poc. 1B,=-. Din coasta Mntuitorului mpuns cu sulia pe cruce a curs
preascumpul lui snge si apa preacurat care vor da viat lumii prin splarea de pcate cu
"aia .otezului si adparea noastr cu "utura nemuririi. De aceea preotul repet descrierea
acestui eveniment asa cum este relatat de S!ntul 'vang0elist Ioan )In. 1?, B,-BA- si toarn
vin si ap n S!ntul Potir. 6mestecarea vinului cu apa sim"olizeaz unirea Domnului cu
credinciosii si, n acelasi timp, unirea ipostatic a celor dou naturi n persoana Mntuitorului.
Comentariile "izantine ale S!intei 5iturg0ii e3tind sim"olismul /ert!ei la o"iectele !olosite4
S!ntul Disc nc0ipuie nslia pe care a !ost asezat (rupul Domnului dup co"orrea de pe
cruce> copia - sulita cu care a !ost mpuns coasta Mntuitorului etc. #n acelasi timp
proscomidiarul nc0ipuie locul rstignirii.
Simbolismul 3asterii &omnului
ristos, Mielul lui Dumnezeu n/ung0iat de la ntemeierea lumii )6poc. 1B,=- S-a ntrupat
pentru a se /ert!i pentru noi dup cum 'l nsusi arat c a venit &s slu/easc si s-Si dea viata
rscumprare pentru multi& )Mt. <@,<=-. 6sadar Crucea este implicat de #ntrupare. S!inti
Printi ca S!ntul Irineu )sec. II- si S!ntul '!rem Sirul )sec. I;- vd, nc din primele secole,
implicarea /ert!ei lui ristos n :asterea 5ui. Privindu-5 pe ristos n ntregimea Persoanei
Sale realizate ca om, actele trecutului se concentreaz n 'l ng0itind distantele temporale.
Pentru aceasta Proscomidiei i se aplic si un sim"olism al :asterii Domnului4 prescura din care
este tiat agnetul o nc0ipuie pe Maica Domnului si, prin ea, prga !rmntturii !irii umane,
iar scoaterea agnetului sim"olizeaz nasterea Mntuitorului artnd ast!el c ristos s-a !cut
om desvrsit lund !irea uman n a!ar de pcat.
Ca si n cazul /ert!ei, comentariile liturgice "izantine atri"uie o ncrctur sim"olic legat
de :asterea Mntuitorului, proscomidiarului si o"iectelor !olosite. 6st!el proscomidiarul
nc0ipuie .et0leemul - locul nasterii, S!ntul Disc - ieslea, steluta - steaua care s-a artat
magilor etc.
Pro!rezenta lui $ristos "n Cinstitele &aruri
Desi Cinstitele Daruri nu se pre!ac la Proscomidie n (rupul si Sngele Domnului, totusi putem
vor"i nc de acum de o anumit proprezent a lui ristos cel /ert!it n ele, o prezent printr-
26
o anumit lucrare special a 5ui provocat de gndirea preotului la 'l n timpul ritualurilor
care transpun iconomia mntuirii.
6le3ander Sc0memann, 'u0aristia. (aina #mprtiei, editura 6nastasia, !.a., p. 1@=.
*ugciunea din timpul cntrii 0eruvimice n 5iturg0ier, .ucuresti, <@@@, p.1,=
Printele Ealeriu, Fert! si rscumprare, ed. arisma, p. 12<.
Pr. Pro!. Dr. Dumitru Stniloaie, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3, Craiova,
1?=+, p.11=.
:icolae Ca"asila, (lcuirea Dumnezeiestii 5iturg0ii, cap. ;III
S!ntul E0erman al Constantinopolului, :icolae Ca"asila S!ntul Ciprian, 'pistola 58III, 1B
ctre Caecilius.
Simeon al (esalonicului
vezi si n continuare, pentru sim"olismul :asterii Domnului, tlcuirile S!intei 5iturg0ii
avnd ca autori pe S!ntul E0erman al Constantinopolului, (eodor de 6ndida, Simeon al
(esalonicului
vezi Pr. Pro!. Dr. Dumitru Stniloaie, op. cit., p. 11@-111.
27
2I
Semnifiatia Prosomi#iei 4II5
6m vzut n articolul precedent c semni!icatia principal a Proscomidiei const n unirea
/ert!elor individuale ale credinciosilor, concretizate n darurile de pine si vin, n /ert!a
.isericii si recunoasterea acestei /ert!e, prin pregtirea agnetului, ca !iind mprtsire din
/ert!a lui ristos. Ca urmare, alturi de tema /ert!ei Mntuitorului si n indisolu"il legtur
cu aceasta, Proscomidia cuprinde n mod sim"olic si tema .isericii ca mplinire a lucrrii
mntuitoare a $iului lui Dumnezeu. 6st!el, asezarea pe S!ntul Disc, n /urul agnetului, a
miridelor )prticelelor- scoase n cinstea Maicii Domnului si a s!intilor precum si spre
pomenirea credinciosilor vii si adormiti, ne d o imagine intuitiv deose"it de relevant a
.isericii - (rupul lui ristos.
8&e fat a stat "m!rteasa( #e-a #rea!ta Ta8
Mirida Maicii Domnului, mai mare dect celelalte miride, este asezat n dreapta agnetului
artnd nalta demnitate a S!intei $ecioare potrivit cuvintelor psalmistului repetate de preot4
&De !at a stat mprteasa, de-a dreapta (a, n 0ain aurit m"rcat si prean!rumusetat&
)Ps. ,,,11-.
#mprteasa care st de-a dreapta lui Dumnezeu este Maica Domnului cci ea 5-a nscut n
c0ip de negrit pe ristos rmnnd pururea $ecioar. 'a este cu adevrat :sctoare de
Dumnezeu, este scara ce uneste cerul cu pmntul pe care Iacov a vzut-o n vis )$ac. <=,1<-
pentru c din ea Dumnezeu a luat !irea noastr uman. 6cceptnd s-5 nasc pe ristos,
$ecioara Maria S-a !cut primitoare din partea neamului omenesc a mntuirii pe care ne-a
adus-o #ntruparea Domnului. $cndu-se vrednic de aceast nastere datorit curtiei si
smereniei ei ea a !ost s!intit prin slsluirea Cuvntului devenind izvor de curtie si
nestricciune. 'a este s!nt mai presus dect toti s!intii &mai cinstit dect 0eruvimii si mai
slvit !r de asemnare dect sera!imii&, ea este acoperitoarea, aprtoarea, mi/locitoarea
si a/uttoarea credinciosilor.
*aia &omnului "si uneste rugiunile u ale "ntregii Biserii
Maica Domnului este !ptura a!lat n cea mai intim comuniune cu ristos nltnd
rugciunile crestinilor la tronul lui Dumnezeu si $iul Su. Ca urmare mirida Maicii Domnului
este asezat de-a dreapta agnetului destinat pre!acerii n trupul lui ristos. Scotnd aceast
mirid preotul se roag ca, pentru rugciunile ei, Dumnezeu s primeasc /ert!a noastr n
&/ert!elnicul Su cel mai presus de ceruri&. 6gnetul nepre!cut este /ert!a .isericii. &De aceea
preotul se roag ca pentru rugciunile Maicii Domnului s primeasc ristos /ert!a comunittii
n /ert!elnicul Su cel mai presus de ceruri, pentru a o pre!ace n /ert!a (rupului Su care va
include ast!el n ea si /ert!a comunittii&.
Maica Domnului si uneste ast!el rugciunile ei cu ale ntregii .iserici pentru primirea /ert!ei
n &/ert!elnicul cel mai presus de ceruri&, adic n nltimea spiritual din !ata (atlui unde a
intrat ristos prin /ert!a Sa si unde rmne permanent pre!cnd n acest trup /ert!it si /ert!a
de pine a comunittii care se apropie si ea de aceast suprem nltare unde se a!l 'l n
stare de /ert!.
28
Sfintii sunt intimii lui &umnezeu
#n stnga agnetului si la aceeasi nltime cu acesta se aseaz miridele n cinstea celor nou
cete de s!inti artndu-se c si ei se "ucur de slava n care se a!l Domnul cel rstignit si
nviat, dar nu se a!l n aceeasi intimitate cu ristos ca si Maica Sa.
S!intenia const n &procesul de trans!igurare su"iectiv a credinciosului prin participarea
nemi/locit la viata n ristos&. S!intenia presupune /ert! interioar, participarea omului la
propria lui mntuire prin eli"erarea de patimi. S!intenia este un aspect indispensa"il al
actului mntuirii si, de aceea, c0emarea la s!intenie este adresat tuturor crestinilor. S!intii
sunt aceia care au nteles aceast c0emare si n msura n care si-au luat crucea rstignind n
ei omul vec0i, plin de patimi, pcate si necurtie, ei particip si la slava lui ristos cel #nviat.
&$cndu-se prtasi Patimii lui ristos prin martiriu, ascez, lacrimi si practicarea virtutilor
evang0elice, s!intii au nvins moartea cu 'l. 'i sunt de acum vii n Dumnezeu pentru c ristos
S-a slsluit n ei&. S!intii sunt intimii lui Dumnezeu, mdulare de cinste ale (rupului lui
ristos, .iserica. Pentru noi ei sunt un e3emplu, o pild vie a strii la care suntem meniti s
a/ungem si, n acelasi timp, un spri/in n lupta noastr pentru do"ndirea s!inteniei.
Toti sfintii se unes u noi "n rugiune la Sfnta Liturghie
5a Proscomidie scoatem miride n cinstea s!intilor multumind lui Dumnezeu pentru darurile
0rzite celor ce-i urmeaz n s!intenie. Se scot miride n cinstea a nou cete de s!inti,
artnd prin aceasta c s!intenia este accesi"il tuturor categoriilor de credinciosi si, de
asemenea, c toti s!intii se unesc cu noi n rugciune la S!nta 5iturg0ie. Potrivit ma/orittii
5iturg0ierelor romnesti si slave cele nou cete de s!intii sunt4 S!ntul Ioan .oteztorul,
proorocii, apostolii, ierar0ii, mucenicii si mucenitele, cuviosii si cuvioasele )mona0ii-, doctorii
!r de arginti )mari "ine!ctori-, S!intii Ioac0im si 6na mpreun cu s!intii zilei si cu toti
s!intii si s!ntul autor al 5iturg0iei )Ioan Eur de 6ur sau ;asile cel Mare-. #n ceea ce priveste
s!intii pomeniti nominal n cadrul acestor cete e3ist di!erente de la o .iseric local la alta,
potrivit cinstei deose"ite de care se "ucur anumiti s!inti ntr-un loc sau altul.
Problema !omenirii sfintilor "ngeri
Principala deose"ire const ns n !aptul c 5iturg0ierele grecesti, manuscrise vec0i precum
si unele 5iturg0iere slave prevd ca prima mirid s se scoat n cinstea S!intilor Mi0ail si
Eavriil si a tuturor puterilor ngeresti, S!ntul Ioan .oteztorul !iind pomenit la a doua mirid,
n ceata proorocilor. 5iturg0ierul romnesc din 1?B2 introduce si la noi aceast practic ns
n editiile ulterioare se renunt la ea.
Pro"lema pomenirii s!intilor ngeri nu este de mic important n conte3tul sim"olismului
eclesiologic al Proscomidiei. 6sezarea miridei ngerilor n stnga agnetului mpreun cu
celelalte cete de s!inti scoate n evident !aptul c .iserica este &unirea a tot ce e3ist&, &eu-
ul rugciunii tuturor !iintelor constiente4 pmnteni, ngeri si s!inti&. 6vem ast!el pe S!ntul
Disc imaginea .isericii ceresti si pmntesti unit n rugciune n ristos.
#ncercarea de a respinge pomenirea ngerilor pe motivul c acestia nu ar !i mdulare ale
.isericii sau c nu s-ar !i mprtsit de roadele /ert!ei lui ristos nu este ntemeiat.
S!ntul Simeon al (esalonicului /usti!ic aceast practic artnd c ngerii &au !ost slu/itori ai
misterului ntruprii, sunt una cu noi si o .iseric suntem, ei doresc a se nc0ina n !ata
(ainelor .isericii lund si ei dintr-aceasta o sporire a slavei, ne sunt pzitori si mi/locitori !at
de Dumnezeu&. Printele D. Stniloaie sustine de asemenea c este potrivit a !i pomeniti si
s!intii ngeri deoarece &toat .iserica din cer e slvit n pre!acerea eu0aristic C...D. #ntr-un
29
!el spiritual toti cei din ceruri se mprtsesc si mai mult de ristos> prin S!nta 5iturg0ie se
realizeaz o si mai mare unire a celor ceresti si a celor pmntesti&.
6vnd n vedere considerentele de mai sus credem c ar !i oportun revenirea la practica
scoaterii primei miride n cinstea ngerilor.
6nitatea Biseriii eresti si a elei !mntesti "n $ristos
#n concluzie putem spune c pomenirea Maicii Domnului si a s!intilor la Proscomidie scoate n
evident unitatea .isericii ceresti si a celei pmntesti n ristos precum si !aptul c
mprtsirea credinciosilor de 'l n 'u0aristie si n orice (ain, nu se n!ptuieste dect n
prezenta rugtoare si plin de "ucurie constient a ntregii .iserici din ceruri.
Pr. Pro!. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3, Craiova,
1?=+, p. 1<<.
Pr. Pro!. Dr. Ion .ria, Dictionar de (eologie 9rtodo3, editia a II-a, .ucuresti, 1??,, p. B,,.
5e SNna3aire. ;ie des Santes de lO'glise 9rtodo3e, tome premiere, (0essaloniPue, 1?=2,p.
12.
Pr. Pro!. Dr. Dumitru Stniloae, (eologia Dogmatic 9rtodo3, vol. <, editia a II-a,
.ucuresti, 1??2, p. 1B2
la Pr. Petre ;intilescu, Contri"utii la revizuirea 5iturg0ierului romn, .ucuresti, 1?B1, p.
,+.
S!ntul Simeon al (esalonicului, Despre 5iturg0ie, cap. ?,, n (ractat asupra tuturor
dogmelor credinei noastre ortodo3e, .ucuresti, 1=+B, p.??.
Pr. D. Stniloae, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3, p.1<,.
30
2II
Semnifiatia Prosomi#iei 4III5
.iserica ntreag, (rupul tainic al lui ristos, este prezent n mod sim"olic pe S!ntul Disc n
urma svrsirii Proscomidiei4 n mi/loc, prin agnet, ristos nsusi, 5umina cea adevrat si
;iata cea vesnic, iar prin miride Maica 5ui de-a dreapta, s!intii de-a stnga, iar dedesu"t
ntreaga adunare a "ine-credinciosilor.
*iri#ele re#iniosilor sunt asezate sub agnet
Credinciosii, att cei vii ct si cei adormiti, sunt reprezentati prin miridele asezate su" agnet
n stnga, respectiv dreapta acestuia. 5a acestea se adaug cele trei miride speciale scoase
pentru cler )episcopi, preoti si diaconi-, conductorii trii si pentru ctitori.
Mirida special pentru ctitori precum si rugciunile de pomenire general a viilor si a mortilor,
desi sunt mentionate de S!ntul Simeon al (esalonicului n secolul al 8;-lea, n prezent sunt o
particularitate a 5iturg0ierelor romnesti unde le ntlnim ncepnd de la /umtatea secolului
al 8I8-lea. *ugciunea pentru vii este inspirat dup cea de la 5itie dar are analogii cu
!ormularul de pomelnic de la s!rsitul Psaltirii si cu dipticele ana!oralei S!ntului ;asile cel
Mare. *ugciunea pentru pomenirea mortilor este alctuit dup canoanele din sm"etele
morilor )mosii de iarn si de var-. 6m"ele rugciuni, desi de origine greac, au a/uns la noi
prin in!luenta practicii .isericii 9rtodo3e *use unde nsoteau anumite pomelnice.
Scoaterea miridelor pentru credinciosi ncepe prin rostirea rugciunilor de pomenire general
a viilor si a mortilor si continu cu pomenirea lor nominal, pentru !iecare nume scotndu-se
cte o mirid din prescurile aduse mpreun cu pomelnicul. #n urma tuturor preotul scoate o
mirid pentru el nsusi artnd prin aceasta c mntuirea sa depinde de cei pe care este
rnduit s-i pstoreasc si s-i pomeneasc.
Pomenirea re#iniosilor re!rezint ra!ortarea tuturor si a fieruia la jertfa lui $ristos
7nii credinciosi au a/uns la o ntelegere a pomenirii la Proscomidie, ca un mi/loc magic de
rezolvare a pro"lemelor curente al crui e!ect este direct proportional cu numrul prescurilor
mprtite concomitent la diverse "iserici. 6st!el se solicit pomeniri pentru sntate dar si
pentru iz"vire de vr/masi, pentru iz"nd la proces, pentru gsirea unui loc de munc,
pentru o"tinerea vizei de plecare n strintate etc. 6ceast ntelegere magic reprezint
ns o denaturare grosolan a sensului cultului crestin.
Pomenirea de la Proscomidie, prin caracterul ei de /ert!, reprezint &raportarea tuturor si a
!iecruia la /ert!a lui ristos, adunarea si rezidirea n /urul 6gnetului a noii !pturi a lui
Dumnezeu&. Prin aducerea prescurii si a pomelnicului la altar noi ne aducem si ne predm lui
Dumnezeu &pe noi nsine si unii pe altii si toat viata noastr&. .iserica i strnge ast!el
laolalt, la !iecare 5iturg0ie, pe toti mem"rii ei din toate vremurile. Miridele e3prim
participarea noastr la /ert!a lui ristos si intrarea n comuniune cu Maica Domnului, cu s!intii
si cu toat .iserica pmnteasc, presupunnd si asumarea personal a Crucii lui ristos si
urmarea 5ui )Mt. 1+, <,-. .uctica de pine scoas pentru !iecare l distinge de ceilalti si, n
acelasi timp, l apropie de ristos si de ceilalti. ristos st n centrul .isericii n stare de
/ert! si ast!el o s!inteste si o n!tiseaz siesi ca .iserica mrit )'!es A, <+-<2-. 5a !el si
.iserica, !iecare mdular al trupului lui ristos, si nsuseste de aici starea de /ert! !at de
ristos si, prin ristos, !at de semenii si.
31
Miridele se scot spre &pomenirea& de ctre Dumnezeu a !iecruia cci &numai cei pomeniti
e3ist plenar prin atentia ce le-o acord Dumnezeu si altii dintre oameni. Cei pierduti din
atentia tuturor si mai ales a lui Dumnezeu se scu!und ntr-un minus e3trem de c0inuitor al
e3istentei&. Pomenirea de ctre Dumnezeu nseamn, n cele din urm, nemurire si viat
vesnic.
Prosomi#ia ne #eso!er( !e Sfntul &is( taina Biseriii si imaginea lumii e va s fie
&;edem pe #nsusi Iisus si ntreag .iserica 5ui )G- 6ceasta este taina cea mare. Dumnezeu
ntre oameni si Dumnezeu n mi/locul dumnezeilor, care se ndumnezeiesc de la Cel ce dup
!ire este Dumnezeu, Care S-a #ntrupat pentru dnsii. 6ceasta este mprtia ce va s !ie si
petrecerea vietii celei vesnice4 Dumnezeu cu noi, vzut si mprtsit&.
Proscomidia ne pune n !at icoana ordinii divine restaurate n care ristos, Dumnezeu 9mul
se a!l n stare de /ert! n mi/locul .isericii sale, descoperindu-se ast!el ca iu"ire druit si
creia .iserica i rspunde, prin !iecare mdular al ei, prin iu"ire /ert!elnic ce si trage
puterea din /ert!a lui ristos. 'gocentrismul, pcatul speci!ic lumii czute n care !iecare se
vede pe sine ca un centru al e3istentei si care duce, n mod inevita"il, la separare si lupt,
este nlturat. Dar ristos, prin /ert!a sa unic si atotcuprinztoare, a "iruit moartea si S-a
!cut pe sine nceput al #nvierii tuturor celor care si nsusesc, n .iseric, starea sa de /ert!.
Proscomidia ne descoper ast!el vocatia !undamental a !pturii si anume vocatia pascal, de
trecere de la moarte la nviere.
Pomenirile nominale se fa( "n tain( la Prosomi#ie
'ste regreta"il !aptul c n multe paro0ii s-a a/uns, su" presiunea credinciosilor necate0izati,
la mutarea pomenirilor nominale de la Proscomidie n cadrul unor ectenii speciale din S!nta
5iturg0ie. 6cest din urm act, pe lng !aptul c ntrerupe n mod deran/ant des!surarea
S!intei 5iturg0ii si o prelungeste ne/usti!icat, a!ecteaz sensul Proscomidiei de adunare a
tuturor n .iseric, n /urul Mielului /ert!it, de includere a /ert!ei noastre n /ert!a 5ui si de
mprtsire a noastr din /ert!a 5ui unic si atotcuprinztoare adus (atlui. Din !ericire,
pastorala la nceput de mileniu a I.P.S. 6ndrei, 6r0iepiscopul 6l"a Iuliei, pune ordine n acest
domeniu prin porunca e3pres ca pomenirile s se !ac la Proscomidie, n tain, si nu cu voce
tare n timpul S!intei 5iturg0ii.
$ristos "n slav ao!er nevzut si on#ue la mntuire lumea si sufletele noastre
*itualul acoperirii cinstitelor daruri #l arat pe ristos, Mielul n/ung0iat, care mprteste si
descoper n lume mprtia lui Dumnezeu. 6ceast mprtie rmne, ns, ascuns celor
care nu privesc cu oc0ii credintei.
Preotul, acoperind S!ntul Disc, rosteste ntr-o not de "ucurie4 &Domnul a mprtit, ntru
podoa" S-a m"rcat...& )Ps. 8CII- iar acoperind S!ntul Potir zice4 &6coperit-a cerurile
"untatea (a, ristoase, si de lauda (a este plin tot pmntul& artnd c slava 5ui este
strvezie pentru oc0ii credintei. 6coperind apoi S!intele vase i cerem lui ristos s ne
acopere cu acopermntul aripilor sale si s ne iz"veasc de vr/masi. *ecunoastem ast!el
c, n smerenia sa, ristos se acoper mpreun cu noi pentru a ne apra de vr/masi si a ne
tine lng 'l. 6poi preotul l "inecuvinteaz pe Dumnezeu &cel ce a "inevoit asa&, cdind
cinstitele daruri.
32
+ugiunea !unerii "nainte onentreaz "n sine temele #ezvoltate "n ritualurile
anterioare ale Prosomi#iei
Proscomidia se nc0eie cu rostirea rugciunii punerii nainte a darurilor care este, de alt!el,
partea cea mai vec0e a rnduielii. *ecunoscnd c ristos, Domnul, Dumnezeul si Mntuitorul
nostru, este &pinea cea cereasc, 0rana a toat lumea&, adic druire spre mprtsire
pentru a ne "inecuvnta si s!inti, i cerem lui Dumnezeu s "inecuvnteze /ert!a noastr si s
o primeasc n &/ert!elnicul su cel mai presus de ceruri& adic s ne !ac prtasi /ert!ei unice
si atotcuprinztoare a lui ristos. Cerndu-i s ne !ac prtasi /ert!ei Mntuitorului, #l rugm
s-i pomeneasc &pe cei ce au adus si pe cei pentru care s-au adus& /ert!a noastr adic s
adune ntreaga .iseric n /urul lui ristos.
:umai acum, cnd /ert!a .isericii a !ost primit n /ert!a Mntuitorului, poate s nceap
S!nta 5iturg0ie n care ristos este &Cel ce aduce si Cel ce se aduce, Cel ce primeste si Cel
ce se mparte&, /ert!a deplin si 6r0iereul desvrsit.
3ote4
pentru amnunte vezi Pr. (. Popescu 7rleni, 9riginea molitvei pentru mori de la
Proscomidie, n Mitropolia 9lteniei, an 8;I )1?+,-, nr. 1-<, p. 1=-<B.
6le3ander Sc0memann, 'u0aristia, p.11A.
Pr. Pro!. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3, Craiova,
1?=+, p. 1<2
S!ntul Simeon al (esalonicului, Despre 5iturg0ie, cap. ?,, n (ractat asupra tuturor
dogmelor credintei noastre ortodo3e, .ucuresti, 1=+B, p. 1@1
Pr. Pro!. Constantin Ealeriu, Mrturisirea dreptei credinte prin S!nta 5iturg0ie, n
9rtodo3ia, an 888III)1?=1-, nr. 1, p. B@
Printele Ealeriu, Fert! si *scumprare, p. <BA.
Cu dragoste si cu durere pentru mntuirea poporului lui Dumnezeu, n Credinta str"un, an
8I )<@@@-, nr. 1 )12=-, p. 1

33
2III
Bineuvntarea mare
5iturg0ia propriu-zis, ca mpreun slu/ire a preotului si credinciosilor, de"uteaz cu
"inecuvntarea solemn a #mprtiei S!intei (reimi, mrturisire a !aptului c S!nta 5iturg0ie
reprezint intrarea .isericii n #mprtia lui Dumnezeu.
&umnezeu - Cuvntul ne vorbeste si a!oi ni se ofer a hran
Proscomidia !iind un ritual pregtitor svrsit n tain de preot, 5iturg0ia, asa cum se
descoper ea credinciosilor, este alctuit din dou prti care au o structur paralel si sunt
indisolu"il legate4 5iturg0ia Cuvntului )a cate0umenilor- si 5iturg0ia 'u0aristic )a
credinciosilor-. $iul si Cuvntul lui Dumnezeu convoac, vor"este, se istoriseste si, n cele din
urm, se o!er pe Sine ca 0ran.
5a 5iturg0ia Cuvntului, n timpul creia n centrul S!intei Mese se a!l S!nta 'vang0elie,
Dumnezeu Cuvntul ne vor"este si ni se mprtseste prin cuvnt4 citirile din S!nta Scriptur,
predica, rugciunea si cntarea cci &cel ce ascult cuvntul Meu si crede n cel ce m-a trimis
pe Mine are viat vesnic& )Ioan A, <,- iar &cuvintele Mele du0 sunt si viat& )Ioan +, <B-.
5a 5iturg0ia 'u0aristic n centrul S!intei Mese se a!l Potirul eu0aristic descoperindu-ne
sensul principal al acesteia de mprtsire cu Dumnezeu Cuvntul ntrupat, cu nsusi (rupul si
Sngele 5ui, cci &Cuvntul S-a !cut trup& )Ioan 1, 1,- si &dac nu veti mnca (rupul $iului
9mului si nu veti "ea Sngele 5ui, nu veti avea viat n voi& )Ioan +, AB-.
5iturg0ia Cuvntului se mplineste n 5iturg0ia 'u0aristic, cele dou prti ale S!intei 5iturg0ii
realiznd numai mpreun ntlnirea deplin cu ristos cel #nviat si intrarea .isericii n
#mprtia lui Dumnezeu.
Liturghia #ebuteaz !rin slvirea %m!rtiei Sfintei Treimi
S!nta 5iturg0ie ncepe prin rostirea de ctre preot a "inecuvntrii mari4 &.inecuvntat este
#mprtia (atlui si a $iului si a S!ntului Du0, acum si pururea si n vecii vecilor&. #n lim"a/
liturgic &a "inecuvnta& nseamn &a slvi&, &a luda&. 5iturg0ia de"uteaz asadar printr-o
slvire a #mprtiei S!intei (reimi scotnd adunarea liturgic din conditiile e3istentei czute,
din &lumea aceasta& si raportndu-o la #mprtia lui Dumnezeu )&#mprtia Mea nu este din
lumea aceasta& - Ioan 1=, B+-, #mprtie care vine )&;ie #mprtia (a& ne rugm n (atl nostru
- 5uca 11, <- si a venit de/a )&iat a a/uns la voi #mprtia lui Dumnezeu& - 5uca 11, <@-.
So!ul Sfintei Liturghii este intrarea "n %m!rtia lui &umnezeu
Dup nvttura (raditiei si a Scripturii, #mprtia lui Dumnezeu este cunoasterea lui
Dumnezeu, iu"irea !at de 'l, unirea cu 'l si viata ntru 'l. 'ste &dreptate si pace si "ucurie n
Du0ul S!nt& )*om. 1,, 12-.'ste #mprtia iu"irii ntre Dumnezeu si noi si ntre noi nsine. 6
"inecuvnta aceast #mprtie nseamn a recunoaste si a mrturisi c ea este valoarea
suprem si ultim si, ca urmare, a e3prima dorinta adunrii liturgice de a intra n ea. Mai
mult, "inecuvntarea mare a!irm scopul S!intei 5iturg0ii ca !iind intrarea n #mprtia lui
Dumnezeu.
34
.inecuvntarea #mprtiei ne ndreapt ast!el atentia, mintea si inima spre unicul lucru de
tre"uint, intrarea n #mprtie, relevnd !aptul c nc din viata aceasta este posi"il a
deveni prtas#mprtiei lui Dumnezeu. S!nta 5iturg0ie prile/uieste trirea anticipat a
#mprtiei cerurilor si pre!igurarea a/ungerii depline n ea.
%m!rtia lui &umnezeu este e-tin#erea iubirii Sfintei Treimi la noi
.inecuvntarea mare este o mrturisire a S!intei (reimi. &Prin ntrupare oamenii au nvtat
mai nti c Dumnezeu este n trei !ee. Si cum S!nta 5iturg0ie este taina acestei ntrupri a
Domnului, la nceputul ei se cuvine s !ie pus n lumin si s !ie propovduit (reimea&. #n
acelasi timp este o mrturisire c #mprtia lui Dumnezeu este #mprtia S!intei (reimi, a
(atlui ceresc iu"itor, a $iului devenit prin ntrupare $ratele cel mai iu"itor al nostru si a
Du0ului S!nt, curtitorul nostru de patimile care ne stpnesc ca !orme multiple ale
egoismului. #mprtia lui Dumnezeu este e3tinderea iu"irii S!intei (reimi la noi, iu"ire creia
se cuvine s-i rspundem si noi cu iu"irea noastr !at de Dumnezeu si ntre noi. 'ste o
#mprtie a dragostei n care comuniunea celor ce !ac parte din ea sporeste continuu n
S!nta 5iturg0ie pentru a a/unge desvrsit n viata viitoare.
.inecuvntarea este si o a!irmare a vesniciei #mprtiei lui Dumnezeu4 &.inecuvntat este
#mprtia G acum si pururea si n vecii vecilor&. Se su"liniaz ast!el caracterul es0atologic al
S!intei 5iturg0ii, iesirea din timpul &acestei lumi& si intrarea n dimensiunea vesniciei.
%m!rtia ni s-a #eshis !rin ruea Fiului lui &umnezeu
.inecuvntnd #mprtia (reimic, preotul !ace semnul S!intei Cruci cu 'vang0elia deasupra
antimisului. 'vang0elia este &icoana& Cuvntului lui Dumnezeu, de aceea, prin nsemnarea cu
semnul S!intei Cruci, se su"liniaz !aptul c #mprtia ni s-a desc0is prin si n $iul si Cuvntul
lui Dumnezeu care, lund !irea uman, a "iruit moartea prin cruce artndu-ne iu"irea
vesnic a lui Dumnezeu pentru noi si descoperindu-ne c nu putem intra n aceast #mprtie
dect prin /ert!, asumndu-ne crucea4 &oricine voieste s vin dup Mine s se lepede de
sine, s-si ia crucea si s-Mi urmeze Mie& )Marcu =, B,-.
#mprtia lui Dumnezeu este nedesprtit de cruce, dar n ea nu intrm ca indivizi ci ca
persoane unite n .iseric. &(oat S!nta 5iturg0ie este miscarea comunittii n du0ul de
/ert! a lui ristos spre unirea deplin cu ristos cel /ert!it si nviat si spre /ert!irea reciproc
ntre ei din puterea /ert!ei 5ui&. 7nirea comunittii cu ristos cel /ert!it se !ace pentru a se
aduce si ea mpreun cu 'l /ert! (atlui si ast!el s se realizeze #mprtia (reimii n toate.
#mprtsirea .isericii din /ert!a lui ristos, e3primat sim"olic de rnduiala Proscomidiei, se
mplineste ast!el n cadrul S!intei 5iturg0ii.
Puterea %m!rtiei lui &umnezeu onst "n &uhul Sfnt
.inecuvntarea #mprtiei lui Dumnezeu este o cerere ca ea s vin la noi si ca noi s !im
nltati la ea. 6!irmm ast!el sensul pro!und al slu/irii divine n general si al S!intei 5iturg0ii n
special si anume &pregustarea& #mprtiei lui Dumnezeu care, desi nevzut &lumii acesteia&,
se a!l de/a n mi/locul nostru )5uca 11, <@-. Puterea acestei #mprtii const n Du0ul S!nt
prin care Dumnezeu vine n noi. Du0ul S!nt este Du0ul li"erttii care ne arat !ii li"eri ai
(atlui ceresc )*omani =, 1A> II Corinteni 1B, 12- si ne curteste de toat ntinciunea
pcatului dac ne pocim cu sinceritate. De aceea n #mprtia lui Dumnezeu toti suntem
mprati si !ii ai Celui Prenalt, eli"erati de egoism si uniti n iu"ire /ert!elnic. Perspectiva de
a deveni prtasi, n Du0ul S!nt, #mprtiei lui Dumnezeu si putinta pregustrii acesteia ne
descoper S!nta 5iturg0ie ca o sr"toare adevrat, plin de lumin.
35
80min8-ul este mrturisirea #orintei #e a fi !rtasi %m!rtiei lui &umnezeu
&6min&-ul rostit de comunitate ca rspuns la "inecuvntare avnd sensul de &asa s !ie&,
e3prim participarea plin de "ucurie a tuturor celor prezenti la 5iturg0ie, la lucrarea s!nt
care ncepe. 'ste o mrturisire a dorintei credinciosilor de a !i prtasi #mprtiei lui
Dumnezeu si a ncrederii c se vor nvrednici de aceast "ucurie. Dar &amin&-ul rostit ne si
responsa"ilizeaz deoarece n #mprtia lui Dumnezeu nu intr nimic necurat sau ntinat
)6pocalipsa <1, <2> '!eseni A, A- si, ca urmare, cel ce vine la 5iturg0ie se cuvine s-i aduc lui
Dumnezeu pocint pentru pcatele sale.
Conluzie
.inecuvntarea mare, desi a !ost introdus n rnduiala 5iturg0iei a"ia n secolul al 8I-lea, a
devenit un moment esential al acesteia, cu pro!unde implicatii, pe care am ncercat s le
deslusim n cele de mai sus. .inecuvntarea marc0eaz nceputul S!intei 5iturg0ii si, de
aceea, este !oarte important ca, din acest moment, cu totii, clerici si credinciosi, adunati n
.iseric, !iecare la locul su, s nceteze orice alt activitate ndreptndu-si ntreaga atentie
spre participarea la S!nta 5iturg0ie care este, cu adevrat, intrarea noastr n #mprtia lui
Dumnezeu.
3ote'
Paul 'vdoKimov, *ugciunea n .iserica de *srit, Iasi, 1??+, p. 1AA
Pr. Pro!. Dr. Petre ;intilescu, 5iturg0ierul e3plicat, .ucuresti, 1??=, p. 1+,
6le3andre Sc0memann, 'u0aristia. (aina #mprtiei, 'd. 6nastasia, p. 1AA
:icolae Ca"asila, (lcuirea Dumnezeiestii 5iturg0ii, 8II, .ucuresti, 1?=?, p. ,B
Pr. Pro!. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia 9rtodo3, Craiova,
1?=+, p.1B,
S!ntul Ioan din Jronstadt, 5iturg0ia4 Cerul pe pmnt, Si"iu, 1??+, p. 1,+
36
2I/
.tenia mare 4I5
Mrturisirea solemn c S!nta 5iturg0ie este intrarea .isericii n #mprtia lui Dumnezeu
mplinit prin "inecuvntarea mare este urmat de o succesiune de cereri cunoscute su"
denumirea de ectenia mare. Provenind din lim"a greac de la cuvntul ektenhs, o, h, care
nseamn ntins, prelung, struitor, termenul de ectenie desemneaz, n lim"a/ul liturgic
romnesc, o rugciune prelungit su" !orm de ndemnuri struitoare la rugciune adresate
de preot sau diacon credinciosilor la care acestia rspund invocnd mila lui Dumnezeu,
ndemnuri nc0eiate cu slvirea lui Dumnezeu de ctre preot n numele tuturor. Prima ectenie
a S!intei 5iturg0ii se numeste mare comparativ cu ecteniile mici care reprezint o prescurtare
a ei.
.tenia mare este rugiunea lui $ristos tre Tatl #ruit Biseriii
Speci!ic nceputului slu/"elor, ectenia mare este o rugciune atotcuprinztoare care
m"rtiseaz ntreaga lume, este rugciunea lui ristos nsusi ctre (atl Su druit nou,
descoperind rugciunea .isericii ca &lucrare de o"ste& )liturg0ie- n cuprinsul ei cosmic si
universal. 'a ne scoate din particular si ne introduce n constiinta eclesial )"isericeasc-
a/utndu-ne s ne detasm de egoism potrivit poruncii lui ristos4 &s iu"esti pe aproapele
tu ca pe tine nsuti&)Matei <<, B?-. 'ste mplinirea ndemnului S!ntului Pavel de a !ace
&cereri, rugciuni, mi/lociri, multumiri pentru toti oamenii&)I (imotei <, 1- !r a !i o simpl
rugciune a unei grupri omenesti ci rugciunea lui ristos #nsusi cci &unul este Dumnezeu,
unul este Mi/locitorul ntre Dumnezeu si oameni, omul ristos Iisus&)I (imotei <, A-. :oi ne
rugm n ristos si 'l, prin Du0ul Su S!nt se roag n noi cei adunai n numele 5ui4 &si
pentru c sunteti !ii, a trimis Dumnezeu pe Du0ul $iului Su n inimile noastre, care strig4
6vva, PrinteQ&)Ealateni ,, +-.
&oamne miluieste9
(oti cei prezenti n "iseric particip la aceast rugciune4 preotul sau diaconul adreseaz
succesiv credinciosilor ndemnurile spre rugciune nvtndu-i ast!el ce s cear iar acestia
rspund nltnd spre Dumnezeu o scurt dar pro!und rugciune4 &Doamne miluiesteQ&. 'ste o
invocare a milei lui Dumnezeu !cut cu nde/dea do"ndirii cererilor nu pentru meritele lor
ci pentru milostivirea lui Dumnezeu. :u este o &milogeal& nedemn de om, cum a!irma
:itzsc0e, cci Dumnezeu nu-si arat mila n gesturi de stpn dispretuitor ci n participarea la
dimensiunile noastre, la durerea noastr, prin asumarea Crucii si n valoarea ce ne-o d
!cndu-Se om ca noi n veci. Ceea ce cerem n primul rnd, mereu si mereu, prin aceast
rugciune, este #mprtia lui Dumnezeu cci mila lui Dumnezeu nseamn druirea #mprtiei
Sale, unicul lucru de tre"uint.
Cu pace Domnului s ne rugm este ndemnul de nceput care ne nvat cum tre"uie s ne
rugm si anume &n pace& )traducerea e3act a grecescului en eir0n0- ntelegndu-se prin
aceasta pacea ca o stare a su!letului si nu ca ceva adugat din e3terior. Pacea su!letului nu
poate s o ai" dect cel cu cugetul curat. &7nui cuget tul"urat i este a"solut cu neputint s
se apropie de Dumnezeu deoarece l mpiedic nssi natura tul"urrii. Pe cnd pacea !ace
totdeauna din mai multi unul, tul"urarea dimpotriv mparte pe unul singur n mai multi> cum
am putea atunci s ne asemnm lui Dumnezeu, Cel unul si simpluI&. :umai pacea su!letului
ne d posi"ilitatea de a !i n pace unii cu altii si de a ne unii ast!el n rugciune naintea lui
Dumnezeu. Dar temelia pcii adevrate este Crucea lui ristos cci 'l a omort prin Cruce
vr/msia din luntrul nostru si dintre noi &"inevestind pace, vou, celor de departe si pace
37
celor de aproape&)'!eseni <, 1+-12-. &'l este pacea noastr&)'!eseni <, 1,-. 6sadar pacea
noastr este o pace &de sus&, de la Dumnezeu, pe care o invocm n prima cerere propriu-zis
a ecteniei mari4
Pentru pacea de sus si pentru mntuirea su!letelor noastre, Domnului s ne rugmQ Pacea de
sus este tocmai #mprtia lui Dumnezeu, do"ndirea ei nsemnnd mntuirea su!letului )care,
n lim"a/ "i"lic, e3prim omul n ntregimea lui-. 6ceast cerere este o concretizare a
ndemnului Mntuitorului de a cuta mai nti #mprtia lui Dumnezeu si dreptatea lui )Matei
+, BB- cu ncrederea c toate celelalte pe care le vom cere n continuare se vor aduga nou.
&Pacea de sus& este dreptatea lui Dumnezeu, rodul eli"errii de patimi si al do"ndirii Du0ului
S!nt, este &pacea lui Dumnezeu care covrseste toat mintea&)$ilipeni ,, 2- pe care Domnul a
dat-o s!intilor si apostoli nainte de a se sui la (atl zicnd4 &Pace v las vou, pacea Mea o
dau vou, nu precum d lumea v dau 'u. S nu se tul"ure inima voastr, nici s se
n!ricoseze&)Ioan 1,, <2-. Dar noi nu cerem numai pentru noi &pacea de sus& ci ne rugm n
continuare4
Pentru pacea a toat lumea G - pacea lui ristos s cuprind ntreaga lume, slsluindu-se n
inimile tuturor, pentru ca toti s se "ucure de cunoasterea #mprtiei lui Dumnezeu.
Pentru "unstarea s!intelor lui Dumnezeu .iserici G - .iserica este una pentru c 6devrul
este 7nul si este ristos iar ristos are un singur (rup, o singur Mireas. Credem si
mrturisim c aceast unic .iseric este .iserica 9rtodo3 care !iinteaz n lume n c0ipul
.isericilor 9rtodo3e locale. &.iserica local ca entitate avnd un statut eclesiologic plenar
este dioceza episcopal&. .isericile locale tre"uie s se a!le n comuniune deplin ntre ele.
6ceast comuniune, pe lng mrtirisirea aceleiasi credinte si e3istenta unor structuri care
!aciliteaz comuniunea, se mani!est n aceea c pro"lemele si preocuprile tuturor
.isericilor locale !ac o"iectul rugciunilor si responsa"ilittii active ale !iecrei .iserici locale
n parte. #n acest sens, n ectenia mare, ne rugm ca .isericile 9rtodo3e locale s ai" starea
cea "un naintea lui Dumnezeu si a oamenilor mrturisindu-5 pe ristos si #mprtia Sa.
Si pentru unirea tuturor, Domnului s ne rugmQ - Departe de a !i o rugciune &ecumenic&
pentru unirea diverselor con!esiuni crestine )te3tul grecesc este clar n aceast privint-,
cererea se re!er la unirea &!iilor lui Dumnezeu cei mprstiati&)Ioan 11, A<- n .iseric pentru
&ca toti s !ie una, dup cum (u, Printe, ntru Mine si 'u ntru (ine, asa si acestia n :oi sa
!ie una, ca lumea s cread c (u M-ai trimis&)Ioan 12, <1-.
Pentru s!nt "iserica aceasta si pentru cei ce cu credint, cu evlavie si cu !ric de Dumnezeu
intr ntr-nsa, Domnului s ne rugmQ - #ndreptndu-ne rugciunea spre comunitatea
concret care se adun pentru slu/irea S!intei 5iturg0ii n locasul respectiv, aceast cerere ne
ndeamn si la un e3amen de constiint punndu-ne nainte conditiile participrii autentice la
slu/" si anume credinta vie, evlavia ca dreapt asezare naintea lui Dumnezeu si !rica lui
Dumnezeu cea mntuitoare care este nceputul a toat ntelepciunea )Psalmul 11@, 1@> Pilde
1, 2-
Pentru Prea $ericitul Printele nostru ):-, Patriar0ul .isericii 9rtodo3e *omne Cpentru
)#nalt-- Prea S!intitul )6r0i-- 'piscopul )si Mitropolitul- nostru ):-D, pentru cinstita preotime si
cea ntru ristos diaconime, pentru tot clerul si poporul, Domnului s ne rugmQ - 'ste
rugciunea pentru .iserica local din care !acem parte n care episcopul este elementul
uni!icator n calitate de c0ip al lui ristos ncon/urat de preoti, diaconi, clerul in!erior si
popor, alctuind mpreun (rupul lui ristos. &Cu totii urmati pe episcop dup cum urmeaz
Iisus ristos pe (atl, ne ndeamn nc de la nceputul secolului al II-lea S!ntul Ignatie
(eo!orul, iar pe preoti ca pe 6postoli> pe diaconi respectati-i ca pe porunca lui Dumnezeu&
'piscopul este cel ce prezideaz de drept orice adunare eu0aristic, n aceasta constnd de
38
!apt misiunea sa esenial n .iseric, preotul !iind doar un mputernicit al su n paro0ie,
dator s !ac ascultare de ierar0ul su. Pomenirea episcopului mpreun cu clerul si cu tot
poporul ne aduce aminte de acest lucru la !iecare S!nt 5iturg0ie, slu/"a n care
comunitatea local realizeaz si reveleaz .iserica n plenitudinea sa.
3ote'
Pr. Pro!. Dr. Petre ;intilescu, 5iturg0ierul e3plicat, .ucuresti, 1??=, p. 1+A 6le3andre
Sc0memann, 'u0aristia. (aina #mprtiei, 'd. 6nastasia, p. =?
Pr. Pro!. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia 9rtodo3, Craiova,
1?=+, p.1+1
:icolae Ca"asila, (lcuirea Dumnezeiestii 5iturg0ii, 8II, .ucuresti, 1?=?, p. ,A
Ioannis Hizioulas, $iina eclesial, .ucuresti, 1??+, p.<AA
'pistola ctre smirneni, cap. ;III, 1
39
2/
.tenia mare 4II5
'ctenia mare ne nvat ierar0ia crestin a valorilor ndemnndu-ne s ne rugm mai nti
pentru do"ndirea #mprtiei lui Dumnezeu )pacea de sus si mntuirea su!letului- si pentru
.iseric. Dar rugciunea m"rtiseaz apoi viata ntreag )&toate celelalte& - Matei +, BB-,
c0iar si su" aspectele ei materiale, mrturisind prin aceasta c &toat darea cea "un si tot
darul desvrsit de sus este, pogorndu-se de la Printele luminilor& )Iacov 1, 12-. 6st!el, n
cea de a doua parte a ecteniei mari ne rugm pentru conditiile e3terioare ale vietii, ca
acestea s ne permit o vietuire du0ovniceasc.
Pentru "inecredinciosul popor romn de pretutindeni, pentru crmuitorii trii noastre, pentru
mai marii oraselor si ai satelor si pentru iu"itoarea de ristos oaste, Domnului s ne rugm.
&Crestinii locuiesc n lume dar nu sunt din lume&, &se supun legilor rnduite de stat dar prin
!elul lor de viat "iruiesc legile& se a!irm ntr-una din primele scrieri crestine. Ca locuitori n
lume, de-a lungul ntregii istorii, crestinii au cutat s mplineasc ndemnul scripturistic de a
se supune &naltelor stpniri& )*omani 1B, 1- c0iar si n vremuri de prigoan, dnd Cezarului
ce-i al Cezarului )Matei <<, <1> *omani 1B, 2-, !r ns a !ace compromisuri dndu-i
Cezarului cele ce se cuvin lui Dumnezeu. #n acest sens .iserica se roag pentru conductori ca
acestia s asigure cadrul necesar des!surrii lucrrii ei mntuitoare, cu att mai mult cu ct
suntem datori s-i iu"im si s ne rugm pentru toti oamenii, c0iar si pentru vr/masi.
*ugciunea pentru conductori este asadar o parte !ireasc a ecteniei mari, nedepinznd de
vrednicia celor ce detin puterea n stat. #nteleas n mod gresit, mai ales de ctre cei din
a!ara .isericii, ca o !orm de o"edient !at de autoritti, rugciunea pentru conductori a
!ost nlocuit, imediat dup *evolutia din decem"rie 1?=?, cu rugciunea pentru popor si
armat. Dup ctiva ani de con!uzie n acest domeniu, s-a reintrat n normalitate prin
sta"ilirea de ctre S!ntul Sinod a actualei !ormule, similar celei !olosite de .iserica Ereac,
n care ne rugm pentru popor, pentru conductorii trii si cei locali si pentru armata care
asigur pstrarea ordinii de drept si aprarea trii.
Pentru s!nt locasul acesta, tara aceasta, pentru toate orasele si satele si pentru cei ce cu
credint vietuiesc ntr-nsele, Domnului s ne rugm. &Ce este su!letul n trup, aceea sunt
crestinii n lume. Su!letul este rspndit n toate mdularele trupului, iar crestinii n toate
orasele lumii G dar ei tin lumea&. Precum su!letul d viat trupului, rugciunea .isericii tine
lumea. Cererea de mai sus este o e3presie a rugciunii .isericii pentru ntreaga lume si pentru
toti oamenii ncepnd cu cei n mi/locul crora trim. 6cest lucru este si mai evident n !orma
originar a acestei cereri, pstrat de Molit!elnic la rnduiala s!estaniei, n care ne rugm
&pentru orasul si tara aceasta )deoarece pentru locasne-am rugat mai nainte-, pentru toate
orasele si satele si pentru cei ce cu credin vieuiesc ntr-nsele&.
Pentru "un-ntocmirea vzdu0ului, pentru m"elsugarea roadelor pmntului si pentru
vremuri pasnice, Domnului s ne rugm. 6lctuit ntr-o vreme cnd ndeletnicirile oamenilor
erau legate direct de starea vremii si de rodnicia pmntului, este o cerere pentru conditii
prielnice ca s ne putem "ucura de roadele muncii noastre. Prin aceasta recunoastem
necesitatea e!ortului propriu n asigurarea e3istentei )&dac cineva nu vrea s lucreze, acela
nici s nu mnnce& - I (es. B, 1@-, dar mrturisim n acelasi timp c !r a/utorul lui
Dumnezeu toat osteneala noastr este n zadar. #n zilele noastre, cnd multi, or"iti de
progresul te0nologic, au a/uns s nu-si mai pun ncrederea n Dumnezeu ci n te0nologie,
aceast cerere ne ndreapt mintea si inima spre Dumnezeu, singurul care poate da sens
ostenelilor noastre druindu-ne ploi si soare la vreme potrivit, "elsug de roade )&nici cel ce
40
sdeste nu e ceva, nici cel ce ud, ci numai Dumnezeu care !ace s creasc& - I Cor. B, 2- si
pace n lume ca s ne putem "ucura de aceste roade.
Pentru cei ce cltoresc pe uscat, pe ape si prin aer, pentru cei "olnavi, pentru cei ce se
ostenesc, pentru cei ro"iti si pentru mntuirea lor, Domnului s ne rugm. :e rugm acum
pentru toti cei care din "inecuvntate pricini nu sunt mpreun cu noi la S!nta 5iturg0ie dar
care, a!lati n situatii deose"ite, au n mod special nevoie de a/utorul lui Dumnezeu.
#mpreun alctuim (rupul lui ristos si, de aceea, i purtm pe toti n inima si n rugciunile
noastre potrivit ndemnului S!ntului Pavel4 &6duceti-v aminte de cei nc0isi, ca si cum ati !i
nc0isi cu ei> aduceti-v aminte de cei ce ndur rele, ntruct si voi sunteti n trup& )'vrei 1B,
B-.
#n continuare 5iturg0ierul romnesc cuprinde precizarea c aici se pot aduga cereri speciale.
(otusi, avnd n vedere caracterul de rugciune atotcuprinztoare pentru ntreaga lume al
ecteniei mari, credem c este pre!era"il a nu se aduga dect, cel mult, cereri cu caracter
general si n nici un caz pomeniri nominale. Cererile speciale sunt speci!ice ecteniei ntreite,
rugciunea n care .iserica se apleac spre tre"uintele deose"ite ale !iecruia.
Pentru ca s !im iz"viti noi de tot necazul, mnia, prime/dia si nevoia, Domnului s ne
rugm. Ca o concluzie a cererilor care se re!er la conditiile e3terioare ale vietii, ne rugm
ca noi, cei ce ne-am adunat la S!nta 5iturg0ie, noi cei din .iseric, noi oamenii, s !im
scpati de toate necazurile, de mnia lui Dumnezeu, de prime/diile si nevoile ce le atragem
asupra noastr datorit pcatelor.
