ILORICA MATLI ILORICA MATLI ILORICA MATLI ILORICA MATLI

ASTRONOMIL GLODLZIC ASTRONOMIL GLODLZIC ASTRONOMIL GLODLZIC ASTRONOMIL GLODLZIC

2014 2014 2014 2014
Cuprins
1 Introducere 5
1.1 Ramurile astronomiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.2 Descrierea sumara a part ii accesibile a Universului . . . . . . . . . . . . . . 7
1.3 Astronomia geodezica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
2 Elemente de trigonometrie sferica 11
2.1 Triunghiul polar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.2 Formulele lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2.2.1 Determinarea unghiurilor n funct ie de laturi ntr-un triunghi sferic 19
2.2.2 Determinarea laturilor n funct ie de unghiuri ntr-un triunghi sferic 21
3 Astronomie sferica 23
3.1 Sfera cereasca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
3.2 Sisteme generale de coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
3.2.1 Coordonate geograce (, L) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
3.2.2 Sistemul de coordonate orizontale - (A, z), sau (A, h) . . . . . . . . 30
3.2.3 Sistemul de coordonate orare (, H) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
3.2.4 Sistemul de coordonate ecuatoriale (, ) . . . . . . . . . . . . . . . 32
3.3 Relat iile dintre coordonatele ceresti si coordonate geograce . . . . . . . . 34
3.4 Miscarea anual a aparenta a Soarelui si consecint ele ei . . . . . . . . . . . . 35
3.4.1 Coordonate ecliptice (, ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3.4.2 Coordonate galactice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3.5 Transform ari de coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
1
3.5.1 Transformarea coordonatelor orizontale n coordonate orare . . . . 40
3.5.2 Transformarea coordonatelor orare n coordonate ecuatoriale. . . . 41
3.5.3 Transformarea coordonatelor ecuatoriale n coordonate ecliptice . . 42
3.6 Rasaritul si apusul astrilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
3.7 Culminat ia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
3.8 Trecerea astrilor la primul vertical . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
3.9 Elongat ia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
4 Timpul 53
4.1 Timpul sideral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4.2 Timpul solar adevarat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
4.3 Timpul solar mediu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
4.4 Timpul universal. Timpul legal. Convent ia fuselor orare . . . . . . . . . . 57
4.5 Calendarul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
4.6 Metode de determinare a timpului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
5 Fenomene care modica pozit iile astrilor pe bolta cereasca 65
5.1 Refract ia astronomica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
5.2 Aberat ia luminii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
5.3 Paralaxe si distant e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
5.3.1 Paralaxa diurna si determinarea distant elor n sistemul solar . . . . 71
5.3.2 Paralaxa anuala si determinarea distant elor stelare . . . . . . . . . 73
5.4 Precesia si nutat ia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
6 Aplicat ii 79
6.1 Metode de determinare a timpului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
6.1.1 Metoda masur arii unei distante zenitale . . . . . . . . . . . . . . . . 79
6.1.2 Metoda n alt imilor egale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
6.1.3 Metoda n alt imilor egale a doua stele . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
6.1.4 Metoda trecerii stelei la meridian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
6.2 Determinarea azimutului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
2
6.2.1 Metoda masur arii distant ei zenitale a unui astru . . . . . . . . . . . 85
6.3 Determinarea latitudinii si longitudinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
6.3.1 Determinarea latitudinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
6.3.2 Determinarea longitudinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
7 Elemente de mecanica cereasca 93
7.1 Problema celor doua corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
Index 100
Bibliograe 103
3
4
Capitolul 1
Introducere
Astronomia este stiint a care se ocupa cu studiul miscarii, structurii, originii si evolut iei
corpurilor ceresti, a sistemelor de corpuri ceresti precum si interactiunii acestora cu di-
versele campuri n care ele se gasesc. Cuvantul astronomie provine din cuvintele grecesti
astron-astru si nomos-lege. Totalitatea corpurilor ceresti, a materiei dintre corpuri si a
campurilor zice care interactioneaz a formeaza Universul. Materia poate privita ca
ind alcatuita din:
- substant a reprezint a acea forma a existent ei cosmice care se compune din particule
cu masa de repaus (protoni si neutroni);
- camp celelate forme in care particulele nu au masa de repaus (fotonii)
sau din alt punct de vedere materia este:
- materia organizata- reprezint a acea parte a existentei cosmice care se manifesta
sub forma unor corpuri cu o structura bine determinata si de mare stabilitate
(i) stele O stea este n general un corp ceresc, masiv si stralucitor, de forma
aproximativ sferica, alcatuit din plasma n oarecare echilibru hidrostatic, si
care a produs n trecut sau nc a mai produce si azi energie pe baza react iilor
de fuziune nucleara din interiorul sau.
(ii) planetele O planeta este un corp ceresc de masa considerabila care orbiteaza
n jurul unei stele si care nu produce energie prin fuziune nuclear a. Din aceasta
5
cauza, planetele sunt mult mai reci decat stelele, si nu au si nu emit lumina
proprie, ci doar pot reecta lumina stelelor.
(iii) quasari Quasi-stellar Radio Source Acestea emit enorme cantit at i de energie.
- materia neorganizata - reprezint a acea parte a existentei cosmice care nu are
structura bine determinata si nici stabilitate (materia interstelara, praful si gazul
interplanetar, materia meteoritica, materia intergalactic a)
Metodele de studiu ale astronomiei sunt:
1. Observat ia Reprezinta metoda fundamental a a astronomiei care furnizeza fapte
si date ce permit explicarea fenomenelor astronomice n urma prelucrarii si inter-
pretarii unui num ar mare de masuratori de mare precizie, pe baza unor calcule
laborioase;
2. Metoda modelelor teoretice Se realizeaza modele ale fenomenele astronomice.
Modelele se confrunt a cu fenomenele real-observate. Metoda modelelor a dat rezul-
tate bune n numeroase domenii ale astronomiei;
3. Metoda experimentala In ultima perioada a dobandit o pondere din ce n ce mai
mare n cercetarea corpurilor ceresti astfel s-au produs comete articiale, seisme pe
luna, etc. Observat iile de la sol au nceput sa e completate cu observat ii obt inute
din spat iu (din satelit i articiali sau nave cosmice), de o mai mare precizie si n
domenii spectrale inaccesibile de la sol.
1.1 Ramurile astronomiei
Astronomia contemporana se mparte n mai multe ramuri strans legate ntre ele si anume:
1. Astronomia clasica
(a) Astrometria sau astronomia fundamental a studiaza pozit ia corpurilor ceresti,
distant a dintre corpurile ceresti precum si determinarea timpului;
6
(b) Astronomia sferica elaboreaza metode matematice de determinare a pozit iilor
aparente si a misc arilor aparente ale corpurilor ceresti, fat a de diferite sisteme
de referint a;
(c) Astronomia practica studiaza tehnicile si tehnologiile de observat ie astromet-
rica, precum si erorile corespunzatoare.
2. Mecanica cereasca se ocupa cu miscarea corpurilor ceresti sub act iunea diferitelor
fort e si a atract iei universale Astronomia moderna:
3. Astrozica - studiaza structura, materia zica si compozit ia chimica a corpurilor
ceresti
4. Astronomia stelara - se ocupa cu legile generale n distribut ia si miscarea stelelor
a sistemelor stelare (roiuri stelare si galaxii) si a materiei interstelare (inclusiv neb-
uloasele).
5. Cosmogonia cerceteaza problemele originii si evolut iei corpurilor ceresti, inclusiv
a Pamantului.
6. Cosmologia- studiaza originea si evolut ia universului la scara larga. ntre aceste
ramuri ale astronomiei nu exista o delimitare riguroasa, astfel mai multe probleme
sunt cercetate simultan de mai multe ramuri.
1.2 Descrierea sumara a part ii accesibile a Universu-
lui
Metagalaxia reprezint a partea Universului accesibila observat iei astronomice. Meta-
galaxia este alcatuit din circa 200 de miliarde de galaxii. Galaxia este un sistem cu
masa, unit de fort e de atractie, alcatuit dintr-o aglomerat ie de stele, praf si gaz inter-
stelar. Galaxiile tipice cont in ntre 10 milioane si un 10
12
, sau chiar mai multe stele,
toate orbitand n jurul unui centru de gravitat ie comun. Galaxiile cont in un num ar mare
de sisteme stelare, de clustere stelare si de tipuri variate de nebuloase (Daca densitatea
7
90000 al
15000al Soare
Figura 1.1: Sect iunea meridiana a Caii Lactee
prafului si a gazului interstelar este mare se formeaza o nebuloasa (nor)). Majoritatea
galaxiilor au un diametru cuprins ntre cateva zeci si cateva sute de mii de ani lumina
si sunt de obicei separate una de alta prin distant e de ordinul catorva milioane de ani
lumina. Unele galaxii mari cuprind n structura lor complexa si un numar de galaxii mai
mici, numite galaxii satelit.
Calea Lactee, este galaxia gazda a sistemului nostru solar si a altor aproximativ
100-400 miliarde de stele cu planetele lor, precum si a peste 1.000 nebuloase. Galaxia are
o forma circulara cu un bulb central numit nucleul galxiei.

In sect iune meridiana (Fig
1) Soarele apart ine aproximativ planului ecuatorial la o distanta de 30000 a.l de centrul
galaxiei.
Sistemul Solar apartine galaxiei Calea Lactee prinicipalele elemente sunt:
1. Soarele constituie principala sursa de energie
2. Planetele sitemului solar sunt Mercur, Venus, Pamant, Marte, Jupiter, Sat-
urn, Uranus, Neptun. La a XXVI- ant alnire generala a Uniunii Astronomice
Internat ionale din august 2006 s-a decis ca Pluto sa nu mai e considerata planeta.
Pam antul are diametrul mediu de 6371km si graviteaz an jurul Soarelui la o distant a
medie de 149 597 870.691km
3. Satelit ii Satelit ii naturali reprezint a corpuri ceresti care se misc a pe o orbita n
jurul unei planete sau corp ceresc mai mic care se numeste corp primar.
8
Tabelul 1.1: Satelit ii planetelor Sistemului Solar ( www.nasa.gov)
Planeta Numar de satelt i
Jupiter 63
Saturn 60
Uranus 27
Neptun 13
Marte 2
Pamant 1
Venus 0
Mercur 0
4. Asteroizii reprezint a planete mici-bucat i de roca care pot varia n diametru de
la cat iva metri la cateva sute de kilometri (cel mai mare asteroid Ceres, 950 km).
Asteroizii sentalnescn special ntre orbitele lui Marte si Jupiter (braul asteroizilor).
Cei mai mici se numesc meteorit i .
5. Cometele sunt bile de piatra si gheat a, carora li se formeaza cozi cand se apropie
Soarele pe orbitele lor foarte eliptice. Comete se nc alzeasc, gazele si praful sunt
expulzate, Soarele lumineaza acest traseu, determinand o stralucire. Trasee stralu-
citoare sunt vizibile pe cerul nopt ii.
6. Materia meteoritica reprezinta fragmente de asteroizi.
7. Materia interplanetara este reprezentat a de praf si gaz.
1.3 Astronomia geodezica
Astronomia geodezica este disciplina care se aa la intersect ia a doua stiint e fundamentale:
Astronomia si Geodezia reprezentand tehnica determinarii pozit iei locului de observat ie
n raport cu diferit i astrii de pe bolta cereasca [3].
Rolul astronomiei geodezice este de a determina latitudinea si longitudinea punctelor
geodezice, precum si azimutele direct iilor terestre. De asemenea, astronomia geodezica
9
moderna constituie suportul tehnologiilor geodezice satelitare si contribuie la crearea si
dezvoltarea sistemelor de referint a precum si a formarii si ntret inerii scarilor de timp.
Printre aplcat iile astronomiei n geodezie se amintesc:
- introducerea unui elipsoid de referint a, nat ional, specic ecarei t ari;
- introducerea unui elipsoid local;
- elemente de constrangere sau compensare a ret elelor geodezice (n special azimutele
astronomice);
- studiul deviat iei verticale cu utilizari directe n: orientarea astronomo-geodezica a
unui elipsoid local, conversia ntre azimutele astronomice si azimutele geodezice,
reducerea direct iilor si unghiurilor orizontale la elipsoid, reducerea direct iilor zeni-
tale la elipsoid, transformarea coordonatelor astronomice n coordonate geodezice si
viceversa, determinarea diferent elor de n alt ime din masur atori de unghiuri zenitale
si distant e nclinate.
10
Capitolul 2
Elemente de trigonometrie sferica
Pentru studiul astrilor pe bolta cereasca trigonometria folosita pana acum nu mai poate
folosita, de aceea trebuie introduse not iuni specice trigonometriei sferice. Dintre acestea
se amintesc urmatoarele not iuni ilustrate in gura 2.1
Cerc mare pe sfera este intersect ia sferei cu un plan care trece prin centrul sferei. Doua
puncte de pe sfera care sunt extremitt ile aceluiasi diametru determina n mod unic un
cerc mare.
Distant a sferica dintre doua puncte pe sfera este lungimea celui mai mic arc de cerc
mare care trece prin cele doua puncte. Se numeste pol sau centru sferic al unui cerc
mare punctul de intersect ie cu sfera a diametrului perpendicular pe planul cercului mare
n centrul sferei. Un semicerc mare care cont ine polii se numeste meridian . Se numeste
ecuator al unui punct de pe sfera, cercul mare care se aa la distant a de

2
fat a de punct.
Se numeste unghi sau fus sferic una din cele doua part i n care o sfera este impart ita de
doua semicercuri mari avand diametrul comun. Pe sfera orice fus sferic are doua elemente,
unghiurile si laturile (semidiscurile). Laturile fusului sferic sunt identice pentru aceeasi
sfera, rezulta ca fusul sferic este determinat doar de unghiul sau.
Observat ia 2.0.1 Aria fusului sferic de unghi A este
S
A
= 2R
2
A. (2.1)
Intuitiv srmat ia de mai sus poate vericata folosind regula de trei simpla. Daca unghiul
2 -intreaga sfera are aria 4R
2
atunci fusul sferic determinat de un unghi A are aria S
11
A
R
Figura 2.1: Fusul sferic
de unde S
A
= 2R
2
A.
Se consirera trei puncte pe o sfera de raza arbitrara si trei arce de cercuri mari necon-
curente. Acestea se intersecteaza dupa trei puncte A, B, C. Se numeste triunghi sferic
gura formata de arcele care unesc cele trei puncte. Elementele triunghiului sferic sunt
ilustrate n gura 2.2. Unghiurile

A,

B,

C si laturile sale a, b, c. Corpul OABC se numeste
triedrul asociat triunghiului sferic indextriedrul asociat triunghiului sferic.
O
A
B C
a
b
c
Figura 2.2: Triunghiul sferic ABC
1. Daca unghiul unui triunghi sferic este

2
atunci triunghiul se numeste dreptunghic .
2. Triedul asociat triunghiului sferic este corpul OABC.
12
3. Daca o latura are masura

2
atunci triunghiul se numeste rectilater .
Triunghiurile sferice dreptunghice pot avea unul, doua sau trei unghiuri drepte, iar tri-
unghiurile sferice oarecare pot avea unul doua sau trei unghiuri obtuze. Daca intr-un
triunghi sferic, cel put in o latura este egala cu un sfert din cerc, atunci triunghiul se
numeste cuadrantic. Daca din varfurile triunghiului sferic ABC ducem raze la centru si le
prelungim pan a la intersect ia cu suprafat a sferei atunci, unind doua cate doua punctele
obt inute prin arce de cerc mare, obt inem un triunghi sferic opus celui dint ai, care se
numeste triunghi simetric triunghiului dat .
2.1 Triunghiul polar
Denit ia 2.1.1 Triunghiul A

se numeste triunghi polar al unui triunghi sferic

dat ABC un triunghi pentru care ecare latura are ca pol unul din varfurile triunghiului
ABC.
Lagaturile ntre elementele triungiului sferic si triunghiul init ial sunt date n propozit ia
de mai jos.
Propozit ia 2.1.1 Fie triunghiul sferic ABC si triunghiul sau polar A

, atunci au
loc relat iile:
a

= A, b

= B, c

= C
respectiv
a = A

, b = B

, c = C

Demostrat ie: Latura a

se va scrie n funct ie de elementele triunghiului ABC. Deoarece

triunghiul A

este triunghi polar pentru ABC rezulta din gura 2.3 MC

=

2
si
B

N =

2
deci
a = B

= B

M + MC

= B

N MN + MC

=
a =

2
MN +

2
= MN = A. (2.2)
13
A
B
C
A
B
C
M
N
Figura 2.3: Triunghiul polar
La fel se obt in relat iile:
b

= B, c

= C (2.3)
precum si
a = A

, b = B

, c = C

(2.4)
Propozit ia 2.1.2

Intr-un triunghi sferic ABC au loc urmatoarele relat ii:
0 < a + b + c < 2, < A + B + C < 3 (2.5)
unde a, b, c sunt laturile triunghiului sferic si A, B, C sunt unghiurile triunghiului sferic.
Demonstrat ie: Folosind proprietat ile triunghiului sferic rezulta ca
a < b + c, (2.6)
Din (2.6) scrisa pentru triunghiul polar, (2.2) si (2.3) rezulta
B + C < A + (2.7)
Din 0 < a + b + c < 2 si (2.7) rezulta
< A + B + C < 3
Fie triunghiul sferic ABC si trunghiul polar asociat A

atunci triunghiul polar asociat

triunghiului sferic A

este triunghiul sferic ABC.

14
Denit ia 2.1.2 Se numeste exces sferic diferent a
= A + B + C (2.8)
Deci suma unghiurilor unui triunghi sferic este mai mare de 180

.
Aplicat ie Sa se determine aria triunghiului sferic ABC situat pe sfera de centru O si
raza R.
Rezolvare: Se considera fusele sferice determinate de doua cate doua cercuri mari ale
laturilor triunghiului sferic ABC precum si varfurile triunghiului polar A

din gura
2.4. Se observa ca fusele sferice cu diametrele AA

, BB

si CC

si unghiurile a, B, C
acopera o jumatate de sfera de raza R si de doua ori aria triunghiului ABC. Deci din
(2.1) rezulta
A
B
C
C
B
A
Figura 2.4: Arie triunghi sferic
2R
2
+ 2S
ABC
= 2R
2
A + 2R
2
B + 2R
2
C
S
ABC
= R
2
(A + B + C ). Din (2.8)
S
ABC
= R
2
sau S
ABC
=
R
2
180

15
2.2 Formulele lui Gauss

In aceasta sect iune se vor determina formulele fundamentale pentru un triunghi sferic
analoage celor din trigonometria clasica. Pentru aceasta se considra o sfera de raza r si
doua sisteme de coordonate carteziene Oxyz respectiv Oxy

cu centrul n centrul sferei.

