Universitatea din Oradea

Fac.de Istorie-Geografie si Rel.Internationale

Specializarea: Geografie
GEOGRAFIE GENERALA-SEMESTRUL 1


CURS 1
GEOGRAFIE CA STIINTA SI LOCUL GEOGRAFIEI GENERALE.IN
SISTEMUL STIINTELOR GEOGRAFICE
1. Geografia ca stiinta:
Ca orice stiinta,geografia este obligate sa-si stabileasca:
domeniul stiintific respectiv (sa-l defineasca!
obiectul de studiu!
sa-si precizeze teoria (ansamblul de legi,notiuni si teorii care au rezultat in urma
generalizarii si abstractizarii materialului faptic acumulat!
sa-si precizeze metodologia adica comple"ul de metode utilizate in demersul
cunoasterii.
#arte integranta a stiintelor #amantului si aparuta inca din antic$itate,geografia a cunoscut de-a
lungul timpului, numeroase definiri. %stfel,%l.&onunb$olt spune ca ultimul scop al geografiei
este cunoasterea unitatii in diversitate, studierea legilor interne dintre fenomene si cunoasterea
legilor generale.
'r.&onric$toffen spune ca geografia este stiinta despre fata #amantului si despre lucrurile si
fenomenele care stau in legatura directa cu ea!
#aul &idal de la (la) spune ca geografia este stiinta locurilor, preocupata de calitatile si
potentialitatile tarilor!
Simion *e$edinti afirma ca geografia este stiinta #amantului considerat in relatie reciproca
a maselor celor + invelisuri considerate atat din p.d.v static cat si dinamic!
&intila *i$ailescu afirma ca geografia studiaza comple"ul planetar si regional considerat
ca un intreg rezultat din imbinarea si colaborarea elementului component sub impulsul
fortelor e"terioare si interioare invelisului geosferic!
%ceeasi diversitate de opinii se observa si in ceea ce priveste obiectul de studiu al geografiei!
#amantul ca intreg!
Suprafata terestra conceputa insa nu ca o simpla suprafata topografica!
Geosferele si relatiile dintre ele!
,nitatile teritoriale (regiunile!
*ediul geografic!
-ocurile!
Dintre cauzele acestei diversitati de opinii in planul definirii geografice ca stiinta si a
precizarii obiectului de studiu mentionam 2:
. vastitatea campului de studiu, respectiv comple"itatea structurala si fenomeno-logica a
realitatii geografice!
/ modificarea in timp a curentelor metodo-logice si a teoriilor care au influentat gandirea
geografica, conducand-o inspre progres dar uneori si inspre incertitudine
a %stfel, paradicma (super model, teorie care da nastere unor traditii particulare si
influenteaza gandirea stiintifica a lumii de la un moment dat evolutionista a lui 0ar1in aduce
in planul conceptual al acestei stiinte 2 3eoria ciclului geografic4 formulate in .566 de
7.0avis.
Se contureaza astfel asa numitul evolutionism, istorism davisian bazate pe conceptual de
ontogenie peologica deductive si pe principiul simplitatii.
b Rev.cantitativa in geografie promovata in perioada anilor .689-.6:9 aduce o noua
sc$imbare de metoda care promoveaza metodele statistice, te$nicile de regresie, analiza
multivariabila si teoria retelelor.
c 3eoria generala a sistemelor (3GS aparuta dupa .689 are un impact covarsitor asupra
tuturor stiintelor. 'a favorizeaza cunoasterea si cercetarea geografica prin conceptele de
sistem, structura, relatie, stare, informatie, feed-bac;, autoreglare si autoorganizare.
Combinata cu metode cantitative si completata cu conceptele colar$ice ($olon si $olar$ie.
3GS ofera geografiei un cadru de actiune clar, concis, riguros si cu posibilitatea de verificare a
rezultatelor. In present se ve$iculeaza de)a 2noi teorii morfologice4 care incearca sa surprinda
legatura dintre forma si functie, avand ca baza principiul independentei relative a formei fata de
substrat (materie.
- Teoria fractalilor a lui *adelbrot care vine sa sticuleze faptul ca obiectele si fenomenele din
realitatea geografica sunt prea neregulate pt.a putea fi descrise prin elemente de geometrie
euclidiana. Se introduce astfel asa numita dimensiune fractala ca masura a neregularitatilor
fundamentale e"istente in lumea geografica.
- Teoria structurilor disipative formulate de Ili<a #rigo)ind care mentioneaza posibilitatea de
functionare a sistemelor naturale departe de starea de ec$ilibru termodinamic prin import de
negentopie. ,rmarind firul evolutiv al gandirii geografice se observa ca indiferent de natura
teoriilor, paradicmelor si conceptiilor care au guvernat lumea stiintifica la un moment dat,
ma)oritatea obiectelor de studiu ale geografiei utilizate, au o calitate comuna, aceea de emergent
(un lucru care are proprietati pe care nu le are nici una din partile componente. #rin integrare
polar$ica si functionala a tuturor unitatilor teritoriale considerate cu proprietatile lor, a)ungem la
cel mai important emergent care constituie adevaratul obiect de studiu al geografiei: invelisul
terestru e"terior, analizat la nivel local, regional si global. 'l trebuie considerat ca un sistem
integrat de unitati teritoriale ordonate ierar$ic, fiind un rezultat al intrepatrunderii si combinarii
continue dintre geosfere cu o intensitate mai mare in imediata apropiere a suprafetei terestre.
-imitele sale in plan vertical sunt considerate: stratul de ozon si discontinuitatea *=>=.
Ca si termeni ec$ivalenti pt invelisul terestru superior ( I.3.S , mentionam: invelis geografic,
intreg teritorial, invelisul terestru, invelis geosferic, biogenosfera.
2.Locu geografiei generae in ca!ru siste"eor stiinteor geografice:

In cadrul acestui sistem s-au pus in evidenta / mari directii de abordare:
.? Directia analitica sau sistematica care are drept metoda de studiu analiza si inductia
( cunoasterea dinspre particular spre general ! aici se incadreaza cele / ramuri traditionale ale
geografiei: geografia fizica si geografia umana.
/? Directia integrata care are drept metode definitorii sinteza si deductia.Geografia generala
urmeaza directii integrate fiind o disciplina de sinteza.
Sarcinile geografiei generale sunt:
selectarea informatiilor si a rezultatelor oferite de disciplinele analitice si sintetice!
generalizarea informatiilor utile prin eliminarea detaliilor!
abstractizarea generalizarilor in concepte!
integrarea abstractizarilor in legi si teorii care sa reprezinte suporturile fundamentale ale
cunoasterii deductive!
formularea de noi legi si teorii care sa aiba in vedere integrarea componentelor si a
fenomenelor!
Curs 2
NOTIUNI ELEMENTARE #E TEORIE GENERALA A SISTEMELOR:
TGS este un ansamblu conceptual si metodologic care e"plica pe baza relatiei de interactiune
dintre parte si intreg ordinea si comple"itatea lumii. #rin sistem se intelege, conform definitiilor
initiale un ansamblu de elemente aflate in interactiune.
%lte definitii ale sistemului:
. un set de elemente impreuna cu relatiile dintre ele si intre starile lor!
/ o multime structurata de obiecte si@sau atributele lor!
A sistemul este un set structurat de interactiuni stabilite in vederea analizei!
=rice sistem are un caracter dual adica reprezinta un intreg pt.partile componente si poate
fi interpretat ca si parte pt.sistemul supraordonat ierar$ic. In acest sens au fost introduce
in literature de specialitate conceptele de $olon (privit ca un ansamblu de elemente care
se comporta simultan ca sistem si subsistem si olar$ie (desemneaza integrarea ierar$ica a
subsistemului pe principiul comple"itatii structurale.
In analiza unui sistem se impun a fi cunoscute structura, relatiile si starile care insumate
in timp si spatiu edifica functionarea acestuia.
Structura are 3 semnificatii:
Bstructura este ec$ivalenta cu sistemul!
Bstructura inseamna relatia din sistem!
Bun ansamblu de elemente legate intre ele prin relatia de ordine!
Relatia presupune orice legatura intre procese, fenomene, obiecte si proprietatile lor
Starea sistemului: -modul in care un sistem se prezinta la un moment dat! modul in care
sunt influentate intrarile!
Intrarile : - reprezinta totalitatea cauzelor e"terioare sistemului cu efecte in interiorul lui!
Iesirile: - totalitatea cauzelor din interiorul sistemului cu efecte in e"teriorul acestuia!
Variabila de stare: este orice factor care influenteaza sistemul!
0upa originea lor pot fi :
-variabile intrinseci (din interiorul sistemului!
-variabile e"trinseci (din e"teriorul sistemului!
0upa functia cauzala e"ista:
-variabile independente (care isi asigura singure propria marime!
-variabile dependente (a caror valoare depinde de variabilele independente!
Statutul variabilelor de stare la nivelul unui sistem se modifica in functie de scara de
timp la care ne raportam
0e e"emplu la nivelul variabilelor dintr-un bazin $idrografic, dimensiunea vaii are
statutde variabila dependenta la scara timpului ciclic, iar la scara timpului gresit si
stationar (contemporan are statut de variabila independenta.
0upa natura relatiei pe care sistemele le au cu e"teriorul distingem:
. sisteme izolate C care nu au sc$imb de subst.,en.si informatii cu med.e"t.!
/ sisteme incise C care au numai sc$imb de en.cu e"t.!
A sisteme descise C care au sc$imb de subst.,en. si info.cu e"t.!
I.3.S are caracteristici de sistem desc$is.3oate obiectele si struct.geografice au caracteristici
de sistem desc$is.
$ro%rietatie generae ae siste"eor:
. Integralitatea !emergenta DemergentElucru,obiect care poseda proprietati noi ce rezulta
din combinarea partilorF reprezinta o reflectare a efectului sinergic.
Conform acestei proprietati intregul nu se reduce la suma partilor.
/ "nitatea !integritatea ofera sistemului capacitatea de a actiona ca o entitate bine
structurata.Subsistemele care-l compun se supun regulilor intregului.
A #aracterul istoric: - orice sistem se caracterizeaza printr-o durata si evolutie in timp.
+ #omple$itatea nu este o proprietate comuna pt.toate sistemele, dar in general,sistemele
geografice au o structura complicata si foarte e"tinsa.
8 Incertitudinea: este o proprietate a sistemelor mari care deriva din comple"itate. Conform
acesteia, starea unui subsistem si relatiile cu celelalte componente pot fi determinate
simultan si obiectiv doar intre anumite limite.
: %utoreglarea: este cea care asigura functionalitatea pt sisteme.Reprezinta capacitatea
acestora de a-si a)usta starea interna in raport cu presiunile care se e"ercita la nivelul
marimilor de intrare. 'a se realizeaza prin intermediul cone"iunilor.
%cestea pot fi:
-directe Csunt relatii care se transmit dinspre intrari inspre marimile de iesire influentand
starea sistemului.
-inverse: - feed-bac;-ul este o relatie care se transmite dinspre marimile de iesire inspre
marimile de intrare.
0upa efectele generate se disting / tipuri de feed-bac;:
Bnegativ- mentine dinamica si stabilitatea initiala a sistemului deoarece marimile de intrare
sunt controlate prin marimile de iesire.
Bpozitiv C conduce sistemul spre o noua stare deoarece prin intermediul marimilor de iesire
sunt diminuate sau amplificate marimile de intrare in sens contrar nevoilor de ec$ilibru
intern.3oate sistemele care au proprietati de autoreglare si sistemele cibernetice.
G Stabilitatea sistemelor este proprietatea specifica sistemelor cu autoreglare de a reveni la
starea de ec$ilibru dinamic initiala dupa incetarea perturbatiei aparuta in functionarea
sistemului.
5 Sensibilitatea este o proprietate a sistemului de a inregistra mici variatii ale marimilor de
iesire ca efect al unor fluctuatii de la nivelul marimilor de intrare.
6 Dualitatea presupune ca orice sistem evolueaza intre / poli care pot fi interpretati ca
atractori ai starii sale.
.9 Ierarizarea releva faptul ca orice sistem este compus din subsisteme care se integreaza in
sistemele supraordonate. 'a are la baza conceptele de $olon si $olar$ie.
Curs &
NI'ELUL COSMIC #E ORGANI(ARE A MATERIEI:

Uni)ersuE reprezinta ansamblul tuturor corpurilor, relatiilor si structurilor infinit diversificate
in spatiu si timp.
In general se utilizeaza A acceptiuni in legatura cu idea de ,nivers:
.& "nivers observabil sau metagala$ia - este partea din ,nivers cunoscuta pana in prezent cu
a)utorul mi)loacelor actuale!
/& "nivers fizic cuprinde metagala"ia si spatial cosmic unde prezenta corpurilor poate fi dedusa
pe baza influentelor e"ercitate de acestea in ,niversul observabil!