6pr, mntuieste, miluieste si ne pzeste pe noi, Dumnezeule, cu 0arul (u. 6dresat de
ctre preot, n numele comunittii, direct lui Dumnezeu, este concluzia si sinteza ntregii
succesiuni de cereri cuprinse n ectenia mare. :e rugm lui Dumnezeu ca n dar, cu 0arul Su,
si nu pentru vreun merit al nostru )*omani B, <,- s ne apere de vr/masii vzuti si nevzuti,
s ne mntuiasc druindu-ne #mpria Sa prin mila Sa si s ne pzeasc de tot rul si de
cderea n ispit. 'ste strigtul plin de ncredere al copiilor ctre printele lor evocnd
imaginea "i"lic a psrii care si ocroteste puii su" aripile sale )Psalmii 1+, => A+, <> +@, ,>
+<, => ?@,,> Matei <B, B2-.
6ceast cerere este distinct de cea precedent )&Pentru ca s !im noi iz"viti G&-, practica
unirii celor dou !iind gresit deoarece denatureaz sensul lor lsnd s se nteleag c
invocarea 0arului lui Dumnezeu o !acem numai pentru a scpa de greuttile e3terioare. De
alt!el ecteniile mici vor pstra, n continuare, dup ndemnul de a ne ruga &n pace&, numai
aceast ultim cerere sintetic si conclusiv care se mplineste n ndemnul !inal de a ne
asuma vocatia de /ert! dup modelul Maicii Domnului si al tuturor s!intilor4
Pe Preas!nta, curata, prea"inecuvntata, slvita stpna noastr, de Dumnezeu :sctoarea
si pururea $ecioara Maria, cu toti s!intii pomenindu-o, pe noi nsine si unii pe altii si toat
viata noastr lui ristos Dumnezeu s o dm. Desprtit n dou n ultimele editii ale
5iturg0ierului romnesc, !ormula corect )asa cum o regsim n Molit!elnic- este cea redat
aici, mai precis &Pe Prea S!ntaG $ecioara Maria cu toti s!intii pomenindu-oG& deoarece
primul aliniat este o argumentare pentru cel de al doilea.
#mplinind prin Sine totul, !iind ;iata nssi, ristos a acceptat starea de /ert! curat pentru
ca, intrnd la (atl 5ui n aceast stare, s ne introduc si pe noi adunati n Sine sau slsluit
'l nsusi n noi. 5a rndul nostru, aducnd la altar pinea si vinul care ne sim"olizeaz viata
am mrturisim c venim la S!nta 5iturg0ie pentru a ne drui lui Dumnezeu, !cndu-ne
prtasi /ert!ei sale mntuitoare. 'ctenia mare ne reaminteste aceast necesitate a druirii, a
/ert!ei n care ne regsim li"ertatea si ne mplinim vocatia uman.
41
S ne druim pe noi nsine lui ristos cutnd s !acem din porunca 5ui singura lege a !irii
noastre. S ne druim unii pe altii lui ristos, n iu"ire, druindu-ne mai nti unii altora
)&ndemnati-v si ziditi-v unul pe altul& - I (es. A, 11-. S ncredintm toat viata noastr lui
ristos &cu toate necazurile, tristetile, "ucuriile, lipsurile, prigoanele, relele, npastele,
nedreptile omenesti, ispitele, "olile, ostenelile&. 6cestea sunt ndemnurile !inale ale
ecteniei mari si ale ecteniilor mici la care credinciosii rspund4 &(ie DoamneQ&.
Dar, din cauza egoismului care ne stpneste, /ert!a este di!icil, este un act eroic
presupunnd su!erinta, clcarea pe mndrie. De aceea o pomenim pe Maica Domnului
mpreun cu toti s!intii cerndu-le a/utorul ca unora care s-au druit cu totul lui Dumnezeu si
prin aceasta au do"ndit s!intenia. #n mod deose"it o invocm pe Maica Domnului care a
ncput n ea n mod desvrsit pe $iul lui Dumnezeu ntruct i s-a druit n mod desvrsit,
numindu-o pentru aceasta &Preas!nta, curata, prea"inecuvntata, slvita, stpna noastr&
iar credinciosii se altur pomenirii ei cu cererea &Prea S!nt :sctoare de Dumnezeu
miluieste-ne pe noi&. Invocarea Maicii Domnului si a s!intilor scoate n evident solidaritatea
n rugciune a .isericii ceresti si a celei pmntesti.
'ctenia mare se nc0eie cu a!irmarea solemn c ne rugm si I ne druim lui Dumnezeu
pentru c 5ui I se cuvine &toat slava, cinstea si nc0inciunea, (atlui si $iului si S!ntului
Du0, acum si pururea si n vecii vecilor&.
'pistola ctre Diognet ;I,<> ;,1@
Pr. Pro!. Dr. Dumitru Stniloaie, (eologia Dogmatic 9rtodo3, vol. II., ediia II, .ucuresti,
1??2, p. ?1.
S!ntul Ioan din Jronstadt, 5iturg0ia4 Cerul pe pmnt, Si"iu, 1??+, p. 1+1.
42
2/I
0ntifoanele
#n primele secole crestine, dup adunarea poporului n "iseric si intrarea ar0iereului si a
preotilor, S!nta 5iturg0ie ncepea cu lecturile din S!nta Scriptur si e3plicarea lor )predica-.
6nti!oanele au aprut mai trziu ca un serviciu liturgic distinct svrsit n timpul procesiunii
spre "iserica n care urma s se svrseasc S!nta 5iturg0ie. Se cntau psalmi nsotiti, ca
re!rene, de anumite imne liturgice si se rosteau rugciuni. #ncepnd cu secolele ;II-;III acest
serviciu liturgic devine o parte introductiv a S!intei 5iturg0ii pstrnd ns pn astzi
caracterul de pregtire pentru intrarea n #mprtia lui Dumnezeu si scotnd n evident,
alturi de Intrarea mic si de Intrarea mare, sensul dinamic al 5iturg0iei, de naintare spre
#mprtie.
Ce sunt antifoanele1
Denumirea de anti!oane vine de la practica cntrii alternative a psalmilor si a re!renelor de
ctre dou grupuri de cntreti. Pn n secolul al 8I;-lea se cntau ca anti!oane psalmii ?1,
?< si ?, precedati de rugciunile corespunztoare rostite cu voce tare si nc0eiate cu
ec!onise. Ca re!ren al celui de al doilea psalm ntlnim, dup secolul al ;I-lea, imnul &7nule -
:scut&, atri"uit mpratului Iustinian. (reptat s-a a/uns s nu se mai cnte dect cte trei
sti0uri din !iecare psalm asa cum este prevzut pn n prezent de crtile de cult la rnduiala
5iturg0iei din zilele de rnd.
Din secolul al 8I;-lea n duminici si n sr"tori psalmii anti!onici au !ost nlocuiti cu
anti!oanele speci!ice slu/"ei 9"ednitei )(ipica- si anume psalmii 1@< si 1BA si $ericirile )cu
sti0iri-. #n practic, n special n paro0ii, cu e3ceptia praznicelor mprtesti care au
anti!oane speciale, ca anti!oane se cnt numai versetul nti al Psalmului 1@<, imnul 7nule -
:scut si $ericirile )!r sti0iri-.
0ntifoanele ne !regtes !entru intrarea "n %m!rtia lui &umnezeu
#n numr de trei pentru c &Dumnezeu este ntreit n Persoane si, prin aceasta, trei e un
sim"ol al in!inittii dar al in!inittii n iu"ire cci Dumnezeu e in!initatea vietii n iu"ire&,
anti!oanele ne pregtesc pentru a deveni prtasi iu"irii dumnezeiesti prin intrarea n
#mprtia S!intei (reimi. De aceea naintea primelor dou anti!oane slvim S!nta (reime iar
nainte de cntarea $ericirilor ne rugm, precum tl0arul pe cruce, s !im pomeniti ntru
#mprtie.
0ntifonul I - starea "n are !ornim s!re %m!rtie
6lctuit la persoana I singular, anti!onul I este un ndemn pe care !iecare tre"uie s si-l
adreseze pentru o anga/are total, din adncurile cele mai intime ale !iintei, din adncurile
inimii, n slvirea lui Dumnezeu pentru "ine!acerile Sale4
&.inecuvinteaz su!lete al meu pe Domnul si toate cele dinluntrul meu numele cel s!nt al
5ui. .inecuvntat esti Doamne.&
Sintez a ntregului psalm 1@<, acest verset ne arat starea n care tre"uie s purcedem n
pelerina/ul nostru spre #mprtia lui Dumnezeu, starea n care ne putem apropia de
Dumnezeu cel ce miluieste pe cei ce se tem de 'l precum tatl pe !ii )Ps. 1@<, 1B-.
43
0ntifonul al II-lea - mrturisirea re#intei "n $ristos
#ntregul continut al credintei crestine depinde de modul n care se rspunde la ntre"area
&Cine este Iisus ristosI&. Prin cntarea imnului 7nule-:scut, &una dintre cele mai pline de
nvttur alctuiri care se spun la o slu/" dumnezeiasc& peste care ns multi credinciosi
trec cu super!icialitate !r a lua seama la "ogtia de nvtturi pe care o cuprinde,
rspundem nc de la nceputul S!intei 5iturg0ii la aceast ntre"are. 6nti!onul al II-lea este o
mrturisire de credint n Iisus ristos, $iul lui Dumnezeu, Care ne-a desc0is calea spre
#mprtia lui Dumnezeu si ne druieste puterea de a intra n ea.4
&7nule-:scut, $iule si Cuvntul lui Dumnezeu, Cel ce esti !r de moarte si ai primit, pentru
mntuirea noastr, a te ntrupa din S!nta :sctoare de Dumnezeu si pururea $ecioara
Maria> Carele nesc0im"at (e-ai ntrupat si rstignindu-(e, ristoase Dumnezeule, cu moartea
pe moarte ai clcat. 7nul !iind din S!nta (reime, mpreun slvit cu (atl si cu Du0ul S!nt,
mntuieste-ne pe noiQ&
Mrturisim ast!el c una dintre persoanele S!intei (reimi, si anume $iul si Cuvntul lui
Dumnezeu, S-a ntrupat, pentru mntuirea noastr, din S!nta $ecioar Maria dar rmnnd
esenial acelasi n dumnezeirea Sa. Prin ntrupare $iul lui Dumnezeu a primit !irea uman n
ipostasul Su realizndu-Se unirea ipostatic a !irii dumnezeiesti si a celei omenesti adic o
persoan n dou !iri, Persoana lui Iisus ristos. Iisus ristos, $iul lui Dumnezeu ntrupat, S-a
rstignit pentru noi si a murit cu trupul ns, !iind Dumnezeu adevrat, moartea nu 5-a putut
tine si a nviat &cu moartea pe moarte clcnd& desc0izndu-ne calea spre mntuire, spre
do"ndirea vietii de veci n #mprtia Sa.
Inspirat n mod direct de anatema a 8-a a sinodului ; ecumenic din anul AAB )&Dac cineva nu
mrturiseste c Domnul nostru Iisus ristos Care S-a rstignit cu trupul este Dumnezeu
adevrat si Domn al slavei din S!nta (reime, s !ie anatema&- si e3primat su" !orm de
rugciune, aceast mrturisire de credint sintetizeaz nvttura 0ristologic a .isericii, asa
cum a !ost ea de!init de ctre sinoadele ecumenice de pn atunci4
Iisus ristos este $iul lui Dumnezeu, 7nul-:scut nainte de veci din (atl si de o !iint cu
'l, care S-a ntrupat de la Du0ul S!nt si din $ecioara Maria si S-a !cut om - Sinodul I
ecumenic )B<A->
#n Persoana lui Iisus ristos !irea dumnezeiasc si !irea omeneasc sunt unite ipostatic4
neamestecat si nesc0im"at, nemprtit si nedesprtit. De aceea $ecioara Maria este cu
adevrat :sctoare de Dumnezeu )(0eotoKos- - Sinoadele III si I; ecumenice ),B1 si ,A1->
Iisus ristos este Persoana din veci a $iului lui Dumnezeu )&7nul din S!nta (reime&- care a
asumat !irea uman si a murit n trup pentru mntuirea noastr - Sinodul ; ecumenic )AAB-.
Mrturisirea se nc0eie cu rugciunea adresat lui ristos pentru a ne mprtsi de roadele
lucrrii Sale4 &mntuieste-ne pe noi& ceea ce este ec0ivalent cu a spune4 &pomeneste-ne ntru
#mprtia (a&.
0ntifonul al III-lea - on#itiile intrrii "n %m!rtia lui &umnezeu
Dup rugciunea de a !i pomeniti ntru #mprtia lui Dumnezeu )#ntru #mprtia (a cnd vei
veni, pomeneste-ne pe noi Doamne-, ristos nsusi ne vor"este atrgndu-ne atentia asupra
conditiilor intrrii n mprtia Sa )Matei A, B-1<-. &S nu te intristezi dac nu auzi druindu-se
44
de !iecare !ericire #mprtia cerurilor, ne avertizeaz S!ntul Ioan Eur de 6ur. C0iar dac
rspltile sunt di!erite totusi toate duc n #mprtia cerurilor&.
$ericiti cei sraci cu du0ul, c a acelora este #mprtia Cerurilor - srcia cu du0ul sau
smerenia de "un voie )S!ntul Ioan Eur de 6ur- este conditia esential a intrrii n
#mprtie, ea ne desc0ide portile cerului pentru c numai cel care si cunoaste nimicnicia
nseteaz dup Dumnezeu>
$ericiti cei ce plng, ca aceia se vor mngia - plngerea este mntuitoare atunci cnd este o
e3presie a pocintei, a strpungerii inimii si a ntoarcerii spre Dumnezeu>
$ericiti cei "lnzi, ca aceia vor mosteni pmntul - "lndetea, cel dinti rod al "unttii si al
iu"irii aproapelui, ne !ace asemenea lui ristos4 &#nvtati-v de la Mine, c sunt "lnd si
smerit cu inima si veti gsi odi0n su!letelor voastre&)Matei 11, <?-.
$ericiti cei ce !lmnzesc si nseteaz de dreptate, c aceia se vor stura - dreptatea
nseamn aici cucernicie )S!ntul Ioan Eur de 6ur-, virtutea n general )S!ntul C0iril al
6le3andriei- pe care tre"uie s o cutm cu toat dorinta inimii noastre>
$ericiti cei milostivi, c aceia se vor milui - milostenia izvorste din iu"irea de Dumnezeu si
de aproapele si se arat prin a/utorarea trupeasc si su!leteasc a semenilor si atrage mila lui
Dumnezeu asupra noastr>
$ericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu - curtia inimii o do"ndim
atunci cnd reusim s smulgem din ea rdcinile pcatului, adic po!tele si gndurile rele, si
o umplem de iu"ire si de dorinta dup Dumnezeu>
$ericiti !ctorii de pace, ca aceia !iii lui Dumnezeu se vor c0ema - scopul a tot ceea ce
!acem n viat tre"uie s !ie pacea care este dar si 0ar de la Du0ul S!nt, semn al prezentei
Sale care ne transport n &lcasul& Su )S!ntul Sera!im de Sarov->
$ericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este mprtia cerurilor - luptnd pentru
dreptate, avnd ca arme adevrul si iu"irea, pn la a !i prigoniti ne identi!icm cu
Mntuitorul Care a su!erit rstignire>
$ericiti veti !i voi cnd va vor ocr si va vor prigoni si vor zice tot cuvntul ru mpotriva
voastr, mintind din pricina Mea - prigonirea nu aduce !ericirea dect dac cel prigonit este
cu adevrat nevinovat, dac ocara este mincinoas si victima este un martor al 6devrului, al
lui ristos #nsusi.
.ucurati-v si v veseliti, c plata voastr mult este n ceruri - ca o concluzie a ultimei
!ericiri dar si a anti!onului al III-lea si a ntregii prti introductive a S!intei 5iturg0ii,
Mntuitorul ne ndeamn s ne "ucurm si s ne veselim de intrarea n #mprtia Sa care se va
n!ptui n timpul S!intei 5iturg0ii.
&Ia seama, su!lete de crestin, ce se cnt la nceputul 5iturg0iei, ne atrage atentia S!ntul
Ioan de Jronstadt. 6i auzitI Dumnezeu s-a ntrupat pentru tine, s-a !cut omG Simti oare ce
nseamn aceastaI (e nalt oare aceastaI (e desprinde de pmntI Priveste ct de ngduitor,
n!ricostor, minunat si grozav se apropie de noi #mprtia lui Dumnezeu&.
3ote'
45
;ezi Fuan. Mateos, SF, 5a cele"ration de la Parole dans la 5iturgie "Nzantine. 'tude
0istoriPue,9C6, 1?1, *oma, 1?21, p. B<-,+
Pr. D. Stniloaie, SpiritualitateG, p. 12<.
Printele (eo!il , 5umini de gnd, Clu/, 1??2, p.1?=
&Ipostasul sau persoana este starea de sine a unei !iri spirituale sau si spirituale> e una din
unittile unei as!el de !iri, n strns corelatie cu celelalte unitti& Pr. Pro!. Dr. Dumitru
Stniloae, (eologia Dogmatic 9rtodo3, vol. <, .ucuresti, 1??2, p. <2
5a Fo0n MeNendor!!, (eologia .izantin. (endinte istorice si teme doctrinare, .ucuresti,
1??+, p.<@?
S!ntul Ioan Eur de 6ur, 9milia 8; la Matei, ;
S!ntul Ioan din Jronstadt, 5iturg0ia4 Cerul pe pmnt, Si"iu, 1??+, p. 1B=
46
2/II
+ugiunile antifoanelor
Potrivit indicatiilor din 5iturg0ier, n timpul cntrii anti!oanelor preotul rosteste n tain trei
rugciuni numite rugciunile anti!oanelor. 6ceast practic a rostirii rugciunilor n tain de
ctre protos )nti-stttor- se va continua de-a lungul ntregii slu/"e dnd rnduielii
5iturg0iei aspectul unui serviciu du"lu4 unul svrsit n tcere de ctre clericii din altar iar
altul e3ecutat concomitent, cu voce tare, de ctre diacon si popor.
Taina Liturghiei nu onst "n asun#erea #e re#iniosi
6stzi multi cred c acest serviciu du"lu tine de esenta slu/"ei a/ungnd c0iar s con!unde
caracterul de tain al S!intei 5iturg0ii cu rostirea n secret a rugciunilor, adic cu ascunderea
de credinciosi, pornind de la &pre/udecata a"surd c poporul nu tre"uie si nici nu are nevoie
s priceap prea multe din tainele cultului&. 6ceast atitudine descoper ns o ntelegere
pro!und gresit a cultului ortodo3 n general si a S!intei 5iturg0ii n special, n sensul
misterelor pgne sau gnostice la care numai cei initiati aveau acces.
Caracterul de (ain al 5iturg0iei nu const ns n ascunderea de credinciosi ci n aceea c,
ntr-un mod mai presus de puterea noastr de ntelegere, coplesitor pentru minte, la S!nta
5iturg0ie ni se mprtseste viata dumnezeiasc, lucrarea mntuitoare a lui ristos se
actualizeaz, noi ne unim deplin cu 'l n .iseric, .iserica se mplineste ca (rup al lui ristos
si intr n #mprtia lui Dumnezeu.
Toate rugiunile Sfintei Liturghii erau rostite initial u voe tare
(oi mem"rii .isericii sunt &preotie mprteasc, neam s!nt, popor agonisit de Dumnezeu& )I
Petru <, ?-, principiul de "az al cultului crestin !iind mpreuna slu/ire a clerului si a
credinciosilor. #nc de la nceputurile .isericii slu/"ele au !ost alctuite potrivit acestui
principiu ast!el nct toate rugciunile S!intei 5iturg0ii erau rostite de ctre clerici cu voce
tare, n numele ntregii adunri, credinciosii asociindu-se prin rspunsurile date si
e3primndu-si adeziunea prin cuvntul &6min&.
#ncepnd cu sec. ;-;I, motive care nu tin de esenta 5iturg0iei )durata prea mare a slu/"ei ca
urmare a introducerii imnelor cntate de credinciosi si dorinta de scurtare a acesteia- au dus
la rostirea n tain a tot mai multor rugciuni. 6cest proces s-a des!surat !r ca vreo
0otrre a .isericii s-l ncuviinteze. Din contr singura reglementare in acest domeniu este
:ovela 1B2, cap. ;I a mpratului Iustinian care poruncea & ca toti episcopii si preotii nu n
tain ci cu voce tare, n auzul preacredinciosului popor s !ac dumnezeiasca proaducere&.
Din pcate aceast msur nu a reusit s stopeze generalizarea o"iceiului de a se rosti n
tain rugciunile 5iturg0iei !apt care a !cut ca &poporul s rmn din ce n ce mai strin si
mai opac !at de partea ce revine preotului adic tocmai de ceea ce este esential si
!undamental n actiunea 5iturg0iei&. Ca urmare ncercarea noastr de e3plicare a 5iturg0iei se
va apleca si asupra rugciunilor rostite n tain.
+ugiunile antifoanelor sunt s!use #e tre !reot "n numele "ntregii a#unri liturgie
Cercetrile liturgice au demonstrat c atunci cnd a !ost integrat n S!nta 5iturg0ie
)secolele ;II-;III- structura prtii introductive a 5iturg0iei era di!erit de cea de azi.
*ugciunile anti!oanelor erau rostite cu voce tare de ctre preot avnd ec!onisul ca concluzie
si erau precedate de ndemnul diaconului la rugciune. Dar potrivit tendintei de generalizare
47
a rostirii n tain, de ctre preot, a rugciunilor 5iturg0iei, cu timpul s-a a/uns ca si
rugciunile anti!oanelor, cu e3ceptia ec!oniselor, s !ie rostite n tain. Ca urmare, pentru a
da timp preotului s spun rugciunile n tain, ndemnurile spre rugciune ale diaconului s-
au dezvoltat lund !orma ecteniilor mici, ec!onisele aprnd ca o concluzie a ecteniilor.
+ugiunea antifonului I e-!rim taina Liturghiei
*ugciunea anti!onului I invoc nemsurata mil si iu"ire de oameni a lui Dumnezeu pe care
anti!onul I ne ndeamn s-5 slvim din adncul !iintei noastre4
&Doamne Dumnezeul nostru, a Crui stpnire este neasemnat si slav nea/uns
)necuprins-, a Crui mil este nemsurat si iu"ire de oameni negrit, #nsusi Stpne, dup
milostivirea (a, caut spre noi si spre s!nt "iserica )s!nt locasul- aceasta si ! "ogate
milele (ale si ndurrile (ale cu noi si cu cei ce se roag mpreun cu noi&.
'ste e3primat aici taina 5iturg0iei4 Dumnezeul cel transcendent si apo!atic este trit liturgic
n revrsrile Sale de mil si ndurare. Stpnirea 5ui este neasemnat si slava 5ui mai presus
de puterile noastre de ntelegere, dar si mila Sa este nemsurat si iu"irea de oameni de
negrit. De aceea ndrznim s-i cerem s !ac "ogate milele Sale si ndurrile Sale cu noi,
cei adunati n "iseric pentru slu/irea S!intei 5iturg0ii. #i cerem s reverse cu "ogtie milele si
ndurrile Sala pentru c stim c Dumnezeu nu se zgrceste, ntotdeauna d cu drnicie, este,
cum spune :icolae Stein0ardt, &"oier& n sensul cel mai "un al cuvntului.
'c!onisul4 &C tie se cuvine toat slava, cinstea si nc0inciunea, (atlui si $iului si S!ntului
Du0, acum si pururea si n vecii vecilorQ& vine ca o concluzie !ireasc si un ndemn indirect
ctre !iecare dintre noi4 lui Dumnezeu &a Crui stpnire este neasemnat si slav nea/uns
)necuprins-, a Crui mil este nemsurat si iu"ire de oameni negrit& i se cuvine &toat
slava, cinstea si nc0inciunea&. (oat slava, cinstea si nc0inciunea suntem datori s i-o dm
numai lui Dumnezeu. :iciodat nu vom !i n stare s-i dm lui Dumnezeu tot ceea ce i se
cuvine dar tre"uie s ne strduim continuu s !acem tot ce ne st n putint !r a slvi,
cinsti si nc0ina nimic altceva. 'c!onisul ne aduce aminte mereu de aceast datorie a noastr.
+ugiunea antifonului al II-lea - erere a mntuirii "n $ristos
*ugciunea si anti!onul al II-lea trec de la cererea milei lui Dumnezeu n general la cererea
mntuirii n ristos e3primnd dorinta credinciosilor de a se pstra n plintatea .isericii si de
a !i prtasi ai #mprtiei lui Dumnezeu4
&Doamne Dumnezeul nostru, mntuieste poporul (u si "inecuvinteaz mostenirea (a> plinirea
.isericii (ale o pzeste> s!inteste pe cei ce iu"esc podoa"a )"uncuviinta- casei (ale> (u pe
acestia i proslveste cu dumnezeiasc puterea (a si nu ne lsa pe noi, cei ce nd/duim ntru
(ine&.
$orm prescurtat a rugciunii !inale de "inecuvntare numit rugciunea amvonului,
rugciunea anti!onului al II-lea ncepe cu cererea pentru mntuire pe care anti!onul al II-lea o
are drept concluzie a mrturisirii de credint n ristos. *ugndu-ne pentru mntuire artm
c, prin ntrupare, Dumnezeul cel necuprins S-a apropiat att de mult de noi nct cei ce 5-au
urmat au devenit poporul Su si mostenirea Sa ca mdulare ale .isericii Sale.
ristos este &cap .isericii, care este trupul 5ui, plinirea celui ce plineste toate n toti&
)'!eseni 1, <<-<B- Precum capul se plineste prin trup, asa si trupul se plineste prin toate
mdularele la un loc si prin !iecare n parte. De aceea ne rugm pentru pzirea plinirii lui
ristos n .iseric, ca ristos s ia c0ip n !iecare dintre noi si n .iseric.
48
Plinirea .isericii nseamn s!intirea mdularelor ei. S!intenia este scopul e3istentei umane4
&$iti s!inti pentru c 'u, Domnul Dumnezeul vostru, sunt s!nt& )5evitic 1?, <<- citim n ;ec0iul
(estament iar Mntuitorul zice &$iti dar voi desvrsiti precum (atl vostru cel ceresc
desvrsit este& )Matei A, ,=-. Dar nu se pot s!inti dect cei ce iu"esc "uncuviinta casei lui
Dumnezeu pentru c ei l caut pe Dumnezeu cu inima curat participnd la slu/"e si, mai
ales, adunndu-se la S!nta 5iturg0ie. S!intenia nseamn umplerea de slava lui Dumnezeu
adic proslvirea. *ugciunea noastr pentru cei ce iu"esc "uncuviinta casei lui Dumnezeu
este, ca urmare, ca ei s se s!inteasc si s se proslveasc.
6vem nde/dea de a nu ne !i lsate cererile nemplinite deoarece, dup cum mrturisim n
ec!onis, Dumnezeul nostru cruia ne rugm, al Crui popor suntem, este Dumnezeul cel
atotputernic a Cruia este stpnirea, #mpria si slava4 &C a (a este stpnirea si a (a este
#mprtia si puterea si slava, a (atlui si a $iului si a S!ntului Du0, acum si pururea si n vecii
vecilor&.
+ugiunea antifonului al III-lea - erere a %m!rtiei lui &umnezeu
Dac anti!onul al III-lea ne pune n !at conditiile intrrii n #mprtia lui Dumnezeu,
rugciunea corespunztoare este o cerere a acestei #mprtii4
&Cel ce ne-ai druit nou aceste rugciuni o"stesti si mpreun glsuite, Cel ce si la doi si la
trei care se unesc n numele (u ai !gduit s le mplinesti cererile, #nsuti si acum plineste
cererile cele de !olos ale ro"ilor (i, dndu-ne nou n veacul de acum, cunostinta adevrului
(u, si n cel ce va s !ie viat vesnic druindu-ne&.
Se a!irm direct aici c toate rugciunile S!intei 5iturg0ii, inclusiv cele rostite n tain, sunt
&o"stesti&, adic ale ntregii adunri liturgice, si &mpreun-glsuite&, ne unesc ntr-un glas )&si
ne d nou cu o gur si o inim...&-, glasul preotului, ca e3presie a rugciunii tuturor si cu
participarea tuturor.
Mrturisim puterea rugciunii o"stesti ntemeiati pe cuvntul Mntuitorului4 &dac doi dintre
voi se vor nvoi pe pmnt n privinta unui lucru pe care l vor cere, se va da lor de ctre (atl
Meu, Care este n ceruri& )Matei 1=, 1?- dar, recunoscnd implicit c nu stim ce s cerem, ne
rugm pentru plinirea cererilor celor de !olos. Iar cel mai de !olos este s cutm mai nti
#mprtia lui Dumnezeu si dreptatea lui pentru c atunci toate celelalte se vor aduga nou
)Matei +, BB-. #mprtia lui Dumnezeu nseamn viata vesnic iar viata vesnic este
cunoasterea lui Dumnezeu4 &Si aceasta este viata vesnic4 S (e cunoasc pe (ine, singurul
Dumnezeu adevrat, si pe Iisus ristos pe Care 5-ai trimis& )Ioan 12, B-. De aceea rugciunea
noastr se concentreaz pe cererea cunoasterii adevrului lui Dumnezeu si a vietii vesnice.
#ndrznim s cerem toate acestea pentru &C "un si iu"itor de oameni Dumnezeu esti si tie
slav nltm, (atlui si $iului si S!ntului Du0, acum si pururea si n vecii vecilor&.
.fonisele se om!leteaz rei!ro
'c!onisele primelor trei ectenii, c0iar luate separat de rugciuni, asa cum sunt percepute
astzi de credinciosi, ne nvat c lui Dumnezeu n (reime i se cuvine &toat slava, cinstea si
nc0inciunea& deoarece a 5ui este &stpnirea si )G- mprtia si puterea si slava&. Slvindu-l,
cinstindu-l, nc0inndu-ne lui Dumnezeu nu !acem dect s-i dm ceea ce I se cuvine. Dar
!aptul c a lui este &stpnirea si puterea si slava& tre"uie s ne umple de nde/de pentru c
&"un si iu"itor de oameni& este Dumnezeul nostru.
49
Pr. Pro!. 'ne .raniste, Participarea la 5iturg0ie, ed. *omnia crestin, 1???, p.<?
vezi primul articol din acest ciclul de e3plicare a S!intei 5iturg0ii intitulat S!nta 5iturg0ie4
(aina (ainelor
;ezi Pr. P. ;intilescu, 5iturg0iile "izantine privite istoric n structura si rnduiala lor,
.ucuresti, 1?,B, p. =B-=A.
Corpus Furis Civilis, ed. 'duard 9sen"rigen, part. III, 5ipsa, 1=2A, p. +<= la P. ;intilescu,
5iturg0ierul e3plicat, p. <B=.
Pr. Pro!. 'ne .raniste, Participarea la 5iturg0ie, p. <2
;ezi Fuan. Mateos, SF, 5a cele"ration de la Parole dans la 5iturgie "Nzantine. 'tude
0istoriPue,9C6, 1?1, *oma, 1?21, p. B<-,+
5iturg0ierul grecesc pstreaz pn astzi asezarea ec!oniselor dup rugciunile
anti!oanelor si nu naintea lor ca cel romnesc.
S!ntul Ioan Eur de 6ur, 9milia a III-a la '!eseni.
50
2/III
Intrarea mi
5a S!nta 5iturg0ie ne adunm n .iseric pentru a ne nlta n #mprtia lui Dumnezeu.
#naintarea noastr, condusi de Mntuitorul Iisus ristos care vine n mi/locul nostru si ne duce
n #mprtia Sa, este e3primat sim"olic n ritualul liturgic numit Intrarea mic sau ;o0odul
mic.
#n rnduiala de astzi Intrarea mic const n purtarea solemn a 'vang0eliei de ctre diacon
sau preot, prin mi/locul credinciosilor, intrarea n altar prin usile mprtesti si asezarea
acesteia pe S!nta Mas. 6cest ritual concentreaz n sine dou actiuni distincte n .iserica
primar si anume intrarea clerului si a credinciosilor n "iseric si pregtirea pentru citirea
'vang0eliei.
Biseria e "nainteaz s!re %m!rtia lui &umnezeu
Pn n secolul al ;II-lea d.. S!nta 5iturg0ie ncepea odat cu intrarea n "iseric, n
procesiune, a clerului si a credinciosilor. 5a usile "isericii episcopul sau preotul protos )nti-
stttor- rostea cu voce tare rugciunea intrrii, credinciosii rspunznd cu &6min&.
Cele mai vec0i manuscrise ale S!intei 5iturg0ii cuprind o rugciune a intrrii, speci!ic
5iturg0iei S!ntului Ioan Eur de 6ur, ce e3prim cu claritate sensul intrrii n "iseric si al
S!intei 5iturg0ii n general4
&.ine!ctorule si Hiditorule a toat !ptura, primeste .iserica ce nainteaz )s.n.-, mplineste
ceea ce este spre !olosul !iecruia, du-ne la desvrsire si !-ne vrednici de #mprtia (a. Cu
0arul si cu iu"irea de oameni ale 7nuia :scut $iului (u cu care esti "inecuvntat mpreun
cu Preas!ntul si "unul si de viat !ctorul (u Du0, acum si pururea si n vecii vecilor&.
&.iserica ce nainteaz& spre #mprtia lui Dumnezeu este n mod evident reprezentat de
clerul si credinciosii ce intr n locaspentru svrsirea S!intei 5iturg0ii. 5iturg0ia nssi este o
naintare a .isericii spre #mprtie. Dar, desi suntem c0emati cu totii, pentru a intra n
#mprtie avem nevoie de &0ain de nunt& )Matei <<, 11- adic de virtutea care s ne
mpodo"easc su!letul, tre"uie s !im desvrsiti. Starea de desvrsire si, implicit, vrednicia
de a intra n #mprtie, nu le putem do"ndi cu puterile noastre ci &cu 0arul si cu iu"irea de
oameni& ale lui ristos, Mntuitorul nostru, care ne-a desc0is calea spre #mprtia Sa si ne
conduce n ea.
0!ro!ierea #e Sfnta *as - simbol al intrrii "n er
Dup secolul al 8-lea se va generaliza utilizarea rugciunii speci!ice iniial 5iturg0iei S!ntului
;asile cel Mare, rugciune pe care o !olosim pn astzi la am"ele 5iturg0ii4
&Stpne Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai asezat n ceruri cetele si ostile ngerilor si ale
ar0ang0elilor spre slu/"a slavei (ale, ! ca mpreun cu intrarea noastr s !ie si intrarea
s!inilor ngeri care mpreun cu noi slu/esc si mpreun slvesc "untatea (a. C tie se cuvine
toat slava, cinstea si nc0inciunea, (atlui si $iului si S!ntului Du0, acum si pururea si n
vecii vecilor&.
51
5a S!nta 5iturg0ie se mplineste cuvntul Mntuitorului c vom vedea cerurile desc0izndu-se
si pe ngerii lui Dumnezeu suindu-se si co"orndu-se peste $iul 9mului )Ioan 1, A1-. C0iar mai
mult, intrm si noi n cer unindu-ne cu ngerii n slu/irea lui Dumnezeu potrivit ndemnului
venit din tronul dumnezeirii4 &5udati pe Dumnezeul nostru toate slugile 5ui )6poc. 1?, A-.
Punnd n paralel cele dou rugciuni ale intrrii care erau utilizate concomitent, una la
5iturg0ia S!ntului Ioan Eur de 6ur, alta la 5iturg0ia S!ntului ;asile cel Mare, si erau rostite
de ctre protos la intrarea n locas, este evident c rugciunea actual nu se re!er numai la
cler ci si la credinciosi care sunt mpreun-slu/itori la S!nta 5iturg0ie. &Intrarea noastr&
despre care se vor"este n rugciune este intrarea .isericii n #mprtia lui Dumnezeu
mplinit sim"olic prin intrarea clerului si a credinciosilor n locas, continuat cu intrarea
clerului n altar prin u%ile mprte%ti si apropierea de S!nta Mas. 'senta intrrii const
tocmai n apropierea de S!nta Mas pentru c aceasta este &sim"olul lui ristos si al
#mprtiei lui ristos, Cina la care ristos ne adun pe noi, este /ert!elnicul care uneste pe
ar0iereu cu /ert!a, este Cerul&.
Purtarea .vangheliei - sintez a lurrii mntuitoare a lui $ristos
Din secolul al I8-lea Intrarea mic se va restrnge la intrarea clerului cu S!nta 'vang0elie n
altar, rugciunea intrrii !iind rostit naintea usilor mprtesti. Se unesc ast!el dou actiuni
distincte mai nainte si anume intrarea n "iseric si aducerea 'vang0eliei n adunarea
eu0aristic n vederea citirii din ea. 6ccentul va cdea de acum pe purtarea solemn a
'vang0eliei prin mi/locul credinciosilor si asezarea ei pe S!nta Mas, act cu o pro!und
ncrctur sim"olic. 'vang0elia l ntruc0ipeaz pe ristos al Crui Cuvnt va !i ascultat n
adunarea eu0aristic, este icoana cuvnttoare a lui ristos. Purtarea 'vang0eliei prin
mi/locul credinciosilor, intrarea prin usile mprtesti )sim"ol al usilor cerului- si asezarea ei
pe S!nta Mas )sim"ol al #mprtiei lui Dumnezeu- e3prim ntreaga lucrare mntuitoare a
$iului lui Dumnezeu Care S-a ntrupat si a venit n lume &ca s lumineze pe tot omul care vine
n lume&)Ioan 1, ?-, a trecut prin mi/locul oamenilor pentru a Se !ace cunoscut si pentru a-5
!ace cunoscut pe (atl )&Dac M-ati !i cunoscut pe Mine si pe (atl Meu 5-ati !i cunoscut& -
Ioan 1,, 2- si a-i conduce ast!el n #mprtie.
Sfintenia - on#itie a intrrii "n %m!rtie
*itualului Intrrii mici i s-au adugat n decursul timpului elemente care vin s-i ntreasc
semni!icatia sim"olic.
Pe la s!rsitul secolului al 8II-lea, n perioada n care s-a renunat la rugciunea speci!ic mai
nainte 5iturg0iei S!ntului Ioan Eur de 6ur, dup rugciunea intrrii se adaug o
"inecuvntare rostit de ctre protos4
&.inecuvntat este intrarea s!intilor (i, totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor.&
6ceast "inecuvntare vine s completeze rugciunea intrrii n sensul relie!at de vec0ea
rugciune si anume c intrarea n #mprtia lui Dumnezeu si mpreuna-slu/ire cu ngerii
presupun s!intenia. S!intenia este mplinirea umanului si !iinta .isericii. :umai intrarea celor
s!inti, celor s!intiti de ristos si condusi de 'l, este "inecuvntat, ceilalti vor !i aruncati
a!ar )Matei <<, 11-.
Sufletul treaz si tru!ul #re!t
*idicarea 'vang0eliei si e3clamaia &#ntelepciune, dreptiQ& este o mrturisire a prezentei lui
ristos si o atentionare asupra !elului n care tre"uie s-5 ntmpinm4 cu su!letul desc0is
52
spre primirea #ntelepciunii supreme si cu trupul drept, n stare de veg0e. &Care este aceast
ntelepciune cu care se cuvine s lum aminte la S!intele (aineI Sunt gndurile ce se cuvine s
le avem n timpul s!intei slu/"e si cu care tre"uie s privim si s ascultm cele ce se svrsesc
si se rostesc, gndurile cele pline de credint, cele ce nu au nimic omenesc ntr-nsele.)...-
'3clamatia DreptiQ :e cere ca noi, care ne apropiem de Dumnezeu si de S!intele (aine s !im
n stare de veg0e si nu de lenevire, ci cu n!iorare si cu toat cucernicia s petrecem aceast
convor"ire cu Dumnezeu> iar cea dinti dovad a rvnei noastre este statura dreapt a
corpului, adic s !acem aceasta nu stnd /os ci n picioare. 6ceasta e tinuta celor ce se
roag&.
%nhinare *ntuitorului Iisus $ristos
Credinciosii rspund ndemnului de a-5 primi pe ristos cu toat cucernicia prin cntarea4
&;eniti s ne nc0inm si s cdem la ristos. Mntuieste-ne pe noi, $iul lui Dumnezeu, Cel ce
ai nviat din morti )Cel ce esti minunat ntru s!inti-, pe noi, cei ce-ti cntm tie4 6liluia.&
Initial era un verset din psalm )Psalmul ?,, +- care a !ost adaptat ulterior 0ristologic si i s-a
adugat, din secolul al 8I-lea, re!renul &Mntuieste-ne pe noi...&. Cntnd acest rspuns,
ntreaga adunare se nc0in si cade du0ovniceste n !ata lui ristos cerndu-I mntuirea,
adic intrarea n #mprtia Sa, cu constiinta c numai prin mila Sa, a Celui ce a nviat din
morti si este minunat ntru s!intii 5ui, se poate realiza acest lucru.
6nirea u sfintii "n rugiune
(roparele si condacele rnduite a !i cntate dup asezarea 'vang0eliei pe S!nta Mas ne pun
n !at evenimentele mntuitoare si s!intii de care ne leag perioada liturgic n care ne
a!lm, ziua calendaristic )s!ntul zilei- si locasul n care se svrseste slu/"a )0ramul-.
6ceste evenimente mntuitoare ne-au desc0is calea spre #mprtie iar s!intii ne sunt nainte-
mergtori. Intrnd n dimensiunea vesniciei #mprtiei lui Dumnezeu n care limitele
temporale si spaiale sunt depsite !acem pomenirea lucrrii mntuitoare a lui ristos unindu-
ne n rugciune cu Maica Domnului si cu s!intii. Suntem pregtiti ast!el s contemplm
s!intenia lui Dumnezeu prin intonarea trisag0ionului.
3ote'
Codicele .ar"erini BB+ )sec. ;III-, Erotta!erata E.". ;II )sec. I8-, 'u0ologiul lui Por!irie
)sec. 8- etc.
la Fuan. Mateos, SF, 5a cele"ration de la Parole dans la 5iturgie "Nzantine. 'tude
0istoriPue, 9C6, 1?1, *oma, 1?21, p. 2?
6le3andre Sc0memann, 'u0aristia, (aina #mprtiei, 'd. 6nastasia, .ucuresti, p. +A
Din secolul al 8II-lea aceast rugciune va !i rostit n tain
:icolae Ca"asila, (lcuirea Dumnezeiestii 5iturg0ii, 88, .ucuresti, 1?=?, p.A=
;iu este Dumnezeu. Cate0ism pentru !amilie, trad. de 6urel .rosteanu si Printele Ealeriu,
.ucuresti, 1??<, p. B+B.
:icolae Ca"asila, (lcuirea Dumnezeiestii 5iturg0ii, 88I, .ucuresti, 1?=?, p. +@
53
2I2
Trisaghionul
Dup nltarea .isericii n cer, e3primat sim"olic de ritualul Intrrii mici, oamenii si ngerii se
unesc n slvirea s!inteniei lui Dumnezeu prin intonarea cntrii ntreit s!inte cunoscut su"
numele de trisag0ion4 &S!inte Dumnezeule, S!inte (are, S!inte !r de moarte, miluieste-ne pe
noiQ&.
Trisaghionul este un imn !roesional a!rut "n seolul al /-lea
Imnului trisag0ion este anterior sinodului al I;-lea ecumenic ),A1- cnd a !ost cntat de ctre
sinodali dar nu avem date sigure cu privire la originea lui. 7nii teologi e3plic originea
te3tului trisag0ionului prin com"inarea de ctre .iseric a imnului ngeresc4 &S!nt, S!nt,
S!nt& )Isaia +, B> 6pocalips ,, =- cu versetul < al psalmului ,14 &#nsetat-a su!letul meu de
Dumnezeul cel viu& )n te3tul liturgic &Dumnezeul cel tare, cel viu&-.
6lti autori consemneaz traditia con!orm creia trisag0ionul a !ost revelat n mod minunat
unui copil n timpul patriar0ului Proclu al Constantinopolului ),B,-,B+-. Potrivit acestei
traditii un cutremur a ngrozit populatia Constantinopolului determinndu-i s ias n
procesiune n !runte cu patriar0ul si mpratul. 7n copil a !ost atunci rpit n cer unde a auzit
imnul trisag0ion intonat de ngeri. #nvtnd multimea s cnte acest imn, cutremurul s-a
potolit.
Pn astzi trisag0ionul este !olosit ca un imn ce nsoteste procesiunile, n special cele prin
care se invoc mila lui Dumnezeu pentru ndeprtarea catastro!elor si resta"ilirea ec0ili"rului
cosmic. Sinodul (rulan preconizeaz cntarea trisag0ionului n vremea sc0im"rilor cosmice.
6ceast !olosire a trisag0ionului se ntemeiaz pe credinta n coninutul tainic si puternic al
numelui lui Dumnezeu care determin linistirea elementelor n con!lict si resta"ilirea ordinii
cosmosului.
&in a #oua jumtate a seolului al /-lea trisaghionul marheaz "ne!utul Liturghiei
6prnd doar n secolul al ;-lea, imnul nu a !cut parte ntotdeauna din 5iturg0ie. 7tilizarea
sa procesional a dus la cntarea trisag0ionului si n timpul procesiunilor care se !ceau n
zilele de sr"toare spre "iserica ce purta 0ramul respectiv si n care se slu/ea S!nta
5iturg0ie. 7lterior s-a generalizat !olosirea acestui imn si n duminici si n zilele care nu aveau
procesiuni as!el nct, spre s!rsitul secolului al ;-lea, cntarea trisag0ionului marca practic
nceputul 5iturg0iei devenind o parte a acesteia.
5a sr"torile mari n care, nainte de S!nta 5iturg0ie, avea loc "otezul cate0umenilor si
venirea procesional a acestora n "iseric intonndu-se &Cti n ristos v-ati "otezat, n
ristos v-ati si-m"rcat. 6liluliaQ& aceast cntare nlocuieste pn astzi trisag0ionul. 5a !el
la sr"torile S!intei Cruci cnd, nainte de 5iturg0ie, se !ceau procesiuni cu S!nta Cruce
cntndu-se4 &Crucii (ale ne nc0inm Stpne si S!nt #nvierea (a o ludm si o slvimQ&.
+ugiunea trisaghionului este o !regtire !entru ntarea aestui imn
#nainte de secolul al ;III-lea cntarea trisag0ionului ncepe s !ie precedat de rostirea cu
voce tare a unei rugciuni numit a trisag0ionului, di!erit pentru 5iturg0ia S!ntului Ioan
Eur de 6ur si pentru 5iturg0ia S!ntului ;asile cel Mare. Din secolul al 8-lea se va generaliza
utilizarea la am"ele 5iturg0ii a rugciunii speci!ice initial 5iturg0iei S!ntului ;asile cel Mare.
54
*ostirea n tain a acestei rugciuni dup secolul al 8II-lea a dus la separarea ei de ec!onis si
mutarea ei n timpul cntrii trisag0ionului. Dar logica des!surrii 5iturg0iei, continutul
rugciunii si studiul istoric ne arat c locul ei !iresc este nainte de cntare, asa cum s-a
pstrat la slavi pn astzi.
*ugciunea trisag0ionului este rostit de ctre protos )nti stttor- n numele ntregii
adunri liturgice )clerici si credinciosi- pentru a !i nvredniciti a aduce, mpreun cu ngerii,
cntarea ntreit s!nt4 &Dumnezeule cel s!nt, Care ntru s!inti (e odi0nesti,&
*ugciunea ncepe cu a!irmarea s!inteniei lui Dumnezeu ca argument pentru cntarea ntreit
s!nt. Dumnezeu este s!nt adic este cu totul altceva, transcendent tuturor categoriilor
lumii, &das ganz 6ndere&. S!intenia reprezint misterul lui Dumnezeu prin e3celent, e
pro!und apo!atic dar, n acelasi timp, pro!und trit. #n simtirea si ntelegerea ei se poate
nainta la in!init dar cere din partea !pturilor tot mai mult curtie. Dumnezeu se odi0neste
ntru s!inti datorit e!ortului lor de curtire responsa"il si de statornicire n !ata prezentei
5ui. 9di0nindu-Se ntru ei i !ace prtasi de cea mai proprie nsusire a lui, de s!intenie,
slsluindu-Se cu s!intenia Sa n ei ast!el nct su!letele lor a/ung s &strluceasc& de
prezenta dumnezeiasc )S!ntul Isaac Sirul-.
&Cel ce cu glas ntreit s!nt esti ludat de sera!imi si slvit de 0eruvimi si de toat puterea
cereasc nc0inat>&
*evelatia dumnezeiasc )Isaia +, B> 6pocalips ,, =- ne nvat c puterile ngeresti l laud, l
slvesc si I se nc0in lui Dumnezeu cutremurndu-se de s!intenia 5ui. 6cestor puteri ngeresti
vrem s ne alturm si noi constienti de nevrednicia noastr dar nd/duind n "untatea lui
Dumnezeu.
&Cel ce dintru ne!iint ntru !iint ai adus toate, Care ai zidit pe om dup c0ipul si
asemnarea (a si cu tot 0arul (u l-ai mpodo"it> Cel ce dai ntelepciune si pricepere celui ce
cere si nu treci cu vederea pe cel ce greseste ci pui pocinta spre mntuire>&
#n !ata s!inteniei lui Dumnezeu, ludat de puterile ceresti, ne aducem aminte c ngerii,
oamenii si ntreaga !ptur au !ost create de Dumnezeu din nimic, au !ost aduse &dintru
ne!iint ntru !iin&. Dar omul, ca o cunun a creatiei a !ost zidit dup c0ipul si asemnarea
lui Dumnezeu )$acere 1, <+-<2- si mpodo"it cu tot 0arul )$acere <, 2-. 9mul a czut dar
Dumnezeu nu l-a lepdat ci i d ntelepciune si pricepere si pocint spre mntuire cu
conditia s doreasc aceasta si s o cear. 6devrata ntelepciune este asadar o 0arism, un
dar dumnezeiesc care presupune anga/area n lupta du0ovniceasc prin mplinirea poruncilor
lui ristos si prin pocinta de greseale.
&Care ne-ai nvrednicit pe noi, smeritii si nevrednicii ro"ii (i, si n ceasul acesta a sta
naintea s!ntului (u /ert!elnic si a-ti aduce datorita nc0inare si preaslvire4&
6dunarea liturgic, clerici si credinciosi, a intrat n cer si se a!l naintea &slavei s!ntului
/ert!elnic& al lui Dumnezeu. 6vem constiinta nevredniciei noastre dar si a datoriei de a aduce
nc0inare si preaslvire prin intonarea cntrii ntreit s!inte.
&#nsuti Stpne, primeste si din gurile noastre ale pctosilor, ntreit s!nta cntare si ne
cerceteaz pe noi ntru "untatea (a. Iart-ne nou toat greseala cea de voie si cea !r de
voie> s!inteste su!letele si trupurile noastre si ne d nou s slu/im tie cu cuviosie n toate
zilele vietii noastre.&
55
Slu/irea cu cuviosie si cntarea trisag0ionului mpreun cu ngerii presupune s!intirea
su!letelor si a trupurilor noastre, adic curtirea de toate pcatele si umplerea de s!inenia
dumnezeiasca ast!el nct Dumnezeu s odi0neasc si ntru noi. Dar acest lucru nu este posi"l
numai cu puterile noastre, de aceea apelm la "untatea lui Dumnezeu.
&Pentru rugciunile Preas!intei :sctoarei de Dumnezeu si ale tuturor s!intilor care din veac
au "ineplcut tie.&
#i aducem rugtori pe Preas!nta :sctoare de Dumnezeu si pe toti s!intii pentru c n !aptul
s!inteniei lor avem dovada c rugciunea noastr pentru s!intire nu este !r sperant de
mplinire.
&C s!nt esti Dumnezeul nostru si tie slav nltm, (atlui si $iului si S!ntului Du0, acum si
pururea si n vecii vecilor.&
*ugciunea se nc0eie cu rea!irmarea s!inteniei lui Dumnezeu ca argument suprem pentru
slvirea 5ui si intonarea cntrii ntreit s!inte.