Deci sistemul Oxy

se obt ine prin rotirea n jurul axei Ox a sistemului init ial cu unghiul
, deci axa Oz

trece prin varful B al triunghiului ABC din gura 2.5

A
B
C
x
O
y
z
C
f
t
b
a
c z
y
Figura 2.5: Transform ari de coordonate
Daca se proiecteaza punctul C n planul xOy rezulta
_

_
z = r cos
y = r sin cos
x = r sin sin
(2.9)
Daca se proiecteaza punctul C n planul xOy

rezulta
_

_
z

= r cos
y

= r sin

cos

= r sin

sin

(2.10)
Proiectand triunghiul ABC pe planul ecuatorial fat a de A si tinand cont de = b rezulta
= A

2
. Din aceleasi considerente proiectand triunghiul ABC pe planul ecuatorial
16
fat a de B
_

_
x = r sin b sin A
y = r sin b cos A
z = r cos b
,
_

_
x

= r sin a sin B
y

= r sin a cos B
z

= r cos a
(2.11)
Folosind [1] si t inand cont ca cele doua sisteme de coordonate sunt rotite cu unghiul c
rezulta
_
_
_
_
_
x
y
z
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0
0 cos c sin c
0 sin c cos c
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x

_
_
_
_
_
(2.12)
De asemenea (2.13) se poate scrie si
_
_
_
_
_
x

_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0
0 cos c sin c
0 sinc cos c
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
y
z
_
_
_
_
_
(2.13)

Inlocuind (2.11) n (2.13) se vor obt ine relat iile de mai jos cunoscute sub numele de
formulele lui Gauss :
_

_
sin a sin B = sin b sin A
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A
sin a cos B = cos b sin c sin b cos c cos A
(2.14)
Fiecare relat ie din formulele lui Gauss se poate scrie si pentru celelalte elemente ale
triunghiului sferic iar n literatura de specialitate acestea se grupeaza astfel:
Teorema 2.2.1 Teorema sinusurilor Fie ABC un triunghi sferic atunci:
sin a
sin A
=
sin b
sin B
=
sin c
sin C
(2.15)
Teorema 2.2.2 Teorema cosinusurilor Fie ABC un triunghi sferic atunci:
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A
cos b = cos a cos c + sin a sin c cos B
cos c = cos a cos b + sin a sin b cos C
(2.16)

In trigonometria sferica din combinarea relat iilor (2.16) se obt in relat iile color cinci ele-
mente:
17
Observat ia 2.2.1 Formula celor cinci elemenete Fie ABC un triunghi sferic atunci:
sin a cos B = cos b sin c sin b cos c cos A
sin a cos C = cos c sin b sin c cos b cos A
sin b cos C = cos c sin a sin c cos a cos B
sin b cos A = cos a sin c sin a cos c cos B
sin c cos A = cos a sin b sin a cos b cos C
sin c cos B = cos b sin a sin b cos a cos C
(2.17)
Teorema cosinusului si formulele celor cinci elemente se scriu si pentru unghiurile unui
triunghi sferic. Pentru aceasta (2.16) si (2.17) se vor scrie pentru elementele triungiului
sferic polar si se va t ine cont de (2.3) si (2.4) de unde rezulta:
cos A = cos Bcos C + sin Bsin C cos a
cos B = cos Acos C + sin Asin C cos b
cos C = cos Acos B + sin Asin Bcos c
(2.18)
precum si
sin Acos b = cos Bsin C + sin Bcos C cos a
sin Acos c = cos C sin B + sin C cos Bcos a
sin Bcos c = cos C sin A + sin C cos Acos b
sin Bcos a = cos Asin C + sin Acos C cos b
sin C cos a = cos Asin B + sin Acos Bcos c
sin C cos b = cos Bsin A + sin Bcos Acos c
(2.19)
Consecint a 2.2.1 Daca triunghiul sferic ABC are unghiul A =

2
, atunci
cos a = cos b cos c = ctg B ctg C
sin b = sin a sin B = tg c ctg C
sin c = sin a sin C = tg b ctg B
cos B = cos b sin C = tg c ctg a
cos C = cos c sin B = tg b ctg a
(2.20)
18
Consecint a 2.2.2 Daca triunghiul sferic ABC este rectilater cu latura a =

2
, atunci
cos A = cos Bcos C = ctg b ctg c
sin B = sin Asin b = tg C ctg c
sin C = sin Asin c = tg B ctg b
cos b = cos Bsin c = tg C ctg A
cos c = cos C sin b = tg B ctg A
(2.21)
2.2.1 Determinarea unghiurilor n funct ie de laturi ntr-un tri-
unghi sferic
Aplicand Teorema 2.2.2 rezulta
cos A =
cos a cos b cos c
sin b sin c
. (2.22)
Deci
1 cos A =
sin b sin c cos a + cos b cos c
sin b sin c
=
2 sin
2
A
2
=
2 sin
a + b c
2
sin
b c a
2
sin b sin c
,
daca p =
a + b + c
2
rezulta
sin
A
2
=

sin(p b) sin(p c)
sin b sin c
(2.23)
Analog rezulta
cos
A
2
=

sin p sin(p a)
sin b sin c
(2.24)
Din (2.23) si (2.24) rezulta
tg
A
2
=

sin(p b) sin(p c)
sin p sin(p a)
(2.25)
Procedand ca mai sus pentru celelalte unghiuri din triunghiul sferic rezulta:
19
sin
B
2
=

sin(p a) sin(p c)
sin a sin c
sin
C
2
=

sin(p a) sin(p b)
sin a sin b
cos
B
2
=

sin p sin(p b)
sin a sin c
cos
C
2
=

sin p sin(p c)
sin a sin b
tg
B
2
=

sin(p a) sin(p c)
sin p sin(p b)
tg
C
2
=

sin(p a) sin(p b)
sin p sin(p c)
(2.26)
Formulele (2.23), (2.24), (2.25) si (2.32) se mai regasescn literatura de specialitate sub nu-
mele de formulele lui Delambre . De asemenea sunt folosite n practica si urmatoarele
formule care completeaza formulele lui Delambre [9].
cos
A B
2
sin
C
2
=
sin
a + b
2
sin
c
2
,
cos
A + B
2
sin
C
2
=
cos
a + b
2
cos
c
2
,
cos
A B
2
cos
C
2
=
sin
a b
2
sin
c
2
,
cos
A + B
2
sin
C
2
=
sin
a b
2
sin
c
2
.
(2.27)
Folosind formulele lui Delambre se obt in formulele lui Neper sau Napier [9]
20
tg
A B
2
ctg
C
2
=
sin
a b
2
sin
a + b
2
,
tg
A + B
2
ctg
C
2
=
cos
a b
2
cos
a + b
2
,
tg
a b
2
tg
c
2
=
sin
A B
2
sin
A + B
2
,
tg
a + b
2
tg
c
2
=
cos
A B
2
cos
A + B
2
.
(2.28)
2.2.2 Determinarea laturilor n funct ie de unghiuri ntr-un tri-
unghi sferic
Pentru exprimarea laturilor triunghiului sferic n funct ie de unghiuri se va aplica (2.23)
n triunghiul polar si se va t ine cont de (2.3) si (2.4). De asemenea daca
= A + B + C = 2E (2.29)
va rezulta
sin
a
2
=

sin(B E) sin(C E)
sin Bsin C
, adica
cos
a
2
=

sin(B E) sin(C E)
sin Bsin C
(2.30)
si de asemenea
sin
a
2
=

sin E sin(A E)
sin Bsin C
tg
a
2
=

sin E sin(A E)
sin(B E) sin(C E)
(2.31)
Procedand ca mai sus pentru celelalte unghiuri din triunghiul sferic polar rezulta:
21
cos
b
2
=

sin(A E) sin(C E)
sin Asin C
cos
c
2
=

sin(A E) sin(B E)
sin Asin B
sin
b
2
=

sin E sin(B E)
sin Asin C
sin
c
2
=

sin E sin(C E)
sin Asin B
tg
b
2
=

sin E sin(B E)
sin(A E) sin(C E)
tg
c
2
=

sin E sin(C E)
sin(A E) sin(B E)
(2.32)
Excesul sferic se exprima n funct ie de laturile triunghiului sferic, iar relat ia dintre acestea
este cunoscuta ca formula lui LHuiller [9].
tg
2

2
= tg
p
2
tg
p a
2
tg
p b
2
tg
p c
2
(2.33)
22
Capitolul 3
Astronomie sferica
3.1 Sfera cereasca
Daca se observa cerul nstelat din orice punct al Pam antului ntotdeauna se pare ca
tot i astrii se aa la aceeasi distant a fat a de observator, pe suprafat a interioara a unei
sfere numite bolta cereasca . Ziua cerul senin are culoarea albastra datorita difuziei
luminii Soarelui. Uneori n timpul zilei se observa si Luna iar seara si dimineat a planetele
mai stralucitoare mai ales Venus (Luceafarul). Noaptea pe bolta cereasca se observa
stelele, planetele, Luna, cometele si alt i astrii. Dintr-un punct oarecare de pe Pamant
cu ochiul liber se pot observa aproximativ ntre 3000 si 6000 de astrii. Pozit iile relative
ale stelelor pe bolta cereasca nu se schimb a sensibil (pentru ochiul liber) n sute sau
chiar mii de ani datorita acestui fapt se folosesc stelelor pentru orientare. Constelat iile
reprezint a grupuri de stele vizibile pe cerul nocturn. Sunt identicate 88 constelat ii.
Numele constelat iei se refera atat la grupul de stele, cat si la ntreaga regiune de pe
cer pe care o ocupa aceste stele. Constelat iile au nume de animale (Ursa Mare, Taurul,
Leul,...) de eroi mitologici (Andromeda, Hercule, Perseu,...), de guri geometrice ( Seata,
Triunghi, Balant a, ...). Stelele individuale din constelatii s-au identicat folosind litere
grecesti si numele constelat iei, astfel steaua Vega din coonstelat ia Lyra se mai numeste
si Lyra. Constelat iile sunt guri aparente si n general ntre stelele unei constelat ii nu
exista legaturi zice.
Calea Lactee e situata n zona central a a bolt ii ceresti si apare ca un brau des cu stele.
23
Bolta stelara difera dupa anotimp, cu except ia unor stele numite stele xe, care servesc
n geodezie sau la orientare n navigat ia maritima. Constelat iile din emisfera nordica
cunoscute azi au fost nregistrate de catre J. Helvelius n 1687. Distant a de la Pamant la
cea mai apropiata stea este de aproximativ 10
9
raza medie terestra, deci raza Pam antului
poate neglijata n comparat ie cu aceasta. Cea mai apropiata stea este Centauri la
aproximativ 4 a.l. de Pam ant Urmatoarea stea este la 30 a.l de Pamant si se aa n
constelat ia Vega. Din aceste considerat ii n astronomia sferica Pam antul va constitui
centrul sferei ceresti a carei raza este arbitrara; astfel determinarea pozitiei aparente a
astrilor pe sfera cereasca va presupune determinarea direct iilor fata de un anumit punct.
N
S
Z
Z
Q
Q
P
P
V
E
Ci
Cs
A
R
M
Figura 3.1: Elementele sferei cereasti percepute de un observator la o latitudine medie
din emisfera nordica
Daca s-ar observa cerul nstelat pentru cateva ore s-as avea impresia ca sfera ceresca
se roteste de la ras arit la apus cu o perioada de 24 de ore. Acest fenomen se numeste
24
miscarea de rotat ie diurna aparenta a sferei ceresti. Miscarea reala a Pam antului
ind de la Apus la Ras arit. Fenomenul se poate observa cu o camera foto ndreptat a spre
Steaua polara; ecare stea va descrie in cateva ore un arc de cerc, toate arcele au centrul
ntr-un punct numit polul nord ceresc notat cu P. Toate elementele ce sunt descrise
mai jos sunt reprezentate n Figura 3.1. Punctul de pe sfera cereasca diametral opus este
Polul sud ceresc notat cu P

. Diametrul care uneste cei doi poli se numeste axa lumii.

Daca se observa miscarea diurna a stelelor, n emisfera nordica, se constata ca rotat ia
diurna aparenta se efectueaza n sens retrograd (invers trigonometric) de la Rasarit la
Apus.
Prin prelungirea planului ecuatorial terestru pe bolta cereasca se obt ine planul ecuatorial
ceresc iar curba imaginara dintre acest plan si bolta cereasca reprezinta ecuatorul ceresc
notat cu Q si Q

.
Direct ia gravitat iei ntr-un punct oarecare pe Pam ant determina verticala locului.
Punctul n care verticala locului nt eap a bolta ceresca se numeste Zenit, notat cu Z.
Punctul diametral opus pe bolta cereasca fat a de zenit se numeste Nadir, si se notaeza
cu Z

. Planul perpendicular pe verticala locului de pe suprafat a globului Pamantesc se

numeste orizontul punctului de observat ie. Planul perpendicular pe verticala locu-
lui care intersecteaza sfera cereasca se numeste planul orizontului astronomic si se
noteaza cu N, S. Acest plan este diferit de planul orizontului aparent, adica frontiera
aparent a dintre cer si Pam ant.
Un plan care contine verticala locului se numeste plan vertical. Daca M reprezint a
pozitia unui astru la un moment dat, semicercul mare ZMZ

se numeste semicerc vertical

sau vertical al astrului. Planul determinat de axa lumii si vericala locului se numeste
planul meridianului ceresc al locului. Curba dupa care acest plan meridian al locu-
lui intersecteaz a sfera cereasca se numeste meridianul ceresc al locului sau meridianul
locului. Acest meridian se proiecteaza pe suprafat a Pam antului dupa meridianul terestru
corespunzator locului de observat ie. Intersect ia dintre planul meridianului si planul ori-
zontului este dreapta NS numita meridiana locului care deneste Nordul (N) si Sudul
(S) n punctul considerat. Dintre cele doua puncte, punctul cel mai apropiat de Polul
Nord ceresc este N iar celalat punct este S. Planul ecuatorului ceresc intersecteaz a planul
25
orizontului ceresc dupa o dreapta perpendiculara pe meridiana locului care intersecteaza
sfera cereasca n punctele cardinale Est si Vest si reprezint a intersect iile ecuatorului cu
orizontul. Verticalul care trece prin punctul cardinal E se numeste primul vertical iar
cel ce trece prin punctul cardinal Vest se numeste al treilea sau ultimul vertical .

In miscarea diurna aparent a a sferei ceresti ecare astru descrie un cerc paralel cu ecu-
atorul ceresc numit paralelul ceresc sau paralelul diurn al astrului . Exista doua
tipuri de astrii:
- astrii al caror paralel intersecteaz a orizontul n doua puncte punctul de ras arit (R)
si punctul de apus (A) numit i astrii cu rasarit si apus;
- astrii al caror paralel cersc nu intersecteaza orizontul numit i si astrii circumpolari.
Aplicat ii directe n geodezie are c Steua Polara sau -Carul mic.
Paralelul diurn al unui astru intersecteaz a meridianul locului n doua puncte: C
s
culminat ia superioara arcul RCsA din Figura 3.1 se numeste arcul diurn al as-
trului iar C
i
reprezinta culminat ia inferioara, arcul RCiA din Figura 3.1 se numeste
arcul nocturn al astrului.
Ecuatorul ceresc interseceaza meridianul ceresc al locului n doua puncte: punctul superior
al ecuatorului Q cel mai apropiat de Zenit, arcul PZQMP

din gura 3.1 se numeste

meridian superior, respectiv punctul inferior al ecuatorului Q

, arcul PNQ

din gura
3.1 se numeste meridian inferior.
Modul de aparitie al miscarii diurne a unui astru depinde de emisfera din care se fac
observat iile. Figura 3.2 arata miscarea astrului pentru un observator de la Polul Nord.
Pentru un observator de la Polul Sud se modica sensul miscarii astrului.
Modul n care este perceput un astru cu ras arit si apus respectiv circumpolar depinde de
locul n care se face observat ia de pe suprfat a terestra. Asa cum rezulta din gura 3.2
daca observatorul este situat la poli atunci tot i astri sunt circumpolari.
Cazul misc arii astrului pentru observatorul situat la ecuator este redat n gura 3.3.
Rezulta ca daca observatorul este situat la ecuator tot i astrii sunt cu ras arit si apus.
Pentru astrii paralele diurne precum si punctele de ras arit si apus nu se schimb a de la
o zi la alta; acestea se modica foarte put in n perioade foarte lungi de timp iar pentru
26
P, Z
P, Z
N, Q
S,Q
M2
M1
Figura 3.2: Miscarea diurna a unui astru pentru un observator situat la Polul Nord
M1
M2
N, P S, P
Z, Q
Z, Q
Figura 3.3: Miscarea diurna a unui astru pentru un observator aat la ecuator
27
a se evident ia aceste modicari trebuie realizate masur atori de mare precizie. Soarele si
Luna prezinta variat ii vizibile ale misc arii diurne, punctele lor de ras arit si apus precum
si paralele diurne variaza continuu, astfel Soarele se deplaseaza printre stele cu aprox. 1

pe zi, iar Luna se deplaseaza printre stele cu aproximativ 13

pe zi, datorita miscii pe

care o efectueaza Pam antul.
3.2 Sisteme generale de coordonate
Una din problemele de baza ale geodeziei o constituie determinarea pozit iei unui punct
pe suprafat a terestra. Se vor introduce n continuare sistemul de coordonate geograce si
sitemele de coordonate ceresti precum si trecerea dintr-un sistem de coordonate n altul.
Acest lucru este util din considerente practice n funct ie de ce se poate masura si ce se
poate determina din acele masur atori asa cum sunt prezentate n Capitolul 6.
3.2.1 Coordonate geograce (, L)

In continuare se presupune ca Pam antul are forma sferica cu raza de 6371km Pam antul
executa o miscare completa de rotat ie cu o perioada de 24 ore - rotat ie n jurul axei
sale care intersecteaz a suprafat a terestra n doua puncte: polul nord geograc p si polul
sud geograc p

. Polul nord geograc este cel din care se observa rotat ia Pam antului
efectuandu-se in sens trigonometric direct. Planul perpendicular pe axa de rotat ie este
planul ecuatorului iar cercul dupa care se intersecteaz a acest plan cu suprafat a terestra
este ecuatorul terestru. q, q

. Cercurile mici de pe suprafat a terestra paralele cu ecuatorul

terestru se numesc paralele geograce. Se noteaza cu O locul de observat ie de pe suprafat a
terstra arcul pOO
e
p

se numeste meridianul geograc al punctului O. Meridianul pGG

e
p

al observatorului astronomic Greenwich se numeste meridian zero sau meridian origine.

