ZONA, ZONARE, REGIUNE, REGIONARE, PEISAJ SI TIPURI DE

PEISAJE
Zona-zonare
Reprezinta un cuplu de termeni mult utilizati nu numai de catre geografi, dar si in alte
domenii, sferei de intelegere acordandu-i-se un continut deosebit. In geografie exista diferite
moduri de abordare a sensului notiunii. Prima, care apare in geografia fizica, este cea mai veche si
se refera la un spatiu cu caracteristici geografice propii care are o desfasurare in sens latitudinal. La
baza individualizarii lor sta repartitia inegala a radiatiei solare, forma sferica a Pamantului, factor
determinant in impunerea legii zonalitatii. Cum zonele sunt sisteme alcatuite dintr-o multitidune de
componente si elemente, intre care exista un complex de relatii, rezulta ca si acestea se vor
suprapune in acest spatiu si vor avea o desfasurare similara, fiecare constituind un sistem mai
simplu.
Astfel se pot determina zone de temperatura, zone pluviale, zone morfoclimatice, zone de
vegetatie, zone biogeografice, zone pedogeografice si chiar zone cu un anumit specific uman
comportament, mod de viata!. "eci zonele trebui privite ca sisteme care au un continut complex
dat de un anumit potential energetic radiativ.
#ermenul a fost utilizat impropiu pentru arealele prote$ate cu temenul de zona prote$ata si
mai gresit zona naturala.
In Geografia umana si economica i s-a dat alte sensuri intre care doua s-au impus. Primul se
refera la spatii cu o anumita functie economico-sociala ce pot fi separate in cadrul asezarilor mari
orase!, precum% zona industriala pentru arealele in care exsita o concentrare de unitati economice
intre care exista un ansamblu de relatii, zona rezidentiala pentru cartiere in care sunt locuinte si
dotari pentru servicii, zona comerciala in care sunt masate unitati de acest profil, zona portuara cu
instalatii si activitatii pentru schimburi facilitate de transportul naval etc.
Cel de-al doilea sens are referinta la un spatiu larg un teritoriu cu multe asezari! care se
caracterizeaza prin imbinarea mai multor functii economice si sociale. Lor le pot fi asimilate
termeni precum zona economica cu referinta la teritorii in care evolutia factorilor economici si
sociali a condus catre realizarea unui complex de relatii functionale specifice, zona turistica pentru
teritorii in care exista un potential turistic ce asigura venituri insemnate pentru balanta economica.
&
Legat de termenul de zona este si cel de zonare, cu sens de actiune de delimitare a acestor
spatii functionale. 'tabilirea unor limite corecte nu se poate realiza decat daca zona va fi privita ca
o uintate de sistem in care intra elemente si relatii dintre acestea.
(umai cunoasterea si intelegerea logica a lor va permite, in baza unor criterii realiste, trasarea de
limite intre subunitati ale sistemului.
Limitele dintre zone cu caracter dinamic, modificarea pozitiei lor fiind in functie de evolutia
raporturilor dintre factorii ce le-au generat. In cazul zonelor de caldura, modificariile importante
sunt determinate de schimbarea unor conditii de natura cosmica oscilatia inclinarii axei terestre si
scaderea bombarii terestre! sau terestra-regionala deriva continentelor, dendundarea sistemelor
montane, dezvoltarea sau regresul calotelor glaciare! si se realizeaza in intervale de timp extrem de
lungi zeci-sute de milioane de ani!
Regiune-Regionare
Reprezinta un alt culpu de termeni care sunt folositi destul de mult in geografie, dar si in
alte domenii istorie, economie!.
Regiunea implica un spatiu cu un grad ridicat de omogenizare in desfasurarea
componentelor si elementelor principale ce ii confera un anumit sistem de relatii care se reflecta
intr-o structura, functionalitate si tip de peisa$. Ca urmare, ea constituie un sistem complex care
face posibila dividerea in subsisteme subunitati geografice! de ordine diferite, baza fiind o unitate
mica indivizibila geotopul!.
Intre notiunile de zona si regiune geografica apar unele apropieri dar si deosebiri ca sens.
Comune pentru cele doua notiuni sunt%
-raportarea la unitati spatiale
-alcatuirea din componente si elemente cuprinse in sistem
-un anumit specific functional impus de relatii care primeaza la nivelul spatiului la care se
raporteaza.
"eosebiri mai importante sunt%
-zonele constituie in sisteme cu un grad mare de generalizare zone climatice, zone
pedogeografice, zone biogeografice!, in care dividerea implica cel mult un grad subzona!, pe cand
regiunea reprezinta o unitate teritoriala mai mica, dar care se imparte intr-un numar mare de
subunitati de ordine diferite.
-zonele apar ca ansambluri de regiuni ce se exprima pe uscat printr-o multitudine de peisa$e, ca
reflex al asocierii unor sisteme functionale diferite, dar care au o latura comuna ) bilantul energetic
*
solar specific ce determina un anumit fond climatic general. + unitate regionala, indiferent de rang,
isi are specificul sau peisagistic ca reflex al complexului de relatii functionale dintre elemente.