Trisaghionul e-!rim uimirea sufletului "n fata sfinteniei lui &umnezeu
Dup ec!onis adunarea liturgic ncepe cntarea trisag0ionului. 6cest imn este alctuit, n
original, dintr-o aclamatie si o rugciune. (raducerea literal este4
&S!nt )este- Dumnezeu, S!nt (are, S!nt !r de moarte - miluieste-ne pe noiQ&
'l e3prim uimirea su!letului n !ata s!inteniei lui Dumnezeu si credinta c numai pentru c
este s!nt Dumnezeu poate milui. Slu/irea divin ne descoper s!inenia lui Dumnezeu !r s
ne e3plice ce este. #n s!inenie ni se reveleaz concentrat toate nsusirile dumnezeiesti. 'a e
misterul luminos si activ al prezenei divine. #n ea e concentrat tot ce deose"este pe
Dumnezeu de lume. 6m intrat n cer si e3perienta prezentei lui Dumnezeu a devenit acum
!oarte prezent. &7luit de vederea or"itoare a cerului si a pmntului, su!letul este ca si
depsit de aceast supraa"undent si se druieste n ntregime, devine /ert! curat, nu
poate dect s !ac s tsneasc imnul treimic&.
9rtodo3ia a atri"uit ntotdeauna un sens treimic trisag0ionului mrturisind ast!el c s!intenia
si are izvorul n !aptul c Dumnezeu este treime de persoane4 (atl - izvorul s!inteniei, $iul -
"iruitorul mortii )tare-, Du0ul S!nt - dttorul de viat )!r de moarte-.
'3clamatia &Puternic& a diaconului n timpul cntrii este o atentionare spre mrirea atentiei
si, n acelasi timp, un ndemn spre rsunarea deplin a imnului.
Ioana sfinteniei si iubirii lui &umnezeu
5a 5iturg0ia ar0iereasc "inecuvntarea poporului cu tric0erul )sim"ol al S!intei (reimi- si
dic0erul )sim"ol al celor dou !iri ale Mntuitorului- scoate n evident negrita s!intenie
dumnezeiasc si iu"irea !at de oameni concretizat n ntruparea $iului lui Dumnezeu4
&Doamne, Doamne, caut din cer si vezi si cerceteaz via )lumea- aceasta, pe care a zidit-o
dreapta (a, si o desvrseste pe eaQ&
'ste o rugciune ca via )lumea- nsu!letit de Dumnezeu prin creatie si ridicat la starea de
.iseric s !ie dus la desvrsire adic la s!intenie.
56
3ote'
Mona0ul Iov )sec ;I-, S!ntul E0erman al Constantinopolului )sec ;III-, S!ntul :icolae
Ca"asila )sec. 8I;-, S!ntul Simeon al (esalonicului )sec. 8;-
Scrisoarea atri"uit lui 6cac0ie al Constantinopolului ),21-,=?- ctre Petru $ullo, S!ntul Ioan
Damasc0in, istoricii "izantini (eo!an preotul, 6nastasie .i"liotecarul )sec. I8- si :ic0i!or Calist
)sec. 8I;-
P. 'vdoKimov, *ugciunea n .iserica de *srit, p. 1+?
:asterea si .otezul Domnului, Sm"ta lui 5azr si Sm"ta mare, Sptmna luminat si
*usaliile
Fuan. Mateos, SF, 5a cele"ration de la Parole dans la 5iturgie "Nzantine. 'tude 0istoriPue,
9C6, 1?1, *oma, 1?21, p.1@<-1@,
Pr. Pro!. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3, Craiova,
1?=+, p.1=+
Pr. Pro!. Dr. Dumitru Stniloae, (eologia Dogmatic 9rtodo3, vol I, .ucuresti, editia a
doua, p. 12=
57
22
Leturile biblie 4I5
Cntarea ntreit s!nt pe care o intonm mpreun cu ngerii dup nltarea noastr la cer
e3primat sim"olic de ritualul Intrrii Mici, ne pregteste pentru momentul culminant al
5iturg0iei Cuvntului4 mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvintele Sale.
Paralelismul #intre Liturghia Cuvntului si Liturghia euharisti
#ntre cele dou prti ale S!intei 5iturg0ii, 5iturg0ia Cuvntului si 5iturg0ia eu0aristic, este un
strns paralelism, am"ele avnd n centru mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul4 Intrrii Mici
cu 'vang0elia i corespunde Intrarea Mare cu cinstitele daruri, mrturisirii de credint din
anti!onul al II-lea )7nule :scut- - Crezul, rugciunii si cntrii trisag0ionului - prima parte a
ana!oralei liturgice si cntarea &S!nt, S!nt, S!nt, Domnul Savaot&, rugciunii de dinainte de
citirea 'vang0eliei - epicleza, iar lecturilor "i"lice si n special citirii 'vang0eliei -
mprtsirea cu (rupul si Sngele Domnului.
Consumarea euharisti a uvntului
Prinii .isericii ne atrag atenia asupra !aptului c primirea cuvintelor dumnezeiesti
reprezint o mprtsire la !el de real cu Dumnezeu Cuvntul ca si primirea S!intei
'u0aristii. &S nu pierdem un singur cuvnt din S!nta 'vang0elie, su"liniaz 9rigen, cci,
dac atunci cnd v mprtsiti luati seama pe "un dreptate ca s nu cad /os nici cea mai
mic prticic, pentru ce s nu credeti c este ru a negli/a un singur cuvnt al lui ristos&.
Clement 6le3andrinul )Stromatele 1, 1- arat c tre"uie s ne 0rnim cu semintele vietii care
se gsesc n Scriptur asa cum ne mprtsim cu S!nta 'u0aristie iar S!ntul Ioan Eur de 6ur
)9milii la $acere +, <- si S!ntul Erigorie (eologul )Cuvntarea ,A, 1+- vor"esc despre
consumarea eu0aristic a cuvntului !rnt n mod tainic.
Cuvntul omuni viata #umnezeias
Domnul comunic viaa sa dumnezeiasc si n!ptuieste legmntul Su cu noi nu numai prin
(aina S!intei 'u0aristii ci si prin cuvnt.
Prin cuvnt lumea a !ost adus la e3istent4 &Cu cuvntul Domnului cerurile s-au ntrit si cu
du0ul gurii 5ui toat puterea lor& )Psalmul B<, +- iar &pmntul s-a nc0egat, la cuvntul
Domnului, din ap si prin ap& )II Petru B, A-. 6sadar &prin credint ntelegem c s-au
ntemeiat veacurile prin cuvntul lui Dumnezeu, de s-au !cut din nimic cele ce se vd&)'vrei
11,B-.
Cuvntul nu este o simpl in!ormatie ci o energie a persoanei. Cuvntul lui Dumnezeu este un
cuvnt cu putere. 'l nu mi/loceste omului idei ci comunic si descoper pe Dumnezeu si
lucrarea sa n lume, n istorie si asupra omului. Cuvntul divin se adreseaz !iecrui om
oriunde si oricnd si aceste cuvinte sustin viata noastr cu puterea lui Dumnezeu comunicat
prin ele. 9mul, primind si mplinind cuvntul revelat se mntuieste, adic si mplineste
vocatia sa e3istential4 unirea cu Dumnezeu, intrarea n #mprtia cerurilor4 &Pentru aceea,
lepdnd toat spurcciunea si prisosinta ruttii, primiti cu "lndete cuvntul sdit n voi,
care poate s mntuiasc su!letele voastre. Dar !aceti-v mplinitori ai cuvntului, nu numai
asculttori ai lui, amgindu-v pe voi nsiv&)Iacov 1, <1-.
58
Cuvntul #ivin urteste( sfinteste( o#ihneste
Cuvntul dumnezeiesc provine din energiile dumnezeiesti si pentru aceea el poate s
curteasc, s s!inteasc, s odi0neasc. &6cum voi sunteti curati, pentru cuvntul pe care vi
l-am spus&)Ioan 1A, B- le zice ristos ucenicilor nainte de patima Sa. S!ntul C0iril al
6le3andriei su"liniaz c ntreaga S!nt (reime lucreaz curtirea prin cuvnt4 (atl prin
cuvntul $iului cu puterea S!ntului Du0. &' ca si cum ar zice4 Cu voi cei dinti s-a n!ptuit
de (atl, prin cuvntul Meu, modul curtirii spirituale prin Du0ul si n Du0ul. Cci lepdnd
tul"urarea o"isnuintelor desarte si a mortii lumesti, sunteti pregtiti spre rodirea plcut lui
Dumnezeu. )...- Cci nu mai triti n du0 iudaic sau potrivit literei 5egii )...- ci credeti c v
mpliniti prin credinta sigur si v strduiti s multumiti pe Dumnezeu prin !acerea de "ine.
)...- Deci toti cei ce se vor strdui s se curteasc vor !i ca voi&. &S!inteste-i pe ei ntru
adevrul (u> cuvntul (u este adevrul& )Ioan 12, 12- se roag Mntuitorul (atlui iar
S!ntul Petru ne ndeamn s ne curtim si noi su!letul prin ascultarea de adevr )I Petru 1,
<<-.
Provenind din energiile dumnezeiesti &cuvntul lui Dumnezeu e viu si lucrtor si mai ascutit
dect orice sa"ie cu dou tisuri, si ptrunde pn la desprtitura su!letului si du0ului, dintre
nc0eieturi si mduv, si destoinic este s /udece simirile si cugetrile inimii&)'vrei ,, 1<-.
&Cci ptrunznd n adncurile !iecrui su!let si avnd, ca Dumnezeu, descoperit scopul
ascuns n !iecare, n!ptuieste prin lucrarea Du0ului tierea tuturor miscrilor noastre
zadarnice&.
Iisus $ristos este Cuvntul #umnezeies "ntru!at
5a &plinirea vremii& )Ealateni ,, ,- Cuvntul dumnezeiesc, &Cuvntul puri!icator, Cuvntul cel
mntuitor, Izvorul cel de viat !ctor& s-a artat n lume prin ntruparea $iului. Dumnezeu
(atl S-a revrsat prin graiul $iului Su, ca oamenii s cunoasc ntelepciunea, iu"irea
desvrsit pentru om dar si calea spre 'l. Si ast!el &dup ce Dumnezeu odinioar, n multe
rnduri si n multe c0ipuri, a vor"it printilor nostri prin prooroci, n zilele acestea mai de pe
urm ne-a grit nou prin $iul, pe Care 5-a pus mostenitor a toate si prin Care a !cut si
veacurile> Care, !iind strlucirea slavei si c0ipul !iinei 5ui si Care ine toate cu cuvntul
puterii Sale, dup ce a svrsit, prin 'l nsusi, curtirea pcatelor noastre, a sezut de-a
dreapta slavei, ntru cele prea nalte&)'vrei 1, 1-B-.
$ristos ni se #ruieste !rin uvintele Sale
Cuvintele lui ristos sunt cuvinte ale Cuvntului ipostatic suprem, &sunt ca niste ve0icule ale
energiilor Sale necreate, ca e3presii ale Su"iectului divin care ni se druieste prin ele&. De
aceea &cuvntul 5ui era cu putere& )5uca ,, B<- alungnd demonii )Matei =, => =,1+> 5uca 2,
2-, vindecnd )Matei =, 1+> 5uca ,, B+- si c0iar nviind din morti )5uca 2, 1,> Marcu A, ,1> =,
A,> Ioan 11, ,B-.
&6devrat, adevrat zic vou4 Dac cineva va pzi cuvntul Meu, nu va vedea moartea n
veac& )Ioan =, A1- cci &cuvintele mele du0 sunt si viat& )Ioan +, <B-. Cuvntul Domnului este
dttor de viat vesnic pentru cel ce l primeste cu credint si si arat dragostea !at de
ristos prin mplinirea lui )Ioan 1,, <B-. Mntuitorul ne atrage atentia prin pilda
semntorului s ne !acem su!letul ogor roditor pentru cuvntul 5ui !r a lsa ca gri/ile
lumesti, "ogtia si plcerile lumii acesteia s-l n"use )5uca =, A-1A-. Cuvntul divin se
revars si rmne lucrtor n su!letele care i se desc0id, se odi0neste acolo, remarc 9rigen.
59
Sfnta Liturghie este a#rul el mai !otrivit !entru !rimirea uvntului #umnezeies
Du0ul S!nt este cel care d putere cuvintelor Cuvntului !cndu-le vii si lucrtoare n
su!letul nostru. &:umai venind n noi deplin prin Du0ul S!nt cuvintele Domnului ne devin
ntelese prin e3perienta interioar a vietii n Dumnezeu&.
S!nta 5iturg0ie creeaz cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvintelor Domnului pentru
c aici Du0ul S!nt l !ace prezent pe Mntuitorul. 5ecturile "i"lice duc la prezenta real a
Cuvntului lui Dumnezeu, la ntlnirea cu 'l, la mprtsirea cu 'l prin cuvintele Sale.
%m!rtsirea !rin uvnt ne !regteste !entru "m!rtsirea u Sfintele Taine
#mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt nu e3clude ci, dimpotriv, presupune
mprtsirea eu0aristic cu (rupul si Sngele Domnului. Cuvntul lui Dumnezeu citit din
S!nta Scriptur, arat :icolae Ca"asila, &ne pregteste si ne curt n preala"il, nainte de
marea s!intire a dumnezeiestilor (aine&.
S!ntul Ma3im Mrturisitorul e3prim su" !orm de rugciune naintarea noastr n 5iturg0ie,
condusi de ristos, de la primirea si ntelegerea cuvintelor Sale la ospul eu0aristic4 &;ino,
Cuvinte al lui Dumnezeu, vrednic de laud> d-ne revelatia cuvintelor (ale pe msura
puterilor noastre si, ridicnd grosimea vlului, arat-ne, ristoase, !rumusetea lucrurilor
inteligi"ile. 6puc mna noastr dreapt si &condu-o pe drumul poruncilor (ale&)Psalmul 11=,
BA-, &du-o la cortul cel minunat pn la casa lui Dumnezeu, printre strigte de "ucurie si de
laud si multime vesel&)Psalmul ,1, A- ca si noi s !im vrednici, prin lauda e3primat n
!aptele noastre si "ucuria mani!estat n contemplarea noastr, s atingem locul cel negrit
al osptului si s ne des!tm prin cntri tainice n unire cu cei care sr"toresc praznicul
cel du0ovnicesc&
la Pr. Pro!. Dr. Petre ;intilescu, 5iturg0ierul e3plicat, .ucuresti, 1??=, p. 1?,
Pr. Constantin Ealeriu, Mrturisirea dreptei credinte prin S!nta 5iturg0ie, n 9rtodo3ia, nr.
1L1?=1, p. <,
6. .orrelN, M. 'utizi, 5Ooecumenism spirituelle, Een!. 1?==, p.1@+
Pr. *a!ael :oica n Pr. C. Coman, 9rtodo3ia su" presiunea istoriei, .ucuresti, 1??A, p. 1+B
S!ntul C0iril al 6le3andriei, Comentariu la Ioan, p.?B=
Clement 6le3andrinul, Cuvntul de ndemn ctre elini, 11@, 1-B
Protos. 6rsenie Papacioc n Convor"iri du0ovnicesti, vol II, p. +2<
Pr. Dumitru Stniloae, C0ipul lui ristos n .iserica *sritean4 Iisus ristos, darul si
Cuvntul suprem al lui Dumnezeu, n 9rtodo3ia, nr. 1L1?2B, p. 1,
:icolae Ca"asila, (lcuirea Dumnezeiestii 5iturg0ii, 88II, ,,.ucuresti, 1?=?, p. +<
la Eeorges J0odre, 6pproc0e ort0odo3e n 5a Parole de Dieu, 1L1?++, p. 11+
60
22I
Leturile biblie 4II5
#mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt, consumarea eu0aristic a cuvntului
dumnezeiesc, se mplineste n cadrul unui ritual care a evoluat n decursul timpului.
Cunoasterea istoriei si semni!icatiei acestui ritual ne va a/uta s-l trim deplin.
&ruirea rei!ro a !ii !regteste a#unarea euharisti !entru !rimirea uvntului lui
&umnezeu
.inecuvntarea &Pace tuturorQ&, rostit de ctre protosul )nti-stttorul- adunrii eu0aristice
)episcop sau preot- dup adunarea n .iseric a clerului si credinciosilor, a nsemnat, secole
de-a rndul, nceputul S!intei 5iturg0ii. 6stzi marc0eaz nceputul prtii centrale a 5iturg0iei
Cuvntului.
6tentionati de ndemnul diaconului &S lum aminteQ&, credinciosii rspund "inecuvntrii
&Pace tuturorQ& cu cuvintele &Si du0ului tuQ&. 6ceast druire reciproc a pcii pregteste
adunarea eu0aristic pentru primirea cuvntului lui Dumnezeu, cci numai un su!let care a
do"ndit pacea poate deveni ogor roditor pentru smnta cuvntului )5uca A, 1A-.
*ostind &Pace tuturorQ& protosul nu !ace un simplu ndemn adunrii ci, n puterea Du0ului
S!nt, druieste cu adevrat, precum apostolii, pacea lui ristos celor ce sunt vrednici de
aceasta4 &Si de va !i acolo un !iu al pcii, pacea voastr se va odi0ni peste el, iar de nu, se va
ntoarce la voi&)5uca 1@, +-. 'ste pacea pe care Mntuitorul #nsusi a druit-o ucenicilor Si
spunndu-le4 &Pace v las vou, pacea Mea o dau vou, nu precum d lumea v dau 'u. S nu
se tul"ure inima voastr, nici s se n!ricoseze& )Ioan 1,, <2-. C0iar mai mult, aceast druire
a pcii l !ace prezent, n Du0ul S!nt, pe ristos n noi cci &pacea este #nsusi numele lui
ristos, este 'l #nsusi&. 6vnd pacea lui ristos n su!let, pe 'l #nsusi n mi/locul nostru, putem
primi spre 0ran du0ovniceasc cuvntul dumnezeiesc cuprins n S!nta Scriptur.
%n seolele /II-/III se renunt la leturile #in /ehiul Testament
5a nceput lecturile "i"lice de la S!nta 5iturg0ie cuprindeau, pe lng 6postol si 'vang0elie,
si !ragmente din ;ec0iul (estament, mai precis din 5ege si Prooroci )inclusiv din crtile lui
Iisus :avi, Fudectori, *egi, Cronici, Iov si crtile lui Solomon- dup cum a!lm din
Constitutiile 6postolice. 6ceast rnduial este con!irmat de scrierile S!intilor ;asile cel
Mare, Ioan Eur de 6ur si Ma3im Mrturisitorul.
Din secolul al I;-lea lecturile din ;ec0iul (estament se reduc la o singur paremie din pro!etii,
iar n secolele ;II-;III, concomitent cu introducerea anti!oanelor, sunt a"andonate cu totul. #n
aceeasi perioad .iserica interzicea, prin canonul =< al Sinodului Ruinise3t tinut n anul +=<,
reprezentarea sim"olic a lui ristos n icoan, su" c0ipul unui miel. 6rgumentul invocat de
sinodali si anume c &onorm !igurile si um"rele - ca pe niste sim"oluri si nc0ipuiri ale
.isericii, dar pre!erm 0arul si adevrul, primind acest adevr ca mplinire a 5egii& a dus
pro"a"il si la renuntarea la lecturile pro!etice )!iguri si um"re- si concentrarea pe scrierile
nou-testamentare care ne descoper 0arul si adevrul. (otusi, pn n zilele noastre, ultima
paremie citit la 5iturg0ia S!ntului ;asile cel Mare unit cu ;ecernia din Foia Mare, Sm"ta
Mare, 6/unul :asterii Domnului si a .o"otezei, reprezint o rmsit a vec0ilor lecturi vec0i-
testamentare.
61
*enuntarea la citirile din ;ec0iul (estament au dus la o srcire a slu/"ei si a cultului n
general avnd ca e!ect o ignorant destul de mare a credinciosilor ortodocsi n ceea ce
priveste aceast parte important a S!intei Scripturi.
Prohimenul a fost( la origine( un !salm ntat res!onsorial
5ectura pro!etiei din ;ec0iul (estament era urmat de cntarea responsorial a unui psalm. #n
cntarea responsorial, !olosit aproape e3clusiv n cult pn n secolul al I;-lea, cntretul
ddea tonul si conducea cntarea, dup !iecare sti0 intonat de el credinciosii cntnd
rspunsul care consta ntr-un verset din psalm sau o !ormul do3ologic )6liluia-. Proc0imenul
asezat naintea 6postolului, alctuit dintr-un singur sti0 si din rspuns, este ceea ce a rmas
n zilele noastre din vec0iul psalm cntat responsorial.
*nduiala slav de intonare a proc0imenului pstreaz cntarea responsorial. 6st!el, dup ce
cntretul anunt glasul si cnt rspunsul, corul repet rspunsul. Cntretul cnt sti0ul,
corul repet rspunsul. Cntretul cnt prima parte a rspunsului iar corul continu cntarea
acestuia.
*nduiala greceasc si romneasc a simpli!icat e3ecutia proc0imenului pn la simpla
recitare a sti0ului si a rspunsului de ctre cntret.
Sintez a vec0iului psalm, proc0imenul este astzi o introducere n tematica lecturilor care
vor urma si n special a 6postolului. De aceea el tre"uie primit cu toat atentia si ar !i "ine s
!ie luat n seam si la alctuirea predicii.
3oul Testament( u e-e!tia 0!oali!sei( este itit integral "n #eursul unui an liturgi
Dup proc0imen cntretul anunt locul de unde se va citi. 6cest o"icei este vec0i, !iind
menionat si de S!ntul Ioan Eur de 6ur4 &Si suindu-se lectorul )n amvon- spune mai nti a
cui este cartea&. Credinciosii pot ast!el ntelege mai "ine ceea ce se va citi si se pot
!amiliariza cu crtile S!intei Scripturi.
'3clamatiile &#ntelepciuneQ& si &S lum aminteQ& rostite de diacon )sau de preot n lipsa
acestuia- nainte, respectiv dup anuntarea locului de unde se va citi, au ca scop provocarea
atentiei credinciosilor la lecturi. 'le ne aduc aminte !aptul c 6postolul nsusi ne vor"este,
acum si aici, n adunarea eu0aristic, prin scrierile sale.
5ecturile cunoscute su" numele de 6postol sunt !ragmente din $aptele 6postolilor, 'pistolele
pauline si 'pistolele so"ornicesti. 6ceste crti sunt citite integral n decursul unui an liturgic,
ncepnd cu cartea $aptele 6postolilor, lecturat de la Pasti pn la Cincizecime nc din
vremea S!ntului Ioan Eur de 6ur. 6pocalipsa este singura carte a :oului (estament din care
nu se citeste la S!nta 5iturg0ie datorit caracterului ei sim"olic si acceptrii mai trzii n
canonul "i"lic.
0r fi #e #orit o regul mai elasti a leturilor biblie
#n zilele noastre regula citirii scrierilor nou testamentare este clar sta"ilit. Pericopele
apostolice sunt cuprinse, n ordinea citirii lor, n cartea numit 6postol pe care cntreul o
!oloseste la stran, iar pericopele evang0elice sunt cuprinse, tot n ordinea citirii, n cartea
de slu/" numit 'vang0elie, a!lat pe S!nta Mas. 5a aceast regul de citire s-a a/uns
62
treptat, de-a lungul secolelor, la nceput aplicndu-se, n general, principiul citirii continue a
S!intei Scripturi, adic lecturile erau continuate din locul n care !useser lsate la 5iturg0ia
precedent. #n acelasi timp, protosul avea o mare li"ertate n alegerea pericopelor ce urmau
a !i citite. *egula actual s-a cristalizat n mediul mona0al, n conditiile slu/irii zilnice a
S!intei 5iturg0ii.
#n cazul vietii paro0iale, cnd S!nta 5iturg0ie se slu/este numai duminica si n sr"tori,
eventual miercurea si vinerea, aplicarea acestei reguli stricte n ceea ce priveste lecturile
scripturistice !ace ca o mare parte a :oului (estament s rmn ascuns credinciosilor
o"isnuiti. :ecunoasterea S!intei Scripturi de ctre multi ortodocsi se datoreaz si acestui
!apt. 6r !i de dorit ca !iecare credincios s suplineasc aceast lips prin citirea particular a
.i"liei, pre!era"il c0iar dup regula sta"ilit de .iseric pentru lecturile de la S!nta
5iturg0ie. Dar oare cti dintre noi !acem acest lucruI Si, pe de alt parte, s nu uitm c
S!nta 5iturg0ie creeaz cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvintelor Domnului pentru
c aici Du0ul S!nt l !ace prezent pe Mntuitorul.
De aceea cred c ar !i oportun ca autoritatea "isericeasc s ia n considerare posi"ilitatea
ela"orrii unei reguli mai elastice n ceea ce priveste lecturile "i"lice, regul care s permit
si accesul credinciosilor care particip la S!nta 5iturg0ie doar n duminici si sr"tori la toate
te3tele scripturistice rnduite a !i citite n cult.
3ote'
6le3andre Sc0memann, 'u0aristia. (aina #mprtiei, 'd. 6nastasia, .ucuresti, p.22
la Pr. Pro!. Dr. Petre ;intilescu, 5iturg0ierul e3plicat, .ucuresti, 1??=, p. 1=+
la 5eonid 7spensKN, (eologia icoanei, ed. 6nastasia, 1??,, p. A2
Fuan Mateos, SF, 5a cele"ration de la Parole dans la 5iturgie "Nzantine. 'tude 0istoriPue,
9C6, 1?1, *oma, 1?21, p.1BA
9milia 88I8 la $aptele 6postolilor, B, PE 58, col <12
Pr. Pro!. Dr. 'ne .raniste, 5iturgica general, .ucuresti, 1??B, p.2BA
63
22II
Leturile biblie 4III5
Citirea !ragmentului din scrierile apostolice, cunoscut su" numele generic de 6postol, ne
pregteste pentru primirea cuvntului lui ristos cuprins n S!nta 'vang0elie deoarece
nvttura apostolilor reprezint ntelegerea adevrat si complet a nvtturii lui ristos.
Cntarea 0liluia e-!rim buuria "ntlnirii u &umnezeu
5ectura 6postolului era succedat, n vec0ime, de cntarea 6liluia intonat amplu, avnd ca
sti0 un verset din psalmi. 6liluia este o e3presie liturgic e"raic de "ucurie si de slvire a lui
Dumnezeu ntlnit !recvent n psalmi, care se traduce prin &5udati pe DumnezeuQ&. 'ste
cntarea vesniciei, cntarea de laud ce i se aduce lui Dumnezeu n #mprtia Sa4 &6m auzit,
n cer, ca un glas puternic de mulime mult zicnd4 6liluiaQ Mntuirea si slava si puterea sunt
ale Dumnezeului nostruQ& )6poc. 1?, 1-.
Cntarea 6liluia de dup 6postol este, la origine, o cntare melismatic, adic o pies n care
pe primul plan este melodia, o cntare menit s creeze o atmos!er !avora"il nltrii
su!letului ctre Dumnezeu. 'a e3prim "ucuria ntlnirii cu Dumnezeu, &trirea slu/irii divine
ca un contact real cu transcendentul, ca o intrare n realitatea supralumeasc a #mprtiei&.
Cntarea 0liluia se "m!leteste u #irea
#n timpul cntrii 6liluia este locul originar si !iresc al cdirii de dinainte de 'vang0elie,
sim"olismul si lucrarea cntrii mpletindu-se cu cele ale cdirii.
(mia care arde trans!ormndu-se n &miros de "un mireasm du0ovniceasc& ce se nalt la
cer e3prim /ert!a "ine-plcut lui Dumnezeu. &:u e3ist religie, n care ideea si actul de
/ert! s nu reprezinte sm"urele ntregii ei vietiG Fert!a se descoper a !i actul de
desc0idere si comunicare, de mplinire prin druireG '3primnd !iinta religiei, /ert!a e3prim
n acelasi timp conditia !undamental a omului&. 9mul nsusi tre"uie s se /ert!easc, s ard
du0ovniceste druindu-se lui Dumnezeu ca &miros de "un mireasm du0ovniceasc&. &Fert!a
n su"stanta ei spiritual e iu"ire. Iu"ire inspirat direct de 6utorul ei si nteleas ca
dispozitie luntric de a te drui, de a-ti o!eri energia, "unurile si, dac este nevoie, c0iar si
viata, ca dar si o!rand plin de recunostint lui Dumnezeu&. S!ntul C0iril al 6le3andriei
su"linia !aptul c nu putem intra la (atl si, implicit, nu #l putem cunoaste dect n stare de
/ert! curat. Cdirea, pregtindu-ne pentru primirea Cuvntului lui Dumnezeu, este deci, n
acelasi timp, o /ert! adus lui Dumnezeu, o mrturisire a prezenei Sale n mi/locul nostru si
un ndemn la propria noastr /ert!ire du0ovniceasc. Mirosul aparte al tmiei mpreun cu
cntarea melismatic a laudei lui Dumnezeu ne a/ut s #i simtim prezenta si s ne nltm la
'l.
*utarea #irii #in tim!ul ntrii 0liluia afeteaz trirea liturgi
#n zilele noastre cntarea melismatic a !ost nlocuit, n general, cu rostirea recitativ de
ctre cntret a cuvntului 6liluia )de trei ori-, renuntndu-se la sti0, desi acesta este indicat
n continuare de cartea de slu/". Ca urmare cdirea a !ost mutat n timpul citirii
6postolului. 6ceste sc0im"ri, !cute pro"a"il din dorinta de scurtare a slu/"ei, au avut ns
e!ecte negativ asupra tririi liturgice. 7nul dintre cele mai evidente este scderea atentiei
credinciosilor !at de te3tul apostolic. Dac lum n considerare si !aptul c acest te3t este
destul de puin !olosit n predic si c uneori este cntat aproape neinteligi"il, nelegem de
64
ce 6postolul a devenit, n multe cazuri, un element decorativ al slu/"ei, !r impact asupra
credinciosilor.
Sesiznd acest lucru, Mitropolitul 6ndrei Saguna a 0otrt mutarea cdirii n timpul
trisag0ionului, practic ce se respect pn azi n multe paro0ii din 6rdeal. Desi are avanta/ul
de a !avoriza ascultarea cu atentie a 6postolului de ctre credinciosi, cdirea din timpul
trisag0ionului si pierde sensul de pregtire pentru ntlnirea cu Dumnezeu prin cuvntul
'vang0eliei si, pe de alt parte, pertur" des!surarea normal a actiunii liturgice.
6vnd n vedere toate cele spuse mai sus, revenirea la cntarea melismatic 6liluia si la
cdirea n timpul ei este posi"il si "ene!ic pentru trirea deplin a S!intei 5iturg0ii.
+ugiunea #e #inainte #e .vanghelie este e!ileza Liturghiei Cuvntului
*ugciunea de dinainte de 'vang0elie a !ost introdus n S!nta 5iturg0ie n secolul al 8-lea
!iind mprumutat din rnduiala palestinian a 7treniei sr"torilor unde era citit cu voce
tare. 5a nceput rugciunea era citit cu voce tare si la 5iturg0ie deoarece se re!er la toti
credinciosii, nu numai la clerici, pregtindu-i pentru primirea cuvntului evang0elic. 'a este o
adevrat epiclez scripturistic n care cerem pre!acerea tainic a Scripturii n Cuvntul lui
Dumnezeu care se d ca 0ran. S analizm aceast rugciune ncercnd s ptrundem
"ogtia nvtturilor ei4 &Strluceste n inimile noastre, Iu"itorule de oameni Stpne, lumina
cea curat a cunoasterii dumnezeirii (ale si desc0ide oc0ii gndului nostru spre ntelegere
evang0elicelor (ale propovduiri.&
Dumnezeu nu poate !i cunoscut dect n msura n care se descoper 'l #nsusi luminndu-ne
inima cu lumina cunostintei Sale si desc0izndu-ne oc0ii gndului spre ntelegerea
'vang0eliei. 6postolii nsisi nu au nteles sensul adnc al cuvintelor pe care ristos li le-a grit
pe cnd era cu ei pn ce nu le-a desc0is 'l mintea, dup nviere, ca s priceap Scripturile
)5uca <,, ,A-. Cu att mai mult nu vom ntelege nici noi Scriptura pn cnd nu ne va lumina
Du0ul S!nt. Studiind .i"lia numai cu armele stiintei si ntemeindu-ne numai pe propriile
noastre puteri, putem a/unge la mari rtciri. 6ceasta este cauza pentru care mii de secte, cu
nvtturi di!erite, se revendic a !i ntemeiate pe .i"lie. Pe de alt parte, critica rationalist
a a/uns s disece si s mutileze Scriptura arogndu-si dreptul de a 0otr ce este si ce nu este
autentic n .i"lie.
*ugciunea de dinainte de 'vang0elie ne descoper atitudinea ortodo3 !at de S!nta
Scriptur. #nainte de a citi din ea noi cerem lumina cunostintei de la Dumnezeu cel #ntrupat
Care este 'l #nsusi 5umina4 &Iarsi le-a vor"it Iisus zicnd4 'u sunt 5umina lumii> cel ce #mi
urmeaz Mie nu va um"la n ntuneric, ci va avea lumina vietii&)Ioan =, 1<-. Du0ul S!nt este
cel care !ace s strluceasc n inimile noastre lumina cunostintei lui Dumnezeu44
&Mngietorul, Du0ul S!nt, pe Care-5 va trimite (atl, n numele Meu, 6cela v va nvta
toate si v va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus 'u& )Ioan 1,, <+-. Du0ul S!nt s-a
pogort n .iseric la Cincizecime !cndu-5 prezent pe Cuvntul si cluzindu-ne la tot
adevrul. De aceea numai cei care rmn n .iseric si primesc cu smerenie cuvntul lui
Dumnezeu sunt luminati de Du0ul S!nt si #l pot cunoaste pe Dumnezeu.
Dumnezeu ni se descoper luminndu-ne inima nu pentru a ne satis!ace curiozitatea ci pentru
a ne !ace s ntelegem iu"irea Sa !at de noi si slava la care suntem c0emati4 &Dumnezeul
Domnului nostru Iisus ristos, (atl slavei, s v dea vou du0ul ntelepciunii si al
descoperirii, spre deplina 5ui cunoastere, si s v lumineze oc0ii inimii, ca s pricepeti care
este nde/dea la care v-a c0emat, care este "ogtia slavei mostenirii 5ui, n cei s!inti, si ct
de covrsitoare este mrimea puterii 5ui !at de noi, dup lucrarea puterii triei 5ui, pentru
noi cei ce credem& )'!eseni 1, 12-1?-. #ntelegerea acestor realitti tre"uie s ne
65
responsa"ilizeze spre anga/area ntr-o viat du0ovniceasc, dup cum cerem, n continuare,
n rugciune4
&Pune n noi si !rica !ericitelor (ale porunci, ca toate po!tele trupului clcnd, vietuire
du0ovniceasc s petrecem, cugetnd si !cnd toate cele ce sunt spre "un-plcerea (a.&
;iata du0ovniceasc este o viat cluzit de Du0ul S!nt. 'a presupune eli"erarea de po!tele
trupesti, desptimirea, si strduinta de a cunoaste si a mplini voia lui Dumnezeu. ;oia lui
Dumnezeu o descoperim n poruncile sale care tre"uie s devin legea vietii noastre. Pzind
poruncile 5ui si !cnd cele "ine-plcute 5ui orice cerem primim de la 'l )I Ioan B, <<-.
6sadar, de 'vang0elie tre"uie s ne apropiem nu cu o curiozitate steril ci cu dorinta de a
a!la si mplini voia lui Dumnezeu !at de noi e3primat n poruncile Sale.
*ugciunea se nc0eie cu rea!irmarea credintei c ristos este luminarea noastr, potrivit
ndemnului Su4 &Ct aveti 5umina, credeti n 5umin, ca s !iti !ii ai 5uminii&)Ioan 1<, B+-4
&C (u esti luminarea su!letelor si a trupurilor noastre, ristoase Dumnezeule, si tie slav
nltm, mpreun si Celui !r de nceput al (u Printe si Preas!ntului si "unului si de viat
!ctorului (u Du0, acum si pururi si n vecii vecilor.&
Ct de important ar !i s aud si credinciosii aceast rugciune rostit cu voce tare nainte de
!iecare citire a 'vang0eliei la S!nta 5iturg0ie si s nvete ast!el modul n care tre"uie s se
apropie de Scriptur si !inalitatea studierii ei, pecetluind rugciunea cu rspunsul 6minQ.
3ote'
6le3andre Sc0memann, 'u0aristia. (aina #mprtiei, 'd. 6nastasia, .ucuresti, p. =@
Printele Ealeriu, Fert! si rscumprare, 'd. arisma, .ucuresti, p. ?-11
Fuan Mateos, SF, 5a cele"ration de la Parole dans la 5iturgie "Nzantine. 'tude 0istoriPue,
9C6, 1?1, *oma, 1?21, p. 1B?
Paul 'vdoKimov, *ugciunea n .iserica de *srit, Iasi, 1??+, p. 12,
66
22III
Leturile biblie 4I/5
#nti-stttorul de drept al oricrei slu/"e este, n epar0ia sa, episcopul. 5iturg0ia deplin
presupune unirea n slu/ire a preotilor, diaconilor si credinciosilor n /urul episcopului.
Imposi"ilitatea practic a mplinirii acestui lucru n !iecare paro0ie a dus la delegarea de
ctre episcop a preotilor ca nti stttori ai adunrilor eu0aristice locale. S!nta 5iturg0ie, n
!orma sa de astzi cuprins n 5iturg0ier, este ast!el structurat nct s !ie slu/it de ctre
preot mpreun cu diaconul si credinciosii. $actori mai mult sau mai putin o"iectivi !ac ns ca
n ma/oritatea "isericilor diaconii s lipseasc. Desigur &validitatea& nu este a!ectat dar
slu/"a si descoper cu mult mai mult putere !rumusetea si semni!icatia atunci cnd slu/este
si diaconul. 6st!el dialogul dintre preot si diacon de dinainte de citirea 'vang0eliei arunc o
nou lumin asupra momentului central al 5iturg0iei Cuvntului atrgnd atentia adunrii
eu0aristice asupra a ceea ce va urma.
&uhul Sfnt este invoat !entru a #a !utere !ro!ov#uirii uvntului
(ipicul prevede ca diaconul, primind S!nta 'vang0elie de la preot si iesind prin s!intele usi,
s cear "inecuvntarea preotului rostind4
&.inecuvinteaz, printe, pe "inevestitorul S!ntului 6postol si 'vang0elist ):-&.
6ceast cerere ni-l descoper pe diaconul care va citi S!nta 'vang0elie ca pe un evang0elist
)"inevestitor- care continu lucrarea de propovduire a s!intilor apostoli si evang0elisti.
.inecuvntarea preotului su"liniaz continuitatea propovduirii Cuvntului lui Dumnezeu
mrturisind unitatea n rugciune cu autorii S!intelor 'vang0elii4
&Dumnezeu, pentru rugciunile S!ntului, ntru tot ludatului 6postol si 'vang0elist ):- s-ti
dea tie, celui ce "inevestesti, cuvnt cu putere mult, spre plinirea 'vang0eliei iu"itului Su
$iu, a Domnului nostru Iisus ristos&.
'ste o rugciune ctre Dumnezeu (atl prin care este invocat Du0ul S!nt pentru a da putere
cuvntului )mai precis pentru a da putere propovduirii cuvntului dup cum reiese din
originalul grecesc- spre plinirea 'vang0eliei lui ristos adic spre a !ace s rodeasc cuvntul
n inimile celor care l vor auzi4 &Iar smnta semnat n pmnt "un este cel care aude
cuvntul si-l ntelege, deci care aduce rod si !ace4 unul o sut, altul saizeci, altul treizeci&
)Matei 1B, <B-.
0tentia este !rovoat asu!ra itirii e va urma
7rmeaz trei ndemnuri distincte adresate adunrii eu0aristice4 &#ntelepciune, drepti, s
ascultm S!nta 'vang0elieQ&.
&#ntelepciune& este o e3clamatie care are ca scop principal provocarea atentiei asupra a ceea
ce va urma. #n timpul S!intei 5iturg0ii acest ndemn este rostit n mai multe rnduri de ctre
preot sau diacon deoarece & putere uitrii e mare si nici una dintre sl"iciunile omenesti nu
pune, asa de des si asa de usor stpnire pe om ca aceasta. :oi ns tre"uie s stm si s
lum parte la slu/", la cntrile si la ceremoniile ei cu gnduri cuviincioase dac vrem s nu
lum degea"a parte la ele si s ne pierdem timpul n zadar. De aceea )...- e necesar o
reamintire din a!ar de noi pentru ca s putem pune iarsi stpnire pe gndul nostru, care e
necontenit !urat de uitare si ademenit spre desartele gri/i&.
67
+es!etul ne im!une s stm "n !iioare "naintea lui &umnezeu
&DreptiQ& este un ndemn !oarte concret cu privire la pozitia corpului nostru n timpul citirii
S!intei 'vang0elii si anume ridicati n picioare, 6postolul putnd !i ascultat si seznd. Dup
cum arat S!ntul :icolae Ca"asila, statura dreapt a corpului, n picioare, este tinuta celor
ce se roag, cea dinti dovad a rvnei noastre. 'ste pozitia de rugciune caracteristic
omului "i"lic si primilor crestini att n ceea ce priveste rugciunea particular ct si pe cea
comunitar, n "iseric. Statul n picioare este e3presia trupeasc a pro!undului nostru
respect !at de Dumnezeu n !ata Cruia c0iar si ngerii stau n picioare. 6titudinea e3terioar
nu e3prim doar atitudinea interioar ci ea actioneaz nemi/locit asupra acesteia transmitnd
su!letului starea de respect si evlavie. De aceea, n mod traditional, n "isericile ortodo3e se
st n picioare, scaunele !iind rezervate celor neputinciosi. 9mului modern, o"sedat de
con!ort, i este greu s nteleag importanta e!ortului de a sta n picioare n !ata lui
Dumnezeu. Ca urmare, .isericile occidentale au introdus, nc de demult, "ncile. #n ultimul
timp au nceput s se nmulteasc si n "isericile ortodo3e scaunele. #n 6rdeal, su" inluent
greco-catolic au ptruns c0iar "ncile, !apt care uneori pertur" "una des!surare a
slu/"elor. 6st!el nu de putine ori ne este dat s vedem n urma ndemnului !oarte concret
&DreptiQ& credinciosii ndeplinind e3act actul opus si anume asezndu-se n "nci.
#ndemnul urmtor4 &S ascultm S!nta 'vang0elieQ& ne arat motivul pentru care tre"uie s
ne ridicm n picioare si s !im atenti. #n acelasi timp ne atrage atentia asupra momentului
culminant al 5iturg0ii Cuvntului4 mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin ascultarea
cuvntului Su.
3umai un suflet !lin #e !ae se #eshi#e uvntului lui &umnezeu
&Pace tuturorQ& rosteste din nou preotul druind pacea lui ristos iar credinciosii rspund &Si
du0ului tuQ&. :umai ntr-un su!let plin de pace, netul"urat de gnduri lumesti dusmnoase,
de ur, de amintiri neplcute, de gri/i strine de Dumnezeu, poate ptrunde adnc si rodi
cuvntul 'vang0eliei.
'ste anuntat apoi locul de unde se va citi iar credinciosii, n asteptarea cuvntului
dumnezeiesc e3clam &Slav (ie Doamne, slav (ieQ& salutnd cu "ucurie prezena lui ristos
care vine s ne nvete si s ni se mprtseasc prin cuvintele Sale. 7n ultim ndemn &S lum
aminteQ& precede citirea 'vang0eliei.
Cuvntul vine #in realitatea eshatologi a %m!rtiei lui &umnezeu
S!nta 'vang0elie, ca de alt!el si 6postolul, a !ost ntotdeauna citit solemn, cu accente
variate care scot n evident ideea te3tului si, n acelasi timp, ncadreaz te3tul :oului
(estament n slu/". &'vang0elia nu se citeste critic, rece, iscoditor, cu porniri de ndoial n
cele citite, ci cu simtirea c suntem ridicati ntr-o alt zon> se citeste n du0 de laud,
do3ologic, ntr-o "ucurie sr"toreasc pentru ceea ce ne-a dat si ne d Dumnezeu&. Citirea
recitativ a 'vang0eliei si 6postolului ca si plasarea acestora n conte3tul cntrii 6liluia si a
trisag0ionului ne arat modul n care Cuvntul lui Dumnezeu a/unge n .iseric venind nu pur
si simplu din trecut ca o carte si un canon !i3at ci mai ales din realitatea es0atologic a
#mprtiei lui Dumnezeu.
+eitarea liturgi trebuie s reliefeze te-tul
Pn prin secolul al 8III-lea te3tele pericopelor evang0elice si apostolice erau nsoite de
semne speci!ice ec!onetice care indicau modalitatea n care tre"uiau citite, semne a cror
68
semni!icatie nu mai este de mult cunoscut. #n prezent recitarea liturgic este lsat n
seama cititorilor dar cteva reguli minimale tre"uie avute n vedere si anume4
S linia melodic s nu !ie nvol"urat de melisme>
S recitativul tre"uie n primul rnd s relie!eze te3tul>
S pacea s de!ineasc actul interpretativ.
#nc0eindu-se citirea S!intei 'vang0elii poporul nalt din nou cntarea de slav mrturisind
prezenta lui ristos n mi/locul nostru iar preotul i "inecuvinteaz n semnul s!intei cruci cu
'vang0elia care are pe ea icoana #nvierii artnd prin aceasta c prin cruce s-a a/uns la
nviere iar nvierea a ncununat lucrarea Cuvntului ntrupat pentru noi.
:ote4
:icolae Ca"asila, (lcuirea Dumnezeiestii 5iturg0ii, 88I,.ucuresti, 1?=?, p. +@
vezi Ieromona0 Ea"riel .unge, Practica rugciunii personale dup traditia S!intilor Printi,
Si"iu, 1??+, p.1,A-1A1
Pr. Pro!. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3, Craiova,
1?=+, p.1?=
Ioannis Hizioulas, $iina eclesial, p. <12, n. 2@
Pr. Petre ;intilescu, Despre poezia imnogra!ic din crtile de ritual si cntarea "isericeasc,
.ucuresti, 1?B2, p. <2=-<=B
vezi Pro!. 'ugen Drgoi, *ecitarea liturgic ntre traditie si inovatie, Ealati, <@@1, p.12-<A
69
22I/
Pre#ia 4I5
Dumnezeu Cuvntul ne vor"este si ni se mprtseste prin cuvnt n prima parte a S!intei
5iturg0ii numit, pentru aceasta, 5iturg0ia Cuvntului. Dar aceast mprtsire nu se
realizeaz numai prin citirea cuvntului lui Dumnezeu cuprins n S!nta Scriptur ci si prin
actualizarea acestuia n adunarea eu0aristic prin predic.
%n Biseria !rimar !re#ia era rostit ime#iat #u! leturile #in Sfnta Sri!tur
#nc de la nceput predica liturgic era rostit imediat dup lecturile din S!nta Scriptur.
S!ntul Iustin Martirul si $iloso!ul, n cea mai vec0e descriere a S!intei 5iturg0ii pstrat pn
astzi, alctuit la /umtatea secolului al II-lea dup ristos, arat c dup adunarea
crestinilor pentru svrsirea S!intei 5iturg0ii &se citesc memoriile apostolilor )'vang0eliile
n.n.- si scrierile pro!etilor );ec0iul (estament n. n.- ct vreme ngduie timpul. 6poi, dup
ce cititorul nceteaz, ntistttorul )episcop sau preot n.n.- tine un cuvnt prin care
s!tuieste si ndeamn la urmarea acestor nvtturi&. Din Constitutiile 6postolice a!lm c
uneori se tineau c0iar mai multe predici4 &Preotii s povtuiasc pe credinciosi, !iecare din ei
pe rnd, nu toti deodat, iar la urm episcopul&. Diverse re!erinte ulterioare din scrierile
Printilor si Scriitorilor "isericesti )Clement 6le3andrinul, 9rigen, S!ntul Ioan Eur de 6ur
etc.- ne ncredinteaz c predica era rostit imediat dup lecturile "i"lice.
Pre#ia mrturiseste Cuvntul lui &umnezeu a fost auzit( !rimit si "nteles
'ste adevrat c asezarea predicii dup lecturile "i"lice se e3plic ntr-o anumit msur si
prin preluarea, n cadrul 5iturg0iei Cuvntului, a structurii serviciului divin de la sinagog care
consta n rugciuni, cntri de psalmi, citiri "i"lice si predic. Dar acestei structuri i s-a dat o
cu totul alt ncrctur ast!el nct argumentele principale pentru rostirea predicii imediat
dup lecturile "i"lice tin de esenta 5iturg0iei. De aceea este important s ntelegem mai nti
care este sensul predicii n 5iturg0ie.
Predica tre"uie s !ie o 9milie adic s se ntemeieze pe te3tele "i"lice )'vang0elie siLsau
6postol- citite la 5iturg0ia respectiv. 'a poate lua !orma concret a omiliei e3egetice
)e3plicarea verset cu verset a pericopei citite- sau a omiliei tematice, dezvoltnd o tem
e3tras din te3tul "i"lic citit. Dar omilia nu este o simpl e3plicare a unui pasa/ din Scriptur
ci actul sacramental al mprtsirii cuvntului (atlui de ctre $iul Su preaslvit, Iisus
ristos, prin predicatorul Su 0irotonit, adunrii eu0aristice &nu n cuvinte de nduplecare ale
ntelepciunii omenesti ci n adeverirea Du0ului si a puterii& )I Corinteni <, ,-. Scopul predicii
este de a mprtsii adunrii .isericii, n locul si timpul concret n care se svrseste S!nta
5iturg0ie, cuvntul unic pe care (atl l-a vestit lumii prin $iul Su. Predica mrturiseste ast!el
c Cuvntul a !ost auzit, primit si nteles, esenta ei constnd tocmai n legtura vie cu
'vang0elia care s-a citit.
'a este asadar o continuare !ireasc a lecturilor "i"lice !ormnd mpreun cu acestea
momentul central al 5iturg0iei Cuvntului, mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt.
Predica !ace si legtura ntre Cuvnt si (ain, ntre 5iturg0ia Cuvntului si 5iturg0ia
'u0aristic, pregtind credinciosii pentru mprtsirea cu (rupul si Sngele Domnului.
70
*utarea !re#iii se #atoreaz s#erii evlaviei
#n decursul timpului predica a !ost mutat la priceasn, dup mprtsirea preotului, sau
c0iar la s!rsitul 5iturg0iei. 6ceast mutare s-a !cut pe !ondul scderii evlaviei si a rvnei
credinciosilor, din motive care nu numai c nu tin de logica intern a S!intei 5iturg0ii ci uneori
c0iar o contrazic. Se ncerca ast!el retinerea ct mai mult la slu/" a credinciosilor, stiut !iind
!aptul c, nc din vremea S!ntului Ioan Eur de 6ur, unii dintre acestia plecau dup
ascultarea predicii. Pe de alt parte se cuta a-i a/uta pe cei care a/ungeau mai trziu la
slu/" s nu piard predica.
Pre#iarea la !rieasn ontrazie logia intern a Sfintei Liturghii
Disparitia mprtsaniei generale a credinciosilor a lsat un gol pe care predicarea la
priceasn ncearc s-l umple nlocuind cuminecarea cu (rupul si Sngele Domnului cu
mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin predic. Dar aceasta contrazice logica des!surrii
actului liturgic deoarece mprtsirea prin cuvnt este centrul 5iturg0iei Cuvntului, cele
dou modalitti de mprtsire cu ristos, prin cuvnt, respectiv cu #nsusi (rupul si Sngele
Su, nee3cluzndu-se si nenlocuindu-se ci presupunndu-se reciproc, mprtsirea prin
cuvnt !iind o pregtire pentru mprtsirea cu S!intele (aine.
C0iar si atunci cnd credinciosii se mprtsesc cu S!intele (aine, predicarea la priceasn nu
se /usti!ic ca o pregtire imediat pentru cuminecare. *nduiala 5iturg0iei ne arat c
imediat nainte de mprtsirea credinciosilor se cnt c0inonicul )imnul mprtsirii- si se
rostesc rugciuni speciale, acte menite s i a/ute pe credinciosi s se adune n sine
cercetndu-si su!letul si pregtindu-se ast!el pentru ntlnirea cu ristos. Predicii, ca
pregtire pentru mprtsire i este rezervat un alt conte3t, n cadrul 5iturg0iei Cuvntului.
