coala Naional de Studii Politice i Administrative

Facultatea de tiine Politice

Specializarea Sociologie

Influena violenei televizuale asupra

comportamentului adolescenilor

Coordonator tiinific:

Absolvent:

Conf. dr. Marius Pieleanu

Crciun Manuel

Bucureti
2010

CUPRINS
1

REZUMAT
CAPITOLUL 1: VIOLEN I AGRESIVITATE. CONSIDERAII GENERALE
1.1.

TIPOLOGIA VIOLENEI

1.2.

TEORII DESPRE VIOLEN I AGRESIVITATE

CAPITOLUL 2: VIOLENA TELEVIZUAL I EFECTELE EI

2.1.

FUNCIILE MASS-MEDIEI

2.2.

EFECTELE TELEVIZIUNII ASUPRA MINII UMANE

2.3.

EFECTELE VIOLENEI TELEVIZUALE I PRIMELE CERCETRI

N DOMENIU
2.4.

TELEVIZIUNEA: INFORMARE SAU MANIPULARE?

CAPITOLUL 3: TELEVIZIUNEA I VIOLENA N ROMNIA

3.1.

MONITORIZAREA

REGLEMENTAREA

VIOLENEI

TELEVIZUALE N ROMNIA
3.2.

CERCETARI I STUDII ROMNETI CU PRIVIRE LA VIOLENA

TELEVIZUAL
CAPITOLUL 4: METODOLOGIA CERCETRII
4.1.

MOTIVAIA ALEGERII TEMEI

4.2.

OBIECTIVELE CERCETRII

4.3.

UNIVERSUL CERCETRII

4.4.

UNITATEA DE ANALIZ I INREGISTRARE

4.5.

ELABORAREA IPOTEZELOR

4.6.

TIPUL DE CERCETARE

4.7.

OPERAIONALIZAREA CONCEPTELOR

4.8.

REZULTATELE CERCETRII

CONCLUZII FINALE
BIBLIOGRAFIE
ANEXA 1 GRILA DE INTERVIU
REZUMAT
2

n capitolul 1, intitulat Violenta i agresivitate. Consideraii generale se face o

trecere n revist a celor mai importante teorii despre cauzalitatea agresivitii la om. Sunt
enumerate principalele teorii ale modelelor sociocultural, psihosociologic i biologicetologic. De asemenea, capitolul mai cuprinde definiii i tipologii ale violenei.
Cel de-al doilea capitol cuprinde informaii privind funciile mass mediei, cteva
aspecte legate de efectele televiziunii asupra minii umane, cele mai importante cercetri n
domeniul violenei televizuale ce se manifesta asupra comportamentului copiilor i
adolescenilor.
n capitolul trei este descris activitatea Consiliului Naional al Audiovizualului
(CNA), instituia ce se ocup n Romnia cu monitorizarea i reglementarea violenei
televizuale, de asemenea sunt prezentate date din cele mai importante cercetri romneti
n domeniu.
Ultimul capitol cuprinde informaii despre cercetarea pe care am realizat-o i
concluziile acesteia. Metoda sociologic folosit a fost ancheta pe baz de interviu, ce a
fost aplicat adolescenilor cu vrst cuprins ntre 14 i 18 ani, fete i biei, provenind att
din mediul rural ct i din mediul urban. Obiectivele de la care am pornit au fost acelea de
a vedea dac efectele violenei televizuale se manifest n rndul adolescenilor inclui n
eantion i, de asemenea, ct de mare este ponderea emisiunilor cu coninut violent n
timpul vizionrii la televizor a acestora.
Rezultatele obinute au artat c unul dintre efectele violenei televizuale cel mai des
ntlnit n rndul adolescenilor inclui n eantion este cel de desensibilizare. De altfel,
tipul de programe pe care adolescenii le urmresc difer n primul rnd de mediul de
provenien, dar i de gen, bieii din mediul rural obinuiesc s urmreasc mai des
emisiuni ce conin violent, n special violen verbal.

CAPITOLUL 1: VIOLEN I AGRESIVITATE. CONSIDERAII

GENERALE
3

1.1. TIPOLOGIA VIOLENEI

Violena este o trstur ce domin oamenii, ntr-o msur mai mic sau mai mare, i
care ajunge n unele cazuri s le dirijeze aciunile ctre fapte reprobabile i condamnabile
din dorin de a ctiga putere, devenind un mijloc de rezolvare a conflictelor i urmrire al
intereselor. La baz dezvoltrii i evoluiei omenirii a fost ntotdeauna un rzboi, graniele
Europei de astzi au fost trasate n urma a dou Rzboaie Mondiale, iar cu siguran n
acest moment, undeva n lume, are loc un rzboi.
Filosofi, psihologi, cercettori, criminologi, sociologi, de-a lungul timpului, cu toii
au ncercat s afle rspunsul la ntrebrile: de ce omul este violent, care este natura
agresivitii sale umane? Primii care i-au pus problema existenei omului violent au fost
filosofii Thomas Hobbes i Jean-Jeaques Rousseau, nc din secolul al XVI-lea.
Thomas Hobbes susinea c omul este violent i animalic prin natura sa, el este mai
degrab o fiar dect o fiin raional, afectul i instinctele l domin i l determin s
vad n semenii si simple mijloace pentru atingerea scopurilor imediate sau de lung
durat, menite s-i asigure autoconservarea, bunstarea sau vanitatea 1. Filosoful englez
susinea c natura uman nu este sociabil deoarece indivizii devin dumani atunci cnd i
doresc acelai lucru, competiia fiind acerb, ei pornind de pe poziii egale, att n ceea ce
privete facultile trupului ct i facultile spiritului. Astfel c, egalitatea natural a
oamenilor face ca starea de natur s fie una de rzboi a tuturor mpotriva tuturor (bellum
omnius contra omnes)2. Hobbes explic modul n care a luat natere societatea prin
intermediul unui contract social, care l oblig pe om s renune la dreptul de a-i ucide
oricare dintre semenii si, acest drept fiind cedat unui suveran, care l va folosi n mod
legitim, numai atunci cnd cineva va nclca nelegerea i va pune n pericol legtura
civil i pe oricare dintre membrii comunitii.
Dou secole mai trziu, Jean-Jeaques Rousseau susinea c la nceput omul a fost
bun, fiind singur profita de darurile pe care natura i le oferea fr a se afla n conflict cu
nimeni. ns, o data cu apariia societii, omul a devenit ru, violent mpotriva semenilor

11

Balba, Corneliu; Ratulea, Daniela, Suveranitate si violenta la Hobbes si Foucoult, in Neculau, Adrian;
Ferreol, Gilles, Violenta. Aspecte psihosociale, ed. Polirom, Iasi, 2003, p. 19;
2

Ibidem, p.20

si. Rousseau susinea c tot ceea ce ne poate arta societatea uman este violena celor
puternici i oprimarea celor slbi.3
Dar s vedem ce este violena, cum a fost ea definit i care sunt diferenele dintre
noiunea de violen i cea de agresivitate. Termenul de violent provine din limba
latin, rdcina lui este vis, care nseamn fora i trimite la ideea de putere, de
dominaie, de utilizare a superioritii fizice asupra altcuiva. Noiunea de violen
presupune utilizarea forei i a constrngerii fizice, psihice sau morale asupra unei
persoane care nu dorete s fie tratat n acest mod. Eric Debarbieux definete violena
astfel: o dezorganizare brutal sau continu a unui sistem personal, colectiv sau social i
care se traduce printr-o pierdere a integritii, ce poate fi fizic, psihic sau material. 4 Y.
A. Michaud, specialist in problematica violenei colare, sustine c exist violen cnd
ntr-o situaie de interaciune, unul sau mai multi actori acioneaz de o manier direct sau
indirect, masat sau distribuit, aducnd prejudicii altora n grade variabile, fie n
integritatea lor fizic, fie in integritatea lor moral, fie in posesiunile lor, fie in participrile
lor simbolice i culturale.5
Cel de-al doilea concept luat n discuie, cel de agresivitate, provine din latinescul
agredire, ceea ce semnific a merge catre (ceva) cu un spirit belicos, cu tendina de a
ataca. Laplanche si Pontalis definesc termenul de agresivitate, in lucrarea Dictionarul de
psihanaliza(1994), drept o tendin sau ansamblu de tendine ce se actualizeaz n
conduite reale sau fantasmatice care intesc s fac ru altcuiva, s-l distrug, s-l
constrang, s-l umileasc etc.6. Cercetatorul John Dollard, cel ce a enunat teoria
frustrare-agresivitate, susine c agresivitatea este un act al crui scop este de a produce
un prejudiciu unui alt organism7. O alta definiie a agresivitii este dat de Robert A.
Baron i D. Richardson, care inteleg prin acest concept orice form de comportament
direct orientat pentru a rni sau insulta o alta fiin care este motivat s evite un astfel de

Balba, Corneliu; Ratulea, Daniela, Suveranitate si violenta la Hobbes si Foucoult, in Neculau, Adrian;
Ferreol, Gilles, Violenta. Aspecte psihosociale, p. 23
4

Salavastru, Dorina, Violenta in mediul scolar, in in Neculau, Adrian; Ferreol, Gilles, Violenta. Aspecte
psihosociale,ed. Polirom, Iasi, 2003, p. 119;
5

Ibidem;

Ibidem, p. 120;

Jderu, Gabriel, Comportamentul agresiv, in Chelcea, Septimiu, Psihosociologie. Teorii, Cercetari,

Aplicatii, editia a II-a, ed. Polirom, Iasi, 2008, p. 208;

comportament8. Definiia dat de sociologul romn Septimiu Chelcea este de asemenea

foarte interesant: agresivitatea este comportamentul verbal sau acional ofensiv care are
ca scop umilirea, vatmarea sau chiar suprimarea altor persoane, care sunt motivate s
evite acest comportament9.
De obicei un act violent implic i agresivitate, cele doua noiuni au elemente
commune, ins i diferite. Michel Floro ncearc s realizeze o diferen ntre agresiviate i
violen pornind de la trei criterii. Un prim criteriu este cel de ordin topologic, unde
agresivitatea este vazut ca fiind n primul rnd intern, pe cnd violena este n primul
rnd extern. Cel de-al doilea criteriu, cel funcional, se refer la faptul c agresivitatea ine
mai mult de gndire, de proiect, de analiz, pe cnd violena este de ordinul aciunii
noastre, o aciune adaptata obiectivului ce trebuie atins. innd cont de ultimul criteriu, cel
etic, cele dou concepte se difereniaz prin faptul c agresivitatea este acceptabil, ea
poate fi inteleasa ca o potenialitate ce i permite individului s nfrunte problemele, pe
cnd violena este vazuta ca inacceptabil, deoarece este o aciune producatoare de durere,
de suferina.10
Violena inlude numeroase acte, fapte, comportamente, aciuni, diferite att n ceea
ce privete intensitatea i gravitatea ct i n ceea ce privete natura acestora, tocmai de
aceea autorii din domeniu au ncercat s gseasc criterii de clasificare a violenei.
Jean-Claude Chesnais, autorul Istoriei violenei n Occident de la 1880 pn n
zilele noastre, stabilete doua tipuri de violen, n funcie de modul n care aceasta este
realizat, de numrul persoanelor ce iau parte la actul violent. Primul tip despre care
vorbete Chesnais este violena individual, ce se imparte n violen criminal i violen
non-criminal. Violena criminal este cea mai grav forma ntrucat lezeaz integritatea,
viaa, demnitatea i libertatea individului; ea poate fi de mai multe tipuri: mortal (se
soldeaz cu decesul victimei prin omor, asasinat, otravire etc.); corporal (prin lovituri,
rniri, vtmri corporale) sau sexual (violul). Violena individual non-criminal poate fi
ntmpltoare, aici pot fi incluse accidente de circulaie i cele de munca sau suicidar
(ndreptat asupra propriului corp, individul avnd dubla calitate: autor i victim). Cel deal doilea tip de violen propus de demograful francez este violena colectiv. Aceasta se
mparte n trei categorii: a) violena cetenilor mpotriva puterii (greve, demonstraii,
8

Ibidem;

Ibidem, p. 209;

10

Salavastru, Dorina, Violenta in mediul scolar, in in Neculau, Adrian; Ferreol, Gilles, Violenta. Aspecte
psihosociale;

revoluii); b) violena puterii mpotriva cetenilor (terorismul de stat, totalitarismul); c)

violena proxist (razboiul).11
O alt clasificare a violentei a fost propus de Daniel weltzer-Lank, acesta ia n
considerare aspecte fizice, psihologice, verbale, sexuale i economice. Primul tip, violena
fizic, implic toate atingerile fizice aduse corpului unei alte persoane de o mai mare sau
mai mic gravitate, de exemplu, de la un simplu tras de pr pan la lovituri corporale sau
tieturi cu obiecte ascuite. Cel de-al doilea tip, violena psihologic, include toate aciunile
care ating sau ncearca s ating integritatea psihica sau mental a unei persoane. Violena
verbala se manifest prin urmatoarele aciuni: un debit verbal excesiv, critici i reprouri
frecvente nemotivate la adresa ideilor altor persoane, schimbarea frecvent i conditionat
a subiectului de conversaie sau prin ncercarea de a schimba la o persoan sistemul de
valori i credine personale. Un alt tip, violena economic se manifest prin controlul
financiar pe care un individ l manifesta asupra altuia sau prin obligarea la diverse munci
sau ceretorie a altor persoane. Violena sexual include orice act sexual, tentativ de a
avea act sexual, comentarii sau avansuri sexuale ndreptate contra sexualitatii unei
persoane prin utilizarea forei i constrngerii independent de relaia victimei cu agresorul
i n orice context. Violena simbolica este manifestat sub forma unor ndemnuri, aluzii
sau semnale prin care se ncearc manipularea fizic sau moral a unor persoane de ctre
alte persoane. Ultimul tip de violen propus de ctre Daniel Weltzer-Lank, violena
criminal, include toate aceste acte de violen interzise de lege i care sunt pedepsite, dar
i expunerea deliberat a unor persoane la un pericol grav i iminent.12
1.2. TEORII DESPRE VIOLEN I AGRESIVITATE
De-a lungul timpului, un numr semnificativ de cercettori, din diferite domenii,
precum Konrad Lorenz, Cesare Lombroso, Albert Bandura, John Dollard i alii, au
ncercat s stabileasc, n cadrul cercetrilor ntreprinse de ei, care este cauza agresivitii
umane. Astfel, s-au formulat diverse explicaii, ce au fost clasificate n funcie de
domeniile care au abordat problema agresivitii. Septimiu Chelcea propune clasificarea

