Cine nu are prini

Ratacit pe pamant, ca e mare sau mic

Cine n-are parinti nu mai are nimic.
C-a fost vreme de paci, c-a fost timp de razboi,
Ei asa au dorit, sa se mute in noi.
Si acum, daca ei, care-au fost, nu mai sunt,
Noi, in noi, ii purtam si le suntem mormant.
C-au murit ordonat, dupa cum li s-a dat,
A cadea violent, a se stinge treptat.
N-aveam timp pentru ei, pareau dusi in alt veac
Si acum ne miram ca sunt palizi si tac.
Nu pareau de prisos, se simteau de prisos
Si acum, inapoi, ii chemam dureros.
Intr-un tragic motiv, intr-un tragic efect,
Ce simteam indirect, azi ne doare direct.
Si-n sicriu ii purtam, cu capacul rasfrant
Si acasa plecam, si-i lasam in mormant.
Si nici nu ne gandim sa venim inapoi,
oate nu au murit si mai striga la noi.
Si, probabil, curand, vom vedea, vom simti,
Ca-ntre noi si parinti au crescu vesnicii.
Ca-ntre noi si parinti urca drumul de lut,
!rum de neinteles, drum de nestrabatut.
!ar acum e tarziu si simtim si vedem
Ca parintii devin robii altui sistem.
Si ce suflet avem, sa-i bagam in pamant,
!edicati, noi si ei, ritualului sfant.
!aca-n viata au fost, fie blanzi, fie fermi,
Ii fi"am in pamant, ii trimitem la viermi.
!umnezeu ne-a uitat, varsta-si iese din minti,
#or parintii in noi, noi murim in parinti.
$ine iarna in ceas si da viscolul spic,
Cine n-are parinti nu mai are nimic.
Niste oameni mai plang, niste clopote bat,
Cine n-are parinti este mort si ingropat.
Este ultimul rau, este ultimul fapt,
Cine n-are parinti nu e"ista, de fapt.
Nu e"ista averi, nu e"ista noroc,
Cine n-are parinti ce sa aiba in loc%
N-are pret nici un pret, n-are nimb nici un nimb,
Cine n-are parinti, ce sa aiba in schimb%
Cine n-are parinti, are ultimul drept,
!e-a porni-o prin timp, cu tot viscolu-n piept.
&impurii suferinti si tardive cainti,
'n popor de orfani, cine n-are parinti.
poezie de Adrian Punescu din Rug pentru prini ()* octombrie +,,+-
Repetabila povara ( II )
Am mai scris despre voi, dragii nostri parinti,
Cand erati mai activi, cand erati mai fierbinti
Si ce-am scris m-a durut, si ce-am scris v-a durut,
Am privit indelung, ca ochi mut spre ochi mut.
Si acum, mai batrani, si acum mai tarziu
Imi mai cereti sa spun, imi mai cereti sa scriu,
Cautati peste timp c-un benefic repros,
este rana de os ochelarii sunt rosi.
Inainte putin, inapoi amintiri
Si ce degete-aveti, zi de zi mai subtiri,
Numai calciu batran pe la incheieturi
Si vecini mai nervosi si nepoti mai impuri.
Ce sa scriu despre voi, dragii nostrii batrani,
$-as minti, insa stiu ca priviti in fantani
Si din ele vedeti cum v-ati stins si v-ati dus
Si remedii nu sunt si intoarceri nii nu-s.
$in postasii la voi, zambitori uneori,
&elegrame purtand cu nepoti rotun.ori
Si voi faceti un chef cu un vin indulcit
Si cu paine si unt cat un varf de cutit.
!imineata plecati, ca la treburi candva,
!ar la pranz oboseala de umeri va ia,
/i de pensie-aveti, sarbatoare aveti,
Cand sunteti guralivi si sunteti indrazneti.
#ai vorbiti prin oras, mai vorbiti intre voi
Cat va costa un loc de mormant pentru doi.
Si la mers va-ndemnati mai rigizi, mai domoli,
Cautati leacuri noi pentru vechile boli.
Si nici lacrimi in ochi nu mai tineti acum
Cand traiti fara trai si aproape postum.
!ragii nostri parinti, suferinzi si batrani,
#iorite spre voi mai coboara din stani.
Si va spun despre noi ce mai e si ce nu-i
Si v-ati plange cuiva, dar taceti nimanui.
Si ce plug v-a taiat in obraz brazde-adanci
Si ce vulturi fatali v-au strigat de pe stanci%
#ai ramaneti cu noi, nu plecati nicaieri,
Nu ne sunteti batrani, nu ne sunteti poveri.
$a iubim tot mai mult, nopti si zile n-a.ung,
Insa voi hotarati c-ati trait prea-ndelung.
0ai, priviti-ne in ochi, cat nimic nu s-a frant,
Ce-i cu voi de priviti insistent in pamant%
1ocul vostru e-aici, nu va strangeti asa.