#n !avoarea predicrii la priceasn s-a ncercat s se argumenteze prin aceea c preotul care
tocmai s-a mprtsit poart plenitudinea vietii lui ristos n el !iind un 0risto!or, un purttor
al lui ristos eu0aristic. Dar preotul este un 0risto!or si nainte de a se mprtsi la 5iturg0ia
respectiv pentru c el s-a mprtsit de attea ori pn atunci. Si c0iar la acea 5iturg0ie el
s-a mprtsit cu Dumnezeu Cuvntul prin lecturile "i"lice si, de aceea, imediat dup
primirea cuvntului lui Dumnezeu din 6postol si 'vang0elie este momentul de a-l mprtsi
adunrii eu0aristice ca mrturisire a primirii si ntelegerii lui de ctre .iseric. *emarcm de
asemenea paralelismul dintre cele dou prti ale S!intei 5iturg0ii si n aceast privint4
preotul, dup ce se mprtseste la 5iturg0ia Cuvntului cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt, l
mprtseste adunrii eu0aristice prin predic iar, la 5iturg0ia 'u0aristic, dup ce se
mprtseste cu (rupul si Sngele Domnului, i mprtseste si pe credinciosi cu S!intele (aine.
Pre#iarea la sfrsitul Liturghiei nu mai este un at saramental
Mutarea predicii la s!rsitul 5iturg0iei este privit ca un e!ect al scderii calittii acesteia. 9
predic sla" a/unge c0iar s contur"e uneori des!surarea slu/"ei si de aceea s-a considerat
c este pre!era"il s !ie rostit la s!rsit. 6cest motiv nu /usti!ic ns mutarea. Scotnd
predica din conte3tul S!intei 5iturg0ii si asezndu-o dup momentul cuminecrii aceasta si
pierde calitatea de act sacramental, de mprtsire cu cuvntul lui Dumnezeu, devenind o
simpl cuvntare. Constatarea e3istentei unei crize a predicii nu tre"uie s duc la eliminarea
predicii din 5iturg0ie ci la reconsiderarea actului predicatorial, la cutarea mi/loacelor prin
care predica poate !i cu adevrat actul sacramental al mprtsirii cuvntului (atlui de ctre
$iul Su preaslvit, Iisus ristos, prin predicatorul Su 0irotonit, adunrii eu0aristice.
71
6rmrile mutrii !re#iii s!re sfrsitul Liturghiei sunt negative
Potrivit cuvintelor Mntuitorului &!iecare pom se cunoaste dup roadele lui. C nu se adun
smoc0ine din mrcini si nici nu se culeg struguri din spini& )5uca +, ,,-. Dincolo de orice
argument s-au remarcat urmrile mutrii predicii !ie la priceasn !ie la s!rsitul 5iturg0iei4
micsorarea interesului credinciosilor pentru comentarea pericopelor "i"lice, ignoranta n
privinta Scripturii, ncura/area participrii numai la o parte din slu/", scderea zelului
pentru predic la liturg0isitori, nlocuirea omiliei cu predici tematice care, n multe cazuri,
nu au legtur cu citirile "i"lice etc. 6sadar urmri negartive n ceea ce priveste slu/irea
5iturg0iei si participarea la aceasta.
Sfntul Sino# a hotrt a !re#ia s fie rostit ime#iat #u! itirea Sfintei .vanghelii
6vnd n vedere toate cele artate mai sus, S!ntul Sinod al .isericii 9rtodo3e *omne a
0otrt ca predica s !ie rostit de preot sau diacon imediat dup citirea S!intei 'vang0elii.
Din pcate aceast 0otrre luat cu A@ de ani n urm nc nu se aplic pretutindeni.
6plicarea ei n !iecare paro0ie nu ar putea !i dect "ene!ic, rednd predicii locul !iresc si
constituind nc un pas spre o trire deplin a S!intei 5iturg0ii.
3ote'
S!. Iustin Martirul si $ilozo!ul, 6pologia I, cap. +2 n PE, t. ;I, col. ,<=-,B<, trad. rom. n
6pologeti de lim"a greac, .uc., 1??2, p. ?A.
Constitutiile 6postolice, cartea a II-a, A2 la Pr. Pro!. Dr. Petre ;intilescu, 5iturg0ierul
e3plicat, .ucuresti, 1??=, p. 1?+
(0omas opKo, (0e 5iturgical Sermon, n St. ;ladimir (0eological RuaternarN, nr. ,1L1??2,
p. 1=<
6le3andre Sc0memann, 'u0aristia. (aina #mprtiei, 'd. 6nastasia, .ucuresti, p.=<
vezi Pr. Pro!. Dr. Petre ;intilescu, 5iturg0ierul e3plicat, .ucuresti, 1??=, p. 1?2.
otrrile S!ntului Sinod al .isericii 9rtodo3e *omne privitoare la pro"lema cate0izrii,
octom"rie 1?A@, n Elasul .isericii, nr. ?-1@)1?A@, p. 2=-=@
72
22/
.tenia "ntreit
#mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt prin citirea si e3plicarea S!intei Scripturi n
cadru primei prti a S!intei 5iturg0ii, numit 5iturg0ia Cuvntului, este urmat de ectenia
ntreit. Prin ectenia ntreit ntelegem invocarea struitoare a milei lui Dumnezeu printr-un
sir de cereri pe care diaconul )sau preotul- le adreseaz lui Dumnezeu, poporul continund
rugciunea prin rspunsul &Doamne miluiesteQ& rostit de cte trei ori.
, etenie a milei
5im"a/ul liturgic romnesc si slav a consacrat termenul de ectenie pentru orice succesiune de
cereri sau ndemnuri la rugciune adresate de ctre diacon )sau de ctre preot n lipsa
acestuia- la care credinciosii rspund cu &Doamne miluieste& sau &D Doamne&. #n lim"a/ul
liturgic grecesc termenul de ectenie, potrivit ntelesului su )ectenie vine de la ad/ectivul
eKten0/, o, 0 care nseamn insistent, prelung, struitor-, se !oloseste mai ales pentru ceea
ce noi numim ectenia ntreit. 6ceast ectenie cuprinde un sir struitor de cereri prin care se
invoc mila lui Dumnezeu si a/utorul 5ui pentru tre"uintele generale ale vietii m"rtisnd
ntreaga comunitate "isericeasc, att pe cei vii ct si pe cei adormiti. Pe drept cuvnt o
putem numi o ectenie a milei deoarece este o invocare continu a milei lui Dumnezeu
culminnd n ec!onis cu mrturisirea lui Dumnezeu ca milostiv, ca 7nul care se apleac la noi
co"ornd din necuprinderea si s!intenia lui neapropiat si neatins de noi.
Mila lui Dumnezeu, ca e3presie a iu"irii Sale !at de noi, se concretizeaz n tot !elul de
daruri stiute si nestiute pe cere le primim si culmineaz n drurirea lui ristos nsusi n
S!intele (aine, spre mntuirea noastr si viata de veci. Mila lui Dumnezeu ne descoper taina
Dumnezeului ;iu si personal cu care putem intra ntr-o relatie personal. Cererea continu a
milei lui Dumnezeu creeaz n noi o stare de continu dorint dup aceast mil, simtirea
permanent a tre"uintei milei 5ui si cutarea unei relatii personale cu Dumnezeu. $iind o
ectenie a milei, o invocare a milei lui Dumnezeu si constientizarea acestei mile, ectenia
ntreit reprezint un moment culminant al slu/"ei, continund n mod !iresc mprtsirea cu
Dumnezeu prin cuvnt.
+ugiunea Biseriii !entru nevoile fieruia
Spre deose"ire de ectenia mare care este o rugciune atotcuprinztoare ce m"rtiseaz
ntreaga creatie, ectenia ntreit reprezint rugciunea .isericii pentru nevoile particulare
ale omului. &6ntinomia crestinismului const n aceea c el este ndreptat asupra ntregului -
asupra ntregii creatii, asupra ntregii lumi, asupra ntregii omeniri, dar, totodat, este
ndreptat integral si asupra !iecrei persoane umane unice si de nerepetat&. #n ectenia
ntreit ntreg putere rugtoare a .isericii se concentreaz asupra omului, asupra nevoilor lui.
Caracterul ei de rugciune pentru nevoile particulare ale omului a !cut ca cererile ecteniei
ntreite s varieze n timp si de la o regiune la alta n !unctie de conditiile concrete, pn la o
relativ !i3are a lor n zilele noastre. Pn azi ecteniei ntreite i se pot aduga cereri speciale
pentru di!erite situatii si diverse categorii de credinciosi.
S zicem toti, din tot su!letul si din tot cugetul nostru, s zicem. Manuscrisele vec0i ale
S!intei 5iturg0ii indic !aptul c aceast prim parte a ecteniei ntreit era initial desprtit.
Diaconul rostea mai nti ndemnul &S zicem totiQ& la care credinciosii rspundeau &Doamne
miluiesteQ& 'rau c0emati ast!el la rugciune toti cei prezenti indicndu-li-se si rspunsul pe
73
care l vor da la cererile ce vor urma. Cel de-al doilea ndemn arat starea luntric cerut de
rugciune, !aptul c este necesar o anga/are total a ntregii noastre !iinte4 &Din tot su!letul
si din tot cugetul nostru s zicemQ&.
7nirea celor dou ndemnuri n unul singur e3plic repetarea cuvintelor &s zicem&. #n !orma
sa de astzi nceputul ecteniei ntreite concentreaz semni!icaiile ndemnurilor initiale !iind
oarecum similar cu nceputul ecteniei mari unde, nainte de cererile propriu-zise, diaconul
indic credinciosilor cum tre"uie s se roage si anume &n pace&.
Doamne, 6totstpnitorule, Dumnezeul printilor nostri, rugmu-ne tie, auzi-ne si ne
miluieste. #l mrturisim pe Dumnezeu ca 6totstpnitor dar, n acelasi timp, si ca Dumnezeu
al prinilor nostri si de aceea ndrznim s-5 rugm s ne aud si s-si reverse mila 5ui peste
noi.
Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dup mare mila (a, rugmu-ne (ie, auzi-ne si ne miluieste.
Inspirat de nceputul psalmului A@, aceast cerere este o invocare a milei lui Dumnezeu si, n
acelasi timp, o mrturisire a marii 5ui mile. :e ndreptm ntreg su!letul si cugetul spre
Dumnezeul cel 6totstpnitor cunoscnd marea Sa mil si avnd credinta c nu-si va ntoarce
!ata 5ui de la noi ci ne va auzi si ne va milui.
#nc ne rugm pentru Prea!ericitul Printele nostru Patriar0ul ):- Cpentru )#nalt- Preas!intitul
)6r0i-- 'piscopul )si Mitropolitul- nostru ):-D si pentru toti !ratii nostri cei ntru ristos. :e
rugm pentru nti-sttttorul .isericii locale, cel pe care Dumnezeu l-a rnduit s ne
cluzeasc spre #mprtia cerurilor nvtndu-ne cuvntul adevrului, cel de care depinde
"unul mers al .isericii si mntuirea noastr.
#nc ne rugm pentru "inecredinciosul popor romn de pretutindeni, pentru ocrmuirea trii,
pentru mai marii oraselor si ai satelor si pentru iu"itoarea de ristos oaste, pentru sntatea
si mntuirea lor. Conductorii si ostasii trii sunt cei de care depind conditiile e3terne n care
si des!soar .iserica activitatea. De aceea ne rugm ca Domnul s le lumineze mintea si
inima, s-i aduc la dreapta credint si s-i mntuiasc. *ugciunea noastr m"rtiseaz de
asemenea ntreg poporul romn de pretutindeni, cernd mntuirea lui.
#nc ne rugm pentru !ratii nostri4 preoti, ieromona0i, ierodiaconi, diaconi, mona0i si mona0ii
si pentru toti cei ntru ristos !rati ai nostri. :e rugm pentru clerul de mir, cel mona0al si
pentru toti mona0ii, cei care s-au consacrat slu/irii lui Dumnezeu, !iecare n treapta sa,
pentru mntuirea ntregului popor al lui Dumnezeu.
#nc ne rugm pentru !ericitii si pururea pomenitii ctitori ai s!ntului lcasului acestuia si
pentru toti cei mai nainte adormiti, printi si !rati ai nostri dreptslvitori, care odi0nesc aici
si pretutindeni. *ugciunea se ndreapt spre cei adormiti, ncepnd cu ctitorii lcasului n
care ne rugm. 6cestia, prin /ert!a lor, au !cut posi"il slu/irea S!intei 5iturg0ii. 6poi, n
virtutea dragostei !at de toti, rugciunea i cuprinde pe toti dreptslvitorii crestini adormiti
ntru Domnul.
#nc ne rugm pentru mila, viata, pacea, sntatea, mntuirea, cercetarea, lsarea si
iertarea pcatelor ro"ilor lui Dumnezeu, enoriasi, ctitori si "ine!ctori ai s!ntului lca%ului
acestuia. *ugciunea se ndreapt acum spre cei vii care sunt legati n mod deose"it de
lcasul n care ne-am adunat spre svrsirea S!intei 5iturg0ii4 enoriasii, adic mem"rii
comunittii paro0iale, prezeni sau nu la slu/", ctitorii si "ine!ctorii, cernd ceea ce este
esential pentru ei4 mila lui Dumnezeu, viata cea adevrat, pacea su!letului, sntate,
mntuire, cercetarea de ctre Dumnezeu, lsarea si iertarea pcatelor. #nvtm de aici ce ne
74
este cu adevrat !olositor si ca urmare ce tre"uie s-i cerem lui Dumnezeu si n rugciunile
noastre particulare.
#n continuare 5iturg0ierul indic posi"ilitatea adugrii unor cereri di!erite n !uncie de
conte3tul concret n care se slu/este S!nta 5iturg0ie. Spre s!rsitul 5iturg0ierului gsim
tiprite cereri la di!erite tre"uine4 la vreme de neplouare si !oamete, la vreme de
necontenire a ploilor, pentru cei ce cltoresc, pentru cei "olnavi, pentru vr/masii cei ce ne
ursc si ne asupresc, pentru cei ce sunt n nc0isori, pentru nvlirea vr/masilor, la "oli
molipsitoare, multumiri pentru !acerea de "ine a lui Dumnezeu, pentru cei ce sunt asupriti de
vr/masi, pentru nmulirea dragostei si dezrdcinarea urii si a toat rutatea, pentru
cererea si cstigarea celor de tre"uint si de !olos, pentru vreme de orice nevoie si prime/die
omeneasc. De asemenea se pot adapta si alte cereri preluate din Molit!elnic )de e3emplu
pentru elevi si studenti- sau c0iar pot !i alctuite, n anumite mpre/urri, unele cereri
speciale.
'ste "ine s se evite pomenirile nominale care lungesc n mod arti!icial slu/"a si o
!ragmenteaz, cu e3ceptia cazului n care anumite persoane "inecunoscute de comunitate se
a!l n situatii deose"ite n care au nevoie de rugciunile celorlalti.
#nc ne rugm pentru cei ce aduc daruri si !ac "ine n s!nt si ntrutot cinstit "iserica
aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cnt si pentru poporul ce st nainte si
asteapt de la (ine mare si mult mil. 7ltima cerere i cuprinde pe toti cei implicati n mod
direct n "una des!surare a slu/"ei4 cei ce aduc daruri si !ac "ine n "iseric, cei ce se
ostenesc pentru "iseric, cei ce cnt la slu/" si ntreg poporul participant la S!nta
5iturg0ie care asteapt cu credint marea si "ogata mil a lui Dumnezeu.
Preotul, prin rugciunea pe care o rosteste, ntreste rugciunea poporului cernd mila lui
Dumnezeu4 Doamne, Dumnezeul nostru, primeste aceast rugciune struitoare de la ro"ii (i
si ne miluieste pe noi, dup multimea milei (ale, si trimite ndurrile (ale peste noi si peste
tot poporul (u, care asteapt de la (ine mult mil.
.fonisul ni-L #eso!er !e &umnezeu a milostiv si iubitor #e oameni'
C milostiv si Iu"itor de oameni Dumnezeu esti, si (ie slav nltm4 (atlui si $iului si
S!ntului Du0, acum, si pururea, si n vecii vecilor. Dumnezeul nostru e Dumnezeul milei si al
iu"irii, mai tare dect orice stpnire si putere, e Dumnezeul !ermittii n delicatete. :u e un
Dumnezeu al ratiunii reci ci al unei simtiri miloase, al unei participri la durerea celor ce
su!er, de aceea l slvim cu "ucurie.
3ote'
Pr. Pro!. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3, Craiova,
1?=+, p.<@<
6le3andre Sc0memann, 'u0aristia. (aina #mprtiei, 'd. 6nastasia, .ucuresti, p.==
Fuan Mateos, SF, 5a cele"ration de la Parole dans la 5iturgie "Nzantine. 'tude 0istoriPue,
9C6, 1?1, *oma, 1?21, p.1A1-1AA
5iturg0ierele romnesti si slave adaug ecteniei ntreite si ectenia mortilor din slu/"a
Pani0idei spre a !i rostit atunci cnd se !ace pomenirea mortilor.
75
22/I
.tenia mor)ilor
5iturg0ierele romnesti si slave aseazT, dupT ectenia ntreitT, ectenia morilor preluatT din
slu/"a pani0idei. 6%ezarea ecteniei mortilor dupa ectenia ntreita si ca o prelungire a acesteia
este /usti!icata de sensul ecteniei ntreite de rugaciune a .isericii pentru nevoile !iecaruia,
inclusiv ale celor mutati de la noi. 'ctenia mortilor este o cerere staruitoare, izvorta din
dragoste, ca mila lui Dumnezeu sa se reverse si asupra celor adormiti. *ostirea ecteniei
mortilor nu este o"ligatorie la !iecare S!nta 5iturg0ie ci, potrivit indicatiilor din 5iturg0ier,
numai atunci cnd se !ace pomenirea mortilor.
Smbata este ziua !omenirii mor)ilor
Potrivit traditiei ortodo3e sm"ata, ziua a saptea, ziua n care creatia este recunoscuta drept
&"una !oarte&, ziua lumii acesteia, este, n acelasi timp, zi de sar"atoare si zi a mortii. &'ste o
sar"atoare deoarece lumea aceasta si timpul ei ne spun ca ristos a nvins moartea si a
instaurat #mparatia Sa, deoarece #ntruparea, moartea si #nvierea Sa reprezinta plinirea
creatiei ntru care Dumnezeu S-a "ucurat la nceputuri. 'ste ziua mortii deoarece n moartea
lui ristos lumea a murit iar mntuirea, plinirea si trans!igurarea ei sunt dincolo de mormnt,
n veacul ce va sa !ie. (oate sm"etele anului liturgic si do"ndesc ntelesul de la doua
sm"ete importante4 aceea a nvierii lui 5azar )a/unul $loriilor n.n.-, care a avut loc n lumea
aceasta si care este vestirea si ncredintarea nvierii celei de o"ste si S!nta si Marea Sm"ata
a Pastelui cnd moartea nsasi a !ost sc0im"ata si a devenit puntea catre viata noua a noii
creatii&)1-. Sm"ata este, pentru toate acestea, ziua pomenirii mortilor n nade/dea nvierii.
#n mod special, n cteva sm"ete de peste an se !ace pomenirea generala a mortilor si
anume n sm"ata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne )mosii de iarna-, sm"ata
dinaintea Duminicii Pogorrii Du0ului S!nt )mosii de vara-, prima sm"ata din luna noiem"rie
)mosii de toamna- )<-.
#n secolul al 8;III, la S!ntul Munte 6t0os s-a iscat o puternica controversa pe tema zilelor
cnd se !ace pomenirea mortilor. Eruparea traditionalista a &colivarilor& )numiti ast!el ironic
de catre adversari-, avnd ca e3ponenti de !runte pe Macarie al Corintului )12B1-1=@A- si pe
S!ntul :icodim 6g0ioritul )12,?-1=@?-, sustinea respectarea riguroasa a traditiei .isericii
potrivit careia pomenirea mortilor se !ace numai sm"ata. 6dversarii lor erau adeptii
o"iceiului creat n timp potrivit caruia pomenirile mortilor se pot !ace n orice zi a
saptamnii, c0iar si duminica. *aspunsul Patriar0iei ecumenice la aceasta disputa a !ost ca
&cei ce savrsesc pomenirea celor adormiti smbata fac bine, iar cei care o savrsesc
duminica nu sunt vrednici de osnda (...) cum de altfel e obiceiul si n bisericile din cetati, si
anume de a savrsi pomenirea mortilor duminica din pricina adunarilor crestinilor ce se
strng atunci& )B-. Dupa cum reiese si din acest raspuns, din punct de vedere liturgic,
sm"ata este cea mai potrivita zi pentru savrsirea pomenirii mortilor. Dar, din ratiuni
pastorale, n special la paro0ii, aceasta pomenire se poate !ace si duminica, ziua n care
ntreaga comunitate este adunata si ne putem ruga cu totii pentru cei adormiti care sunt
mpreuna madulare cu noi ale (rupului lui ristos, .iserica )cu conditia ca la parastas sa
ramna ntreaga comunitate-.
#n concluzie, la 5iturg0ie ectenia mortilor se pune sm"ata, iar n duminici si sar"atori, atunci
cnd sunt parastase, preotul poate sa o puna sau nu.
76
Tluirea eteniei mor)ilor
'ctenia mortilor ncepe cu invocarea si marturisirea milei lui Dumnezeu dupa modelul
psalmului A@, repetnd una din cererile ecteniei ntreite4
Miluiete-ne pe noi, Dumneeule, dupa mare mila !a, rug"mu-ne #ie, aui-ne si ne miluiete.
:e rugam ca marea mila a lui Dumnezeu sa se reverse asupra noastra, a tuturor madularelor
.isericii, vii si adormiti. Cnd spunem &noi& ne rugam pentru iertarea pacatelor noastre, a
celor prezenti n "iserica, pentru ca rugaciunea noastra sa capete putere. Dar, spunnd &noi& i
includem si pe cei adormiti, de care nu suntem despartiti total ci cu care suntem uniti n
ristos ),-. 6supra lor se va concentra de acum rugaciunea noastra4
$nca ne rugam pentru odihna sufletelor adormitilor robilor lui Dumneeu (%) si pentru ca sa
se ierte lor toata greseala cea de voie si cea fara de voie.
Su!letul omului nu-si poate gasi odi0na dect n Dumnezeu. Pacatul savrsit cu voie sau !ara
de voie ne desparte de Dumnezeu mpiedicndu-ne sa intram n comuniune cu 'l. *uptura
produsa de pacat n noi devine mult mai apasatoare dupa moarte cnd, n lumina lui ristos,
ne ntelegem pacatele ca esecuri e3istentiale, ca tradari ale menirii noastre de a!i c0ip si
asemanare a lui Dumnezeu si de a nainta ntr-o comuniune tot mai deplina cu 'l. De aceea ne
rugam pentru iertarea pacatelor celor adormiti ca ast!el ei sa gaseasca odi0na n Dumnezeu.
&a Domnul Dumneeu sa asee sufletele lor unde dreptii se odihnesc. Mila lui Dumneeu,
$mparatia &erului si iertarea pacatelor lor, de la 'ristos, $mparatul &el fara de moarte si
Dumneeul nostru, sa cerem.
Comuniunea cu Dumnezeu nseamna comuniunea cu toti s!intii care si-au gasit odi0na n 'l,
nseamna mpartasirea de mila lui Dumnezeu si intrarea n #mparatia Sa si are ca conditie
iertarea pacatelor. 9di0na pe care o cerem pentru cei adormiti nu este o stare negativa, de
inactivitate, ci o "ucurie de #mparatia cerurilor, care e comuniunea tuturor si e plina de toate
"unatatile spirituale. 9di0na aceasta e viata, o viata n care gustam, simtim, ne asimilam
toate "unatatile spirituale care se revarsa din Dumnezeu si din comuniunea cu semenii cu
care suntem uniti n Dumnezeu. (oate acestea caracterizeaza odi0na n &snul lui 6vraam& iar
&snul lui 6vraam&, ca stramos al lui ristos ca om, e ristos nsusi, spune S!ntul 6tanasie. De
aceea rugaciunea noastra se ndreapta spre ristos pe care-5 marturisim #mparat si Dumnezeu
al nostru. 'l nu este un mparat o"isnuit ci, ca Cel ce nvins moartea, este #mparat !ara de
moarte si Dumnezeu.
'ctenia continua cu o rugaciune rostita de catre preot4
Dumneeul duhurilor si a tot trupul - *ugaciunea de"uteaza cu o marturisire "i"lica despre
Dumnezeul nostru preluata di ;ec0iul (estament ):umeri 1+, << si <2, 1+-. (ermenul de &trup&
este !olosit aici n sensul !iintei umane depline, trup si su!let, sens pe care l regasim si atunci
cnd se spune ca &Cuvntul trup s-a !acut& )Ioan 1, 1,- si ca Du0ul lui se pogoara &peste tot
trupul& )$.6. <, 12> Ioil <, <=- la Cincizecime. Dumnezeul du0urilor si a tot trupul este
Dumnezeul ngerilor si al oamenilor, Dumnezeul celor a!lati n trup si al celor adormiti.
&are ai calcat moartea si pre diavolul ai surpat si ai daruit viata lumii !ale - Prin #ntruparea,
Patima si #nvierea sa $iul 5ui Dumnezeu a calcat moartea si a surpat stapnirea diavolului
77
daruind viata lumii. Pentru aceasta ndraznim sa ne rugam n continuare pentru odi0na
su!letelor celor adormiti, aratnd valoarea unica a !iecaruia prin pomenirea lui nominala.
$nsuti Doamne, odihneste sufletele adormitilor robilor !ai (%), n loc luminat, n loc cu
verdeata, n loc de odihna, de unde a fugit toata durerea, ntristarea si suspinarea. - 5ocul
luminat n care ne rugam sa-si gaseasca odi0na este #mparatia lui Dumnezeu, Ierusalimul cel
de sus care &nu are trebuinta de soare, nici de luna, ca sa o luminee, caci slava lui
Dumneeu a luminat-o si faclia ei este Mielul& )6pocalipsa <1, <B-. 5ocul de verdeata este
pomul vietii care creste lnga rul vietii !acnd rod de douasprezece ori pe an si ale carui
!runze sunt spre tamaduirea neamurilor )6pocalipsa <<, 1-<-. (e3tul !ace trimitere de
asemenea la imaginea pastorului celui "un care si paste turma la loc de verdeata )Psalmul
<<-. Imparatia lui Dumnezeu pe care o cerem pentru cei adormiti este locul adevaratei odi0ne
proorocit de Isaia )Isaia A1, 11- de unde a !ugit toata durerea, ntristarea si suspinul4 &(i va
sterge orice lacrima din ochii lor si moarte nu va mai fi) nici plngere, nici strigat, nici
durere nu vor mai fi, caci cele dinti au trecut& )6pocalipsa <1, ,-.
(i iarta lor, ca un Dumneeu bun si *ubitor de oameni, toata gresala ce au savrsit cu
cuvntul, cu lucrul sau cu gndul. - Pentru a putea do"ndi odi0na cea vesnica su!letele au
nevoie de iertarea pacatelor savrsite n viata cu cuvntul );a spun ca pentru orice cuvnt
desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala n ziua /udecatii - Matei 1<, B+-, cu lucrul
sau cu gndul )'u nsa va spun voua4 Ca oricine se uita la !emeie, po!tind-o, a si savrsit
adulter cu ea n inima lui - Matei A, <=-.
&a nu este om care sa fie viu si sa nu greseasca. %umai !u (ingur esti fara de pacat)
dreptatea !a este dreptate n veac si cuvntul !au adevarul - Cu constiinta pacatoseniei
noastre )Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi nsine si adevarul nu este ntru noi -
I Ioan 1, =- venim naintea celui singur !ara de pacat )Cine dintre voi Ma vadeste de pacatI -
Ioan =, ,+- care este #nsusi 6devarul )'u sunt Calea, 6devarul si ;iata - Ioan 1,, +-.
&a !u esti nvierea si viata si odihna adormitilor robilor !ai (%), 'ristoase, Dumneeul
nostru, si !ie slava naltam, mpreuna si &elui fara de nceput al !au +arinte si +reasfntului
si ,unului si de viata facatorului !au Duh, acum, si pururea, si n vecii vecilor - ristos este
viata si nvierea noastra, &locul luminat&, &locul de verdeata&, &locul de odi0na& pentru ca este
unit dupa !iinta cu (atal cel !ara de nceput si cu Du0ul de viata !acator.
$ntru fericita adormire, vesnica odihna da, Doamne, sufletelor adormitilor robilor !ai, celor
ce s-au pomenit acum, si le fa lor vesnica pomenire.
#n !inal cerem vesnica pomenire a celor adormiti caci &a pomeni pe cineva nseamna a trimite
spre acela un curent de viata. *ar a-l pomeni nencetat nseamna a trimite spre el un curent
nentrerupt si vesnic de viata. - pomeni n veci nseamna deci a tine vesnic n viata pe cel
pomenit& )A-. Suntem datori sa tinem n noi pomenirea celor dragi, a naintasilor nostri, a
!ratilor nostri ntru ristos, n dorinta de a-i ntlni pe toti n #mparatia lui Dumnezeu.
&&ernd lui Dumneeu pomenirea vesnica a unor persoane aratam nu numai valoarea eterna
a acelor persoane si vointa noastra de iubire netrecatoare a lor, ci si raspunderea noastra
pentru eternitatea lor fericita) afirmam ca si de noi depinde eternitatea lor fericita& )+-.
3ote'
1. 6le3andre Sc0memann, Postul cel Mare, .ucuresti, 1??=, p. ==.
<. ;ezi Pr. Pro!. Dr. 'ne .raniste, 5iturgica generala, .ucuresti , 1??B, p. <2<-<2A
B. vezi 'lia Citterio, :icodim 6g0ioritul. Personalitatea-opera-nvatatura ascetica si mistica,
Si"iu, <@@1, p. A1
78
,. Pr. Pro!. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3a, Craiova,
1?=+, p.<@+ A. I"idem, p. <@? +. I"idem, p. <11
79
22/II
.tenia atehumenilor
Prima parte a S!intei 5iturg0ii se nc0eie cu o ectenie n care rugaciunea se concentreaza
asupra celor care nu au primit "otezul. 'ste vor"a despre cate0umeni, cei c0emati sa devina
crestini, care au dreptul sa participe la slu/"a numai pna n acest moment.
Catehumenii sunt ei e se !regates sa !rimeasa botezul
Denumirea de cate0umen vine de la ver"ul grecesc catiheo care nseamna a rasuna, a vesti
ceva de pe un loc nalt, a c0ema. #n :oul (estament acest termen este !olosit cu sensul de a
nvata pe altul prin viu grai. #n .iserica primara, termenul de catehumeni este !olosit,
ncepnd cu (ertulian )secolul al II-lea- pentru a-i desemna pe cei care sunt nvatati
adevarurile de credinta n vederea "otezului. Din secolul al II-lea n .iserica se dezvolta
institutia cate0umenatului, adica mpartasirea adevarurilor de credinta celor ce doreau sa
devina crestini, n mod organizat, nainte de "otez. Cate0umenatul atinge apogeul n secolul
al I;-lea si ncepe sa dispara spre s!rsitul secolului al ;-lea, odata cu generalizarea "otezului
copiilor.
Cate0umenii erau primiti de regula dintre oamenii li"eri, cu ocupatie onora"ila, iar dintre
sclavi cu voia stapnilor lor. 6dmiterea n cate0umenat o aprecia si apro"a episcopul,
candidatul !iind prezentat de unul sau mai multi credinciosi care garantau pentru el. Dupa ce
episcopul l cerceta asupra vietii si dorintei de a deveni crestin, el !acea !agaduinta de a-si
sc0im"a viata. 6poi era consacrat sacramental printr-o rnduiala de slu/"a numita rnduiala
cate0umenatului )pastrata si savrsita pna azi nainte de slu/"a propriu-zisa a .otezului- prin
care era eli"erat de su" stapnirea diavolului si si marturisea credinta n ristos si dorinta de
unire cu 'l. Dupa aceea cate0umenul era ncredintat unui cate0et )nvatator- care sa-l
initieze n adevarurile de credinta si primea dreptul sa participe la prima parte a S!intei
5iturg0ii care, pentru aceasta, se numeste pna azi si 5iturg0ia cate0umenilor.
Cate0umenatul, care la nceput dura doar cteva luni, a a/uns ca, pe masura dezvoltarii sale,
sa se ntinda pe o perioada de doi sau trei ani. Cate0umenii erau mpartiti, n !unctie de
etapa n care se a!lau, n doua, apoi n trei categorii4 cate0umenii propriu-zisi, energumenii si
!otizumenii )cei pentru luminare-. 5a s!rsitul 5iturg0iei cate0umenilor se !aceau rugaciuni
speciale pentru !iecare dintre aceste categorii dupa care paraseau "iserica. Pna astazi se
pastreaza n rnduiala 5iturg0iei darurilor mai nainte s!intite rugaciunea pentru !otizumeni,
rostita ncepnd cu mi/locul Postului Mare. 5a 5iturg0iile S!intilor Ioan Eura de 6ur si ;asile
cel Mare s-a pastrat doar ectenia cate0umenilor.
Rugati-va, cei chemati, Domnului.
(e3tul liturgic romnesc traduce termenul de cate0umeni prin &cei c0emati&. 6sadar &cei
c0ematiO pe care diaconul )sau preotul- i ndeamna la rugaciune sunt cate0umenii.
Cei credinciosi, pentru cei chemati sa ne rugam, ca Domnul sa-i miluiasca pre dnsii.
Doar primul si ultimul ndemn al ecteniei este adresat cate0umenilor, aceasta ectenie !iind de
!apt o rugaciune a comunitatii credinciosilor care si e3ercita preotia mparateasca mi/locind
pentru cate0umeni. S!ntul Ioan Eura de 6ur )1- arata ca cate0umenii nu raspund la cererile
ecteniei si sunt trimisi apoi din "iserica nainte de nceperea 5iturg0iei eu0aristice )a
credinciosilor- deoarece ei, ne!iind "otezati, sunt n a!ara camarilor mparatesti, rugaciunea
80
lor nu este cea a lui ristos )Ioan 1,, 1B-, nu au li"ertate !iliala si tre"uie ca altii sa le !ie
mi/locitori. (otusi cate0umenii sunt ndemnati, la nceputul ecteniei, la rugaciune pentru ca
rugaciunile credinciosilor nu pot avea e!ect daca nu se roaga si ei pentru ei nsisi.
Sa-i nvete pre dnsii cuvntul adevarului.
Cuvntul adevarului este continutul nvataturii pe planul cunoasterii )<-. :umai Dumnezeu i
poate nvata cuvntul adevarului caci nu putem numi pe nimeni nvatator pe pamnt )Matei
<B, =-, toti crestinii sunt ucenicii lui ristos )Isaia A,, 1B- si sunt nvatati de Dumnezeu )Ioan
+, ,A-.
Sa le descopere lor Evanghelia dreptatii.
'vang0elia nu aduce doar curatirea de pacate ci si ndreptarea prin credinta caci &'ristos
*isus, pentru noi (-a facut ntelepciune de la Dumneeu si dreptate si sfintire si
rascumparare& )I Corinteni 1, B@-. #ntelegerea pro!unda a acestui adevar !ace sa se nasca n
om dorinta de a se "oteza.
Sa-i uneasca pre dnsii cu Sfnta Sa Soorniceasca si !postoleasca "iserica.
$inalitatea spre care nainteaza cate0umenii este unirea cu .iserica cea adevarata prin "otez.
#ntuieste, miluieste, apara si pa$este pre dnsii, Dumne$eule, cu %arul &au.
Cererea ce rezuma ectenia mare si prin care ne punem su" ocrotirea lui Dumnezeu
ndreptndu-ne plini de ncredere spre 'l ca spre un Parinte iu"itor o rostim acum pentru
cate0umeni ntr-o !orma usor modi!icata cernd n primul rnd mntuirea lor.
Cei chemati, capetele voastre Domnului sa le plecati.
#n nc0eierea ecteniei cate0umenii sunt ndemnati sa-si plece capul pentru a primi
"inecuvntarea. Plecarea capului este gestul prin care omul arata ca asteapta revarsarea
"unatatilor ceresti asupra lui cu constiinta ca &toata darea cea buna si tot darul desavrsit de
sus este, pogorndu-se de la +arintele luminilor, la &are nu este schimbare sau umbra de
mutare& )Iacov 1, 12-. Plecndu-si capetele cate0umenii arata de asemenea ca sunt gata sa ia
/ugul cel "un al lui ristos )Matei 11, B@-.
*ugaciunea de "inecuvntare, rostita azi n taina, era spusa la nceput de catre protos cu
voce tare tinnd mna asupra capetelor plecate ale cate0umenilor. Potrivit S!ntului Ioan
Eura de 6ur "inecuvntarea este dovada ca Dumnezeu a primit rugaciunea pentru ei &caci nu
omul este cel ce binecuvinteaa ci, prin mi.locirea limbii si a minii sale, $mparatului nsusi
i oferim capetele celor preenti (ale catehumenilor)&)B-.
6vnd o !orma di!erita n 5iturg0ia S!ntului Ioan Eura de 6ur si n cea a S!ntului ;asile cel
Mare dar !iind asemanatoare n continut, rugaciunea de "inecuvntare este plina de re!erinte
"i"lice. 9 vom prezenta n continuare n redactia S!ntului Ian Eura de 6ur4
Doamne, Dumnezeul nostru, Cela ce ntru cele de sus locuiesti )Psalm 11<, A- si spre cele
smerite privesti, &are ai trimis mntuire neamului omenesc pre /nul %ascut 0iul !au si
Dumneeu, pre Domnul nostru *isus 'ristos U invocarea lui Dumnezeu se !ace prin a!irmarea
universalitatii vointei Sale mntuitoare aratata n #ntruparea Mntuitorului.
81
&auta spre robii !ai cei chemati, cari si-au plecat gruma.ii naintea !a, si-i nvredniceste pre
dnsii, la vreme potrivita, de baia nasterii celei de a doua (!it 1, 2), de iertarea pacatelor
(Matei 34, 35) si de vestmntul nestricaciunii) uneste-i pre dnsii cu (fnta !a (oborniceasca
si -postoleasca ,iserica si-i numara pre dnsii cu turma !a cea aleasa U se reia cererea
ecteniei pentru cate0umeni de a !i uniti cu .iserica indicndu-se ca aceasta unire se !ace prin
"otez care este nastere din nou si aduce iertarea pacatelor si vestmntul nestricaciunii. 6 !i
madular al .isericii nseamna a !i numarat n turma cea aleasa a lui ristos.
#n rugaciunea de la 5iturg0ia S!ntului ;asile cel Mare se mai arata ca intrarea n .iserica
nseamna asumarea de "una voie a /ugului celui "un al lui ristos )Matei 11, B@- si ca prin
"otez si intrarea n .iserica se desc0ide calea spre cunoasterea adevaratului Dumnezeu.
Ca si acestia mpreuna cu noi sa slaveasca 'reacinstitul si de mare cuviinta numele &au(
al &atalui si al )iului si al Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor.
Prin intrarea cate0umenilor n .iserica ne unim n dreapta slavire a lui Dumnezeu adica n
ortodo3ie. *ostind acest ec!onis preotul !ace semnul s!intei cruci cu "uretele peste antimisul
pe care l-a des!acut n timpul ecteniei. Prin aceasta se arata ca numai prin cruce putem
a/unge la dreapta slavire a lui Dumnezeu.
Cti sunteti chemati, iesiti. Cei chemati, iesiti. Cti sunteti chemati, iesiti. Ca nimenea
din cei chemati sa nu ramna.
Cate0umenii sunt ndemnati acum sa paraseasca "iserica deoarece &usa 'ristos si $mparatia
(a nu se deschide dect prin bote si mirungerea cu Duhul (fnt si duce la +otirul
euharistic&),-.
.tenia atehumenilor este e-!resia araterului misionar al Biseriii
#n zilele noastre multi liturgisti au pus pro"lema scoaterii ecteniei cate0umenilor din S!nta
5iturg0ie argumentnd prin aceea ca cate0umenatul a disparut nca din secolul al ;I-lea si ca
urmare aceasta ectenie se adreseaza unei &categorii ine6istente de asistenti&)A-. 5iturg0ierul
prevede de alt!el posi"ilitatea de a o lasa a!ara &la nevoie& si n practica acest lucru se
ntmpla des.
Si totusi cate0umenii nu mai sunt &o categorie ine6istenta de asistenti&. Se ntmpla azi ca
oameni maturi sa-si asume calitatea de cate0umeni n vederea "otezului. C0iar mai mult,
dupa caderea comunismului, n unele .iserici 9rtodo3e )Sr"a, *usa etc- a nceput
organizarea cate0umenatului pentru cei ne"otezati n perioada de ateism si care doresc sa
devina crestini ortodocsi. #n aceste conditii ectenia cate0umenilor devine !oarte actuala.
Mai mult dect att, dupa cum su"linia Parintele 6le3ander Sc0memannn, tre"uie sa
ntelegem ca traditia liturgica pastreaza plinatatea ideii si nvataturii despre lume. 6daptnd
rnduielile de cult mentalitatii omului contemporan riscam sa pierdem elemente importante
ale traditiei liturgice. De aceea o"iceiurile si traditiile liturgice tre"uie evaluate nu raportat
la contemporaneitate ci n !unctie de masura n care e3prima prin sine ceva vesnic si esential.
Privita din acest punct de vedere ectenia cate0umenilor este e3presia liturgica a c0emarii de
"aza a .isericii si anume .iserica ndreptata spre lume cu scopul de a o ntoarce la ristos,
este e3presia caracterului misionar al .isericii )+-.
5umea n care traim este departe de a !i crestina. Crestinii sunt o minoritate. Mai sunt attea
zeci de milioane de oameni care nu l-au cunoscut pe ristos. 'ctenia cate0umenilor este o
rugaciune pentru acestia si, n acelasi timp, o aducere aminte a misiunii pe care ne-a
82
ncredintat-o ristos4 &Drept aceea, mergnd, nvatati toate neamurile, botendu-le n
numele !atalui si al 0iului si al (fntului Duh, nvatndu-le sa paeasca toate cte v-am
poruncit voua, si iata 7u cu voi sunt n toate ilele, pna la sfrsitul veacului& )Matei <=, 1?-
<@-.
De aceea este important ca ectenia cate0umenilor sa !ie mentinuta n cadrul S!intei 5iturg0ii,
putndu-se renunta eventual la ndemnul !inal adresat cate0umenilor pentru a parasi
"iserica.
3ote'
1. 9milii la II Corinteni <, PE +1, B??
<. Pr. Pro!. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3a, Craiova,
1?=+, p.<1,
B. 9milii la II Corinteni <, PE +1, ,@B
,. P. 'vdoKimov, *ugaciunea n .iserica de *asarit, p. 12+
A. Pr. Pro!. Dr. Petre ;intilescu, 5iturg0ierul e3plicat, .ucuresti, 1??=, p. <@B
+. 6le3andre Sc0memann, 'u0aristia. (aina #mparatiei, 'd. 6nastasia, .ucuresti, p.?1-?<
83
22/III
0ntimisul
S!rsitul 5iturg0iei cate0umenilor )Cuvntului- si nceputul 5iturg0iei credinciosilor
)eu0aristica- se ntrepatrund prin doua acte savrsite concomitent4 rostirea ecteniei
cate0umenilor si des!acerea antimisului.
Sfnta Liturghie !oate fi savrsita numai !e antimis
6ntimisul )1- este o "ucata de pnza de in sau de matase, n !orma dreptung0iulara, cu
laturile de A@-+@ cm, avnd imprimata scena punerii Domnului n mormnt. 5a noi si la rusi
antimisul are cusute n el s!inte moaste pe cnd la greci acestea lipsesc. (oate antimisele
cuprind nsa numele paro0iei, 0ramul "isericilor carora sunt destinate si semnatura
episcopului locului. 'le se sc0im"a de !iecare data cnd se instaleaza un nou episcop.
(ermenul de antimis vine din lim"a greaca de la cuvintele anti )n loc de- si minsos )masa-
nsemnnd asadar &n loc de masa&. 'l este o"ligatoriu pentru slu/irea S!intei 5iturg0ii, n caz
de nevoie S!nta 5iturg0ie putnd !i savrsita si n a!ara "isericii dar numai pe antimis.
6ntimisul sta n permanenta pe S!nta Masa, su" S!nta 'vang0elie, ndoit si nvelit ntr-o
pnza protectoare numita iliton.
5a S!nta 5iturg0ie, dupa citirea din 'vang0elie aceasta este asezata mai n !ata pe S!nta
Masa, lasnd locul antimisului care este des!acut de catre preot n timpul rostirii ecteniei
cate0umenilor si nsemnat cu semnul S!intei Cruci la rostirea ec!onisului.
0ntimisul este 8#elegatia8 !e are e!iso!ul o #a !reotului s!re a savrsi Sfnta Liturghie
6ntimisul are n acelasi timp un rol practic si o pro!unda semni!icatie teologica. *olul practic
consta n aceea ca pe antimisul des!acut vor !i asezate S!ntul Potir si S!ntul Disc iar
eventualele particele din S!intele Daruri care vor cadea pe el vor putea !i adunate evitndu-
se pro!anarea. Semni!icatia teologica a antimisului vine din legatura lui cu episcopul locului a
carui semnatura o poarta ntotdeauna.
&,iserica locala ca entitate avnd un statut eclesiologic plenar este diocea episcopala&)<-
arata Mitropolitul Ioannis Hizioulas e3primnd nvatatura din totdeauna a .isericii. 'piscopul,
n calitate de c0ip al lui ristos a !ost dintru nceput si n c0ip natural centrul n /urul caruia
gravita toata viata religioasa a o"stii crestine din !iecare .iserica locala )B-. #n primele secole
crestine episcopul prezida toate adunarile de cult, el !iind savrsitorul de drept al slu/"elor si
n special al S!intei 5iturg0ii. 5a 5iturg0ie ntreaga .iserica locala se aduna n /urul
episcopului e3primnd unitatea ei ca (rup al 5ui ristos. 6ceasta calitate de savrsitor de
drept al S!intei 5iturg0ii episcopul o are n continuare si o va avea ct va !i .iserica. Dar, din
cauza nmultirii numarului crestinilor, a devenit imposi"ila adunarea tuturor credinciosilor
dintr-o .iserica locala la o singura S!nta 5iturg0ie slu/ita de episcop. Ca urmare episcopul
deleaga preoti ca, n numele lui sa slu/easca S!nta 5iturg0ie si sa pastoreasca paro0iile.
&%umai acea 7uharistie este reala, arata (fntul *gnatie al -ntiohiei, care o savrseste
episcopul sau cel caruia i-a ncredintat el savrsirea ei&. 6ntimisul, purtnd semnatura
episcopului si avnd mentionata paro0ia careia i este destinat este tocmai &delegatia& pe care
episcopul o da preotului spre a savrsi S!nta 5iturg0ie si a pastorii paro0ia respectiva. De
aceea antimisele se sc0im"a ntotdeauna la instalarea unui nou episcop.
84
0ntimisul va#este Sfnta Liturghie a entru al !arohiei si al vietii ei "ntregi
&-ntimisul a aparut din necesitatea de a pune n concordanta sensul 7uharistiei - ca o lucrare
a ntregii ,iserici care e6prima unitatea ei prin slu.irea episcopului, cu necesitatea de a
satisface multiplele adunari euharistice&),-. 6ntimisul arata ca nu numai din punct de vedere
administrativ ci si calitativ, ontologic, paro0ia nu este .iserica deplina ci numai n unire cu
alte parti poate trai plinatatea .isericii. &+arohia fiind doar o parte, legata de plinatatea
,isericii, ea primeste tot timpul aceasta plinatate si se descopera ea nsasi acestei plinatati
numai n episcop si prin episcop) n acest sens, parohia depinde de episcop si, prin el, de
ntregul ,isericii. +e de alta parte, darul ,isericii facut parohiei este 7uharistia, prin care
fiecare parohie participa n ntregime la 'ristos, primeste toata plinatatea darurilor harice
si se identifica pe sine cu ,iserica. De aici urmeaa si dependenta 7uharistiei de episcop, de
ncredintarea lui si, totodata, vadirea 7uharistiei ca centru al parohiei si al vietii ei
ntregi&)A-.
(oate acestea sunt e3primate de antimis si ne sunt reamintite de des!acerea lui pe S!nta
Masa ca act pregatitor pentru nceperea 5iturg0iei credinciosilor )eu0aristica- la care
participa si slu/esc credinciosii alaturi de clerici si n comuniune cu episcopul pentru a aduce
/ert!a eu0aristica &cu o gura si o inima& si pentru a primi toti darul vietii celei noi n ristos
prin mpartasirea cu (rupul si Sngele Domnului si a se arata ast!el ca .iserica, (rup al lui
ristos.
3ote'
1. Pentru amanunte privind istoria si semni!icatia antimisului vezi Diac. Dr. :ica M. (uta,
S!ntul 6ntimis. Studiu istoric, liturgic si sim"olic, .ucuresti, 1?,B
<. Ioannis Hizioulas, $iinta eclesiala, .ucuresti, 1??+, p.<AA
B. Pr. Pro!. Dr. 'ne .raniste, 5iturgica generala, editia a II-a, .ucuresti, 1??B, p. ?A
,. 6le3andre Sc0memann, 'u0aristia. (aina #mparatiei, 'd. 6nastasia, .ucuresti, p 1@1
A. I"idem, p. 1@,
85
22I2
+ug:iunile !entru re#inio;i
Desc0iderea antimisului marc0eaza s!rsitul 5iturg0iei cate0umenilor, desc0isa participarii
tuturor, care are un caracter predominant cate0etic, de propovaduire a 'vang0eliei lumii. #n
ea Dumnezeu Cuvntul ne vor"este, ne nvata si ni se mpartaseste prin cuvnt. 7rmeaza cea
de a doua parte a S!intei 5iturg0ii, 5iturg0ia credinciosilor sau eu0aristica, n care .iserica se
separa de lume pentru a aduce, n ristos, /ert!a eu0aristica cea !ara de snge si a !i naltata
n #mparatia cerurilor, la ospatul Stapnului, primind ca 0rana nsusi (rupul si Sngele
Domnului.
La "ne!ut toti re#iniosii se "m!artaseau la Liturghie
#n .iserica primara era de neconceput ca cei ce participa la 5iturg0ia eu0aristica sa nu se
mpartaseasca. Canoanele = si ? apostolice si canonul < al sinodului de la 6ntio0ia sunt
categorice n aceasta privinta amenintnd cu a!urisirea )e3comunicarea- att pe clericii ct si
pe laicii care participa la slu/"a si nu se cumineca. De aceea la s!rsitul 5iturg0iei Cuvntului
paraseau "iserica att cate0umenii ct si penitentii, adica cei opriti de la mpartasanie
datorita unor pacate grave, la ndemnul diaconului4 &&ei care nu participa la mpartasanie sa
paraseasca adunarea8&. &+otrivit sensului liturgic numai cei ce se mpartasesc, numai
credinciosii participa la (fnta 9iturghie. (i este un privilegiu nfricosator&)1-. Ct de mult
ne-am ndepartat n zilele noastre de la aceasta ntelegere cnd ma/oritatea credinciosilor
ramn n "iserica la 5iturg0ia celor credinciosi !ara sa constientizeze privilegiul n!ricosator
pe care l reprezinta aceasta, !ara sa-si puna pro"lema ca ar tre"ui sa duca o ast!el de viata
nct sa poata sa se mpartaseasca de !iecare data si !ara sa nteleaga ca numai mpartasindu-
se au participat deplin la 5iturg0ie.
Partii!area la Liturghie "nseamna un !rivilegiul "nfriosator
5iturg0ia credinciosilor ncepe cu rostirea de catre diacon a doua ectenii mici. 6ceste ectenii
sunt o ramasita a ecteniei mari care n secolele I;-; era rostita doar dupa plecarea
cate0umenilor si a penitentilor. Dupa mutarea ecteniei mari, mai nti nainte de trisag0ion
iar din secolul al 8III-lea n locul ei actual, la nceputul 5iturg0iei credinciosilor ntlnim n
manuscrise doua ectenii cu un numar varia"il de cereri sta"ilite ast!el nct sa dea
posi"ilitatea preotului de a citi rugaciunile pentru credinciosi.