A& "nivers total cu o desfasurare necunoscuta. *ateria in cadrul ,niversului este diferentiata pe
/ moduri de e"istenta sub forma: -organizata si neorganizata!
Structurarea materiei din ,nivers se realizeaza pe nivele ierar$ice conform principiului
complicatiei structurale de la particule elementare ( protoni, fotoni pana la gala"ii,roiuri si
superroiuri de gala"ii. %stfel,conform modelului piramidal al ,niversului construit de -aszlov,
pricipalele nivele de structurare sunt:
.. 'n.,spatiu,timp,si camp continuu!
/. Condensari de en.fundamentala!
A. 'lectroni, nucleoni, fotoni!
+. %tomul!
8. Hivelul planetar!
:. Hivelul stelelor si planetelor!
G. Hivelul sistemelor stelare!
5. Hivelul gala"iilor!
6. Hivelul roiurilor si superroiurilor de gala"ii!
Fortele care guverneaza aceasta organizare sunt: gravitatia (la nivelul macrocosmosului si
legaturile electro-magnetice (elmag. la care se adauga fortele nucleare, la nivelul
microcosmosului.
STELELE - sunt componentele de baza ale gala"iilor. 'le concentreaza intre 6G-66I din masa
acestora. Sunt corpuri ceresti gazoase, sferice, cu en.proprie care rezulta din reactiile
termonucleare din nucleu.
=riginea stelelor sta in materia difuza interstelara. In evolutia lor se disting mai multe stadii:
Bstadiul contractiei gravitationale care corespunde condensarii gravitice a materiei interstelare!
Bstadiul de stea a secventei principale ce corespunde cu cea mai mare parte din e"istenta sa!
Bstadiul de stea gigantica!
Bstadii de evolutie tarzie cu A variante: ? stadiu de pitica alba cand steaua 2moare4 prin racire!
Bstadiu de stea neutronica - are in vedere un colaps gravitational in urma caruia volumul materiei
scade foarte mult!
Bstadiu de stea colapsata!
Stelele se grupeaza in:
. -oscilatii stelare E grupari de zeci de stele cu ac.proprietatilor fizice dar intre care F.G nu sunt
suficient de puternice pt.a le mentine impreuna pe o perioada mai mare de timp!
/Croiurile stelare E agregate comple"e de ordinul .9
/
-.9
8
stele intre care se e"ercita forte de
atractie suficient de mari! acestea au origine, compozitie c$.si varsta apropiata.
GALA*IILE - reprezinta asocieri de miliarde de stele, sisteme stelare, nebuloase gazoase si
pulberi care graviteaza in )urul centrului de greutate galactic.
0upa forma lor, gala"iile au fost clasificate in:
Bgala"ii neregulate!
Bgala"ii eliptice!
Bgala"ii lenticulare!
Bgala"ii spirale!
In structura lor se disting / parti:
-nucleu- este alcatuit din stele si nori de plasma cu o - mai mare decat media!
-zona periferica- cu o C mai mica!
Gala"iile se asociaza in:
a. grupuri de gala"ii- Calea -actee face parte din Grupul local care concentreaza .G gala"ii!
b. roiuri de gala"ii!
c. superroiuri de gala"ii!
Caea Lactee - este o gala"ie de tip spirala care cuprinde cca..89 mld.stele. 0iametrul .99.999
a.l.(ani-lumina, grosime la centru .8.999 a.l., varsta de .9 mld.de ani.
In structura ei , ca si elementele de baza amintim:
Bnucleul-
a.cu diametrul .A99 p.c.(parseci!
b.in cadrul lui, materia se gaseste la temperaturi foarte ridicate si intr-o miscare violenta de
rotatie!
c.predomina > ($idrogenul neutru aflat in e"pansiune, urme de H ionizat, molecule de $idro"il,
amoniac (H>A, alde$ida (C>/=.
Bdiscul C
2-constituie aria de rarefiere in care se observa o descrestere a grosimii si a densitatii!
2-structura este complicata de prezenta bratelor de tip spirala!
B$aloul galactic-
-este interpretat ca un fel de invelis al gala"iei alcatuite din materie interstelara si aglomerari de
stele!
#rincipalele modele de evolutie galactica sunt:
Bmodelul galactic primar sferic!
Bmodelul galactic neregular!
Bmodelul ,niversului stationar si al acretiunii continue a materiei!
Bmodelul big-bang!
Bmodelul e"pansiunii contractiei conform caruia cele / fenomene au repetabilitate in timp
Curs +
SISTEMUL SOLAR , STRUCTURA SI #INAMICA:

Siste"u soar este un ansamblu alcatuit din:
B Soare - ocupa centru de greutate al maselor din s<stem!
B 6 planete cu satelitii lor (8+-:9!
B asteroizi (cca.:9.999 amplasati pe o orbita intre *arte si Jupiter!
B comete!
B meteoriti!
B praf cosmic!
B spatiu interplanetar!
SOARELE: este o stea de dimensiuni mi)locii care apartine pop. de tipul .. 'ste din gama
spectrala Gz&.
-cea mai apropriata stea de Soare este #ro"ima Centauri (.,A p.c.!
-este situat la AA.999 a.l de centrul gala"iei in (ratul =rion si concentreaza 66,5:I din masa
sistemului solar!
-suprafata Soarelui este de ...699 de ori mai mare decat suprafata 3errei (8.9,/ mil.;m
/
!
-volumul Soarelui este de .,A mil.mai mare decat volumul 3errei (.,95A mil.;m
A
!
-masa Soarelui este de AA9.999 de ori mai mare decat masa 3errei (8,6G8".9
/.
t!
-densitatea Soarelui este de .,+ g@cm
A
!
-varsta este de apro"imativ +,8 mld.de ani!
In compozitia c$.a Soarelui intra: > (G.I! >e (/5I! alte gaze (.I.
#rincipalele stadii evolutive ale Soarelui sunt cele de:
-protostea!
-secventa principala (in care se gaseste in present!
-giganta rosie!
-pitica alba!
-pitica neagra!
Structura interna a Soareui:
Soarele este structurat in :
'(ucleu - concentreaza 89I din masa Soarelui!
-aici se produc reactii termonucleare care produc la transformarea > in >e prin intermediul
lantului proton-proton, eliberandu-se astfel o cantitate imensa de energie (A,6".9
AA
ergi@s! +>-
>eK=! sub forma de: en.luminoasa (65I si neutrinos (/I.
0in intreaga cantitate de energie pe care o emite Soarele in unitatea de timp, #amantul
primeste numai a -/-a miliarda parte, cantitate suficienta insa pt.a asigura functionarea
invelisului geografic. %ceasta cantitate de en. (.,6+-.,65 cal@cm
/
@min si masurata la limita
superioara a atmosferei, perpendicular pe directia de propagare a razelor solare a fost numita
constanta solara.
0atorita reactiei de fuziune, temperatura si presiunea sunt deosebit de ridicate. 3emperatura a fost
calculata la apro"imativ .8 mil.
o
L, iar presiunea este ec$ivalenta la /99 mld.atm. In consecinta,
materia este sub forma de plasma.
')ona radiativa - are o grosime de cca +99.999 ;m:
-in cadrul ei temperatura scade pana la 8 mil.
o
L!
-cuantele gama de mare energie emise din nucleu, sunt absorbite de atomi
prezenti care reemit treptat sub forma de cuante de )oasa energie (razele "
')ona convectiva C are o grosime de .89.999-/99.999 ;m si se remarca aici prezenta unor
curenti de convectie care asigura transferal energia inspre atm.solara!
%tm.solara este structurata la randul ei in A subinvelisuri:
- fotosfera!
- cronosfera!
- coroana solara!
Fotosfera E este baza atmosferei solare cu o grosime de cca.A99-+99 ;m si o temperatura de
cca.:999
o
L, de aici se emite intreaga cantitate de lumina si caldura! apare ca o suprafata agitata
pe care sunt raspandite mici formatiuni de materie gazoasa cu temperaturi care depasesc cu
A99
o
L fotosferei numite granule (sunt cauzate de miscari pe verticala a unor volume de gaz din
zona convectiva.
Cronosfera E este plasata deasupra fotosferei, cu grosimi ce variaza intre ./.999 si .8.999
;m. %re / parti: una inferioara (care tine pana la +999;m cu temperaturi mai scazute si una
superioara.
3emperatura creste in cronosfera spre e"terior pana la . mil.
o
L, c$iar daca densitatea materiei
scade.
Coroana soara E este stratul e"terior al atmosferei,alcatuita din gaze ionizate e"trem de
rarefiate cu temperature de mil.de
o
L. Cronosfera si coroana solara sunt vizibile de pe 3erra in
timpul eclipselor de Soare.
%ctivitatea solara se refera la intreaga gama de procese care se produc in atmosfera solara: pete
solare, filamente, facule, protuberante, eruptii solare, vant solar.
#etele solare sunt portiuni mai intunecate din fotosfera cu temperature de cca. +899
o
L, compuse
dintr-o parte centrala numita 2umbra4 si o parte periferica numita 2penumbra4.
0iametrul lor variaza intre G999 si .8999 ;m! se remarca o periodicitate in ceea ce priveste
frecventa de aparitie, acestea fiind de cca... ani. Se considera ca se formeaza prin aparitia de
materie dinspre interiorul Soarelui, aceasta suportand apoi fenomenul de racier adiabatica.
Faculele apar tot in fotosfera sub forma de nervure si pete mai luminoase cu o activitate
cvasiperiodica, ciclicitatea fiind tot de .. ani.
#rotuberantele sunt emisii de plasma deasupra cromosferei, cu inaltimi care variaza intre A9.999-
89.999 ;m.
Eru%tiie soare -cronosferice. sunt e"plozii foarte rapide care se manifesta prin radiatie
elmag.din domeniul ultraviolet si radiatie corpusculara ( atomi, ioni si electroni cu viteze de mii
de ;m@s.
0urata lor de manifestare variaza intre /9-+9 min. foarte rar cateva ore.
'antu soar este un flu" de particule (nucleide >-6.,AI, atomi ionizati de >e-9,.I si particule
de atomi dublu ionizati de >e-5,:I cu viteze supersonice, care porneste din coroana solara.
%ccelerarea particulelor se datoreaza diferentei de presiune care e"ista intre plasma din
vecinatatea Soarelui si cea din spatiul interstelar. 'l este responsabil de deformarea campului
magnetic terestru (magnetosfera.
#lanetele graviteza in )urul Soarelui pe orbite cu forma si pozitie clar stabilite in conformitate
cu o serie de legi.
I*+egile lui ,epler:
. -egea elipselor: - orbita unei planete este o elipsa cu Soarele in unul din focare!
/ -egea ariilor: - raza vectoare 2matura4 arii egale in timpuri egale!
A -egea %rmonica: - patratul perioadei orbitale a unei planete este proportional cu cubul
distantei medii a acesteia de la Soare!
II*+egea Titus--ode:
Raza fiecarei orbite planetare este apro"imativ de / ori mai mare decat cea a orbitei celei mai
apropiate planete in directia Soarelui.
Gruparea planetelor sistemului solar se realizeaza in general in / criterii:
#rimul criteriu are in vedere pozitia fata de Soare si fata de 3erra, in functie de care au fost
separate planete interne (*ercur, &enus si planete e"terne (*arte, Jupiter, ,ranus, Heptun,
Saturn, #luto
%l doilea criteriu este densitatea, adica raportul dintre masa si volum in functie de care se disting:
-planete telurice cu densitati mari, dimensiuni mici, rotatii lente, sateliti naturali putini sau
ine"istenti (*ercur, &enus, 3erra, *arte!
-planetele )oviene (gigante cu densitati mici, dimensiuni mari, un mare nr.de sateliti, alcatuiti
predominant din gaze ( Jupiter, Saturn, ,ranus, Heptun!
#luto reprezinta o e"ceptie, fiind o planeta intermediara intre cele telurice si )oviene.
#ina"ica siste"uui soar:
Se impune a fi analizata, la nivel de ansamblu si la nivelul partilor componente.
%stfel, sistemul solar ca si intreg e"ecuta / categorii de miscari:
.. *iscarea de deplasare: in cadrul gala"iei, catre constelatia >ercule, cu o viteza medie de .6,+
;m@s. 3raiectoria miscarii este sub forma de spiral, cu un diametru mediu de /6G mil.;m si un pas
de cca.:/8 mil.;m.
&ariatiile de viteza impun variatii in masa planetelor, inclusiv a 3errei, fapt care se reflecta in
intensificarea miscarii tectonice.
/. *iscarea de rotatie: in )urul centrului gala"iei, cu viteza de //9 ;m@s, intr-un interval de timp
numit an galactic (.G9 mil.ani.