Prin antimeridian se intelege meridianul din acelasi plan cu meridianul Greenwich dar din
partea opusa a Pamantului. Meridianul zero si antimeridianul sau impart Pam antul n
doua emisfere estica si vestica.
Pentru a determina n mod unic un punct pe o sfera avem nevoie de ungiurile la cen-
tru,astfel pe suprafat a terestra un punct este determinat n mod unic prin:
28
p
p
q q
T
L
Ge Oe
Z
O
phi
Figura 3.4: Coordonate geograce
(i) latitudine geograca din Figura 3.4 ce reprezint a unghiul format de verticala
locului cu planul ecuatorului terestru. Pentru Pam ant considerat sferic verticala
locului OZ trece prin centrul Pam antului T. Sensul pozitiv este de la ecuator catre
Polul Nord si negativ de la ecuator la Polul Sud geograc.
Deci
= O
e
TO [90
0
, 90
0
].
(ii) longitudinea geograca L din Figura 3.4 reprezint a unghiul diedru format de
planul meridianului geograc al locului de observat ie cu planul meridianului Green-
wich. Sensul este cel al rotat iei Pam antului-de la meridianul origine spre Est.
Deci
L = G
e
TO
e
[0
0
, 360
0
]
Coordonate ceresti
Pozit ia unui punct n spat iu se determina folosind coordonate carteziene (x, y, z) sau co-
ordonate sferice (r, , ). Semnicat ia unghiurilor coordonatelor sferice este exemplicata
n Figura 2.5 iar trecerea de la un sistem la altul este data de(2.9).
Deoarece raza sferei ceresti este arbitra (o determiare exacta se va face atunci cand se vor
studia fenomenele care modica pozit ia astrilor pe sfera cereasca Capitolul ca:fen-mod)
pozit ia astrului va dereminata de cele doua unghiuri la centru.

In astronomie exita
29
mai multe tipuri de coordonate sferice, acestea diferent iindu-se prin alegerea planului
fundamental xOy, a axei fundamentale Oz si a sensului pozitiv n care se face masurarea.
3.2.2 Sistemul de coordonate orizontale - (A, z), sau (A, h)
Pentru a deni aceste coordonate se considera
planul fundamental planul orizontului matematic SN cercul mare corespunzator
va orizontul matematic;
axa fundamental a verticala locului ZZ

;
sensul pozitiv se deneste pentru ecare unghi n parte.
Planul meridianului locului coincide cu planul Figurii 3.5. Intersect ia dintre planul merid-
ian si planul orizontului este meridiana locului, deci pentru cazul considerat meridiana
locului este dreapta SN. Fie un astru M al carui verical ZMZ

intersecteaz a orizontul
matematic n M
o
. Se presupune astrul punctiform ce emite radiatii in spectrul vizibil
si raza de lumina se considera raza vectoare deci raza vectoare reprezint a raza vizuala.
Direct iile care determina coordonatele orizontale sunt:
(i) nalt imea astrului notata cu h = M
o
OM reprezint a unghiul dintre raza vectoare
a astrului si planul orizontului matematic, h [90
0
, 90
0
] unde h > 0 reprezinta
n alt imea deasupra orizontului si h < 0 reprezinta depresiunea sub orizont. Practic
este greu de masurat naltimea si se considera complementara acesteia z numit a
distanta zenitala folosita ndeosebi pentru masur atori terestre z [0
0
, 180
0
].
z + h = 90
0
(ii) azimutul reprezint a unghiul diedru format de planul meridianului locului cu planul
vertical al astrului se noteaza cu A = SOM
o
[0
0
, 360
0
].
Cercul paralel cu orizontul matematic care trece prin astru se numeste si cerc de n alt ime
al astrului sau almucantarat.

In astronomie azimutul se masoar a de la S catre N (adica
30
c
Z
Z
N S
Mo
O
A
h
z
P
P
M
Me
Q
Q
H
V
d
Ci
Cs
Figura 3.5: Coordonate orizontale
retrograd-invers trigonometric) iar n geodezie se masoara de la N si este numit azimutul
geodezic. .
Coordonatele orizontale sunt usor de determinat folosind teodolitul si depind de locul de
observat ie de aceea se mai numesc si coordonate locale. Aceste coordonate mai depind
si de timp deci nu sunt coordonate caracteristice pentru un astru dat.
3.2.3 Sistemul de coordonate orare (, H)
Pentru a deni aceste coordonate se considera
planul fundamental planul ecuatorului ceresc;
axa fundamentala axa lumii PP

. Orice plan care cont ine axa lumii se numeste

plan orar. Cercul mare determinat de P, P

si astrul M se numeste cercul orar al

astrului sau cerc de declinat ie;
sensul pozitiv se deneste pentru ecare unghi n parte.
Direct iile care determina coordonatele orare sunt:
(i) Declinat ia din Figura 3.6 reprezint a unghiul format de raza vectoare cu planul
ecuatorului, se masoar a pe cercul orar de la ecuator spre poli.
31
c
Z
Z
N S
Mo
O
A
h
z
P
P
M
Me
Q
Q
H
V
d
Ci
Cs
Figura 3.6: Coordonate orare
= MOM
e
[90
0
, 90
0
]
(ii) Unghiul orar H din Figura 3.6 reprezinta unghiul format de planul orar al astrului
cu planul meridianului locului si se masoara pe ecuator de la meridian spre punctul
cardinal vest in sens retrograd. H [0
0
, 360
0
] sau H [0
h
, 24
h
]
Deoarece n miscarea diurna aparent a astrul descrie un cerc paralel cu ecuatorul declinat ia
este constanta, unghiul orar variind cu timpul depinzand de locul de observat ie prin pozit ia
meridianului, deci aceste coordonate sunt coordonate semilocale. Unghiul orar variaz a
proport ional cu timpul reectand uniformitatea rotat iei terestre. Exista cazuri n care n
loc de declinat ie se foloseste distant a polara p unghiul dintre raza vectoare a astrului si
axa lumii, deci p + = 90
0
, 0
0
p 180
0
3.2.4 Sistemul de coordonate ecuatoriale (, )
Aceste coordonate au fost introduse din nevoia de a ramane xe unghiurile (direct iile)
introduse n raport cu timpul si cu locul efectuarii masur atorii. Astfel se va introduce un
punct x pe ecuator n raport cu care sa se poata efectua masuratoarea. Acest punct x se
va numi punct vernal care participa la miscarea diurna mpreun a cu astrul. Punctul
vernal este punctul n care traiectoria aparenta a Soarelui intersecteaz a ecuatorul ceresc,
32
cand trece din emisfera sudica (australa) n cea nordica (boreala); reprezent and punctul
echinoct iului de primavara.
planul fundamental reprezinta planul ecuatorului ceresc cu QQ

- cerc fundamental;
axa fundamentala reprezint a axa lumii PP

;
sensul pozitiv se deneste pentru ecare unghi n parte.
Diferent a ntre coordonatele orare si ecuatoriale consta n faptul ca pentru unghiul
masurat n planul ecuatorului se alege o alta origine si se schimb a sensul de masurare.
Astfel coordonatele ecuatoriale sunt:
(i) Declinat ia a fost denita pentru sistemul de coordonate orare;
(ii) Ascensia dreapta notata cu reprezint a unghiul format de planul orar al astrului
cu planul orar al punctului vernal. Se masoara pe ecuator, de la punctul vernal
n sens direct sau sensul invers misc arii diurne aparente adica sensul trigonometric
Figura 3.7.
= OM
e
, 0
0
360
0
Deoarece punctul vernal participa si el la miscarea diurna aparenta odata cu astrul,
nseamn a ca ascensia dreapta este constanta, ind o coordonata caracteristica a astrului,
ca si declinat ia .
Timpul sideral notat cu reprezinta unghiul orar al punctului vernal , deci
= + H. (3.1)
Daca astrul trece pe la meridian unghiul orar este H = 0 si deci timpul sideral coincide
cu ascensia dreapta = .
Relatia (3.1) este utila cand se cere determinarea timpului sideral pentru un astru care
trece pe la meridian cunoscandu-se ascensia dreapta. Sau se pot determina ascensiile
drepte cand se cunoaste timpul sideral.
Sistemul (, ) constituie un sistem absolut de coordonate folosit pentru intocmirea
cataloagelor si hart ilor ceresti.
33
Ve
V
N
Q
Q
S
Z
Z
P
P
alpha
M
Me
Mo
delta
A
H
Ci
Cs
Figura 3.7: Coordonate ecuatoriale
3.3 Relat iile dintre coordonatele ceresti si coordo-
nate geograce

Intre coordonatele ceresti si cele geograce exista relat ii utile care permit trecerea de la un
tip la altul. Astfel se pot determina pozit ii terestre pornind de la obsrvat ii asupra astrilor,
e reciproc n cazul n care observat iile se fac din puncte terestre cu coordonate cunos-
cute. Pentru a reliefa relat iile ntre coordonarte trebuie avut n vedere faptul ca centrul
sferei ceresti poate ales ntr-un punct arbitrar.

In funct ie de problema studiata acest
centru se poate alege tocmai n punctul de observat ie si atunci sfera cereasca este sfera
cereasca topocentrica , sau n centrul Pamantului si atunci sfera cereasca va sfera
cereasca geocentrica sau n centrul Soarelui rezultand sfera cereasca heliocentrica.
Transformarile se fac t inand cont de teoremele de mai jos.
Teorema 3.3.1 Latitudinea geograca a locului de observat ie este egala cu nalt imea
polului ceresc P deasupra orizontului h(P). De asemenea declinat ia zenitului locului de
observat ie (Z) este egala cu latitudinea geograca a locului de observat ie. Adica
= h(P) = (P) (3.2)
Demonstrarea teoremei se gaseste n [12].
Daca se noteaza cu z
m
distant a zenitala meridiana a unui astru de declinat ie observat
la culminat ie ntr-un loc de latitudine geograca , atunci are loc urmatoarea teorema.
34
Teorema 3.3.2 Pentru un astru aat la culminat ia superioara are loc relat ia
= z
m
(3.3)
Se considera + pentru culminat ia la sud de Zenit si pentru culminat ia la nord de Zenit.
Pentru un astru aat la culminat ia inferioara are loc relatia
= 180
0
( + z
m
) (3.4)
Demonstrarea teoremei se gaseste n [12].
Teorema 3.3.3 Diferent a unghiurilor orare ale unui astru M oarecare, pentru unul si
acelasi moment, fata de doua puncte diferite de pe suprafat a Pamantului este egala cu
diferent a longitudinilor geograce ale celor doua puncte. Daca A si B sunt cele doua
puncte din care se observa astrul n acelasi moment de timp atunci:
H
A
H
B
= L
A
L
B
(3.5)
Demonstrarea teoremei se gaseste n [12].
3.4 Miscarea anuala aparenta a Soarelui si
consecint ele ei
Fenomenele care atesta existent a misc arii anuale a Soarelui sunt:
Daca se urmarete pozit ia aparenta a Soarelui timp de un an de zile si se masoara
n alt imea sa deasupra orizontului se constata ca aceasta se modica semnicativ n
acest interval de timp;
Modicarea zilnica a punctelor de rasarit si apus ale Soarelui;
Schimbarea continu a a aspectului cerului nocturn.
Pentru a stabili existenta misc arii anulale aparente a Soarelui se va realiza masurarea
zilnica a coordonatelor ecuatoriale a Soarelui la trecerea lui la meridian. Astfel, daca se
35
masoara distant a zenitala meridiana z
m
a Soarelui se obt ine declinat ia
S
= z
m
si se
constata ca aceasta variaza ntr-un an de zile ntre 23
0
27

si +23
0
27

Ecliptica reprezinta locul geometric al pozit iilor aparente ale Soarelui timp de un an
de zile pe sfera cereasca. Acest loc geometric constituie un cerc mare al sferei ceresti
(

), al carui plan formeaza cu ecuatorul (EE

) un unghi = 23
0
27

. Soarele descrie
ecliptica miscandu-se n sens direct. Planul eclipticii este inclinat fata de ecuatorul ceresc
cu = 23
0
27

asa cum se vede din Figura 3.8

O
P
P
Pi
Pi
Q
Q
Epsilon 22VI
Epslon 22XII
Vernal 21 III
Autumnal 23 IX
lambda
M
beta
Mepsilon
Figura 3.8: Coordonatele ecliptice
Diametrul sferei ceresti este perpendicular pe planul ecliptcii si se noteaza cu

si se
numeste axa polilor ecliptici. Punctele principale de pe ecliptica sunt:
(i) planul eclipticii intersecteaz a planul ecuatorului ceresc dupa o dreapta numit a linia
nodurilor notata . Punctele si reprezinta punctele echinoct iale si anume:
punctul vernal n care Soarele se aa la 21 martie, trecand din emisfera sudica
(australa) n cea nordica (boreala), si respectiv punctul autumnal , n care Soarele
se aa la 23 septembrie, cand trece din emisfera nordica n cea sudica. Denumirea
36
de echinoct iu (echinox) provine din faptul ca, atunci cand Soarele se aa n unul din
aceste puncte sau , o jumatate a drumului sau diurn este deasupra orizontului,
iar cealalta jumatate sub orizont si deci ziua este egala cu noaptea. Axa se mai
numeste si linia echinoct iilor.
(ii) Punctele n care ecliptica intersecteaza meridianul locului, sau declinat ia Soarelui

S
are valoare maxima, reprezinta solstit iul de vara
s
= +23
0
27

punctul din
Figura 3.7 si respectiv punctul n care declinat ia Soarelui este minima
s
= 23
0
27

reprezinta solstit iul de iarna adica punctul

din Figura 3.7

Denumirea de solstit iu provine de la faptul ca, n apropierea solstit iilor, Soarele misc andu-
se pe ecliptica aproape paralel cu ecuatorul ceresc, pare ca sta pe loc cateva zile, avand
la meridian aceesi n alt ime. Aceste patru puncte principale mpart ecliptica n patru arce
aproximativ egale, timpul necesar Soarelui pentru a parcurge ecare arc reprezent and un
anotimp; astfel primavara are 93 de zile, vara 93 zile, toamna 90 de zile si iarna 89 de zile.
Fenomenele misc arii aparente a Soarelui se explica n ntregime prin cele doua miscari
reale ale Pamantului. Intervalul de timp mecesar trecerii Soarelui de doua ori consecutiv
pe la punctul vernal se numeste an tropic si sta la baza calendarului.
Zona de pe sfera cereasca, cu o lat ime de 18
0
din jurul eclipticii se numeste zodiac.

In aceasta zona se gasesc 12 constelat ii zodiacale pe care Soarele le parcurge n miscarea

sa anul a aparenta. In medie o constelat ie este parcursa ntr-o luna. Ordinea lor este data
dupa cum Soarele trece prin ele, astfel:
Primavara: Pesti, Berbec, Taur;
Vara: Gemeni, Rac, Leu;
Toamna: Fecioara, Balant a, Scorpion;
Iarna: Saget ator, Capricorn si Vars atorul.
Daca revenim la aparent a misc arii, se spune ca n realitate planul eclipticii este de fapt
planul orbitei Pam antului n miscarea sa n jurul Soarelui. Axa de rotat ie a Pam antului
este nclinata fat a de planul orbitei cu un unghi de 6633

. Deci, asa cum ecuatorul ceresc

37
zona
calda
zona temperata de nord
zona temperata de sud
Figura 3.9: Zonele climatice
este de fapt intersect ia planului ecuatorului terestru cu sfera cereasca, asa si ecliptica este
intersect ia orbitei Pamantului cu sfera cereasca, deci unghiul de = 23
0
27

este nclinarea
orbitei Pam antului fat a de ecuatorul ceresc.
Observat ia 3.4.1 Consecint ele miscarii aparente a Soarelui sunt:
(i) Succesiunea anaotimpurilor;
(ii) Existent a zonelor climatice asa cum apare n Figura 3.9
(iii) Inegalitatea zilelor si a noptilor.
Existent a zonelor climatice Declinat ia Soarelui variaz a ntre
S
. Paralelul
terestru pentru care = se numeste tropicul Racului. Paralelul de latitudine =
se numeste tropicul Capricornului . Paralelul de latitudine = 90
0
se numeste
cercul polar de nord . Paralelul de latitudine = (90
0
) se numeste cercul polar
de sud.
Inegalitatea zilelor si a nopt ilor Compunand miscarea anual a aparent a a Soarelui cu
miscarea diurna aparent a va rezulta o miscare aparenta pentru Soare pe sfera cereasca n
spirala.

In ecare zi Soarele va descrie o spira cuprinsantre paralele limita cu declinat ii n
38
intervalul [, ]. Proiect ia unei spire pe planul meridianului va un segment aproximativ
paralel cu ecuatorul ceresc. Intersect ia acestuia cu orizontul matematic NS arata ca la o
latitudine oarecare ziua si noaptea vor avea durate diferite care variaz a atat cu
S
cat
si cu . Variat ia n raport cu
S
dau ziua cea mai lunga respectiv ziua cea mai scurta la
solstit ii. Variat ia n raport cu dau ca si cazuri limita ziua egala cu noaptea la ecuator
si la poli o zi polara de 6 luni si o noapte polara de 6 luni, acestea alternand ntre ele.

Intre ecuator si poli sunt zile si nopti normale.