Initial se rosteau trei rugaciuni pentru credinciosi, prima n taina celelalte cu voce tare, dupa
cum a!lam din canonul 1? al sinodului de la 5aodiceea )B+B-. Dar manuscrisele liturgice,
ncepnd cu cele mai vec0i )secolul al ;III-lea- cuprind doar cte doua rugaciuni, di!erite
pentru 5iturg0ia S!ntului Ioan Eura de 6ur si 5iturg0ia S!ntului ;asile cel Mare. #n ceea ce
priveste a treia rugaciune s-a emis ipoteza ca ar !i rugaciunea plecarii capetelor de la
5iturg0ia S!ntului Ioan Eura de 6ur a!lata astazi dupa (atal nostru )<-.
*ugaciunile pentru credinciosi rostite n numele clerului dar m"ratisndu-i pe toti credinciosii
scot n evidenta !aptul ca privilegiul n!ricosator de a participa la 5iturg0ie nseamna o
mpreuna-slu/ire a clericilor si a laicilor n care se distinge clar slu/irea preotiei 0arismatice
de slu/irea preotiei mparatesti a credinciosilor. #n cele ce urmeaza ne vom apleca asupra
rugaciunilor de la 5iturg0ia S!ntului Ioan Eura de 6ur prezentndu-le pe scurt si pe cele ale
S!ntului ;asile cel Mare.
86
+ugaiune a leriilor s!re a fi "nvre#niiti sa mijloeasa !entru !o!or
&Multumim !ie Doamne, Dumneeul +uterilor, &are ne-ai nvrednicit pe noi a sta si acum
naintea (fntului !au :ertfelnic si a cadea la ndurarile !ale, pentru pacatele noastre si
pentru pacatele cele din nestiinta ale poporului. +rimeste, Dumneeule, rugaciunea noastra)
fa-ne sa fim vrednici a-!i aduce rugaciuni, cereri si .ertfe fara snge pentru tot poporul !au)
si ne nvredniceste pe noi, pe care ne-ai pus ntru aceasta slu.ba a !a, cu puterea Duhului
!au &elui (fnt, ca fara de osnda si fara de sminteala, ntru marturia curata a cugetului
nostru, sa !e chemam pe !ine n toata vremea si n tot locul, si auindu-ne pe noi, milostiv
sa ne fii noua, ntru multimea bunatatii !ale&.
Prima rugaciune pentru credinciosi a S!ntului Ioan Eura de 6ur ncepe cu o multumire adusa
de catre protos n numele clericilor slu/itori pentru vrednicia primita prin 0irotonie de a
mi/loci pentru popor savrsind S!nta 5iturg0ie.
(e3tul !ace trimitere la capitolul ? din 'pistola catre 'vrei n care S!ntul Pavel arata
suprematia lui ristos, &-rhiereul bunatatilor viitoare& )v. 11- si &Mi.locitorul unui nou
testament& )v. 1A- !ata de ar0iereul legii celei vec0i. 6r0iereul legii vec0i aducea /ert!e
sngeroase &pentru sine si pentru pacatele poporului& )v. 2- /ert!e care &nu aveau nsa
puterea de a desavrsi cugetul nchinatorului& )v. ?-.
Preotia crestina a :oului (estament este mplinirea mi/locirii lui ristos pe care preotia legii
vec0i doar o prenc0ipuia. &De vreme ce !irea omului nu poate su!eri !iinta dumnezeirii, cu
iconomia (a ai asezat dascali asemenea noua care stau pe scaunul (au ca sa aduca (ie /ert!a
si prinos pentru tot poporul (au& se arata n rugaciunea de la 0irotonia episcopului )B-. 5a
S!nta 5iturg0ie clericii se roaga sa !ie nvredniciti a aduce pentru pacatele lor si pentru
pacatele cele din nestiinta ale poporului &rugaciuni, cereri si /ert!e !ara de snge&. Fert!a !ara
de snge este /ert!a eu0aristica ce nlocuieste /ert!ele sngeroase ale legii vec0i, este
actualizarea /ert!ei mntuitoare a lui ristos care &a intrat odata pentru totdeauna n (fnta
(fintelor, nu cu snge de tapi si de vitei, ci cu nsusi sngele (au, si a dobndit o vesnica
rascumparare& )v. 1<-. 'l &&are, prin Duhul cel vesnic, (-a adus lui Dumneeu pe (ine, .ertfa
fara de prihana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slu.iti Dumneeului
celui viu& )v. 1,-.
6celasi Du0 S!nt da putere preotiei crestine4 &Dumneeiescul 'ar, cel ce totdeauna pe cele
neputincioase le vindeca si pe cele cu lipsa le mplineste& ),- rnduieste slu/itorii ierar0iei
sacramentale. De aceea la slu/"a 0irotoniei ar0iereul se roaga ca preotul &sa primeasca acest
mare har al (fntului !au Duh ntru viata curata si credinta nestramutata&, sa se umple de
darul S!ntului Du0 &ca sa se faca vrednic a sta fara prihana n fata .ertfelnicului !au&)A-. 5a
!iecare S!nta 5iturg0ie, rostind rugaciunea pentru credinciosi, preotul tre"uie sa-si
aminteasca ca numai viata curata si credinta nestramutata do"ndita cu puterea S!ntului
Du0 l poate !ace sa-si mplineasca misiunea de mi/locitor catre Dumnezeul cel milostiv si
iu"itor de oameni !ara de osnda si !ara de sminteala ntru marturia curata a cugetului
precum S!ntul Pavel )II Corinteni 1, 1<-.
*ugaciunea paralela a S!ntului ;asile cel Mare su"liniaza !aptul ca Dumnezeu este Cel ce ne-
a descoperit mai nti taina mntuirii )I (imotei B, 1+- si a rnduit preotia sacramentala n
puterea S!ntului Du0, 'l !iind Cel care lucreaza n slu/itorii 5ui )I Corinteni 1<, ,-+-.
87
Slujirea laiilor !resu!une "ntelegerea #uhovnieasa a slujbei si "m!artasirea u Sfintele
Taine
Iarasi si de multe ori cadem la (ine si ne rugam (ie, .unule si Iu"itorule de oameni, ca privind
spre rugaciunea noastra, sa curatesti su!letele si trupurile noastre de toata necuratia trupului
si a du0ului si sa ne dai noua sa stam nevinovati si !ara de osnda naintea S!ntului (au
Fert!elnic. Si daruieste, Dumnezeule, si celor ce se roaga mpreuna cu noi spor n viata, n
credinta si n ntelegerea cea du0ovniceasca. Da lor sa-(i slu/easca totdeauna cu !rica si cu
dragoste, si ntru nevinovatie si !ara osnda sa se mpartaseasca cu S!intele (ale (aine si sa se
nvredniceasca de cereasca (a #mparatie.
#n cea de a doua rugaciune pentru credinciosi a S!ntului Ioan Eura de 6ur clericii se roaga
mai nti pentru ei nsisi apoi, n cea de a doua parte, pentru popor.
#n prima parte se reia cererea din rugaciunea anterioara de a !i nvredniciti sa stea
&nevinovati si fara de osnda naintea sfntului .ertfelnic&. Marturisind nevrednicia pentru
aceasta nalta slu/ire clericii si ndreapta toata nade/dea spre Dumnezeu, singurul care ne
poate !ace vrednici curatindu-ne de toata ntinaciunea trupului si a su!letului.
*ugaciunea i cuprinde apoi pe &cei ce se roaga mpreuna cu noi&, adica poporul
dreptcredincios din "iserica. Pentru ei se cere sporul n viata, n credinta si n ntelegerea
du0ovniceasca. ;iata curata si credinta tare este asadar o conditie si pentru slu/irea laicilor.
#ntelegerea du0ovniceasca potrivit S!ntului Pavel consta n cunoasterea voii lui Dumnezeu si
mplinirea ei )Coloseni 1, ??-. #n conte3tul concret al acestei rugaciuni ntelegerea
du0ovniceasca nseamna si anga/area constienta n slu/irea S!intei 5iturg0ii prin ntelegerea a
tot ceea ce se savrseste n timpul slu/"ei. #n continuare rugaciunea ne descopera !elul n
care tre"uie sa slu/easca laicii si anume &cu frica, cu dragoste si ntru nevinovatie&. Slu/irea
lor culmineaza n mpartasirea cu S!intele (aine care le desc0ide calea spre #mparatia lui
Dumnezeu. #nvatam din aceasta rugaciune ca doua caracteristici esentiale ale slu/irii laicilor
la S!nta 5iturg0ie sunt ntelegerea du0ovniceasca a slu/"ei si mpartasirea cu S!intele (aine.
*ugaciunea paralela a S!ntului ;asile cel Mare se concentreaza pe pregatirea pentru
savrsirea /ert!ei eu0aristice preotul cernd &cuvnt ntru deschiderea gurii noastre, ca sa
chemam harul (fntului Duh peste Darurile ce se vor pune nainte&.
Sa aor#am mai multa atentie rugaiunilor !entru re#iniosi
6 !i credincios nseamna a !i consacrat n slu/irea lui Dumnezeu, !ie n ierar0ia sacramentala
!ie ca laic, un privilegiu si o raspundere e3traordinara pe care tre"uie sa o primim cu toata
seriozitatea. *ugaciunile pentru credinciosi ne constientizeaza asupra acestei raspunderi nca
de la nceputul 5iturg0iei credinciosilor. De aceea tre"uie sa le acordam toata atentia care li
se cuvine desi citirea lor n taina si uneori n gra"a i mpiedica pe preoti sa staruie asupra lor
iar pe laici c0iar sa le auda.
3ote'
1. P. 'vdoKimov, *ugaciunea n .iserica de *asarit, p. 122
<. Fuan Mateos, SF, 5a cele"ration de la Parole dans la 5iturgie "Nzantine. 'tude 0istoriPue,
9C6, 1?1, *oma, 1?21, p.1BA
B. 6r0ieraticon, .ucuresti,1??B, p. ??
,. I"idem, p. 2,, 2?, ?2 A. I"idem, p. =@-=1
88
222
Intrarea *are
5iturg0ia credinciosilor )eu0aristica-, nceputa odata cu rugaciunile pentru credinciosi, a !ost
ntotdeauna nteleasa si traita ca o actualizare a Cinei celei de (aina prin mplinirea poruncii
Mntuitorului. #n seara Foii Mari, la Cina cea de (aina, $iul lui Dumnezeu &$nsusi pe (ine (-a
dat pentru viata lumii& )ana!oraua S!ntului Ioan Eura de 6ur- mpartasindu-i pe apostoli cu
(rupul si Sngele Sau si poruncindu-le &(a faceti aceasta ntru pomenirea Mea& )I Cor. 11, <B-
<+-.
Liturghia re#iniosilor este atualizarea elor !atru ate "m!linite #e atre *ntuitorul
la Cina ea #e Taina
9 analiza atenta a relatarilor scripturistice )Matei <+, <=> Marcu 1,, <<-<,> 5uca <<, 1?-<@> I
Cor. 11, <B-<+- privind cele savrsite de Mntuitorul Iisus ristos la Cina cea de (aina n
legatura cu instituirea S!intei 'u0aristii ne descopera sapte actiuni4 a luat pinea, a multumit
si "inecuvntat, a !rnt, a dat, a luat pa0arul, a multumit si a "inecuvntat, a dat. 6ceste
actiuni se concentreaza n patru acte !undamentale4 a luat )pinea si pa0arul-, a multumit si
"inecuvntat )pinea si pa0arul-, a !rnt )pinea- si a dat )(rupul si Sngele Sau-.
*ecunoastem aceste acte la nmultirea pinilor n pustie )Matei 1,, 1?> 1A, B+- cnd 'u0aristia
a !ost pre!igurata. 6poi le ntlnim la 'u0aristia savrsita de Mntuitorul dupa nvierea Sa din
morti la 'maus cu cei doi ucenici 5uca si Cleopa &cnd a stat mpreun" cu ei la masa, lund 7l
pinea, a binecuvntat si, frngnd, le-a dat lor& )5uca <,, B@-.
5iturg0ia credinciosilor, !iind o actualizare a Cinei celei de (aina, este, implicit, n partile sale
principale o actualizare a acestor patru acte mplinite de catre Mntuitorul )1- si anume4
Intrarea Mare )a luat-, 6na!oraua )a multumit si a "inecuvntat-, $rngerea )a !rnt- si
#mpartasirea )a dat-.
Intrarea *are a ajuns astazi( #e la un ritual sim!lu( la o solemnitate #eosebita
Intrarea Mare, actualizarea luarii pinii si a pa0arului )cu vin- de catre Mntuitorul, consta n
aducerea darurilor de pine si vin si asezarea lor pe S!nta Masa. 5a origine era un act e3trem
de simplu mplinit de catre diaconi !ara un ceremonial special.
#n urma studiului sistematic al documentelor si vestigiilor ar0eologice din primele secole
crestine, *o"ert (a!t, pro!esor de 5iturgica la Institutul Ponti!ical 9riental din *oma, a
demonstrat netemeinicia opiniei, curente pna de curnd, potrivit careia credinciosii si
aduceau darurile individuale de pine si vin la altar ntr-o !orma mai mult sau mai putin
ritualizata, numai dupa plecarea cate0umenilor. 'l a aratat ca practica ortodo3a actuala a
aducerii de catre credinciosi a darurilor nsotite de pomelnice nca de la nceputul 5iturg0iei
este cea originara, !iind prezenta ntotdeauna n 9rient. Deose"irea !ata de primele secole
crestine consta n aceea ca, daca acum darurile sunt aduse la proscomidiarul care este alaturi
de altar, la nceput ele erau aduse n sKevo!ilaKion, o ncapere distincta de restul "isericii
situata de o"icei n apropierea intrarii. 6ici darurile erau primite de catre diaconi, erau
selectate cele destinate S!intei Fert!e iar dupa nc0eierea 5iturg0iei cate0umenilor erau duse
tot de catre diaconi pe S!nta Masa. Se pare c0iar ca darurile erau aduse n timp ce
credinciosii si dadeau sarutul pacii )<-.
#ncepnd din secolul al I;-lea ritualul Intrarii Mari se ampli!ica tot mai mult pe masura ce i se
atri"uie o sim"olistica tot mai comple3a a/ungnd n cele din urma la o solemnitate deose"ita
89
!iind cel mai dezvoltat ritual din punct de vedere ceremonial al S!intei 5iturg0ii )B-. Ca
urmare, n evlavia populara Intrarea Mare este receptata ca unul dintre cele mai sacre si
impresionante momente ale slu/"ei. Dupa iconoclasm a !ost considerata un element att de
caracteristic si de!initoriu al ntregii slu/"e nct, potrivit canonului iconogra!ic, icoana
S!intei 5iturg0ii ne prezinta procesiunea cu Cinstitele Daruri din cadrul Intrarii Mari ),-.
Intrarea *are u!rin#e o serie #e ritualuri !regatitoare !entru a#uerea sfintei jertfe
#n prezent Intrarea Mare, ca parte principala a 5iturg0iei credinciosilor, cuprinde o serie de
ritualuri pregatitoare pentru ana!oraua liturgica care constau n pregatirea du0ovniceasca a
slu/itorilor si credinciosilor si pregatirea materiala a altarului si a darurilor pentru aducerea
s!intei /ert!e. ;om prezenta n continuare aceste ritualuri asa cum sunt savrsite ele astazi n
.iserica 9rtodo3a *omna )A- urmnd ca n articolele urmatoare sa ne oprim asupra !iecaruia.
Dupa ec!onisul celei de a doua rugaciuni pentru credinciosi )&&a sub stapnirea ta totdeauna
fiind paiti !ie slava sa naltam...;- cntaretii ncep intonarea Imnului 0eruvic, o cntare
ampla, patrunzatoare n care melodia lina, dnd putere cuvintelor, are un rol esential pentru
transpunerea credinciosilor ntr-o stare su!leteasca potrivita aducerii s!intei /ert!e4&%oi care
pe heruvimi cu taina nchipuim si facatoarei de viata !reimi ntreit sfnta cntare aducem,
toata gri.a cea lumeasca acum sa o lepadam&.
#n acest timp preotul rosteste n taina, pentru sine, rugaciunea &%imeni nu este vrednic...&
marturisindu-si nevrednicia pentru slu/irea ce i sta nainte si ncredintndu-se cu smerenie lui
ristos &&el ce aduce si &el ce se aduce, &el ce primeste si &el ce se mparte&. 6poi,
nc0inndu-se, spune mpreuna cu diaconul de trei ori te3tul complet al cntarii 0eruvimice.
Protosul cadeste n continuare altarul, iconostasul si credinciosii pregatind intrarea Cinstitelor
Daruri. .una mireasma a tamiei se adauga ast!el cntarii line, icoanelor si luminii discrete a
candelelor si lumnarilor crend o atmos!era care sa stimuleze si simturile pentru o
participare totala la slu/"a &lepdnd toata gri.a cea lumeasca&. De alt!el n slu/"a ortodo3a,
ca n nici un alt rit liturgic, impresia, impactul estetic al ceremonialului sau impunator,
0ieratic este de o importanta !undamentala )+-.
Clericii se nc0ina naintea S!intei Mese, saruta antimisul, crucea si S!nta Masa si si cer
iertare unii de la altii si de la popor. Merg la proscomidiar, preotul i pune diaconului care are
cadelnita S!ntul 6er pe umeri, i da S!ntul Disc si, lund el nsusi S!ntul Potir, pornesc n
procesiune prin "iserica precedati de paracliseri cu lumnari n mna. Cntarea 0eruvicului se
ntrerupe si preotul si diaconul se roaga, asemenea tl0arului de pe cruce, ca Domnul
Dumnezeu sa-i pomeneasca ntru mparatia sa pe cei ce au adus si pe cei pentru care s-au
adus acele cinstite daruri, pe episcop, pe clerici, pe conducatori, pe ctitori, pe cei adormiti si
pe toti cei prezenti la slu/"a. 6poi intra n altar si aseaza cinstitele daruri pe S!nta Masa n
timp ce cntarea continua cu putere4 &&a pe $mparatul tuturor sa-l primim, pe &el, de cetele
ngeresti, nevaut ncon.urat. -liluia. -liluia. -liluia8&.
5a 5iturg0ia ar0iereasca episcopul nu iese n procesiune ci, dupa ce da S!ntul Disc diaconului
iar S!ntul Potir celui dinti dintre preoti, trece n dreptul usilor mparatesti pentru a primi
Cinstitele Daruri, a !ace pomenirile si a le aseza pe S!nta Masa.
Dupa asezarea darurilor pe S!nta Masa ele sunt acoperite cu S!ntul 6er si cadite iar protosul
)episcop sau preot- rosteste rugaciunea punerii nainte n timp ce diaconul ncepe ectenia
cererilor cu cererea speciala pentru darurile puse nainte.
90
Intrarea *are este atul jertfelni al Biseriii #e a-I oferi lui &umnezeu ofran#a vietii
noastre si !artii!are la jertfa lui $ristos
6ctul aducerii darurilor la S!ntul 6ltar n cadrul Intrarii Mari a reprezentat nca de la nceput,
cu toata simplitatea ritualului, actul /ert!elnic al .isericii de a-I o!eri lui Dumnezeu o!randa
vietii noastre. Dezvoltarea ritualului pna la !orma de azi a accentuat acest sim"olism.
ristos S-a /ert!it pe Sine o data pentru totdeauna cuprinzndu-ne pe toti n /ert!a Sa. Fert!a
este e3presia !ireasca a dragostei adevarate, nsasi taina S!intei (reimi !iind taina /ert!ei
desavrsite pentru ca este taina dragostei desavrsite. Fert!a desavrsita a lui ristos a !acut
posi"ila restaurarea noastra n starea de /ert!elnicie. :oi suntem c0emati ca, la rndul
nostru, sa ne /ert!im lepadndu-ne cu totul de egoismul nostru si daruindu-ne n ristos lui
Dumnezeu pentru a nvia mpreuna cu 'l. ;iata .isericii, !iind viata 5ui n noi si viata noastra
n 'l este, in mod necesar, o viata /ert!elnica, o ndreptare iu"itoare eterna spre Dumnezeu.
Fert!a lui ristos implica asadar /ert!a noastra ca atitudine esentiala si act esential al
.isericii, noua umanitate restaurata )2-.
Prin pregatirea Cinstitelor Daruri la Proscomidie /ert!ele individuale ale !iecaruia,
concretizate n darurile de pine si vin, s-au unit n /ert!a .isericii si aceasta /ert!a a .isericii
este aratata ca !iind mpartasire din /ert!a lui ristos. 6cum, prin aducerea cinstitelor daruri
pe S!nta Masa, .iserica se aduce pe sine nsasi, ceea ce nseamna ca aduce pe ristos, caci
.iserica este (rupul 5ui, iar 'l este Capul .isericii. Dar ristos nsusi este &&el ce aduce si &el
ce (e aduce&. 6st!el /ert!a noastra, /ert!a .isericii, este /ert!a lui ristos )=-. Prin o!randa
eu0aristica noua ni se da nepretuita posi"ilitate de a participa la /ert!a lui ristos, la o!randa
Sa unica, mplinindu-ne vocatia /ert!itoare. Intrarea Mare ne constientizeaza ca cel ce a venit
la 5iturg0ie sa primeasca si nu sa daruiasca nu a nteles ca a !i madular al .isericii nseamna,
nainte de toate, participare la /ert!a lui ristos.
#n decursul timpului Intrarii Mari i se adauga o sim"olistica tot mai comple3a, !apt care a
in!luentat la rndul sau devoltarea ritualului. 6st!el, la s!rsitul secolului al I;-lea, (eodor de
Mopsuestia vede n Intrarea Mare purtarea solemna a trupului mort al Mntuitorului spre
mormnt )?-. 6ltii o considera o punere n scena liturgica a intrarii trium!ale a Domnului n
Ierusalim )1@- sau c0iar un sim"ol al celei de a doua veniri a Mntuitorului )11-.
#n nc0eierea acestei priviri sumare asupra istoricului, rnduielii si semni!icatiei Intrarii mari
putem spune mpreuna cu S!ntul Ma3im Marturisitorul ca acest ritual sim"olizeaza &nceputul
si sfrsitul nvataturii celei noi, care ni se va mpartasi n cer, cu privire la iconomia lui
Dumneeu cea catre noi si descoperirea tainei mntuirii noastre, care se afla n adncurile
nepatrunse ale tainei dumneeiesti&)1<-.
3ote'
1. EregorN Di3, (0e S0ape o! t0e 5iturgN, 5ondon, 1?,A, p.,=
<. *o"ert (a!t, Ereat 'ntrance. 6 0istorN o! t0e (rans!er o! Ei!ts and ot0er Preana!oral *ites
o! t0e 5iturgN o! St. Fo0n C0rNsostom, second edition, *oma, 1?2=, p. 11-A@
B. I"idem, p. B
,. Dionisie de $urna, 'rminia picturii "izantine, .ucuresti, <@@1, p. 1=B, A. E. Millet,
Monuments de lV6t0os, Paris, 1?<2, p. +,
A. Desi n partile esentiale ritualul este acelasi, totusi e3ista di!erente n ceea ce priveste
practica di!eritelor .iserici 9rtodo3e distingndu-se un ritual grec, unul slav si c0iar unul
romnesc care a suportat in!luente din am"ele parti
91
+. *o"ert (a!t, Ereat 'ntrance, p. 1@
2. 6le3ander Sc0memann, 5iturgN and 5i!e, :eM WorK, 1?=B, p. A@
=. 6le3andre Sc0memann, 'u0aristia. (aina #mparatiei, 'd. 6nastasia, .ucuresti, p. 1<+
?. Cate0eza 8; "aptismala, la Pr. 'ne .raniste, 5iturgica speciala, p. BA+.
1@. S!. E0erman al Constantinopolului, :icolae Ca"asila
11. S!ntul Simeon al (esalonicului
1<. MNstagogia, 8;I
92
222I
3imeni nu este vre#ni...
7nul dintre scopurile principale ale ritualurilor Intrarii mari este pregatirea du0ovniceasca a
slu/itorilor pentru aducerea S!intei Fert!e. 7n loc important n acest sens l ocupa rostirea n
taina de catre preot a rugaciunii &%imeni nu este vrednic& dupa ec!onisul &&a sub stapnirea
ta totdeauna fiind paiti, !ie slava sa naltam, !atalui si 0iului si (fntului Duh...; al celei de
a doua rugaciuni pentru credinciosi, n timp ce credinciosii intoneaza eruvicul.
+ugaiunea este rostita #e atre !reot !entru sine
*ugaciunea din timpul cntarii 0eruvimice, desi apare n cele mai vec0i manuscrise liturgice,
nu !ace parte din structura originara a 5iturg0iei. 'ste pro"a"il o rugaciune de origine
monastica, adoptata la Marea .iserica )S!nta So!ia- din Constantinopol n a doua /umatate a
secolului al 8-lea. 'a du"leaza oarecum att rugaciunea punerii nainte spusa dupa asezarea
darurilor pe S!nta Masa ct si rugaciunile pentru credinciosi, su"liniind si dezvoltnd ideile
cuprinse n acestea. Cuprinznd numeroase citate si aluzii scripturistice, se distinge de
celelalte rugaciuni ale S!intei 5iturg0ii att prin !aptul ca este adresata lui ristos si nu lui
Dumnezeu (atal ct si prin !aptul ca este rostita de catre preot pentru sine, la persoana I
singular, si nu n numele comunitatii.
+as!un#erea !ersonala a !reotului !entru !linatatea vietii biseriesti
#nainte de aducerea darurilor pe S!nta Masa si savrsirea /ert!ei !ara de snge, rugaciunea
&%imeni nu este vrednic&, de o !rumusete si pro!unzime aparte, e3prima cutremurul cu care
preotul tre"uie sa-si mplineasca mareata slu/ire, constiinta nevredniciei sale si a nevoii de a
primi a/utorul de sus.
#n acelasi timp ea i atrage atentia preotului asupra raspunderii personale pe care o are, caci
numai 0irotonia nu l !ace n mod automat un slu/itor vrednic. &.iserica nu neaga validitatea
tainelor savrsite de orice popa, !ie "un, !ie rau, nsa .iserica totodata cunoaste si toata
n!ricosatoarea realitate a dependentei vietii "isericesti de demnitatea sau nedemnitatea
acelora carora le este ncredintata iconomia tainelor lui DumnezeuX&.
6sadar, ceea ce tre"uie sa cautam nu este minimul, validitatea, ci plinatatea vietii n ristos
traita n .iserica n slu/"e si, n mod deose"it, n S!nta 5iturg0ie.
' nevoie ca !iecare, preot sau laic, sa se straduiasca ca, n puterea S!ntului Du0, sa se ridice
la naltimea slu/irii sale. De aceea rugaciunea preotului pentru sine se completeaza n mod
!ericit cu cntarea 0eruvimica ce ne ndeamna pe toti sa lepadam toata gri/a cea lumeasca
pentru a-5 putea primi pe ristos.
Tluirea rugaiunii
3imeni #intre ei legati u !ofte si u #esfatari tru!esti nu este vre#ni sa vina( sa se
a!ro!ie( sau sa slujeasa Tie( %m!aratul Slavei 4Psalm <=( >-?@5A ai a sluji Tie este luru
mare si "nfriosator hiar !entru !uterile ele eresti.
*ugaciunea de"uteaza cu a!irmarea neputintei oricarei !apturi omenesti de a se ridica la
vrednicia slu/irii lui Dumnezeu &caci este lucru mare si nfricosator& c0iar si pentru ngeri. De
93
alt!el eruvicul ne avertizeaza ca, participnd la S!nta 5iturg0ie, noi nc0ipuim puterile
ngeresti. (itlul de #mparat al slavei este preluat din Psalmul <B, 2-1@ unde se precizeaza ca
#mparatul slavei este &Domnul (<ahve) &el tare si puternic, Domnul &el tare n raboi&.
6plicnd lui ristos, caruia i este nc0inata rugaciunea, aceasta titulatura, noi a!irmam
implicit dumnezeirea sa.
&ar totusi( !entru iubirea Ta #e oameni ea negraita si nemasurata( nemutat si
neshimbat Te-ai faut om( si 0rhiereu Te-ai faut noua( si( a un Sta!n a toate( ne-ai #at
slujba sfnta a aestei jertfe liturgie si fara #e snge.
Cunoscnd neputinta omeneasca, &Dumneeu asa a iubit lumea, nct pe 0iul (au &el /nul-
%ascut 9-a dat ca oricine crede n 7l sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica& )Ioan B, 1+-. Potrivit
nvataturilor !ormulate la sinoadele III si I; ecumenice ),B1 respectiv ,A1-, $iul lui Dumnezeu
s-a !acut om adevarat nsa a ramas si Dumnezeu adevarat, !irea omeneasca unindu-se cu cea
dumnezeiasca n persoana Mntuitorului Iisus ristos neamestecat si nesc0im"at, nempartit si
nedespartit. *ugaciunea noastra preia termenul atreptos )nesc0im"at- al acestei de!initii
dogmatice pentru a su"linia unirea celor doua !iri n persoana Mntuitorului.
ristos, aducndu-se pe Sine nsusi ca /ert!a unica si atotcuprinzatoare, S-a aratat a !i
6r0iereu desavrsit4 &sfnt, fara de rautate, fara de pata, osebit de cei pacatosi, si mai
presus dect cerurile& )'vrei 2, <+-. 'l este 6r0iereul nostru cel mare care a stra"atut cerurile
)'vrei ,, 1A- si care, !iind Dumnezeu adevarat si om adevarat, poate su!eri cu noi n
sla"iciunile noastre, ispitit ntru toate dupa asemanarea noastra, a!ara de pacat )'vrei ,, 1+-.
Preotia lui ristos se mplineste vesnic n .iserica !iindca 'l &a dat preotului sfnta slu.ire
vauta a .ertfei liturgice fara de snge, adica l-a facut organ constient prin care 7l nsusi $si
actualieaa .ertfa de pe =olgota n mod nesngeros spre mpartasirea credinciosilor cu ea
sub chipuri vaute&.
Ca singur Tu( &oamne &umnezeul nostru( sta!nesti ele eresti si ele !amntesti 4I Paral
<B( ??5( Care Te !orti !e saunul el #e heruvimi( &omn al serafimilor si %m!aratul lui
Israel 4Sofonie =( ?CA Ioan ?( DB5( Cel e singur esti Sfnt si "ntru sfinti Te o#ihnesti 4Isaia
C>( ?C5.
*ugaciunea insista asupra !aptului ca 6r0iereul nostru, Cel care este alaturi de noi n
sla"iciunile noastre si a ncredintat preotului slu/irea vazuta a /ert!ei celei !ara de snge, este
Dumnezeul cel 6totputernic, Cel singur S!nt. Pentru a e3prima cu ct mai multa putere acest
lucru sunt preluate sau para!razate o serie de e3presii "i"lice care ni-l descopera pe
Dumnezeu. :e alaturam lui David care l slaveste pe Dumnezeu spunnd4 &!oate cte sunt n
cer si pe pamnt sunt ale !ale) a !a este, Doamne, mparatia si !u esti mai presus de toate,
ca unul ce mparatesti peste toate& )I Paral <?, 11-. Iar proorocul So!onie #l numeste
#mparatul lui Israel )So!onie B, 1A-, e3presie preluata de :atanael pentru a-5 numi pe ristos
)Ioan 1, ,?-.
&ei !e Tine Te rog( Cel e Singur esti bun 4*atei ?B( ?>5 si bine-asultator( auta s!re
mine !aatosul si netrebniul robul Tau 4Lua ?>( ?@5 si "mi urateste sufletul si inima #e
ugete vilene 4.vrei ?@( <<5A si "nvre#nieste-ma 4II Corinteni =( E5( u !uterea Sfntului
Tau &uh( !e mine( el e sunt "mbraat u harul !reotiei( sa stau "naintea Sfintei Tale
*ese aesteia( si sa jertfes Sfntul si Preauratul Tau Tru! si Sfntul Snge. Cai la Tine
vin( !len#u-mi grumajii mei si ma rog Tie' sa nu "ntori fata Ta #e la mine 4Psalm ?D<(
>5( nii sa ma le!ezi #intre slujitorii Tai 4%nt B( D5( i binevoieste sa-ti fie a#use #arurile
aestea #e mine( !aatosul si nevre#niul robul Tau.
94
#n !ata lui Dumnezeu, despre Care #nsusi ristos ne spune ca este Cel singur "un )Matei 1?,
12-, preotul se vede asa cum este adica pacatos, plin de cugete viclene, sluga netre"nica ce
ncearca sa !aca ceea ce este dator sa !aca )5uca 12, 1@-. *ealiznd ct este de nevrednic si
pune nade/dea n Cel care l-a c0emat la slu/irea aceasta m"racndu-l n 0arul preotiei
cernd sa-l nvredniceasca, precum pe S!ntul 6postol Pavel )II Corinteni B, +-, sa !ie slu/itor
al Sau si sa aduca S!nta Fert!a.
Ca Tu esti Cel e a#ui si Cel e Te a#ui 4esti a#us5( Cel e !rimesti si Cel e Te "m!arti
4esti "m!artit5( $ristoase &umnezeul nostru( si Tie slava "naltam( "m!reuna si Celui fara #e
"ne!ut al Tau Parinte si Preasfntului si Bunului si #e viata faatorului Tau &uh( aum si
!ururea si "n veii veilor. 0min.
#nc0eierea rugaciunii ni-5 descopera pe ristos n mi/locul .isericii Sale ca adevarat slu/itor al
S!intei 5iturg0ii, n acelasi timp /ert!itor, /ert!a si primitor al /ert!ei. Pentru a e3prima
aceasta sunt !olosite patru participii preluate dintr-o omilie a lui (eo!il al 6le3andriei
)atri"uita initial S!ntului C0iril al 6le3andriei- rostita n Foia Mare a anului ,@@4 &&el ce aduci
si &el ce !e aduci (esti adus), &el ce primesti si &el ce !e mparti (esti mpartit)&. $olosirea
celui de al treilea participiu )Cel ce primesti- a dat nastere la mi/locul secolului al 8II-lea, la
o puternica controversa teologica ca urmare a contestarii calitatii de primitor a /ert!ei a lui
ristos de catre un oarecare SoteriK0os Panteugenes, candidat pentru scaunul de patriar0 al
6ntio0iei. Doua sinoade tinute la Constantinopol n 11A+ si 11A2 au e3primat nvatatura
ortodo3a potrivit careia Iisus ristos n 'u0aristie si pe Cruce ca om se aduce lui Dumnezeu iar
ca Dumnezeu primeste aceasta /ert!a n unire cu (atal si cu Du0ul.
Preotul nu se se!ara #e re#iniosi
Preotul este organul vazut prin care ristos aduce si este adus ca /ert!a de unde se vede nca
o data responsa"ilitatea lui n!ricosatoare. Dar preotul nu monopolizeaza slu/irea. 'l devine
organ vazut prin care lucreaza ristos n virtutea 0irotoniei prin care primeste preotia
Mntuitorului pe care 6cesta a ncredintat-o .isericii, (rupul Sau. (oti slu/esc la 5iturg0ie,
!iecare nsa n rndul treptei sale si !ara ca slu/irile sa se con!unde. Preotul nu se separa de
credinciosi n aducerea S!intei Fert!e ci este nti-statatorul adunarii eu0aristice a!irmnd
prin aceasta unirea tuturor, clerici si laici, n slu/irea S!intei 5iturg0ii.
3ote'
1. *o"ert (a!t, Ereat 'ntrance. 6 0istorN o! t0e (rans!er o! Ei!ts and ot0er Preana!oral *ites
o! t0e 5iturgN o! St. Fo0n C0rNsostom, second edition, *oma, 1?2=, p. 1<@-1B,
<. Doar nca trei rugaciuni ale 5iturg0iei sunt adresate lui ristos4 rugaciunea anti!onului al
III-lea, *ugaciunea de dinainte de 'vang0elie si rugaciunea naltarii S!ntului 6gnet
B. 6le3andre Sc0memann, 'u0aristia. (aina #mparatiei, 'd. 6nastasia, .ucuresti, p. 1<1
,. Pr. Pro!. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3a, Craiova,
1?=+, p. <<2
A. M. *ic0ard, 7ne 0omelie de (0eop0ile dV6le3andrie sur lVinstitution de lV'uc0aristie n
*evue dVistoire 'cclesiastiPue 888III )1?B2-, p. ,+-A+
+. Pentru amanunte vezi *oman Huzec, Cristologie et soteriologiPue de la priere de lV0Nmne
de c0eru"ins n 5e C0rist dans la liturgie. Con!erences Saint-Serge, *oma, 1?=1, p. B+B-B2+
95
222II
$eruviul
'lement caracteristic al Intrarii Mari, cu mare impact asupra credinciosilor, eruvicul este
cntarea lenta si mareata intonata la strana n care melodia si cuvintele se unesc pentru a ne
pregati du0ovniceste sa-5 primim pe ristos, #mparatul tuturor, Care se /ert!este pentru noi.
Denumirea de eruvic sau Imn 0eruvimic vine de la a!irmatia acestei cntari ca noi, cei care
participam la S!nta 5iturg0ie, i nc0ipuim tainic pe 0eruvimii care intoneaza cntarea ntreit
s!nta &facatoarei de viata !reimi&. Prin e3tensie tot denumirea de eruvic se !oloseste si
pentru imnele speciale care se cnta n timpul Intrarii Mari n Foia si Sm"ata Mare si anume
&&inei !ale celei de !aina& si respectiv &(a taca tot trupul&. Conceput initial sa !ie cntat
continuu, 0eruvicul este ntrerupt, din secolul al 8II-lea de pomenirile rostite de preot cu
voce tare, pastrndu-si nsa unitatea.
$eruviul a fost intro#us "n anul C>D
eruvicul nu a !ost prezent de la nceput n rnduiala S!intei 5iturg0ii ci a !ost introdus doar
n a doua /umatate a secolului al ;I-lea. #n primele secole, ritualul Intrarii Mari !iind !oarte
simplu, darurile erau aduse de catre diaconi n tacere, n timp ce credinciosii si dadeau
sarutul pacii. Spre s!rsitul secolului al I;-lea, desi aducerea darurilor capata o solemnitate
deose"ita !iind interpretata ca purtarea lui ristos spre patima si mormnt, ea se savrseste
n continuare n tacere. 6ceasta tacere, considera (eodor de Mopsuestia, este impusa de
reculegerea si teama cu care tre"uie sa participam la acest moment )1-.
Istoricul Cedrenus, n lucrarea sa istorianum compendium )secolul 8I- ne in!ormeaza ca
Imnul 0eruvimic a !ost introdus n timpul mparatului "izantin Iustin II )A+A-A2=- n anul A2,,
patriar0 !iind Ioan III Scolasticul )A+A-A22-. (ot atunci s-a 0otart ca n Foia Mare sa se cnte
imnul &&inei !ale celei de !aina&.
Pro!esorul *o"ert (a!t a lansat ipoteza ca nainte de introducerea 0eruvicului se cntau
anti!onic )<-, cu re!renul 6liluia, versetele 2-1@ ale Psalmului <B4 &>idicati, capetenii, portile
voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra $mparatul slavei. &ine este acesta
$mparatul slavei? Domnul &el tare si puternic, Domnul &el tare n raboi. >idicati, capetenii,
portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra $mparatul slavei. &ine este acesta
$mparatul slavei? Domnul puterilor, -cesta este $mparatul slavei&. #n anul A2,, sustine el,
eruvicul propriu-zis s-a adaugat re!renului 6liluia. #n perioada urmatoare, pna n secolul al
8-lea, s-a renuntat la versetele din psalmi ramnnd doar Imnul 0eruvimic si 6liluia )B-.
Cntarea &(a taca tot trupul& este preluata din rnduiala 5iturg0iei S!ntului Iaco", nlocuind
din secolele 8I-8II, eruvicul o"isnuit la 5iturg0ia S!ntului ;asile cel Mare din Sm"ata Mare.
0#verbul 8aum8 e-!rima im!erativul le!a#arii ime#iate a grijii lumesti
(e3tul romnesc al eruvicului este o traducere a variantei slave a acestuia4
&%oi care pe heruvimi cu taina nchipuim si facatoarei de viata !reimi ntreit sfnta cntare
aducem, toata gri.a cea lumeasca acum sa o lepadam... ca pe $mparatul tuturor sa-9 primim,
pe &el, de cetele ngeresti, nevaut ncon.urat. -liluia. -liluia. -liluia.&
Di!erenta !ata de te3tul grecesc actual consta n prezenta adver"ului &acum& si n !olosirea
e3presiei &aducem& )cntarea ntreit s!nta- n loc de &cntam&.
96
Manuscrisele vec0i ale S!intei 5iturg0ii nu cuprind de o"icei te3tele cntarilor ci doar ale
rugaciunilor de aceea este greu de reconstituit te3tul originar al eruvicului. (otusi analiza
manuscriselor care cuprind aceasta cntare ne indica prezenta adver"ului &acum& n te3tul
grecesc pna prin secolul al 8;I-lea. 6sadar varianta slava pastreaza !orma vec0e a imnului.
*eintroducerea acestui adver" n ultima editie a 5iturg0ierului romnesc )<@@@- este salutara
deoarece el ntareste mesa/ul eruvicului e3primnd imperativul lepadarii imediate, &acum&,
a gri/ii lumesti pentru a putea aduce cntarea ntreit s!nta si a-5 primi pe #mparatul tuturor.
;arianta slava &aducem& )cntarea ntreit s!nta- vine pro"a"il din con!uzia lui prosagontes
)aducem- cu prosadontes )cntam- ntlnit n toate manuscrisele grecesti. (otusi nu este
gresit a spune ca &aducem& cntarea ntreit s!nta avnd n vedere !aptul ca si n alte
conte3te se vor"este despre aducerea unei cntari )de e3emplu n rugaciunea trisag0ionului-.
$eruviul ne #eso!era slava si !uterea %m!aratiei erurilor are ni s-a #eshis "n $ristos
(ema centrala a eruvicului este legata de semni!icatia Intrarii Mari. Prin aducerea darurilor
la altar .iserica se aduce pe sine nsasi !acndu-se partasa /ert!ei lui ristos pentru ca ea este
(rupul 5ui. Dar ristos nsusi este &&el ce aduce si &el ce (e aduce, &el ce primeste si &el ce
(e mparte&.
6sadar Intrarea Mare este o e3presie sim"olica a asumarii /ert!ei de catre ristos si a
participarii noastre la aceasta /ert!a perceputa ca o intrare trium!ala a #mparatului tuturor
ncon/urat de puterile ngeresti. &$mparatul tuturor se .ertfeste aratndu-ne adevarata
stapnire pe care o cstiga prin aceasta peste suflete ca &el mai adevarat $mparat. 7ste
parado6ul $mparatului care se .ertfeste aratnd marea putere a lui Dumneeu care ridica
lumea din haos prin iubire si n vederea unei iubiri vesnice si fericite n $mparatia (fintei
!reimi&),-. Dumnezeu, sculndu-5 pe ristos din morti si asezndu-5 de-a dreapta Sa n ceruri
&toate le-a supus sub picioarele 9ui, si, mai presus de toate, 9-a dat pe 7l cap ,isericii&
)'!eseni 1, <@-<<-. eruvicul ne descopera slava si puterea #mparatiei cerurilor care ni s-a
desc0is n ristos noua, mem"rilor .isericii, unindu-ne cu puterile ngeresti n slavirea
(reimii,.
$eruviul este o intro#uere la Liturghia re#iniosilor !regatin#u-ne !entru "m!artasirea
u $ristos
#n evlavia populara eruvicul este perceput de regula ca re!erindu-se strict la Intrarea Mare
ntelegnd ca urmare prin primirea &$mparatului tuturor& ntmpinarea procesiunii Intrarii
Mari. 6st!el uneori se a/unge la e3agerari nemai!acndu-se di!erenta ntre darurile consacrate
si cele neconsacrate. Dupa cum o"serva :icolae Ca"asila, unii se nc0ina darurilor purtate la
;o0odul Mare socotindu-le drept (rup si Snge al 5ui ristos )A-. Pro"a"il din acelasi motiv
unii credinciosi doresc sa !ie atinsi pe cap cu S!ntul Potir.
Dar eruvicul nu se re!era doar la Intrarea Mare. 6naliza te3tului sau scoate n evidenta
!aptul ca acesta este o introducere la ntreaga actiune liturgica ce urmeaza, de la ana!ora la
mpartasire. 6ceasta interpretare a imnului 0eruvic este con!irmata de patriar0ul 'uti0ie al
Constantinopolului care )n sec. ;I- protesteaza mpotriva celor care credeau ca psalmul
cntat atunci n timpul Intrarii mari se re!era strict la acea procesiune )+-. (eodor de 6ndida
interpreteaza n acelasi sens4 &*mnul heruvic, care se cnta, ndeamna pe toti sa fie mai cu
luare aminte de acum si pna la sfrsitul 9iturghiei, lasnd toata gri.a de aici, ca sa
primeasca pe Marele $mparat, prin mpartasire&)2-. 6ceasta interpretare a !ost preluata n
Comentariul lui So!ronie al Ierusalimului si interpolata n cel al S!ntului E0erman al
Constantinopolului.
(ermenul grecesc !olosit pentru primirea lui ristos este ipodehomai, care nseamna a primi
97
n comuniune, a se mpartasi, la !orma de participiu viitor (ipode6omenoi). 6cest termen este
!olosit n mod curent pentru mpartasirea cu (rupul si Sngele Domnului iar !orma de
participiu viitor ne arata ca se re!era la npartasirea care va urma n cadrul 5iturg0iei.
Privind eruvicul nu ca pe o parte izolata a 5iturg0iei ci n legatura cu ceea ce va urma, ca o
pregatire pentru ana!ora si #mpartasire ntelegem ca cntarea ntreit s!nta pe care o aducem
nc0ipuindu-i tainic pe 0eruvimi este imnul ngeresc &(fnt, (fnt, (fnt, Domnul (avaot...&
pe care l vom cnta n timpul ana!oralei. Iar ndemnul de a lepada toata gri/a lumeasca este
o anticipare a e3clamatiei &(us sa avem inimile8& de dinainte de ana!ora.
6sadar Imnul 0eruvimic i nvata pe credinciosi ca ei, care vor cnta cntarea ntreit s!nta a
0eruvimilor )S!nt, S!nt, S!nt Domnul SavaotG din timpul ana!oralei- tre"uie sa lase toata
gri/a cea lumeasca )sus sa avem inimile- ca sa-5 primeasca pe ristos prin mpartasire.
6ceiasi invatatura este e3primata si de cele doua 0eruvice speciale din Sm"ata si Foia Mare4
Sa taca tot trupul omenesc si sa stea cu !rica si cu cutremur si nimic pamntesc ntru sine sa
nu gndeasca )cu alte cuvinte sa lepadam toata gri/a lumeasca, sus sa avem inimile-> ca
#mparatul mparatilor si Domnul domnilor merge sa se /ung0ie si sa se dea spre mncare
credinciosilor )mpartasirea-. Si merg naintea 5ui cetele ngeresti, cu toata capetenia si
puterea, 0eruvimii cei cu oc0i multi si sera!imii cei cu cte sase aripi, !etele acoperindu-si si
cntnd cntarea4 6liluia, 6liluia, 6liluia.
eruvicul din Foia Mare e3prima !aptul ca ntreaga 5iturg0ie a credinciosilor este o
actualizare a Cinei celei de (aina. 6st!el si acest 0eruvic este o pregatire pentru restul
slu/"ei4
Cinei (ale celei de (aina, $iul lui Dumnezeu, astazi partas ma primeste, ca nu voi spune
vra/masilor (ai (aina (a, nici sarutare ti voi da ca Iuda, ci ca tl0arul marturisindu-ma strig
(ie4 Pomeneste-ma, Doamne, ntru #mparatia (a.
#n concluzie putem spune ca eruvicul este o pregatire pentru ntreaga 5iturg0ie a
credinciosilor atragndu-ne atentia asupra privilegiului n!ricosator de a participa la aceasta
alaturi de puterile ngeresti si nc0ipuind tainic pe 0eruvimi. Scopul acestei participari este
primirea lui ristos, #mparatul tuturor, prin mpartasire. Pentru a ne !ace vrednici de aceasta
este nevoie sa lepadam toata gri/a cea lumeasca.
3ote'
1. 9milia 1A, <, la *o"ert (a!t, Ereat 'ntrance. 6 0istorN o! t0e (rans!er o! Ei!ts and ot0er
Preana!oral *ites o! t0e 5iturgN o! St. Fo0n C0rNsostom, second edition, *oma, 1?2=, p. B+
<. Cntarea anti!onica consta n cntarea alternativa a versetelor din psalm si a re!renului
B. *o"ert (a!t, Ereat 'ntrance. 6 0istorN o! t0e (rans!er o! Ei!ts and ot0er Preana!oral *ites
o! t0e 5iturgN o! St. Fo0n C0rNsostom, second edition, *oma, 1?2=, p. +=-11=
,. Pr. Pro!. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3a, Craiova,
1?=+, p. <B@
A. :icolae Ca"asila, (lcuirea Dumnezeiestii 5iturg0ii, 88I;,.ucuresti, 1?=?, p. +,
+. 'pistola catre papa ;igiliu despre Pasti si S!. 'u0aristie, = )P.E.- t 5888;I, col. <,@@-<,1@-,
la '. .raniste, 5iturgica speciala, p. B@A.
2. Comentariul liturgic al lui (eodor, episcop de 6ndida, 8;III, trad. de Pr. :ic. Petrescu n
.9*, nr. B-,L1?21, p.B1@
98
222III
Proesiunea u Cinstitele &aruri
*itualul central al Intrarii Mari l constituie procesiunea cu darurile de pine si vin care ncepe
de la Proscomidiar, continua prin "iserica si se nc0eie cu asezarea darurilor pe S!nta Masa.
6cest ritual da sensul ntregii parti a 5iturg0iei cunoscuta su" denumirea de Intrarea Mare ca
actualizare a luarii pinii si vinului de catre Mntuitorul ristos la Cina cea de (aina.
Ca#irea simbolizeaza jertfa bine !rimita #e &umnezeu
7n rol important n procesiunea cu Cinstitele Daruri l are cadirea. 6st!el aducerea darurilor
este pregatita de tamierea altarului, iconostasului si a credinciosilor. Cadelnita este purtata
n procesiune iar darurile sunt cadite dupa asezarea lor pe S!nta Masa.
Credinciosul ortodo3 de azi, !amiliarizat cu !olosirea din plin a tamiei n slu/"a ar putea !i
surprins sa a!le ca mult timp tamia nu a !ost acceptata n cultul crestin !iind asociata cu
/ert!ele pagne, idolesti )1-. Doar din secolul al I;-lea, cnd nu mai era pericolul con!uziei cu
/ert!ele pagne, tamia este introdusa n cult a/ungnd curnd un element important al
slu/irii crestine.
(rans!ormarea prin arderea tamiei a materiei "rute n "una-mireasma ce se nalta la cer este
un sim"ol al /ert!ei "ine-primite de Dumnezeu la care suntem c0emati !iecare. Dar noi stim
ca singura /ert!a placuta lui Dumnezeu este cea a lui ristos Care S-a dat pe Sine #nsusi
pentru viata lumii si ne-a adunat pe toti n /ert!a Sa. De aceea numai n ristos si n puterea
Du0ului S!nt pe care 'l ni 5-a daruit putem ca &pe noi nsine si unii pe altii si toata viata
noastra& sa i-o aducem lui Dumnezeu /ert!a &ntru miros de buna mireasma duhovniceasca&.
Intrarea Mare e3prima tocmai actul nostru /ert!elnic de a-i o!eri lui Dumnezeu o!randa vietii
noastre ca participare la /ert!a lui ristos. De aceea cadirea pregateste si nsoteste acest
ritual ntarindu-i sim"olismul.
Initial se tamiau doar Cinstitele Daruri nainte de ridicarea lor de la Proscomidiar si dupa
asezarea lor pe S!nta Masa, cadelnita !iind purtata n procesiune. #n urma Proscomidiei
Cinstitele Daruri sunt c0ipuri )antitNpa- ale (rupului si Sngelui Domnului iar pe S!ntul Disc
este asezata sim"olic ntreaga .iserica n /urul lui ristos n stare de /ert!a. (amierea lor
arata si cinstirea pe care le-o acordam dar sensul principal ramne cel de /ert!a "ine primita
de Dumnezeu. De aceea ulterior s-a adaugat cadirea altarului, a iconostasului si a
credinciosilor. #n vec0ime cadirea o !acea diaconul, rnduiala pastrata de rusi pna astazi. 5a
noi, ca de alt!el si la greci, s-a luat o"iceiul ca sa cadeasca protosul.