11

Banciu, Dan, Violena i Criminalitate, 2008, curs nepublicat, Facultatea de Sociologie si Asistenta
Sociala, Universitatea Bucuresti;
12

Ibidem;

teoriilor explicative ale agresivitii n funcie de trei modele: modelul biologic-etologic;

modelul psihosociologic i modelul socio-culturologic.13
Teoriile cuprinse n modelul biologic-etologic, pronesc de la premisa c agresivitatea
uman are radacini biologice, omul posednd o serie de condiionri comportamentale spre
manifestri agresive foarte asemntoare cu cele ce se regsesc la animale.
Teoria privind explicaia etologica a agresivitii a fost formulat de catre Konrad
Lorenz, pornind de la ideea originii animale a omului. Acesta face diferena dintre
agresivitatea intraspecific i cea interspecific, susinnd c n cazul omului exist un
instinct al luptei ce poate fi fcut rspunzator de apariia comportamentului agresiv.
Lorenz susine c agresivitatea este determinat de o serie de stimuli declan atori,
anihilarea acestor stimuli nu implic eliminarea comportamentelor pe care le declaneaz,
deoarece respectivul tip de comportament are o natura instinctual, organismul orientnduse n cutarea acestor stimuli.14
Un alt etolog, adept al modelului biologic-etologic, este Desmond Morris. Acesta
susine c lupta dintre animale poate fi justificat prin doua motive: n primul rnd
stabilirea dominaiei n cadrul unei ierarhii sociale i n al doilea rnd pstrarea controlului
asupra unui anumit teritoriu de unde se poate asigura hrana necesar supravieuirii speciei.
Morris compar oamenii cu primatele, specie de animale ce au o ierarhie social foarte
bine structurat, n cazul omului aceast ierarhie fiind modificat pe parcursul evoluiei
filogenetice, modificare ce a fost determinat de nevoia de cooperare n cazul vantorii i
de stabilire pe un teritoriu fix. Un alt factor de difereniere dintre primate i oameni este
dependena prelungit faa de tineret, ceea ce a contribuit la organizarea social n
familii, fiecrui mascul revenindu-i responsabilitatea de cap al unei familii i, implicit,
rolul de aprator al unui teritoriu propriu n cadrul unei comuniti. Astfel, la oameni se
adaug o a treia forma de agresivitate, cea care are ca scop aprarea teritoriului familiei.
Teritorialitatea i nevoia de ierarhie social acioneaza ca dou cauze supraindividuale ale
agresivitii.
Din cadrul modelului biologic-etologic face parte i explicaia psihanalitic
formulat de catre Sigmund Freud, n anul 1930. Ideea de baz de la care prone te Freud
este aceea a existenei unui instinct al morii. n concepia fondatorului psihanalizei, exist
dou pulsiuni instinctive nnscute ce se afl n contradicie: instinctul vieii (Eros) i
13

Jderu, Gabriel, Comportamentul agresiv, in Chelcea, Septimiu, Psihosociologie. Teorii, Cercetari,

Aplicatii, p. 211;
14

Ibidem , p. 212;

instinctul morii (Thanatos). Agresivitatea uman este declanat de thanatos, care

funcioneaz ca un instinct de autodistrugere a crui orientare este una exterioar, spre
ceilali. El se poate manifesta distructiv la adresa celorlali, gsindu-i exprimarea n
comportamente agresive, sau se poate exprima ntr-un plan deplaat, far s ia forma unor
acte antisociale.15
Explicaia sociobiologic a fost formulat de ctre iniiatorul domeniului
sociobiologiei, Edward O. Wilson. Acesta susine c nu conteaz att de mult caracterul
agresivitaii, dac este total nnascut sau parial ori total sau parial dobndit, deoarece este
cunoscut faptul c disponibilitatea pentru nvaarea unui anumit comportament este
condiionat genetic, fiind supusa unui proces de evoluie.
Un alt susintor al modelului biologic-etologic a fost italianul Cesare Lombroso, a
crui teorie se baz pe faptul c, n esena, caracteristicile fizice ale individului erau
indicatorii de baz ai degenerrii i inadaptrii. Lombroso a pornit de la ideea c
criminalitatea este un factor ereditar, iar criminalul nnscut poate fi identificat dupa
anumite defecte fizice, ce fac ca acesta s fie atavistic sau slbatic. Acele deformaii ale
fizionomiei pot indica personalitatea i caracterul individului prin anumite particulariti
ale fetei i ale trupului. Dac omul obinuit, prin natura sa, este fcut s evolueze,
criminalul involueaz. Lombroso identific cteva stigmate fizice prin care poate fi
identificat un criminal nnscut, i anume: asimetria feei, devieri n mrimea capului sau
a formei acestuia, defecte particulare ale ochilor, dentiie anormal, asimetria craniului i
altele. Din cercetrile sale asupra criminalitii feminine, medicul legist italian a ajuns la
concluzia c femeile artau foarte puine semne de degenerare, deoarece erau mai puin
evoluate dect brbaii, din cauza vieii inactive pe care o duceau, acestea fiind mult mai
copilroase i mai puin inteligente dect brbaii. De asemenea, femeile criminale
prezentau anumite anomalii precum asimetria craniului sau pilozitate excesiv16.
Cel de-al doilea model prin care se ncearc explicarea cauzalitii agresivitii
umane este modelul psihosociologic. Una dintre cele mai importante teorii este cea
enunat de ctre John I. Dollard i colaboratorii si, teoria frustrare-agresivitate, a crei
idee principal este aceea c agresivitatea este ntotdeauna o consecina a frustrrii, astfel
c, orice frustrare antreneaz o form de agresivitate. n lucrarea Frustration and
Aggression, frustrarea este definit ca o stare afectiv negativ provocat de privarea
individului de bunurile sau drepturile cuvenite, precum i de apariia neasteptat a unor
15

Ibidem, p. 215;

16

http://en.wikipedia.org/wiki/Cesare_Lombroso, accesat la data de 10.05.2010;

obstacole reale sau imaginare n calea atingerii scopurilor, aspiraiilor sau dorinelor 17.
Dei teoria a ntmpinat critici serioase, n special din partea lui Leonard Berkowitz care
consider c se exagereaz legatura dintre frustrare i agresivitate, un lucru rmne sigur:
faptul c frustrarea este una dintre cele mai importante surse ale agresivitii.
Ultimul model, cel socioculturalist, ncadreaz teoria nvarii sociale propus de
ctre Albert Bandura i colaboratorii si. Acetia au ntreprins o serie de experimente
pornind de la premisa c agresivitatea este rezultatul unui proces de nvaare social,
oamenii obinuiesc s dobndeasc astfel de comportamente prin observarea i imitarea
celor din jur. Cel mai cunoscut experiment este cel n care s-a ncercat studierea relaiei
dintre nvarea observaional i performant i a constat n urmtoarele situaii: unui
grup de copii mici li s-a prezentat un film n care un adult manifesta comportamente
agresive fat de o papu gonflabil. Condiiile experimentale au fost de trei feluri: n
prima condiie aprea un al doilea adult, la inceputul i la staritul filmului, care i ofer
celuilalt o bautur rcoritoare drept recompens; n a doua condiie, cel de-al doilea adult
care aprea l pedepsea pe primul, care se manifesta agresiv fa de papu , certndu-l i
plmuindu-l; n condiia experimental de control, adultul care se manifest agresiv nu a
mai fost nici pedepsit i nici recompensat. Urmtorul pas a fost introducerea copiilor ntr-o
camer unde se afla o papus gonflabil. Rezultatele obinute au fost urmtoarele: n
condiia expunerii la un model agresiv care a fost recompensat (butura racoritoare) i n
condiia experimental de control, copiii au imitat n mai mare msur aciunile agresive
ale adultului dect au facut-o copiii din grupul n care comportamentul agresiv al maturului
era pedepsit. ntrebarea care a aprut n urma acestui experiment a fost dac copiii din
condiia experimental cu pedeapsa au deprins invarea observaional. 18 Concluzia
final a fost aceea c gradul de nvtare observaional a fost mai mare n cazul copiilor
aflai n grupul n care adultul a fost pedepsit dect n celelalte doua grupuri.
Sorin Rdulescu i Dan Banciu trec n revista o serie de teorii ce evideniaz relaia
dintre criminalitate i unele procese i fenomene macrosociale. Una dintre aceste teorii
este cea a dezorganizrii sociale. Aceasta teorie este susinut n special de ctre sociologii
colii de la Chicago care ncearc s pun n eviden prin diferite ipoteze influena
dezorganizrii legate de ecologia urban asupra fenomenului de infracionalitate. n urma a
numeroase cercetri s-a ajuns la concluzia c metropola nu reprezint un sistem unitar, ci
17

Jderu, Gabriel, Comportamentul agresiv, in Chelcea, Septimiu, Psihosociologie. Teorii, Cercetari,

Aplicatii, p. 217;
18

Ibidem, p. 221-222;

10

este alcatuit dintr-o serie de arii, zone i subculturi specifice, fiecare avndu-i propriul
su model normativ19. Mai exact, n anumite zone dintr-un ora mare criminalitatea este
mai ridicat dect n alte zone aflate n centru. De obicei, aceste zone cu infracionalitate
ridicat sunt aflate la periferia oraului i sunt caracterizate prin srcie, o cota ridicat de
malnutriie, sntate precar i boli psihice, persoanele ce locuiesc aici au de obicei un
comportament imoral i ilegitim (alcoolism, consum de droguri, prostituie).
O alt teorie amintit de ctre cei doi autori este cea a anomiei sociale. Aceasta a fost
enunat de cunoscutul sociolog Emile Durkheim, care susinea c fenomenul de devian
are un caracter universal, el fiind prezent n orice societate. Delincvena, ca i crima, joac
un rol util i necesar n cadrul evoluiei unei societai, a moralei i a dreptului. Deci,
criminalul nu ar trebui considerat o fiina radical i nesociabil, un element parazitar,
ci din contr, el este un agent regulator al vieii sociale. 20 Durkheim introduce termenul
de anomie ce reprezint o stare obiectiv a mediului social n care triesc indivizii i
grupurile sociale, fiind caracterizat printr-o dereglare a normelor sociale, datorit unor
schimbri bruste, situaie concretizat n absena unor definiii precise a valorilor i a
scopurilor care orienteaz comportamentul indivizilor.21 Starea de anomie se afl la
originea creterii delictelor, crimelor i sinuciderilor, fiind o adevarat cauz a
delincvenei.

CAPITOLUL 2: VIOLENA TELEVIZUAL I EFECTELE EI

2.1. FUNCIILE MASS-MEDIEI
Am vzut n paginile anterioare c cercetatori din diverse domenii au enunat teorii
referitoare la cauzele ce-l determin pe om s devin violent, agresiv. Unii au susinut c
de vin ar fi rdcina biologic a individului (K. Lorenz), alii, ca mediul social (A.
Bandura), sau c toate actele de agresivitate izvorsc dintr-un instinct al morii pe care l
avem cu toii (S. Freud). ncepnd cu deceniul ase al secolului al XX-lea, cand a avut loc
19

Rdulescu, Sorin; Banciu, Dan, Sociologia crimei i criminalitii, ed. ansa, Bucuresti, 1996, p. 120;

20

Ibidem, p. 123;

21

Ibidem;

11

i o dezvoltare a televiziunii, cercettorii, n special cei americani au nceput s contureze

o nou teorie a cauzalitii violenei. Aceast teorie susine c vilena televiziual ar fi
unul dintre factorii ce contribuie la creterea violenei n cadrul unei societai, a
infracionalitii violente.
Mai ntai s vedem ns cum s-a dezvoltat televiziunea i care sunt funciile massmediei.
Este greu de stabilit cine este invetatorul televiziunii deoarece de-a lungul a zeci de
ani numeroi ingineri i cercettori i-au adus contribuia la ceea ce va fi denumit cea
mai mare invenie a secolului al XX-lea. Primele descoperiri n acest domeniu au fost
fcute de ctre europeni n anii 1930, astfel c, n 1936 Societatea Britanic de Televiziune
pornete difuzarea regulat a unor emisiuni televizate prin intermediul postului BBC. n
Statele Unite ale Americii prima transmisie televizat a avut loc n aprilie 1939, iar dup
cel de-al Doilea Rzboi Mondial televiziunea s-a dezvoltat rapid, statele europene
rmnnd n urm cu inovaiile din acest domeniu au preluat n mare msur modelul
american. Astfel, familia mass-media se mrete cu nca un membru.
P. F. Lazarsfeld i R. K. Merton stabilesc trei funcii principale ale mass-mediei.
Prima funcie este cea care ofer poziie (statut) social, mai exact, prin intermediul massmedia enumite probleme publice, persoane sau organizaii dobndesc un anumit statut, de
asemenea, li se confer prestigiu i le crete autoritatea. O a doua funcie este aceea de
impunere a normelor sociale: mijloacele de comunicare de mas pot initia aciuni sociale,
demascnd condiii care sunt n dezacord cu morala public [...] Mass-media particip la
regularizarea funcionrii societii i la ntrirea controlului social 22. Atunci cnd
oamenii vd c sunt condamnate public anumite acte deviante simt o mai mare nevoie de a
lua atitudine mpotriva acestor acte. Funcia anormal de narcotizare l face pe
telespectatorul expus la valul de informaii s adopte mai degrab o cunoatere pasiv
dect o participare activ la fenomenele care au loc n societate.
n opinia lui H. Lassewell funciile mass-media sunt urmtoarele: a) prezentarea
actualitii (culegerea i diseminarea de date referitoare la evenimentele sociale curente);
b) cristalizarea opiniilor (diversele grupuri sociale pot s-i formuleze punctul lor specific
de vedere); c) socializarea (prin mass-media copii i tinerii asimileaz anumite valori i
modele culturale, anumite norme de comportament i de gandire).23
22