3.4.1 Coordonate ecliptice (, )
Pentru sistemul de coordonate ecliptice se considera
planul fundamental ca ind planul eclipticii

n Figura 3.8;
axa fundamentala se considera dreapta

perpendiculara pe acest plan care se mai

numeste axa polilor ecliptici;
sensul de masurare va dat pentru ecare unghi n parte.
Punctele si

se numesc poli ecliptici. Meridianul astrului cont ine axa

ca
diametru si se numeste meridian ecliptic.
(i) Latitudinea ecliptica sau cereasca , este unghiul format de raza corespunzatoare
astrului M cu planul eclipticii, adica = MOM

. Acesta se masoara ntre 0

0
si 90
0
spre polul nord ecliptic si ntre 0 si90
0
spre polul sud ecliptic

ca n Figura
3.8.
(ii) Longitudinea ecliptica sau cereasca = OM

reprezinta unghiul diedru dintre

planul meridianul ecliptic al punctului vernal si planul meridianul ecliptic al astrului
, se masoar a n sens direct untre 0
0
si 360
0
.
Coordonatele ecliptice nu depind de rotat ia sferei ceresti. Ele nu se masoar a cu in-
strumente, ci se deduc folosind coordonatele ecuatoriale prin calcul. Utilitatea lor este
evident iat a la studiul misc arii Lunii si a planetelor, care au planele lor orbitale n
vecin atatea eclipticii.
39
3.4.2 Coordonate galactice
Se utilizeaza n special n astronomia galactica, dinamica stelara si alte sisteme de corpuri
ceresti si nu fac obiectul astronomiei geodezice. Pentru amanunte se poate consulta [7].
3.5 Transformari de coordonate
Exista situat ii n care se cer coordonatele unui astruntr-un anumit sistem de coordonate,
care nu se pot masura direct, dar n acelasi timp se cunosc coordonatele acelui astru ntr-
un alt sistem de coordonate. Pentru aceasta este nevoie de o trecere de la un sistem de
coordonate la altul.
3.5.1 Transformarea coordonatelor orizontale n coordonate
orare
Presupunem ca s-au masurat cu teodolitul coordonatele orizontale (A, z) ale unui astru M
ntr-un loc de latitudine geograca la un moment sideral , atunci coordonatele orare
pot determinate folosind triunghiul de pozit ie al astrului M numit si triunghi paralactic
gura3.10.
P
Z
H
180-A
z
M
90-phi
90-delta
Figura 3.10: Triunghiul de pozit ie pentru transformarea coordonatelor orizontale n coordonate
orare
Se considera pe sfera cereasca, un astru M. Coordonatele orizontale ale lui M sunt az-
imutul A si h sau z. Coordonatele orare ale lui M,H si . Consideram separat triunghiul
PZM care se numeste triunghi de pozit ie al astrului si notam laturile n funct ie de coor-
donatele orizontale si orare: latura PZ = 90 , latura ZM = z, latura PM = 90 .
40
Aplicand formulele lui Gauss (2.14) n triunghiul PZM se obt ine
sin = cos z sin cos sin z cos A
cos cos H = cos z cos + sin sin z cos A
cos sin H = sin z sin A (3.6)
sau scrise matriceal
_
_
_
_
_
cos sin H
cos cos H
sin
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0
0 sin cos
0 cos sin
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
sin z sin A
sin z cos A
cos z
_
_
_
_
_
(3.7)
Observat ia 3.5.1 Daca se cunosc coordonatele orizontale ale unui astru, coordonatele
ecuatoriale sunt date de relatia 3.10
_
_
_
_
_
sin z sin A
sin z cos A
cos z
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0
0 sin cos
0 cos sin
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
cos sin H
cos cos H
sin
_
_
_
_
_
(3.8)
3.5.2 Transformarea coordonatelor orare n coordonate ecua-
toriale.
Deoarece declinat ia ram ane constanta trebuie exprimata ascensia dreapta n funct ie de
unghiul orar. Pentru acesta se t ine cont de relat ia
= + H (3.9)
Astfel din (3.7) si (3.9) coordonatele ecuatoriale se exprima cu ajutorul coordonatelor
orizontale folosind Observat ia 3.5.2.
Observat ia 3.5.2 Daca se cunosc coordonatele orizontale ale unui astru, coordonatele
ecuatoriale sunt date de relatia 3.10
_
_
_
_
_
cos cos
cos sin
sin
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
sin cos sin cos cos
sin sin cos cos sin
cos 0 sin
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
sin z cos A
sin z sin A
cos z
_
_
_
_
_
(3.10)
RAMAS
41
3.5.3 Transformarea coordonatelor ecuatoriale n coordonate
ecliptice
La fel ca si n cazurile precedente se va considera triunghiul sferic PM avand ca vafuri
polul ecliptic , polul nord ceresc P si astrul considerat.
M
P
Pi
90-delta
epsilon
90-beta
90+aplha
90-lambda
Figura 3.11: Transformarea coordonatelor ecuatoriale n coordonate ecliptice
Laturile triunghiului sfreric sunt: P = , PM = 90
0
si M = 90 , unghiurile
aceluiasi triunghi sunt PM = 90
0
, PM = 90
0
+ si atunci folosind formulele lui
Gauss si scriind n forma matriciala aceste relat ii are loc observat ia de mai jos.
Observat ia 3.5.3 Daca se cunosc coordonatele ecuatoriale ale unui astru M coordo-
natele ecliptice se obt in folosind relat ia de mai jos:
_
_
_
_
_
cos cos
cos sin
sin
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0
0 cos sin
0 sin cos
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
cos cos
cos sin
sin
_
_
_
_
_
(3.11)
Pentru a obt ine coordonatele ecuatoriale atunci cand se cunosc coordonatele ecliptice se
va folosi observat ia de mai jos.
Observat ia 3.5.4 Daca se cunosc coordonatele ecliptice ale unui astru M coordonatele
ecuatoriale se obt in folosind relat ia de mai jos:
_
_
_
_
_
cos cos
cos sin
sin
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0
0 cos sin
0 sin cos
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
cos cos
cos sin
sin
_
_
_
_
_
(3.12)
Trecerea de la relat iile (3.11) la relat iile (3.12) si invers se obt ine prin determinarea ma-
tricei inverse pentru matricea 3 3.
42
3.6 Rasaritul si apusul astrilor
Abilitatea de a determina vizibilitatea pentru orice stea este fundamentala n astronomia
geodezica. Pentru a stabili un program de observat ii asupra unei stele trebuie stiut daca
aceasta este deasupra orizontului n intervalul orar ales [11].
Rasaritul si apusul astrilor sunt determinate de intersectarea paralelului de declinat ie al
astrului cu orizontul adevarat. Avem rasarit cand astrul trece din emisfera invizibila n
cea vizibila si apus la trecerea acestuia din emisfera vizibila n cea invizibil a. Punctul de
rasarit si punctul de apus al unui astru sunt doua puncte ale orizontului, simetrice fat a
de punctul cardinal Sud. Astrii cu rasarit si apus se deplaseaza pe o port iune de arc de
paralel de declinat ie n emisfera vizibila, numit arc diurn si pe o port iune de arc de paralel
de declinat ie n emisfera invizibila, numit arc nocturn.
Se considera un observator aat la latitudinea care studiaza un astru de coordonate
ecuatoriale (, ). Paralelul diurn al unui astru M intresecteaza orizontul n doua puncte:
de rasarit si apus.

In continuare se vor determina timpul sideral si azimutul pentru
punctele unde rasare si apune steaua M de coordonate ecuatorilae (, ) ntr-o localitate
de latitudine . Pentru a determina momentele de mai sus se va folosi Figura 3.12.
Determinarea timpului sideral de apus si rasarit a astrului M

In triunghiul PZA se aplica teorema cosinusului Teorema 2.2.1 si se obt ine:

cos z = sin sin + coscos cos H, dar cos z = 0 = (3.13)
cos H = tg tg (3.14)
Pentru determinarea lui H trebuie rezolvata ecuat ia (3.14) n care se considera solut ia cu
+ pentru apusul astrului si solut ia cu pentru rasaritul astrului. Deci timpul sideral al
rasaritului unui astru este

r
= H (3.15)
si timpul sideral al apusului unui astru este

a
= + H (3.16)
Analizand ecuat ia se observa ca nu ntotdeauna aceasta are solut ie. Pentru ca
cos H =
tg
tg(90 )
[1, 1]
43
O
A
R
P
Z
P
Z
Q
Q
Ci
Cs
N
S
H
180-A
90-phi
90=z
9
0
-
d
e
l
t
a
Figura 3.12: Determinarea rasaritului si apusului unui astru
trebuie ca
|| (90
0
||) (3.17)
Deci astrii care ndeplinesc condit ia (3.17) au rasarit si apus restul ind circumpolari adica
nu apun sau nu rasar niciodatan locul considerat.

In funct ie de latitudinea observatorului
si declinat ia astrului, astrii se mpart n:
astrii cu rasarit si apus, adica rasar si apun atunci cand trec prin orizontul
adevarat al observatorului si veric a || (90
0
||).
astrii circumpolari care nu taie orizontul adevarat, nu ras ar si nu apun ci par a
se roti n jurul polului ceresc ce are acelasi nume cu declinat ia astrului, atunci cand
|| > (90
0
||) cu condit ia ca si sa e de acelasi semn cu . Astrii circumpolari
se mpart n
- astrii circumpolari vizibili Acesti astrii au declinat ia mai mare decat colat-
itudinea si cu acelasi nume cu latitudinea observatorului. Astrii circumpolari
vizibili au culminat ia superioara si inferioara cuprinse n emisfera vizibila.
44
- astrii circumpolari invizibili sunt astrii care se ment in tot timpul n em-
isfera invizibil a cu condit ia ca si sa e de semn contrar cu . Adica astrii
circumpolari invizibili au declinat ia mai mare decat colatitudinea si de nume
contrar cu latitudinea observatorului.
Determinarea azimutului pentru apusul si rasaritul astrului M

In triunghiul PZA din Figura 3.12 se aplica teorema cosinusului Teorema 2.2.1 pentru
latura PA si se obt ine n urma efectuarii calculelor:
cos A =
sin
cos
=
sin
sin(90
0
)
(3.18)
Rezolvand ecuat ia (3.18) se considera cu azimutul punctului de ras arit a unui astru si
cu + azimutul punctului de apus a unui astru. Analizand ecuat ia amintit a din punctul
de vedere al existent ei cosinusului se vor determina aceleasi condit ii din punct de vedere
a existent ei ras aritului si apusului || (90
0
||), respectiv a astrilor circumpolari
|| > (90
0
||).
Observat ia 3.6.1 Pentru determinarea momentelor de rasarit si apus formulele sunt
aproximative deoarece nu s-a t inut cont de refract ie la orizont. Astfel distant a zenitala
corespunzatoare apusului nu este 90
0
ci 90
0
+ refract ia; refract ia este de aproximativ 35

.
Observat ia 3.6.2 Pentru astrii cu disc aparent (Soare, Luna) se va considera inuent a
discului aparent si a paralaxei diurne orizontale. Acest lucru este foarte important pentru
Luna.
Exemplul 3.6.1 Fie un observator situat n emisfera nordica la latitudinea = 46
0
si
e astrii de declinat ii
1
= 35
0
si
2
= 50
0
. Sa se determine daca sunt astrii cu rasarit si
apus si n caz armativ sa se determine unghiul orar si azimutul.
Rezolvare Pentru observat iile realizate din emisfera nordica relat ia (3.17) se mai scrie si
90
0
< < 90 (3.19)
Astfel pentru = 46
0
rezulta ca astrii cu ras arit si apus trebuie sa aiba declinat ia
44
0
< < 44
0
.
45
Deci doar astrul cu declinat ia
1
= 35
0
poate folosit pentru observat ii astronomice.
Astrul cu declinat ia
2
= 50
0
> 44
0
nu apune niciodata si este un astru circumpolar
vizibil n emisfera nordica. Din (3.14) pentru primul astru rezulta
cos H = tg35
0
tg46
0
(3.20)
Rezolvand (3.20) se obt ine
H
apus
= 136
0
.4759 = 9
h
05
m
54
s
.22 (3.21)
H
ras arit
= 24
h
H
apus
= 14
h
54
m
05
s
.78 (3.22)
Pentru determinarea azimutului se va folosi (3.18) si se obt ine
cos A =
sin 35
0
cos 46
0
(3.23)
Din rezolvarea (3.23) se obt ine
A
apus
= 325
0
39

32

.36 (3.24)
A
ras arit
= 34
0
20

27

.64 (3.25)
Observat ia 3.6.3 [8] Pentru astrii din emisfera nordica > 0
0
limitele momentelor de
rasarit si apus sunt date n Tabelul 3.1
Rasarit 12
h
< H < 18
h
0
0
< A < 90
0
Apus 6
h
< H < 12
h
270
0
< A < 360
0
Tabelul 3.1: Ras aritul si apusul astrilor n emisfera nordica
3.7 Culminat ia
Se considera un observator aat la latitudinea care studiaza un astru de coordonate
ecuatoriale (, ). Atunci cand cercul orar al unui astru M coincide cu meridianul locului
de observat ie se spune ca astrul este la culminat ie. Culminat ia superioara C
s
este
cea care se aa pe semicercul determinat de Zenit si axa lumii n Figura 3.13 , n timp ce
culminat ia inferioara C
i
este situata n celalalt semicerc al meridianului locului.
46
O
Ci
Cs
Z
Z
P
P
zm
delta
Q
Q
S
N
z pentru Ci
phi
Figura 3.13: Culminat ia unui astru
Exact ca n cazul rasaritului si apusului astrilor trebuie determinat momentul sideral pen-
tru C
s
si C
i
pentru un astru caruia i cunoastem coordonatele ecuatoriale (, ). Folosind
Teorema 3.3.2 si Figura 3.13 rezulta
= + z pentru C
s
(3.26)
= 180
0
( + z) pentru C
i
(3.27)
Observat ia 3.7.1

In cazul culminat iei
Unghiul orar pentru culminat ia superioara este H = 0 si H = 12
h
pentru culminat ia
inferioara.
Azimutul pentru culminat ia superioara A = 0
0
, iar la culminat ia inferioara A =
180
0
.
Daca se t ine cont de Observat ia 3.7.1, atunci

C
i
= 12
h
+ (3.28)

C
s
= (3.29)
Exemplul 3.7.1 Pentru un observator situat n emisfera nordica la latitudinea = 46
0
sa se determine distant a zenitala pentru culminat iile inferioare si superioare a astrilor de
declinnat ii
1
= 35
0
si
2
= 50
0
.
47
Rezolvare Din (3.26) si (3.27) se obt in distant ele zenitale pentru cei doi astrii:
(z
1
)
C
s
= 11
0
(3.30)
(z
1
)
C
i
= 99
0
(3.31)
(z
2
)
C
s
= 4
0
(3.32)
(z
2
)
C
i
= 84
0
(3.33)
3.8 Trecerea astrilor la primul vertical
Se considera un observator aat la latitudinea care studiaza un astru de coordonate
ecuatoriale (, ). Primul vertical se deneste ca ind verticalul punctului cardinal
Est, verticalul punctului Vest ind numit al treilea vertical.

In literatura de specialitate
anglo-saxona nu exista not iunea de al treilea verical ci doar de prim vertical care trece
prin E sau prin V , [11].
Observat ia 3.8.1 (i) Pentru ca un astru sa treca pe la primul certical trebuie ca
0
0
< < (3.34)
(ii) Cand un astru trece pe la primul vertical n E azimutul este A = 90
0
, iar la trecerea
prin V azimutul este A = 270
0
.

In continuare se vor determina distant ele zenitale ale unui astru care trece pe la primul
vertical n E si V , precum si unghiurile orare corespunzatoare. Figura 3.14 mpreun a cu
formulele lui Gauss (2.14) aplicaten triunghiul sferic MPZ sunt folosite pentru deducerea
formulelor distant ei zenitale si a unghiurilor orare.
Din Teorema cosinusului aplicata laturii 90
0
din triunghiul sferic PZM din Figura
3.14 se obt ine
cos z =
sin
sin
(3.35)
At at pentru E cat si pentru V se obt ine aceeasi distant a zenitala. Pentru determinarea
unghiurilor orare din Teorema cosinusului aplicata laturii z din triunghiul sferic PZM
din Figura 3.14 se obt ine
cos H = tg ctg (3.36)
48
O
Z
Z
P
P
M
Q
Q
N
S
V
E
Me
P
Z
M
z=?
90-phi
90-delta
H
180-A
Figura 3.14: Trecerea astrului pe la primul vertical
Observat ia 3.8.2

In cazul n care H (18
h
, 24
h
) astrul trece pe la primul vertical n Est
si daca H (0
h
, 6
h
) astrul trece pe la primul vertical n Vest
Exemplul 3.8.1 Pentru un observator situat n emisfera nordica la latitudiea = 46
0
sa se determine distant a zenitala si unghiurile orare pentru trecerea astrilor pe la primul
meridian atunci cand astrii au declinnat ii
1
= 35
0
si
2
= 50
0
.
Rezolvare: Se va folosi condit ia (3.34) pentru a se verica daca astii trec sau nu pe la
primul meridian. Astrul cu declinat ia
2
= 50
0
> 46
0
= deci nu trece pe la primul
vertical.

In continuare se vor determina unghiul orar si distant a zenitala pentru astrul de
declinat ie
1
= 35
0
. Acesta va avea azimutul de A = 90
0
la primul vertical n E , iar la
trecerea prin V azimutul este A = 270
0
. Din (3.35) rezulta
cos z
1
=
sin 35
0
sin 46
0
= 37
0
07

14

.8 (3.37)
Pentru determinarea unghiului orar din (3.36) rezulta
cos H
1
= tg 35
0
ctg 46
0
=
H
V
1
= 47
0
.45397
= 3
h
09
m
48
s
.9 deci corespunde trecerii la prim vertical la Vest (3.38)
H
E
1
= 24
h
0
m
0
s
3
h
09
m
48
s
.9
= 20
h
50
m
11
s
deci corespunde trecerii la prim vertical la Est (3.39)
49
3.9 Elongat ia
Se considera un observator aat la latitudinea care studiaza un astru de coordonate
ecuatoriale (, ). Fenomenul de elongat ia apare atunci cand unghiul paralactic PMZ
din Figura 3.15 este de 90
0
. Acest lucru nseamn a ca planul verticalului astrului si planul
cercului orar al astrului sunt perpendiculare. Elongat ia poate apare n ambele part i ale
meridianului locului dar doar pentru astrii ce nu intersecteaz a primul vertical deci condit ia
pentru elongat ie este:
> (3.40)
O
V
Z
Z
P
P
M
Q
N
S
Q
90
P
Z
z
90-phi
90-deta
90
A
24-H
M
Figura 3.15: Elongat ia astrilor
Pentru un astru aat la elongat ie se vor determina azimutul, distant a zenitala si unghiul
orar. Pentru aceasta se vor folosi formulele lui Gauss (2.14) aplicate n triunghiul PZM
din Figura 3.15. Astfel din Teorema sinusurilor se obt ine:
sin A =
cos
cos
. (3.41)
Pentru elongat ie estica 0
0
< A < 90
0
, iar pentru elongat ie vestic a 270
0
< A < 360
0
.
50
Pentru determinarea distant ei zenitale se va folosi Teorema cosinusurilor pentru latura
90 si se va obt ine
cos z =
sin
sin
. (3.42)
Pentru determinarea unghiului orar se va folosi Teorema cosinusurilor pentru latura z si
relat ia (3.42) de unde va rezulta
cos H = tg ctg . (3.43)
Pentru elongat ia vestic a H
E
= 24
h
H
V
.
Exemplul 3.9.1 Pentru un observator situat n emisfera nordica la latitudiea = 46
0
sa se determine care din astrii M
1
de declinat ie
1
= 35
0
si M
2
de declinat ie
2
= 50
0
sunt la elongat ie si n caz armativ sa se determine azimutul, distant a zenitala si unghiul
orar corespunzator.
Rezolvare: Folosind condit ia (3.40) rezulta ca doar pentru astrul M
2
poate avea loc
elongat ia (
1
< ). Pentru acest astru M
2
se obt in:
(i) azimutul:
sin A
2
=
cos 50
0
cos 46
0
=
A
E
2
= 67
0
43

04

.7
A
V
2
= 360
0
A
E
2
= 292
0
16

55

.3
(ii) distant a zenitala:
cos z
2
=
sin 46
0
sin 50
2
=
z
2
= 20
0
06

37

.3
(iii) unghiul orar
cos H
2
= tg 46
0
ctg 50
0
=
h
V
2
= 29
0
.66733 = 1
h
58
m
40
s
.2 =
h
E
2
= 24
h
h
V
2
= 22
h
01
m
19
s
.8
51
52
Capitolul 4
Timpul
Misc arile principale ale Pam antului de rotat ie si de revolut ie dau si unitat ile de masur a
pentru masurarea timpului: ziua si anul.