Regionarea este o operatiune care la prima vedere s-ar reduce la separarea de unitati mari in
subunitati mici. ,a nu se poate infaptui daca unitatea geografica, indiferent de rang, nu este
considerata un sistem cu o anumita alcatuire, structura, dinamica ce-i confera, in orice moment, o
oarecare fizionomie. Ca urmare, ea are o dezvoltare teritoriala de unde necesitatea delimitarii.
Regionarea implica mai intai studierea unitatii componente, elemente, raporturile dintre
ele! si a relatiilor cu unitatile vecine si apoi stabilirea limitelor dintre ele si pozitionarea ierarhica
a fiecareia in macrosistem. Aceste cerinte nu se pot realiza decat prin analize de detaliu pe spatii
largi care implica observatii, date din masuratori, cartari, calcularea unor indicatori specifici,
intocmirea de harti la nivel de elemente.
-iecare regiune se caracterizeaza prin%
-omogenitate
-personalitatea care ii asigura unicitatea fiecarei regiuni, in raport de cele aflate in aceeasi familie,
pe aceias treapta ierarhica
-functionalitatea unei regiuni care deriva din ansamblul relatiilor dintre componentele sale.
-ierarhizarea este o caracteristica esentiala in regionare intrucat separarea de unitati nu se rezuma
doar la desfacerea intregului in mai multe componente, ci si la stabilirea locului pe cafe fiecare
dintre acestea, in baza gradului de complexitate organizare, structurare, functionare, evolutie!, il
ocupa in cadrul sistemului.
In ierarhizarea geografica care implica tot ansamblul acestora se va face apel la valorile de
esenta ale fiecarui component care definesc fiecare unitate. "e aici rezulta ca absolut necesara
intr-o faza preliminara regionarii, ierarhizarii, analiza pe componente a intregului sistem si apoi
prin sinteza- ce presupunesi comparatia- sa se poata face delimitari corespunzatoare.
Peisaj Tipuri de peisaje
Peisa$ul reprezinta o portiune de la suprafata scoartei terestre mai mica sau mai mare, a carei
fizionomie si alcatuire reflecta calitativ si cantitativ un rezultat dintr-o anumita etapa evolutiva, al
raportului dintre elementele componentelor naturale si antropice ale unei unitati de mediu.
'pre deosebire de orice unitate de mediu care are o dezvlotare tridimensionala mare,
implicand spatiul de interferenta a componentelor naturale si antropice, peisajul, ca reflectare a
acestui proces la nivelul scoartei, iese in evidenta prein extensiunea in suprafata, dezvoltarea pe
verticala fiind limitata. .arimea suprafetei este extrem de variabila, de la cateva zeci sau cateva
/
sute de metri patrati peisa$ de mlastina, peisa$ul vulcanilor noroiosi!, pana la nivel cosmic
peisa$ul planetei albastre!.
Caracteristicile peisa$ului%
-unicitatea% rezulta din faptul ca peisa$ul este o exprimare a combinarii unui numar mai mare sau
mai mic de elemente cu rol diferit in sistem pe un anmit spatiu si intr-o anumita etapa evolutiva.
-omogenitatea% la nivelul de treapta ierarhica este asigurata de prezenta unor elemente principale
repartizate uniform in spatiul in care se dezvolta peisa$ul.
-dinamica peisa$ului% decurge din ansasi specificul materiei care se afla in continua miscare,
transformare. Combinarea elementelor ce compun sistemul este variabila in timp, de unde si
rezultate diferite.
-fizionomia% este caracteristica principala, cea prin care se exprima un peisa$. -iecare componenta
a sistemului este alcatuita dintr-o multitudine de elemente intre care se stabilesc legaturi complexe,
la baza carora se afla schimburi energetice. .odificarea raportului dintre elemente, impunerea
altora duce la schimbarea fizionomiei peisa$ului. +rice component din sistem, prin elementele sale,
poate domina intr-o anumita etapa de evolutie a sistemului si astfel poate sa impuna fizionomia si
tipul de peisa$.
Tipul de peisaj : reprezinta o exprimare sintetica a unui numar mare de peisa$e din aceiasi familie.
,le au comuna geneza si diferite caracteristici structurale si de fizionomie.
Tipuri de peisaje:
&-peisa$e in care componetele sistemului pe care il reflecta se afla intr-un echilibru stabil
biostazie!, interventia atropica este putin semnificativa si chiar daca se manifesta, peisa$ul revine
in timp la o stare apropiata de cea la care s-a plecat
*-peisa$e in care starea de echilibru intre elementele componentelor sistemului este rupta lent sau
brusc de catre interventia antropica rhexistazie!, peisa$ul intial este modificat treptat in cea mai
mare masura se impun treptat alte peisa$e!.
/-peisa$e puternic antropizate industriale, agricole, asezari omenesti! specifice sistemelor in
parastazie
0