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol. 2, ed. RAO, Bucuresti, 2007, p. 37;

23

Ibidem;

12

n lucrarea Introducere n sistemul mass-media, Mihai Coman afirm c rolul

mass-mediei este acela de a informa publicul, tocmai de aceea cea mai important funcie
este cea de informare, ce se refer la nevoia indivizilor i a grupurilor de a controla mediul
nconjurtor. Oamenii preiau de obicei din mass-media informaii ce le pot fi folositoare n
activitatea cotidian, precum: programul tv, anunurile despre starea vremii sau despre
trafic etc. O alt funcie este cea de interpretare, fiind foarte important decizia presei de a
face public sau de a ignora o anumit informaie. innd cont c pentru anumite
colectiviti cunoasterea lumii n care triesc depinde de informaiile din presa este
evident c alegerile i clasificrile oferite de mass-media configureaz imaginea social a
evenimentelor zilei, cu vrfurile i coborurile ei, cu prioriti i zone de dezinteres 24.
Funcia de legatur se refera la firele nevzute ce unesc milioanele de oameni ce consum
produsele mass-media, ei fiind expui acelorai mesaje ajung s mparteasc aceleai
valori i reprezentri culturale, s gndeasc prin prisma informaiilor pe care le primesc
i s posede cunotine asemanatoare.
O alt funcie a mass-mediei este cea de culturalizare. O dat cu apariia i
cresterea ponderii mass-media, o mare parte a activitilor de transmitere a valorilor i
modelelor culturale, de cunoatere i a comportamentului au fost preluate de mesajele
presei. n prezent, prin coninuturile distribuite de mass-media circul i se fixeaz
normele de comportament general acceptate, altfel spus, conveniile tacite ale unei
societi25. n societatea modern, pe masur ce timpul alocat muncii scade i creste
timpul alocat altor activiti de relaxare, foarte multi oameni aleg s-i umple acest timp
liber cu programe mass-media, tocmai de aceea aceasta are i funcia de divertisment,
fiind una dintre cele mai importante furnizoare de divertisment din societatea de astzi,
prin accesibilitatea i cantitatea mare de programe.
ns media nu are doar funcii i prti pozitive, ci are i cateva disfuncii pe care
Melvin L. DeFleur, le sesizeaz. Acestea sunt: stimularea delincvenei, contribuirea la
degradarea moral, contribuirea la adormirea contiinei politice, nbuirea preocuprilor
i capacitilor creatoare, coboar gusturile publicului. Charles R. Wright adaug nc
dou disfuncii ale mass-media: crearea i ntreinerea panicii i ntreinerea unei imagini
catrastofice asupra situaiei economice, sociale, politice. Tot despre disfunciile massmedia scrie i Kazuhiko goto, referitor la societatea japonez i la consecinele negative
asupra copiilor n urma expunerii ndelungate la televiziune: a) televizorul rpete copiilor
24

Coman, Mihai, Introducere in sistemul mass-media, ed. Polirom, Iasi, 1999, p. 77;

25

Ibidem, p. 88

13

un timp preios i indispensabil pe care ei l-ar putea consacra achiziionrii directe a

propriei experiene de via; b) cultura viitorilor aduli va fi afectat de faptul c
televiziunea are inevitabil tendina de a simplifica realitatea, orientdu-se spre divertisment
de cele mai multe ori; c) comunicarea televizual este de sens unic, ceea ce favorizeaz
pasivitatea individului su l priveaz de avantajele comunicrii interpersonale; d)
publicitatea trezete dorine i ateptri inutile, utopice, aspiraii nelegitime.26
2.2.

EFECTELE TELEVIZIUNII ASUPRA MINII UMANE

Foarte puine persoane realizeaz pericolul pe care l reprezint expunerea copiilor la

programe televizuale violente i care se gndesc la consecinele negative pe care le pot
avea acestea asupra dezvoltrii adolescenilor.
Cercettorii americani au nceput s i pun aceste probleme nca de la ptrunderea
televiziunii n societatea modern. Un numr semnificativ de cercettori din diferite
domenii (ex: McLuhan, H. Krugman, E. Peper, etc) au realizat studii i experimente,
ncepnd cu anii 1960, prin care ncercau s demonstreze influena nefast a televizorului
asupra creierului i gndirii umane. Despre aceste studii vorbete Virgiliu Gheorghe n
lucrarea Efectele televiziunii asupra minii umane i despre creterea copiilor n lumea de
azi (Ed. Prodromos, 2006, ediia 2).
H. Krudman a ncercat s dovedeasc prin cercetrile sale c vizionarea televizuala
amorete emisfera stng a creierului (cea care se ocup de organizarea, analiza i
judecata datelor primite) i las emisfera dreapt (cea care proceseaza informaiile
determinnd rspunsuri emoionale, n defavoarea celor raionale) s ndeplineasc toate
activitile cognitive. Consecina acestui lucru este aceea c unii oameni nu neleg ce vad
la televizor sau nu tiu s povesteasc ce au vzut atunci cnd sunt ntrebai. Acest fapt a
fost demonstrat i de ctre cercetatorul J. Jacoby, care a descoperit c 90% din 2700 de
indivizi testai au nteles greit ceea ce priviser la televizor cu cteva momente nainte.27
Autorii care au scris despre efectele vizionrii ndelungate la televizor au delimitat
aa numita generaie crescut cu televizorul (J. Jacoby) 28. Este vorba despre copiii care
au intrat n contact cu televizorul de la vrste foarte fragede, copii care au fost lsa i de
26

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol.2, partea a VIII-a;

27

Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra mintii umane si despre cresterea copiilor in lumea de azi,
editia 2, Ed. Prodromos, Bucuresti, 2006;
28

Apud Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol. 2, p. 401;

14

ctre parini s se uite la televizor cateva ore pe zi - pentru a-i ine ocupai - ncepnd de
la vrsta de 2, 3 ani. S-a stabilit c efectul de pasivitate asupra minii pe care l induce
viziunea la televizor a avut urmri n cazul acestor copii n ceea ce privete dezvoltarea
normal a creierului. Pe msur ce nainteaza n vrst se observa c aceti copii prezint
anumite dizabiliti intelectuale, n special referitor la activitatea colar. Ei i pierd
puterea de concentrare, neputnd fi capabili s urmreasc un discurs, de multe ori
intervenind plictiseal, mai ales atunci cand consider c nu este interesant ceea ce se
discut. De asemenea, copiii respectivi au probleme n formularea propriilor idei i n
soluionarea unor probleme destul de simple, fiind obinuii s primeasc rspunsurile
deja formulate de la televizor, lipsindu-le imaginaia creativ, memoria fiind de scurt
durat.
Efectele pe termen lung, pentru perioada adult n ceea ce i privete pe cei care au
petrecut prea mult timp n faa televizorului n perioada copilriei, ar fi incapacitatea de a
face fa susinerii unui interviu de angajare sau practicrii unei meserii ce necesit
abiliti de orator. De asemenea, nu vor putea fi capabili s-i argumenteze punctele de
vedere pentru a obine ceea ce-i doresc.29
Dac n Statele Unite ale Americii generaiile de copii crescui n faa televizorului
erau prezente nc din perioada anilor 60, n Romnia putem vorbi despre acest lucru dup
1992 cnd televiziunile private au nceput s-i fac apariia una dup alta. Consider c
adolescenii de astzi cu vrsta cuprins intre 14 i 18 ani sunt cei asupra crora se
manifest efectele vizionrii ndelungate la televizor. Dup prerea mea, concluziile pe
care le trage Virgiliu Gheorghe sunt foarte drastice: copiii din zilele noastre vor deveni
nite aduli a caror capacitate cerebral va fi insuficient dezvoltat, prezentnd anumite
dizabiliti intelectuale. Este adevrat ns, c aceti copii prezint dificulti n ceea ce
privete comunicarea propriilor idei i c, de multe ori pentru a realiza unele teme pentru
la coal, precum referate sau eseuri, apeleaz la calea cea mai uoar: internetul, n locul
bibliotecii.

2.3. EFECTELE VIOLENEI TELEVIZUALE I PRIMELE CERCETRI

N DOMENIU

Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minii umane i despre creterea copiilor n lumea de azi,
editia 2;
29

15

n cea de-a doua jumtate a secolului al XX-lea Statele Unite ale Americii nu s-au
remarcat doar prin prosperitate economic i inovaie tehnologic, ci i prin creterea
infracionalitii, tocmai de aceea primele cercetri care s-au fcut pe tema violenei
mediatice i a impactului acesteia asupra copiilor i adolescenilor au fost n aceast ara.
Pionier al cerctorilor din acest domeniu este considerat a fi profesorul american
George Gerbner, de la Universitatea din Pennsylvania. Acesta susinea c actualitatea
studierii acestei problematici provine din nelinitea provocat de incidena violenei i a
terorii mediatice asupra vieii publice, a copiilor i a tineretului, a delincvenei i a
controlului social, c urmare a producerii n serie i a etalrii n mass-media, ndeosebi n
televiziune a imaginilor violente30.
Iniierea unor studii n acest domeniu a fost determinat de mai muli factori. n
primul rnd s-a avut n vedere diversitatea actelor violente n rile occidentale: s-a
dezvoltat violena strzii, s-a multiplicat numrul omuciderilor, au aprut revolte ale
elevilor si ale studenilor mpotriva sistemelor colare i uneori a celui social, nceputurile
terorismului. De asemenea, a crescut numrul actelor de violen, a agresivitii, chiar a
omuciderilor n rndul minorilor, producndu-se o explozie a criminalitii acestora. 31 Un
al treilea factor ar fi declanarea unor campanii puternice mpotriva televiziunii, care era
vzut c fiind responsabil de agresivitatea tinerilor, ce deveniser contestatari, dar i de
extinderea valului de violent n societate. Criticii de televiziune afirmau c lumea este
invadat de agresivitatea din cauza filmelor care exhib violent i a emisiunilor pline de
violen. F. Brady afirm c inerii au tendina de a reproduce n viaa cotidian actele de
violen de pe micul sau marele ecran.32 S-a calculat c la 14 ani un adolescent american cu
un statut socioeconomic mediu, a vzut 14 000 de omucideri la televiziune, peste 90% din
ansamblul programelor televiziunii americane cuprinznd acte de violen, cele mai
brutale programe fiind cele de desene animate cu o medie de 24 de acte de violen pe ora.
Una dintre ipotezele de la care a pornit cercettorul american Head a fost: cu ct scenele
de violen sunt mai numeroase, cu att impactul lor nefast este mai puternic: violen a
televizuala este ca si otrava, ea acionnd cu att mai intens cu ct doza este mai
puternic.33
30

Dragan, Ioan, Media i violen, 2006, Revista Sociologic Romneasc, vol.IV, nr. 2, p. 13;

31

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol. 2, partea 10, cap. 1;

32

Ibidem, p. 401;

33

Ibidem, p. 402;

16

Un alt factor a fost acela c perioada anilor 60 a fost una a controverselor aprige, de
exprimare a unor puncte de vedere exclusiviste privind efectele i funciile sociale ale
televiziunii. Pornind de la strile pe care le triesc consumatorii de televiziune (angoas,
fric) George Gerbner a ncercat s identifice cteva corelaii statistice ntre acestea. A
rezultat c un consum masiv de programe violente i desensibilizeaz pe oameni - acest
lucru manifestndu-se prin faptul c acetia nu mai sunt att de sensibili fa de actele de
violen sau victimele violenei. n urma studiilor s-au stabilit cteva efecte contradictorii:
sporirea sentimentului de izolare la mrii consumatori de televiziune i ntrirea tendinelor
de retragere din realitate; accentuarea fenomenului de nstrinare de comunitate la cei
puternic dependeni de media. Unii critici considerau c televiziunea poate dezvolta
comportamente de cooperare pe cnd alii considerau c ea poate genera agresivitate.34
A. Perspective teoretice
n introducerea raportului Violen i teroare n media, G Gerbner definete
conceptele de violen i teroare astfel: n cea mai mare parte a studiilor efectuate,
violena este definit ca o aciune fizic ce vizeaz deschis s rneasc sau s ucid, sau
care amenin s fac acestea. Actul terorist este adesea definit ca un act de violen
produs de ctre, ntre sau contra statelor, altor instituii, grupurilor i a indivizilor, al carui
scop este acela de a provoca teama i de a exprima o poziie cu caracter aproape
ntotdeauna politic (...). Violena i teroarea n media dau o imagine conflictual asupra
relaiilor sociale, ele artnd cum poate fi utilizat fora pentru a stpnii, izola, domina,
provoca sau distruge. Artnd cum cineva poate obine ceva contra altcuiva, violena n
media poate, de asemenea, hranii sentimentul forei sau pe cel al vulnerabilitii, n masura
n care ea infaieaz ierarhia social.35
n 1982 n SUA se publicau circa 2500 de studii ce dezbteau influena televiziunii
i efectele generate de programele violente, majoritatea bazndu-se pe una din urmatoarele
teze: teza efectului cathartic, teza suscitrii violenei sau teza efectului ntritor.36
Teza efectului cathartic susine c mecanismul efectului catharsis este urmtorul: n
viaa cotidian oamenii sunt confruntai cu diverse situaii frustrante care pot eventual
provoca alunecarea n acte violente, de agresivitate. Catharsisul ofer eliberarea de aceste
34