Dincolo de semni!icatia sa sim"olica, "una mireasma a tamiei, mpletindu-se cu cntarea
lina a eruvicului, cu lumina calda a candelelor si a lumnarilor se adauga !rumusetii lumii
trans!igurate de 0ar revelata de ar0itectura locasului, de icoane si !resce, antrennd
participarea noastra totala, nu numai cu mintea ci si cu inima si cu toate simturile trupesti la
taina /ert!ei, lepadnd toata gri/a lumeasca pentru a-5 primi pe #mparatul tuturor.
S!alarea minilor arata uratia eruta elor e slujes
6tunci cnd slu/este episcopul, dupa cadire, ca o pregatire pentru aducerea s!intei /ert!e,
acesta si spala minile, semn al curatiei ceruta celor ce slu/esc la altar. Pna n secolul al 8II-
lea si spalau minile att episcopul ct si preotii, dar numai dupa asezarea darurilor pe
S!nta Masa. Din secolele 8II-8III spalarea pe mini a preotilor se muta nainte de
99
Proscomidie, n cadrul intrarii Mari spalndu-se numai episcopul sau preotul protos n cazul n
care nu slu/ea episcopul. Din secolul al 8;I-lea numai episcopul se mai spala n acest moment
al slu/"ei.
La !roesiune mult tim! au !artii!at numai #iaonii
5iturg0ia !iind (aina .isericii si (aina lui ristos, (aina mplinirii .isericii ca (rup al lui ristos,
ne descopera c0ipul .isericii pe care aceasta este c0emata sa-l realizeze n viata sa. De aceea
slu/irea liturgica tre"uie sa e3prime locul si !unctia !iecarui madular n .iserica. #n acest sens
procesiunea cu darurile de pine si vin a !ost nteleasa la nceput ca tinnd de speci!icul
slu/irii diaconilor )<-.
Din cartea $aptele 6postolilor )+,1-+- a!lam ca instituirea diaconilor n .iserica s-a !acut n
vederea slu/irii la mese. 6ceasta slu/ire culmineaza n slu/irea la Masa Domnului, adica la
S!nta 5iturg0ie. 6st!el diaconii, slu/itori prin e3celenta, sunt cei care se ocupa n mod
normal de partea materiala, de asigurarea celor necesare slu/"ei si a conditiilor pentru "una
des!asurare a acesteia, a/utnd protosul. Pe de alta parte episcopul si preotii sunt cei ce se
roaga n numele poporului lui Dumnezeu. 6ceste realitati erau ntelese si traite deplin n
.iserica primara. Ca urmare diaconii erau cei care primeau darurile de pine si vin ale
credinciosilor, le pregateau si le aduceau la altar iar episcopul sau preotul le "inecuvnta.
Intrarea Mare este ast!el unul din momentele 5iturg0iei n care distinctia slu/irilor se
mani!esta cu putere, procesiunea cu Cinstitele Daruri !iind nteleasa pna n secolul al 8II-lea
ca tinnd doar de slu/irea diaconilor. 7lterior si preotii au nceput sa participe la procesiune
dar, pna astazi, numai protosul aseaza pe S!nta Masa Cinstitele Daruri.
+itualul !roesiunii s-a ristalizat la Constantino!ol
Cultul ortodo3 s-a cristalizat la Constantinopol, n special n Marea .iserica S!nta So!ia, dupa
secolul al 8I-lea generalizndu-se n ntreaga lume ortodo3a. 9 privire istorica asupra
evolutiei cultului n .izant ne va a/uta sa ntelegem mai "ine rnduiala de astazi.
Cercetarile ar0eologice au scos n evidenta !aptul ca "isericile din Constantinopol aveau o
ncapere distincta, situata de regula lnga intrare, numita sKevo!ilac0ion )B-. 6ici diaconii
primeau darurile credinciosilor si le pregateau pentru /ert!a. 'piscopul sau preotul protos
venind la 5iturg0ie intra si si m"raca vesmintele n aceasta ncapere dupa care rostea asupra
darurilor rugaciunea punerii nainte de la Proscomidie si mergea n "iserica. Dupa plecarea
cate0umenilor diaconii aduceau la altar darurile ce erau primite de protos si puse pe S!nta
Masa ),-.
Procesiunea cu Cinstitele Daruri a !ost privita la nceput ca un act strict utilitar savrsit de
diaconi n timp ce preotii slu/eau la altar. Dar treptat acest act s-a ncarcat cu o tot mai mare
solemnitate. Daca initial era savrsita n tacere, de la /umatatea secolului al ;I-lea
procesiunea este nsotita de cntarea eruvicului.
#n secolul al 8II-lea la Marea .iserica S!nta So!ia procesiunea era nca savrsita numai de
catre diaconi. 'i paraseau altarul imediat dupa ectenia cate0umenilor si se deplasau la
sKevo!ilac0ion de unde aduceau n procesiune mai multe S!inte Discuri si Potire cu Cinstitele
Daruri )datorita numarului mare de credinciosi- cntnd ei nsisi eruvicul. 'piscopul si
preotii i asteptau n altar, primeau darurile si le asezau pe S!nta Masa n !orma de cruce.
6poi le acopereau cu S!ntul 6er, purtat si el n procesiune, care avea niste dimensiuni
impresionante4 1,A m L <,A m.
100
#n "isericile mici, cu putini slu/itori, n lipsa diaconului, preotul era nevoit sa ia el nsusi parte
la procesiune nca din perioada anterioara. Dar din secolele 8II-8III, odata cu solemnizarea tot
mai accentuata a ritualului Intrarii Mari s-a a/uns ca preotii sa participe la procesiune c0iar si
cnd nu era o nevoie practica pentru aceasta.
Eeneralizarea participarii preotilor la procesiune a dus la aparitia pomenirilor n timpul
acesteia, la nceput cu voce /oasa, ca raspuns la cererea credinciosilor, pentru ca n cele din
urma sa se ntrerupa cntarea eruvicului pentru a !i pomeniti cu voce tare, mai nti
demnitarii prezenti, iar mai apoi si alte categorii de clerici si credinciosi.
9 sc0im"are importanta n ritualul Intrarii Mari s-a produs catre secolul al 8I;-lea odata cu
mutarea locului savrsirii Proscomidiei n latura de nord a altarului. Procesiunea cu Cinstitele
Daruri si pierde ast!el caracterul practic, procesiunea plecnd de acolo unde tre"uie sa
a/unga, adica din altar. Dar ea si pastreaza si c0iar si accentueaza caracterul sim"olic
capatnd o solemnitate tot mai mare.
Proesiunea #e la Liturghia arhiereasa se a!ro!ie mai mult #e !ratia vehe
Diata3a )rnduiala- liturgica a Patriar0ului $ilotei)secolul al 8I;-lea- a consacrat practica de
azi n care se !ace distinctie ntre 5iturg0ia ar0iereasca si cea savrsita de preot.
5iturg0ia ar0iereasca se apropie mai mult de practica vec0e prin !aptul ca episcopul nu ia
parte la procesiune. Dupa ce se spala pe mini, el se nc0ina n !ata S!intei Mese, si cere
iertare de la clericii mpreuna-slu/itori si de la credinciosi si i "inecuvinteaza, apoi merge la
Proscomidiar si da S!ntul Disc ar0idiaconului iar S!ntul Potir preotului protos.
6cestia pleaca n procesiune prin mi/locul "isericii !iind precedati de purtatori de lumnari si
de diaconi care cadesc si urmati de restul preotilor. Din !ata usilor mparatesti episcopul
primeste Cinstitele Daruri si le aseaza pe S!nta Masa.
Cnd nu slu/este episcopul toti slu/itorii iau parte la procesiune. Daca este diacon el primeste
S!ntul Disc de la protos care ia S!ntul Potir. Daca diaconul lipseste protosul ia att S!ntul
Potir ct si S!ntul Disc. 6poi se pleaca n procesiune, mergnd nainte cei ce poarta lumnari
si cadelnita.
#n ceea ce priveste traseul urmat de procesiune n practica diverselor .iserici 9rtodo3e locale
se ntlnesc di!erente semni!icative. 6st!el n .iserica 9rtodo3a Ereaca, iesind din altar,
procesiunea ncon/ura naosul prin nord pentru a-l traversa apoi si a intra prin 7sile
#mparatesti din nou n altar, re!acndu-se ntr-o anumita masura traseul urmat n vec0ime
cnd se pleca din sKevo!ilac0ion. #n practica ruseasca procesiunea este redusa la minim
rezumndu-se la trecerea pe solee, prin !ata iconostasului. :oi ne a!lam oarecum la mi/loc
prin !aptul ca procesiunea trece prin naos e3istnd nsa tendinta, mai ales atunci cnd
"iserica este aglomerata, de a copia practica ruseasca si a nu depasi soleea.
Proesiunea e-!rima "naltarea Biseriii la &umnezeu
Procesiunea din cadrul Intrarii Mari, prin purtarea solemna la altar a darurilor de pine si vin
care ne reprezinta pe noi - .iserica, ne duce naintea lui Dumnezeu. 'a e3prima naintarea
.isericii si naltarea ei catre Dumnezeu, mersul .isericii catre locul ce-i este gatit, adica
catre Scaunul lui Dumnezeu unde ne nalta ristos )A-. #n mod deose"it la 5iturg0ia
ar0iereasca acest lucru este aratat prin primirea darurilor de catre episcop - c0ipul lui ristos
si asezarea lor pe S!nta Masa - sim"ol al #mparatiei lui Dumnezeu. Fert!a noastra, /ert!a
.isericii, este /ert!a lui ristos Care ne nalta n #mparatia Sa.
101
3ote'
1. EregorN Di3, (0e S0ape o! t0e 5iturgN, 5ondon, 1?,A, p ,<2
<. 6le3andre Sc0memann, 'u0aristia. (aina #mparatiei, 'd. 6nastasia, .ucuresti, p. 1<,
B. c!. (.$. Mat0eMs, (0e 'arlN C0urc0es o! Constantinople4 6rc0itecture and 5iturgN, 5ondon,
1?21
,. *o"ert (a!t, Ereat 'ntrance. 6 0istorN o! t0e (rans!er o! Ei!ts and ot0er Preana!oral *ites
o! t0e 5iturgN o! St. Fo0n C0rNsostom, second edition, *oma, 1?2=, p. 12=-<1+
A. 6. Coniaris, Introducere n credinta si viata .isericii 9rtodo3e, .ucuresti, <@@1, p.AA
102
222I/
Pomenirile #e la Intrarea *are
#n rnduiala de astazi a S!intei 5iturg0ii cntarea eruvicului, care nsoteste procesiunea cu
Cinstitele Daruri din cadrul Intrarii Mari, este ntrerupta de rostirea pomenirilor dupa modelul
rugaciunii adresata Mntuitorului de catre tl0arul de pe cruce4&+omeneste-ma Doamne cnd
vei veni ntru $mparatia !a8& )5uca <B, ,<-.
Pomenirile a!ar "n seolul al 2II-lea si "ne! sa fie rostite u voe tare "n seolul al 2I/-lea
5a nceput eruvicul se cnta nentrerupt pe toata durata des!asurarii procesiunii cu
Cinstitele Daruri, de la ridicarea acestora de la proscomidiar si pna la asezarea lor pe S!nta
Masa. Din secolele 8II-8III, odata cu generalizarea participarii preotilor la procesiune alaturi
de diaconi, unele manuscrise cuprinznd rnduiala S!intei 5iturg0ii ne indica !aptul ca preotul
rostea cu voce /oasa, !ara a ntrerupe cntarea, o !ormula de pomenire generala a celor
prezenti. 6cestei !ormule generale i se adauga ulterior o !ormula de pomenire a episcopului
locului )1-.
Din secolul al 8I;-lea ncepe sa !ie rostita cu voce tare, ntrerupndu-se cntarea eruvicului,
pomenirea generala a celor prezenti cu !ormula4 &+e voi pe toti, dreptslavitorilor crestini, sa
va pomeneasca Domnul Dumneeu ntru $mparatia (a, totdeauna, acum si pururea si n vecii
vecilor&. Comentariile liturgice ale S!ntului :icolae Ca"asila )secolul al 8I;-lea- si S!ntului
Simeon al (esalonicului )secolul al 8;-lea- ne sugereaza ca pomenirea se realiza n urma
cererii credinciosilor. (ot cu voce tare erau pomeniti mparatul si patriar0ul, dar numai daca
erau prezenti. #n caz contrar erau pomeniti cu voce /oasa n timpul cntarii eruvicului, asa
cum se !acea si pomenirea altor categorii de clerici si credinciosi care s-au adaugat ulterior.
6ceasta rnduiala de a se rosti cu voce tare doar pomenirea generala a celor prezenti se
pastreaza pna azi n .iserica 9rtodo3a Ereaca. #n sc0im", n practica romneasca, ca de
alt!el si n cea slava, toate pomenirile se !ac cu voce tare.
0 fi !omenit #e &umnezeu "ntru %m!aratia Sa "nseamna a !rimi #arul vietii elei vesnie
Desi intrate mai trziu n rnduiala S!intei 5iturg0ii, pomenirile din timpul procesiunii cu
Cinstitele Daruri sunt e3presia unei atitudini !undamentale a omului naintea lui Dumnezeu.
&>ugaciunea pentru ca Dumneeu sa pomeneasca, sa-si aduca aminte, alcatuieste centrul
ntregii slu.iri divine a ,isericii, a vietii ei ntregi&)<-.
6 !i pomenit de Dumnezeu ntru #mparatia Sa nseamna a !i !acut viu de puterea dragostei 5ui,
a primi darul vietii celei vesnice. Si la nivelul relatiilor dintre oameni a pomeni pe cineva
nseamna a-l !ace ntr-un !el viu n inima mea. Dar aceasta pomenire nu are puterea de a-l
!ace viu cu adevarat, nu este lucratoare asupra lui ci ramne la nivelul meu su"iectiv. Cu
totul altceva este cnd esti pomenit de Dumnezeul cel vesnic, $acatorul cerului si al
pamntului. Prin ntruparea $iului Sau, Dumnezeu si-a aratat dragostea Sa &nebuna& ):icolae
Ca"asila- pentru noi. 6sumnd !irea umana, $iul lui Dumnezeu si-a adus aminte de noi toti si
de aceea ndraznim, precum tl0arul cel de-a dreapta, sa-i cerem sa ne pomeneasca n
#mparatia Sa adica sa ne !aca partasi acesteia. &-sa precum tlharul de-a dreapta e sigur att
de iminenta intrarii lui 'ristos n $mparatia de sus, n care doar revine ca om, caci ca
Dumneeu o are din veci, ct si de moartea lui mntuitoare pentru toti, cerndu-i sa-l
pomeneasca, sa-l duca si pe el n acea $mparatie, asa sunt siguri si cei din biserica att de
intrarea iminenta sau de aflarea $mparatului 'ristos cel nevaut de-a dreapta !atalui n
103
stare de .ertfa pentru noi, ct si de puterea lui de a-i aduce la viata adevarata pe ei si pe
toti cei dragi fie ca sunt nca vii, fie ca sunt adormiti&)B-.
#naintea lui ristos care S-a /ert!it pentru toti si ne-a poruncit sa ne iu"im unii pe altii precum
'l ne-a iu"it pe noi )Ioan 1B, B,-, nu se poate gndi !iecare n mod egoist numai la el nsusi si,
de aceea, rugaciunea de pomenire m"ratiseaza ntreaga .iserica, unindu-ne pe toti, vii si
adormiti, n &amintirea& lui ristos.
Prin !omenirea #iverselor ategorii #e lerii si re#iniosi( vii si a#ormiti( se manifesta
onstiinta soborniitatii Biseriii
Daca slu/este diaconul, pomenirile ncep cu rostirea de catre acesta a !ormulei generale de
pomenire a celor prezenti4 &+e voi pe toti, dreptslavitorilor crestini, sa va pomeneasca
Domnul Dumneeu ntru $mparatia (a, totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor&.
Preotul continua cu celelalte pomeniri4
Pe Prea!ericitul Parintele nostru Patriar0ul ):- Cpe )#nalt-- Preas!intitul )6r0i-- 'piscopul )si
Mitropolitul- nostru ):-D sa-l pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru #mparatia Sa. :e rugam n
primul rnd pentru mntuirea episcopului nostru, cel care, pastrnd continuitatea 0arului si
credintei de la S!intii 6postoli si !iind n comuniune cu ceilalti apostoli garanteaza ramnerea
noastra n unitatea de credinta si iu"ire a .isericii apostolice.
Pe "inecredinciosul poporul romn de pretutindeni, pe crmuitorii tarii acesteia, pe mai marii
oraselor si satelor si pe iu"itoarea de ristos oaste, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru
#mparatia Sa. :e-am nascut n snul unui neam si ne mntuim ca apartinnd acestui neam de
aceea suntem datori sa ne rugam pentru neamul nostru precum si pentru conducatorii nostri,
indi!erent de vrednicia acestora, ei !iind rnduiti sau ngaduiti de Dumnezeu sa conduca
tre"urile lumii acesteia.
Pe !ratii nostri4 preoti, ieromona0i, ierodiaconi, diaconi, mona0i si mona0ii, si pe tot clerul
"isericesc si cinul mona0icesc, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru #mparatia Sa. Clericii
sunt cei ce si-au asumat raspunderea mntuirii credinciosilor si, de aceea, au nevoie n mod
deose"it de rugaciunea tuturor.
Pe adormitii ntru !ericire patriar0i ai .isericii 9rtodo3e *omne, Miron, :icodim, Iustinian si
Iustin, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru #mparatia Sa. Sunt pomeniti aici toti
patriar0ii .isericii noastre adormiti ntru Domnul.
Pe !ericitii si pururea pomenitii ctitori ai s!ntului lacasului acestuia, si pe alti ctitori,
miluitori si "ine!acatori, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru #mparatia Sa. Ctitorii,
miluitorii si !acatorii de "ine sunt cei datorita /ert!ei carora .iserica si poate des!asura
activitatea n mod practic prin savrsirea slu/"elor si mai ales a S!intei 5iturg0ii, mentinnd
ast!el unitatea noastra de credinta.
Pe !ericitii ntru adormire eroii, ostasii si luptatorii romni din toate timpurile si din toate
locurile, cazuti pe cmpurile de lupta, n lagare si n nc0isori pentru apararea patriei si a
credintei stramosesti, pentru ntregirea neamului, pentru li"ertatea si demnitatea noastra,
sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru #mparatia Sa. 'ste o datorie de onoare sa ne rugam
pentru mntuirea celor care s-au /ert!it pentru li"ertatea si demnitatea noastra, pentru
credinta si neam, pentru ca noi sa putem savrsi astazi S!nta 5iturg0ie.
Pe cei ce au adus aceste daruri si pe cei pentru care s-au adus, vii si adormiti, sa-i
pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru #mparatia Sa. 6ceasta pomenire i include pe toti cei ce
104
si-au adus darul de pine )si vin- la altar )toti cei prezenti la slu/"a ar tre"ui sa se regaseasca
aici avnd n vedere !aptul ca participarea la 5iturg0ie ncepe cu aducerea darurilor- precum
si pe toti cei pomeniti la Proscomidie de pe pomelnicele ce nsotesc darurile.
Pe toti cei adormiti din neamurile noastre, stramosi, mosi, parinti, !rati, surori, !ii si !iice,
soti si sotii si pe toti cei dintr-o rudenie cu noi, pe !iecare dupa numele sau, sa-i pomeneasca
Domnul Dumnezeu ntru #mparatia Sa. Cei adormiti au n mod deose"it nevoie de rugaciunea
noastra pentru ca ei nsisi nu mai pot !ace nimic pentru mntuirea lor de unde rezulta marea
noastra responsa"ilitate.
Si pe voi pe toti, dreptslavitorilor crestini, sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru
#mparatia Sa, totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor. Pomenirile se nc0eie cu rostirea
de catre protos a !ormulei de pomenire generala a celor prezenti, singura care n "isericile de
traditie greaca se aude rostita cu voce tare.
Prin toate aceste pomeniri, vii si mortii se unesc n ristos pentru ca acesta sa ne nalte n
#mparatia Sa.
Liturghierul interzie itirea !omelnielor "n aest moment al Liturghiei
5iturg0ierul !ace mentiunea e3presa ca nu se !ac pomeniri nominale de pe pomelnice, asa
cum, din pacate, se mai ntmpla pe alocuri. Pomenirile prezentate mai sus, prevazute de
5iturg0ier, cuprind toate categoriile de clerici si credinciosi, vii si adormiti, inclusiv pe toti cei
de pe pomelnice, care au !ost de alt!el pomeniti la Proscomidie. C0iar si aceste pomeniri
generale sunt, asa cum am vazut, o dezvoltare destul de trzie a 5iturg0iei, rezumndu-se la
greci la una singura. #ncarcarea cu pomeniri nominale duce la prelungirea ne/usti!icata a
acestui moment !iind &o e6agerare a amanuntelor accesorii care duce la necarea actiunii
liturgice principale&),-. 'ste "ine ca att clericii ct si credinciosii sa nteleaga acest lucru si
sa se con!ormeze indicatiilor 5iturg0ierului.
3ote'
1. ;ezi *o"ert (a!t, Ereat 'ntrance. 6 0istorN o! t0e (rans!er o! Ei!ts and ot0er Preana!oral
*ites o! t0e 5iturgN o! St. Fo0n C0rNsostom, second edition, *oma, 1?2=, p. <<?-<B,
<. 6le3andre Sc0memann, 'u0aristia. (aina #mparatiei, 'd. 6nastasia, .ucuresti, p. 1<2
B. Pr. Pro!. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3a, Craiova,
1?=+, p. <B1
,. Pr. Pro!. Dr. Petre ;intilescu, 5iturg0ierul e3plicat, .ucuresti, 1??=, p. <1,-
105
222/
Punerea "nainte a Cinstitelor &aruri
Pregatirea darurilor pentru aducerea S!intei Fert!e, ca scop principal al Intrarii Mari, si
gaseste mplinirea prin asezarea lor pe S!nta Masa. Cinstitele Daruri, care reprezinta o!randa
vietii noastre si /ert!a .isericii !iind, pna la s!intirea lor, c0ipuri )antNtipa- ale (rupului si ale
Sngelui Domnului )1-, sunt puse naintea lui Dumnezeu cu rugaciunea de a !i primite n
&sfntul si cel mai presus de ceruri si duhovnicescul sau .ertfelnic ntru miros de buna
mireasma duhovniceasca& si de a ne trimite 0arul S!ntului Du0 )<-.
$ristos !rimeste jertfa noastra si se i#entifia u ea
6sezarea Cinstitelor Daruri pe S!nta Masa este savrsita ntotdeauna de catre protos, adica
de nti-statatorul slu/"ei. #n cazul 5iturg0iei ar0ieresti episcopul nu participa la procesiune ci
primeste, stnd ntre S!intele 7si, S!ntul Disc de la diacon si s!ntul Potir de la preot si, dupa
ce rosteste cu glas tare pomenirea viilor respectiv a mortilor, le pune pe rnd pe S!nta Masa.
Cnd slu/este preotul cu diacon, acesta din urma, desi poarta S!ntul Disc n procesiune, nu l
asaza pe S!nta Masa ci asteapta sosirea preotului protos care l pune, mpreuna cu S!ntul
Potir, pe S!nta Masa.
$aptul ca Cinstitele Daruri sunt asezate pe S!nta Masa doar de catre protos are o
semni!icatie pro!unda si anume &ceea ce noi aducem este aratat ca fiind adus de 'ristos si
naltat de 7l n (fnta (fintelor ceresti. :ertfa noastra, .ertfa ,isericii, este .ertfa lui
'ristos&)B-.
#n urma Proscomidiei Cinstitele Daruri reprezinta /ert!a .isericii care uneste n sine /ert!ele
personale ale !iecaruia dintre cei care au adus sau pentru care s-au adus darurile de pine si
vin, o!randa vietii noastre. Fert!a curata se ntlneste n mod !iresc cu Dumnezeu. Dar numai
omenescul purtat de Dumnezeu este capa"il de o /ert!a curata, totala, !ara rezerve. De aceea
numai n ristos s-a produs ntlnirea desavrsita ),- a lui Dumnezeu si a /ert!ei, numai /ert!a
5ui a !ost o /ert!a totala, atotcurata, desavrsita. Fert!a noastra, /ert!a .isericii, nu poate !i
dect o mpartasire din aceasta /ert!a unica si desavrsita a lui ristos. *itualul Proscomidiei,
prin pomenirea /ert!ei Mntuitorului la scoaterea agnetului, !ace o prima marturisire a
acestei realitati. Intrarea Mare, prin aducerea solemna a Cinstitelor Daruri la altar si asezarea
lor de catre protos pe S!nta Masa arata primirea /ert!ei noastre de catre ristos si
identi!icarea lui cu ea4 &caci !u esti &el ce aduci si &el ce !e aduci, &el ce primesti si &el ce
!e mparti 'ristoase Dumneeul nostru&)*ugaciunea din timpul eruvicului-.
Simbolismul !unerii "nainte a #arurilor se onentreaza !e jertfa lui $ristos
Mntuitorul primeste si se identi!ica cu /ert!a noastra si ast!el 'l nsusi este Cel ce Se aduce.
De aceea sim"olismul ritualurilor legate de punerea nainte a darurilor se concentreaza pe
/ert!a lui ristos. Ca urmare asezarea Cinstitelor Daruri pe S!nta Masa si acoperirea lor a !ost
pusa de comentatorii S!intei 5iturg0ii n legatura cu patimile, moartea si ngroparea Domnului
dar si cu nvierea Sa. Iata ce scrie n secolul al ;-lea Isidor Pelusiotul )Y ,BA-4
&Desfacerea ilitonului sub sfintele ofrande semnifica slu.irea lui *osif din -rimateea. -cela a
nvelit trupul Domnului n giulgiu si l-a aseat n mormnt de unde a iesit nvierea pentru
toata lumea. 9a fel noi sfintim pinea care a fost adusa pe iliton si gasim aici cu adevarat
!rupul Domnului, ivorul acestei nemuriri cu care *isus cel nmormntat de *osif ne-a daruit
nviind&)A-.
106
Desi adaugate doar ncepnd cu secolul al 8;I-lea, troparele rostite de catre protos la
asezarea si acoperirea darurilor e3prima aceasta ntelegere vec0e a ritualului. Primul tropar
este preluat din rnduiala slu/"ei Pro0odului Domnului )7trenia Sm"etei Mari-4
&*osif cel cu bun chip, de pe lemn lund preacurat trupul !au, cu giulgiu curat nfasurndu-l
si cu miresme, n mormnt nou ngropndu-l, l-a pus&.
Contemplam cu oc0ii mintii taina n!ricosatoare a Dumnezeului-9m care moare pentru noi si
este pus n mormnt ca orice muritor, aparent nvins de puterile ntunericului.
Dar Cel ce a murit nu este un om o"isnuit ci este Dumnezeu adevarat, lucru pe care protosul
l e3prima n troparul urmator4
&$n mormnt cu trupul, n iad cu sufletul, ca un Dumneeu, n rai cu tlharul si pe scaun
mpreuna cu !atal si cu Duhul ai fost 'ristoase, toate umplndu-le &el ce esti necuprins&.
Desi trupul este mort si asezat n mormnt, su!letul Mntuitorului se pogoara la iad dar nu ca
un osndit ci ca un Dumnezeu ducnd n acel adnc al despartirii de Dumnezeu viata si lumina
nvierii, s!armnd ncuietorile iadului si scotndu-i de acolo pe toti cei ce au crezut n 'l )I
Pt B, 1?-<@-. Cel dinti care s-a umplut de viata si lumina lui ristos a !ost tl0arul pentru
care credinta n ristos a !acut ca moartea sa nu mai !ie o cale spre iad ci una spre rai )5c.
<B, ,<-,B-)+-. Ca Dumnezeu ristos nu s-a despartit niciodata de (atal si de Du0ul, (atal, $iul
si Du0ul S!nt !iind &!reimea cea de o fiinta si nedespartita&, umplndu-le toate, 'l #nsusi
!iind necuprins.
6parenta n!rngere se descopera ast!el ca "iruinta totala asupra ntunericului si a mortii4
&&a un purtator de viata si mai nfrumusetat dect raiul cu adevarat si dect toata camara
mparateasca mai luminat s-a aratat, 'ristoase, mormntul !au, ivorul nvierii noastre&.
Dupa cum remarca parintele Dumitru Staniloae, era !iresc ca viata si lumina nvierii sa se
ntinda n planul vazut al trupurilor dupa ce a tsnit n iad prin su!letul 5ui si a ntemeiat raiul
prin su!let. Din ultimul adnc al dumnezeirii viata vine n mormntul n care se a!la trupul,
prin su!letul lui Iisus )2-. Fert!a se mplineste n nviere, mormntul lui ristos se arata ca un
purtator de viata si izvor al nvierii noastre pentru ca, prin nvierea Sa, Mntuitorul S-a !acut
ncepatura a nvierii tuturor )I Cor. 1A, <@-.
7ltimele doua tropare, preluate din rnduiala Ceasurilor S!intelor Pasti si introduse n
5iturg0ie doar n secolele 8;I-8;II, scot cu putere n evidenta sensul /ert!ei Mntuitorului care
se mplineste n nviere. $acndu-ne partasi /ert!ei lui ristos, do"ndim si noi nviere, viata
vesnica, #mparatia cerurilor, pe #mparatul #nsusi.
$ristos nu #oar !rimeste jertfa noastra i Se si #aruieste "n Sfnta %m!artasanie
ristos este Cel ce primeste /ert!a noastra si se identi!ica cu ea dar si Cel ce Se daruieste
noua su" c0ipul pinii si al vinului pre!acute n (rupul si Sngele Sau. De aceea punerea
nainte a Cinstitelor Daruri este nsotita de cntarea celei de a doua parti a eruvicului4 &&a
pe $mparatul tuturor sa-9 primim, pe &el, de ostile ngeresti, nevaut ncon.urat. -liluia8
-liluia8 -liluia8&. :i se atrage ast!el atentia ca participarea noastra la S!nta 5iturg0ie nu se
limiteaza la aducerea darurilor ci nseamna si primirea lui ristos n noi prin mpartasire, !apt
care ne umple de "ucurie du0ovniceasca revarsata n cntarea cereasca a #mparatiei vesnice
)6poc. 1?, 1-4 6liluiaQ 5audati pe DumnezeuQ
107
7ertfa lui $ristos este "m!linirea !roroiilor
Cinstitele Daruri puse pe S!nta Masa si acoperite cu S!ntul 6er sunt cadite de catre protos
de trei ori zicnd4
&0a bine, Doamne, ntru bunavoirea !a, (ionului si sa se ideasca idurile *erusalimului& iar
diaconul raspunde4 &-tunci vei binevoi .ertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot, atunci vor
pune pe altarul !au vitei&.
Prin rostirea acestor ultime versete ale Psalmului A@ )<@-<1- se marturiseste mplinirea
prorociilor ;ec0iului (estament n /ert!a deplina a Mntuitorului actualizata n S!nta
5iturg0ie, /ert!a dreptatii adusa n :oul Sion, .iserica.
&ialogul #intre !rotos si #iaon este o !regatire #uhovnieasa !entru rostirea anaforalei
Cnd slu/este si diaconul, dupa asezarea darurilor pe S!nta Masa are loc un dialog ntre el si
protos prin care se invoca a/utorul lui Dumnezeu pentru savrsirea n continuare a slu/"ei.
Mai nti protosul cere rugaciunea diaconului pentru el4 &+omeneste-ma, frate si mpreuna
slu.itorule& careia diaconul i raspunde zicnd4 &+reotia ta sa o pomeneasca Domnul
Dumneeu ntru $mparatia (a. >oaga-te pentru mine, parinte&. Prin acest dialog se arata
nevoia rugaciunii unuia pentru altul deoarece vrednicia personala nu se nalta la su"limitatea
slu/"ei.
Continuarea dialogului este oarecum ciudata n sensul ca protosul, repetnd cuvintele
ngerului de la .unavestire )5c. 1, BA- se roaga ca Du0ul S!nt sa vina peste diacon4 &Duhul
(fnt sa vina peste tine si puterea &elui preanalt sa te umbreasca&. 5a care diaconul
raspunde &-celasi Duh sa lucree mpreuna cu noi n toate ilele vietii noastre&. 9 analiza
istorica a evolutiei te3tului vine sa ne lamureasca asupra situatiei actuale )=-.
5a origine acest dialog se des!asura ntre protos si mpreuna-slu/itorii de rang cel putin
preotesc ca un act al pregatirii du0ovnicesti pentru rostirea ana!oralei ce va urma. Protosul
cerea rugaciunea mpreuna-slu/itorilor care raspundeau spunnd cuvintele ngerului4 &Duhul
(fnt sa vina peste tine si puterea &elui preanalt sa te umbreasca& )5c. 1, BA- ulterior
adaugndu-se4 &si sa lucree mpreuna cu tine&. 7nele manuscrise ne indica ca protosul
raspundea4 &-celasi Duh sa vina peste voi si puterea &elui preanalt sa va umbreasca si sa
lucree mpreuna cu voi&. 5iturg0ia ar0iereasca slava pastreaza dialogul de acest tip ntre
episcop si mpreuna-slu/itori.
*ostirea cuvintelor ngerului se e3plica prin analogia pe care S!ntul Ioan Damasc0in o !ace
ntre pogorrea S!ntului Du0, invocat n ana!ora, pentru a pre!ace pinea si vinul n (rupul si
Sngele Domnului si pogorrea asupra $ecioarei Maria la ntruparea Mntuitorului4 &Dupa cum
toate cte a facut Dumneeu le-a facut cu energia (fntului Duh, tot astfel si acum, energia
Duhului lucreaa cele mai presus de fire, pe care nu le poate cuprinde nimic altceva dect
credinta. @&um mi va fi mie aceasta, ice (fnta 0ecioara, pentru ca eu nu cunosc barbatA.
*ar arhanghelul =avriil i raspundeB @Duhul cel (fnt se va pogor peste tine si puterea &elui
preanalt te va umbriA. (i acum ma ntrebi cum pinea se face !rupul lui 'ristos si vinul si
apa (ngele 9ui? !i-o voi spune eu. (fntul Duh se pogoara peste ele si face pe acelea ce sunt
mai presus de cuvnt si de cuget;)?-. 6sadar preotii mpreuna-slu/itori se roaga ca, precum
Du0ul S!nt s-a pogort peste $ecioara Maria si puterea (atalui a um"rit-o zamislind pe
108
ristos, tot asa la invocarea protosului, n timpul ana!oralei care urmeaza a !i rostita, (atal
sa-l trimita pe Du0ul sa se pogoare peste daruri pre!acndu-le n (rupul si Sngele Domnului.
5a 5iturg0ia slu/ita doar de preot si diacon initial preotul rostea toate !ormulele aplicndu-si-
le siesi. Dupa secolul al 8;-lea apare practica de azi n care dialogul are loc ntre preot si
diacon. Pro"a"il considerndu-se nepotrivit ca diaconul sa invoce Du0ul S!nt asupra
preotului, preotul se roaga ca Du0ul sa co"oare peste diacon iar acesta din urma ca acelasi
Du0 sa lucreze cu amndoi.
#n !inalul dialogului, n urma cererii diaconului, preotul se roaga ca acesta sa !ie pomenit de
Dumnezeu ntru #mparatia Sa "inecuvntndu-l sa rosteasca ectenia cererilor.
3ote'
1. 6na!oraua S!ntului ;asile cel Mare, 5iturg0ier, .ucuresti, <@@@, p.<B<
<. *ugaciunea punerii-nainte, 5iturg0ia S!ntului ;asile cel Mare, 5iturg0ier, .ucuresti, <@@@,
p. <<1
B. 6. Sc0memann, 'u0aristia. (aina #mparatiei, ed. 6nastasia, p.1<+
,. Pr. Pro!. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3a, Craiova,
1?=+, p. <BA
A. Isidor Pelusiotul, 'pistola I, 1<B la *enZ .ornert, 5es commentaires "Nzantins de la divine
liturgie du ;IIe au 8;e si[cle, Paris, 1?++, p. 2?
+. Pr. Pro!. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3a, Craiova,
1?=+, p. <B,
2. I"idem, p. <B+
=. ;ezi *o"ert (a!t, Ereat 'ntrance. 6 0istorN o! t0e (rans!er o! Ei!ts and ot0er Preana!oral
*ites o! t0e 5iturgN o! St. Fo0n C0rNsostom, second edition, *oma, 1?2=, p. <=A-B@A
?. S!ntul Ioan Damasc0in, Dogmatica, ,,1B, ed. a III-a, .ucuresti, 1??B. p. 1+A
109
222/I
+ugaiunea !unerii-"nainte
#ntreaga rnduiala a Intrarii Mari este o pregatire a darurilor, clericilor si poporului pentru
aducerea s!intei /ert!e prin rostirea ana!oralei. 7n loc esential n aceasta pregatire l are
constientizarea nevredniciei noastre pentru savrsirea acestei n!ricosatoare slu/"e,
constiinta care se revarsa n rugaciunea ca, prin 0arul lui Dumnezeu si nu datorita meritelor
noastre, sa !im nvredniciti ca !ara de osnda sa aducem s!nta /ert!a si ca aceasta sa !ie
"ineprimita de Dumnezeu. Sunt teme care revin mereu n ritualurile Intrarii Mari !iind
continutul principal al rugaciunilor pentru credinciosi )att ale S!ntului Ioan Eura de 6ur ct
si ale S!ntului ;asile cel Mare- precum si al rugaciunii din timpul eruvicului. 6celeasi teme
sunt reluate n rugaciunea punerii-nainte pe care protosul o rosteste dupa asezarea darurilor
pe S!nta Masa si nc0eierea cntarii eruvicului, n timp ce diaconul zice din mi/locul
"isericii ectenia cererilor. 5iturg0iile S!ntului Ioan Eura de 6ur si S!ntului ;asile cel Mare au
rugaciuni di!erite ale punerii-nainte, dar ideile principale sunt aceleasi.
&umnezeul el 0tottiitor si Sfnt ni se #eshi#e "n iubire
&Doamne, Dumneeule, -tottiitorule, &el ce esti singur (fnt, &are primesti .ertfa de lauda
de la cei ce !e cheama pe !ine cu toata inima&,
*ugaciunea S!ntului Ioan Eura de 6ur de"uteaza cu o marturisire de credinta4 Dumnezeul
nostru caruia i aducem darurile este 6tottiitorul, Dumnezeul cel 6totputernic )Pantocrator-
care le-a !acut si le tine pe toate, !ara voia caruia nimic nu se poate ntmpla4
&-u nu se vnd doua vrabii pe un ban? (i nici una din ele nu va cadea pe pamnt fara stirea
!atalui vostru& )Matei 1@, <?-.
'l este 6tottiitor si 7nul S!nt, singurul s!nt cu adevarat. &-proape ca identificam
dumneeirea revelata cu sfintenia. (e poate spune ca n sfintenie ni se reveleaa concentrat
toate nsusirile dumneeiesti. 7a e misterul luminos si activ al preentei divine. $n ea e
concentrat tot ce deosebeste pe Dumneeu de lume. Dar sfintenia nu e atributul unui mister
impersonal ci e atributul transcendentei ca persoana&)1-.
Dumnezeul nostru cel 6totputernic si S!nt este un Dumnezeu personal care vrea sa intre n
comuniune cu noi si care se apleaca cu gingasie si iu"ire asupra noastra4 &*ata, stau la usa si
bat) de va aui cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu
Mine& )6poc. B, <@-. 'l ne c0eama sa i raspundem si noi cu iu"ire4 &Da-mi, fiule, mie inima
ta, si ochii tai sa simta placere pentru caile mele& )Pilde <B, <+-. De aceea 'l primeste /ert!a
de lauda a celui ce o aduce cu toata inima. Iar /ert!a de lauda este &rodul buelor care
proslavesc numele 9ui& )'vr. 1B, 1A-.
Sa fim "nvre#niiti a a#ue jertfe #uhovniesti !rin $ristos
&+rimeste si rugaciunea noastra, a pacatosilor, si o (ne) du la sfntul !au .ertfelnic) fa-ne
vrednici a-!i aduce !ie daruri si .ertfe duhovnicesti, pentru pacatele noastre si pentru cele
din nestiinta ale poporului&.
(raducerea acestui !ragment al rugaciunii ridica o pro"lema n sensul ca n te3tul original
ver"ul prosagein )a duce- este un ver" tranzitiv care nu are o"iect e3plicit. Ca urmare
traducatorului i revine sarcina de a decide care este o"iectul asupra caruia se re!lecta
110
actiunea acestui ver". Ma/oritatea traducerilor n lim"ile moderne, inclusiv cea romneasca,
considera ca o"iectul ver"ului este rugaciunea4 &si o du (rugaciunea) la sfntul !au
.ertfelnic&. #n acest caz este vor"a desigur despre rugaciunea punerii-nainte prin care cerem
sa !im !acuti vrednici a aduce daruri si /ert!e du0ovnicesti. Ducerea rugaciunii la /ert!elnic
e3prima tocmai primirea ei.
Dar, dupa cum o"serva 'gumenul 6ndrei \ade )<-, n sinta3a greaca daca un ver" tranzitiv nu
are o"iect, el preia o"iectul ver"ului tranzitiv urmator cum este de e3emplu cazul cererii
&apara, mntuieste, miluieste si ne paeste pe noi& n care o"iectul ultimului ver" este
preluat de toate cele anterioare. Ca urmare o"iectul ver"ului din rugaciunea punerii-nainte
sunt clericii care cer sa !ie dusi la altarul "isericii si sa !ie nvredniciti a aduce daruri4 &si ne
du la sfntul !au .ertfelnic&. 6ceasta interpretare o gasim n traducerea siriaca vec0e. 7n
argument n !avoarea acestei interpretari consta n !aptul ca e3presia &s!ntul (au /ert!elnic&
este !olosita n celelalte rugaciuni ale S!intei 5iturg0ii pentru a desemna altarul "isericii
)altarul ceresc !iind numit &mai presus de ceruri& sau &ntelegator&, &du0ovnicesc&-. (e3tul
paralel al rugaciunii punerii-nainte de la 5iturg0ia S!ntului ;asile cel Mare precum si de la
5iturg0ia S!ntului Iacov si unele 5iturg0ii vec0i-orientale )B- se re!era n mod e3plicit la
primirea slu/itorilor care se apropie de s!ntul /ert!elnic.
6sadar protosul se roaga n numele clericilor sa !ie dusi la s!ntul altar si nvredniciti a aduce
daruri si /ert!e du0ovnicesti pentru pacatele lor si pentru pacatele cele din nestiinta ale
poporului. S!ntul 6postol Petru ne ndeamna sa aducem &.ertfe duhovnicesti, placute lui
Dumneeu prin *isus 'ristos& )I Petru <, A-. 6ltarul "isericii este c0ip al lui ristos caci
&atotdumneeiescul nostru altar este *isus (...) n care, dupa dumneeiasca (criptura, fiind
sfintiti si adusi ardere de tot n chip tainic, nfaptuim aducerea noastra&),-. 6ducerea
noastra nu poate !i !acuta dect n ristos si nseamna propria noastra /ert!ire, daruirea
totala catre Dumnezeu ca o ardere de tot ntru &miros de "una mireasma& precum si &'ristos
ne-a iubit pe noi si (-a dat pe (ine pentru noi, prinos si .ertfa lui Dumneeu& )'!es. A, <-.
Slu/irea noastra se descopera ast!el ca mplinirea c0ipurilor 5egii ;ec0i potrivit careia
ar0iereul aducea o singura data pe an n S!nta S!intelor /ert!a sngeroasa pentru sine nsusi
si pentru nestiintele poporului. 6ceasta /ert!a a 5egii ;ec0i nu avea nsa puterea sa
desavrseasca cugetul nc0inatorului !iind doar o pilda pentru /ert!a cuvntatoare si !ara de
snge a 5egii :oi care are cu adevarat puterea de curatire a pacatelor )'vrei ?, 2-?-. Caci
6r0iereul nostru cel mare este Iisus, $iul lui Dumnezeu Care, ispitit ntru toate dupa
asemanarea noastra, a!ara de pacat, a stra"atut cerurile. #ndrazneala noastra de a veni n
!ata s!ntului altar ne este data de lucrarea mntuitoare savrsita de ristos din dragoste
pentru noi. &(a ne apropiem, deci, cu ncredere de tronul harului, ca sa luam mila si sa aflam
har& )'vrei ,, 1,-1+-.
Se antii!eaza e!ileza evi#entiin#u-se rolul euharisti al Sfntului &uh
&(i ne nvredniceste sa aflam har naintea !a, ca sa fie bine primita .ertfa noastra si sa se
salasluiasca Duhul cel bun al 'arului !au peste noi, peste aceste Daruri puse nainte si peste
tot poporul !au&.
Cernd ca /ert!a noastra sa !ie "ine primita, constienti ca numai prin 0arul lui Dumnezeu
putem sa o aducem, ne marturisim din nou nevrednicia n !ata n!ricosatoarei responsa"ilitati
pe care o avem4 &=nditi-vaB cu ct mai aspra fi-va pedeapsa cuvenita celui ce a calcat n
picioare pe 0iul lui Dumneeu, si a nesocotit sngele testamentului cu care s-a sfintit, si a
bat.ocorit duhul harului& )'vrei 1@, <?-.
Primirea /ert!ei nseamna salasluirea S!ntului Du0 )A- peste clericii slu/itori, peste daruri si
peste tot poporul. Se anticipeaza ast!el si se pregateste epicleza evidentiindu-se rolul
111
eu0aristic al S!ntului Du0 Care, n timpul ana!oralei va !i invocat sa vina nu numai asupra
darurilor pre!acndu-le n (rupul si Sngele Domnului ci si asupra .isericii aratndu-o cu
adevarat a !i (rupul lui ristos.
3e rugam Tatalui a !rimin# jertfa noastra "n altarul el "ntelegator F $ristos( sa ne trimita
harul Sfntului &uh
*ugaciunea S!ntului ;asile cel Mare este mai lunga si cuprinzatoare dect cea a S!ntului
Ioan Eura de 6ur, dezvoltnd n general aceleasi idei. 'a ncepe cu a!irmarea lucrarii
mntuitoare a lui Dumnezeu pentru noi sc0itnd ceea ce se va dezvolta amplu n ana!ora4
&Doamne Dumneeul nostru, &are ne-ai idit pe noi si ne-ai adus n aceasta viata, &el ce ne-
ai aratat noua caile spre mntuire si ne-ai daruit noua descoperirea tainelor ceresti, tu esti
&el ce ne-ai pus pe noi n slu.ba aceasta, cu puterea (fntului tau Duh. ,inevoieste, dar,
Doamne, sa fim slu.itori ai 9egii !ale celei noi si savrsitori ai (fintelor !ale !aine.
+rimeste-ne pe noi, care ne apropiem de sfntul !au .ertfelnic, dupa multimea milei !ale, ca
sa fim vrednici a-!i aduce aceasta slu.ba cuvntatoare (4) si fara de snge, pentru pacatele
noastre si cele din nestiinta ale poporului, pe care, primind-o n sfntul si cel mai presus de
ceruri si ntelegatorul !au .ertfelnic (C), ntru miros de buna mireasma, trimite noua harul
(fntului !au Duh&.
Dumnezeu, Hiditorul nostru, nu ne-a parasit desi am cazut n pacat ci, n marea Sa iu"ire de
oameni, ne-a desc0is n ristos calea spre mntuire si a rnduit clericii ca, n puterea
S!ntului Du0, sa !ie savrsitori ai S!intelor (aine conducnd poporul spre #mparatia cerurilor.
Clericii crestini sunt asemenea S!ntului Pavel si celorlalti apostoli &slu.itori ai %oului
!estament, nu ai literei, ci ai duhului& )II Cor. B, +-.
6vnd n !ata aceasta n!ricosatoare raspundere, protosul se roaga, n numele clericilor, sa !ie
primiti la S!ntul 6ltar si nvredniciti sa aduca &.ertfa cea fara de snge&, slu/"a cuvntatoare.
S!ntul :icolae Ca"asila e3plica !olosirea e3presiei &slu.ba cuvntatoare& pentru /ert!a
eu0aristica prin !aptul ca preotul savrseste aducerea darurilor slu/indu-se numai de cuvinte
s!intitoare, conlucrnd la mplinirea ei nu prin !apta ci numai prin cuvintele rugaciunii )=-.
Fert!elnicul cel ntelegator si mai presus de ceruri n care protosul se roaga sa !ie primita
/ert!a este nsusi ristos, 6r0iereul, Fert!a si 6ltarul. Iar primirea /ert!ei de catre ristos
nseamna trimiterea 0arului S!ntului Du0 asupra noastra si a darurilor.
Liturghia este "m!linirea hi!urilor Legii /ehi
&&auta spre noi, Dumneeule, si priveste spre slu.ba aceasta a noastra si o primeste pe dnsa
precum ai primit darurile lui -bel, .ertfele lui %oe, arderile de tot ale lui -vraam, preotia
lui Moise si a lui -aron si .ertfele de pace ale lui (amuel.
(i, precum ai primit de la (fintii !ai -postoli aceasta slu.ba adevarata, asa primeste si din
minile noastre, ale pacatosilor, aceste daruri ntru bunatatea !a, Doamne, pentru ca,
nvrednicindu-ne a slu.i fara prihana la sfntul !au .ertfelnic, sa aflam plata credinciosilor si
nteleptilor iconomi, n iua cea nfricosatoare a rasplatirii !ale celei drepte&.
Sunt evocati dreptii ;ec0iului (estament ale caror /ert!e au !ost primite4 6"el, :oe, 6vraam,
Moise, 6aron si Samuel. Fert!ele lor au !ost c0ipuri ale /ert!ei celei adevarate adusa de ristos
112
si ncredintata spre slu/ire S!intilor 6postoli. 5iturg0ia se descopera ast!el ca mplinire a
c0ipurilor 5egii ;ec0i si actualizare a /ert!ei lui ristos, continuare a slu/irii adevarate a
6postolilor.
#n !inal se revine la tema nvrednicirii scotndu-se nca o data n evidenta responsa"ilitatea
slu/irii la S!ntul Fert!elnic pentru care vom da raspuns n ziua /udecatii, rugndu-ne sa !im
asemenea iconomului credincios care a mplinit voia Stapnului )5uca 1<, ,<-,,-
3ote'
1. Pr. Pro!. Dr. Dumitru Staniloae, teologia Dogmatica 9rtodo3a, vol. I, ed. a II-a, .ucuresti,
1??+, p. 12=
<. 'gumenul 6ndrei \ade, Ce !el de 5iturg0ie a savrsit S!ntul Ioan Eura de 6ur, n Credinta
9rtodo3a, anul I, nr. 1 )1??+- p. ,1
B. vezi Fuan. Mateos, SF, 5a cZlZ"ration de la Parole dans la 5iturgie "Nzantine. 'tude
0istoriPue, 9C6, 1?1, *oma, 1?21, p.12,-12?
,. Dionisie 6reopagitul, Despre Ierar0ia .isericeasca, I;,III,1<, n 9pere Complete, trad.,
introducere si note de Pr. Dumitru Staniloae, .ucuresti 1??+, p. ==
A. P. 'vdoKimov, *ugaciunea n .iserica de *asarit, p.1=,
+. logiki latria - e3presie !olosita pentru indicarea /ert!ei eu0aristice, tradusa n ultimele
editii ale 5iturg0ierului cu /ert!a du0ovniceasca
2. noeros, a, on - care priveste inteligenta, ntelegerea de unde traducerea romneasca
vec0e4 ntelegator> n ultimele editii ale 5iturg0ierului tradus cu du0ovnicesc
=. :icolae Ca"asila, (lcuirea Dumnezeiestii 5iturg0ii, 5I, .ucuresti, 1?=?, p. 11@
113
222/II
.tenia ererilor
Dupa asezarea Cinstitelor Daruri pe S!nta Masa diaconul, sau n lipsa acestuia preotul,
c0eama poporul prezent n "iserica la rugaciune printr-o serie de ndemnuri cunoscute su"
numele de ectenia cererilor. 6ceasta ectenie nu a !ost de la nceput aici n !orma de azi, dar a
patruns destul de devreme, marturiile din secolul al ;III-lea dovedind prezenta ei. )1- Practic
ectenia este alcatuita, dupa !ormula introductiva, dintr-o cerere pentru daruri, trei
ndemnuri preluate din ectenia mare si ectenia cererilor propriu-zisa la care poporul se
asociaza cu raspunsul DDa Doamne8E.