0intre miscarile pe care le realizeaza componentele sistemului solar mentionam:
a. *iscarea Soarelui in )urul propriei a"e, care se realizeaza in /8 de zile la 'cuatorul solar si A8
de zile la poli.
b. *iscarea planetelor C toate planetele graviteaza in )urul Soarelui pe orbite de forma elipsa, pe
directia &-' si e"ecuta miscari de rotatie in )urul propriilor a"e, pe aceeasi directie, cu e"ceptia
lui ,ranus.
c. *iscarea 3errei C dintre miscarile pe care le realizeaza 3erra, / sunt mai importante:
- miscarea de rotatie!
- miscarea de revolutie!
/Miscarea !e rotatie- este miscarea pe care o realizeaza 3erra in )urul propriei a"e pe directia &-
'. 0urata /A$8:M+4, viteza +:8m@s la 'cuator si scade inspre regiunile polare! la poli viteza este
9.
Consecinte:
- succesiunea zilelor si noptilor!
- variatia temperaturii aerului in /+ $!
- variatia orei pe glob!
- abaterea corpurilor aflate in miscare spre dreapta in emisfera H si spre stanga in emisfera S
(coriolis!
- aparitia unei forte centrifuge!
/Miscarea !e re)outie - este miscarea pe care o e"ecuta #amantul in )urul Soarelui pe o orbita
de forma elipsa cu Soarele in unul din focare!
0irectia &-' ,viteza /6,G ;m@s, durata A:8zile :$6M64, datorita formei orbitei, distanta dintre
#amant si Soare variaza pe parcursul unui an cu un ma"im la : iulie (peri$eliu de .8/,. mil.;m
si un minim la A ianuarie de .+G,. mil.;m (afeliu, fapt ce se reflecta si in cantitati de energie pe
care o primeste #amantul!
Consecinte: - formarea si succesiunea anotimpurilor!
-incalzirea inegala a suprafetei terestre in cursul unui an!
-inegalitatea zilelor si noptilor in cursul unui an!
Curs 0
NI'ELUL TERESTRU #E ORGANI(ARE A MATERIEI:
A. Structura interna a Terrei
0atorita miscarii de rotatie si a fortei de gravitatie, #amantul are o structura zonar-concentrica. Se
disting astfel A mari structuri concentrice: scoarta, mantaua si nucleul subdivizate la randul lor si
in cadrul carora separarea materiei se realizeaza dupa legea greutatii specifice a maselor.
3ranzitia de la un invelis la altul se realizeaza prin intermediul asa numitelor suprafete de
discontinuitate, puse in evidenta prin intermediul variatiilor vitezelor de propagare a undelor
seismice longitudinale ( de tip # .
Scoarta terestra- are o grosime medie de AA ;m, sub continente, aceasta variind intre /9 si 59,
iar sub oceane intre 5 si .9 ;m. 0ensitatea medie variaza intre /,G-A,A g@cm
A
.
In cadrul ei se disting A subinvelisuri:
?#atura bazaltica-(continua E alcatuita din bazalte si roci de tip Gabbron!
?#atura granitica E intalnita sub continente, alcatuita din roci granite-gnaisice!
?#atura sedimentara E tranzitia intre patura bazaltica si granitica se face prin discontinuitate
Conrad.
Mantaua- se desfasoara intre discontinuitatea *=>= si discontinuitatea 7iec$ert-Guttenberg
pana la /699 ;m adancime. #artea superioara a mantalei se ataseaza scoartei, fiind solida si
formeaza impreuna cu scoarta itosfera.
#rincipalele subdiviziuni ale mantalei sunt:
1. astenosfera - tine pana la discontinuitatea Jeffreis respective pana la +99-G99 ;m adancime!
- este alcatuita din magma (topitura de silicate si subst.greu si usor volatile cu
temperaturi peste G99
o
C !
- este responsabila de sustinerea si dinamica scoartei terestre sub forma de placi
tectonice, datorita curentilor magnetici care se formeaza aici!
2. "antaua !e tran1itie C tine pana la discontinuitatea Repetti ( 65+ ;m !
&. "antaua inferioara:
C se desfasoara intre discontinuitatea Repetti si 7iec$ert-Guttenberg
- densitatea medie in manta este de 8g@cm
A
.
Nuceu este alcatuit in principal din Hi, Fe, iar (- nucleului variaza intre 5-./ g@cm
A
.
In cadrul lui, ca subdiviziuni mentionam:
-nucleul e"tern C care tine in medie pana la +659 ;m! starea materiei in cadrul lui apare a fi aceea
a unui fluid aflat la o presiune ridicata!
-nucleul de tranzitie C pana la 8./9 ;m respectiv discontinuitatea =ld$am-Guttenberg!
-nucleul intern C este solid!
2. Structura e3terna a Terrei
Inspre suprafata scoartei terestre si la e"teriorul ei e"ista mai multe componente materiale care
alcatuiesc geosferele e"terne: atmosfera, $idrosfera, biosfera!
1. ATMOSFERA:
4 este invelisul gazos al 3errei cu cea mai mare e"tindere spatiala dintre toate geosferele! -limita
sa e"terioara a fost stabilita arbitrar la cca..9.999 ;m, adica acolo unde densitatea atomului de >
este rezultata cu cea a spatiului interplanetar!
-datorita gravitatiei 6GI din masa atmosferica se concentreaza pana la inaltimea de A9 ;m!
aceasta este partea cea mai importanta a atmosferei si sub aspectul dinamicii respective
transformarile energetice fiind integrate invelisului terestru interior si ec$ivalata cu asa numita
atmosfera geografica!
-structura verticala a atmosferei respecta legea organizarii pe invelisuri si subinvelisuri
concentrice. %stfel, dupa criteriul variatiei compozitiei c$.se disting / mari orizonturi:
1.Ori1ontu inferior - 5OMOSFERA )- tine pana la 69-.99 ;m altitudine, cu o compozitie
c$.omogena: H (G5I! =/ (/9,6+I! C (9,6AI! C=/ (9,9AAI si alte gaze.
2.Ori1ontu su%erior -5ETEROSFERA)- alcatuit din + strate gazoase, fiecare cu o compozitie
c$.distincta:
-in baza este stratul de azot molecular pana la cca./99 ;m!
-stratul de o"igen atomic C pana la ..99 ;m!
-stratul de >e (>eliu!
-stratul de > atomic!
#u%a criteriu )ariatiei !e te"%eratura !istinge" 0 strate:
1. TRO$OSFERA: - tine in medie pana la .. ;m altitudina, adica 5-.9 ;m deasupra regiuni
polare si .G-.5 ;m deasupra regiuni ecuatoriale!
2. STRATOSFERA: - tine pana la 89 ;m!
&. ME(OSFERA: - tine pana la 59 ;m!
+. TERMOSFERA: - pana la +99 ;m!
0. E*OSFERA: - tranzitia de la un orizont la altul se realizeaza tot prin intermediul
discontinuitatilor cu particularitati termodinamice distincte!
Structurarea amt.se realizeaza si in plan orizontal, ea fiind un rezultat, in acest caz! al conlucrarii
energetice dintre: atmosfera, relief, $idrosfera, si masa biotica. *aterializarile acestor relatii de
conlucrare sunt asigurate de unitatile climatice plan-spatiale, prezente la nivelul troposferei.
-Nona climatica: este fasia latitudinala in care elementele meteo-climatice si procesele dinamice
sunt relativ omogene!
-'ta)ul climatic: este o replica verticala la zona climatica fiind determinata de orosistem
-Regiunea climatica:asociaza un teritoriu definit prin particularitati spatiale climatice impuse de
relief, vecinatatea sau departarea de oceane si miscarea maselor de aer!
-,nitatea microclimatica: este un spatiu vertical restrans ( intre 9-/m care ocupa un loc
geografic distinct fiind definit prin variatii ale elementelor meteorologice impuse in mod direct de
suprafata active!
-,nitatea topoclimatica: este un teritoriu restrans definit printr-o stare climatica in care
elementele meteo imbraca note specifice.!
2. 5I#ROSFERA: este considerat sistem sanguin al I.3.S..
%pa este un agregat c$imic care se gaseste pe 3erra concomitent in stare lic$ida, gazoasa si
solida. 'ste un corp aproape unic prin proprietatile sale.
%stfel:
- masa sa specifica este de cca. 599 de ori mai mare decat a aerului!
- are o mare forta de adeziune si datorita tensiunii superficiale ridicate poate urca prin vase
capilare impotriva gravitatiei in corpul plantelor, participand la fotosinteza!
- constituie un solvent aproape perfect pt.toata gama de substante minerale!
- are o mare capacitate termica, de 5 ori mai mare decat a Fe, de AA de ori decat a >g (mercur,
iar conductibilitatea sa calorica este de /8 de ori mai mare decat a aerului!
- este raspandita din manta pana in atmosfera in structurarea ei verticala distingandu-se mai multe
nivele:
. nivelul apelor subterane (nivel $idrolitosferic cu / suborizonturi:
a. nivelul apelor freatice!
b. nivelul apelor de adancime!
/ nivelul epi$idrosferic: concentrate la partea superioara a scoartei unde alcatuieste un invelis de
sine statator!
A nivelul $idroatmosferic: care interfereaza atm.)oasa sub forma de vapori de apa, precipitatii
solide sau lic$ide!
3recerea de la un nivel la altul se realizeaza, si aici prin asa numitele nivele secundare de
tranzitie.
-de e"emplu, cercetarile de detaliu au pus in evidenta la trecerea dintre atm.si ocean e"istenta
unui strat pelicula unde se imbina molecule de gaz cu cele de apa!
-si in cadrul $idrosferei se remarca o autoorganizare plan-spatiala, ca rezultat al conlucrarii
interactiunii cu relieful si clima.
Se structureaza astfel + mari subsisteme:
- oceanic!
- continental!
- atmosferic!
- glaciar!
Importante la randul lor in organizarea teritoriala a I.3.S pe componente distincte interconectate
prin circuitul de umiditate, care asigura ve$icularea subst.,en.,si info.in toate structurile
geografice.
&.2IOSFERA: in intelesul ei traditional, geografic, este conceputa ca invelisul viu al
planetei.3ermenul a fost introdus in literatura de specialitate de catre '. Suess in .696. ,lterior,
notiunea capata un sens mai larg, prin biosfera intelegandu-se, invelisul viu cu mediul sau de
viata, adica cu parti din litosfera, $idrosfera si atmosfera (&ernads;i,.6/:. -imitele sale,
superioare si inferioare, sunt foarte dificil de stabilit. 3otusi, in mod conventional frontiera
superioara este considerate centura de ozon, iar ca frontiera inferioara, zona cea mai profunda a
paturii sedimentare.
In cadrul acestor limite coe"ista cca.899.999 de specii vegetale si cca..,8 mil. specii animale.
*ateria vie este rezultatul unei evolutii indelungate care a inceput in urma cu cca. A,5 mld.ani
prin gruparea acizilor nucleici in celule capabile sa-si mentina forma, numite protobionti.
Organizarea biosferei poate fi urmarita prin intermediul a 2 linii ierarhice:
-.. ierar$ia individuala!
-/. ierar$ia supraindividuala!
.. Ierar$ia individuala: cuprinde totalitatea subsistemelor din interiorul unui organism (celule,
tesuturi, organe, organisme.
/. Ierar$ia supraindividuala: cuprinde ( individul, populatia, biocenoza, ecosistemul, biosfera .
4$o%uatia :
-reprezinta o grupare teritoriala de indivizi care apartin unei specii!
-fiecare populatie ocupa un anumit areal geografic!
-dupa natura organismelor care populeaza arealul se disting: citocenozele ( asociatii veg. si
zoocenozele!
42ioceno1ee :
-sunt comunitati de populatie care apartin mai multor specii!
4Ecosiste"u :
4reprezinta un ansamblu alcatuit din biocenoza si biotope ( conditii de viata care asigura e"istenta
biocenozei !
-totalitatea ecosistemelor de pe 3erra alcatuiesc biosfera!
-studiul ecosistemelor si al biocenozelor poate fi abordat din perspectiva duala!
-din p.d.v biologic, studiul are mai mult un caracter biopolar, in sensul ca intereseaza relatia din
organisme si mediul lor de viata!
-din p.d.v geografic, studiul are caracter multipolar, in sensul ca se iau in vedere rel.intre orice
component, al invelisului geograp$ic si vietuitoare!
In acest conte"t, evoluarea pe care o au organismele in evolutia factorilor geografici se realizeaza
nu la nivel de populatie si specii ci la nivel de clasificare geografice.
%stfel, in domeniul uscatului se pot distinge + mari clasificari geografice denumita bioc$ore:
paduri, savane, pa)isti, deserturi.
+.ANTRO$OSFERA:
0upa definitivarea proceselor de antropogeneza, omul se transforma treptat intr-un factor activ,
modificator, de prim rang al I.3.S. *odificarile induse la scara spatio-temporala, la nivel local,
regional si global sunt legate de procesele de crestere numerica a pop.si de e"pansiune teritoriala.
Cresterea numerica a pop.a cunoscut de-a lungul timpului o mare variabilitate a ritmurilor.