$ai, ce mici ati ramas sub povara prea grea.
&otdeauna prea mici cei batrani ne raman
Ca-ntr-o zi ca pe prunci i-om purta langa san.
poezie de Adrian Punescu din Rug pentru prini (a dou ediie, adugit)
Prini n alb-negru
2otografia lor alb-negru
Ca mo3tenire mi-a r4mas,
Ca 3i-n arhiv4, o scrisoare,
5i-n bl6nd4, un fragment de glas.
5i am aflat o veste bun4,
C4-n lumea noastr4, orice-ar fi,
E"ist4 proceduri moderne
!e ref4cut fotografii.
5i pozele-3i g4sesc deodat4
Culorile ce le-au avut,
Recursul nostru tehnologic
Ac7ioneaz4 8n trecut.
A3 vrea s4-mi colorez p4rin7ii,
9loca7i 8n limitele reci,
S4 nu r4m6n4, prin uitare,
:n alb 3i negru pentru veci.
:i duc la doctorul de poze,
Ca s4 le fac4 un consult,
S4 vad4 el dac4 rezist4
Acestui 8nvia. ocult.
5i, c6nd 8ncepe colorarea
Eu l4crimez 3i m4 8nchin
5i-i smulg pe mama 3i pe tata
!in cromatismu-acestui chin.
5i poza lor din tinere7e
; rog, privind-o-n am4nunt,
S4 se 8ntoarc4-n sine 8ns43i,
Cu ei mai bine mor7i, cum sunt.
5i, !oamne, c6t erau de tineri,
uternic - el, frumoas4 - ea,
Se b4l4ceau 8n bucurie
5i nu 3tiau ce va urma.
</6mbi7i<, li s-a cerut probabil,
5i ce distins e cuplul lor,
El - ofi7er, ea - elegant4,
Spre-a fi zdrobi7i, ulterior.
R4zboaie, pu3c4rii, co3maruri,
!estin de dou4 ori nedrept,
; via74-ntreag4, alb 3i negru,
S-o colorez n-am nici un drept.
Ca de o electrocutare,
!e cromatism fugind mereu,
&r4iesc blocat, 8n alb 3i negru,
5i, vai, din poza lor alb-negru
Eu simt c-am fost n4scut 3i eu.
poezie de Adrian Punescu din Rug pentru prini (+= iulie +,,>-
Telefon peste moarte
:n lumea numelor str4ine,
#4 simt, 3i eu, un str4inez,
Iau telefonul l8ng4 mine
5i n-am ce num4r s4 formez.
&r4iesc, f4r4 speran74, drama
C4 neamul meu, acum, e fr8nt,
#i-e dor de tata 3i de mama,
!ar nu au num4r, la morm8nt.
!e convorbiri cu ei sunt gata
5i 8n necunoscut m4 zbat,
:i sun pe mama 3i pe tata,
!ar crucea sun4 ocupat.
Au numere secrete parc4
5i aparatul n-are ton,
!eodat4 aflu 3i tresar c4
Nici moartea n-are telefon.
#i-e dor de voi, p4rin7i din moarte,
Cu lacrimi bine v4 cuv8nt,
5i uit c4 a7i plecat departe
5i n-ave7i roaming, sub p4m8nt.
2ormez un num4r, oarecare,
:ntreb precipitat de voi,
!ar 3tiu c4 mort e cel ce moare
5i nu mai vine 8napoi.
5i, vai, de-at8ta timp 8ncoace,
$4 chem 3i-n visuri, s4 v-ascult,
!ar iarba pe morminte tace,
Cu num4r desfiin7at demult.
5i, dac4 o s4 7inem minte,
robabil, c8nd o fi s4 mor,
Am s4 v4 caut 8n morminte,
e-un num4r de interior.
poezie de Adrian Punescu din Rug pentru prini (), iulie +,,>-
Repetabila povar!
Cine are p4rin7i, pe p4m6nt nu 8n g6nd
#ai aude 3i-n somn ochii lumii pl6ng6nd
C4 am fost, c4 n-am fost, ori c4 suntem cumin7i,
Ast4zi 8mb4tr6nind ne e dor de p4rin7i.
Ce p4rin7i% Ni3te oameni ce nu mai au loc
!e at67ia copii 3i de-at6t nenoroc
Ni3te cruci, 8nc4 vii, respir6nd tot mai greu,
Sunt p4rin7ii ace3tia ce ofteaz4 mereu.
Ce p4rin7i% Ni3te oameni, acolo 3i ei,
Care 3tiu dureros ce e suta de lei.
!e sunt tineri sau nu, dup4 actele lor,
Nu conteaz4 deloc, ei albir4 de dor
S4 le fie copilul c-o treapt4 mai domn,
C6t4 munc4 8n plus, 3i ce chin, c6t nesomn?
Chiar acuma, c6nd scriu, ca 3i c6nd a3 urla,
Eu 8i 3tiu 3i 8i simt, p4timind undeva.