Sa plinim rugaciunea noastra Domnului.
'ctenia precum si rugaciunea punerii nainte reprezinta o plinire a ritualurilor Intrarii mari
prin care ne pregatim pentru aducerea s!intei /ert!e. $ormula introductiva ne atrage atentia
asupra acestui lucru si, de asemenea, ne ndeamna sa ridicam rugaciunea la desavrsire.
'entru Cinstitele Daruri ce sunt puse nainte, Domnului sa ne rugam.
Poporul din "iserica este ndemnat sa se asocieze rugaciunii punerii nainte rostita de catre
protos n altar prin cererea ca Cinstitele Daruri care au !ost puse naintea Domnului pe S!nta
Masa sa !ie primite de 6cesta. Iar primirea lor nseamna salasluirea S!ntului Du0, n urma
invocarii 5ui n timpul ana!oralei, peste clerici, peste daruri si peste tot poporul, pre!acnd
darurile si adunarea n (rupul lui ristos.
'entru Sfnta "iserica aceasta si pentru cei ce cu credinta, cu evlavie si cu frica lui
Dumne$eu intra ntr-nsa, Domnului sa ne rugam.
'entru ca sa fim i$aviti noi de tot neca$ul, mnia, prime*dia si nevoia, Domnului sa ne
rugam.
!para, mntuieste, miluieste si ne pa$este pre noi, Dumne$eule, cu %arul &au.
Prin aceste trei cereri preluate din ectenia mare rugaciunea pentru primirea Cinstitelor Daruri
continua n mod !iresc cu rugaciunea pentru poporul care este adunat n "iserica, pentru cei
care Dcu credinta, cu evlavie si cu frica lui DumneeuE au venit sa primeasca Du0ul S!nt si sa
se uneasca cu ristos aducnd s!nta /ert!a. Cunoscnd dragostea nemarginita a lui
Dumnezeu, ne ncredintam purtarii 5ui de gri/a pentru a !i iz"aviti de toata rautatea.
Giua toata #esavrsita( sfnta( "n !ae si fara #e !aat( la &omnul sa erem.
#ntr-unul din ultimele sale cuvinte )<- adresate o"stii mnastirii S!ntul Ioan .otezatorul din
'sse3, 6nglia, 6r0imandritul So!ronie, ucenicul S!ntului Siluan, sintetiza e3perienta sa
du0ovniceasca si ntreaga traditie !ilocalica aratnd ca scopul vietii noastre este de a cauta
caile care duc la cunoasterea e3istentiala a Dumnezeului personal !acnd e3perienta vietii n
'l. Depasind logica noastra, n ristos ntelegem ca Dumnezeu ne-a creat spre a deveni
posesorii vietii 5ui vesnice, !ara de nceput, spre a deveni asemenea 5ui pna la identitate, nu
dupa !iinta ci n 0ar, ntr-o comuniune deplina cu 'l. 6cest program al teologiei celei mai
nalte l putem pune n practica ncepnd c0iar de astazi, !acnd ca n !iecare zi preocuparea
noastra sa !ie a nu pacatui. :e!acnd pacatul ne curatim mintea, inima si ntreaga noastra
114
!iinta de ntunericul pacatului, devenind n stare sa simtim nemi/locit ce anume vine de la
Dumnezeu. Punnd zilnic n rugaciune preocuparea noastra de a nu mai pacatui, gasim calea
cea adevarata care ne duce la cunoasterea e3istentiala a lui Dumnezeu.
.iserica, prin slu/"ele sale, e3prima acest adevar att de simplu si, n acelasi timp, att de
pro!und si anume ca calea spre cunoasterea lui Dumnezeu consta n staruinta zilnica de a nu
pacatui, rnduind sa ne rugam n !iecare zi pentru aceasta.
*ugaciunea
]$nvredniceste-ne Doamne n iua (seara, noaptea) aceasta fara de pacat sa ne paim noiE
este un e3emplu n acest sens. 'ctenia cererilor e3prima acelasi lucru4 rugaciunea ca ziua
ntreaga sa o petrecem !ara de pacat, n pace, !acnd ast!el din ea o zi s!nta, desavrsita. '
n acelasi timp o atentionare asupra zilei de acum, acel astazi n care se lucreaza mntuirea
si asupra caruia ristos ne ndeamna sa ne concentram toata atentia4 Da.unge ilei rautatea
eiE )Matei +, <,-. 'ste "inecunoscuta viclenia diavolului care ne amageste sa amnam mereu
)]mine nu astazi^- momentul pocaintei. De aceea .iserica, ne ndeamna ca ziua de astazi,
sa-I cerem 5ui Dumnezeu si sa ne straduim noi nsine, a o !ace s!nta, desavrsita, !ara de
pacat.
+nger de pace, credincios ndreptator, pa$itor sufletelor si trupurilor noastre, la Domnul
sa cerem.
S!ntul Ioan Eura de 6ur arata n omiliile sale )B- ca acest nger de pace pe care l cerem este
c0iar ngerul pazitor care ne nsoteste pretutindeni. Mntuitorul nsusi ne ncredinteaza de
e3istenta ngerului pazitor4 DFedeti sa nu dispretuiti pe vreunul din acestia mici, ca ic vouaB
&a ngerii lor, n ceruri, pururea vad fata !atalui Meu, &are este n ceruri.E )Matei 1=, 1@-.
#ngerul pazitor este un a/utor de nade/de pe care Domnul ni-l da n straduinta noastra de a nu
pacatui. :e rugam ca ngerul pazitor sa ne !ie Dcredincios ndreptatorE adica sa !ie
ntotdeauna cu noi ndreptndu-ne pe calea cea strmta care duce n #mparatia lui
Dumnezeu. :e rugam sa ne !ie pazitor att su!letului ct si trupului, pazindu-ne de pacatele
care ne duc la pierzare dar si de tot raul care se poate a"ate asupra noastra. Si ne rugam ca
ngerul nostru pazitor sa !ie un nger al pacii, un nger care sa aduca pacea n su!letul si n
/urul nostru eli"erndu-ne de raz"oiul si tul"urarea pe care o aduce diavolul.
#ila si iertare de pacatele si de gresealele noastre, la Domnul sa cerem.
#n nazuinta noastra de a nu pacatui, de a !ace din !iecare zi o zi !ara de pacat su" ocrotirea
ngerului pazitor, ne gasim pe noi nsine pacatosi avnd nevoie de mila lui Dumnezeu.
#ndraznim sa-i cerem iertarea pacatelor stiind iu"irea 5ui nemasurata !ata de oameni.
Cele bune si #e folos sufletelor noastre si !ae lumii( la &omnul sa erem.
Cerem pace lumii pentru ca Dpacea este mama tuturor lucrurilor bune, fundamentul
bucurieiE ),- si ne ncredintam iu"irii lui Dumnezeu, rugndu-5 sa rnduiasca 'l cele "une si
de !olos su!letului, adica cele ce sunt spre mntuire.
Cealalta vreme a vietii noastre n pace si ntru pocainta a savrsi, la Domnul sa cerem.
115
:e rugam ca Dcealalta vreme a vietii noastreE sa o petrecem n pocainta care aduce pacea n
su!let. 6ceasta petrecere ntru pocainta a vietii nu este o perspectiva sum"ra ci, din contra,
m"ucuratoare daca avem o ntelegere /usta a pocaintei. Dupa cum arata parintele *a!ail
:oica pocainta nu tre"uie nteleasa la nivel moralist, ca o Dmiorlaiala pentru boroboatele
savrsiteE. Pocainta este dinamica catre vesnicie, Dvcul launtric al unui suflet care
ntreareste ceva din realitatile duhovnicesti si tn.este dupa eleE e3primat de luminnda
Saptamnii Mari4 D&amara !a Mntuitorule o vad mpodobita si mbracaminte nu am ca sa
intru ntru dnsaGE. )A-
Pocainta ncepe cu viziunea pacatului. Potrivit parintilor .isericii a-ti recunoaste pacatul este
un mare dar al cerului, mai mare dect vederea ngerilor. D+ocainta este un nepretuit dar ce
s-a dat omenirii. +ocainta este minunea lui Dumneeu, care ne creeaa din nou dupa cadere.
+ocainta este revarsarea inspiratiei divine asupra noastra, cu puterea careia noi ne naltam
la Dumneeu, !atal nostru, pentru a trai mpreuna cu 7l viata vesnica n lumina iubirii (ale.
+rin pocainta se savrseste ndumneeirea noastra. Darul acesta a devenit posibil prin
rugaciunea lui 'ristos din =hetsimani, prin moartea 9ui pe =olgota si prin $nvierea 9uiE. )+-
Sfrsit crestinesc vietii noastre, fara durere, fara rusinare )2-, n pace, si raspuns un la
+nfricosata ,udecata a lui %ristos, sa cerem.
7ltima cerere ne pregateste pentru momentul trecerii din aceasta viata, moment esential n
e3istenta noastra pentru ca n starea n care ne va a!la s!rsitul, n aceea vom ramne n veci.
De aceea ne rugam ca s!rsitul nostru sa !ie crestinesc, mpreuna cu ristos si marturisind
credinta n 'l. Constienti de neputintele noastre cerem ca s!rsitul sa ne !ie !ara durere, !ara
o durere !izica mai presus de puterea noastra, dar mai ales !ara durerea de a ne vedea
lepadati de Dumnezeu. :e rugam apoi ca sa nu !im rusinati atunci cnd se vor desc0ide
cartile constiintei si toate !aptele si gndurile noastre vor !i vadite, ci sa dam un raspuns "un
la n!ricosatoarea /udecata. 6cest raspuns "un nu e o di"acie avocateasca ci raspunsul unei
vieti traite n pocainta cu constiinta pacatoseniei proprii.
're 'reasfnta, Curata, 'reainecuvntata, Slavita Stapna noastra, de Dumne$eu
-ascatoare si pururea )ecioara #aria cu toti sfintii pomenindu-o, pre noi nsine si unii
pre altii si toata viata noastra lui %ristos Dumne$eu sa o dam.
'ctenia cererilor reprezinta un adevarat program de viata du0ovniceasca pentru !iecare
credincios n vederea unui Draspuns bun la nfricosatoarea .udecata a lui 'ristosE si pentru a
putea ramne de-a pururi uniti cu 'l. Endul la /udecata !inala este un im"old ca, avnd
e3emplul si a/utorul Maicii Domnului si al tuturor s!intilor Dpre noi nsine si unii pre altii si
toata viata noastraE sa o daruim lui ristos prin pocainta.
Cu ndurarile .nuia--ascut )iului &au, cu Carele ine esti cuvntat, mpreuna cu
'reasfntul si "unul si de viata facatorul &au Duh, acum si pururea si n vecii vecilor.
'c!onisul care nc0eie ectenia su"liniaza !aptul ca mplinirea tuturor cererilor noastre este
posi"ila numai cu ndurarile $iului lui Dumnezeu, Care Si-a dovedit dragostea !ata de noi prin
#ntruparea si Crucea Sa.
3ote'
1. ;ezi S. Parenti, :ota sullVimpiego del termineIIISIIIIII nellV'ucologio .ar"erini gr. BB+ );III
sec.-, 'p0emerides liturgicae 1@B )1?=?-, p. ,1B
<. 6r0imandritul So!ronie, Cum se a/unge la cunoasterea lui DumnezeuI, n (ine-ti mintea n
iad si nu deznada/duiQ Spiritualitatea S!ntului Siluan 6t0onitul. (lcuiri teologice, Si"iu,
116
<@@@, p.<??-B@,
B. 9milii la Coloseni, B, ,
,. S!ntul Ioan Eura de 6ur, 9milii la Coloseni, B, ,
A. Criza .isericii daca ea e3ista, Con!erinta sustinuta la 6l"a Iulia la 12.@,.<@@B
+. 6r0imandritul So!ronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, .ucuresti, 1??A, p. BB
2. aIepaIsIIItII,II U care nu are de ce sa se rusineze, neacoperit de rusine, tradus n editiile
mai vec0i ale 5iturg0ierului cu nerusinat, termen care a capatat ulterior sensul principal de
o"raznic si ca urmare a !ost nlocuit n editiile mai noi cu nen!runtat, care, nsa, se
ndeparteaza mult de ntelesul originar. Ca o traducere care sa e3prime sensul originar
propunem !ara rusinare.
117
222/III
Sarutarea !aii 4I5
.iserica este umanitatea restaurata n ristos, c0emata sa a/unga la unitate n iu"ire dupa
c0ipul S!intei (reimi si marturisind credinta n S!nta (reime. #n .iserica omul se mplineste ca
persoana n comuniune cu Dumnezeu si cu semenii. De aceea participarea !iecarui credincios
la S!nta 5iturg0ie, slu/"a n care .iserica se nalta, ca (rup al lui ristos, n #mparatia lui
Dumnezeu, nu poate !i un act individual ci tre"uie sa !ie un act personal, n comuniune cu
Dumnezeu si cu ntreaga umanitate.
D$n (fnta 9iturghie umanitatea toata, rascumparata de Dumneeu, se unifica si devine o
icoana. (i aceasta icoana e6prima doua aspecteB iubirea si credinta n DumneeuE )1-.
6ceasta unitate n credinta si n dragoste care, dupa cum remarca nca din secolul al II-lea
d.. S!ntul Ignatie al 6ntio0iei )<-, caracterizeaza .iserica, se n!aptuieste n S!nta
5iturg0ie, n mod concret, nainte de aducerea S!intei Fert!e, prin doua acte4 sarutarea pacii
si marturisirea credintei prin rostirea Crezului.
Sarutarea !aii a fost !rezenta "na #e la "ne!ut "n rn#uiala Sfintei Liturghii
Sarutul pacii este unul dintre cele mai vec0i ritualuri crestine, mentionat nca din :oul
(estament. 6st!el S!ntul 6postol Pavel si nc0eie patru epistole cu un ndemn la m"ratisare
cu ]sarutare s!nta^ )*om 1+, 1+> I Cor 1+, <@> II Cor 1B, 1<> I (es A, <+- iar S!ntul 6postol
Petru ndeamna la m"ratisare cu ]sarutarea dragostei^ )I Pt A, 1,-. 6ceasta Dsarutare
sfntaE sau a ]dragostei^ este nteleasa ca o modalitate concreta de do"ndire a pacii dupa
cum vedem n !inalul celei de a doua epistole catre Corinteni unde, nainte de ndemnul
Dmbratisati-va unul pe altul cu sarutare sfntaE, S!ntul Pavel scrie4 Dtraiti n pace si
Dumneeul dragostei si al pacii va fi cu voiE )II Cor. 1B, 11-.
Ma/oritatea e3egetilor considera ca, epistolele !iind citite n cult, sarutarea s!nta avea
statutul unui ritual liturgic nca din perioada apostolica4 D%e gasim la &orint, n timpul unei
adunari a comunitatii. H epistola a apostolului este citita ascultatorilor atenti) ea se
ncheie) nca un ndemn la bine, unitate, dragoste si pace. -poi rasuna solemn invitatiaB
;$mbratisati-va unul pe altul cu sarutare sfnta8 !oti sfintii schimbati sarutul comuniunii
crestine8I - si corintenii se mbratiseaa. 'arul Domnului nostru *isus 'ristos si dragostea lui
Dumneeu si mpartasirea (fntului Duh sa fie cu voi cu toti8I. ;(i cu Duhul tau8; - raspunde
comunitatea. 7pistola se ncheie si &ina Domnului ncepe. )B-
Desi nu e3ista documente din perioada apostolica care sa descrie des!asurarea S!intei
5iturg0ii, ncercarea de reconstituire de mai sus reuseste pro"a"il sa surprinda destul de "ine
realitatea acelor timpuri. #n orice caz sarutarea pacii !ace parte din ceea ce cercetatorii
numesc Dprimul stratE ),- )!irst stratum- al S!intei 5iturg0ii )adica ritualurile care au !ost
prezente nca de la nceput n rnduiala slu/"ei- !iind atestata cu claritate la mi/locul
secolului al II-lea de S!ntul Iustin Martirul si $ilozo!ul. )A-
#n .iserica primara sarutarea pacii era un ritual important al slu/irii divine ntlnit si n a!ara
S!intei 5iturg0ii. )+- Potrivit lucrarii (raditia apostolica, atri"uita S!ntului Ipolit *omanul
)sec. II-III-, si Constitutiilor 6postolice )2- )sec. I;- episcopul saruta noii "otezati dupa
mirungere ca semn al primirii n .iserica iar la 0irotonia unui nou episcop acesta era sarutat
de ntreaga comunitate ca semn al primirii lui ca pastor. 9rigen )sec. II-III- consemneaza
o"iceiul ca, n nc0eierea rugaciunii, credinciosii sa-si dea sarutarea pacii pe care (ertulian
118
)sec. II-III- o numeste Dpecetea rugaciuniiE )De oratione, 1=-, autenti!icarea unei rugaciuni
adevarate.
*ult tim! sarutarea se #a#ea !e gura
7n aspect destul de socant pentru omul modern este !aptul ca sarutul pacii se dadea pe gura,
!ara a avea nsa nimic senzual sau necurat n el. #n mediul iudaic si greco-roman se sarutau pe
gura doar mem"rii de !amilie si prietenii !oarte apropiati. Sarutarea crestina pe gura era o
practica neconventionala, atestnd constiinta puternica a apartenentei la .iserica ca
madulare ale aceluiasi (rup al lui ristos. De aceea cate0umenii si penitentii nu aveau dreptul
sa dea sarutul pacii, ei ne!iind n .iserica si sarutul lor ne!iind s!nt )(raditia apostolica, cap.
8;III-. S!ntul Ioan Eura de 6ur /usti!ica sarutarea pe gura4 ]%oi suntem templul lui 'ristos.
De aceea ceea ce sarutam este intrarea, vestibulul acestui templu (G) +rin aceste usi 'ristos
intra n noi (G) cnd ne mpartasim (G) %u este o cinste oarecare cea pe care gura o
primeste atunci cnd primeste !rupul Domnului. -cesta este principalul motiv pentru care
dam sarutarea aiciE. )=-
Practica sarutarii pe gura a supravietuit mult timp n .iserica. 5a s!rsitul secolului al 8I-lea
S!ntul (eo!ilact al .ulgariei este ntre"at de !ratele sau Dimitrie de ce n Postul Mare
sarutarea pacii se da pe umeri si nu pe gura ca n restul anului )?-, de unde ntelegem ca
practica curenta era ca clericii sa-si dea sarutarea pacii pe gura. De alt!el editiile slave ale
5iturg0ierului mentioneaza pna prin secolul al 8;II-lea ca sarutarea pacii se da pe gura.
(reptat s-a generalizat nsa practica sarutarii pe umeri, asa cum am vazut ca se proceda la
s!rsitul secolului al 8I-lea n Postul Mare.
Pna "n seolul al 2I-lea att leriii t si re#iniosii "si #a#eau sarutarea !aii
Sarutarea pacii si arata ntreaga sa valoare n cadrul S!intei 5iturg0ii ca moment esential n
care ntreaga comunitate, clerici si laici, si mani!esta unitatea de iu"ire, conditie a aducerii
s!intei /ert!e potrivit cuvintelor Mntuitorului4 ]daca ti vei aduce darul tau la altar si acolo
ti vei aduce aminte ca !ratele tau are ceva mpotriva ta, lasa darul tau acolo, naintea
altarului, si mergi nti si mpaca-te cu !ratele tau si apoi, venind, adu darul tau^ )Matei A,
<B-<,-. 5a ndemnul diaconului D$mbratisati-va unul pe altul cu sarutare sfnta8E pna prin
secolele I;-;, D(a ne iubim unii pe altii8E mai trziu- toti participantii la S!nta 5iturg0ie si
dadeau sarutarea pacii, !iecare n rndul treptei sale4 preotii cu episcopul si ntre ei, diaconii
cu diaconii, laicii cu laicii. #n cazul laicilor ritualul se savrsea ntre vecinii din "iserica ast!el
nct nu se producea tul"urare la slu/"a si nici nu lua timp mult. 5a nceput, cnd crestinii
stateau amestecati n "iserica, sarutul se dadea si ntre "ar"ati si !emei. 5a scurt timp,
datorita smintelilor care puteau sa apara, "ar"atii si !emeile au !ost separati n locas, sarutul
dndu-si-l de acum ncolo "ar"atii cu "ar"atii si !emeile cu !emeile. )1@-
Sarutarea !aii "nseamna "mbraarea fiearuia si a tuturor "n iubirea lui $ristos
Din secolul al 8I-lea sarutarea pacii se restrnge n general la clericii din altar. Ca urmare
ndemnul diaconului la dragoste reciproca nu se mai concretizeaza ntr-un act, c0emarea la o
actiune devenind c0emarea la o stare su!leteasca. 6ceasta actiune avea nsa o importanta
deose"ita !iind Do lucrare sfnta a iubirii, semnul si ritualul vaut prin care J n chip nevaut
dar real J se savrsea revarsarea iubirii lui Dumneeu n inimile credinciosilor, era
mbracarea fiecaruia si a tuturor laolalta n iubirea lui 'ristosE )11-. 6 te m"raca n iu"irea
lui ristos nseamna a primi 0arul dumnezeiesc care te !ace sa-ti depasesti limitele
egoismului si sa te asemeni lui Dumnezeu m"ratisnd pe toti n iu"ire, c0iar si pe dusmani. 6
te m"raca n iu"irea lui ristos nseamna sa nu mai vezi n aproapele tau, ncepnd c0iar cu
cel ce se ntmpla sa !ie lnga tine n "iserica, un strain sau c0iar un dusman, ci un !rate.
119
#nseamna sa constientizezi !aptul ca ristos ne uneste pe toti n .iserica, ca madulare ale
(rupului Sau, prin participare la S!nta 5iturg0ie. Daruindu-si sarutul pacii crestinii
marturisesc credinta ca se mpartasesc de iu"irea celui ce este prezent n mi/locul lor precum
a promis4 ]unde sunt doi sau trei, adunati n numele Meu, acolo sunt si 'u n mi/locul lor^
)Matei 1=, <@-. De aceea m"ratisndu-se ei spun
D'ristos n mi.locul nostruE U D7ste si va fi8E U D!otdeauna, acum si pururea si n vecii
vecilor8^.
*itualul sarutarii pacii, asezat naintea ana!oralei si a mpartasirii, scoate n evidenta !aptul
ca nu putem sa intram n comuniune cu Dumnezeu daca nu suntem uniti n iu"ire cu ceilalti
mem"ri ai .isericii4 ]Daca zice cineva4 iu"esc pe Dumnezeu, iar pe !ratele sau l uraste,
mincinos esteQ Pentru ca cel ce nu iu"este pe !ratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe
Care nu 5-a vazut, nu poate sa-5 iu"easca. Si aceasta porunca avem de la 'l4 cine iu"este pe
Dumnezeu sa iu"easca si pe !ratele sau^ )I Ioan ,, <@-<1-. D%u se poate nfaptui mpreuna
noastra naltare spre &el /nul si spre mpartasirea de /nul avnd despartiti pe aceia de
unirea ntru pace cu noiE scrie S!ntul Dionisie 6reopagitul. )1<-
Sfnta Liturghie !resu!une si angajarea tru!easa( "n relatia u &umnezeu !rin
"m!artasire si "n relatia u a!roa!ele !rin sarutarea !aii
Sarutarea pacii este un act n care trupul e3prima si transmite iu"irea !ata de aproapele ca
mpartasire din iu"irea lui ristos. De la nceputul .isericii s-a nteles !aptul ca n S!nta
5iturg0ie relatia de iu"ire !ata de aproapele tre"uie sa implice si trupul n actul sarutarii
pacii, asa cum relatia cu Dumnezeu anga/eaza si trupul n actul mpartasirii. 9mul este o
!iinta di0otomica, trup si su!let. (rupul, care potrivit nvataturii .isericii nu este rau n sine,
participa alaturi de su!let la rugaciune. Prin intermediul trupului daruim si primim4 aducem
darul la altar, un dar material constnd n pine si vin dar cu o pro!unda ncarcatura
sim"olica, si primim n sc0im" nsusi (rupul si Sngele Domnului ca 0rana trupeasca. 6st!el
printr-un act trupesc, mncarea, ne unim cu Dumnezeu si e3periem iu"irea 5ui. (ot asa
iu"irea !ata de cel ce, mpreuna cu mine este madular al (rupului lui ristos, .iserica, si
participa la S!nta 5iturg0ie, nu poate sa se rezume doar la o stare su!leteasca ci se e3prima
ntr-un act trupesc, sarutarea pacii, ca o daruire si primire e!ectiva a iu"irii. D(a nu-ti
nchipui ca sarutarea aceasta este o sarutare obisnuita, din acelea ce-si dau prietenii pe
strada sau n piata, arata (fntul &hiril al *erusalimului. (arutarea aceasta uneste sufletele
unele cu altele si ndeparteaa din suflete orice vra.masie. (arutarea aceasta este un semn
al unirii sufletelor si al igonirii oricarei vra.masii.(G) (arutarea aceasta este deci mpacare)
pentru aceasta e sfntaE. )1B-
3ote'
1. Parintele SNmeon n Celalalt :oica, marturii ale mona0ului *a!ail :oica nsotite de cteva
cuvinte de !olos ale Parintelui SNmeon, 'ditura 6nastasia, 1??,, p. 1B2
<. 'pistola. catre Magnezieni, I, , <, n Scrierile Parintilor 6postolici, .ucuresti, 1??A, p. 1?=
B. . 5ietzmann, Messe und errenma0l, de EruNter, .erlin, 1?AA, p. <<?
,. vezi EregorN Di3, (0e S0ape o! t0e 5iturgN, 5ondon, 1?,A, p. 1@A s.u.
A. S!. Iustin Martirul si $ilozo!ul, 6pologia I, cap. +A n 6pologeti de lim"a greaca, .uc., 1??2,
p. ?B
+. vezi Paul de ClerK, 5e geste de pai34 usages et signi!ications, n 5iturgie et c0aritZ
!raternelle, Con!Zrences Saint-Serge, 85;e Semaine dO'tudes 5iturgiPues, Paris, 1??=, Su"sidia
C.5.;. 1@A, 'dizioni 5iturgic0e, *oma, 1???, p. 1@<-111
2. Cea mai ntinsa colectie canonico-liturgica din primele secole crestine datnd din a doua
/umatate a secolului al I;-lea, !oarte pro"a"il de origine siriaca, cuprinznd n general, cu
120
unele modi!icari, te3te mai vec0i. 'ste importanta pentru ca a pastrat cele =A de canoane
apostolice si numeroase rnduieli liturgice printre care si te3tul complet al 5iturg0iei numita
clementina. Cu e3ceptia canoanelor apostolice, opera a !ost osndita de Sinodul II (rulan
)+?<- ca ]!alsi!icata de eretici^ dar si pastreaza valoarea documentara n special n ceea ce
priveste practica liturgica din primele secole. ;ezi Pr. Pro!. Dr. Ioan E. Coman, Patrologia, vol.
II, .ucuresti, 1?=A, p.A<@-A<1
=. 9milia B@ la II Corinteni, (0e Master C0ristian 5i"rarN, DisK (Mo, 6E'S So!tMare, *io, \I
7S6, ;ersion 2, 1???, p. ?@1
?. la *. .ornert, 5es commentaires "Nzantines de la Divine 5iturgie du ;IIe au 8;e siecle,
Paris, 1?++, p. <1<
1@. ;ezi *o"ert (a!t, Ereat 'ntrance. 6 0istorN o! t0e (rans!er o! Ei!ts and ot0er Preana!oral
*ites o! t0e 5iturgN o! St. Fo0n C0rNsostom, second edition, *oma, 1?2=, p. B=?-B?@
11. 6. Sc0memann, 'u0aristia. (aina #mparatiei, ed. 6nastasia, p. 1,<
1<. Dionisie 6reopagitul, Despre Ierar0ia .isericeasca, III,III,= n 9pere Complete, trad.,
introducere si note de Pr. Dumitru Staniloae, .ucuresti 1??+, p. =<
1B. S!ntul C0iril al Ierusalimului, Cate0eza a ;-a mistagogica, B, n Cate0eze, trad si note de
Pr. Pro!. Dumitru $ecioru, .ucuresti, <@@B, p. BA?.
121
222I2
Sarutarea !aii 4II5
Sarutarea pacii este un ritual liturgic de mare !orta n care omul se desc0ide !ata de
aproapele si se m"raca n iu"irea lui ristos printr-un act al trupului care e3prima mpacarea
si unirea su!letelor n iu"irea daruita reciproc. Importanta deose"ita a acestui gest al pacii
este demonstrata de !aptul ca este ntlnit n toate riturile liturgice, !acnd parte din
structura originara a 5iturg0iei. 'l scoate n evidenta o trasatura !undamentala a cultului
crestin si anume ca legatura cu Dumnezeu nu se poate sta"ili !ara o relatie iu"itoare cu
aproapele.
HPae vouaI este marturisirea si transmiterea !aii treimie
Principalele momente ale S!intei 5iturg0ii )lecturile "i"lice ca mpartasire cu Dumnezeu
Cuvntul prin cuvnt, aducerea s!intei /ert!e si s!intirea darurilor prin rostirea ana!oralei,
!rngerea si mpartasirea cu S!intele (aine- sunt precedate de daruirea pacii de catre nti-
statatorul slu/"ei printr-un gest de "inecuvntare nsotit de cuvintele D+ace tuturorE,
marturisind ast!el de !iecare data ca ristos nsusi este n mi/locul nostru.
D+ace vouaE este salutul lui ristos nviat, un salut care nu e un simplu cuvnt de politete ci o
daruire e!ectiva a acelei paci )salom- mesianice care nseamna, potrivit S!intei Scripturi,
plenitudine, mplinire, ec0ili"ru !ericit, armonie. 'ste climatul speci!ic :oului 5egamnt al lui
Dumnezeu cu oamenii n Iisus ristos #nviat. Pacea lui ristos este o pace /ert!elnica, rodul
es0atologic al Crucii, semnul comuniunii regasite cu Dumnezeu si cu toti4 ]&aci n 7l a
binevoit (Dumneeu) sa salasluiasca toata plinirea. (i printr-$nsul toate cu (ine sa le mpace,
fie cele de pe pamnt, fie cele din ceruri, facnd pace prin 7l, prin sngele crucii (aleE
)Coloseni 1, 1?-<@-. D+ace vouaE este marturisirea si transmiterea pacii treimice, este o
invitatie de a intra n plenitudinea vietii treimice n masura primirii acesteia prin credinta. )1-
*ostind D+ace tuturorE, protosul "inecuvinteaza adunarea n semnul crucii nc0ipuind cu
degetele literele grecesti care prescurteaza numele Mntuitorului )IC 8C-, aratnd ast!el ca
prin Crucea lui ristos s-a resta"ilit comuniunea ntre Dumnezeu si om si noi putem !i !acuti
partasi pacii treimice. Prin acest gest protosul, n puterea Du0ului S!nt, transmite, asemenea
lui ristos, n mod e!ectiv pacea ]de sus^ celor ce sunt gata sa o primeasca4 D(i de va fi acolo
un fiu al pacii, pacea voastra se va odihni peste el, iar de nu, se va ntoarce la voiE )5uca 1@,
+-. Credinciosii raspund D(i duhului tau8E amintindu-si lor nsisi ca Du0ul S!nt este n protos
si ca protosul nu !ace nimic de la el ci 0arul Du0ului este de !ata si se pogoara peste toti. )<-
Du0ul S!nt !ace din !iecare participant la S!nta 5iturg0ie un !iu al pacii, ne !ace partasi
pacii Dumnezeului (reimic care este pace tainica, adncime linistita, plenitudine nedescrisa,
reciprocitate de iu"ire.
:umai atunci cnd primim pacea de ]de sus^ n su!letul nostru putem sa ne desc0idem cu
iu"ire !ata de aproapele si sa ne unim n (rupul lui ristos, .iserica. De aceea daruirea pacii
de catre protos nainte de ana!ora este si o inaugurare a ritualului sarutarii pacii. 6ceasta
sarutare are ca semni!icatie principala tocmai primirea si transmiterea darului pacii lui
Dumnezeu, ]salom^-ul "i"lic care este darul mesianic prin e3celenta )5c. <, 1,> <,, B+> In.
<@, 1?> <1, <+-, darul es0atologic caracteristic :oului Israel, devenit un ritual liturgic de mare
!orta. )B-
122
Iubirea #intre noi este o marturisire #e re#inta "n Sfnta Treime
](a ne iubim unii pe altii ca ntr-un gnd sa marturisim^ ndeamna diaconul la sarutarea pacii
iar poporul raspunde D+e !atal, pe 0iul si pe (fntul Duh, !reimea cea de o fiinta si
nedespartitaE. :u se stie e3act cum a evoluat aceasta !ormula liturgica deoarece vec0ile
manuscrise liturgice nu cuprind de o"icei dect cele rostite de episcop sau preot, partea ce
revine diaconului !iind eventual indicata de cuvintele ncepatoare. #n orice caz n primele
secole se !olosea e3presia paulina4 ]$mbratisati-va unul pe altul cu sarutare sfnta^ )I Cor.
1+, <@-. #n secolul al 8-lea ntlnim ndemnul ](a ne iubim unii pe altii8^ caruia ulterior i se
adauga ]ca ntr-un gnd sa marturisim^ )ntlnit n manuscrise din secolul al 8II-lea-,
completare care leaga ndemnul la iu"ire de marturisirea credintei. *aspunsul ]+e !atal, pe
0iul si pe (fntul Duh, !reimea cea de o fiinta si nedespartita^ apare tot din secolul al 8II-lea
!iind initial recitat numai de clerici si apoi preluat de popor. ),-
#n !orma ei de azi !ormula liturgica ce introduce sarutarea pacii scoate n evidenta !aptul ca
iu"irea dintre noi este premiza marturisirii credintei n S!nta (reime. C0iar mai mult, nsasi
iu"irea dintre noi, ca mpartasire din iu"irea S!intei (reimi, este o marturisire de credinta n
S!nta (reime. ]Daca n-am simti valoarea iubirii, care nu ne poate veni dect de la
Dumneeu &el n !reime, nu am lauda si admira cu toata puterea (fnta !reime si nu ne-am
sili sa naintam n ea. -stfel marturisind credinta noastra n Dumneeu cel n !reime nu
socotim pe Dumneeu ca un adevar teoretic ci ne marturisim credinta noastra ntr-un
Dumneeu al iubirii n (ine nsusi si ivor al iubirii din noi^. )A-
$ristos este "n mijloul nostru si ne #a !uterea sa ne iubim unii u altii
#n timpul cntarii ]+e !atal, pe 0iul si pe (fntul Duh, !reimea cea de o fiinta si
nedespartita^ episcopul si preotii se nc0ina de trei ori n !ata S!intei Mese rostind ]*ubi-!e-
voi Doamne, vrtutea mea, Domnul este ntarirea mea si scaparea mea si ibavitorul meu^
)Ps. 12, 1- si saruta Cinstitele Daruri si S!nta Masa.
Practica sarutarii, mai nti numai a S!intei Mese apoi si a Cinstitelor Daruri, apare prin
secolul al 8III-lea !iind introdusa pro"a"il ca un su"stitut al sarutului pacii la 5iturg0ia
savrsita de un singur preot si ulterior generalizata. )+- 6cest act este o e3presie a dragostei
!ata de Dumnezeu pe care o aratam sarutnd Cinstitele Daruri, care se vor pre!ace n (rupul si
Sngele Domnului, si a S!intei Mese, altarul pe care se aduce S!nta Fert!a.
Dragostea si credinta n Dumnezeu o e3primam !olosindu-ne de cuvintele psalmistului4 ]*ubi-
!e-voi Doamne, vrtutea mea, Domnul este ntarirea mea si scaparea mea si ibavitorul
meu^ )Ps. 12, 1-. :e aratam ast!el dorinta de a mplini prima porunca a Domnului4 ](a iubesti
pe Domnul Dumneeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din
toata puterea ta^ )Marcu 1<, B@-. Dumnezeul nostru e Cel ce ne-a iu"it mai nti4 ]&aci
Dumneeu asa a iubit lumea, nct pe 0iul (au &el /nul-%ascut 9-a dat ca oricine crede n 7l
sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica^ )Ioan B, 1+-. 'l ne da si noua puterea sa-5 iu"im si sa ne
iu"im aproapele, c0iar si pe vra/masi, el este Dvrtutea, ntarirea, scaparea si ibavitorul^
nostru. 5iturg0ierul precizeaza ca, pentru a su"linia solemnitatea momentului, acest verset
poate !i cntat n altar sau la strana.
#n cazul slu/"ei n so"or episcopul si preotii, dupa sarutarea Cinstitelor Daruri si a S!intei
Mese, si dau succesiv sarutul pacii pe umeri, strngndu-si mna dreapta. Sarutarea se da de
trei ori n numele S!intei (reimi, cel dinti spunnd4 D'ristos n mi.locul nostru^, celalalt
raspunde ]7ste si va fi^ iar cel dinti nc0eie ]!otdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor^.
123
Marturisim ast!el ca ristos este n mi/locul nostru si ne da puterea sa ne iu"im unii cu altii.
#n practica greceasca si slava, dupa sarutarea umerilor, preotii si saruta reciproc minile
pentru ca ristos lucreaza s!intenie prin aceste mini. Sarutarea umerilor, care n timpul lui
se practica numai n Postul Mare, este e3plicata de S!ntul (eo!ilact al .ulgariei prin aceea ca
]umerii sunt simbolul vietii active prin care putem purta crucea Domnului pentru a fi
rastigniti cu 7l, n masura n care ne e posibil^. )2- :u putem sa ne iu"im aproapele, inclusiv
dusmanii, dect lepadndu-ne de egoism, asumndu-ne crucea si urmndu-i lui ristos )Matei
1+, <,-.
Pratiarea #in nou a sarutarii !aii #e atre re#iniosi ar fi benefia
(imp de peste zece secole toti participantii la S!nta 5iturg0ie, att clericii ct si credinciosii,
si dadeau sarutul pacii. Dupa secolul al 8-lea acest ritual s-a restrns la clericii din altar, dar
restrngerea nu a !ost urmarea unei 0otarri a autoritatii "isericesti. #n articolul precedent si
n cel de !ata am ncercat sa surprindem importanta deose"ita a acestui gest al pacii care
!ace parte din structura originara a S!intei 5iturg0ii. 'l nu poate !i redus la o stare su!leteasca
ci implica un act concret prin care iu"irea si pacea dumnezeiasca este primita si transmisa
!ratelui din "iserica, unindu-ne cu totii n iu"irea lui ristos si marturisirea S!intei (reimi,
structura supremei iu"iri.
7n gest al pacii este prezent n toate riturile liturgice crestine, !orma lui concreta de
mplinire !iind di!erita de la un rit la altul si de la o epoca la alta, n !unctie de conte3tul
cultural si traditiile locale. 'sential n ceea ce priveste sarutarea pacii nu este nsa !orma
concreta de mplinire ci !aptul de a !i un gest trupesc care sa e3prime dragostea curata !ata
de aproapele.
Din !ericire, daruirea sarutarii pacii ntre credinciosi nu a disparut cu totul nici n 9rtodo3ie.
#n cazul tarii noastre, Parintele Dumitru Staniloae da marturie despre practicarea sarutului
pacii n unele "iserici din (ransilvania ntr-o !orma speci!ica4 sarutarea minilor credinciosilor
mai n vrsta de catre cei mai tineri urmata de m"ratisarea lor, "ar"ati cu "ar"ati si !emei cu
!emei. )=- 6ceeasi practica se ntlneste si la sud de Carpati. )?- Pastrarea pe alocuri n
9rtodo3ie a acestui gest al pacii ntre credinciosi precum si lipsa unei 0otarri a autoritatii
"isericesti care sa-l interzica dovedeste ca nu e3ista nici un impediment canonic pentru
savrsirea lui. Din contra, importanta sa deose"ita n anga/area participarii e!ective a
credinciosilor la slu/"a dovedeste importanta reintroducerii lui, n ultimul timp ntlnind tot
mai multe initiative n acest sens. )1@- Multi credinciosi au pierdut constiinta mpreunei slu/iri
la S!nta 5iturg0ie si tind sa devina simpli spectatori pasivi4 nu aduc darul de pine si vin la
altar, nu cnta, nu se mpartasesc dect rareori, nu-si dau sarutul pacii. Sigur, reintroducerea
sarutului pacii nu rezolva toate pro"lemele, dar este un pas nainte spre o participare deplina
la slu/"a. Cei care l-au practicat pot da marturie ca, atunci cnd e !acut cu sinceritate,
sparge e!ectiv ]zidurile^ care ne despart de multe ori de cei ce se ntmpla sa !ie lnga noi n
"iserica, !acndu-ne sa ne simtim !rati. Si sa nu uitam ca multi din cei ce parasesc 9rtodo3ia
pentru a merge la secte acuza !aptul ca nu au simtit comuniunea si iu"irea n .iserica si nu au
nteles slu/"ele.
#n mod concret sarutul pacii ntre credinciosi se poate da astazi n timpul cntarii ]*ubi-!e-voi
Doamne^ a carei interpretare este permisa de 5iturg0ier. Cntarea este !oarte potrivita
pentru acest moment, marturisind ca iu"irea aproapelui si ia puterea din iu"irea lui
Dumnezeu. Sarutul se poate da ntre vecini, ca n epoca primara, "ar"ati cu "ar"ati si !emei
cu !emei, !ara a se produce tul"urare n "iserica. Ca !orma concreta, adaptndu-ne la
conte3tul de azi, nu se pune pro"lema sarutului pe gura. Se poate opta pentru !orma
traditionala romneasca, sarutarea minilor credinciosilor mai n vrsta de catre cei mai
tineri urmata de m"ratisarea lor, care nsa este greu de aplicat n mediile mai putin
124
traditionale, sau pentru simpla strngere a minii ca n ritul roman. Credem nsa ca cea mai
potrivita !orma este cea practicata de preoti n altar4 strngerea minii si sarutarea umerilor
nsotita de !ormula ]'ristos n mi.locul nostru^ U ]7ste si va fi^ U ]!otdeauna, acum si
pururea si n vecii vecilor^. Cnd preotul slu/este singur si poate da sarutarea pacii cu
paracliserul asa cum se practica si n vec0ime. )11-
Sarutarea !aii !resu!une res!ingerea oriarei i!orizii sau vilenii
9 conditie esentiala pentru ca acest gest sa !ie lucrator este sinceritatea lui, respingerea
oricarei ipocrizii sau viclenii. (e3tele liturgice si S!intii Parinti atentioneaza n repetate
rnduri asupra acestui lucru. 6st!el n Constitutiile 6postolice, dupa ce se relateaza ca la
momentul sarutarii pacii diaconul avertiza4 ]%imeni sa nu aiba ceva mpotriva cuiva. %imeni
sa nu fie fatarnic8^ se adauga4 nimeni sa nu o !aca precum Iuda care l-a vndut pe Domnul
printr-un un sarut. )1<- Sarutarea pacii tre"uie sa !ie e3presia iu"irii sincere !ata de
aproapele )9rigen- )1B- si sa nu !ie data doar cu "uzele ca Iuda avnd ura si rautate !ata de
!ratii n credinta )(0eodor de Mopsuestia- )1,-. $iind sim"olul mpacarii interioare despre
care vor"este 'vang0elia, sarutarea pacii tre"uie sa !ie o sarutare a su!letului, o m"ratisare
a inimii si nu doar a "uzelor si al gurii )S!ntul Ioan Eura de 6ur- )1A-. #n aceste conditii
reactualizarea acestui gest si pentru credinciosi nu constituie o a"atere de la traditie ci din
contra, o ntoarcere la aceasta, cu e!ecte "ene!ice pentru slu/irea si trairea ortodo3a.
3ote'
1. Wves $auPuet, 5a !ormule liturgiPue ]5a pai3 avec vous^, ]Pai3 a vous^ est-elle un KZrNgme
trinitaireI , n (rinitZ et liturgie, Con!Zrences Saint-Serge, 888e Semaine dO'tudes 5iturgiPues,
Paris, 1?=B, Su"sidia C.5.;. B<, 'dizioni 5iturgic0e, *oma, 1?=,, p. ??-1@<
<. S!ntul Ioan Eura de 6ur, 9milia I la *usalii, ,, n Predici la sar"atori mparatesti si
cuvntari de lauda la s!inti, .ucuresti, <@@<, p. <@2-<@=
B. Paul de ClerK, 5e geste de pai34 usages et signi!ications, n 5iturgie et c0aritZ !raternelle,
Con!Zrences Saint-Serge, 85;e Semaine dO'tudes 5iturgiPues, Paris, 1??=, Su"sidia C.5.;. 1@A,
'dizioni 5iturgic0e, *oma, 1???, p. ?=
,. *o"ert (a!t, Ereat 'ntrance. 6 0istorN o! t0e (rans!er o! Ei!ts and ot0er Preana!oral *ites
o! t0e 5iturgN o! St. Fo0n C0rNsostom, second edition, *oma, 1?2=, p. B=@-B=B
A. Pr. Pro!. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3a, Craiova,
1?=+, p. <,,
+. *o"ert (a!t, Ereat 'ntrance, p. B==
2. la *. .ornert, 5es commentaires "Nzantines de la Divine 5iturgie du ;IIe au 8;e siecle,
Paris, 1?++, p. <1<
=. Pr. Pro!. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3a, Craiova,
1?=+, p. <,+
?. Pentru localitatea Salciile, Pra0ova vezi ;irgil Ma3im, Imn pentru crucea purtata, ed.
6ntim, <@@<, p. ,,2
vezi de e3emplu precizarile 5iturg0ierului n lim"a !ranceza editat cu "inecuvntarea 1@. IPS
Iosi! Pop, Mitropolitul 'uropei 9ccidentale si Meridionale, Monastere de la (0eotoKos,
;ille"azN, <@@<, p. 1A<
11.vezi *o"ert (a!t, Ereat 'ntrance, p. B==
1<. Cartea a II-a, A2, 1+-12, la Marcel Metzeger, 5a reconciliation entre les !ideles, comme
condition du "aiser de pai3 dominical dans les ]Constitutions 6postoliPues^, n 5iturgie et
c0aritZ !raternelle, Con!Zrences Saint-Serge, 85;e Semaine dO'tudes 5iturgiPues, Paris, 1??=,
Su"sidia C.5.;. 1@A, 'dizioni 5iturgic0e, *oma, 1???, p. 2A
1B. Comentariu la *omani, 1@, BB la *. .ornert, op. cit., p. +1
1,. 9miliile cate0etice, 1A, ,1la M. Metzger, op. cit, p. 2A
1A. De compuctione ad Demetrium, 1, B la *. (a!t, op. cit., p. B?@.
125
222L
Crezul 4I5
Sarutul pacii, actul care e3prima unirea noastra n iu"ire prin m"racarea n iu"irea lui
ristos, este, n acelasi timp, o marturisire de credinta n S!nta (reime si o premisa a
marturisirii unitatii de credinta prin rostirea Crezului. :umai uniti n iu"ire si marturisind
aceeasi credinta revelata ne aratam a !i cu adevarat .iserica lui ristos si putem aduce S!nta
Fert!a.
Cre#inta este att un #ar al lui &umnezeu t si un ras!uns al omului
Credinta este ntlnirea omului cu Dumnezeu si cunoasterea 5ui. 'a se naste n su!let prin
primirea cuvntului lui Dumnezeu4 Dcredinta este din auire, iar auirea prin cuvntul lui
'ristosE )*om 1@, 12-. S!nta Scriptura ne nvata ca credinta este o lucrare a 0arului
dumnezeiesc vindecator si mntuitor n om4 D*ar roada Duhului este dragostea, bucuria,
pacea, ndelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blndetea, nfrnarea,
curatiaE )Eal. A, <<-. Credinta este mntuitoare4 Dprin credinta se va ndrepta omulE )*om
B,<=- caci Ddreptul din credinta va fi viu8E )6vacum <, ,-. 9mul tre"uie sa se desc0ida acestei
lucrari a 0arului prin mplinirea poruncilor adica credinta sa !ie Dlucratoare prin iubireE )Eal.
A, +-. 6st!el a/ungem ca D'ristos sa (e salasluiasca, prin credinta, n inimile noastre,
nradacinati si ntemeiati fiind n iubireE )'!es B, 12-.
S!intii Parinti !ac distinctie ntre credinta din auzire care ne aduce la ristos si credinta care
constituie nsasi viata .isericii si a mem"rilor ei despre care S!ntul Pavel spune ca !ace ca
ristos sa se salasluiasca n inimile noastre. S!ntul Ma3im Marturisitorul o numeste pe prima
credinta simpla sau din cele auzite iar pe cea de a doua credinta desavrsita sau din cele
vazute, unitatea si partasia omului cu Dumnezeu.)1- De la credinta simpla la cea desavrsita
se a/unge prin primirea 0arului n S!intele (aine ale .isericii )n special .otezul, Mirungerea si
'u0aristia- si prin anga/area ntr-un e!ort ascetic care urmareste curatirea de patimi si
do"ndirea virtutilor potrivit poruncilor dumnezeiesti.)<- Credinciosul intra ast!el, n .iserica,
ntr-o relatie personala, n permanenta crestere, cu Persoanele S!intei (reimi care revarsa
darul du0ovnicesc, inclusiv pe cel al credintei. )B-
Credinta este asadar att un dar al lui Dumnezeu ct si un raspuns al omului. 6cest raspuns
consta n supunerea iu"itoare !ata de adevarul ntrupat n ristos, revelat de 'l si marturisit
de .iserica. Supunerea iu"itoare !ata de adevarul revelat presupune cunoasterea dogmelor
.isericii si e!ortul ascetic personal. Cunoasterea dogmelor este esentiala deoarece Dorice
abatere a cunostintei noastre intelectuale de la dreapta ntelegere a >evelatiei se va
rasfrnge inevitabil asupra manifestarilor duhului nostru. &u alte cuvinte, o viata cu
adevarat dreapta este conditionata de adevaratele conceptii despre Dumneeu, despre
(fnta !reime;. ),-
Dar, dupa cum arata si S!ntul Isaac Sirul )A-, nu ne putem opri la cunoasterea intelectuala a
dogmelor deoarece aceasta tine de credinta simpla sau din auzire. :oi suntem c0emati ca,
prin lucrarea poruncilor, sa a/ungem la credinta desavrsita, adevarul marturisit prin credinta
trans!ormndu-se ast!el n mntuire si viata.
Crezul( #esi intro#us mai trziu( s-a "na#rat organi "n rn#uiala Liturghiei
Primirea credintei Ddin auireE care consta n cunoasterea dogmelor si naintarea spre
credinta desavrsita, Ddin cele vauteE, se mplineste n .iserica. Marturisirea credintei este
126
o parte integranta si indispensa"ila a slu/irii .isericii. Slu/"ele n ansam"lul lor sunt o
marturisire a credintei, nvatnd si comunicnd adevarul mntuitor, a/utndu-l pe !iecare
madular al .isericii sa participe la acest adevar. )+-
S!nta 5iturg0ie, (aina (ainelor, este n ntregime o marturisire de credinta si o daruire a
credintei mntuitoare ca cunoastere a lui Dumnezeu si ntlnire cu 'l, avnd ca moment
culminant mpartasirea cu (rupul si Sngele Domnului, de aceea dupa mpartasire cntam cu
"ucurie4 D-m vaut 9umina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc) am aflat credinta cea
adevarata, nedespartitei !reimi nchinndu-ne, ca aceasta ne-a mntuit pre noiE.
Cu toate ca marturisirea credintei este un aspect de!initoriu al S!intei 5iturg0ii, practica
rostirii Crezului, ca moment al marturisirii comune a credintei, nu !ace parte din structura
originara a 5iturg0iei, !iind introdusa la 6ntio0ia la s!rsitul secolului al ;-lea de patriar0ul
Petru $ullos iar la Constantinopol la nceputul secolului al ;I-lea de patriar0ul (imotei )A11-
A1=-.)2- Cei doi patriar0i erau adepti ai ereziei mono!izite si au introdus Crezul n 5iturg0ie n
ncercarea de a-si demonstra !idelitatea !ata de credinta S!intilor Parinti. Patriar0ii ortodocsi
urmatori au pastrat practica rostirii Crezului deoarece acesta s-a ncadrat organic n rnduiala
5iturg0iei, alaturndu-se ana!oralei liturgice care pna atunci reprezenta principala !orma de
e3primare a dogmelor.