%stfel, in urma cu cca.6.999 de ani, populatia 3errei varia intre 8-5 mil.loc. :
-la inceputul erei noastre, aceasta era in )ur de /89 mil.
-pana in prea)ma anului .999, ritmurile de crestere au fost deosebit de scazute (9,.-9,/I
e"istand si perioade de descrestere a populatiei astfel incat la nivelul anului .999, populatia
globului cunostea apro"imativ aceeasi valoare ( /8A mil.loc. ca si in anul ..
-in anul .:89 ( &arenius , populatia era de cca.889 mil.loc.
-incepand cu cea de-a / )umatate a sec..5 (.G89 s-a observat un process de crestere
spectaculoasa a populatiei denumit e"plozie demografica.
-omenirii i-au fost necesari cca..9 mii de ani pt. a atinge primul mld.de locuitori in (.5.8 si
numai .58 de ani pt.a mai adauga inca 8 mld.!
-..9 ani au fost necesari pt al / mld.!
-AG de ani pt.al A mld.!
-.+ ani pt. al + mld.!
-..-.A ani pt.al 8-: mld.!
Fenomenul se observa cu precadere pana in .689, in tarile dezvoltate de astazi, cauzele fiind in
principal de natura economica.
0upa .689, in conditiile emanciparilor sociale si a unor noi orientari in planningul familiar din
tarile industrializate, fenomenul de crestere e"ponentiala a populatiei se manifesta in tarile aflate
azi in curs de dezvoltare.
In present, tendinta ar fi spre ec$ilibru demografic.
E3%ansiunea teritoriaa a %o%uatiei:
0in zona calda si temperate, euro-afro-asiatica, considerate ca spatiu al antropogenezei, populatia
globului s-a e"tins treptat simultan cu fenomene de crestere numerica, pana la limitele sale
actuale, adica pana la G5
o
lat.H si 8+
o
lat.S.
In acest teritoriu foarte e"tins e"ista arii cu o puternica concentrare a populatiei.
0upa cum e"ista si teritorii unde densitatea populatiei este foarte mica, din acest p.d.v, la nivelul
3errei s-au diferentiat:
4 oicu"ena - (Fr.Ratzel - spatiul locuit al 3errei in care se desfasoara activitati productive si de
sc$imb!
4 su6oicu"ena cuprind acele teritori in care desi se desfasoara activitati economice, populatia
nu este sedentara!
4 anoicu"ena inglobeaza teritori nelocuite ale 3errei (creste montane foarte inalte, regiunea
arctica, regiunile #olului S .
In raport de concentrarea teritoriala si de densitatea populatiei, la nivelul 3errei se remarca
regiunile marilor campii, vai si delte din %frica si %sia, zona marilor concentrari industriale din
'uropa si %merica de H si regiuni cu o vec$e civilizatie agrara.
%cestea, desi insumeaza numai GI din suprafata 3errei, concentreaza G9I din populatie.
'"presia legaturilor dintre om si conditiile de mediu o constituie habitatul.
'l trebuie inteles ca o structura spatiala care integreaza un suport fizic si o componenta umana.
In paralel cu e"tinderea teritoriala si diversificarea formelor de $abitat de la tipuri elementare la
metropole, conurbatii si megalopolisuri iau nastere si se structureaza activitatile de productie si
servicii, generandu-se astfel o infrastructura ampla care a modificat complet fizionomia si
functionalitatea unor teritorii e"tinse, a)ungandu-se pana la dezec$ilibre ma)ore de genul
modificarilor climatice globare.
Curs 7
NI'ELUL GEOGRAFIC #E ORGANI(ARE A MATERIEI:
'lemente definitorii pt.acest nivel de organizare sunt geosferele integrative:
-RELIEFOSFERA8
4$E#OSFERA8
4$EISA9E - LAN#SC5AFTOSFERA.: se integreaza in palimpsestul superior ( I.3.S
'le sunt un rezultat al interferentei si interactiunii dintre geosferele primare (atmosfera, scoarta,
$idrosfera si geosferele derivate ( biosfera, antroposfera .
1. Reiefosfera:
Intregul relief este rezultat al interactiunii si confruntarii continue dintre fortele endogene
( miscarile tectonice cu componentele tangentiale, verticale si compuse pe de o parte si fortele
e"ogene ( agentii morfogenetici e"terni a caror sursa de en.primara este radiatia solara .
#rivita in ansamblu aceasta lupta a contrariilor in care fortele endogene au tendinta de a crea
discontinuitati, iar agentii e"t.lucreaza inspre uniformizare reprezinta baza functionala a
reliefului.
Forma de relief trebuie inteleasa ca fiind configuratia geometrica dar si continutul unui
sector din scoarta, iar procesele morfo-genetice se impun a fi analizate la scara spatio-temporala.
Formele de relief se asociaza in ansambluri functionale denumite geomorfosisteme.
.eomorfosistemul trebuie inteles ca un sistem de tip proces-raspuns, fiind definit ca un set
structurat de procese si forme care functioneaza individual si cone"at pt.a asigura un ansamblu de
reliefuri.
In functie de nivelul lor de comple"itate, se asociaza si se integreaza ierar$ic in reliefosfera.
/eliefosfera trebuie inteleasa ca intreg spatial unde se realizeaza geneza si evolutia reliefului cu
desfasurarea de la discontinuitatea *=>= pana la suprafata topografica.
In structurarea ei verticala, in functie de valoarea proceselor si de localizarea lor spatiala se
disting A nivele:
-0ndogeomorfosfer a: care este controlata efectiv de procesele tectonice ( placi tectonice,
bazinele oceanice si continentale.
-1ezogeomorfosfera: unde se asociaza relieful tectonic de ordin / ( cute de ord.A, domuri,
diapire, falii, fle"ure cu forme de relief subepidermice (carst de adancime, suprafata de nivelare
si vai ingropate.
-0$ogeomorfosfera : controlata in principal de agentii e"t.dar in care se asociaza atat relief
rezultat in urma dinamicii e"terne cat si forme de relief endogene care au un refle" material
e"tern.
2. $e!osfera :
'ste invelisul de sol al 3errei cu caracter discontinuu.
Solul este stratul afanat de la partea superioara a scoartei aflat intr-o continua evolutie sub
influenta factorilor naturali si antropici si care poseda ca insusire esentiala fertilitatea. Factorii
care participa la formarea solului sunt numiti factori pedogenetici.
In general se impart in / categorii:
Factori acti)i: clima (temperature si umiditate, apa freatica, activitatea biologica si omul!
Factori %asi)i: roca (material parental, relieful si timpul!
3inand cont de aceste aspecte, solul trebuie privit ca un invelis de sinteza in
care s-au contopit suporturile sale si care formeaza puntea de legatura intre
materia minerala, organica si activitatea productiva a omului.
In compozitia sa intra o parte anorganica si o parte organica.
-#artea anorganica cuprinde o faza solida alcatuita din compusi minerali (sub 9,99/ mm
diametru si pietrisuri (peste / mm, o faza lic$ida reprezentata prin solutia
solului si o faza gazoasa (aerul din sol, diferit insa de cel atmosferic, in
functie de continutul in C=/ si =/.
-#artea organica se afla sub diferite forme si in diferite stadii de evolutie:
litiera, radacini, organisme si microorganisme moarte si $umus cu
variantele sale evolutive:
- turba - care a rezultat din acumularea si transformarea resturilor vegetale
$idrofite!
- morul C $umusul brut alcatuit din subst.org. slab $umificate si foarte slab legate de
partea minerala!
- moderul C $umus mediu descompus, partial legat de partea minerala!
- mullul C materia organica complet $umificata si intim amestecata cu partea
minerala a solului!
,nitatea de referinta in organizarea structural-ierar$ica a solului este
pedonul (profilul de sol.
,n profil de sol reprezinta o asociere in plan vertical a mai multor orizonturi pedogenetice
impuse in anumite conditii de solificare.
In mod sintetic, pedonul integreaza urmatoarele nivele:
-.) nivelul frunzisului!
-/) nivelul fermentatiei;
-3) Orizontul C orizont de acumulare a $umusului!
-+ Orizontul ! " orizont de eluviere C orizont ratacit in argila, o"izi de Fe
si %l, datorita procesului de eluviere ( de spalare pe verticala !
-8 Orizontul # "de iluviere C de acumulare a constituientilor proveniti din orizontul superior!
-: Orizontul $ ( al materialului parental alterat si neconsolidat!
-G) Orizontul % C roca in loc nealterata!
In raport cu pedonul, organizarea solurilor poate fi analizata si urmarita pe /
linii de ierar$izare:
a linia individuala: ce corespunde cu integrarea materiei in solul respectiv:
(part.subatomice, atomi, cristale, molecule, compusi minerali si organici,
orizont de sol .
b ierar$izarea supraindividuala: corespunde cu organizarea solurilor in
spatiu si timp.
#rimul nivel este asigurat de pedon ( solul individualizat sau tipul de sol .
0upa acest nivel urmeaza:
-polipedonul: - reprezinta o asociatie de tipuri de soluri reunite dupa trasaturi
comune!
-pedosocionul C reprezinta populatia de polipedonuri dintr-un teritoriu.
-pedionul C trebuie inteles ca un ansamblu de pedosocionuri integrate intr-un
teritoriu unitar, cu o anumita evolutie genetica!
-peditoriul C o grupare spatiala caracterizata de aceleasi trasaturi
pedoregionale.
Ti%i1area sourior:
3ipul de sol reuneste toate solurile formate in conditii identice de mediu,
a)unse in acelasi stadiu de evolutie si caracterizate prin aceleasi procese pedogenetice.
3oate tipurile de soluri pot fi in A mari clase:
4Sourie 1onae: - impuse de conditiile generale de mediu, cele care definesc
zonele naturale! (e": zona solului de stepa, silvostepa etc.!
'": molisoluri, podsoluri@podzoluri, soluri brune de padure!
4Sourie a1onae: - cuprind soluri tinere, neevoluate cu procese
pedogenetice, incipiente!
'": soluri aluviare!
4Sourie intra1onae: - formate in cuprinsul unor zone dar sub influenta unor
conditii locale de roca, apa freatica, e"ces de sare!
'": lacovisti!
2. $EISA9UL GEOGRAFIC:
'ste o portiune din spatiu caracterizata printr-un tip de combinare dinamica, de elemente fizice,
biotice, antropice care reactioneaza dialectic si formeaza unitati teritoriale care evolueaza in bloc,
atat sub aspectul interactiunii elementelor constitutive cat si sub aspectul dinamicii fiecaruia,
considerat separate.
In alcatuirea sa intra A categorii de componente:
-#otentialul ecologic: - care concentreaza toate elementele abiotice (substrat geologic, relief, apa,
aer !
-'"ploatarea biologica: - vegetatia, fauna, solurile!
-%ctiunea antropica:
- fiecare tip de potential ecologic ii corespunde o anumita e"ploatare biologica si toate sunt in
stransa interdependenta cu omul!
-in functie de raporturile dintre partile componente, peisa)ul poate evolua sub aspect functional
intre / stari calitative: -I2ST%)I0 si /304IST%)I05
-iostazia: este o stare bazata pe ecilibrul intre suportul ecologic si e$ploatarea biologica si
care se concretizeaza in stabilitatea structurala a componentelor5
/e$istazia: este o stare de dezecilibru intre componenti6 impusa de cauze naturale sau
antropice6 efectul ei fiind acela de degradare a suportului ecologic sau a e$ploatarii
biologice5
Ierarizarea teritoriala a peisa7elor:
*odul de ordonare ta"onomica porneste de la premise ca pt.fiecare ordin de fenomene e"ista
praguri de manifestare si destingere care )ustifica delimitarea peisa)elor in unitati ierar$izate.
%stfel discontinuitatile structurale si morfologice, alaturi de cele climatice, asigura delimitarea in
plan si timp a macronivelelor, a unitati de rang superior, iar discontinuitatile de ordin edafic,
biogeografic si antropic pe cele de rang inferior.
,nitatea de baza teritoriala functionala este peisa)ul la care se raporteaza unitatile subordinate,
micronivelele care prin integrare dau nastere unitatilor teritoriale supraordonate ( macronivelele .
1acronivelele recunoscute in cele mai multe ta$onomii sunt:
-zona C o fasie latitudinala, individualizata in principal datorita distributiei neuniforme a en.,la
scara globala, impusa!
-domeniul C este reprezentata prin mari unitati de platforma si de orogen, individualizate pe baza
unor discontinuitati tecto-structurale!
e": domeniu de platforma : #latforma '-'uropeana, #latforma Siberiana! domenii orogenetice:
domeniul alpin, domeniul $ercinic, domeniul coledonian!
-regiunea naturala: - este individualizata prin combinarea diferita a elementelor de relief si
clima in cadrul unui domeniu!
- in cadrul domeniului alpin se separa regiunea carpatica, regiunea dinarica, regiunea transilvana!