Ibidem;

35

Dragan, Ioan, Media si violenta, 2006, Revista Sociologica Romaneasca, vol.IV, nr. 2, p. 13;

36

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol. 2, 2007;

17

frustrri prin participare simbolic, imaginar, la scenele de violen i la actele de

agresivitate vzute la televizor. Programele difuzare de televiziune, ce conin violen ofer
material pentru fantezii agresive, reducnd comportamentul de acest tip. Pot exista i
cazuri n care violena televizual creeaz anxietate fa de agresivitate, lucru ce poate duce
la inhibarea impulsurilor agresive. n concluzie, susine Feshbach enuntorul acestei
teorii - televiziunea ajut i nu contribuie la dezvoltarea violenei.
Teza suscitrii violenei susine faptul c prin mesajele violente media constituie o
surs de stimulare a agresivitii i a comportamentelor violente. Fiind asaltai de
spectacolul violenei, inerii pot ajunge s cread c violena este singurul mijloc de a-i
rezolva conflictele. Este foarte important modul n care este prezentat violena: dac este
prezentat c justificare (ex: legitim aprare) sau este realizat de un personaj preferat,
atunci sporesc ansele ca aceste comportamente s fie imitate de ctre copiii sau
adolescenii n cutare de modele. Este important de menionat c violena televizuala nu
induce de una singur comportamentul agresiv ci asociat cu ali factori precum:
caracteristicile i trsturile psihosociale ale individului i apartenenenta acestuia la
anumite grupuri i medii sociale.
Cea din urma tez, a efectului de ntrire, susine c persoanele i mesajele
violente nu fac dect s actualizeze i s ntreasc pulsiuni i tendine agresive existente la
indivizi, n funcie de felul n care au fost educai i socializai. 37 Mass-media nu poate
determina schimbarea atitudinilor i comportamentelor n direcia agresiviii. Ea poate
ajuta la actualizarea tendinelor agresive la un individ innd cont de urmtorii factori: 1)
structura personalitii subiectului; 2) situaia n care se afl; 3) grupurile de apartenen i
de referin ale subiectului.
B. Rezultate ale studiilor i cercetrilor
n SUA un vrf al emisiunilor violente a fost atins n anii 1984-1985, cnd violen a,
n diferitele ei forme, era prezena n opt din zece programe difuzate n intervalul prime
time38 (27 incidente violente pe or).39

37

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme i teorii, vol. 2, p. 404;

38

Prime time = 19:00 23:00;

39

Ibidem, p. 432;

18

Profesorul Ioan Dragan l citeaz n cartea sa Comunicarea. Paradigme i teorii pe Jean

Daniel care afirm c: Banalizarea violenei a devenit un fapt izbitor i amenintor.
Lumea nu este mai violent decat cea de odinioar, dar amuzamentul i indiferena cu care
lumea contempl propriile violene i modul n care sunt imaginate violene tot mai multe
i mai monstruoase graie imaginilor de cinema i de televiziune este fr precedent.40
n continuare voi relata cateva date preluate din articolul Media si violenta (Ioan
Dragan, 2006) ce au fost extrase din cercetarile efectuate pe continentul nord-american cu
provire la violenta televizuala si impactul ei asupra indivizilor.
n urm unui studiu realizat de N. Minnow i C. Lemay, s-a constatat c pn la
vrst de 18 ani majoritatea americanilor au petrecut n fa televizorului mai multe ore
dect n coal i cu mult mai mult timp dect au petrecut vorbind cu prietenii, cu prinii
sau cu profesorii.
Un alt studiu realizat n 1992 arat c pn la mplinirea aceleai vrste, de 18 ani,
un tnr a vzut, prin intermediul televizorului, aproximativ 200.000 de acte de violent,
ceea ce genereaz nesiguran, fric sau percepie negativ a relaiilor umane i a lumii,
precum i exaltare agresiv.
ntr-un raport al comisie juridice a Senatului American, din 1999, era menionat
faptul c 59% dintre prinii americani spun despre copiii lor n vrst de 4-6 ani, n special
biei, c imit comportamente agresive vzute la televizor.
Se mai mentioneaz faptul c televiziunea este vinovat, de una singur, de peste
10% dintre actele de violen ale tinerilor, iar n copleitor de multe alte cazuri, are o
influen foarte important n comiterea actelor de violen de crte acetia (p. 14)
n rndul copiilor i al tinerilor lectur de carte a sczut de pn la zece ori din 1960
pn n prezent. Un lucru absolut nspimnttor este acela c un copil american asist n
timpul vieii lui la 8 000 de crime i 100 000 de acte de violen televizuala. Nu ar trebui s
ne mire faptul c o mare parte din ceea ce copiii vd la televizor este alcatuit din violen,
fiind reprezentat c cea mai potrivit cale de rezolvare a problemelor interpersonale, de
rzbunare a insultelor i a ofenselor, de a obine dreptatea i toate lucrurile dorite de la
via. (p. 15)
n jur de 40% dintre adolesceni au nvat cum s vorbeasc cu iubitul sau iubita lor
din emisiunile cu continut sexual ale televiziunii, acestea avnd ca efect stimularea
sexualitatii precoce n randul adolesceniilor. McLuhan sugerase c televiziunea
contribuie semnificativ la hipertrofierea sensibilitii sexuale, a rolului sexualitii n viaa
40

Ibidem, p. 426;

19

indivizilor41. Televizunea se exprim puternic prin erotism i tinerii nva n special de la

televizor cum s se comporte n relaiile sexuale, ce atitudini trebuie s adopte femeia i
barbatul. Unul dintre programele care genereaz cea mai mare dependen este telenovela,
unde personajele, de obiei, ntrein relaii sexuale fr a fi cstorii, nefiind artate
efectele negative ale acestor contacte neprotejate (de exemplu: sarcini nedorite sau boli cu
transmitere sexual). Vizionarea acestor tipuri de programe le d tinerilor senzaia c
majoritatea celor de vrst lor i-au nceput via sexual, ceea ce a contrbuit n ultimii 20
de ani la o scdere gradual, dar constant a vrstei la care tinerii au primul lor contact
sexual (cf. Braberman i Strasburger).
Dintr-un studiu realizat de L. Tucker n 1989 reieea c copiii cu vrst cuprins
ntre 2 i 5 ani petrec n medie 25 ore pe sptmn privind la televizor, cei cu vrsta ntre
6 i 12 ani petrec 22 de ore, iar cei ntre 12 i 17 ani aproximativ 23 de ore pe sptmn.42
Huesmann susine c frecvena expunerii bieilor la emisiunile violente pe care le
prefer, dupa declaraiile lor, poate constitui un predictor pentru frecvena i gravitatea
delictelor pe care le comiteau la vrsta de 30 de ani, chiar dup ce influena agresivitatii
initiale a acestor baieti era anulata43 Alte cercetari au aratat ca desenele animate pot fi o
sursa de stereotipuri negative cu privire la unele minoritati.44
S-a observat ca atunci cand parintii privesc la televizor in compania copiilor si nu
discuta cu ei despre ce se intampla pe micul ecran, copiii pot deveni mai agresivi in viata
de zi cu zi. De altfel, copiii cei mai agresivi aveau in general parinti care erau la randul lor
agresivi, ce se aratau nemultumiti fata de copiii lor si ii pedepseau mai sever.45
In ceea ce priveste audienta tv, cercetarile realizate de catre Medrich in 1979 si mai
tarziu de catre Patterson, in 1987, au avut concluzii similare: cei ce se uita in mod constant
la televizor sunt de regula cei saraci si mai putin educati (care au resursele materiale si
culturale limitate) ce traiesc de cele mai multe ori in mai putina intimitate, adesea in case
supraaglomerate. Pentru acest tip de persoane televiziunea reprezinta o atractie deosebita
deoarece au mai putine posibilitati de petrecere a timpului liber, oportunitatile de a face
41

Ibidem, p. 417;

42

Ibidem, p. 416;

43

Stefanescu, Poliana, Expunerea la violenta televizuala si comportamentul agresiv al copiilor. Un model

structural al efectelor pe termen scurt, 2006, Revista Sociologie Romaneasca, vol. IV, nr. 2, p. 73;
44

Ibidem;

45

Ibidem;

20

altceva fiind limitate.46 Intr-o alta cercetare, Van Der Voort era de parere ca gradul mai
mare de expunere al copiilor la violenta le reduce posibilitatea acestora de a o percepe si le
produce o placere mai mare.
Ioan Dragan (2007, vol. 2, partea 10) enumera alte concluzii ale unor cercetari
americane, precum: violenta mediatica a devenit un ritual cotidian in toate casele de la cele
mai mici varste; anunturile din media referitoare la sinucideri si acte de violenta sunt
urmate de cresteri ale actelor de violenta. Himmelweit afirma ca violenta mediatica il face
pe individ mai putin constient de consecintele pe care aceasta le antreneaza. Unele dintre
efectele scenelor violente, constatate in urma acestor cercetari, sunt ca pentru copil violenta
este mai putin traumatizanta cand este prezentata intr-un context umoristic, ca identificarea
cu un personaj face ca actiunile sa para mai violente, dar si ca decorul emisiunilor are o
importanta destul de mare.
In urma studiilor realizate de G. Gerbner, acesta a ajuns la concluzia ca violentele din
media maresc sentimentele de angoasa, de insecuritate si de teama in randul populatiei,
precum si neincrederea, alienarea sau dorinta de a poseda avere. Gerbner a sesizat, ca si alti
cercetatori, ca in orele de maxima audienta violenta este prezenta in mai toate programele
de televiziune, telespectatorul neavand alta optiune. Acesta si-a pus intrebarea daca
absorbtia violentei mediatice este cea care determina preferinta pentru programele violente
sau invers, nu cumva indivizii inclinati spre agresivitate si acte violente aleg spectacolul
violentei pentru a-si intari inclinatiile lor?47
O cercetare importanta in ceea ce priveste evaluarea violentei din programele tv si a
impactului sau, pe care G. Gerbner l-a coordonat, a fost cel desfasurat sub auspiciile
centrului Annenberg School of Communication (Universitatea Princeton), infiintat in 1967
si continuat timp de aproape 20 de ani. Studiul a pus in lumina efectele nocive ale
consumului de televiziune: indirecte, pe termen lung, cumulative si destul de puternice.
Printre aceste efecte se numara generarea si accentuarea temerilor fata de violenta reala si
de posibilitatea de a deveni victima. Cercetarea a plecat din start de la o abordare negativa
a televiziunii si a receptorilor. Au existat doua premise in acest sens: 1. televiziunea ofera o
viziune completa, coerenta, organica despre lume, dar distorsionata (la articularea careia
contribuie in primul rand naratiunile tv); 2. publicul de televiziune actioneaza neselectiv,
iar privitul la televizor se desfasoara mai curand ca un ritual. Ipoteza studiului a fost
46

Stefanel, Adriana, Televiziunea in viata copiilor cu varste cuprinse intre 7 si 10 ani, 2006, Revista
Sociologie Romaneasca, vol. IV, nr. 2, p. 123;
47

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol. 2, p. 459;

21

urmatoarea: expunerea la mesajele televizuale contribuie la adoptarea viziunii despre lume

(stereotipa si deformata) oferita de catre televiziune (...).
In cadrul analizei de continut, timp de aproximativ 13 ani, din 1967 pana in 1979, au
fost monitorizate 1491 de programe tv difuzate in prime time in timpul saptamanii si pe
parcursul intregii zile in week-end. Au fost investigate prioritar programele de
divertisment, ce permit evaziunea din realul cotidian (...). Analiza de continut a conformat
ideea unei lumi televizuale coerente, dar distorsionate: in programele tv, barbatii erau
suprareprezentati (de trei ori mai numerosi decat femeile), batranii si tinerii erau
subreprezentati; categoriile sociale ale celor cu profesii liberale si ale oamenilor de afaceri
erau suprareprezentate in defavoarea muncitorilor si a functionarilor, negrii erau
suprareprezentati etc. (...) Televiziunea cultiva propria viziune despre lume (coerenta dar
deformata) in randul telespectatorilor, mai ales in cazul celor care abuzeaza de televiziune.
(...) Marii consumatori de televiziune (heavy viewers), cei care se uita la televizor mai mult
de patru ore pe zi, comparativ cu micii consumatori (light viewers), tind sa vada lumea
prin ochelarii televiziunii. De exemplu, acestia percep lumea mai violenta, manifesta un
sentiment de insecuritate pronuntat si se tem puternic de criminalitate.48
Una dintre limitele acestui studiu se refera la localizarea teoriei, valabilitatea ei mai
curand pentru cazul Statelor Unite, deoarece incercarile de a extinde cercetarile in afara
SUA si de a valida teoria cultivarii in alte tari nu a fost intotdeauna un succes. O alta limita
ar fi aceea ca au fost analizate preferential programele de divertisment in defavoarea celor
informative sau de infotainment si nu s-a acordat o atentie deosebita impartirii si
evaluarii pe genuri televizuale.49
Un studiu important coordonat de catre Joel Federman a fost initiat in 1995 si a fost
realizat de patru mari universitati americane: Universitatea din California Santa Barbara,
Universitatea din Carolina de Nord Chapel Hill, Universitatea din Texas Austin si
Universitatea din Wisconsin Madison, finantarea venind din partea industriilor americane
ale retelelor de cablu. Metodologia pe care s-a bazat acest proiect a constat in analiza de
continut a unui esantion de 2500 de ore de programe (fictiuni, reality show-uri, clipuri
muzicale), analize ale impactului programelor violente asupra tinerilor (anchete, focus
grupuri), masurarea receptivitatii si a eficientei sistemelor de avertizare, receptarea
actiunilor sociale si educative antiviolenta, analiza statisticilor privind violenta din orasele
48