Ne-amintim, 3i de ei, dup4 lungi s4pt4m6ni
2ii b4tr6ni ce suntem, cu p4rin7ii b4tr6ni
!ac4 lemne 3i-au luat, dac4 oasele-i dor,
!ac4 nu au murit tri3ti 8n casele lor...
:ntre ei 3i copii e-o pr4sil4 de c6ini,
5i e umbra de plumb a preazilnicei p6ini.
Cine are p4rin7i, pe p4m6nt nu 8n g6nd,
#ai aude 3i-n somn ochii lumii pl6ng6nd.
C4 din toate ce sunt, cel mai greu e s4 fii
Nu copil de p4rin7i, ci p4rinte de fii.
;chii lumii pl6ng6nd, lacrimi multe s-au pl6ns
:ns4 pentru potop, 8nc4 nu-i de a.uns.
#ai avem noi p4rin7i% #ai au d6n3ii copii%
e p4m6ntul de cruci, numai om s4 nu fii,
'mili7i de nevoi 3i cu capul plecat,
:ntr-un biet or43el, 8ntr-o zare de sat,
#ai a3teapt4 3i-acum, semne de la str4mo3i
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi noroco3i,
5i ca ni3te stafii, ies arare la por7i
!espre noi povestind, ca de mo3ii lor mor7i.
Cine are p4rin7i, 8nc4 nu e pierdut,
Cine are p4rin7i are 8nc4 trecut.
Ne-au f4cut, ne-au crescut, ne-au adus p6n4-aci,
'nde-avem 3i noi 8nsine ai no3tri copii.
Enervan7i pot p4rea, c6nd n-ai ce s4-i mai rogi,
5i 8n genere sunt 3i ni7el pis4logi.
9a nu v4d, ba n-aud, ba fac pa3ii prea mici,
9a-i nevoie prea mult s4 le spui 3i e"plici,
Coco3a7i, coc6r.a7i, 8ntr-un ritm infernal,
&e 8ntreab4 de 3tii pe vre-un 3ef de spital.
Nu-i a3a c4 te-apuc4 o mil4 de tot,
#ai cu seam4 de faptul c4 ei nu mai pot%
C4 povar4 8i sim7i 3i ei 3tiu c4-i a3a
5i se uit4 la tine ca 3i c6nd te-ar ruga...
#ai avem, mai avem scurt4 vreme de dus
e con3tiin74 povara acestui apus
5i pe urm4 vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor 8mputina cei ce n-au 3i ne cer.
Iar c6nd vom 8ncepe 3i noi a sim7i
C4 povar4 suntem, pentru-ai no3tri copii,
5i abia 8ntr-un trist 3i departe t6rziu,
C6nd vom 3ti dispera7i ve3ti, ce azi nu se 3tiu,
$om pricepe de ce fiii uit4 cur6nd,
5i nu v4d nici un ochi de pe lume pl6ng6nd,
5i de ce 8nc4 nu e potop pe cuprins,
!e3i plou4 mereu, de3i pururi a nins,
!e3i lumea 8n care p4rin7i am a.uns
!e-o vecie-i mereu zgudu@t4 de pl6ns.
Rug pentru prini!
Enigmatici si cumin7i
&ermin8ndu-3i rostul lor
18ng4 noi se sting 3i mor
!ragii no3tri, dragi p4rin7i.
Cheam4-i !oamne, 8napoi
C4 3i-a3a au dus-o prost
5i f4-i tineri cum au fost
24-i mai tineri dec8t noi.
entru cei ce ne-au f4cut
!4 un ordin, d4 ceva
Sa-i mai po7i 8nt8rzia
S4 o ia de la-nceput.
Au pl4tit cu via7a lor
Ale fiilor erori
!oamne, f4-i nemuritori
e p4rin7ii care mor.
Ia privi7i-i cum se duc
Ia privi7i-i cum se sting
1um8n4ri 8n cuib de cuc
arc4 tac 3i parc4 ning.
lini de boli 3i suferin7i
Ne 8ntoarcem 8n p4m8nt
C8t mai s8ntem, c8t mai s8nt,
#8ng8ia7i-i pe p4rin7i.
E p4m8ntul tot mai greu
!esp4r7irea-i tot mai grea
S4rut m8na, tat4l meu? S4rut m8na, mama mea?
!ar de ce privi7i a3a
2ata mea 3i fiul meu
Eu s8nt cel ce va urma
!ragii mei m4 duc 3i eu.
S4rut m8na, tat4l meu?
S4rut m8na, mama mea?
R4mas bun, b4iatul meu?
R4mas bun, fetita mea?
&at4l meu, b4iatul meu,
#ama mea, fet@7a mea?
"ecret
#ai ai o vorb4 cui s4 spui
C6nd ai p4rin7i, copii, so7ie,
C6nd ai r4mas al nim4nui
Spune-7i o vorb4 numai 7ie.
poezie de #arius Robu din Visul Stejarului (+,,A-