Microni)eee sunt re%re1entate %rin ur"atoaree ni)ee:
-&'O(O)!
-&'O*$#'+!
-&'O$O,)-'.!
4 Geoto%u - ecoto%u C este cea mai mica unitate, sub . ;m
/
,deosebit de omogena, in care se
imbina, obligatoriu un sector restrans al substratului cu un component fizic sau biotic!
'": un mal de albie, renie, crov, dolina!
4 Geofaciesu C cu o suprafata intre .-.9 ;m
/
! reuneste mai multe geotopuri, intr-o fizionomie
mai larga dar unitara!
'": fruntea unei terase, podul unei terase!
4 Geoco"%e3u :
- defineste unitati de peste .9 ;m
/
!
- el rezulta din ansamblarea la un nivel superior al geofaciesurilor, fapt care se reflecta in
diversitatea mai mare sub aspectul compozitiei!
'": geocomple"ul de terasa, de lunca si de versant, care alcatuieste peisa)ul de vale!
In functie de necesitati, la fiecare nivel de analiza, cu e"ceptia geotopului, se pot realiza
subdivizari!
'": serii, clase si genuri de geofaciesuri!
Ti%oogia %eisa:uui:
Clasificarea tipologica ( tipizarea presupune gruparea de obiecte si fenomene, pe baza unor
insusiri semnificative comune.
In cadrul peisa)elor, aproape intotdeauna se remarca unul sau / componenti care isi asuma
calitatea de factori coordonatori in structurarea si dinamica acestora.
%cestia isi pun amprenta si pe fizionomia peisa)elor.
3rasaturile fizionomice sunt criteriile de baza in tipizarea peisa)elor.
Curs ;
IN'ELISUL TERESTRU SU$ERIOR - I.T.S . :
- In)eis geografic .
'ste inteles ca o geostructura materiala,energetica si informationala de ma".comple"itate,
cu o configuratie sferica, continut distinct, functionare sprecifica si limite proprii. Indiferent de
modul de definire el reprezinta un rezultat al interactiunii si intrepatrunderii continue a
geosferelor primare, derivate si integrative, cu o intensitate mai mare in
imediata apropiere a suprafetei terestre.
-imita sa superioara este clar asigurata de ecranul de ozon care se formeaza si se distruge
continuu la alt. de /8-+9 ;m prin disocierea si asocierea moleculelor si atomului de o"igen sub
influenta radiatiilor ultraviolete.
#t. limita inferioara e"ista mai multe optiuni din care / sunt mai relevante:
4!iscontinuitatea MO5O care marc$eaza sc$imbari de compozitie, densitate si dinamica in
litosfera!
46a1a itosferei unde se realizeaza contactul dintre prelitosfera ( acoperisul mantalei si
astenosfera, la cca. +99 ;m adancime! aici circuitul de en. si subst. al acretiei si subductiei
interfereaza litosfera, $idrosfera si biosfera.
Structura invelisului terestru superior I*T*S:
Cu toata comple"itatea sa componentala, daca este privit la un nivel ma"im de generalizare, are o
structura simpla cu A componente principale:
Su6stratu totalitatea componentelor minerale, divers structurate si remodelate ( corpuri
geologice, forme de relief, depozite superficiale!
Masa <i!ro4at"osferica formeaza o structura dinamica comple"a ce asigura transferul si
conversia subst.,en. si info.in spatiul invelisului geografic!
Co"unitatea )ie:
( plante, animale, omul - realizeaza cone"iunea dintre substrat si masa $idro-atmosferica!
- modul diferit in care se prezinta aceste componente si mai ales asocierile lor, stau la baza
varietatii teritoriale a I.3.S.!
Trasaturie I.T.S :
I. Trasaturie generae: sunt cele de factura universala, in sensul ca sunt definitorii pt cele mai
diverse fenomene comple"e, indiferent de tipul lor.
8* Varietatea geocomponentala:
#orneste de la premise ca I.3.S este alcatuit dintr-un nr.considerabil de geocomponenti /
(elemente structurale relative omogene si bine individualizate! e": minerale, roci, forme de relief,
mase de aer, animale etc
2* 0terogenitatea: c$iar daca stabilitatea, omogenitatea si continuitatea sunt considerate in mod
traditional atribute mai pregnante ale invelisului geografic, teoriile stiintifice postmoderne insista
asupra rolului essential pe care-l detine discontinuitatea in diferitele sale ipostaze ( eterogenitate,
instabilitate, variabilitate , in procesul e"plicarii realitatii geografice.
'terogenitatile structurale, morfologice si evolutive sunt factorii esentiali ai transformarii si
dezvoltarii I.3.S.
'le sunt puse in evidenta prin / mari categorii de relatie:
1. Reatii !iaectice: care presupun e"istenta unor agenti, procese si fenomene aflate in opozitie.
'": relatiile dintre proc.$idro-dinamice marine si proc.de modelare in regim subaerian.
2. Reatii !e co"%e"entaritate: de sustinere reciproca intre componenti si structurile teritoriale.
'": rel.intre infiltrarea apei si scurgerea de suprafata.
Rel.de complementaritate morfo-dinamica intre versanti si albiile de drena) adiacente.
&. Circuitu "ateriei: are la baza c$iar eterogenitatea manifestata la nivelul de masa, densitate,
en., si pozitie a componentilor.
'l consta, printr-un ansamblu vast de flu"uri, subst., en., si info.care e"ista la nivelul unui
component.
'":curentii atmosferici, oceanici, lanturile trofice sau intre / sau mai multi componenti
( circuitul apei in natura, circuitul bio-geo-c$imice .
Functiile acestui circuit sunt e"trem de comple"e:
- de compensare a disparitatilor!
- de conversie energetica!
- de restructurare a subst.!
- de redefinire informationala!
+. Unitatea: e"prima stransa interdependenta a partilor componente, asigurata de flu"urile de
subst.,en.,si info.a.i. modificarea unui geocomponent atrage dupa sine modificarea altora sau
c$iar a intregului ansamblu.
0. Coe)outia: desemneaza procesul evolutiv de transformare corelativa a componentilor prin
intermediul interactiunilor dintre ei.
In acest fel, fiecare component este rezultatul cooperarii si competitiei tuturor celorlalti.
7. Functionaitatea: este o proprietate sistematica care este asigurata de integrarea relationala a
componentelor, prin intermediul unor catene energetice.
'le se e"prima prin relatii de functionalitate care confera intregului structurat un comportament
relative stabil si coerent.
Cele mai importante relatii din aceasta categorie sunt apreciate a fi cone"iunile.
;. Sinergetis"u: reprezinta efectul global neliniar de cooperare si@sau competitie a partilor aflate
in interactiune a.i. sa fie asigurate caracteristicile sistemului.
Sinergia presupune o amplificare sau o diminuare a flu"urilor energetice printr-o comanda
informationala adecvata mentinerii ec$ivalente sistemului sau tranzitiei spre un nivel superior de
organizare a materiei.
Coevolutia si sinergetismul stau la baza aparitiei de noi componenti si noi proprietati.
=. Autoorgani1area: reprezinta totalitatea formelor de ordine produse prin functionalitate,
coevolutie si sinergetism.
'a se realizeaza prin stabilirea unei ordini intrinseci in cadrul I.3.S, guvernata de o serie de
princ.organizatorice: succesiune, agregare, ierar$izare.
,n rol important la nivel structural revine asa numitilor invarianti ( procese, forme si structuri cu
o relativa stabilitate spatio-temporala care isi pun amprenta asupra organizarii celorlalti
componenti .
'": corpurile magnetice de dimensiuni mari! unitati de platforma! structurile! rifturile! fosele
oceanice! nivelul de baza generala! flu"urile de polarizare ec.
Importanta lor rezulta din faptul ca impun un anumit tipar de manifestare viitoare al fenomenelor
care va influenta organizarea de ansamblu a structurilor.
'": petrografia si structura geologica a unei regiuni la care se adauga relieful pree"istent,
influenteaza modul de organizare a retelei $idrografice, fapt care-si va pune amprenta mai departe
pe morfogeneza si pe modul de ansamblare a secventei morfologice in teritorii cu efecte in ultima
instanta c$iar in utilizarea terenurilor si in amplasarea localitatilor.
>. #e1)otarea e"ergenta:
- se refera la aparitia unor elemente de noutate pt. I.3.S, ca efect al sinergetismului si coevolutiei,
astfel, prin conlucrarea si dialectica dintre nivelele terestre de organizare a materiei s-au constituit
geosferele derivate, iar prin combinarea acestora si prin dezvoltarea lor corelativa au aparut
geosferele integrative.
- deosebit de importante in aparitia 2noului4 sunt procese si fenomene cu valori de prag sau de
puncte de bifurcatie care decide directia de urmat in evolutia I.3.S.
'"emple de prag:
-consolidarea scoartei bazaltice subtiri a 3errei, in urma cu +,8 mld.ani care 2a $otarat4
dezvoltarea 3errei ca si planeta!
-aparitia ecranului de ozon!
-cataliza polimerica care a condus la aparitia vietii in mediul marin!
II. Trasaturie s%ecifice ae I.T.S:
8* )onalitatea:
- e"prima distributia spatiala latitudinala a proceselor si fenomenelor geografice!
- are la baza repartitia neuniforma a en.solare pe 3erra, care scade de la 'cuator
(.59-/99;cal.@cm
/
@an inspre regiunile polare unde valoarea este de cca.59 ;cal.@cm
/
@an!
Cauzele acestei distributii:
-forma #amantului!
-inclinarea a"ei terestre!
-miscarea de revolutie!
In consecinta se formeaza zonele termice care stau la baza individualizarii zonelor climatice care
impugn zonalitatea bio-pedo-geografica si implicit distributia zonala a sistemelor de modelare
morfo-climatice.
#rin integrarea lor spatio-temporala, iau nastere zonele geografice (fasii latitudinale relative
omogene sub aspectul proceselor si fenomenelor din invelis: zona ecuatoriala! zona
subecuatoriala! zona tropical uscata! zona subtropicala! zona temperata! zona subpolara! zone
polare!
'fectele zonalitatii se resimt si la nivelul componentelor social-economice, mai evident in modul
de utilizare a terenurilor agricole.
2* %zonalitatea:
- reprezinta un alt mod de diferentiere spatiala a elementelor I.3.S!
- ordinea zonala este perturbata de o serie de factori denumiti azonali, intre care se remarca
fortele tectonice care se implica in repartitia uscatului si a apei, in desfasurarea sistemelor
orogenetice si in particularitatile lor morfologice si functionale.
- prin toate aceste elemente si aspecte, fasiile latitudinale pot fi deformate iar caracteristicile
zonale eterogenizate.
'": in & %m.de H, cordilierii impugn inlocuirea completa a zonalitatii latitudinale cu cea
meridiana!
Nonalitatea si azonalitatea se manifesta la nivelul 3errei in unitate dialectica, orice sector al
suprafetei terestre poarta in acelasi timp trasaturi de zonalitate si azonalitate iar punerea lor in
evidenta este o problema de sc.spatio-temp.
3* 0ta7area altitudinala !peisagistica&:
- este conditionata de relieful uscatului care prin altitudine impune diferentierea pe verticala a
elementelor climatice rezultand eta)ele climatice care conditioneaza eta)ele de vegetatie, fauna,
soluri si c$iar eta)ele morfogenetice!
-intre zonalitate si eta)are e"ista o serie de asemanari, deoarece ambele sunt dictate de
modificarea regimului termic si fluviometric insa e"ista si diferente mari legate de manifestarea
ritmicitatii si spectrul eta)arii!
- ritmicitatea anuala a componentilor creste tot mai mult dinspre 'cuator spre poli, iar ritmicitatea
diurnal este mai intensa inspre 'cuator!
- in zonele polare, ritmicitatea diurnal se suprapune celei anuale!
- de asemenea, succesiunea eta)elor nu respecta intotdeauna succesiunea zonelor latitudinale!
- lungimea spectrului de eta)are depinde de altitudine dar si de latitudine respective de zona
climatica in care se gaseste muntele!
9* /itmicitatea biografica:
Se manifesta ca o diferentiere in timp in desfasurarea diferitelor procese respective in modificarea
trasaturilor diferitilor componenti.
'a este determinate in principal de variatiile flu"urilor de en.care stau la baza relatiei din invelis.
-a originea acestor variatii si implicit a ritmicitatii geografice stau miscarile 3errei in relatie cu
alti factori de ordin astronomic!
'": intensitatea activitatii solare, modificari ai unor parametri ce caracterizeaza miscarea 3errei si
pozitia ei pe orbita:
-e"centricitatea- ca masurare a gradului de aplatizare a orbitei!
-modificarea ung$ilui de inclinare a a"ei terestre!
Ti%uri !e rit"icitate:
- ritmicitatea diurna, impusa de miscarile de rotatie, rezultand de aici variatii de
la zi la noapte a elementelor meteo care influenteaza mai departe o serie de procese
fizico-c$imice ( dezagregarea, alterarea , procese biotice, sociale si economice!