Todoran, Ileana, Evaluarea aplicarii signalecticii in Romania. Context si implicatii, 2006, Revista
Sociologie Romaneasca, vol. IV, nr. 2, p. 87;
49

Ibidem, p. 88;

22

si comunitatile americane. O concluzie importanta a acestui studie este aceea ca violenta

tele vizuala este un factor de risc pentru cresterea comportamentelor violente ale tinerilor.
Cercetatorii ce au luat parte la acest studiu au combinat analiza de continut cu un studiu de
psihosociologie a comportamentelor si au ajuns la concluzia ca minorii si tinerii expusi
masiv la programe de televiziune sunt cei mai inclinati la comportamente violente, la
teama sau desensibilizare. Principalele rezultate ale prezentului studiu au fost urmatoarele:
57% dintre programele analizate contineau violenta; 15% dintre programe erau insotite de
avertisment antiviolenta; 51% dintre scene se desfasurau in contexte realiste; 73% dintre
scenele violente contineau acte de violenta nepedepsite; 58% dintre interactiunile violente
nu aratau suferinta; 44% dintre scenele violente apareau ca justificate.50
Cercetari asemanatoare cu cea realizata de cele patru universitati americane, dar la o
scara mai mica, au fost efectuate si in Europa pe perioada anului 1995, in Marea Britanie,
Germania sau Franta. In Marea Britanie, esantionul a fost de patru saptamani consecutive
cuprinzand programe difuzate pe patru canale hertziene si patru canale difuzare prin satelit.
Rezultatele studiului au aratat scaderea duratei scenelor de violenta pe ansamblul
programelor, iar pe alta parte o intensificare a reprezentarii violentei (efect pervers al
diversificarii si a competitiei dintre programe). Rezultate similare au fost consemnate in
Germania de catre profesorul Jo Groebel: caracter decontextualizat al actelor de violenta;
in 39% dintre scene agresorul nu e cunoscut; sanctiunile apar doar in 12% dintre cazuri; in
73% dintre cazuri violenta nu atrage nicio consecinta pentru agresori; in 35% dintre cazuri
actele sunt comise cu sange rece si intentionate, cu premeditare.51
In Franta studiul a fost efectuat pe durat unei saptamani pe un esantion de 230 de
emisiuni, reprezentand un volum de doar 117 ore, comparatie cu celelalte cercetari.
Rezultatele au aratat ca 35,6% dintre emisiuni, adica 82 de emisiuni, nu contineau nicio
urma de violenta, iar volumul secventelor violente cumuleaza 53 de ore. Autoarele Divina
Frau-Meigs si Sophie Johel au facut o comparatie intre cercetarile din Statele Unite si cele
din Franta si au constatat ca televiziunile franceze prezinta in programele lor o pondere a
violentei mult mai ridicata decat televiziunile americane.52
In studiul efectuat de I. Rowell Huesmann si colaboratorii sai (Universitatea
Michigan) intre 1977 si 1992 s-a urmarit relatia longitudinala dintre expunerea la violenta
50

Dragan, Ioan, Media si violenta, 2006, Revista Sociologica Romaneasca, vol.IV, nr. 2;

51

Ibidem, p. 22;

52

Ibidem;

23

televizuala a copiilor intre 6 si 10 ani si comportamentul agresiv in perioada adulta dupa 15

ani, pe un esantion de 557 de copii ce au crescut in anii 1970-1980. Urmarind datele reiese
ca expunerea la violenta in copilarie prezice comportamentul agresiv din perioada tineretii
atat in cazul baietilor cat si a fetelor. Aceste date au fost colectate in doua perioade a vietii
subiectilor cuprinsi in esantion: intre 1977-1978 grupurilor de copii cu varste intre 6-7 ani
si intre 8-9 ani, iar cea de-a doua perioada a fost intre 1992-1995, dupa 15 ani cand
subiectii aveau varsta de aproximativ 20 de ani. Din cei 557 de subiecti initiali au reusit sa
reexamnieze in jur de 450, aplicandu-li-se interviuri face-to-face, prin telefon sau prin email, de asemenea au fost intervievate si persoane apropiate lor pentru a putea culege mai
multe detalii despre subiectul respectiv. Rezultatele obtinute au fost urmatoarele: datele din
arhivele politiei au indicat ca atat barbatii cat si femeile care au inregistrat un scor ridicat la
testul de masurare a agresivitatii au comis mai multe acte de violenta, referitoare in special
la nerespectarea unor reguli rutiere. De altfel, unii dintre barbatii cu un scor ridicat au fost
condamnati pentru diverse delicte, cei agresivi fiind chiar arestati de mai multe ori. Atat in
cazul barbatilor cat si al femeilor care au inregistrat un scor ridicat exista o probabilitate
mai mare sa-si fi agresat sotii, asa cum reiese din cele relatate de acestia. In ceea ce
priveste tipul de agresivitate este mai probabil ca femeile sa ia parte la forme de agresiune
indirecta, iar barbatii sa ia parte la forme de agresivitate directa, precum si faptul ca ambele
genuri sa se foloseasca de agresivitatea verbala. Cert este faptul ca au existat corelatii
pozitive intre indicatorii vizionarea de programe in copilarie si asocierea cu un personaj
negativ sau violent cu comiterea unor acte agresive la varsta adulta.53
Echipa de cercetatori de la London School of Economics and Political Science au
realizat un studiu, in 1995, despre locul pe care il ocupa noile forme de media in viata
tinerilor cu varste cuprinse intre 6 si 17 ani, new media incluzand televiziunea prin cablu
sau satelit, computerul personal, jocuri video, internet, e-mail., CD-ROM. Studiul s-a
desfasurat pe o perioada de 4 ani, raportul final fiind lansat in luna martie a anului 1999.
In Marea Britanie copiii folosesc media in jur de cinci ore pe zi, aproximativ
jumatate din acest timp este petrecut in fata televizorului, pe locul doi in preferintele lor
situandu-se muzica. In aceaperioada noile tehnologii media nu reprezentau o atractivitate
pentru copii, insa pentru o parte dintre ei computerul incepuse sa rivalizeze cu televizorul,
astfel ca vizionarea la televizor plus statul la calculator ajungeau sa ocupe sapte ore pe zi
53

Huesmann, Rowell, L. et al, Longitudinal Relation Between Childrens Exposure to TV Violence and Their
Aggressive and Violent Behaviour in Yount Adulthood: 1977-1992, Develpmental Psychology, vol. 39, nr. 2,
p. 201-221, disponibil www.citeseerx.ist.psu.edu la data de 10.05.2010;

24

din activitatea copilului. Acest studiu s-a desfasurat in mai multe tari din Europa si
comparand rezultatele obtinute s-a ajuns la concluzia ca in Marea Britanie copiii se uita la
televizor mai mult decat copiii din celelalte tari europene: cu aproape o jumatate de ora pe
zi mai mult decat cei din Olanda, Suedia sau Spania si cu aproape o ora mai mult pe zi
decat cei din Germania, Franta sau Elvetia.
Copiii privesc o diversitate de programe insa le prefera in special pe cele destinate
adultilor, obiceiurile lor de vizionare potrivindu-se cu cele ale parintilor lor. Aproape
jumatate din casele in care se aflau copii, cuprinse in esantion, erau racordate la televiziune
prin cablu sau satelit (42%), astfel copiii si tinerii aveau acces la programele lor favorite:
desene animate pentru cei mai mici, sport pentru baietii mai mari si seriale sau drame
pentru fetele mai mari. Cercetatorii au descoperit ca unii copii cauta diversitate atunci cand
privesc la televizor, pe cand altii aleg sa se uite mereu la acelasi tip de programe. Un
exemplu il constituie fanii distractiei televizate, acestia sunt cei care petrec mai mult
timp, peste medie, privind la televizor, casete video sau jucand jocuri pe calculator si foarte
putin timp citind carti. De obicei acestia se dovedesc a fi fani ai sportului, aceasta
inseamna ca ei de obicei baieti ce provin din familii din clasa muncitoare, cu varsta
cuprinsa intre 12 si 14 ani - spun ca jocul lor preferat de pe calculator este, cel mai
probabil, un joc despre sport, programul lor preferat este, cel mai probabil, un program
sportiv, dintr-o lista de 14 lucruri interesante, cel mai probabil aleg sportul, de aemenea vor
spune ca a fi bun la sport te face popular printre cei de varsta ta. 54 Desi privitul la televizor
este cea mai populara activitate domestica, ea este vazuta ca a doua optiune deoarece tinerii
apeleaza la ea atunci cand sunt plictisiti sau nu au altceva mai bun de facut. De altfel,
aceasta activitate este una de familie, cu cat copii cresc cu atat intreprind mai putine
activitati impreuna cu parintii, insa privitul la televizor in familie ramane in capul listei. Pe
de alta parte, cand copiii au fost intrebati cum prefera sa se uite la televizor, cele mai multe
raspunsuri au fost singur, adica fara vreun membru al familiei. Nivelul de educatie al
parintilor este foarte important atunci cand vine vorba de dotarea dormitorului copilului,
parintii cu un nivel inalt de educatie vor alege sa puna carti in dormitorul copilului in locul
televizorului, in schimb parintii cu un nivel scazut de educatie aleg televizorul.55
Brandon Centerwall, in cercetarile sale, a demonstrat ca vizionarea indelungata la
televizor, mai ales a programelor cu un continut violent, reprezinta un factor ce cauzeaza
54

Livingstone, Sonia, Implications for Children and Television of the Changing Media Environment: A
British and European Perspective, 1999,p. 6, disponibil pe www.lse.ac.uk la data de 10.05.2010;
55

Ibidem;

25

jumatate dintre omuciderile din Statele Unite. Centerwall a comparat rata omorurilor si
furturilor faptuite de albi in trei tari: SUA, Canada si Africa de Sud. Acesta a obserat ca in
SUA si Canada, dupa 15 ani de la introducerea televiziunii (perioada de maturizare a unei
generatii crescute in fata televizorului) rata omorurilor si a furturilor s-a dublat, comparativ
cu situatia din Africa de Sud unde rata se mentinea constanta, tinand cont de faptul ca
televiziunea a patruns mai tarziu. Insa situatia s-a schimbat si aici dupa 15 ani, fiind
asemanatoare cu cea din primele doua tari.56
Grant Handrick, in urma unei cercetari intreprinse asupra a 208 de detinuti federali,
a constatat ca 90% dintre ei invatau trucuri criminale si isi imbunatateau tehnicile privind
la televizor, iar 40% dintre ei au declarat ca au copiat exact crimele pe care le vazusera mai
inainte pe micul ecran.57
O concluzie la care au ajuns majoritatea cercetarorilor este aceea ca argumentul, cu
care se apara radiodifuzorii si programatorii, conform caruia gustul si cerintele publicului
sunt responsabile pentru ponderea programelor violente, nu este valid. Realizand o paralela
intre audientele programelor violente si a celor nonviolente (difuzate in paralel) s-a
constatat ca audientele celor mai violente nu sunt superioare celor nonviolente, dimpotriva,
publicul le prefera pe cele din urma. Astfel gradul de expunere la violenta mediatica
depinde de mai mult de politica editoriala a media, a televiziunilor in special si de
apartenenta la anumite grupuri, decat de alegeri operate de telespectator. Deci, contrat unor
idei sustinute de industriile mediatice, violenta nu este capabila prin ea insasi sa captiveze
un numar sporit de telespectatori, esentialul tine de o programare care concentreaza astfel
de emisiuni in orele de maxima audienta (ceea ce reduce marja de alegere a indivizilor) si
de interesele economice; producerea de seriale violente, dupa formule si retete deja
utilizate devine mai ieftin decat inventarea si crearea de noi tipuri de emisiuni, mai
complexe si deci mai costisitoare.58
De-a lungul anilor s-au efectuat sute de cercetari atat in Statele Unite cat si in
Europa, e imposibil sa le mentionez pe toate, insa am incercat sa prezint rezultatele si
concluziile celor mai importante dintre ele. Exista totusi si unele cercetari conform carora
nu s-a demonstrat existenta unei relatii cauzale intre consumul de violenta televizuala si
deprinderea unui comportament violent.
56

Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra mintii umane si despre cresterea copiilor in lumea de azi,
editia 2, Ed. Prodromos, Bucuresti, 2006
57

Ibidem, p. 318

58

Dragan, Ioan, Media si violenta, p. 25;