Crezul a fost formulat la !rimele #oua sinoa#e eumenie
Crezul desemneaza, n sens general, o sinteza a nvataturilor de credinta crestine
!undamentale. Crezul se mai c0eama si sim"ol al credintei. (ermenul de sim"ol vine de la un
cuvnt ce nsemna parola n ta"erele militare. Deci pentru crestinii din vec0ime crezul sau
sim"olul de credinta era o parola ce i arata a !i adevarati crestini. )=-
Desi n :oul (estament nu e3ista un crez !ormulat ca atare, nca de la nceputul .isericii au
circulat scurte !ormulari, ampli!icate ulterior, care e3prima continutul credintei, !erindu-o de
erezii. 6ceste Dcreuri^ erau utilizate n legatura cu .otezul, att pentru instruirea
cate0umenilor ct si pentru marturisirea credintei de catre acestia n timpul slu/"ei.
#n anul B<A, la primul sinod ecumenic tinut la :iceea, pe "aza crezurilor "aptismale !olosite
n Siria, Palestina si Cezareea, S!intii Parinti, insu!lati de Du0ul S!nt, ela"oreaza, ca raspuns
la erezia lui 6rie care contesta dumnezeirea $iului, prima parte a Crezului rostit astazi la
S!nta 5iturg0ie. Sinodul al II-lea ecumenic, tinut la Constantinopol n anul B=1, ca raspuns la
erezia lui Macedonie care contesta dumnezeirea S!ntului Du0, completeaza Crezul de la
:iceea cu nvatatura despre S!ntul Du0, despre .iserica, .otez, nvierea mortilor si viata
vesnica. $iind ela"orat la sinoadele ecumenice de la :iceea si Constantinopol, acest Crez este
cunoscut su" denumirea de Crezul niceo-constantinopolitan si este Dcreul prin e6celenta al
crestinismuluiE)?- recunoscut la sinodul al I;-lea ecumenic de la Calcedon ),A1- ca e3presie
autentica a credintei .isericii universale. 6cesta este Crezul introdus n 5iturg0ie la nceputul
secolului al ;I-lea si pastrat pna astazi.
+ostirea Crezului este o e-!resie a unitatii #e re#inta
Marturisirea credintei prin rostirea Crezului este o e3presie a unitatii de credinta a
madularelor .isericii prin marturisirea aceluiasi adevar mntuitor.
Credinta crestina este cunoasterea si trairea mntuirii ca resta"ilire a unitatii cu Dumnezeu
si, ntru 'l, cu ceilalti mem"ri ai .isericii si cu ntreaga !aptura, dupa c0ipul unitatii S!intei
(reimi. 'ste cunoasterea anticipata, n .iserica, a #mparatiei lui Dumnezeu ca unitate Dde
susE4
127
DDar nu numai pentru acestia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede n Mine, prin cuvntul lor,
ca toti sa fie una, dupa cum !u, +arinte, ntru Mine si 7u ntru !ine, asa si acestia n %oi sa
fie una, ca lumea sa creada ca !u M-ai trimis. (i slava pe care !u Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor,
ca sa fie una, precum %oi una suntemE )Ioan 12, <@-<<-.
7nitatea Dde sus^ este continutul vietii dumnezeiesti treimice. Credinta nseamna asadar
partasia la unitatea ]de sus^ cu Dumnezeu si semenii, iar .iserica este tocmai mplinirea
credintei, este acea unitate care primeste, n care se intra si la care devii partas prin
credinta.)1@- De aceea credinta nu poate !i individualista. :u poti avea credinta mntuitoare
n a!ara .isericii. Credinta se do"ndeste si se traieste n .iserica, n comuniune cu ceilalti si
e3primnd unitatea cu ceilalti.
S!nta 5iturg0ie este (aina n care naintam spre mplinirea desavrsita de catre Du0ul S!nt a
unitatii Dde susE a .isericii prin aducerea S!intei Fert!e si mpartasirea cu (rupul si Sngele
Domnului4 D*ar pe noi pe toti care ne mpartasim dintr-o pine si dintr-un potir, sa ne unesti
unul cu altul prin mpartasirea -celuiasi (fnt DuhE )6na!oraua S!ntului ;asile cel Mare-.
9 conditie esentiala pentru ca Du0ul S!nt sa ne uneasca n .iserica este marturisirea
aceleiasi credinte revelate. 5egatura organica ntre unitatea credintei si mplinirea .isericii n
'u0aristie alcatuieste centrul vietii .isericii. De aceea numai cei uniti n marturisirea
credintei ortodo3e se pot mpartasi la S!nta 5iturg0ie. *ostirea Crezului este dovada
ortodo3iei credintei si a unitatii de credinta, conditie pentru aducerea S!intei Fert!e si
mpartasirea cu (rupul si Sngele Domnului.
+ostirea Crezul este o re"nnoire a faga#uintei faute la Botez
Crezurile au !ost utilizate nca de la nceputul .isericii pentru instruirea cate0umenilor si
marturisirea credintei la .otez. Din secolul al I;-lea, dupa !ormularea lui la primele doua
sinoade ecumenice, !olosirea Crezul niceo-constantinopolitan s-a impus n practica .isericii
mentinndu-se pna astazi. 6st!el, !iecare crestin ortodo3, la .otez, s-a lepadat de satana si
s-a unit cu ristos marturisindu-si credinta prin rostirea acestui Crez !ie direct )daca a !ost
"otezat matur- !ie indirect, prin intermediul nasului )daca a !ost "otezat prunc-.
5a S!nta 5iturg0ie, rostirea Crezul nseamna pentru toti credinciosii o rennoire a !agaduintei
!acute la .otez, o a!irmare a calitatii de mem"ru al (rupului lui ristos, .iserica.
+ostirea Crezului este si o !rolamare a re#intei
Marea ma/oritate a crestinilor ortodocsi de astasi au !ost "otezati ca prunci, nasii marturisind
credinta pentru ei. Din pacate putini nasi si nteleg responsa"ilitatea pe care si-o asuma
atunci cnd "oteaza un prunc de a-l ndruma pe calea .isericii, de a-l nvata credinta. Ca
urmare multi ortodocsi nu cunosc dogmele credintei noastre. *ostirea Crezului la S!nta
5iturg0ie este un prile/ pentru acestia de a nvata tainele credintei. 6sadar rostirea Crezului
este si o proclamare a credintei pentru cei necunoscatori si nenvatati;. )11-
+ostin# Crezul ne aratam multumirea fata #e #ragostea !e are &umnezeu ne-a #ove#it-o
lurn# mntuirea noastra
Contemplnd tainele mntuirii noastre e3primate de Crez nu putem dect sa !im multumitori,
ca anticipare a multumirii vesnice din veacul viitor. Marturisirea dumneeiescului simbol al
credintei, scrie (fntul Ma6im Marturisitorul, arata multumirea tainica pentru ratiunile si
modurile nteleptei providente dumneeiesti cu privire la noi, prin care ne-am mntuit,
multumire care va avea loc n veacul viitor^.)1<- *aspunsul nostru la mntuirea daruita noua
128
de Dumnezeu este credinta. *ostind Crezul, ca e3presie concentrata a credintei, ne aratam
multumirea !ata de dragostea pe care Dumnezeu ne-a dovedit-o lucrnd mntuirea noastra.
:e pregatim ast!el sa ducem, n unitate de credinta si iu"ire, mai departe multumirea noastra
prin aducerea S!intei Fert!e si rostirea ana!oralei liturgice.
3ote'
1. apud Mitropolitul ierot0eus ;lac0os, Cugetul .isericii 9rtodo3e, .ucuresti, <@@@, p. +,
<. Petru Damasc0in, #nvataturi du0ovnicesti, II,1, n $ilocalia, vol. ;, trad., introd. si note de
Pr. Pro!. Dumitru Staniloae, .ucuresti, 1?2+, p. 1?,
B. Pr. Pro!. Fo0n .recK, Puterea cuvntului n .iserica dreptmaritoare, .ucuresti, 1???, p. 1<?
,. 6r0imandritul So!ronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, .ucuresti, 1??A, p. =
A. 5a Petru Damasc0in, op. cit., p. 1?,
+. Pr. Pro!. Fo0n .recK, Puterea cuvntului n .iserica dreptmaritoare, .ucuresti, 1???, p. 1<2
2. (0eodor 5ectorul, istoria 'cclesiastica, II, B<. 5ucrarea este scrisa n anul A<= dar pasa/ul
privindu-l pe Patriar0ul Petru $ullo este interpolat, ceea ce nu nseamna ca cele relatate nu
ar putea !i adevarate. ;ezi *o"ert (a!t, Ereat 'ntrance, p. B?=
=. 6nt0onN M. Coniaris, Introducere n credinta si viata .isericii 9rtodo3e, trad. de Constantin
$agetan, .ucuresti, <@@1, p. 1?
?. Preot Pro!. Dr. Ion .ria, Dictionar de (eologie 9rtodo3a, editia a II-a, .ucuresti, 1??,, p.
11-11B
1@. 6. Sc0memann, 'u0aristia. (aina #mparatiei, ed. 6nastasia, p. 1A,
11. S!ntul E0erman al Constantinopolului, (lcuirea S!intei 5iturg0ii, trad. de Pr. Pro!. :ic.
Petrescu, n Mitropolia 9lteniei, nr. 1-<L1?2+, p. +,
1<. MNstagogia. Cosmosul si su!letul, c0ipuri ale .isericii, trad. de Pr. Pro!. Dr. Dumitru
Staniloae, .ucuresti, <@@@, p. B,
129
2LI
Crezul 4II5
7nitatea .isericii ca traire anticipata a #mparatiei cerurilor este att o unitate de credinta ct
si de iu"ire.)1- De aceea marturisirea unitatii de credinta prin rostirea Crezului este legata de
sarutul pacii, ritualul care e3prima unitatea de iu"ire. +ropriu-is dreapta credinta este
ratiunea de a fi a iubirii si temeiul neclintit al unitatii. *ubirea nu e de conceput fara daruire
deci fara dar. *ar darul iubirii autentice este adevarul) n ,iserica adevarul credintei. -stfel
unitatea deplina e posibila n credinta cea una, absoluta, revelata a +rea (fintei !reimi prin
'ristos n Duhul (fnt&. )<-
3umai uniti !rin iubire !utem sa marturisim #rea!ta re#inta omuna
Invitatia diaconului la daruirea sarutului pacii si raspunsul credinciosilor scoate n evidenta
!aptul ca unitatea de iu"ire se mplineste n unitatea de credinta4 (a ne iubim unii pe altii ca
ntr-un gnd sa marturisim8E. :umai uniti prin iu"ire putem sa marturisim ntr-un gndE
dreapta credinta comuna4 D+e !atal, pe 0iul si pe (fntul Duh, !reimea cea de o fiinta si
nedespartitaE. 6cest raspuns este o prima marturisire sintetica a credintei n S!nta (reime,
ntarita de actul concret al sarutului pacii.
6sile istoriei se "nhi# si suntem fauti !artasi os!atului #e nunta al lui $ristos
/sile, usile, cu ntelepciune sa luam aminte8^ rosteste diaconul introducnd rostirea
Crezului. Initial prima parte )7sile, usileQ- era un ndemn adresat ipodiaconilor pentru a
nc0ide si pazi usile "isericii si a nu lasa sa intre necredinciosii si cate0umenii. Partea a doua
)Cu ntelepciune sa luam aminteQ- este o provocare a atentiei credinciosilor asupra Crezului
care urmeaza a !i rostit.
S!intii Parinti ne atrag atentia asupra sensurilor du0ovnicesti ale acestui ndemn. $nchiderea
usilor bisericii, scrie (fntul Ma6im Marturisitorul, arata trecerea celor pamntesti si
intrarea viitoare a celor vrednici n lumea inteligibila sau la ospatul de nunta al lui 'ristos
(G)) de asemenea, lepadarea desavrsita a lucrarii ratacite din simtiri&.)B- S!nta 5iturg0ie
este naltarea .isericii n #mparatia lui Dumnezeu. Daca prima parte a 5iturg0iei, 5iturg0ia
cate0umenilor sau a Cuvntului, e3prima desc0iderea misionara a .isericii catre lume, cea de
a doua parte, 5iturg0ia credinciosilor )eu0aristica- reprezinta separarea .isericii de lume,
iesirea din timp si intrarea n #mparatia lui Dumnezeu. 7sile istoriei se nc0id si noi suntem
!acuti partasi ospatului de nunta al lui ristos. #n .iserica primara acest lucru era e3primat de
nc0iderea e!ectiva a usilor "isericii dupa ce au ramas nauntru numai cei credinciosi care se
vor si mpartasi.
'ste un privilegiu n!ricosator sa rami n "iserica la 5iturg0ia credinciosilor, privilegiu pe care
l constientizam att de putin astazi. :u poti intra la ospatul de nunta al lui ristos !ara 0aina
de nunta pentru ca vei !i aruncat a!ara )Matei <<, 1-1,- de aceea, pentru a ne !ace vrednici
tre"uie sa lepadam lucrarea ratacita din simtiri adica sa ne curatam de toata pervertirea pe
care patimile au lucrat-o n noi. Cu nazuinta de a nainta ast!el de la credinta simpla, din
auzire, la cea desavrsita, din vedere, sa lepadam toata gri/a cea lumeasca, cum ne
ndeamna si imnul 0eruvimic, si sa ne ndreptam toata atentia spre marturisirea credintei prin
rostirea Crezului.
130
Crezul este o sinteza a #ogmelor re#intei noastre
Crezul niceo-constantinopolitan sintetizeaza nvatatura .isericii e3primnd parado3urile
!undamentale ),- ale credintei noastre si anume unitatea de !iinta si deose"irea personala
ntre (atal, $iul si Du0ul S!nt si, pe de alta parte, unirea dumnezeirii cu umanitatea n
Persoana $iului, parado3uri la "aza carora sta iu"irea nemasurata a lui Dumnezeu din snul
S!intei (reimi revarsata asupra omenirii. (e ntelege de la sine ca nici un cre finit nu poate
spune vreodata tot ce este de spus despre Dumneeul cel infinit. &reul e mai curnd o
declaratie omeneasca dumneeieste insuflata, spre a ne a.uta la ntelegerea lui Dumneeu.
(fntul +avel numea pe 'ristos ;darul negrait; al lui Dumneeu, ceea ce subliniaa faptul ca
nici un cre nu poate cuprinde vreodata sau sa a.unga la capatul plinatatii ntelesului lui
'ristos. &u toate acestea, recunoscndu-ne finitudinea, nu putem ascunde cele ce a facut
Dumneeu pentru noi. !rebuie sa ne rostim credinta, orict de nedesavrsit. -ceasta a
ncercat sa faca ,iserica prin &re. !rebuie sa stim ce anume credem si n &ine credem, daca
vrem sa traim ca crestini.^ )A-
Cre# "ntr-6nul &umnezeuI.
Crezul ncepe cu a!irmarea unitatii de !iinta a S!intei (reimi si continua cu prezentarea
nsusirilor Persoanelor dumnezeiesti caci Dumnezeu este 7nul n !iinta dar ntreit n persoane,
(atal 6tottiitorul, $acatorul Cerului si al pamntului, vazutelor tuturor, si nevazutelor. &ei 1K5
(finti +arinti de la %iceea care au compus &reul vostru, al tuturor celor ce purtati imaginea
lui Dumneeu n sine, care sunteti alesi, l-au numit mai nti pe Dumneeu ;!ata;, apoi
;-totputernic; si ;0acator;.)+- 7i au facut aceasta fiind luminati de catre Duhul (fnt al lui
Dumneeu. (i au facut-o n primul rnd deoarece &el +reanalt este !atal lui 'ristosB Domnul
dinaintea timpului si a crearii lumii. $n al doilea rnd, deoarece 0iul ntrupat al lui
Dumneeu a adus ca prim dar oamenilor J acelora care $l urmeaa J adoptia) adica dreptul de
a-9 numi pe !atal (au, !ata al lor. !atal nostru8 (G) 0ericirea voastra consta si n faptul ca
!atal vostru cel ceresc este si -totputernic si 0acatorE al tuturor celor vazute si nevazute.
Si "ntru unul &omn Iisus $ristos( Fiul lui &umnezeu(
6nul 3asut( arele #in Tatal s-a nasut mai "nainte #e toti veii.
Lumina #in Lumina( &umnezeu a#evarat #in &umnezeu a#evarat( nasut iar nu faut( Cel
#e o fiinta u Tatal( !rin arele toate s-au faut.
Iisus ristos este $iul lui Dumnezeu, de o !iinta cu (atal. :asterea din veci a $iului din (atal
este mai presus de puterea noastra de ntelegere. 9 putem asemana cu nasterea luminii din
lumina caci Dumneeu este lumina si nici un ntuneric nu este ntru 7lE )I Ioan 1, A-. S!intii
Parinti au !olosit patru e3presii pentru a arata legatura dintre ristos si (atal4 9umina din
lumina^, Dumneeu adevarat din Dumneeu adevarat^, nascut^ si de o fiinta cu !atal^. Prin
alte doua e3presii se arata legatura ntre ristos si creatie4 nu facut^ si prin care toate s-au
facut^. ristos nu !ace parte din creatie, toate prin 7l s-au facut) si fara 7l nimic nu s-a
facut din ce s-a facut^)Ioan 1, B-.
Carele !entru noi oamenii si !entru a noastra mntuire( S-a !ogort #in eruri( si S-a
"ntru!at #e la &uhul Sfnt si #in *aria Feioara( si s-a faut om.
Si s-a rastignit !entru noi "n zilele lui Pontiu Pilat( si a !atimit( si s-a "ngro!at.
131
Si a "nviat a treia zi( #u!a Sri!turiA Si s-a suit la eruri( si sa#e #e-a #rea!ta Tatalui. Si
iarasi va sa vina u Slava sa ju#ee viii si mortii( a aruia %m!aratie nu va avea sfrsit.
9pera mntuitoare a $iului lui Dumnezeu este prezentata n etapele ei principale4 asumarea
!irii omenesti prin ntrupare n istorie, patimirea, moartea, nvierea, naltarea la ceruri si a
doua venire.
Si "ntru &uhul Sfnt( &omnul #e viata Faatorul( Carele #in Tatal !ure#e( ela e
"m!reuna u Tatal si u Fiul este "nhinat si slavit( Carele au grait !rin !roroi. &uhul
Sfnt este a treia Persoana a Sfintei Treimi( &atatorul #e viata.
Daca $iul si ia !iinta din (atal prin nastere, Du0ul S!nt si-o ia prin purcedere din (atal.
Catolicii au adaugat n Crez a!irmatia ca Du0ul purcede si de la $iul )$ilioPue-. Dar .iserica
9rtodo3a pastreaza Crezul n !ormula originara care re!lecta nvatatura S!intei Scripturi si a
S!intei (raditii potrivit careia Du0ul purcede numai de la (atal iar $iul l trimite n lume4 *ar
cnd va veni Mngietorul, pe &are 7u $l voi trimite voua de la !atal, Duhul -devarului, &are
de la !atal purcede, -cela va marturisi despre Mine^ )Ioan 1A, <+-.
%ntru una( sfnta( sobornieasa si a!ostoleasa Biseria.
Sunt enumerate nsusirile .isericii. .iserica !iind (rupul lui ristos este una pentru ca ristos
nu poate avea mai multe (rupuri. 'ste s!nta pentru ca Du0ul S!nt mplineste n ea s!intenia
lui ristos s!intindu-i pe mem"ri ei. 'ste so"orniceasca sau universala pentru ca este
destinata sa cuprinda toate popoarele, de peste tot si de totdeauna si pentru ca este o
comuniune de iu"ire. 'ste apostoleasca pentru ca pastreaza nvatatura Domnului asa cum a
comunicat-o apostolilor si are succesiunea apostolica a ierar0iei prin 0irotonie.
*arturises un Botez "ntru iertarea !aatelor.
.otezul este (aina prin care primim mntuirea lucrata de ristos, murind si nviind mpreuna
cu 'l, este (aina prin intram n .iserica si do"ndim iertarea pacatelor. $iecare om poate !i
"otezat o singura data dupa cuvntul S!ntului Pavel4 un Domn, o credinta, un ,ote^ )'!es.
,, A-.
0ste!t "nvierea mortilor. Si viata veaului e va sa fie. 0min.
:ade/dea n nvierea mortilor sta n centrul credintei noastre. ristos a venit pentru ca sa ne
daruiasca viata vesnica. 'l ne-a ncredintat de nvierea mortilor prin nvierile savrsite de el si
mai ales prin propria Sa nviere. Daca se propovaduieste ca 'ristos a nviat din morti, cum ic
unii dintre voi ca nu este nviere a mortilor? Daca nu este nviere a mortilor, nici 'ristos n-a
nviat. (i daca 'ristos n-a nviat, adarnica este atunci propovaduirea noastra, adarnica
este si credinta voastra.(G) *ar daca nada.duim n 'ristos numai n viata aceasta, suntem mai
de plns dect toti oamenii. Dar acum 'ristos a nviat din morti, fiind ncepatura (a nvierii)
celor adormiti. &a de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si nvierea
mortilor. &aci, precum n -dam toti mor, asa si n 'ristos toti vor nvia^ )I Cor. 1A, 1<-<<-.
Crezul trebuie rostit "n omun #e "ntreaga omunitate
*ostirea Crezului are asadar o importanta deose"ita4 este o e3presie a unitatii de credinta, o
dovada a ortodo3iei credintei si, prin aceasta, o pregatire pentru mpartasire> o multumire
pentru mntuire si o rennoire a !agaduintei !acute la .otez de a ne uni cu ristos si a crede
5ui> o proclamare a credintei pentru cei nestiutori> o marturisire a iu"irii lui Dumnezeu
pentru noi si a dragostei noastre !ata de 'l si ntre noi. 6vnd n vedere toate acestea, att
132
din punct de vedere liturgic ct si pastoral, se impune rostirea n comun a acestuia de catre
ntreaga comunitate. 6st!el ne aratam n mod concret unitatea n credinta si, pe de alta
parte, !iecare credincios va a/unge sa nvete Crezul.
Clatinarea Sfntului 0er simbolizeaza #arul #esavrsit si bogat al Sfntului &uh
#n timpul rostirii Crezului preotul clatina S!ntul 6er deasupra S!intelor ;ase pna la cuvintele
Dsi a nviat a treia i, dupa (cripturi^ dupa care l mpac0eteaza, Cinstitele Daruri ramnnd
n continuare descoperite. 'ste o practica atestata de patriar0ul )mono!izit- Sever al 6ntio0iei
)_ AB=- care ne transmite interpretarea vec0e potrivit careia aceasta clatinare aminteste de
viziunea S!ntului Petru )$apt. 6p. 11, A-1@- si sim"olizeaza darul desavrsit si "ogat al
S!ntului Du0 care i s-a descoperit lui Petru ca va cuprinde si neamurile si care se va pogor
peste darurile puse nainte pre!acndu-le n (rupul si Sngele Domnului. )2-
3ote'
1. S!ntul Ignatie al 6ntio0iei, 'pistola. catre Magnezieni, I, , <, n Scrierile Parintilor
6postolici, .ucuresti, 1??A, p. 1?=
<. Pr. C. Ealeriu, Marturisirea dreptei credinte prin S!nta 5iturg0ie, 9rtodo3ia, an 888III
)1?=1-, nr.1, p. B+.
B. MNstagogia. Cosmosul si su!letul, c0ipuri ale .isericii, trad. de Pr. Pro!. Dr. Dumitru
Staniloae, .ucuresti, <@@@, p. BB
,. Pr. Pro!. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3a, Craiova,
1?=+, p. <,,
A. 6nt0onN M. Coniaris, Introducere n credinta si viata .isericii 9rtodo3e, trad. de Constantin
$agetan, .ucuresti, <@@1, p.<1
+. 'piscop :icolae ;elimirovici, Credinta poporului lui Dumnezeu, trad. de Diana Potlog,
.ucuresti, <@@1, p. <,
2. '. \. .rooKs, 6 Colection o! 5etters o! Severus o! 6ntioc0 !rom :umerous SNriac
Manuscripts, P9 1,, !asc. 1, Paris, 1?<@, p. <A2-<A=.
133
8S!re t:m:#uirea sufletului ;i a tru!ului8
7u0aristia este ;!aina !ainelor;)1-, ;piscul cel mai nalt al vieLii duhovniceti; )<-, mplinirea
promisiunii lui ristos de a ramne n noi si noi ntru 'l )Ioan +, A+-. Mintea este cople%iT n
!aa mTreiei acestei (aine prin care ristos se !ace una cu noi, (rupul %i Sngele STu una cu
trupul %i sngele nostru. ;enind sT ne mpTrtT%im mTrturisim cu credinT cT n S!ntul Potir se
a!lT nsu%i Preacurat (rupul %i nsu%i Preas!nt Sngele lui ristos, $iul lui Dumnezeu celui ;iu
pe care ndrTznim a le primi pentru cuvntul Domnului4 ;-dev"rat, adev"rat ic vou", dac"
nu veLi mnca !rupul 0iului Hmului i nu veLi bea (ngele 9ui, nu veLi avea viaLa n voi.;)Ioan
+, AB-.
S!ntul Pavel ne avertizeaza nsT4 ;(" se cercetee omul pe sine i aa s" m"nnce din pine
i s" bea din pahar. &"ci cel ce m"nnc" i bea cu nevrednicie, osnd" i m"nnc" i bea,
nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulLi dintre voi sunt neputincioi i bolnavi i mulLi
au murit.; )I Cor. 11, <=-B@-. Ca urmare rugTciunile rnduite de .isericT a !i rostite nainte de
cuminecare ne atrag atenia asupra nevredniciei noastre %i, e3primnd teama ca S!intele
(aine ne-ar putea !i spre osndT din cauza nvrtosTrii noastre, ne c0eamT la pocTinT.
Din pTcate o"servTm n ultimul timp o alunecare a accentului dinspre aceasta teamT
cucernicT ce vine din con%tiina nevredniciei dar care nu ne mpiedicT ci, din contrT, ne
pregTte%te pentru unirea cu ristos, spre o !oarte lumeascT !ricT de "oalT trupeascT ce ar
putea !i contactatT prin mpTrtT%irea credincio%ilor cu o singurT linguriT.
Daca aceasta !ricT de m"olnTvire poate !i neleasT )dar nu acceptatTQ- n cazul unor oameni
care, de%i se declarT ortodocsi, cunosc prea puin credina ortodo3T %i nu participT la viaa
liturgicT a .isericii, lucrurile devin de-a dreptul alarmante atunci cnd c0iar unii dintre
slu/itorii altarului, preocupai de ;potenLialul biologic al neamului; )vezi Pr. Dr. ;. Munteanu,
Pentru sTnTtatea psi0osomaticT a noastrT, n #nvierea, anul 8I, nr. 1?-, a/ung sT susinT acest
lucru. :e ntre"Tm care este credina celui care acceptT !aptul cT (rupul %i Sngele $iului lui
Dumnezeu celui ;iu poartT cu sine SID6, "acili de tu"erculozT sau alte "oli. Sau cT Dumnezeu
ngTduie ca cel ce vine la Sine cu pocainT sT se m"olnTveascT din cauza linguriei. 6%
ndemna pe adepii acestei teorii sT ne prezinte cel puin un caz de credincios sau preot care
s-a m"olnavit din cauza linguriei cu care s-a mpTrtT%it.
#mpTrtT%irea laicilor cu linguria a !ost introdusT a"ia n secolele ;III - I8 pentru a se evita
pro!anarea S!intelor (aine dar, ncT de la nceput, linguria capTtT semni!icaia sim"olicT a
cle%telui cu care sera!imul a luat car"unele aprins pentru a curTa "uzele pro!etului Isaia )B-
)Isaia +, +-2-. (rupul si Sngele Domnului este cu adevarat !oc care curTT su!letul %i trupul de
toatT ntinTciunea. Ca urmare, de-a lungul secolelor mpTrtT%ania cu aceea%i linguriT a !ost
acceptatT !TrT nici un !el de pro"leme. #n aceste conditii este de-a dreptul ridicol sT ne
punem pro"lema ;eventualului efect antiseptic; al S!intelor (aine. Daca totu%i o !acem,
rTspunsul .isericii l a!lTm c0iar n rugTciunea pe care o rostim ca o concluzie a pregTtirii
pentru cuminecare4 ;%u spre .udecat" sau spre osnd" s"-mi fie mie mp"rt"irea cu (fintele
!aine Doamne ci spre t"m"duirea sufletului i a trupului;.
Practica sc0im"Trii sau a spTlTrii linguriei dupT mpTrtT%irea !iecTrui credincios ar putea !i
/usti!icatT de unii, din raiuni pastorale, pentru mena/area sensi"ilitTii unor credincio%i.
Pro"lema este nsT gre%it pusT deoarece nu este vor"a despre un aspect marginal al vieii
.isericii unde putem !ace compromisuri ci de nsT%i centrul acestei vieti. 9 condiie principalT
pe care .iserica o pune celui ce vrea sT se mpTrtT%eascT este, alTturi de pocTinT, credina
cT n potir se a!lT (rupul si Sngele Dumnezeului celui ;iu. (eama de m"olnTvire din cauza
linguriei dovede%te lipsa acestei credine. 7n ast!el de om riscT cu adevarat sT se
134
m"olnaveascT dar nu din cauza linguriei ci, dupT cuvntul S!ntului Pavel, din cauza
nevredniciei.
6cceptarea sc0im"Trii sau spTlTrii linguriei n timpul mpTrtT%aniei este un compromis prin
care noi, slu/itorii altarului, ne arTtTm ndoiala cT n potir se a!lT ristos, lovind ast!el n
nsT%i esena credinei noastre. DacT suntem cu adevTrat preocupai de ;s"n"tatea
psihosomatic" a neamului; sT ne strTduim sT mTrturisim %i sT cultivTm credina cea adevTratT
ndemnndu-i pe credincio%i sT ducT o ast!el de viaT nct, cu pregTtirea corespunzTtoare, sT
rTspundT ct mai des cu ;frica lui Dumneeu, cu credinL" i cu dragoste; %i !TrT reticene de
ordin )pseudo-- igienic, c0emTrii preotului de a se mpTrtT%i cu (rupul %i Sngele Domnului
;spre t"m"duirea sufletului i a trupului;.
-ote iliografice(
1. Dionisie 6reopagitul, *erarhia bisericeasca, III, 1
<. :icolae Ca"asila, Despre viata n 'ristos, I;
B. Pr. Pro!. Petre ;intilescu, 9iturghierul e6plicat, .ucuresti, 1??=, p.B<2

135
LIT6+J$I. SI .6$0+ISTI.
.uharistia - !untul ulminant si ratiunea #e a fi a Liturghiei
S!nta 5iturg0ie este slu/"a esential n care .iserica se nalt n #mprtia lui Dumnezeu
pre!cnd viata noastr n comuniune, din iu"ire, cu S!nta (reime si ntre noi. 'u0aristia
este punctul culminant si ratiunea de a !i a S!intei 5iturg0ii. :icolae Ca"asila si ncepe
tlcuirea S!intei 5iturg0ii cu a!irmatia c svrsirea acesteia are ca o"iect pre!acerea
darurilor n dumnezeiescul (rup si snge al Domnului n scopul s!intirii credinciosilor prin
mprtsirea cu acestea. #ntreaga rnduial a 5iturg0iei este o pregtire si un urcuscontinuu
spre unirea eu0aristic cu ristos.
#n 5iturg0ie ristos este prezent n mod real nu numai n /ert!a eu0aristic ci, dup cum
remarca Printele Stniloae, n multe moduri4 n cuvintele S!intei Scripturi citite n .iseric,
n cuvntul de propovduire al preotului, n rugciunile rostite de preot, n cntrile
credinciosilor. S!nta 5iturg0ie este un ansam"lu unitar n care !iecare lucrare ne !ace
prtasi, ntr-o anumit msur, lui ristos si ne pregteste pentru unirea deplin cu 'l prin
mprtsirea cu (rupul si Sngele 5ui.
Liturghia - "m!linirea !regtirii !entru .uharistie
S!nta 5iturg0ie mplineste pregtirea personal a !iecruia si pregtirea comunittii pentru
'u0aristie !iind ultima si cea mai important etap a acestei pregtiri, o mpreun naintare a
.isericii, cluzit de ristos, spre recunoasterea si primirea Mirelui. $iecare 5iturg0ie este
ast!el o actualizare a drumului spre 'maus )5c. <,, 1B-BA-4 ristos vine n mi/locul nostru si ni
se druieste mai nti prin cuvintele Sale !cnd s &ard inimile n noi& )5c. <,, B<- si s se
nasc n noi credinta care s ne a/ute s-5 recunoastem si s-5 primim n 'u0aristie.
#naintarea n 5iturg0ie spre momentul suprem al cuminecrii cu (rupul si Sngele Domnului
presupune o sc0im"are luntric treptat prin primirea 0ranei teologice, mncarea si "utura
Cuvntului. &De la meta-noia )cinta- personal a !iecrui credincios si do"ndirea &mintii lui
ristos& )I Cor. <, 1+- naintm la 0omo-noia )acelasi gnd al- tuturor si la meta-mor!oza
)trans!igurarea- a toate )a trupului si a su!letului, a persoanei si a comunittii- si la
mani!estarea n !iecare si n toti a tainei Cuvntului ntrupat&.
5iturg0ia Cuvntului si 5iturg0ia 'u0aristic n unitatea lor realizeaz unirea cu ristos
#n a!ara Proscomidiei, care este o parte introductiv, 5iturg0ia propriu-zis este !ormat din
dou prti indisolu"il legate si cu o structur paralel4 5iturg0ia Cuvntului )cate0umenilor- si
5iturg0ia 'u0aristic )credinciosilor-. Prima are n centru 0rana teologic, mprtsirea cu
Dumnezeu Cuvntul prin cuvintele Sale pe care le auzim n lecturile scripturistice si n
predic. 6 doua are n centru mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul ntrupat adic cu nsusi
(rupul si Sngele 5ui. *ugciunile rostite de preot sau credinciosi n am"ele prti ale
5iturg0iei sunt mi/loace prin care intrm n legtur cu ristos si ne pregtim pentru
mprtsirea cu 'l. 5iturg0ia Cuvntului pregteste si se mplineste n 5iturg0ia 'u0aristic si
amndou, n unitatea lor, realizeaz ntlnirea si unirea cu ristos.
Pregtirea !entru intrarea "n %m!rtie
5iturg0ia Cuvntului se desc0ide cu "inecuvntarea mare care proclam scopul S!intei
5iturg0ii ca !iind intrarea n #mprtia (reimic a dragostei. 6ceast intrare se poate mplini
numai prin mprtsirea cu $iul lui Dumnezeu ntrupat care a "iruit moartea prin cruce.
136
'ctenia Mare este o rugciune atotcuprinztoare care m"rtiseaz ntreaga lume c0emndu-
ne s lsm toat gri/a personal si s ne identi!icm cu rugciunea .isericii, nvtnd
ierar0ia crestin a valorilor.
6nti!oanele ne pregtesc pentru intrarea n #mprtie artndu-ne starea n care tre"uie s
ne apropiem de Dumnezeu )anti!onul I4 &.inecuvinteaz su!lete al meu pe Domnul&-
mrturisind credinta n $iul lui Dumnezeu care ne-a desc0is calea spre #mprtie si ne
druieste puterea de a intra n ea )anti!onul II4 &7nule :scut&-. 6nti!onul III, $ericirile, ne
pune n !at conditiile intrrii n #mprtie.
Intrarea Mic constnd n purtarea 'vang0eliei, icoana Cuvntului lui Dumnezeu, prin mi/locul
credinciosilor si intrarea prin usile mprtesti, care sim"olizeaz usile cerului, n altar,
imagine a #mprtiei lui Dumnezeu, aminteste ntreaga lucrare a $iului.
Dumnezeu Cuvntul S-a ntrupat si a venit n lume &ca s lumineze pe tot omul care vine n
lume& )In. 1,?- si a trecut prin mi/locul oamenilor pentru a se !ace cunoscut si pentru a-5 !ace
cunoscut pe (atl )&Dac M-ati !i cunoscut pe Mine si pe (atl Meu 5-ati !i cunoscut& In. 1,,2-
si a-i conduce ast!el, cu Sine, n #mprtie.
Consumarea euharisti a Cuvntului
Cntarea trisag0ionului, dup cum o arat rugciunea corespunztoare, uneste ngerii si
oamenii n slvirea lui Dumnezeu descoperindu-ne s!intenia lui Dumnezeu si pregtindu-ne
pentru primirea Cuvntului 5ui. 5ecturile scripturistice plasate n conte3tul do3ologic al
trisag0ionului arat &modul n care Cuvntul lui Dumnezeu a/unge n "iseric venind nu pur si
simplu din trecut, ca o carte sau un canon !i3at ci, mai ales, din realitatea es0atologic a
#mprtiei&. Printii .isericii )Clement 6le3andrinul, 9rigen, S!ntul Ioan Eur de 6ur, S!ntul
Erigore (eologul- su"liniaz c, n 5iturg0ie, Cuvntul este consumat eu0aristic, ne
mprtsim de Dumnezeu prin cuvintele Sale. De aceea rugciunea care precede 'vang0elia
este o adevrat epiclez pentru ca Du0ul S!nt s !ac prezent Cuvntul lui Dumnezeu n
mi/locul .isericii Sale.
5ocul !iresc al predicii este n continuarea 'vang0eliei reprezentnd primirea 'vang0eliei n
unitatea .isericii peste care odi0neste Du0ul S!nt, o parte esential a 5iturg0iei Cuvntului.
0tualizarea Cinei elei #e Tain
5iturg0ia 'u0aristic este o actualizare a Cinei cele de (ain si, implicit, a celor patru lucrri
svrsite atunci de ristos4 &a luat& )pinea-, &a multumit si a "inecuvntat&, &a !rnt& si &a
dat& )ucenicilor-. 6cestor patru lucrri le corespund patru prti ale 5iturg0iei4 Intrarea Mare,
ana!oraua, !rngerea, mprtsirea.
&6 luat& - Intrarea mare este centrul ritualurilor preana!orale care au ca scop pregtirea
material a altarului si a darurilor si pregtirea du0ovniceasc a slu/itorilor si a credinciosilor
pentru aducerea /ert!ei du0ovnicesti si mprtsire. Imnul 0eruvic scoate !oarte "ine n
evident acest lucru. 'l nu se re!er strict la procesiune asa cum n mod gre%it a !ost neles
uneori prin analogie cu 5iturg0ia darurilor mai nainte s!intite. eruvicul este o introducere la
ntreaga actiune liturgic de la ana!ora la mprtsanie. #i nvat pe credinciosi c ei, care vor
cnta cntarea ntreit s!nt a 0eruvimilor )S!nt, S!nt, S!nt Domnul SavaotG, din timpul
ana!oralei- tre"uie s lase toat gri/a lumeasc )Sus s avem inimile- ca s-5 primeasc
)upode3omai- pe ristos n mprtsanie.
137
S!ntul Ignatie al 6ntio0iei arat c n .iseric tre"uie s !ie unire n credint si dragoste. De
aceea, nainte de nltarea /ert!ei eu0aristice, aceast unitate se trieste prin dou acte
liturgice4 srutarea pcii si rostirea Crezului. Credem c asa cum, n multe "iserici, s-a
revenit la practica rostirii n comun a Crezului, ar !i de dorit o revenire si la practica srutrii
pcii si ntre credinciosi )"r"ati cu "r"ati si !emei cu !emei- deoarece &srutarea aceasta
uneste su!letele unele cu altele si ndeprteaz din su!lete orice vr/msie&.
&6 multumit si a "inecuvntat&- 6na!oraua este o lung rugciune de multumire adresat lui
Dumnezeu (atl prin care se aduce /ert!a eu0aristic. #n vec0ime protosul adunrii
eu0aristice o rostea cu voce tare, n auzul credinciosilor care se asociau numai la ec!onisul
!inal prin rspunsul &6min&. (ermenul de ana!ora nseamn ridicare, nltare, o!rand, /ert!.
6na!oraua si are izvorul n rugciunea de multumire si "inecuvntare rostit de Mntuitorul n
seara Cinei celei de (ain. #n .iserica primar ierar0ii aveau dreptul s improvizeze te3tul
ana!oralei dndu-i o redactare personal, respectnd ns o anumit sc0em comun tuturor
liturg0isitorilor n ceea ce priveste ideile e3primate. Cu timpul s-au impus anumite ana!orale
redactate de di!erite personalitti ale .isericii. #n .iserica 9rtodo3 s-au pstrat n uz
ana!oralele S!intilor Ioan Eur de 6ur si ;asile cel Mare.
6vnd structura unei cuvntri, a unei istorisiri pu"lice despre slava lui Dumnezeu si opera
5ui, ana!oraua este, mai ales n cazul S!ntului ;asile cel Mare, o adevrat sintez a
teologiei ortodo3e e3primat n !orm do3ologic. 'a are o structur trinitar, n cinstea
S!intei (reimi, putnd identi!ica n cadrul ei trei prti n care se !ace re!erire special la
lucrarea !iecrei Persoane treimice urmate de rugciunea de mi/locire general a .isericii.
0naforaua liturgi - rugiunea entral a Sfintei Liturghii
#n cursul ana!oralei se aduce multumire lui Dumnezeu pentru toate "ine!acerile Sale, se !ace
pomenirea lucrrii mntuitoare a $iului lui Dumnezeu, se nalt darurile de pine si vin si se
invoc Du0ul S!nt spre s!intirea acestora. Cuvntul se uneste ast!el cu (aina, pinea si vinul
se pre!ac, prin pogorrea Du0ului S!nt, n (rupul si Sngele Domnului.
6na!oraua scoate n evident !aptul c actualizarea lucrrii mntuitoare a lui ristos se !ace
prin svrsirea S!intei 5iturg0ii iar primirea roadelor acestei lucrri se !ace prin cuminecarea
celor prezenti cu S!intele (aine )scopul acestei slu/"e-4 &Pentru ca s !ie celor ce se vor
mprtsi spre trezirea su!letului, spre iertare pcatelor, spre mprtsirea cu S!ntul (u
Du0, spre plinirea #mprtiei cerurilor, spre ndrznirea cea ctre (ine iar nu spre /udecat
sau spre osnd&)ana!oraua S!ntului Ioan Eur de 6ur-. (ot ana!oraua ne descoper si sensul
eclezial al mprtsaniei care depseste a"ordarea ei strict individualist4 &Iar pe noi pe toti
care ne mprtsim dintr-o pine si dintr-un potir s ne unesti unul cu altul prin mprtsirea
aceluiasi Du0 S!nt&)ana!oraua S!ntului ;asile cel Mare-. *eiese clar ast!el c participarea la
5iturg0ie se mplineste prin mprtsirea cu (rupul si Sngele Domnului.
*ostirea cu voce tare a ana!oralei n .iserica primar era e3presia mpreunei -slu/iri a clerului
si poporului n S!nta 5iturg0ie. S!ntul Ioan Eur de 6ur arat c &tot poporul "inecredincios,
laolalt cu ceata preoteasc, n picioare si cu minile ridicate aduc n!ricostoarea Fert!&. 5a
S!nta 5iturg0ie nu pot !i spectatori pasivi. Credinciosii slu/esc alturi de cler si, pentru a
slu/i, este nevoie ca ei s aud si s nteleag rugciunile rostite de preot n numele lor.
#ncepnd cu sec. ;-;I s-a rspndit tot mai mult o"iceiul citirii n tain a ana!oralei. 6cest
o"icei nu s-a impus datorit unor motive care s tin de esenta 5iturg0iei ci din dorinta de a
cstiga timp printr-o rostire mai gr"it a ana!oralei atunci cnd 5iturg0ia s-a lungit ca
urmare a introducerii imnelor cntate de credinciosi. :u e3ist nici o reglementare a
138
autorittii "isericesti care s indice citirea n tain a ana!oralei. Din contr, #mpratul
Fustinian prin :ovella 1B2, cap. ;I din <A martie A+A interzice citirea n tain a ana!oralei&.
Dar msura sa nu a putut opri rspndirea acestui o"icei. S-a a/uns ast!el ca rnduiala
5iturg0iei s ia n!tisarea &unui serviciu du"lu4 de o parte unul cu caracter tainic svrsit n
tcere de ctre liturg0isitor n altar, iar altul e3terior, percepti"il si e3ecutat de ctre diacon
si popor )stran, cntret, cor- n vzul si auzul tuturor. $aptul acesta a !cut ca poporul s
rmn din ce n ce mai strin si mai opac !at de partea ce revine preotului adic tocmai de
ceea ce este esenial si !undamental n actiunea 5iturg0iei&.
#n consecint apar si e3plicri ale 5iturg0iei care a"solutizeaz rolul clerului trans!ormndu-i
pe credinciosi n simpli spectatori. Dezvoltarea n paralel a iconostasului si ntelegerea gresit
a acestuia ca un zid desprtitor ntre cler si credinciosi care ascunde lucrarea clerului a !cut
ca uneori s se a/ung la identi!icarea caracterului tainic al 5iturg0iei cu pstrarea secretului
n ce priveste ceea ce preotii !ac si rostesc. Dar aceast ntelegere vine n contradictie
!lagrant cu sensul pro!und al cultului crestin ortodo3 de mpreun-slu/ire a clerului si
credinciosilor.
Paralela !cut ntre iconostas si citirea n tain a rugciunilor n sensul desprtirii si
ascunderii de credinciosi este gresit dovedind o nentelegere a sensului iconostasului.
Iconostasul nu ascunde ci descoper realitatea vesnic #mprtiei cerurilor, el nu desparte ci
uneste .iserica pmnteasc cu cea cereasc pentru c iconostasul nu este un perete
desprtitor ci un suport pentru icoane. Icoana nvat, descoper si uneste de aceea
iconostasul o!er toate posi"ilittile unei participri depline si constiente n cel mai nalt grad
la 5iturg0ie. &Deplintatea liturgic const n prezenta iconostasului si n a !ace rugciunile
eu0aristice accesi"ile poporului. :umai n acest c0ip cuvntul si icoana si vor do"ndi
deplintatea ntelesului lor&.
Citirea n tain a rugciunilor 5iturg0iei a a!ectat serios caracterul cate0etic al S!intei
5iturg0ii. #n lipsa unei e3plicatii speciale 5iturg0ia a devenit tot mai nenteleas de popor,
unitatea dintre 5iturg0ie si 'u0aristie nu a mai este perceput. &Credinciosii au a/uns s nu
mai priceap rostul sacru, al S!intei 5iturg0ii si s participe tot mai rar la svrsirea ei&.
9mul modern vrea s nteleag ceea ce !ace si de aceea, n ultimul timp, tot mai multi
teologi su"liniaz importanta revenirii la citirea cu voce tare a rugciunilor 5iturg0iei si n
primul rnd a ana!oralei care are un rol esential n pregtirea pentru mprtsanie.
&6 !rnt&- Dup ana!oraua liturgic urmeaz ultimele ritualuri pregtitoare pentru
cuminecare4
*ugciunea &(atl nostru& n care credinciosii si mrturisesc unitatea !rteasc, cer
iertarea pcatelor si &pinea cea spre !iint& adic nsusi (rupul Domnului.
'3clamatia &S!intele s!intilorQ& atrage atentia la cele s!inte adic (rupul si Sngele
Domnului sunt numai pentru s!inti.
*spunsul &7nul S!nt, 7nul Domn Iisus ristos& arat c numai 'l este s!nt si izvor al
s!inteniei dar& si noi suntem s!inti dar nu prin !ire ci prin participare, prin nevoint si
rugciune&.
$rngerea propriu-zis a agnetului
&6 dat&- 7ltima parte a 5iturg0iei, mprtsirea, este mplinirea si ratiunea de a !i a ntregii
slu/"e care este o nltare continu spre acest moment suprem. 7nirea cu ristos nseamn a
vedea &lumina cea adevrat, a primi Du0ul cel ceresc, a a!la credinta cea adevrat&, este
&culmea vederii, a luminii si a comuniunii cu Dumnezeu&.
139
6cum putem cu adevrat s iesim &cu pace& din "iseric ducnd pacea si darul lui Dumnezeu,
primite la 5iturg0ie, acas si pretutindeni unde ne gsim.
Conluzii
#ntreaga rnduial a slu/"ei ne descoper !aptul c 5iturg0ia este mplinirea pregtirii pentru
'u0aristie iar 'u0aristia este punctul culminant si ratiunea de a !i a 5iturg0iei. Ca urmare
cteva concluzii se impun4
5iturg0ia este o lucrare comun a ntregii .iserici, o mpreun naintare spre unirea cu
ristos. De aceea orice mani!estare a evlaviei individuale care !ace a"stractie de slu/"
)citirea unor rugciuni, ngenunc0ieri etc.- sunt total nepotrivite.
#mprtsirea credinciosilor n a!ara 5iturg0iei este o e3ceptie care nu se aplic dect n
cazul "olnavilor. #n restul cazurilor este o ndeprtare de la sensul autentic al slu/"ei.
Participarea la 5iturg0ie se mplineste prin #mprtsire. 9 5iturg0ie la care nu se cuminec
dect clericii si atinge doar n mic msur scopul. De aceea idealul spre care tre"uie s
tindem este ca cei care particip la slu/", avnd pregtirea potrivit, s se si mprtseasc.
3ote bibliografie'
:icolae Ca"asila, (lcuirea Dumnezeiestii 5iturg0ii, I, trad., studiu introductiv si note de
Pr. Pro!. Dr. 'ne .raniste n Scrieri, .ucuresti, 1?=?, p. <+ Pr. Pro!. Dr. Dumitru Stniloaie,
Spiritualitate si comuniune n 5iturg0ia ortodo3, Craiova, 1?=+, p. =1-1@+.
6r0imandritul ;asilios, Intrarea n #mprtie. 'lemente de trire liturgic a tainei unittii
n .iserica 9rtodo3, trad. de Pr. Pro!. Dr. Ioan Ic, Si"iu, 1??+, p. BB .
;iu este Dumnezeu. Cate0ism pentru !amilie, trad. de 6urel .rosteanu si Printele Ealeriu,
.ucuresti, 1??<, p. B+B.
Ioannis Hizioulas , $iinta eclesial, trad. 6urel :ae, .ucuresti, 1??+, p.<12, n. 2@.
Paul 'vdoKimov, *ugciunea n .iserica de *srit, trad. de Carmen .olocan, Iasi, 1??+, p.
12A
vezi S!ntul E0erman I, 6r0iepiscopul Constantinopolului, (lcuirea S!intei 5iturg0ii,
prezentare traducere si note de Pr. Pro!. :ic. Petrescu, n M9, an 88;III )1?2+-, nr. B-,, p. <@@
S!. Ignatie (eo!orul, 'p. Ctre Magnezieni, I, <, n. Scrierile Printilor 6postolici, .ucuresti,
1??A, p 1?=
S!. C0iril al Ierusalimului, Cate0eza ; Mistagogic, B, trad. de Pr. D. $ecioru, n
Cate0ezele, vol. II, .ucuresti, 1?,B, p. A+2.
S!. Ioan Eur de 6ur, 9milia III la 'pistola ctre $ilipeni, la Pr. P. ;intilescu, op. cit., p. <2B.
;ezi Pr. P. ;intilescu, op. cit., p. <B=.
Corpus /uris civilis, ed. 'duard 9sendrugen, part. III, 5ipsca, 1=2A, p. +<=.
Pr. Pro!. 'ne .raniste, Participarea la 5iturg0ie,ed. *omnia Crestin, 1???, p.<2
5eonid 7spensKN, Pro"lema iconostasului, n M., an 8; )1?+A-, p. 11?.
Pr. D. Stniloaie )interviu- n Ioanic0ie .lan, Convor"iri du0ovnicesti, vol. II, *oman, 1?==,
p. 1A.
;ezi Pr. Petre ;intilescu, 5iturg0ierul e3plicat, p. <=<, Pr. 'ne .raniste, Participarea la
5iturg0ie, ed. *omnia Crestin, 1???, p.AB, Pr. Pro!. Dumitru Popescu, Cuvnt #nainte la
i"idem p. 1@, Pr. Pro!. Ioan Ic, Modurile prezentei personale alui Iisus ristos si ale
comuniunii cu 'l n S!nta 5iturg0ie, n Persoan si comuniune, Si"iu, 1??B, etc.
S!. C0iril al Ierusalimului, Cate0eza ; mistagogic., 1?, n Cate0eze II, p. A2+..
Dionisie 6reopagitul, Despre Ierar0ia "isericeasc, , III,I, n 9pere Complete, trad.,
introducere si note de Pr. Dumitru Stniloae, .ucuresti 1??+, nota +?, p. 1<,.
140