- ritmicitatea sezoniera este determinate de miscarile de revolutie si de inclinarea
a"ei terestre! se manifesta prin succesiunea anotimpurilor care se reflecta in regimul
sezonier al presiuni atmosferei, vanturilor, temperature, precipitatii, regimul de
scurgere al raurilor, in intensitatea mecanismelor pedogenetice!
- ritmicitatea multianuala este conditionata de periodicitatea cu care se
intensifica activitatea solara, aceasta genereaza anomalii climatice, fenomene
$idrologice si geomorfologice e"treme, dereglari functionale in activitatea
organismelor, adica este perturbata ritmicitatea sezoniera care astfel nu se mai repeat
de la un an la altul.
- Ciclicitatea geografica- se manifesta prin fenomene repetitive persistente,
relative inegale ca durata, separate prin perioade lungi de acalmie (pauza!
'":ciclurile orogenetice, climatice (alternanta fazelor glaciare si interglaciare!
:* Diferentierea si individualizarea teritoriala:
- combinarile dintre componente se produc neuniform de la un teritoriu la altul rezultand o serie
de unitati teritoriale, specifice, relative stabile!
- dupa nr componentelor care participa pot fi delimitate: teritorii omogene, eterogene, simple etc.
;* %simetria si simetria:
- se manifesta la toate nivelele de organizare din I.3.S!
- ca si e"emple de simetrii: - repartitia inegala a uscatului si a apei!
- contributia inegala a uscatului si a apei in emisfera Hordica!
- asimetria polara ( in )urul polului H- =c.%rctic, polul S- %ntarctica
(%ntartida- (cca../ mil.;m
/

- ca si e"emple de simetrii: - simetria sferica!

- simetria bilaterala la nivelul vailor si interfluviilor!
- simetria conica!
- simetrii compuse ( spirala, radiara, stelara!
Curs =
ENERGIA SI INFORMATIA IN I.T.S:
I. Energia in I.T.S:
In sens general, energia reprezinta capacitatea unui s<stem fizic de a efectua lucrul mec$anic
atunci cand sufera o transformare de la o stare la alta. 'a este o masura comuna a diferitelor
forme de miscare a materiei.
Studiul energiilor in cadrul I.3.S implica A aspecte importante:
Cunoasterea legilor si principiilor care definesc starile si transformarile energiilor!
Cunoasterea surselor de energii care intretin viata si dinamica I.3.S!
Cunoasterea modalitatilor de structurare si diversificare energetica in I.3.S!
%.0intre principiile fundamentale ale termodinamicii mentionam:
- $rinci%iu conser)arii "asei si energiior:
- afirma ca material si energiile nu pot fi create, nici distruse ci doar transformate dintr-o forma in
alta.
- el ne indica faptul ca diversitatea materiala de la nivelul I.3.S reprezinta o e"presie a
diferentierii starii energiei si in acelasi timp o consecinta a conversiilor energetice!
'": energia calorica rezulta energia mecanica!
4 $rinci%iu entro%iei:
-egea cresterii entropiei afirma ca procesele ireversibile in sisteme izolatesunt insotite
intotdeauna de cresterea entropiei.
'ntropia se refera la energia degradata care nu mai poate fi convertita integral in energia din care
a provenit.
'ste o functie a distributiei energiilor disponibile din s<stem . %ltfel spus, cresterea entropiei este
o masura a descresterii energiilor disponibile, fiind ec$ivalata cu dezordinea.
#rincipala semnificatie a entropiei este aceea ca indica directia spre care evolueaza sistemele
isolate, adica spre starea de ec$ilibru termodinamic, fapt care presupune o omogenizare
structurala si conduce la disparitia sistemului.
-a nivelul I.3.S si al subsistemelor sale e"ista o serie de mecanisme antientropice, prin care 2se
importa 2 negentropie (energie utila si 2se e"porta4 entropie, in e"terior, fapt care confera
posibilitatea dar si necesitatea functionarii sistemelor desc$ise, departe de starea de ec$ilibru
termodinamic.
Sursele de energie in I*T*S:
%* Sursele interne:
1. Gra)itatia terestra:
S-a constituit simultan cu procesul de condensare si aglomerare a materiei. 'ste principala forta
de ordine de pe 3erra, impunand :
-autoorganizarea materiei respective structurarea zonar concentric ape invelisuri!
-edificarea formei #amantului ( de geoid rezultata din interactiunea fortei de gravitatie, cu forta
centrifuga impusa de miscarea de rotatie!
-directioneaza vertical descendent, flu"urile materiale de la nivelul scoartei terestre, fapt care se
reflecta intr-o serie de procese geomorfologice, $idrologice, edifice (eroziunea, transportul
materialelor, sedimentarea, prabusirile, scurgerea apei la nivelul raurilor, procese de infiltrarea
apei.
Interactiunea continua dintre gravitatia terestra si atractia gravitationala a -unii si Soarelui
determina formarea mareelor.
&al. F.G.: - se impugn a fi mentionate urmatoarele aspecte:
-F.G. scade de la suprafata terestra spre e"terior si creste spre interiorul 3errei pana la nucleu,
dupa care scade din nou, brusc, a)ungand la valoarea 9 in centrul 3errei.
-la nivelul scoartei terestre, acceleratia gravitationala este ma"ima la poli ( 6,5A m@s si minim la
'cuator ( 6,G5 m@s, datorita intensificarii fortei centrifuge pe aceasta directie.
2. Energia ter"ica !in interioru Terrei - geoter"ica.:
'nergia geotermica provine in principal de la procesul de dezintegrare a substantei radioactive
din scoarta la care se adauga caldura relicta din perioada protoplanetara, energia eliberata de
presiunea litostatica, energia rezultata din reactii geoc$imice si energia de cristalizare a
mineralelor.
#rin observatiile directe si indirecte ( mas.ale temperaturii lavelor, izvoarelor fierbinti, vaporilor
s-a constatat ca sub limita stratului cu temperature constante, temperature creste cu adancimea.
Cresterea temperaturii in interiorul 3errei pt.fiecare suta de metri poarta numele de gradient
geotermic.
0istanta verticala necesara pt.cresterea temperaturii cu .
o
C se numeste treapta geometrica.
&aloarea ei reala depinde de conductibilitatea calorica a rocilor, de apropierea sau departarea de
focarele vulcanice, variind in limite foarte largi(.,8m-.59m
*arimea medie a treptei geotermice s-a stabilit< la AA m, iar valoarea medie a gradientului la
A
o
C. Calculele geofizice arata ca elementele radioactive sunt prezente in scoarta mai ales intre 89-
59 ;m adancime a.i. aceasta crestere a temperature cu adancimea este valabila pt.scoarta terestra.
#t.procesele din I.3.S, importanta este energia calorica care se transmite inspre suprafata 3errei in
unitatea de timp si pe unitatea de sectiune transversala si care poarta numele de flu0 termic ( $eat
flo1 C >F ! valoarea lui normala este de .,/-.,8miu cal@cm
/
@s! este apro"imatv egal in domeniul
oceanic si continental, valoarea lui total ape . an fiind .9
/5
ergi.
-* Sursele e$terne:
Energia soara: este principala sursa de energie din invelis.
'ste compusa din:
- radiatie elmagnetica ( termica !
- radiatie corpusculara E sub forma de ioni, protoni, neutroni, cu o pondere
energetica mai redusa!
3erra primeste doar a doua miliarda parte din energia emisa de Soare care ec$ivaleaza cu
.,AO.9
/+
cal@an. Intensitatea si structura flu"ului radiativ se modifica semnificativ la trecerea prin
atmosfera si ca urmare a transformarilor care apar prin contact cu suprafata terestra. *odul in
care este distribuita si utilizata cantitatea totala de /89 ;cal.acumulata in timp de . an pe o
suprafata de .cm
/
, la limita superioara a atmosferei, se regaseste in modelul bilantului
energetic,constructia de (uda;o in .6GG: A8;cal, (.+I sunt absorbite in atmosfera! ..9;cal.
(++I sunt absorbite de suprafata terestra prin radiatie directa si difuza! .98 ;cal. (+/I sunt
pierdute in spatial cosmic prin radiatia reflectata.
0in cele ..9;cal. #rimate de suprafata terrei, 89;cal. Se pierd prin radiatie terestra, +:;cal. Sunt
consummate pt.evaporarea apei, iar .+;cal. Sunt cedate atmosferei prin miscarea turbulenta ( pe
verticala a aerului.
0upa C.Simoi, energia solara absorbita de suprafata terestra se distribuie pe A componente:
- energia absorbita pt.incalzire ( pt.ridicarea temperaturii solului, aerului, apei !
- energia absorbita pt.sc$imbari de stare ( topirea zapezilor, condensare,
evaporare, sublimare!
- energia absorbita in forma c$imica care se produce in subst.vie, fara sc$imbare
de temperature dar cu sc$imbari ale structurii subst.absorbite!
0istributia neuniforma in spatiu sit imp a acestor energii si tendinta spre ec$ilibrul termic
reprezinta motorul intregii dinamici din I.3.S,materializata prin intermediul circuitelor de transfer
ale subst.,en., si info.
II. Infor"atia in I.T.S:
Informatia trebuie considerate ca fiind al A lea aspect al materiei. Conotatia depinde de cadrul
conceptual al abordarii. %stfel, in conte"tual teoriei matematice a informatiei, ea este apreciata ca
o cantitate masurabila a carei valori nu trebuie sa depinda de natura informatiilor asa cum
temperature nu depinde de natura corpului.
3eoria generala a informatiilor este mult mai cuprinzatoare iar o serie de personalitati precum
Llaus, Neman, &.Sa$leanu resping pretentia de a limita notiunea de informatie la intelesul
prezentat mai sus, acordandu-i sensuri mult mai vaste.
%stfel, Neman considera informatia ca o masura a gradului de organizare si ordonare din s<stem.
In consonanta cu ideile lui 7iener.
0an #etrea vede in informatie modul in care este organizata substanta si energia intr-o anumita
structura.
Hovi; spune ca informatia este coordonarea reflectarii sau reflectarea ordonata. #rin reflectare se
intelege capacitatea structuri de a inregistra, pastra si transmite influente e"ercitate de actiunile
altor sisteme.
#rin e"trapolare putem considera informatiile geografice din cadrul I.3.S ca o ordonare a
reflectarii din cadrul ei. %ceasta idPe este mai adecvata deoarece celelalte p.d.v. presupun
ec$ivalenta intre informatiile si negentropie dar informatiile nu se supun legilor fizice, iar
utilizarea ei pt.a micsora entropia nu este pur si simplu o transformare in negentropie potentiala.
Informatia se obtine cu pretul unei negentropii, iar in aceste conditii avem de-a face cu o analogie
intre cele / concepte.
In structurarea ierar$ica a informatiilor pot fi identificate A nivele informationale:
-nivelul informatiei ontologice!
-nivelul informatiei gnoseologice!
-nivelul informatiei pra"iologice!
Ni)eu infor"atiei ontoogice: - geoinformatia poate fi considerate ca informatie de
programare potentiala. 'a constituie baza de organizare pt.structurile materiale. %re rolul de a
conferi energiei marime si sens determinand astfel starea, forma, dimensionarea, si ordonarea in
spatiu si timp a corpurilor materiale. Informatia ontological e"ista la toate nivelele de organizare
a materiei si se propaga printr-o mare varietate de semnale.
Semnalul este o manifestare energetica, purtatoare de semnificatie despre starea materiei.
=data emise acestea au capacitatea de a se propaga in mediu pe diverse cai:
-radianta C prin fl.elmag. calorice!mecanica! senzoriala! metabolica! formala!
'volutia I.3.S este legata in mod essential nu atat de acumularea de energie cat mai ales de
acumularea de informatiilor. %stfel, s-a pornit de la stadii primitive de ordine spontana in curs de
formare, cum sunt cele din perioada protoplanetara, iar prin acumularea de noi constituienti si
proprietatile respective prin combinarea acestora s-a a)uns la diferentieri teritoriale comple"e de
genul peisa)elor naturale, antropizate sau antropice.
Autoorgani1area "ateriei : este un rezultat al modificarilor structurale ale subst.si en.care
presupune insa procese de sc$imbarea formei subst.sau variatii ale campurilor energetice.
#rin structurarea a ceea ce este informatie, aceasta devine la un anumit moment informat.
Structura nu reprezinta altceva decat informatia legata in configuratii specifice cu subst.si en.,
pt.ca ea sa capete identitate este necesar ca semnalele care definesc starile caracteristice sa
depaseasca anumite valori critice cu valori de prag. In aceste conditii ele asociaza valoarea de
semnificatie si de selectie la care se initiaza anumite procese.
Semnalul devine informative cand sistemul receptor reactioneaza prin a)ustari de subst.si energi!
de e"emplu, in cazul rocilor solubile, favorizeaza dezvoltarea reliefului carstic dar semnalele
2comanda4 pt. carstificare sunt: cantitati de apa, temperature acesteia si cantitati de dio"id de
carbon dizolvata.