26

C. Efectele violenei televizuale

Cele mai intalnite efecte, asupra carora au cazut de acord majoritatea cercetarorilor
ce au studiat problematica influentei violentei televizuale, au la baza teorii celebre privind
agresivitatea si teorii psihosociale.
Teoria provocarii a fost elaborata de catre P. H. Tannenbaum, care sustine ideea ca
expunerea la violenta televizuala amplifica agresivitatea, deoarece violenta creste excitatia,
incita telespecatorii. Aceasta ipoteza are la baza numeroase studii care au demonstrat ca
materialele umoristice, erotice sau violente cresc excitatia psihologica mai ales in randul
adolescentilor, astfel ca expunerea la astfel de materiale, ce provoaca portretizari vizuale,
conduce la o agresivitate ulterioara mai mare.
O alta teorie importanta, cea a invatarii sociale, sustinuta in primul rand de Albert
Bandura, se refera la faptul ca modelele de comportament sunt invatate observandu-i pe
altii, in acest fel, copiii achizitioneaza comportamente nefamiliare. Teoria invatarii sociale
este cea mai influenta sursa de cercetare asupra agresivitatii deoarece reuneste toti factorii
ce ar putea induce un comportament agresiv: atributele individuale, stimulii observati si
mediul care ar putea facilita sau inhiba performanta raspunsurilor achizitionate prin
observatie. O ultima teorie, cea a reducerii agresivitatii, sugereaza ca expunerea la violenta
din televiziune va reduce agresivitatea ulterioara.
Pornind de la aceste teorii au fost indentificate urmatoarele efecte pe care le poate
produce violenta televizuala asupra indivizilor:

efectul de invatare sociala (apropierea si imitarea actelor

violente, a eroilor violenti si a comportamentelor violente);

efectul de catharsis (eliberarea de pulsiuni agresive);

dezinhibarea (favorizarea declansarii agresivitatii si trecerea

la acte violente prin pierderea retinerilor la comiterea de acte violente);

incitarea si imitarea (provocarea directa

la acte si

comportamente violente).
Alte patru efecte converg din doua teorii psihosociale: teoria desensibilizarii si teoria
fricii:

reducerea emotionalitatii individuale la stimuli violenti, in

consecinta o anumita inferenta fata de violenta reala;

27

banalizarea violentei (atenuarea reactiilor oamenilor fata de

violenta din jurul lor, formarea unor atitudini de acceptare a violentelor ca un rau
necesar);

procesul de incubatie (instalarea progresiva a sentimentelor

de teama si insecuritate, ce pot deveni paralizante);

fenomenul cultivarii (confundarea realitatii lumii cu

realitatea mediatica imbibata cu violenta, ceea ce duce la supraestimarea violentei

reale).59
Divina Frau-Meigs si Sophie Johel subliniaza ca exista diferente de pozitie intre
cercetatorii nord-americani si cei europeni: primii au ajuns la certitudinea ca violenta
mediatica are o mare influenta asupra comportamentului indivizilor pe cand ceilalti sunt
mai sceptici in aceasta privinta. Acest lucru se datoreaza in mare parte istoriei televiziunii
pe cele doua continente. SUA a fost supusa mai din timp industriilor audio-vizuale
producatoare de genuri si forme impregnante de violenta, de asemenea copiii americani
petrec un numar mult mai mare de ore in fata televizorului, ceea ce a dus la realizarea unui
numai mai are de studii pe aceasta tema (inclusiv studii longitudinale). In Europa,
consumul televizual al adolescentilor si tinerilor este mult mai mic decat in SUA, deoarece
peisajul televizual a fsot dominat pana la mijlocul anilor 80 de televiziunile publice care
erau mai usor supuse controlului editorial, programele televiziunilor publice din anii 19501970 aveau preponderent continut informativ si educativ. Dupa anii 1980, televiziunile
europene au inceput sa importe programe americane, astfel ca violenta televizuala a crescut
foarte mult, depasind chiar ponderea din televiziunile americane, unde, in ultimii ani s-a
remarcat o diminuare a violentei televizuale.60
Cele doua autoare mentionate mai sus sunt de parere ca efectele violentei tv nu pot fi
generalizate, nu toti adolescentii sunt indiferenti sau insensibili, pentru ca astfel nu ar mai
fi declarat in cercetarile efectuate (in timpul chestionarii) ca sunt de parere ca la televezior
este prezentata prea multa violenta. De asemenea, ele considera ca violenta televizuala nu
este responsabila de cresterea criminalitatii, ea reprezinta doar unul dintre factorii ce duc la
aceasta crestere. Nu toate cazurile de violenta si agresivitate din randul adolesccentilor si

59

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol.2, p. 464;

60

Ibidem;

28

tinerilor au fost comise sub impactul violentei tv, insa exista cateva cazuri izolate in care
agresorii minori au actionat sub impulsul a ceea ce au vazut la televizor.61
Profesorii D. Banciu, S. Radulescu si V. Teodorescu (2002) sunt, de asemenea, de
parere ca violenta televizuala reprezinta doar unul dintre factorii determinanti ai
comportamentului deviant juvenil. Din anchetele bazate pe interviu, avandu-i ca subiecti
pe delincventii minori institutionalizati in penitenciare sau centre de reabilitare, a rezultat
ca un numar extrem de redus de minori se inspirasera din cele vazute la televizor. De altfel,
a rezultat ca un factor important in aparitia manifestarii deviante si infractionale la varsta
adolescentei ii reprezinta deficientele si disfunctiile educative ale familiei. Disolutia
grupului familial, deteriorarea climatului afectiv si emotional din familie, lipsa de
comunicare sociala in familie, deficiente ale stilului educativ parental in familie, lipsa de
control a minorilor de catre parinti reprezinta, la randul lor, factori care influenteaza
negativ conduita minorului, determinandu-l ca, in anumite conditii favorizante, sa comita si
sa reitereze acte cu caracter deviant si infractional.62
Este adevarat ca violenta televizuala nu se afla la originea tuturor comportamentelor
agresive ale copiilor, insa efectele acesteia ii incita in special pe acei copii agresivi din fire,
existand riscul ca acestia sa devina si mai agresivi decat ar fi fost in alte conditii. Grupul
cel mai vulnerabil nu reprezinta decat o minoritate a telespectatorilor, dar tot ei sunt cei
mai susceptibili de a constitui majoritatea agresorilor. Acest fapt in sine motiveaza
studierea acestor telespectatori si a continutului violent din emisiunile tv.63
Mecanismele ce fac legatura intre programele si emisiunile cu continut violent si
comportamentul agresiv al copiilor telespectatorilor sunt urmatoarele:
a)

absenta consecintelor (copiii invata ca violenta este cel mai bun raspuns la

situatiile dificile si ca este cel mai eficient mod de a pune capat unui conflict);
b)

recompensarea personajelor violente pentru rezolvarea unor situatii (copiii

nu sunt capabili sa faca distinctia intre recompensarea rezolvarii situatiei si recompensarea

modului in care s-a facut);

61

Ibidem;

62

Banciu, Dan; Radulescu, Sorin; Teodorescu, Vasile, Tendinte actuale ale crimei si criminalitatii in
Romania, ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p. 418;
63

Stefanescu, Poliana, Expunerea la violenta si comportamentul agresiv al copiilor. Un model structural al

efectelor pe termen scurt, p. 73

29

c)

desensibilizarea copiilor in privinta actelor de violenta, prin aparitia ideii ca

ceea ce se intampla la televizor nu este real si prin urmare nu trebuie sa ne lasam

impresionati de moartea unui personaj pe care, ulterior, il vedem evoluand intr-un alt film;
d)

reprezentarea violentei de dragul violentei;64

e)

profilul publicului (caracteristicile psihologice ale indivizilor instabilitate

psihica, predispozitii violente, nivel de inteligenta mai scazut-, caracteristicile psihosociale

o imagine de sine slab structurata si mai curand negativa, o slaba integrare sociala -,
mediul social, educatia, statusul socioeconomic, etc.65
In urma analizarii acestor mecanisme s-au identificat patru efecte ce se manifesta
asupra copiilor care urmaresc multe acte de violenta la televizor:

agresivitatea;

frica;

nepasarea;

efectul mimetic.

Expunerea la violenta mediatica, in conexiune cu alti factori, precum statutul

socioeconomic, familia din care provine telespectatorul, anturajul, nivelul de inteligenta
sau caracteristicile psihologice, pot induce la agresivitate prin urmatoarele efecte:

imitare (copiii imita actiunile parintilor, pe ale prietenilor, si eroilor din

filme mai ales cand actiunea lor este recompensata);

desensibilizarea (cu cat vor vedea mai multa violenta, cu atat li se vor parea

mai normale comportamentele agresive si le vor accepta mai usor);

justificarea (dupa ce priveste scene violente, un copil care s-a comportat

agresiv scapa mai usor de sentimentul de vinovatie si gaseste o justificare pentru actiunile
sale);

amortire (pentru orice copil normal, scenele violente sunt neplacute si

determina o excitatie psihica mare; cei care privesc frecvent filme violente
sunt obisnuiti cu acestea si au raspunsuri emotionale scazute);
celebrarea razboinicilor, durilor si justitiarilor (personajele sunt
apreciate mai mult pentru duritate decat pentru inteligenta, sensibilitate sau
umor).66

64

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol.2, partea 10;

65

Todoran, Ileana, Evaluarea aplicarii signalecticii in Romania. Context si implicatii;

30

Pentru un adult poate parea absurd ca privitul la televizor poate induce anumite
efecte, tocmai de aceea unii parinti nu considera ca este necesar un control asupra a ceea ce
copiii lor urmaresc la televizor. Parintele crede ca este suficient sa-i interzica copilului de
12-13 ani sa urmareasca un program despre care stie ca poate contine anumite scene cu
conotatie sexuala, nu neaparat pentru continutul acelor scene, ci pentru ca el nu se simte
pregatit sa ii explice copilului anumite lucruri, tocmai pentru ca nici lui nu i-a explicat
nimeni si nu stie sau ii este rusine sa abordeze subiectul. De asemenea, a interzice copiilor
mici sa se uite la desene animate, nu vine ca o constientizare a parintilor asupra
continutului acelor programe, ci mai degraba ca o pedeapsa pentru ca cel mic a facut o
greseala.
Este important sa se inteleaga ca cei mici percep altceva si altfel emisiunile de
televiziune in comparatie cu adultii. De unde si efectele adeseori incalculabile pe care
televiziunea le are asupra copiilor, inclusiv asupra adolescentilor. In functie de varsta, ei
au capacitati cognitive si empatice diferite, o imatura experienta a lumii insasi, precum si a
mediului televiziunii. Distinctia dintre real si imaginar este esentiala pentru producerea, de
pilda, a efectelor violentei televizuale asupra copiilor: la varsta prescolara este dificil
pentru copil sa vada in desene animate (in general imbibate de violenta) doar o lume
imaginara.67
Giovani Sartori (2005) foloseste termenul de paidia (din greceste: educarea
copilului), pentru a sustine ideea ca televiziunea nu reprezinta doar un instrument de
comunicare, ci este un mediu nou in care se dezvolta un nou tip de fiinta umana: homo
videns, acest tip este reprezentat de copiii ce petrec ore in sir in fata televizorului, fiind
practic educati de televizor, care de multe ori joaca rolul de baby sitter. Autorul afirma ca
televiziunile italiene nu mai difuzeaza informatie (stiti despre politica sau economia
internationala). Buletinele de stiri contin din ce in ce mai multe stiri mondene, din aria
spectacularului: din sport, din cronica neagra sau din cronica roz; toate acestea avand
menirea de a duce la o incultura a telespectatorului.
Afirmatia lui Sartori este valabila nu doar pentru cazul Italiei, ci pentru multe alte tari
printre care se afla si Romania. Tot ceea ce vedem la stiri intra in aria spectacularului, a
senzationalului: o buna parte din buletinele de stiri este alcatuita din omoruri, violuri sau
sinucideri, stirile despre politica au devenit mai degraba stiri despre viata politicianului si
bineinteles ca tot ceea ce auzim legat de economia tarii este faptul ca monstrul numit
66

Dragan, Ioan, Media si violenta;

67

Dragan, Ioan, Media si violenta, p. 38;

31

criza financiara a facut noi victime. Consider ca toate acestea nu duc la o informare a
telespectatorului, ci mai degraba la panicare. Iar in ceea ce priveste divertismentul,
lucrurile stau si mai rau. In emisiunile de genul acesta vedem doar asa-zise vedete ce fac
pe martirele in lupta impotriva ziaristilor, fotomodele care ne povestesc ce au mai facut in
ziua respectiva la cumparaturi, iubite de foftbalisti care se cearta pentru un barbat sau
manelisti care isi numara banii. De asemenea, sunt emisiuni in care sunt puse fata in fata
anumite categorii de persoane care ar trebui sa se insulte spre amuzamentul
telespectatorilor.
Dupa cum se observa, televiziunea trece printr-un proces de degradare din
perspectiva calitatii culturale ale informatiilor pe care le raspandeste, fiind valorizate false
model ce creaza influentarea negativa a telespectatorilor cu varste scazute. Nu se vorbeste
despre carti, despre istoria unor locuri impresionante sau despre marile descoperiri ale
acestei lumi, pe toate posturile se promoveaza pseudovedete sau se comenteaza vacantele
sau masinile pe care si le-au achizitionat acestea. Cel mai grav este insa ca telespectatorul
roman in general prefera acest gen de emisiuni usoare ce nu ii solicita prea mult
intelectul.
Gerbner vorbea despre teza incubatiei culturale, ce se refera la impactul programelor
televizuale asupra formarii modului in care tinerii isi reprezinta lumea, inclusiv in materie
de violenta. Teza porneste de la rolul masiv al televiziunii, al consumului televizual in
formarea si transmiterea modelelor de comportament, in general a modelelor culturale.68
Se poate spune ca concepti lui Sartori nu este departe de ideea lui Gerbner. Autorul
italian sustine ca televiziunea creeaza si ajuta la inmultirea de homo insipiens (oameni
ignoranti) deoarece premiaza si promoveaza extravaganta, absurditatea si prostul gust.
Mass-media, si mai ales televiziunea sunt astazi gestionate de subcultura, de persoane
lipsite de cultura.69
In SUA, dar si in Italia, in urma unor anchete pe baza de chestionar a reiesit ca o
mare majoritate a tinerilor, in special studentii, nu au stiut sa raspunda sau au dat
raspunsuri gresite la intrebari despre evenimente istorice sau culturale. Pe de alta parte,
acelasi esantion a raspuns cu o mare exactitate la intrebarile legate de vedetele mondene

68

Dragan, Ioan, Media si violenta;

69

Sartori, Giovani, Homovidens. Imbecilizarea prin televiziune si post-gandirea, ed. Humanitas, Bucuresti,
2005, p. 121;

32

(din sport, film, muzica).70 De aici reiese efectul negativ al expunerii indelungate la
televizor asupra culturii, in special in randul tinerilor.