In vechime se presupunea uniformitatea miscarii
diurne aparente; n prezent se admite numai n prima aproximat ie uniformitatea rotat iei
Pamantului. Cauze geozice si deplasari ale maselor de aer si apa pe suprafat a Pamantului
i modica put in perioada de rotat ie. Pe aceasta baza se va considera unghiul orar al unui
astru ca ind o marime proport ionala cu timpul, deci poate utilizat pentru masurarea
timpului. Exista diferite denumiri pentru timp, dupa astrul sau punctul de pe sfera
cereasca a carui miscare diurna o urmarim. Trebuie precizat ca timpul, ca masur a a
duratei a fenomenelor materiale este unic deci difera numai unitatea sau originea de
masurare a timpului.
4.1 Timpul sideral
Timpul sideral reprezinta unghiul orar al punctului vernal . Unitatea de timp este
ziua siderala si reprezint a timpul scurs ntre doua culminat ii superioare consecutive ale
punctului vernal. Submultiplii zilei siderale sunt ora, minutul si secunda siderala. Timpul
sideral se noteaza cu si
= H

(4.1)
Timpul sideral se poate determina cu ajutorul astrilor a caror ascensie dreapta se cunoaste
atunci cand acestia trec pe la meridian. Pentru pastrarea timpului sideral se folosesc
53
orologii siderale. Datorita fenomenului precesiei, ziua siderala difera cu 0
s
.8 fat a de pe-
rioada de rotat ie a Pamantului. Punctul vernal este un punct ctiv de pe bolta cereasca
deci trecerile sale la meridianul superior al locului nu pot observate iar unghiul sau orar
H este imposibil de masurat direct. De aceea, din locul considerat se urmareste trecerea
la meridianul superior al locului a unei stele cunoscute M si apoi, ntr-un moment diurn
oarecare, se determina unghiul orar H al stelei, a carei ascensie dreapta se cunoaste,
astfel ncat timpul sideral va dat de =
M
+ H
M
. Masurarea timpului cu ajutorul
zilelor siderale si al fract iunilor de zile siderale este foarte simpla si comoda n rezolvarea
problemelor de astronomie, dar este incomoda pentru viat a cotidiana a oamenilor, a caror
activitate este legata de pozit iile aparente diurne si anuale ale Soarelui pe sfera cereasca.
Astfel daca la echinoct iul de primavara ziua solara va ncepe odata cu culminat ia supe-
rioara a Soarelui, peste sase luni ziua siderala va ncepe odata cu culminat ia inferioara a
Soarelui.
4.2 Timpul solar adevarat
Un alt timp legat de viat a practica este cel denit prin intermediul miscarii aparente a
Soarelui.
Timpul solar adevarat reprezinta unghiul orar al centrului Soarelui. Ca unitate de
masura se utilizeaza ziua solara adevarata, adica timpul scurs ntre doua culminat ii su-
perioare consecutive ale centrului Soarelui. Ziua solara adevarata ncepe n momentul
culminat iei superioare a centrului Soarelui (la miezul zilei). Timpul solar adevarat se
noteaza cu t
a
si are loc
t
a
= H

(4.2)
Datorita misc arii sale anuale aparente, n miscarea pe paralelul sau diurn, Soarele ramane
n urma n ecare zi cu aproximativ un grad fat a de stele, de unde rezulta o decalare
zilnica de 3
m
56
s
(unitat i de timp sideral) a zilei siderale fat a de ziua solara mijlocie. Deci,
nceputul zilei siderale are loc n momente diferite ale zilei solare, fapt care face timpul
sideral necorespunzator pentru viat a practica. Dar si miscarea Soarelui are un neajuns
pentru determinarea timpului, ntrucat nu este uniforma, din urmatoarele motive:
54
O
Soare
Q
Q
S
N
Z
Z
P
P
V
gamma
HSoare
H gamma
Figura 4.1: Timpul solar adevarat
Soarele adevarat, n miscarea sa anuala aparent a, descrie ecliptican mod neuniform
datorita misc arii neuniforme a Pam antului n jurul Soarelui;
Miscarea diurna a Soarelui n jurul axei lumii este neuniforma datorita nclinat iei
eclipticii fat a de ecuatorul ceresc.
Din aceste motive se considera un Soare ctiv numit Soare mijlociu cu ajutorul caruia
se va deni un timp care are unitat i egale ntre ele.
4.3 Timpul solar mediu
Se numeste Soare mijlociu sau Soare mediu ecuatoriual un punct ctiv care se
misc a uniform pe ecuatorul ceresc si trece prin punctul vernal odata cu Soarele adevarat.
Timpul mijlociu sau timpul solar mediu reprezinta timpul masurat prin unghiul orar
al Soarelui mijlociu. Unitatea de timp mediu este ziua solara medie, care reprezinta
intervalul de timp scurs ntre doua culminat ii inferioare consecutive ale Soarelui mijlociu
la meridianul locului. S-a ales culminat ia inferioara pentru ca nceputul zilei sa aiba loc
n perioada de ntuneric. Timpul mijlociu se noteaza cu t
m
si are loc
t
m
= H
m
+ 12
h
(4.3)
55
unde H
m
reprezinta unghiul orar al Soarelui mijlociu. Soarele mijlociu, ind o ct iune,
nu se poate observa, dar pozit ia lui se poate calcula. Unghiul orar al Soarelui mijlociu
difera de unghiul orar al Soarelui adevarat cu o anumit a cantitate numit a ecuat ia timpului
(ecuat ie se foloseste n sensul de corect ie) de unde rezulta ca
t
m
t
a
= H
m
H

+ 12
h
= E + 12
h
(4.4)
iar ecuat ia timpului E este o cantitate variabil a, a carei valoare este data pentru ecare
zi de anuarele astronomice [2], valoarile lui E [17

, +17

].
Ziua solara mijlocie, la fel ca cea siderala, se divide n 24 de ore, ora n 60 de minute si
minutul n 60 de secunde (de timp mijlociu). Ziua are 86400 secunde. Perioada de rotat ie
a Pam antului este mai mica decat o zi solara medie si are 86164 secunde. Cu ale cuvinte
este mai mica tocmai cu 3
m
56
s
.
Anul tropic este intervalul dintre doua treceri consecutive ale Soarelui la punctul vernal
.
Anul tropic are 365, 2422... zile medii, adica 365
z
5
h
48
m
46
s
.045.

Intr-un an tropic punctul
vernal executa 366.2422 rotat ii n jurul axei lumii adica cu o rotat ien plus fat a de numarul
de rotat ii efectuate de Soarele mijlociu. Rezulta ca
1 an tropic = 366.2422 zile siderale = 365, 2422 zile solare medii (4.5)
De aici rezulta ca ntre subunitat ile de masura ale timpului solar mediu si subunitat ile de
masura ale timpului sideral, denind =
1
365.2422
= 0.00273791 au loc relat iile date n
Tabelul 4.1.
1z.m.= (1+)z.s.=1z.s. +3
m
56
s
.555 u.s.
1h.m.= (1+)h.s.=1h.s. +9
s
.856 u.s.
1m.m.=(1+)m.s.= 1m.s. +0
s
.164 u.s.
1s.m.=(1+)z.s.= 1s.s. +0
s
.003 u.s.
Tabelul 4.1: Transformarea unitat ilor siderale n unitat i medii
Denind =
1
366.2422
= 0.00273043, transformarile inverse sunt date n Tabelul 4.2.
56
1z.s.=(1-)z.m.= 1z.m.3
m
55
s
.909 u.m.
1h.s.= (1-)h.m.=1h.m.9
s
.83 u.m.
1m.s.=(1-)m.m.= 1m.m.0
s
.164 u.m.
1s.s.= (1-)s.m.=1s.m.0
s
.003 u.m.
Tabelul 4.2: Transformarea unitat ilor medii n unitat i siderale
Relat ia dintre si este 1 + =
1
1
. Se considera ca un eveniment a avut loc la
un moment sideral pentru un punct dat de pe suprafat a terestra. Pentru determinarea
momentului de timp mediu t
m
pentru acelasi punct si acelasi se considera:
t
m0
corespunzator lui
0
.
Atunci intervalului t
m
t
m0
i corespunde
0
deoarece o unitate de timp sideral este echivalent a cu 1 unitat i de timp mediu rezulta
t
m
t
m0
= (1 )(
0
) (4.6)
Originea timpului mediu se considera miezul nopt ii medii deci t
m0
= 0 si rezulta
t
m
= (1 )(
0
) (4.7)
Anuarele astronomice dau valoarea
0G
pentru Greenwich si atunci pentru un punct ter-
estru de longitudine L se obt ine

0G

0
= 9
s
.856L (4.8)
Pentru transformarea timpului mediu n timp sideral se foloseste:

0
= (1 + )t
0G
(4.9)
4.4 Timpul universal. Timpul legal. Convent ia
fuselor orare
Timpurile denite anterior sunt timpuri locale deoarece au fost denite prin intermediul
unghiurilor orare. Pentru toate localitat ile situate pe acelasi meridian geograc timpurile
57
locale de acelasi fel sunt egale, ns a pentru orice doua localitat i situate pe meridiane
diferite acestea difera.
Se pune problema schimb arii timpurilor locale de acelasi fel odata cu schimbarea longi-
tudinii geograce. Fie doua localitat i Asi B de longitudini geograce L
A
si L
B
fat a de
meridianul de la Greenwich. Unghiurile orare ale unui astru M observat din A si B se
noreaza cu H
A
si H
B
. Din Figura 4.2 rezulta:
H
A
H
B
= L
A
L
B
. (4.10)
O
A
B
LA-LB
HA-HB
P
p
Figura 4.2: Legatura dintre timpul local si longitudine
Deoarece timpul sideral, timpul solar adevarat si timpul solar mediu sunt date de relat iile
(4.1), (4.2), respectiv (4.3) prin aplicarea relatiei (4.10) rezulta

B
= L
A
L
B
,
t
A
t
B
= L
A
L
B
,
t
mA
t
mB
= L
A
L
B
.
(4.11)
Din (4.11) rezulta ca toate timpurile de mai jos depind de longitudine. pentru eliminarea
acestor dicultat i se debnest timpul universal.
58
Se numeste timp universal notat TU sau GMT Greenwich Mean Time timpul solar
mediu al meridianului de la Greenwich. Deci
TU = t
mG
. (4.12)
Deci cunoscand timpul universal, timpul solar mediu al oricarei localitat i de longitudine
L se determina dupa formula:
t
m
= TU + L. (4.13)
Timpul solar mediu este dicil de utilizat n practica. Daca o persoana se deplaseaza pe
suprafat a Pam antului de la est spre vest sau invers, ar nevoit a sa mute continuu acele
ceasornicului pentru a se raporta la ora meridianului pe care l traversam. Pentru a se
nl atura acest inconvenient, n 1884 a fost introdusa convent ia fuselor orare. Astfel,
uuprafat a Pamantului a fost mpart ita n 24 de fuse orare, ecare fus avand largimea de
15
0
sau 1
h
. Toate localitat ile din interiorul fusului au acelasi timp, timpul meridianului
central al fusului. Fusul initial numit si fusul zero are ca meridian central, meridianul
localitat ii Greenwich, fusul 1 - meridianul de longitudine estica 15
0
, fusul 2 - meridianul
de longitudine estica 30
0
etc.
Se numeste timp legal, notat t
l
, timpul solar mediu al meridianului central al fusului
orar respectiv. Deci toate localitat ile situate n interiorul fusului n, n 0, 1, 2, ..., 23, au
timpul legal:
t
l
= TU + n
h
(4.14)
Din motive de ordin practic, ora se muta nainte cu o unitate pentru lunile de var a
(aprilie-octombrie). Acest timp se mai numeste si ora ociala de var a.
Folosirea fuselor orare a impus introducerea liniei de schimbare a datei care coincide
cu antemeridianul localitat ii Greenwich. Orice zi noua ncepe la vest de linia de schimbare
a datei.
Urmatorul exemplu este util pentru trecerea de la timpul legal la timpul sideral si
invers.
Exemplul 4.4.1 [9] Din Cluj-Napoca s-a observat un satelit articial al Terei la momen-
tul t = 17
h
35
m
43
s
, 2 Sa se determine timpul sideral al observat iei stiind ca longitudinea
59
localitat ii Cluj-Napoca este L = +1
h
34
m
23
s
, 46 iar timpul sideral la miezul nopt ii la Green-
wich a fost
0G
= 1
1
3
m
32
s
, 6.
Rezolvare: Din (4.5) se deneste

=
1z.s
1z.m
=
365.2422
366.222
si se obt in relat iile din Tabelul
4.1 respectiv din Tabelul 4.2. De asemenea din (4.14) rezulta
TU = t
m
2
h
(4.15)
Daca ntr-un anumit loc de pe Pam ant momentului mediu t
m
i corespunde momentul
sideral , iar miezului nopt ii mijlocii i corespunde momentul sideral
0
, rezulta ca iter-
valului de timp mediu t 0 i corespunde intervalul de timp sideral (
0
), deci
t
m
0 = (
m
)

aplicata la observatorul Greenwich = (4.16)

t
mG
= TU =

(
G

0G
) (4.17)

G
=
1

TU
0G
(4.18)
Din relat ia (4.10) rezulta

Cj
=
G
L
Cj
(4.19)
Din (4.15) rezulta
TU = 17
h
35
m
43
s
, 2 2
h
= 15
h
35
m
43
s
1

TU = 15
h
38
m
16
s
, 91
Din (4.18) rezulta
G
= 16
h
51
m
49
s
, 51
Din (4.19) rezulta
Cj
= 18
h
26
m
12
s
, 97
4.5 Calendarul
De-a lungul timpului trei miscari au inuent at viat a omului. Fiecare dintre acestea, au
furnizat cate o unitate de timp:
(i) Perioada miscarii diurne a Soarelui a dat ziua solara medie sau mica unitate de
timp;
60
(ii) Repetarea fazelor Lunii a furnizat unitatea mijlocie de timp sau luna . Perioada de
revolut ie sinodica a Lunii (intervalul scurs ntre doua faze de acelasi fel) are durata
de 29.53 zile medii;
(iii) Miscarea anuala a Soarelui pe ecliptica a dat unitatea mare de timp, anul . Aceasta
perioada are la baza anul tropic care are durata de 365,2422 zile solare medii.
O problema importanta a unitat ilor de timp de mai sus o reprezinta faptul ca acestea nu
sunt comensurabile. Atat anul cat si luna nu cont in un numar ntreg de zile. Problema
calendarului consta n gasirea unei unitat i convent ionale de timp numit a an calen-
daristic, care sa cuprinda un num ar ntreg de zile ce poate varia cu cel mult o zi, n asa
fel nc at succesiunea lor sa reproduca succesiunea anilor tropici sau a lunilor sinodice.
Cronologic primele calendare au fost calendare solare.
Cel mai vechi calendar solar este cel egiptean, care cuprindea 365 de zile grupate
n 12 luni de cate 30 de zile, urmate de 5 zile suplimentare. Fiind prea scurt fat a
de anul tropic, n cursul a 1508 ani avanseaz a cu un an fat a de succesiunea anilor
tropici.

In 46 i.H. Iulius Caesar decreteaza utilizarea calendarului iulian (stil vechi). Du-
rata anului iulian era de 365,25 zile, considerand n practica trei ani a cate 365 zile
si un an bisect de 366 zile. Fiind prea lung, n 384 de ani ntarzie cu 3 zile.

In 1582, Papa Grigore al XIII-lea realizeaza reforma calendarului, cunoscut astazi
sub numele de calendar gregorian (stil nou). Aceasta reforma consta n:
(a) adaugarea a 10 zilen calendar pentru eliminarea decalajului calendarului iulian
fat a de anul tropic. Astfel, dupa 4 octombrie 1582 a urmat 15 octombrie 1582;
(b) suprimarea a trei zile la 400 de ani neconsiderand ca ani bisect i anii seculari al
caror numar nu este divizibil cu 4 (1700, 1800, 1900, 2100 etc.).
Ram ane astfel o nt arziere fat a de anul tropic de o zi la 3300 ani.
61
4.6 Metode de determinare a timpului
Problema masurarii timpului s-a studiat, sub aspect teoretic n continuare se va descrie
practic cum se determina timpului -ora exacta. Aceasta determinare se efectueaza cu
ajutorul instrumentului de treceri. El consta dintr-o luneta care se poate roti n jurul
unei axe orizontale asezat a pe direct ia Est-Vest. Luneta este cotita, ocularul gasindu-se
la un capat al axei orizontale (o prisma deviaza mersul razelor). La celalalt capat al axei
orizontale se aa dispozitivul de iluminat campul ocularului.

In planul focal al lunetei se
aa mai multe re reticulare cu ajutorul carora se determina momentul trecerii unei stele
prin meridianul locului. Pe axa orizontala se aa un cerc gradat, cu ajutorul caruia se
orienteaz a luneta. Capetele axei orizontale se sprijina pe un suport greu metalic, iar acesta
cu ajutorul unor picioare suruburi - pe un stalp de beton. Cu ajutorul manivelei, luneta
poate rotita cu 180
0
. Principiul determinarii orei exacte este descris n continuare.
Fie o stea fundamental a de coordonate ecuatoriale (, ) cunoscute. Fie timpul sideral
si H unghiul orar al stelei la un moment dat.

In momentul cand steaua trece la meridian,
H = O, deci = . Fie s
c
timpul indicat de pendula (orologiu) n momentul cand steaua
trece la meridian (timpul citit - sau citirea). Atunci corect ia pastratorului de timp
(pendula, orologiu, cronometru etc. C
p
, va data de diferent a
C
p
= s s
c
= s
c
(4.20)
Citirea s
c
se poate determina prin diferite metode: vizuala, automata, fotoelectrica. Fie
s
c1
, s
c2
, ..., s
c
n
citirile la cele n re reticulare. Citirea s
c
va media lor aritmetica
s
c
=
1
n
n

i=1
s
ci
(4.21)
Astfel determinarea orei exacte revine la determinarea corect iei pastratorului de timp.