Informatia ontological se poate diferentia in:
- informatie stocata!
- informatie circulanta!
Infor"atiie stocate: sunt refectari ale conditiilor e"terioare care actioneaza la nivelul intrarilor
in sistemul geograp$ic,ca si e". de structuri purtatoare de informatie stocata amintim:
-elemente de stratigrafie!
-suprafata de modelare policlica!
-paleovaile!paleosolurile!
-terasele!
-siturile ar$eologice!
Informatia stocata introduce un avanta) selective care orienteaza procesele si fenomenele!de e".in
cazul morfologiei minore sau micromorfologiei pe un versant care directioneaza organizarea
retelei $idrografice.
Infor"atia circuanta : este specifica proceselor si fenomenelor care inregistreaza redefinirea
rapida a structurilor informationale!
'": sc$imburile de aer, curgerea raurilor, fenomenul de flu" radiativ $idric.
0iferenta dintre informatia stocata si informatia circulanta presupune o analiza a acestora din
perspective categoriei de spatiu si timp!
0e e".la scurgerea timpului lung, pe spatii mari, informatia stocata devine circulanta.
Informatia circulanta devine statica la scara timpului scurt. %vand in vedere functiile pe care le
detine, informatia ontological poate primi valoare de geocod care directioneaza formarea si
evolutia structurilor geografice.
'".de geocoduri:
-geocoduri morfopetrografice si morfostructurale care stau la baza tipurilor de forme de relief de
eroziune selective si a tipurilor de retele $idrografice.
Geoinfor"atia gnoseoogica: se refera la notiunile, conceptele, legile, principiile si teoriile
utilizate de stiinta geografica. ,nele din aceste informatii sunt preluate din alte domenii, fiind
e"primate prin valori ale parametrilor care se refera la masa, en., intensitate, coordonate spatiale,
avand calitatea de descriptori pt.o serie de procese si fenomene.
Geoinfor"atia %ra3ioogica:
Cuantificarea datelor si interpretarea lor au condus la elaborarea unor modele de cunoastere cu o
evidenta importanta practica prin formularea prognozelor si adoptarea deciziilor. In aceste
conditii informatia gnoseologica capata functia de informatia pra"iologica.
Curs nr.>
A. #INAMICA IN I.T.S:
#ina"ica geografica este acea forma specifica de miscare, rezultata prin integrarea unor
tipuri distincte de manifestari dinamice intr-un intreg. 'a se caracterizeaza printr-o transformare
ascendenta, de la simplu la comple", implicand astfel o comple"itate mereu crescanda a
structurilor si formelor de miscare de la nivelul subsistemelor din I.3.S.
In acelasi timp insa, miscarea geografica implica si transformarea regresiva ( involutia , situatie
care poate conduce la degradarea, descompunerea unor componente din cadrul invelisului.
Sistematizarea formelor de miscare are la baza mai multe criterii printer care:
-diferentierea geocomponentala in functie de care se disting miscari ale componentelor abiotice,
miscari biotice, miscari antropice.
%lte criterii: semnificatia evolutiva! diferentierea dinamica! diferentierea cauzala! diferentierea
scalara!
#ina"ica su6stratuui - #ina"ica scoartei terestre .:
-itosfera este fragmentata intr-o serie de blocuri cu aspect de calote semisferice care 2se afunda4
in astenosfere pana cand isi gasesc un ec$ilibru izostati, denumite placi tectonice
-a nivelul Globului e"ista : placi ma)ore! G placii medii:
-placa euroasiatica!
-placa indoaustraliana!
-placa %ntarctica!
-placa %mericana!
-placa %fricana!
-placa pacifica!
- si foarte multe microplaci!
#ina"ica %acior are la baza formarea la nivelul astenosferei a unor curenti magnetici,
datorita diferentelor de temperature si presiune e"istente intre partea inferioara si superioara a
astenosferei. Curentii magnetici alaturati formeaza cellule de convectie la care se disting A
categorii de ramuri:
ascendente!
descendente!
orizontale!
Nonele cele mai active sub aspectul formelor de miscare sunt marginile de placi care pot fi
convergente, divergente sau de tipul faliilor transformate.
#rincipalele categorii de miscari pe care le realizeaza scoarta terestra pot fi cuprinse in / mari
categorii:
.. *iscarile orogenetice!
/. *iscarile epirogenetice!
Miscarie orogenetice : trebuiesc intelese ca fiind un comple" de miscari care se produc in
geosinclinare ( depresiuni tectonice alungite, situate la marginea continentelor si a arcurilor
insulare si determina metamorfozarea, cutarea si inaltarea, sedimentelor din aceste areale.
In cadrul lor pot fi differentiate mai multe categorii de miscari:
-miscari orizontale sau tangentiale!
-miscari de cutare propriu-zise, care impugn deformatii plicative de tipul cutelor!
-miscari dis)unctive ( pe verticala care conduc la formarea $orsturilor ( portiuni mai inalte si
grabenelor ( portiuni mai )oase din scoarta terestra .
Miscarie e%irogenetice: - sunt miscari lente pe verticala, ale scoartei terestre.
0intre cauzele epirogenezelor, cea mai frecventa este rea)ustarea izostatica sau reec$ilibrarea
izostatica care se realizeaza la discontinuitatea *=>=.
'pirogenezele pot fi positive, acestea conducand la fenomene de regresiune marina, dar pot fi si
negative, situatie in care determina transgresiuni marine ( inaintarea marii inspre uscat .
2. #INAMICA RELIEFULUI:
Se impune a fi analizata la nivel procesual si cinematic. #rocesele geomorfologice e"prima
modul de manifestare al agentilor de modelare. 'le se realizeaza printr-o serie de mecanisme care
impugn natura genetica si fizionomia suprafetei terestre.
#roceselor endogene si efectele lor morfologice conlucreaza cu procesele e"ogene care
actioneaza in epigeomorfosfera. %cestea din urma se subdivide in / mari categorii:
- .. #rocese simple sau elementare care cuprind un ansamblu de actiuni fizice,
c$imice si mecanice care efectueaza partea superioara a litosferei prin meteorizatie si
deplasarile in masa ( alunecarii de teren, procese de teren etc.
- /. #rocese comple"es au geomorfologice propriu-zise care implica triada
morfo-genetica:eroziune, transport, acumulare.
'roziunea, in sensul restrans al cuvantului, se refera la distrugerea mecanica a rocilor si
deplasarea materialului din locul respectiv. 0upa natura si dinamica si natura agentului ea
imbraca forme specifice:
-eroziune normala ( eroziunea apelor curgatoare !
-abraziune marina!
-e"aratia ( eroziunea glaciara !
-coraziunea ( actiunea de eroziune facuta de vant !
0upa modul de organizare si de lucru in plan, eroziunea poate fi in suprafata si eroziune laterala.
3ransportul se efectueaza gravitational sau prin intermediul unui mediu ( apa .
%cumularea asigura formarea structurilor geomorfologice accumulative care imbraca diverse
forme ca: aluviuni! conuri de di)ectie! depozite eoliene! morenele ( materialele transportate si
depuse de g$etari ! sedimente marine! sedimente lacustre.
$. CINEMATICA RELIEFULUI :
0upa 0evdariani care a introdus conceptul, cinematica se ocupa cu studiul miscarilor si al
modificarilor reliefului, independent de cauzele care stau la baza deplasarii acestora.
#ornind de la elemente geometrice ( linii, suprafete, ung$iuri si prin analiza relatiilor dintre
acestea, se pot determina c$iar si conditii si moduri specifice de geneza si se pot stabili stari
dinamice sau de ec$ilibru ale diferitelor forme de relief.
3ransformarile geomorfice au in vedere nu numai modificarile de dimensiune ci si sc$imbari in
ceea ce privestepozitia in spatiu si viteza deplasarii.
#t.o astfel de abordare este necesara o sistematizare a suprafetelor geomorfologice pe principiul
pozitiei planurilor in raport cu forta de gravitatie si apoi trebuiesc analizate miscarile acestora.
#rincipalele metode de analiza cinematica a geomorfostructurilor sunt:
- metoda analizei miscarii particulelor care alcatuiesc forma de relief!
- metoda analizei deplasarii punctelor din cadrul formelor de relief! poate fi
utilizata in cazul deplasarilor in masa, in cazul ravenelor, torentilor, albiilor de rau!
- metoda analizei deplasarii respective deformarii partilor componente ale
formelor de relief! se bazeaza pe faptul ca relieful este in general compus si el poate fi
desfacut in corpuri geometrice mai simple care se pot descompune in elemente
geometrice!
3ipurile principale de miscare in cazul formelor de relief:
1. #e%asarea %rin transatie:
-se realizeaza prin intermediul particulelor componente si este asigurata de o forta e"terna!
-forta imprimata unei particule este transmisa de aceasta particulele alaturate si asa mai
departe pana la sc$imbarea pozitiva intregii forme!
-miscarea punctului de cea mai mare mobilitate imprima traiectoria formei, viteza de
deplasare impune forma traiectoriei, iar acceleratia determina sensul simetriei!
-in cazul valorilor constante a orientarii vectoruluide deplasare, migratia va fi rectilinie, iar in
cazul unor valori variabile migratia devine curbilinie!
-formele de relief pot efectua o miscare de transversabila atunci cand migreaza in sensul
curentului material! (cazul micromorfologiei din albia minora-ostroave,dune ! translatia
poate fi si regresiva, spre amonte in cazul raurilor!
-de foarte multe ori miscarea de translatie se desface in / componente reciproc.
(cazul deplasarii materiale pe pla)a prin intermediul derivei de pla)a care rezulta din
combinarea )etului de resaca si a contracurentului de spalare !
2. #e%asarea %rin rotatie ( migratia cu punct de privotatie
-consta in deplasarea formei fata de un punct fi"!
-elementele formei descriu arcuri de cerc sau c$iar cercuri
( e": avansarea si formarea meandrelor! rotatia barcanelor !
&. #e%asarea %rin rotatie4transatie ;
+. Cresterea sau !escresterea unifor"a:
-presupune o marire sau o micsorare a dimensiunilor formelor de relief in raporturi constante!
-astfel, ele isi pastreaza configuratia geometrica nesc$imbata, indifferent de limite!
-este vorba de alometrie, care poate fi: pozitiva ( evolutia sa fie ascendenta sau negativa
( evolutie descendenta !
-cele mai bune e"emple se leaga de dezvoltarea bazinelor $idrografice si a partilor sale
componente ( dezvoltarea segmentului de rau in raport cu suprafata bazinului!dezvoltarea
conurilor aluviare in raport cu suprafata bazinului !
-proprietatea de crestere a formelor in limitele aceleasi configurati geometrice poarte denumirea
de capacitate geomorfologica;
0. Cresterea sau !escresterea neunifor"a:
- imbina deformarile uniforme cu sau fara deplasare, cu deformari care modifica simetria formei!
-de obicei, deformarea neuniforma modifica gradul de conve"itate sau concavitate al profilului
reliefului!
-acest aspect se e"prima cantitativ prin raportul dintre latimea si adancimea formei!
-cresterea neuniforma conduce la aparitia profilelor asimetrice!
-este cazul dunelor de nisip!
7. #efor"area %rin co"%resiune si !istensie :
- se observa in cazul proceselor de tasare impuse de acumularile de zapada!
-astfel iau nastere misele sau microdepresiunile nivale!
-deplasarea prin distensie se produce in cazul decomprimarilor care iau nastere dupa incetarea
actiunilor valurilor asupra falezelor!
Curs nr.1?
1. #INAMICA 5I#ROSFEREI:

#oate fi analizata la nivel de intreg, prin intermediul circuitului $idrologic sau la nivel de
componente.
&olumul de apa pe 3erra este de cca..,+ mld.;m
A
, repartizat astfel:
- 6:,8I - =ceanul #lanetar!
- .,GI - ape subterane!
- .,G+I - calote glaciare si g$etari montani!
- 9,9//I - permafrost ( g$eata subterana !
- 9,9.GI - lacuri!
- 9,99.I - umezeala solului!
- 9,9995I - mlastini!
- 9,999/I - rauri!
- 9,999.I - apa biologica!
- 9,99.I - apa din atmosfera!
3oate aceste forme de stocare sunt cuprinse intr-un s<stem functional la baza dinamicii caruia
stau: energia solara si gravitatia. Intreaga succesiune de faze pe care le parcurge apa, trecand prin
evaporarea de pe oceane, mari, continente si insule in atmosfera si apoi prin precipitare din nou
pe acestea, este cunoscuta sub numele de ciclu hidrologic.