2.4.

TELEVIZIUNEA: INFORMARE SAU MANIPULARE?

Televiziunea a patruns profund in viata noastra, deschidem televizorul atunci cand

suntem singuri acasa doar pentru a ne creea senzatia ca mai e cineva cu noi, il deschidem
dimineata cand nu avem dispozitia sa ne ridicam si vrem sa mai intarziem un pic in pat si
tot el este cel cu ajutorul caruia adormim cateodata seara.
Roger Silverstone sustinea ca televizorul este un canal de comunicare al suburbiei,
atat din punct de vedere istoric cat si social, deoarece programele de televiziune si serialele
descriau evenimentele si viata familiilor ce traiau in suburbii. Astfel, familia obisnuita din
suburbie a preluat modele culturale de comportament prin intermediul televiziunii si de
asemenea, a asimilat informatiile si si-a format opinii in legatura cu viata economica,
politica, sociala, in functie de cele difuzate la televizor.
Exista o relatie importanta intre televizor si timpul petrecut in familie; astfel membrii
familiei, in special femeile isi organizeaza activitatile zilnice in functie de intervalul orar in
care sunt difuzate programele de televiziune preferate. Silverstone analizeaza influenta
televiziunii in viata cotidiana a familiilor din perioada anilor ce au urmat celui de-Al
Doilea Razboi Mondial. Aceasta este perioada aparitiei si dezvoltarii televiziunii, in special
in Statele Unite, ce a coincis cu perioada de reintregire a familiei si construirea unui model
familial. Televiziunea devine deci, un membru al familiei in sens metaforic, dar si in sens
propriu, in masura in care este centrul energiei emotionale sau cognitive, eliberand sau
acumuland tensiune, de exemplu, sau oferind confort sau un sentiment de siguranta. El
devine, de asemenea, un membru al familiei in masura in care exprima dinamica
interactiunii familiale, dinamica relatiilor si identitatilor bazate pe sex si varsta sau
dinamica vietii sale schimbatoare in lume, pe masura ce copiii cresc si parasesc caminul
sau capii de familie devin someri sau mor.71
De asemenea, este analizata legatura dintre televizor si separatia pe sexe in cadrul
familiei: Barbatii controleaza televizorul acasa, deoarece caminul este locul unde se
70

Ibidem;

71

Silverstone, Roger, Televiziunea in viata cotidiana, ed. Polirom, Iasi, 1999, p. 53;

33

relaxeaza, unde sunt ingrijiti si unde, dupa o zi lunga de munca, isi aduc masculinitatea,
public legitimata, pe terenul de lucru al femeii.72
Spre sfarsitul anilor 1950, serialele de televiziune comice despre familie
(sitcomurile) erau foarte populare in randul telespectatorilor, prin intermediul lor se dorea
restabilirea vietii de familie in SUA dupa razboi si oferirea unor modele corespunzatoare,
mai ales pentru gospodinele proaspat instalate in suburbie. Aceste seriale comice
prezentau o versiune mai putin teatrala si mai realista a vietii de familie, oferind un tip de
naturalism care solicita privitorului tv o identitate mai putin constienta cu sine si o versiune
a familiei din suburbie reprezentata din ce in ce mai mult prin viata tinerilor.73
In Romania inainte de 1990 televiziunea era folosita, in primul rand, pentru
propaganda, de catre Partidul Comunist. Dupa 1991, ea si-a reluat functia de informare,
dezvoltandu-se din ce in ce mai mult si cea de divertisment.
Dar oare nu ni se induce si in ziua de azi cum ar trebui sa gandim sau ce atitudini sa
adoptam fata de anumite subiecte? Prin faptul ca se face reclama pentru parada gay si ca in
emisiuni sunt invitate din ce in ce mai multe persoane cu alta orientare sexuala sau chiar
transexuali, ni se sugereaza ca noi, romanii, ar trebui sa fim mai deschisi, sa acceptam mai
mult?
Acum cativa ani, cazul Mailat romanul de etnie roma care a fost acuzat ca a
violat si ucis o femeia in Italia -

a fost intens mediatizat in toata Europa, starnind

controverse in randul europenilor, dar in special a italienilor. Toate posturile de televiziune

din peninsula se grabeau sa anunte fiecare infractiune in care aparea ca autor un personaj
de etnie roma, insitand pe tara de origine a acestora si generalizand o reala problema in
legatura cu infractorii ce emigrau in tara lor din Romania. Au fost prezentate apoi razii ale
carabinierilor in taberele de romi si s-a alertat populatia cu privire la pericolul pe care il
reprezinta, romanii, de acum, in perceptia italienilor, asupra securitatii lor. Efectul acestor
tehnici a fost acela ca italienii au devenit mult mai ostili fata de cei proveniti din Romania,
indiferent de etnia lor, creand pe alocuri sentimente de ura fata de acestia si erau
considerati ca primii suspecti in momentul in care se intampla o crima sau alta infractiune.
Mijloacele de comunicare in masa constituie cea mai importanta sursa de informare
atat despre crime si criminalitate, cat si despre activitatea politiei si a justitiei, televiziunile
si ziarele intrecandu-se in relatarea a cat mai multe acte infrationale violente.74
72

Ibidem, p. 52;

73

Ibidem, p. 54;

34

In 1973, Bob Roshier a constatat ca presa britanica distorsioneaza perceptia

publicului despre infractiuni si infractori si ca aceasta distorsiune are o consecinta in timp
si intre diferitele tipuri de publicatii. Pe baza unor astfel de cercetari, Stanley Cohen si Jock
Young (1973) au sugerat ca mass-media ii poate face receptivi pe anumiti indivizi la
anumite tipuri de devianta sau probelem sociale si poate intari anumite credinte sau
stereotipuri 75
Alti doi cercetartori, Allen Liska si William Baccaglini, au constatat ca in timp ce
amuciderile reprezentau 0,02% in statistica oficiala referitoare la criminalitate din SUA, in
mass-media acestea acopereau 30% din totalul stirilor. Leo Barrile a ajuns la concluzia ca
persoanele care vizioneaza constant programele tv au o preceptie mai distorsionata despre
criminalitate comparativ cu cele care sunt telespectatori ocazionali.76
Simona Gabriela Sanzianu (2006) a analizat 105 articole despre violenta in diferite
ziare si este de parere ca presa incearca atragerea cititorilor prin senzational. De multe ori,
asemanator u stirile de la televizor, cazurile sunt prezentate detaliat insistandu-se pe
amanuntele socante ale manifestarilor violentei si pe marturiile victimelor sau a martorilor.
Autoarea reda un citat dintr-un articol al lui Mircea Vasilescu (publicat in Dilema, an XI,
nr. 543), unde acesta mentiona ca: Accidentele si catrastrofele se vad la toate telejurnalele
din lume, dar reporterii nostrii exceleaza in a le relata cu lux de amanunte, in a le zgandari
pe victime cu intrebari cinice, in ai stoarce pe vecinii victimelor de tot felul de detalii
inutile si indecente. (idem, p. 60)
Statisticile politiei romane arata ca infractiunile savarsite prin violenta se pastreaza la
un nivel alarmant fara variatii mari pe ultimii cinci ani (Figura 2.2.), de asemenea, rata
criminalitatii inregistreaza o crestere constatanta din 2005 pana in 2007 cand cresterea s-a
mentinut, dar la un nivel mai mic pentru 2008 (Figura 2.1.).
Figura 2.1.

74

Chelcea, Septimiu, Opinia publica despre criminalitate, justitie si politie, Revista Sociologie Romaneasca,
2005, vol. 3, nr. 2, p. 70;
75

Ibidem;

76

Ibidem, p. 71;

35

(sursa: http://www.igp.ro/rata_criminalitatii_2004_2008.htm, accesat pe 02.06.2010, ora 15:00)

Figura 2.2.

(sursa: http://www.igp.ro/infractiuni_cu_violenta_2004_2008.htm, accesat pe 02.06.2010, ora

15:00)

CAPITOLUL 3: TELEVIZIUNEA I VIOLENA N ROMNIA

3.1.
MONITORIZAREA
TELEVIZUALE N ROMNIA

REGLEMENTAREA

VIOLENEI

Spuneam la un moment dat, pe la inceputul lucrarii, ca nu poate fi determinat cu

exactitate cand a luat nastere televiziunea, insa noua inventie a inceput sa se dezvolte rapid,
in special in SUA si in tarile occidentale europene.
36

In Romania, primele programe in ceea ce priveste televiziunea s-au facut in 1953,

cand a fost constituit si probat primul emitator de televiziune in alb-negru, iar cativa ani
mai tarziu, la 31 decembrie 1956, a fost inaugurata televiziunea de stat, denumita
Televiziunea Romana.
Daca, in SUA incepand cu 1960 grupuri de cercetatori de la diferite universitati isi
puneau problema influentei violentei televizuale asupra telespectatorilor cu varste fragede
si demarasera studii in aceasta directie, in tara noastra intrebari legate de aceasta problema
s-au pus abia cu cativa ani in urma, studiile din acest domeniu fiind abia la inceput.
Din moment ce Statele Unite reprezentau tara in care televiziunea incepuse sa fie
prezenta in mai toate casele si vietile americanilor, tot aici au fost adoptate si primele
reglementari privind violenta televizuala, in anii 1930, prin Motion Picture Production
Code. La acesta s-au adaugat, mai tarziu, si codurile proprii ale Asociatiei Nationale a
Societatilor de Televiziune si ale celor trei mari retele americane de televiziune NAB,
NBC, ABC. Insa aceste reglementari nu s-au bucurat de un foarte mare succes, multe
televiziuni optand sa nu le respecte. S-a incercat chiar votarea unei legi in cadrul
Congresului insa nu s-a reusit.77
Tot in Statele Unite s-a adoptat pentru prima data un Sistem de Avertizare,
Clasificare si Reglementare a intervalelor orare in care sunt acceptate emisiuni violente,
fiind aplicate chiar si cateva sanctiuni celor care nu au respectat procedura. Multe dintre
reglementari au fost adoptate ulterior si s-au realizat sub presiunea asociatiilor de parinti si
de educatori, a societatii civile, dar si a institutiilor legislative (Congresul, Senatul, chiar si
Presedintele SUA). In Romania, singura organizatie care are ca obiectiv protectia minorilor
in fata violentei mediatice este C.N.A., pe cand in tarile vest-europene, de exemplu in
Franta, exista un numar mare de organisme publice, organizatii nonguvernamentale si
fundatii care exercita o mare presiune asupra operatorilor de radio si televiziune pentru
atenuarea si diminuarea continuturilor violente si cu conotatie pornografica, dar , in acelasi
timp, organizeaza si dezbateri publice si campanii de sensibilizare si educare a publicului
in general a elevilor, adolescentilor si tinerilor asupra riscurilor expunerii acestora la
programe violente.78
Domeniul audiovizualului romanesc a fost dominat timp de aproximativ 34 de ani de
televiziunea de stat, condusa bineinteles de Partidul Comunist. Astfel ca violenta mediatica
nu isi avea locul in cele cateva ore de transmisie pe zi. Dupa 1990 cand presa a devenit, in
77

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol.2, partea 10;

78

Ibidem;

37

sfarsit, libera si s-a deschis calea televiziunilor private, a luat fiinta Consiliul National al
Audiovizualului (CNA), in iulie 1992, institutie ce se ocupa cu monitorizarea si
reglementarea audiovizualului romanesc, in componenta careia intra 11 membri numiti de
catre Parlament, a caror mandat se intinde pe o peropada de sase ani.79
CNA-ul este institutia abilitata cu eliberarea licentelor audio-vizuale, a autorizatiilor
de retransmisie, precum si cu emiterea unor norme cu privire la publicitatea audiovizuala si
teleshopping; programarea si difuzarea emisiunilor privind campaniile electorale sau
responsabilitatile culturale ale radiodifuzorilor. Scopurile acestui Consiliu sunt multiple si
se refera la asigurarea urmatoarelor lucruri: respectarea exprimarii pluraliste de idei si de
opinii in programele transmise de radiodifuzorii aflati sub jurisdictia Romaniei; pluralismul
surselor de informare si libera concurenta in domeniul audiovizualului; protejarea culturii
si a limbii romane, a culturii si a limbi minoritatilor nationale; un raport echilibrat intre
serviciile nationale de radiodifuziune si serviciile locale, regionale ori tematice; protejarea
minorilor, apararea demnitatii umane; transparenta comunicarii de masa din sectorul
audiovizual.80
De-a lungul timpului, de la infiintarea CNA si pana in prezent, membrii consiliului
au adoptat numeroase legi si decizii cu privire la functionarea posturilor de televiziune si la
reglementarea continuturilor audiovizualului. In cadrul Deciziei Nr. 248 din 1 iulie 2004 a
Consiliului National Al Audiovizualului privind Protectia Copiilor in Cadrul Serviciilor de
Programe, ce a intrat in vigoare la 15 august 2004, a fost adoptata signalectica ce are drept
obiectiv principal restrictionarea vizionarii televizuale de catre minori a anumitor programe
ce nu corespund varstei acestora. In articolul 15 al respectivei Decizii sunt specificare
urmatoarele: Sunt interzise in cadrul emisiunilor destinate copiilor, fumatul si consumul
bauturilor alcoolice, comportamentul trivial, limbajul vulgar ori licentios, aluziile sexuale,
ridiculizarea defectelor fizice si a handicapurilor. 81 In urmatoarele articole se mentioneaza
respectarea unui interval orar in ceea ce priveste promovarea unor programe ce contin
elemente negative (violenta, sex, limbaj vulgar) (art. 16) si criteriile in functie de care sunt
stabilite restrictiile de care trebuie sa tina cont titularii televiziunilor autorizate in
momentul difuzarii pe post aa unui anumit tip de program (art. 18).