In
determinarile de mare precizie n formula (4.20) trebuie sa se mai introduca cat iva ter-
meni corectivi care iaun considerare inuent a erorilor instrumentale asupra determinarii.
Avand ora siderala exacta se foloseste formula (2.20) din [12] si se poate obt ine ora solara
medie, iar cu formulele (4.12), (4.14) ora legala. Ora exacta se poate determina n mod
analog si cu luneta meridiana [12].
62
Cunoasterea orei exacte este importanta pentru toate domeniile activitat ii umane. Pentru
asigurarea orei exacte marile observatoare astronomice, organizeaza asa-numitele Servicii
ale orei (sau timpului), care determina prin observat ii si difuzeaza ora exacta pentru
toata lumea.
63
64
Capitolul 5
Fenomene care modica pozit iile
astrilor pe bolta cereasca
ca:fen-mod
Exista unele fenomene care modica pozit iile astrilor pe bolta cereasca. Acestea sunt:
(1) Fenomenul optic al refract iei astronomice;
(2) Fenomenul optic al misc arilor Pamantului: aberat iile diurna, anual a si seculara;
(3) Fenomenul geometric al misc arilor Pamantului: paralaxele diurna, anuala si secu-
lara;
(4) Deplasarea planelor de referint a ale Pamantului: precesia si nutat ia;
(5) Misc arile proprii ale stelelor.
5.1 Refract ia astronomica
Razele de lumina ale astrilor, trecand prin atmosfera Pam antului, sunt refractate din ce n
ce mai mult, dupa o curba, astfel nc at direct ia dupa care ajung pe suprafat a Pamantului
este deviata spre zenitul observatorului Figura 5.1
65
c
O
Z
M (pozitia reala a astrului)
M (pozitia observata a astrului)
z
z
Figura 5.1: Refract ia astronomica
Se numeste refract ie astronomica , unghiul dintre direct ian care se vede aparent astrul
si directia dupa care se propaga razele de lumina n afara atmosferei terestre.
R = z z

(5.1)
Observat ia 5.1.1 [6] Efectele refract iei astronomice asupra unui astru sunt:
(i) Refract ia astronomica ridica astrul deasupra orizontului;
(ii) Refract ia astronomica nu modica azimutul A al astrului;
(iii) Refract ia astronomica depinde de nalt imea astrului deasupra orizontului si de
parametrii de stare ai atmosferei (densitate, presiune, temperatura);
(iv) Valoarea exacta a refract iei astronomice este data printr-o formula integrala.

In cele ce urmeaza se va stabili o formul a aproximativa pentru refract ia astronomica,

refract ie corespunzatoare valorilor medii ale presiunii si temperaturii atmosferei ntr-un
loc dat. Aceasta formula este aplicabila doar pentru distant e zenitale mai mici de 70
0
.
Se presupune ca suprafat a terestra este plana, iar atmosfera este mp art it a n straturi
paralele cu suprafat a terestra, avand indicii de refract ie n
0
, n
1
, ..., n
m
si unghiurile de
refract ie i
0
= z

, i
1
, ..., i
m
= z corespunzatoare ecarui strat al atmosferei ilustrat i n
Figura 5.2.
66
n0
nm=1
im=z
i_(m-1)
i_0=z
Figura 5.2: Refract ia razelor de lumina
Se aplica legea Snellius-Descartes rezulta
n
k
sin i
k
= n
k
1 sin i
k
1, k = 1, ..., m (5.2)
se deduce
n
m
sin i
m
= n
0
sin i
0
. (5.3)
Dar
n
m
= 1, i
m
= z si i
0
= z

(5.4)
Din relat iile (5.1), (5.3) si (5.4) se obt ine
sin(R + z

)
sin z

= n
0
(5.5)
Indicele de refractie n
0
se determina din masuratori, iar z

din observat ii. S-a observat

ca pentru z

[0
0
, 70
0
], refract ia astronomica are valori mici, deci se fac urmatoarele
aproxim ari:
cos R = 1, sin R = R
rad
=
R

206264.8
(5.6)
unde R

reprezint a refract ia astronomica exprimata n secunde de arc. Relat ia (5.5)

devine
R

206264.8
ctg z

+ 1 = n
0
, (5.7)
de unde rezulta
R

= (n
0
1)206264.8 tg z

(5.8)
67
Coecientul k = 206264.8(n
0
1) se numeste coecient de refract ie si are valoarea
58

.3 pentru valori medii ale temperaturii si presiunii: T = 10

0
C, p = 760mmHg.
Formula (5.8) nu este adevarat a pentru z

> 70
0
. Spre exemplu, daca z

= 90
0
astrul se
aa n orizont cu R

= +. S-a determinat ca la orizont R = 35

.
[6] Refract ia astronomica se manifesta prin urmatoarele fenomene:
(a) rasaritul si apusul astrilor, prelungind durata drumului astrilor deasupra orizontului;
(b) turtirea discului Soarelui si discului Lunii n apropierea orizontului;
(c) modicarea coordonatelor orare, ecuatoriale si ecliptice ale astrilor.
Exemplul 5.1.1 [9]

Intr-o zi la momentul sideral = 18
h
43
m
46
s
.5 s-a observat din
Cluj-Napoca ( = 46
0
45

34

) un obiect cosmic determinandu-se coordonatele ecuatoriale

aparente
1
= 12
h
04
m
34
s
.5,
1
= +52
0
53

05

. Sa se determine corect iile d si d datorate

refract iei astronomice stiind ca dz = R = A tg z

unde A = 58

.3
Rezolvare: Pozitia reala n coordonate ecuatoriale a astrului este (, ), iar pozit ia
observata este (
1
,
1
). Efectele refract iei asupra coordonatelor ecuatoriale ale unui astru
sunt date de
d
s
= (
1
)
s
=
R
15
sin q
cos
1
(5.9)
d

= (
1
)

= Rcos q (5.10)
unde q este unghiul paralactic. Etapele care trebuie parcurse sunt:
(1) determinarea lui H
1
folosind (3.1) = H
1
= 99
0
48

;
(2) Se noteaza cu tg M =
tg
cos H
1
si m =
cos cos H
1
cos M
si se calculeaza unghiul M;
(3) Se calculeaza unghiul q folosind tg q =
tgH
1
cos M
sin(M
1
)
;
(4) Se calculeaza z
1
folosind si tg z
1
=
tg (M
1
)
cos q
;
(5) Se calculeaza d
s
si d

folosind (5.9) si (5.10).

Se obt ine: d
s
= 8
s
.52 si d

= 60

.81.
68
5.2 Aberat ia luminii
Fenomenul aberat iei a fost descoperit n 1725 si explicat n 1729 de astronomul J. Bradley.
Acest fenomen consta n deplasarea aparent a a direct iei unui astru ca urmare a miscarii
relative a observatorului fat a de astru si vitezei nite a luminii. Fie observatorul n T,
av and mpreuna cu Pam antul viteza v fat a de steaua M ca n Figura 5.3
M
M
M
T
T T
O
O
theta
Figura 5.3: Aberat ia luminii
Se presupune ca observatorul cu o luneta av and obiectivul n O si ocularul n T urmareste
steaua M. Datorita vitezei nite a luminii notate cu c, n timpul cat lumina parcurge
distant a OT - lungimea lunetei, observatorul se deplaseaza n T

. Deci pentru a observa

astrul n T trebuie deplasat ocularul n T

, TT

= TT

. Steaua se va vedea n directia

TO

. Se noteaza cu direct ia aparenta la stea si cu d unghiul dintre TO si TO

numit
unghi de aberatie. Aplicand teorema sinusului n triunghiul TOO

se obt ine:
sin d
v
=
sin
c
(5.11)
Unghiul d ind mic aproximam sin d = d, sau n secunde de arc
d =
v
c
206264.8 sin . (5.12)
Daca direct ia aparenta a stelei este perpendiculara pe direct ia misc arii Pamantului, =
90
0
, d are marimea
k =
v
c
206264.8. (5.13)
numit a constanta de aberat ie.
69
Observat ia 5.2.1 [6]

In practica
(1) Fiecare miscare a Pamantului diurna, miscarea de revolut ie si miscarea proprie a
Soarelui (n directia stelei Vega) produce cate o aberat ie diurna, anuala, respectiv
seculara;
(2) Considerand doar miscarea de revolut ie, pentru v = 29, 78km/s, c = 299792km/s
valoarea constantei de aberat ie este k = 20

.50. Pentru o stea aata n polul eclipticii

( = = 90
0
), pozit ia aparenta a stelei M va descrie n jurul pozit iei adevarate
un cerc de raz a egala cu 20

.50. Stelele aate n planul eclipticii descriu miscari

oscilatorii de-a lungul arcului de lungime egala cu 41

.

In alte direct ii, stelele descriu
elipse numite elipse de aberat ie avand semiaxa mare de 20

50 si semiaxa mica
20

.50 sin .
5.3 Paralaxe si distant e
Determinarea distant elor reprezinta una dintre problemele importante ale astrometriei, n
particular, si astronomiei n general.

Intrucat distant ele dintre astri sunt mari comparativ
cu unitat ile de masur a utilizate n viata cotidiana, n astronomie sunt utilizate n mod
frecvent urmatoarele unitati:
(a) raza terestra ecuatoriala R
0
= 6378.137km;
(b) unitatea astronomica 1U.A. = 149.6106Km si reprezint a distant a medie
Pam antSoare;
(c) anul lumina 1a.l. = 6, 32104U.A. = 0, 307pc si reprezint a distant a parcursa de
lumina, n vid, n timp de un an;
(d) parsecul reprezinta 1pc = 206264, 8U.A. = 3, 26a.l.
Dea lungul timpului au fost imaginate mai multe metode pentru determinarea distant elor
n sistemul solar si Univers. Una dintre acestea o reprezinta metoda paralactica.
Deplasarea reala a observatorului n spat iu induce o schimbare a direct iei astrului numita
deplasare paralactica ilustrata n Figura 5.4.
70
Pamant
Luna
Deplasare paralactica
Sfera cereasca
Figura 5.4: Deplasarea paracaltica

In funct ie de deplasarea observatorului se deosebesc:

(i) paralaxe diurne sau geocentrice Acestea se datoreaza miscarii de rotat ie a
Pam antului iar efectele sunt resimt ite doar n interiorul sistemului solar;
(ii) paralaxe anuale sau heliocentrice Paralaxele anuale sunt produse de miscarea de
revolut ie a Pamantului n jurul Soarelui;
(iii) paralaxe seculare, datorate misc arii de translat ie a sistemului solar.
5.3.1 Paralaxa diurna si determinarea distant elor n sistemul
solar
Se numeste paralaxa diurna sau geocentrica unghiul sub care se vede din astru raza
Pamantului; grac acest lucru este ilustrat n Figura 5.5
Se aplica teorema sinusului in triunghiul OTM

, adica
sin p

R
=
sin z

(5.14)
si t in and cont ca paralaxa p

este un unghi mic se aproximeaza sin p

= p

si se obt ine
p

=
Rsin z

(5.15)
Din relatia (5.15) rezulta ca paralaxa depinde de distant a zenitala si de raza Pamantului.
Paralaxa este maxima atunci cand R reprezinta raza ecuatoriala a Pamantului, iar z

=
90
0
, adica astrul se aa n orizont.
71
T
z
z
p
Delta
R
M
Figura 5.5: Paralaxa diurna de nalt ime
Se numeste paralaxa diurna orizontala ecuatoriala unghiul sub care se vede din astru
raza ecuatoriala a Pamantului atunci cand astrul se aa la orizont.
Notand cu R
0
raza terestra ecuatoriala si cu p
0
paralaxa diurna orizontala ecuatoriala,
din (5.15) se deduce
p
0
=
R
0

(5.16)
Din Figura 5.5 se observa ca
z = z

(5.17)
Observat ia 5.3.1 [6] Au loc urmatoarele:
(1) Coordonatele astrilor determinate din observat ii care se realizeaza pe suprafat a
Pamantului se numesc topocentrice. Acestea sunt diferite pentru puncte diferite de
pe suprafat a Pamantului, chiar pentru acelasi moment. Diferentele sunt observabile
doar la astrii din sistemul solar. Din acest motiv se considera fundamentala, direct ia
care porneste din centrul Pamantului. Aceasta direct ie indica pozitia geocentrica.
(2) In baza relatiei (5.17) se obt ine formula
=
206264.8
p

0
R
0
(5.18)
72
cu ajutorul careia se determina distant ele n sistemul solar, cunoscand paralaxa
orizontala p

0
exprimata n secunde de arc.
Paralaxa p

0
se determina prin diverse metode. Spre exemplu: pentru Luna se
determina prin observatii simultane, masurandu-i distant a zenitala din doua local-
itati situate pe acelasi meridian geograc. Pentru determinarea paralaxei Soare-
lui se foloseste planeta mica Eros care se apropie mai mult de Pamant asigurand
o precizie mai mare n determinari. Pentru Luna se obtine p

0
= 57

.5 si
= 384.4 10
3
km, n timp ce pentru Soare p

0
= 8

.79 si = 149.6 10
6
km.[9]
(3) Pentru masurarea distant elor n sistemul solar se utilizeaza unitatea astronomica,
1U.A. = 149.6 10
6
km.
5.3.2 Paralaxa anuala si determinarea distant elor stelare
Se numeste paralaxa anuala sau heliocentric a a unei stele, unghiul sub care se vede din
stea raza medie a orbitei terestre cand aceasta este perpendiculara pe direct ia Pam ant
stea, asa cum este ilustrat n Figura 5.6 si notata cu p
a
.
S
M
Delta
a
T
pa
Figura 5.6: Paralaxa anual a
Din triunghiul MST rezulta
sin p
a
=
a

(5.19)
73
unde a = 1U.A., iar este distant a Soare stea. Deoarece paralaxele heliocentrice sunt
mai mici decat o secunda de arc, rezulta
p
a
=
a

cu p
a
exprimat n radiani (5.20)
de unde se detrmina distant a :
=
206264.8
p

a
a =
206264.8
p

a
U.A. (5.21)
Datorita misc arii de revolut ie a Pam antului, astrul descrie pe bolta cereasca o elipsa
numit a elipsa de paralaxa anuala ilustrata n Figura 5.7.
Elipsa de paralaxa
Sfera cereasca
Orbita terestra
S
M
Figura 5.7: Elipsa de paralaxa
Observat ia 5.3.2 [6] Au loc urmatoarele observat ii:
(1) Determinarea paralaxelor anuale se face din observat ii efectuate n punctele orbitei
care sunt separate de 6 luni, obt inanduse dublul paralaxei anuale;
(2) Odata determinata paralaxa anuala, se determina distanta . Spre exemplu, pentru
steaua Proxima Centauri, p

a
= 0

.76, iar = 272000U.A. Prima paralaxa a fost

determinata de F.W. Bessel in 1838. El a determinat paralaxa stelei 61 Cygni ca
ind p

a
= 0

.3.
(3) Deoarece paralaxele stelelor sunt de ordinul secundelor de arc, unitatea astronomica
este o distanta mult prea mica. Din acest motiv, s-au introdus alte unitat i de ma-
sura pentru determinarea distant elor extrasolare. Parsecul (pc) reprezinta distant a
74
corespunzatoare unei paralaxe de o secunda, 1pc = 206264, 8U.A., iar anul lumina
1a.l. = 63240U.A. = 0, 3067pc.
(4) Elipsa de paralaxa constituie o dovada a miscarii anuale a Pamantului n jurul
Soarelui.
5.4 Precesia si nutat ia

Intruc at majoritatea corpurilor sistemului solar orbiteaza n planul eclipticii, acestea ac-
tioneaza gravitat ional asupra proeminent ei ecuatoriale a Pamantului. Efectele cele mai
nsemnate le produc Soarele si Luna. Deoarece Pamantul se roteste n jurul axei sale,
forta mareica nu modica nclinat ia ecuatorului relativ la ecliptica, ci face ca axa de
rotat ie sa se deplaseze ntr-o direct ie perpendiculara pe axa de rotat ie si pe direct ia fort ei
mareice. Astfel, axa de rotat ie a Pamantului descrie un con odata la aproximativ 26000
ani. Aceasta rotat ie lent a a axei de rotat ie se numeste precesie si este ilustrata n Figura
5.8.
Polul Nord al Eclipticii
Polul Nord Ceresc
Figura 5.8: Precesia
Ca efect al precesiei, punctul vernal se deplaseaza pe ecliptica n sens retrograd (sensul
acelor de ceasornic) cu 50

.2 pe an. Prin urmare, longitudinea ecliptica a unei stele

creste n ecare an cu aceasta rata, n timp ce latitudinea ecliptica ram ane neschimbata.
75

In cele ce urmeaza se vor determina corect iile n ascensie si declinat ie ca urmare a acestui
fenomen. Pentru aceasta se procedeaza astfel. Se aplica formula cosinusului pentru latura
90
0
n triunghiul sferic PM din Figura 5.9 si formula sinusului n acelasi triunghi.
O
P
Pi
Q Q
E
E
gamma
M
epsilon
M
M
Pi
P
M
90-delta
90-beta
epsilon
90-lambda
90+alpha
Figura 5.9: Triunghiul paralactic pentru determinarea precesiei
Se deduc relat iile:
sin = cos sin + sin cos sin , (5.22)
cos cos = cos cos (5.23)
Se considerand , si variabile si , constante.Se diferent iaz a relat iile (5.22) si (5.23),
se obt ine:
d = sin cos d (5.24)
cos sin d = (cos
2
sin sin + cos sin ) d (5.25)
se aplica formula celor cinci elemente din relat iile lui Gauss
cos sin = sin sin + cos cos sin (5.26)
76
Din (5.25) si (5.26) rezulta
d = (tg sin sin + cos ) d (5.27)
Deoarece = 23
0
27

se calculeaza coecient ii care nu depind de stea ind constant i pentru

tot i astrii si rezulta [6]
m = cos d = 3
s
.07 (5.28)
n = sin d = 1
s
.33 (5.29)
Din (5.24), (5.27), (5.28) si (5.29) rezulta
d = 3
s
.07 + (1
s
.33) sin tg (5.30)
d = 20

cos (5.31)
Observat ia 5.4.1 [6] Au loc urmatoarele
(1) Formulele (5.30) si (5.31) dau o aproximat ie sucienta, daca este vorba de intervale
de timp de ordinul a 15 20 de ani;
(2) Formulele (5.30) si (5.31) sunt valide pentru stelele nu foarte apropiate de polul
eclipticii, caci atunci tg devine foarte mare;
(3) Unul dintre punctele de intersect ie ale axei de rotat ie a Pamantului cu bolta cereasca
- Polul Nord ceresc se aa la mai putin de un grad de Steaua Polara. Peste aproxi-
mativ 12000 ani, Polul Nord ceresc va n direct ia stelei Vega.
Pe lang a miscarea de precesie, s-a observat ca Polul Nord ceresc are si o miscare periodica
n timp de 18.6 ani. Fenomenul este numit nutatie si se datoreaza precesiei planului
orbital al Lunii cu aceeasi perioada de 18.6 ani. Polul lumii care se miscan urma precesiei
numit si pol mediu este centrul unei elipse cu semiaxa mare egala cu 9

.21 si semiaxa mica

de 6

.86 pe care se misc a polul adevarat n sens retrograd [6].