In descrierea lui, punctual de pornire il reprezinta oceanul. 0e pe suprafata acestuia se evapora
annual si se antreneaza spre partile superioare ale atmosferei prin convectie termica, o cantitate
de cca.899 mii ;m
A
de apa. Cea mai mare parte ( +85 mii ;m
A
din aceasta cantitate se reantoarce
in ocean sub forma de precipitatii in urma condensarii vaporilor de apa, formandu-se astfel, un
circuit mic oc.-atm.-oc.
0e pe uscat se evapora annual cca.:8 mii ;m
A
de apa insa se reantorc sub forma de precipitatii
cca..99 de mii ;m
A
. Se poate vorbi astfel de un al doilea circuit mic cont.-atm.-cont. 0iferenta
dintre cantitatea de apa evaporate de pe uscat sic ea care a)unge la nivelul acesteia sub forma de
precipitatii provine din ocean, prin intermediul curentilor atmosferici.
0upa ce a)unge la suprafata solului, apa urmeaza cai diferite:
-o parte formeaza curgerea subterana, iar o alta parte se evapora de la nivelul solului, de pe obiect
sau este consumata de vegetatie formand evapotranspiratia .
#rimele doua forme de scurgere aduc apa la nivelul =c.#lanetar, inc$eind astfel circuitul
$idrologic global.
3inand cont de aceste aspecte se poate construe ecuatia circuitului universal,astfel pt.oceane:
N9EO9KQ!
-a nivel de continente:
NcEOc-Q rezulta N9KNcEO9KOc
N9Ecantitatea medie de apa care se evapora de pe ocean!
NcEcantitatea medie de apa care se evapora de pe continent!
O9Ecantitatea medie de precipitatii pe ocean!
OcEcantitatea medie de precipitatii pe uscat!
QEscurgerea medie asigurata de fluvii!
Importanta circuitului $idrologic ma)or si a circuitelor locale este multipla. In primul rand el
influenteaza distributia resurselor de apa, se implica in bugetul $idric propriu pt.fiecare regiune.
%ceasta poate 2imbraca4 A aspecte:
-ec$ilibru!
-surplus!
-deficit de apa!
'l se imprima practice in peisa)ul geograp$ical teritoriului. 3otodata circuitul $idrografic asigura
regenerarea resurselor de apa cu perioade de reannoire care variaza de la o forma de stocare la
alta:
-/899 ani pt.=c. #lanetar!
-.+99 ani C apa subterana!
-.9.999 ani C calotele glaciare!
-.:99 ani C g$etarii montani!
-.G ani C lacurile!
-.: zile C rauri!
- cateva ore C apa biologica!
Humeroasele forme de miscare a apei participa la modelarea reliefului. %sigura desfasurarea unor
procese biologice si climatice constituind in acelasi timp si o sursa inepuizabila de energie
pt.societate.
#rivit in ansamblu, acest circuit poate fi considerat un adevarat s<stem sanguine pt. I.3.S, prin
intermediul sau realizandu-se transferal diferitelor forme de subst.si energii de la o structura la
alta.
2. #INAMICA ATMOSFEREI:
Cauza principala a deplasarii aerului in troposfera o constituie distributia neuniforma in plan
orizontal al presiunii atmosferice la nivelul Globului.
Factorii principali care impugn aceasta repartitie neuniforma sunt: incalzirea diferita a suprafetei
terestre si insasi deplasarea maselor de aer. %stfel, in troposfera se formeaza areale de minima
presiune, cicloni si talveguri depresionare daca temperature este ridicata. Se formeaza anticicloni
si dorsale anticicloni ( areale de ma"ima presiune atmosferica , daca temperature este scazuta
sau miscarea pe verticala ale aerului sunt descendente.
Intotdeauna aerul se deplaseaza din zonele de ma"ima presiune inspre zonele de minima
presiune. %supra acestei deplasari mai actioneaza si alte forte care influenteaza caracteristicile
miscari ( forta Coriolis C de abatere, forta de frecare, forta centrifuga .
Forta Coriois este cea care determina abaterea maselor de aer aflate in miscare spre dreapta in
emisfera H sis pre stange in emisfera S. 'fectul acestei forte creste odata cu latitudinea si cu
viteza vantului.
Forta !e frecare se manifesta in apropierea suprafetei terestre pana la inaltimi de :99-699 m. ea
actioneaza contrar miscarii aerului si tinde sa-I reduca viteza contracarand partial si efectul fortei
Coriolis. &aloarea ei depinde de viteza vantului si de natura suprafetei terestre. %stfel, cu cat
viteza vantului este mai mare, frecarea este mai intensa, iar abaterea este mai mica. 0e asemenea,
cu cat relieful este mai accidentat cu atat valoarea este mai mare.
Forta centrifuga: daca aerul se deplaseaza pe traiectorii curbilinii, asupra lui actioneaza forta
centrifuga a carei valoare este data de raportul dintre patratul vitezei liniare si raza de curbura ( r
a traiectoriei particulei de aer. &aloarea ei este de .9 pana la .99 de ori mai mica decat valoarea
fortei de abatere.
In repartitia zonala, la nivelul Globului pot fi puse in evidenta mai multe zone ( brauri :
- talvegul ecuatorial sau zona nainimelor ecuatoriale!
- zonele de inalta presiune subtropicale, de natura dinamica!
-in emisfera Sudica, acest brau de presiune este dominat vara de / celule de presiune oceanice:
una deasupra #acificului de ', iar cealalta deasupra partii de ' a %tlanticului de H!
-in zonele temperate, pana in zonele subpolare se desfasoara braurile de presiune )oasa, a"ate pe
paralelele de :9
9
!
-zonele polare au centre permanente de inalta presiune atmosferica!
-aceste fasii de presiune se deplaseaza sezonier cu cateva grade de latitudine, in conformitate cu
repartitia caldurii pe 3erra!
-in emisfera Hordica, fata de aceasta sc$ema generala, apar o serie de sc$imbari, datorita marilor
intinderi de uscat ale 'urasiei si %merica de H!
-pe uscat se dezvolta in perioada de vara depresiuni barice, iar deasupra oceanelor sunt prezente
cele / celule ale zonei subtropicale care se e"tend foarte mult inspre H, avand o presiune ridicata!
( %nticiclonul %zorelor si %nticiclonul >a1aian !
-iarna situatia se inverseaza, deasupra uscatului se dezvolta anticicloni ( Canadian si Siberian ,
iar deasupra oceanului apar depresiuni barice ( depresiunea %leutina si depresiunea Islandeza !
In functie de aceasta distributie a presiuni atmosferice la suprafata 3errei se dezvolta un
s<stem de vanturi zonale:
4 ai1eee C sunt vanturi permanente care bat intre 8-./
9
si A9-+9
9
lat. H si lat.S dinspre zonele de
ma"ima presiune subtropicale inspre zona de minima presiune ecuatoriala!
0atorita fortei centrifuge si de in emisfera H bat dinspre H-' inspre S-& ( alizeul de H-' , iar
in emisfera S bat dinspre S-' inspre H-&!
4 )anturie !e )est C se manifesta intre A8 si :9
9
lat.H si S si bat dinspre centrele de presiune
inalta subtropicale spre zonele de minima presiune subpolare.
In emisfera H, initial, se deplaseaza pe directie S-&, H-' dupa care isi sc$imba directia pana
a)ung se bata de la & spre '.
In emisfera S, directia initiala este S-&, H-' dupa care a)ung pe directia &-'.
0atorita lipsei uscatului, deriva vanturilor de vest din emisfera S este mult mai accentuate.
Sub aspect climatic, in culoarele vanturilor de &, vremea este instabila, cu nebulozitate accentuate
si cu precipitatii bogate.
'le amplifica caracteristicile climatului litoral maritime, e"tinzandu-l inspre '.
4 )anturie %oare C sunt vanturi care bat din zona ma"ima polara inspre zonele de minima
presiune subpolara, intre :9-69
9
lat. H si S.
&. #INAMICA 2IOSFEREI:
Componenta vie a invelisului geograp$ic se caracterizeaza prin cea mai accentuate dinamica,
datorita comple"itatii sub aspect structural si functional.
'"ista mai multe forme ale dinamicii sale in care mai importante sunt:
- inmultirea indivizilor!
- dinamica populatiei!
- dinamica fiziologica ritmica!
- dinamica spatiala sub aspectul dispersiei populatiei!
- dinamica temporala a sistemelor biotice!
In"utirea : - este o caracteristica esentiala a lumii vii, care raspunde necesitatii de perpetuare a
speciilor.
-a cele mai multe organisme nu este pur si simplu o reproducere ci e vorba de o multiplicare
numerica si cantitativa.
'": o singura diatomice, in 5 zile poate genera prin divizare, o masa de subst.egala cu cea a
3errei. %cest process de inmultire este controlat de o serie de factori reglatori intre care se
remarca: concurenta intraspecifica! epuizarea $ranei! autoreglarea si alte modificari in
sens.restrictiv ai factorilor de mediu.
Dinamica populatiei:
#opulatia este definite ca fiind totalitatea indivizilor unei specii care ocupa un anumit teritoriu si
intre care se stabilesc relatii reciproce. 'a detine o serie de proprietati ce-I permit sa-si regleze
nr.de indivizi.
#t.descrierea populatiei se utilizeaza o serie de elemente caracteristice care precizeaza foarte
bine dinamica grupului:
efectivul C numarul total de indivizi de pe un teritoriu!
natalitatea C numarul de noi nascuti in cadrul unei populatii, pe o perioada de timp!
mortalitatea C numarul deceselor pe o perioada de timp!
ritmul de crestere C adaosul mediu intr-o unitate de timp!
cresterea sau declinul populatiei!
&iteza de crestere a unei populatii depinde de marimea potentialului biotic. %ceasta reflecta
ma"imul t$eoretic al descendentilor de la o perec$e intr-o perioada de timp.
In natura el nu se realizeaza niciodata in totalitate, marimea difera de la o specie la alta si se
compune ca o diferenta intre natalitate si mortalitate.
a. Ras%an!irea %o%uatiei:
4 %rocesu !e !is%ersie a populatiei unei specii se realizeaza in mai multe moduri si prin
diverse cai! mi)locul fr imprastiere pot fi active sau passive, in functie de modul in care
organismele participa la raspandirea lor, din locul in care au luat nastere.
.) autochoria C reprezinta un mod active de dispersie a organismelor, prin mecanismele si
adaptarile proprii. Se intalneste mai ales la animalele dotate cu mi)loace puternice de
locomotive, capabile sa invinga variatiile sezoniere ale climei. ,nele dintre ele se intinde
pe mai multe zone climatice prin: migratii periodice care se produc in fiecare an. '"ista si
plante autoc$ore care-si imprastie semintele prin azvarlire.
/) anemochoria C reprezinta un mod de raspandire a organismelor prin intermediul vantului,
present mai ales la plante. %stfel, vantul transporta sporii ciupercilor si a ferigilor precum
si o serie de fructe si seminte prevazute cu aparate plutitoare.
A hidrochoria C este diseminarea organismelor prin intermediul apei. #lantele $idrocore
prezinta dispozitive de plutire dar si adaptari care le feresc de putrezire. %stfel, samanta
de nufar este invelita in ceara, iar semintele de nuca de cocos pot pluti intacte pe mii de
;m. 0ispersia se realizeaza prin intermediul curentilor marini, raurilelor si fluviilor.
+ zoochoria C se refera laraspandirea plantelor prin intermediul animalelor. 'a este
conditionata de anumite elemente :
- adaptari ale plantelor zoocore pt.agatare!
- aspectul si calitatea unor fructe care atrag animalele!
#ina"ica fi1ioogica rit"ica:
Ritmurile naturale ale vietuitoarelor sunt de / tipuri:
- interne C daca sunt conditionate de activitatea organismului!
- e"terne C care sunt legate de modificarile ciclice ale elementelor naturale!
Ritmurile e"terne: - sunt conditionate in principal de miscarea de rotatie si de modificarea
cantitatilor de energie solara de la suprafata 3errei!
In cadrul lor se remarca:
/ rit"urie !iurne C care stau la baza capacitatii organismului de a simti timpul!
fotoperiodismul reprezinta reactia organismelor la modificarile sezoniere ale duratei zilei.
*anifestarea lui depinde de ritmul de alternare al perioadelor de lumina si intuneric sin u
de intensitatea luminii.
ritmurile flu0-reflu0 sunt specifice speciilor care traiesc in zonele litorale cu maree.
%stfel, manifestari de tipul inc$iderea sau desc$iderea frunzelor, strangerea sau
desc$iderea coc$iliei la stridii nu sunt altceva decat adaptari la flu" si reflu".
ritmurile anuale Ccele mai cunoscute in lumea vie. 3in in principal de reproducere, de
crestere, de migratii si de suportarea perioadelor nefavorabile dintr-un an. *ulte din
aceste ritmuri sunt de natura interna ( endogene numindu-se cicluri circanice. Sunt
differentiate dupa zonele si tipurile de clima. Cele mai multe situati de acest gen le ofera
clima temperate ( caderea frunzelor, $ibernarea, migratiile, naparlirea !