77
78
Capitolul 6
Aplicat ii

In acest capitol sunt prezentate cateva din aplicat iile astronomiei n geodezie.
6.1 Metode de determinare a timpului
Pentru determinarea timpului, se cunosc mai multe metode.

In cele ce urmeaza se trateaza
cateva metode mai des ntrebuint ate [4].
6.1.1 Metoda masurarii unei distante zenitale
Masurarea distant ei zenitale asupra unei stele
Metoda ce va descrisa n continuare consta n determinarea timpului prin masurarea
distant ei zenitale a unei stele situate n apropierea primului vertical si cu unghiul de
declinat ie mic. Se reaminteste ca un astru este n apropierea primului vertical atunci
cand azimutul A = 90
0
. Condit iile precizate asigura ca rezultatul determinarii timpului
sa aiba o precizie maxima. Se considera triunghiul paralactic al astrului dat n Figura
6.1.
Se aplica formulele lui Delambre (2.32) n triunghiul PZM cu laturile PZ = 90
0
,
PM = 90
0
si se obt ine
tg
H
2
=

sin( ) sin( )
cos cos( z)
(6.1)
79
P
Z
M
90-phi
90-delta
180-A
H
q
Figura 6.1: Triunghiul paralactic
unde =
+ + z
2
. Cu relat ia (6.1) se calculeaza unghiul orar al stelei H. Valoarea lui
z nainte de a se introduce n calcul se corecteaza cu corect ia de refract ie. Dupa cum se
observa H esten funct ie de z, si primele doua marimi ind afectate de erori; n cazul
astrilor este invariabil si se considera far a eroare. Pentru a se determina erorile asupra lui
H trebuie determinate erorile asupra lui z si ; astfel se va proceda ca n sect iunea 5.4.
Se aplica teorema cosinusului corespunzatoare laturii MZ din triunghiul paralatic si se
obt ine:
cos z = sin sin + cos cos cos H diferent iind = (6.2)
dH =
dz
cos sin A
+
cos q d
cos sin A
+
d
cos tg A
(6.3)
Pentru a se obt ine (6.3) s-au folosit regulile de diferent iere a unei funct ii de mai multe
variabile [1], teorema sinusurilor si relat ia celor cinci elemente aplicate n triunghiul par-
alactic.
Eroarea asupra lui H este mica daca masur atorile se fac pentru astrii situat i n apropierea
primului vertical si cu unghiul de declinat ie mic. Astfel n relat ia (6.3) daca A = 90
0
rezulta ca cel de-al treilea termen tinde catre 0 cand A 90
0
iar sin A 1. De asemenea
daca declinat ia este mica cos 1
Cumul and observat iile de mai sus asupra relat iei (6.3) se obt ine ca eroarea supra lui H este
mica si se poate considera ca tinde catre 0 pentru masuratorile efectuate asupra stelelor
apropiate de orizont. Conform transformarilor aratate mai sus pentru unghiul orar H si
80
t in and cont de (4.7) rezulta ca n punctul de observat ie B se pot stabili urmatoarele:
t
mC
= (1 )(
B

0B
) (6.4)
Daca momentul observat iei a fost notat printr-un cronometru de timp legal notat t

l
atunci
corect ia cronometrului este
t = t
l
t

l
. (6.5)
Masurarea distant ei zenitale asupra Soarelui
Timpul poate calculat si pe baza observat iilor solare iar pentru a mari precizia
masuratorilor de distant e zenitale observat iile se fac pe marginea superioara si inferioara a
discului Soarelui. Distant ele zenitale masurate direct se corecteaza de refract ie, paralaxa
si raza soarelui. Formulele de calcul pentru unghiul orar H sunt aceleasi ca n cazul stelei,
timpul civil determinandu-se cu formulele:
t
mC
= t
0
E 12
h
(6.6)
precum si relat ia (4.14). Corect ia cronometrului se stabileste din relat ia (6.5). Pentru
cazul examinat este important sa se t ina seama ca Soarele are declinat ia variabila si deci
trebuie lucrat cu declinat ia soarelui mediu.
6.1.2 Metoda nalt imilor egale
Cazul stelelor
Aceasta metoda [4] consta n vizarea unei stele nainte si dupa trecerea la meridian sub
acelasi unghi, deci la aceeasi n alt ime ca n Figura 6.1.2
Practic nainte de meridian si cat mai departe de el (daca este posibil chiar n primul
vertical), se vizeaza o stea, se masoar a distant a ei zenitala z si se citeste la ceasornic
timpul u.
Avansul si nt arzierea ceasornicului este u, ora adevarata ind u + u. Se prinde
apoi steaua n aparat n aceeasi pozit ie dincolo de meridian cand la ceasornic avem u

.
Unghiul orar se calculeaza pentru pozit iile M si M

obt in andu-se H si H

. Cele doua
81
M
M
m
e
r
i
d
i
a
n
H H
O
Figura 6.2: Metoda nalt imilor egale - cazul stelelor
pozit ii sunt simetrice fat a de meridian deci unghiurile orare sunt egale si de semn contrar.
Determinarea lui H se face folosind (6.1).
Timpul sideral se obt ine cu formulela (3.1) si se compara cu valorile si

citite la pendula
siderala. Deci
u + u = + H (6.7)
u

+ u = + H

= (6.8)
u = +
H + H

2

u + u

2
dar H = H

= (6.9)
u =
u + u

2
(6.10)
Relat ia (6.10) reprezinta corect ia ceasornicului si este adevarat a atunci cand ceasornicul
da timpul sideral. Daca ceasomicul da timpul legal va trebui sa se transforme n timp
sideral, sau pe n timp legal.
Observat ia 6.1.1 Daca nu se poate prinde n aparat steaua la aceeasi nalt ime de ambele
part i ale meridianului locului, va trebui sa se introduca o corect ie dH.
Expresia corect iei dH se obt ine diferent iind n raport cu z si H egalitatea:
cos z = sin sin + cos cos cos H
de unde
dH =
sin z
cos cos sin H
dz (6.11)
unde: dz = z z

si z respectiv z

reprezint a distant ele zenitale ale astrului n pozit iile

M respectiv M

.
82
1
2
O
u
u0
u
u
3
(z)
(z)
dH
H
H
Figura 6.3: Metoda nalt imilor egale - cazul Soarelui
(i) Daca z > z

atunci
u =
u + u

+ dH
2
(6.12)
(ii) Daca z < z

atunci
u =
u + u

dH
2
(6.13)
Cazul Soarelui
Soarele n afara de miscarea aparent a diurna mai are o miscare pe ecliptica care face ca
declinat ia sa nu e constanta; declinat ia variaza prin crestere vara si prin scadere iarna.
Daca Soarele are declinat ia n crestere, nseamna ca vizarea lui pentru aceeasi distant a
zenitala z nu se face n pozit ia 2 ci n pozit ia 3 din Figura 6.3.

In continuare se determina expresia corect iei de cronometrun cazul Soarelui.

Inregistrand
timpul pentru pozit iile 1si respectiv 3 ale Soarelui, se va obt ine u+u respectiv u

+u.
Fie unghiurile orare H si H

pentru pozit iile Soarelui 1 si 2 atunci

u + u = + H (6.14)
u

+ u = + H

+ dH = (6.15)
u = +
H + H

2
+
dH
2

u + u

2
dar H = H

= (6.16)
u =
_
u + u

2

dH
2
_
(6.17)
83

In cazul Soarelui corect ia cronometrului va data de (6.17). Pentru determinarea lui dH

diferent iem relat ia de mai jos n raport cu H si
cos z = sin sin + cos cos cos H
si se obt ine
dH =
_
tg
sin H

tg
tg H
_
d (6.18)
Pentru d se cauta valoarea lui ntr-o zi, se calculeaza variat ia orara care se nmult este
cu H si aa variat ia d corespunzatoare lui H, n secunde. Pentru a aa d n secunde de
timp se mparte d la 15 deci (6.18) devine:
dH =
1
15
_
tg
sin H

tg
tg H
_
d (6.19)
Daca ceasormicul da timpul legal se vor face transformarile corespunzatoare n timp
sideral.
6.1.3 Metoda nalt imilor egale a doua stele
Aceasta metoda este cunoscuta si sub numele de metoda Zinger. Este aproximativ identica
cu metoda precedenta deosebirea consta n faptul ca aceasta metoda foloseste observat ii
asupra a doua stele nainte si dupa meridian la aceeasi n alt ime z. Se utilizeaza teorema
cosinusului pentru doi astrii si se obt ine
cos z = sin sin + cos cos cos H (6.20)
cos z = sin sin

+ cos cos

cos H

(6.21)
Se scad relat iile (6.20) si (6.21) si n urma efectuarii calculelor se obt ine
tg sin

2
cos
+

2
= cos
+

2
cos

2
sin
H + H

2
sin
H H

2
+
+ sin
+

2
sin

2
cos
H + H

2
cos
H H

2
(6.22)
De asemnenea au loc relat iile (6.7) si (6.8) unde u si u

sunt citirile la cronometru. Daca

se noteaza u = x n urma efectuarii calculelor [4] se ont ine
dx =
tg
A + A

2
cos
d +
sin A
sin A

sin A
du
sin A

sin A

sin A
du

cos q
cos (sin A

sin A)
d +
cos q

cos (sin A

sin A)
d

(6.23)
84
Din relat ia (6.23) rezulta, ca dx este minim cand masuratorile sunt facute n primul
vertical adica azimutul A si A

sa e de 90
0
respectiv de 270
0
, unghiurile paralactice q si
q

si declinat iile si

sunt apropiate ntre ele.

6.1.4 Metoda trecerii stelei la meridian
Aceasta metoda necesita a se cunoaste direct ia meridianului locului de observat ie. Se fac
n mod obisnuit masuratori asupra multor stele. Atunci cand steaua trece la meridian se
stie ca timpul sideral este egal cu ascensia dreapta a stelei = . Daca timpul aratat de
cronometru este u, atunci = u+u unde u este corect ia cronometrului care masoar a
timpul sideral. Daca u este dat n timp legal va trebui transformat n timp sideral sau
n timp legal. Astfel metoda presupune exact trecerea stelei la meridian, se citeste la
cronometru timpul u care se scade din ascensia stelei si obt inem corect ia u.
6.2 Determinarea azimutului
Determinarea azimutului se refera la calculul unghiului pe care-l face direct ia zenit-astru
cu direct ia meridianului n punctul de observat ie. Problema determinarii azimutului se
concretizeaza n cele din urma prin stabilirea direct iei meridianului [4]. Sunt cunoscute si
n acest caz mai multe metode dintre care metoda masurarii distant ei zenitale pentru un
astru va prezentata n continuare.
6.2.1 Metoda masurarii distant ei zenitale a unui astru
Pentru determinarea azimutului se considera Figura 6.1, iar n triunghiul paralactic PZM
din aceeasi gura cu aceleasi valori pentru laturi si unghiuri se aplica formulele (2.25) si
(2.22) aplicate unghiului orar H si azimutului A conduc la relat iile:
tg
A
2
=

sin( ) cos( z)
cos( ) cos()
(6.24)
tg
H
2
=

sin( ) sin( )
cos cos( z)
(6.25)
85
Steaua asupra careia s-au efectuat observat iile a fost Arcturus. Masurarea s-a executat
la data de 6 mai 1961 cu un teodolit centesimal de precizie. Datele observate sunt:
Ora la care s-a citit: u = 20
h
30
m
00
s
;
Unghiul zenital masurat: z = 53
0
00
c
60
cc
grade centesimale;
Latitudinea locului
petrosani
= 45
0
, 25

;
Longitudinea locului L
petrosani
= 1
h
33
m
;
Declinat ia stelei Arcturus: = 19
0
23

02

.5;
Ascensia dreapta: = 14
h
13
m
54
s
.48;
Soarele a trecut la meridian n ziua de 6 mai 1961, la ora 12
h
12
m
11
s
n Bucuresti.
Pentru a gasi ora la care soarele trece la meridian n Petrosani se aplica corect ia de
+27
m
si se obt ine ora 12
h
39
m
11
s
;
Ecuat ia timpului: E = 3
m
24
s
;
Timpul sideral:
0
= 14
h
54
m
26
s
.4
Toate datele privitoare la astru observat (declinat ia, rectaascensiunea, ora la care soarele
trece la meridian la Bucuresti, valoarea ecuat iei timpului, timpul sideral ) au fost luate
din anuarul astronomic al anului 1961. De asemenea, tot din anuar au fost luate corect iile
ce trebuie aplicate datelor de timp (ora trecerii la meridian a soarelui n Petrosani).

In continuare se dau cateva etape din calculele necerare determinarii azimutului. Deter-
minarea completa presupune si efectuarea corect iilor de timp. Pentru aplicarea formulelor
(6.24) si (6.25) trebuie convertite valorile unghiurilor n grade sexagecimale si se obt ine:

Inlocuind n (6.24) valorile de mai sus rezulta

A = 73
0
30

31

.2804 (6.26)
si
86
z = 47
0
48

20

= 45
0
25

00

= 19
0
23

02

2 = 112
0
30

22

= 56
0
15

11

z = 8
0
32

51

= 10
0
50

11

= 36
0
52

09

Tabelul 6.1: Calculul unghiurilor pentru determinarea azimutului

Determinarea meridianului locului
Odata determinat azimutul se poate materializa cu acesta direct ia meridianului locului.
In acest scop fat a de un reper x din teren se masoar a si unghiul orizontal corespunzator
pozit iei astrului pentru care s-a masurat distant a zenitala, unghiul respectiv ind notat
cu si ilustrat n Figura 6.4.
O
Astru
Reper
directia meridianului
beta
omega
A
Figura 6.4: Determinarea meridianului locului
Astfel direct ia meridianului este data de
= A + (6.27)
Se revine la cazul studiat mai sus. Unghiul A determinat de (6.26) reprezinta unghiul de
azimut pe care l face fat a de direct ia nord o direct ie oarecare.

In cazul studiat n momen-
tul n care s-a masurat unghiul zenital, prin vizarea stelei Arcturus, s-a masurat si un unghi
azimutal ntre direct ia stelei si un semnal de teren. Pentru a materializa direct ia merid-
ianului pe teren, dupa calcul se va viza din nou direct ia data n teren punand gradat ia
87
0
0
00
c
00
cc
pe ea. Apoi se va descrie cu luneta unghiul de azimut A = 73
0
30

31

.2804
pichet and pe direct ia respectiva. Aceasta rezolva determinarea astronomica a meridian-
ului locului.

In continuare se va determina timpul exact la care steua Acturus trece pe la meridian

la ora u = 20
h
30
m
00
s
. Unghiul orar H = 3
h
15
m
09
s
s-a determinat folosind valorile din
Tabelul 6.1 si relat ia (6.25). Folosind relat iile din Sectiunea 6.1 se obt ine

0Petrosani
=
0
+ 15
s
.4 = 14
h
54
m
11
s
(6.28)
unde s-a aplicat inclusiv ecuat ia timpului iar +15
s
.4 reprezint a corect ia data n tabele;

0Petrosani
reprezinta timpul sideral pentru Petrosani atunci cand Soarele se gaseste la
meridianul Greenwich. Se parcurg etapele descrise n Sectiunea 6.1 se obt ine ora legala la
Petrosani t
lPetrosani
= 20
h
28
m
12
s
.48 si deci exista o ntarziere de 1
m
47
s
.52 fat a de ceasul
operatorului.
Observat ia 6.2.1 Mai exista si alte metode de determinare a azimutului dintre care o
parte sunt prezentate n [4]
6.3 Determinarea latitudinii si longitudinii
Latitudinea si longitudinea formeaza o pereche de valori care denescn mod unic un punct
pe suprafat a terestra. Deci n cadrul problemelor geodezice este inclusa si determinarea
acestor valori pentru un punct dat. Folosind latitudinea si longitudinea se va realiza
trecerea la coordonate plane atat n proiect iile Gauss cat si n cele stereograce.
6.3.1 Determinarea latitudinii
Exista mai multe metode de determinare a latitudinii; cele mai utilizate sunt prezentate
mai jos.[4]
88
Masurarea distant ei zenitale a unei stele
Masuratorile se realizeaza ca si n cazul determinarii azimutului folosind distant a zenitala.

In acelasi triunghi sferic PZM din Figura 6.1 are loc relat ia:
cos z = sin sin + cos cos cos H (6.29)
Pentru o exprimare sintetica a calculelor se folosesc notat iile
sin = mcos N (6.30)
cos cos H = msin N (6.31)

Inlocuind (6.30) si (6.31)n (6.29) se obt ine

sin( + N) =
cos z
m
(6.32)
Pentru a putea determina latitudinea folosind (6.32) trebuie determinate in prealabil
marimile m si N. Din (6.30) si (6.31) de unde:
tgN =
ctg
cos H
(6.33)
Din relat ia de mai sus rezulta N.

Inlocuind n (6.30) si (6.33) se obt ine
m =
sin
cos N
=

sin
2
+ cos
2
cos
2
H (6.34)
Din acelasi triunghi sferic, folosind din relat iile lui Gauss relat ia celor cinci elemente n
care este implicat si azimutul si folosind relat iile de mai sus se obt ine:
sin z cos A = mcos( + N) (6.35)
Se t ine cont si de (6.32) de unde rezulta
tg( + N) =
ctgz
cos A
(6.36)
Pentru a stabili condit iile de aplicare se va studia modul n care variaz a latitudinea, adica
se va calcula diferet iala d.
89
Pentru aceasta diterent iind (6.29) n raport cu z n membrul stang si in raport cu , si
H n membrul drept se obt ine n urma calculelor:
dH =
dz
sin Acos

d
cos tgA
+
cos qd
sin Acos
=
d =
dz
cos A
+
cos q
cos A
d cos tgA dH. (6.37)
Analizand (6.37) rezulta ca variat ia latitudinii este minima cand A = 0, deci observat iile
trebuie facute n apropierea meridianului.
Metoda trecerii stelei la meridian

In momentul trecerii stelei pe la meridian H = 0 deci (6.29) devine

cos z = cos( ) (6.38)
De unde
z = sau = z adica steua este la nord de Zenit (6.39)
z = + sau = + z adica steua este la sud de Zenit (6.40)
Cazul dat de (6.39) corespunde stelei polare - adica odata cu stabilirea direct iei meridi-
anului, prin determinarea momentului de trecere la meridianul superior al stelei polare se
masoara si distant a zenitala cu care se obt ine latitudinea.
Daca se poate determina distant a zenitala si deci nalt imea h a stelei la culminat ia supe-
rioara si inferioara se poate determina latitudinea far a a cuoaste declinat ia stelei.
Astfel din Teorema 3.3.2
= z
ms
(6.41)
= 180 ( + z
mi
) (6.42)
Adunand (6.41) n (6.42) si t in amd cont de relat ia dintre n alt ime si distat a zenitala se
obt ine
= 90
z
ms
+ z
mi
2
=
h
s
+ h
i
2
(6.43)
90
Metoda prin masuratori circummeridiane
Este o metoda de determinare precisa a latitudinii. Dupa cum se stie formulele pentru
determinarea latitudinii la nord de zenit si respectiv la sud de zenit sunt date n Teorema
3.3.2

In relat iile (6.41)-(6.42) z reprezint a distant a zenitala n momentul trecerii astrului pe

la meridian. Practic observat iile se fac n apropierea meridianului, deci trebuie facute
corect ii ce se vor nota cu r numite reducerea la meridian. Astfel
z = z
0
r
unde z
0
este distant a zenitala masurata. Pentru stabilirea corect iei se aplica aproximat ii
sucesive; astfel se va t ine cont de (6.29). Considerand cazul unui astru aat la meridian
se obt ine
sin
z
0
z
2
=
cos cos
a
sin
2
H
2
sin
z
0
+

2
(6.44)
unde
z
0
- distant a zenitala masurata;
z- distant a zenitala care se deduce;

a
- latitudinea aproximativa;
- declinat ia stelei;
H - unghiul orar al stelei care se determina din timpul citit la un cronometru corectat
n momentul observat iei.
Cu ajutorul relat iei (6.44) se deduce z cu care se determina:

a
= z +
care se va folosi pentru a se obt ine un nou mbunat at it. Se va aplica acelasi algoritm
pana atunci cand noua valoare nu difera cu mult de precedenta.
91
6.3.2 Determinarea longitudinii
Longitudinea geograca se determina de asemenea cu ajutorul lunetei meridiane sau cu
luneta de treceri. Determinarea longitudinii geograce se bazeaza pe relat ia dintre tim-
purile locale si longitudine, reducandu-se la determinarea timpului (orei exacte). Fie t
loc
unul din timpurile locale introduse (, t

sau t
m
). Daca n acelasi moment de timp zic,
din punctele terestre A de longitudine L
A
necunoscuta si B de longitudine L
B
cunoscuta
se determina timpul local n acelasi sistem de timp, atunci se scrie, conform relat iilor
Teoremei 3.3.3
t
locA
t
locB
= L
A
L
B
(6.45)
de unde rezulta longitudinea necunoscuta, L
A
. Pentru a masura timpul local n acelasi
moment, n cele doua puncte A, B, trebuie observat un fenomen ceresc vizibil n am-
bele puncte. Mult timp s-au utilizat n acest scop eclipsele satelitilor planetei Jupiter;
n prezent problema determinarii longitudinii geograce este facilitata prin transmiterea
semnalelor orare. Din observat iile asupra Soarelui se obt ine timpul solar mediu (local),
t
m
, conform relat iei (4.4)
t
m
= H

+ E + 12
h
(6.46)
Recept ion and semnalele orare de la Greenwich se cunoaste timpul universal TU rezulta
longitudinea geograca L,
L = t
m
TU (6.47)
Daca se recept ioneaz a semnalele dintr-un loc situat ntr-un fus oarecare n atunci TU =
T
n
n
h
si se nlocuieste n (6.47) pentru determinarea longitudinii.
Observat ia 6.3.1 Coordonatele geograce se pot determina simultan folosind metoda lui
Sumner [12].
92
Capitolul 7
Elemente de mecanica cereasca
Mecanica cereasca este necesara n geodezie pentru studiul orbitelor satelit ilor si
informat iilor care pot luate de la acestia n ceea ce priveste pozit ionarea pe suprtafat a
terestra. Aceasta ramur a a astronomiei s-a dezvoltat ncepand cu rezultatele remarcabile
obt inute de Johann Kepler (1571-1630). Utilizand observat iile astronomice ale astrono-
mului danez Tycho Brahe (1564-1601), asupra planetei Marte, Kepler stabileste trei legi
importante n ceea ce priveste miscarea planetei Marte. Aceste legi au fost extinse la
orice miscare ntr-un camp gravitat ional. Mai tarziu Newton stabileste legile dinamicii
care stau la baza mecanicii. Cele treu legi ale lui Kepler se enunt a astfel:
1. Planetele descriu n jurul Soarelui elipse, Soarele gasindu-se n unul din focare.
2. Ariile descrise de raza vectoare care uneste planeta cu Soarele sunt proport ionale
cu timpurile n care au fost descrise.
3. Patratele perioadelor de revolut ie sunt proport ionale cu cuburile semiaxelor mari:
T
2
1
T
2
2
=
a
3
1
a
3
2
(7.1)
Aceste trei legi sugereaza faptul ca Soarele mpreun a cu planetele formeaza un sistem
unitar, n care miscarile sunt guvernate de o fort a unica.

In continuare [7] se considera un spat iu absolut, un timp absolut, independente ntre ele
si far a nici o relat ie cu materia care umple spat iul zic, n urmatorul sens:
93
(i)

In R
3
se considera un sistem de referint a al miscarii numit reper inert ial astfel ncat
sa e vericate principiile fundamentale ale lui Newton;
(ii) simultaneitatea, succesiunea si durata n timp a evenimentelor sunt independente
de loc, de observator si de momentul considerat.
Legile fundamentale ale mecanicii sunt:
Legea I. principiul inert iei Orice corp si pastreaza starea de repaus sau de miscare
rectilinie si uniforma, daca nu este constrans de fort e exterioare sa-si schimbe starea.
Aceasta lege a fost stabilita exeperimental de Galilei.
Legea II. Variat ia misc arii este proport ionala cu fort a motoare imprimata si este dirijata
dupa dreapta n lungul careia este imprimata fort a. Prin miscare se nt elege cantitatea
de miscare mv. Matematic aceasta lege poate scrisa:

F =
d
dt
(mv)
valabila si pentru mase variabile. Daca m =constant, atunci avem legea a II-a, utilizata
n cazuri concrete, exprimata sub forma:

F = ma.
Legea III. Act iunile reciproce a doua corpuri sunt egale si dirijate n sensuri contrare.
Acestor trei legi le sunt adaugate alte doua legi sau principii.
IV. Principiul condit iilor init iale (Cauchy). Miscarea unui corp este determinata
de cunoasterea pozit iei si vitezei init iale.
V. Principiul compunerii fort elor. Fort ele se compun dupa regula paralelogramului.
Din legile lui Kepler si folosind cele trei legi de mai sus, Newton a stabilit tipul de
fort e care apar ntre doua corpuri pentru a produce un anumit tip de miscare. Astfel se
enunt a legea atract iei universale:
Oricare doua puncte materiale se atrag reciproc cu o fort a direct proport ional a cu produsul
maselor si invers proport ionala cu patratul distant ei dintre ele; ilustrata n Figura 7.1

F = g
m
1
m
2
r
2
(7.2)
94
unde g este constanta atract iei universale si are valoarea:
g =
1
15
10
2

= 0.000295912.
x
y
z
O
r
M1
M2
m1
m2
Figura 7.1: Legea atract iei universale
7.1 Problema celor doua corpuri
Se considera un punct P de masa m care se misc a sub act iunea unui corp S de masa
M. Fort ele sunt cele de atract ie gravitat ionala si se neglijeaza alte fort e interioare sau
exterioare. S este corpul central si se mai numeste centru atractiv. Miscarea lui P
fat a de S o raportam la un sistem inert ial cu centrul n S si l notam cu Sxyz, reper
ortonormat.
Se considera un sistem de referint a absolut OXYZ cu axele de coordonate paralele cu axele
sistemului Sxyz precumn Figura 7.2. Miscarea punctului P fat a de sistemul OXYZ este
miscarea absoluta, iar fat a de sistemul Sxyz este miscarea relativa. Vectorul de
pozit ie al lui P fat a de S se noteaza cu r, fat a de O cu

R, iar vectorul de pozit ie al lui S
fat a de OXYZ cu

R
0
. Avem urmatoarea relat ie:

R =

R
0
+r.
Fat a de sistemul absolut OXYZ, asupra lui P act ioneaz a fort a de atract ie a lui S

F = g
Mm
r
2

r
r
,
95
X
Y
Z
y
x
z
R0
R
r
P, m
F
F1
Figura 7.2: Problema celor doua corpuri
unde
r
r
este versorul vectorului de pozit ie.
Din legea a doua a dinamicii ma =

F, obt inem:
m
d
2

R
dt
2
= g
Mm
r
2

r
r
sau
d
2

R
dt
2
= g
M
r
3
r. (7.3)
Ecuat ia miscarii lui S fat a de sistemul absolut OXYZ sub act iunea fort ei de atract ie a lui
P asupra lui S cu o fort a egala si de semn contrar

F
1
= g
Mm
r
3
r are forma:
d
2

R
0
dt
2
= g
m
r
3
r.
Daca notam = g(M + m) si t in and cont ca r =

R

R
0
obt inem:
d
2
r
dt
2
=
r
r
3
. (7.4)
Se noteaza componentele vectorilor de pozit ie cu :
r = x

i + y

j + z

k,

R = X

i + Y

j + Z

k si r = |r| =

x
2
+ y
2
+ z
2
se obt ine urmatorul sistem:
_

_
d
2
x
dt
2
=
x
r
3
d
2
y
dt
2
=
y
r
3
d
2
z
dt
2
=
z
r
3
(7.5)
96
Daca se introduce funct ia de fort a u =

r
si se ataseaz a condit iile init iale, se obt ine
forma scalara completa a sistemului:
_

_
x =
u
x
y =
u
y
z =
u
x
x(t
0
) = x
0
, y(t
0
) = y
0
, z(t
0
) = z
0
x(t
0
) = x
0
, y(t
0
) = y
0
, z(t
0
) = z
0
(7.6)
Teorema centrului de greutate.
Centrul de greutate al corpurilor S si P de mase M si m se misca rectiliniu si uniform
sau este x.
=
m

R + M

R
0
M + m
sau =c
1
t +c
2
(7.7)
unde este vectorul de pozit ie al centrului de greutate a celor doua corpuri, c
1
=
a
M + m
,
c
2
=

b
M + m
, iar a si

b sunt constante de integrare.

Legile lui Kepler rezulta din problema celor doua corpuri, [5] exprimate ca integrale
prime ale sistemului de ecuat ii diferent iale care descriu miscarea n problema celor doua
corpuri.
Legea a doua a lui Kepler. Integrala ariilor. Consideram sistemul de ecuat ii
diferent iale n forma vectoriala cu condit ii init iale date:
_

_
d
2
r
dt
2
=
r
r
3
r(t
0
) = r
0

r(t
0
) =

r
0
(7.8)
Se considera cazul n care r
0
si

r
0
= v
0
nu sunt coliniari, adica r
0
v
0
=

0.

Inmult ind
vectorial la stanga n (7.8) cu r obt inem
d
dt
(r v) =

0, iar prin integrare rezulta:

r v =c (7.9)
unde c este un vector constant.
Se obt ine o integral a prima care se mai numeste integrala momentului cinetic sau
integrala ariilor. Daca notam

H = mv cantitatea de miscare, atunci momentul cinetic
97

K = r mv, de unde rezulta ca r v =c. Deci miscarea este caracterizata de momentul

cinetic constant, care implica faptul ca miscarea este plana ntr-un plan perpendicular pe
c. Un calcul simplu ne arata ca r (r v) = r c = 0, deci r si c sunt perpendiculari.
Ecuat ia planului este c
1
x + c
2
y + c
3
z = 0, plan care cont ine punctele S si P.
Se noteaza cu

A viteza areolara, atunci
d

A
dt
=
1
2
(r v)
din care rezulta 2

A =c, adica viteza areolara este constant a, ceea ce reprezinta legea a

doua a lui Kepler.
Legea I-a a lui Kepler. Se considera ecuat ia misc arii relative:
d
2
r
dt
2
=
r
r
3
.

Inmult ind scalar aceasta ecuat ie cu 2

r si folosind notat iile

r = v,

r
2
= v
2
, r
2
= r
2
,
r
2
= x
2
+ y
2
+ z
2
, obt inem:
d
dt
(v
2
) =
d
dt
_
2
r
_
,
care prin integrare conduce la:
v
2
=
2
r
+ h (7.10)
unde h este constanta de integrare, cunoscuta si sub numele de constanta energiei.
Daca se considera masa unitara m = 1, rezulta
v
2
2
+
_

2
_
=
h
2
care exprima legea de conservare a energiei. Din acest motiv relat ia (7.10) se mai numeste
integrala energiei.
Pentru a deducerea primei legi a lui Kepler, se va utiliza aceasta integral a si sistemul de
coordonate polare n plan (r, ) si relat iile cu coordonatele carteziene
_
_
_
x = r cos
y = r sin .
Traiectoria lui P n coordonate polare r = r(). Deoarece v
2
= x
2
+ y
2
, integrala ariilor
xy yx = C are urmatoarea expresie n coordonate polare: r
2

= C. Integrala ariilor n
98
coordonate polare devine: r
2
+ r
2

2
=
2
r
+ h. Se obt ine astfel sistemul de ecuat ii:
_

_
r
2
d
dt
= C
_
dr
dt
_
2
+ r
2
_
d
dt
_
2
=
2
r
+ h.

Intre aceste doua ecuat ii se elimina variabila t si se ot ine:

d
dr
=
C
r
2

2
r

C
2
r
2
+ h
.
Separand variabilele si integr and rezulta:

0
= arccos
C
r


C

h +

2
C
2
.
Din aceasta relat ie rezulta:
r =
C
2

1 +

1 +
C
2
h

2
cos(
0
)
.
Se noteaza
p =
C
2

1 +
C
2
h

2
= e,
obt inem expresia unei conice n coordonate polare:
r =
p
1 + e cos(
0
)
.
Aceasta ecuat ie reprezint a ecuat ia conicelor n coordonate polare si este, de fapt, prima
lege a lui Kepler generalizata. Forma conicei depinde de semnul constantei h si anume,
daca
(i) h < 0 e < 1, elipsa;
(ii) h = 0 e = 1, parabola;
(iii) h > 0 e > 1, hiperbola.
Legea a III-a a lui Kepler. Deoarece pentru deducerea acestei legi sunt necesare
cunostint e suplimentare, se da numai expresia generalizata pentru aceasta lege:
T
2
(M + m)
a
3
=
4
2
g
.
99
Index
A
astrii
cu rasarit si apus 26
an tropic 37
an tropic 56
anul lumina 70
anul 61
asteroid 9
astrii circumpolari 26
astru
circumpolar 45
cu rasarit si apus 44
axa polilor ecliptici 36
azimut
geodezic 31
azimut 30
B
bolta cereasca 23
C
calendar
gregorian 61
calendarul iulian 61
cerc
mare 11
polar de nord 38
polar de sud 38
constelat ie 23
coordonate
ecliptice 39
geograce 28
locale 30
orare 31
orizontale 30
semilocale 31
corpul central 95
culminat ie 47
inferioara 47
superioara 47
D
determinare azimut
masurare distant a zenitala pentru un
astru 85
determinare timp
n alt imi egale pentru doua stele 84
n alt imi egale
cazul stelelor 81
n alt imi egale
cazul Soarelui 83
masurarea distant ei zenitale
100
asupra unei stele 79
masurarea distant ei zenitale
asupra Soarelui 81
trecerea stelei pe la meridian 85
Determinarea meridianului locului 87
distant a sferica 11
E
ecuator 11
ecuatorul ceresc 25
elongat ia 50
exces sferic 15
F
formula celor cinci elemenete 17
formula lui L Huillier 22
formulele lui Delambre 20
formulele
lui Gauss 17
lui Neper 20
fus sferic 11
I
inalt imea astrului 30
integrala ariilor. 97
integrala momentului cinetic 97
L
latitudine geograca 29
latitudinea ecliptica 39
Legea a III-a a lui Kepler 99
legea atract iei universale 94
Legea I-a a lui Kepler 98
legile lui Kepler 93
linia de schimbare a datei 59
Longitudinea ecliptica 39
longitudinea geograca 29
luna 61
M
meridian 11
meridianului ceresc al locului 25
meteorit 9
miscarea de rotat ie diurna aparent a a sferei
ceresti 25
N
Nadir 25
P
paralaxe
anuale 71
diurne 71
seculare 71
paralelul diurn al astrului 26
parsecul 70
planeta 6
planul orizontului astronomic 25
pol 11
precesie 75
primul vertical 26
primul vertical 48
punct vernal 33
R
101
raza terestra ecuatoriala 70
refract ie astronomica 66
S
satelit 8
sfera cereasca
geocentrica 34
heliocentrica 34
topocentric a 34
Sistem Solar 8
sistem
absolut de coordonate 34
Soare mijlociu 55
Soarele 8
stea 5
T
Teorema centrului de greutate 97
timpul
legal 59
mijlociu 55
sideral 53
solar adevarat 54
solar mediu 55
universal 59
treilea sau ultimul vertical 26
triunghi paralactic 40
triunghi sferic
dreptunghic 12
rectilater 13
triunghi sferic 12
triunghi polar 13
tropicul
Capricornului 38
Racului 38
U
unitatea astronomica 70
V
verticala locului 25
viteza areolara 98
Z
Zenit 25
ziua solara medie 60
zodiac 37
102
Bibliograe
[1] F. Aldea, Matematici aplicate n stiint ele agricole si silvice, Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca, 2006.
[2] Anuarul astronomic 2014 realizat de Institutul Astronomic al Academiei Romane,
Bucuresti Editura Orion, 2014.
[3] R. T iteica, Z. Karniopol, C. Neumann, Dicionar Politehnic, Editura Tehnic a, 1976
[4] N. Dima, Geodezie, Edituta Universitas, Petrosani 2005.
[5] G. M. Fihtenholt , Calcul diferent ial si integral, (3 volume), I(1963), II(1964),
III(1965), Ed. Tehnic a Bucuresti, (traducere din limba rusa).
[6] C. Gales, Notit e de curs
[7] N. Lungu, Astronomie geodezica Editura U.T. Press, Cluj-Napoca, 2010.
[8] I.I Muller, Spherical and practical astronomy as applied to geodesy, Frederick Ungar
PublisherCo. New York 1969.
[9] A. Pal, V. Pop, V. Ureche, Astronomie, Culegere de probleme cu solutii, Presa Uni-
versitara Clujeana, 1998
[10] A.Pal, V. Ureche, Astronomie, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1982.
[11] D.B. Thomson, Introduction to geodetic astronomy, Lecture Notes University of New
Brunswick, 1997.
[12] V. Ureche, Universul, Vol I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982.
103