79

http://arhiva.cna.ro/desprecna/arhiva.html, 15.05.2010;

80

http://arhiva.cna.ro/desprecna/rolsimisiune.html, 15.05.2010;

81

http://www.cna.ro/IMG/pdf/Studiu2.pdf, p. 138, 15.05.2010;

38

In articolul 19 sunt prezentate categoriile in care sunt incadrate productiile

audiovizuale si anume:
a) productii audiovizuale accesibile tuturor categoriilor de public, fara restrictii sau
semne de avertizare;
b) productii audiovizuale care pot fi vizionate de copiii in varsta de pana la 12 ani
numai cu acordul sau impreuna cu parintii sau familia (violenta fizica, psihica si de limbaj
minima ca durata, intensitate si numar de scene, nuditate fara conotatii sexuale);
c) productii audiovizuale interzise copiilor sub 12 ani (violenta fizica, psihica si de
limbaj redusa ca durata, intensitate si numar de scene, expresii vulgare ori licentioase
incidentale, nuditate);
d) productii audiovizuale interzise copiilor sub 16 ani (violenta fizica, psifica sau de
limbaj intensa, sistematic repetata, violenta casnica sau sexuala, scene de cruzime asupra
oamenilor sau animalelor, scene de sinucidere, consum de droguri si alcool,
comportamente si atitidini antisociale ce pot fi imitate cu usurinta, scene care descriu
abuzuri asupra copiilor sau care prezinta femeile in ipostaze degradaante, divertismentul pe
teme sexuale sau care are conotatii sexuale ori in care abunda limbajul vulgar ori licentios,
reality-show pe teme avand conotatii sexuale sau axat pe violenta fizica sau psihica, filme
erotice, filme horror, competitiile full-contact);
e) productii audiovizuale interzise copiilor sub 18 ani (productii audiovizuale, altele
decat cele pornografice, care in SUA si in tarile din UE sunt interzise publicului sub 18
ani);
f) alte productii audiovizuale interzise copiilor sub 18 ani (filme si emisiuni
pornografice a caror scop principal este fie prezentarea in detaliu a actului sexual sau a
modalitatilor de satisfacere a dorintelor sexuale, fie emisiuni audiovizuale in care se
prezinta un act sexual real indiferent de modalitatea de filmare).82
In articolele 20-25 este prezentat intervalul orar in care sunt admise programele
descrise in articolul 19, precum si descrierea semnelor de avertizare si modalitatea aparitiei
lor pe ecran in momentul difuzarii programelor specificate in articolul citat. De asemenea,
in articolul 27 este specificat faptul ca radiodifuzorii au obligatia de a informa sonor si
vizual publicul, inainte de inceperea difuzarii, cu privire la genul productiei audiovizuale si
la restrictiile de vizionare. Protectia minorilor trebuie urmarita si in programele
informationale, nu doar in cele fictionale sau de difertisment, astfel ca articolul 28 se refera
la programele de stiri. In cadrul buletinelor de stiri trebuie selectionate acele materiale ce
82

http://www.cna.ro/IMG/pdf/Studiu2.pdf, p. 138-139, 15.05.2010;

39

pot avea conotatii negative asupra perceptiei minorilor, precum: stiri despre comiterea unor
infractiuni grave, prezentarea unor acte de omor voluntar sau imagini cu caracter
pornografic.
In legatura cu prezentarea stirilor, in vara anului 2008, Senatul a propus Legea
stirilor pozitive, conforma careia buletinele de stiri, difuzate la radio sau televizor, trebuiau
sa contina in mod egal stiri pozitive si stiri negative. Jurnalistii au contestat vehement
aceasta lege, argumentand ca se incalca principiul libertatii de exprimare al presei. In
realitate, pe langa acest argument, parerea mea este ca buletinele de stiri ar fi pierdut o
mare parte din audienta in momentul in care ar fi relatat mai putine stiri senzationale
despre crime sau infractiuni, ce atrag atentia telespectatorului, stirile cu un caracter pozitiv
fiind mai plictisitoare sau neinteresante pentru telespectatori. Astfel, la presiunea
televiziunilor, dupa lungi discutii in Comisiile Parlamentare, dar si pe micile ecrane,
Camera Deputatilor a respins-o.
Intre timp, o parte dintre aceste articole au fost modificate sau au fost introduse altele
noi, tinandu-se cont de activitatea posturilor de televiziune, de evenimentele sociale, de
intrarea in Uniunea Europeana sau de cercetarile si studiile din domeniu. Astfel, in Decizia
nr. 187 din 3 aprilie 2006 privind Codul de Reglementare a Continutului Audiovizual,
intrata in vigoare din 3 februarie 2009, in articolul referitor la categoriile in care se
incadreaza productiile audiovizuale, punctul productii audiovizuale interzise copiilor sub
16 ani a fost modificat, scazandu-se cu un an varsta copiilor care au acces la aceste
programe (productii audiovizuale interzise copiilor sub 15 ani). Noi reglementari apar in
articolul 15 al Deciziei 187: (1.) In intervalul orar 6:00-20:00 nu pot fi difuzate emisiuni
care contin : a) detalii sau metode de sinucidere sau automutilare; b) demonstratii sau
detalii importante privind tehnici criminale; c) demonstratii sau detalii importante privind
exorcismul, practici oculte, fenomene sau practici paranormale.83
Atunci cand aceste regulamente sunt incalcate in diferite programe, postul de
televiziune respectiv este amendat, insa ce ne garanteaza ca aceste reguli sunt respectate si
de catre cei carora le sunt adresate: telespectatorii minori?
Consiliul National al Audiovizualului a incercat sa ii sensibilizeze pe parinti si sa le
atraga atentia in ceea ce priveste comportamentul televizual al copiilor, printro campanie
ce s-a lansat sub denumirea: Somnul parintilor naste monstrii. Aceasta campanie a venit
ca o consecinta a cresterii numarului de programe cu continut violent si cu conotatii
83

http://www.cna.ro/Decizia-nr-nr-187-din-3-aprilie.html?var_recherche=decizia%20187%203%20aprilie,
15.05.2010;

40

sexuale transmise pe posturile de televiziune din Romnia. Campania media vizeaz

contientizarea prinilor privind pericolul reprezentat de vizionarea programelor tv cu
efect potenial duntor n ceea ce privete dezvoltarea fizic, mental i moral a
copiilor. Mesajul promovat a fost: Nu-i lsa copilul educat de televizor84
Au fost produse i difuzate trei spoturi pentru televiziune i dou spoturi pentru
radio, incepnd cu septembrie 2007 i pn n februarie 2008. Spoturile tv, intitulate
Noaptea, Tortul i Dansul la bar, au fost inspirate din secvene des ntlnite n
thrilere sau filme erotice, punndu-i pe copii in ipostaza de agresor sau de victim n fa a
imaginilor de la televizor. Au existat i critici ai acestei campanii care au susinut c
spoturile tv erau destul de violente i pot avea influene negative asupra copiilor ns,
CNA-ul s-a aprat subliniind faptul c acea campanie era destinat parinilor i nu
copiilor, de altfel, spoturile erau difuzate dup ora 22:00.
3.2. CERCETRI I STUDII ROMNETI CU PRIVIRE LA VIOLEN A
TELEVIZUAL
A. Evaluarea reprezentrii violenei n programele televizuale. 2004
Primul studiu romnesc despre msurarea violenei televizuale a fost realizat n
2004, de ctre Centrul de Studii Media i Noi Tehnologii de Comunicare al Universittii
Bucuresti, la cererea CNA, sub conducerea profesorilor Ioan Drgan si Poliana tefnescu.
Metodele folosite au fost analiza de coninut i analiza semio-discursiv, n monitorizarea
a zece canale de televiziune romneti (Acasa TV, Atomic, Antena 1, B1 TV, MTV,
TVR1, TVR2, National TV, Prima TV, PRO TV), notndu-se fiecare act de violen a
fizic, verbala, psihologic, social, economic, sexual, precum i distincia dintre
violena real i cea fictional. Perioada de monitorizare a fost ntre 26 iulie i 8 august
2004.85
Rezultatele acestui studiu au fost urmatoarele: s-a observat c ponderea violenei
ficionale (66%) este mult mai mare dect cea a violentei reale (34%); canalul ce se
situeaz pe primul loc, att n ceea ce privete frecvena ct i durata scenelor, este
Atomic. Pe a doua pozitie se regsete Acasa TV, canalele cu o pondere redusa a violenei,
att real ct i ficional, fiind B1 TV si TVR2. n analiza programelor tv s-a inut cont
84

85

http://www.cna.ro/Campanie-pentru-protec-ia.html, 15.05.2010;
http://www.cna.ro/Evaluarea-reprezentarii-violentei.html, 15.05.2010;

41

de intervalul orar de difuzare a acestora (acces prime time, prime time si post prime time),
rezultnd c postul cu cea mai ridicat rata a violenei reale n prime time este Antena 1,
urmat de PRO TV i Prima TV. Din punctul de vedere al tipologiei violenei, pe primul
loc se afl violena fizic, cea real cu un procentaj de 40,90%, iar cea ficional cu
35,81%. Pe locul al doilea se afl violena verbal, cea real 28,91%, iar cea ficional cu
35,55%. Din datele obinute n urma monitorizrii s-a constatat c majoritatea actelor
violente sunt comise de aduli cu vrsta peste 30 de ani, de tineri ntre 19-29 de ani sau de
fenomene naturale, agresiunile comise de minori cu vrsta cuprins ntre 7-14 ani i
adolesceni ntre 15-18 ani fiind n proporie foarte scazut.86
Printre concluziile la care au ajuns autorii acestui studiu se numara urmatoarele:
televiziunile romneti au drept model cultural, n privina identitii editoriale,
televiziunile americane i vest europene; n timp ce n aceste tri se remarc dou tendine
n ce privete violena televizual (pozitiv: reducerea progresiv a numrului, ponderii i
duratei n programe a scenelor de violena real i ficional i negativ; amplificarea
intensitii/negativitii actelor de violena mediatizat), n Romnia, violena televizual
se menine la cote foarte ridicate. Violena apare ca un act natural, de aprare, ntr-o
societate n care domina insecuritatea, tocmai de aceea prezentarea violenei ntr-un
program tv este vzut ca fiind absolut normala. n ceea ce privete violena ficional, ea
este ntalnit mai des pe canalele publice, pe cnd violena real predomin att pe
canalele publice ct i pe cele private, diferenele fiind foarte mici: n cazul canalelor
private, accentul cade pe caracterul spectacular i de fapt divers al tirilor violente, pe
cnd canalele publice sunt mai atente n sensul valorizrii dimensiunilor de prevenire i de
avertizare, reparare a mediatizrii faptelor de violena.87
O ultim concluzie este aceea c se constat o ameliorare n ceea ce privete
funcionalitatea signalecticii adoptate de CNA, mai ales n ceea ce privete adoptarea
criteriilor de clasificare a emisiunilor (n deosebi din categoria AP) i a programrii orare a
emisiunilor.88
Acest studiu a fost reluat n 2008, de ctre aceeai echip de cercetatori, perioada de
monitorizare fiind cuprinsa ntre 13 i 19 octombrie. S-a meninut aceeai metod de
cercetare i aceeai tipologie a violenei, noutatea constnd n diversificarea tipurilor de
86

Dragan, Ioan, Stefanescu, Poliana, Evaluarea reprezentarii violentei in programele televizuale, 2004,
disponibil pe http://www.cna.ro/Evaluarea-reprezentarii-violentei.html, la data de 15.05.2010;
87

Ibidem;

88

Ibidem;

42

emisiuni studiate (informative, ficionale, de divertisment, reality-show i promo-uri). De

asemenea, au fost adugate/schimbate canalele tv analizate, introducndu-se i cele de
desene animate, canalele tv fiind: TVR1, PRO TV, Acasa TV, Antena 1, Prima TV, B1
TV, OTV, KanalD, Antena 3, Realitatea TV, Jetix, Minimax si Cartoon Network.
n comparaie cu 2004, n 2008 cel mai frecvent tip de violena ntlnit n emisiunile
analizate a fost cel de violen verbal ntr-un procent de 47,7%, urmat de violen a fizic
cu un procent de 30,5%, cel mai rar tip de violen observat fiind cea sexuala (2,2%). De
altfel, cele mai multe acte violen pe ora au avut loc n emisiunile de tip reality-show,
urmate de cele de divertisment. Violena de tip verbal se regsete n cea mai mare
pondere pe canalul KanalD (94,1% din totalul tipurilor de violen observate pe acel post
tv), iar cele mai multe acte de violen fizic s-au inregistrat pe PRO TV (52,7% din totalul
actelor de violen nregistrate pe acest canal).89
n ceea ce privete durata i frecvena actelor de violen real, respectiv ficional,
nu exist diferene majore ntre valorile celor doi indicatori nregistrate n anii 2004 i
2008, dupa cum se poate observa din graficele urmatoare:
Situatie comparativa violenta reala-violenta fictionala
2004/2008 - frecventa actelor de violenta (%)

53.83

53.49

54.00
52.00
50.00

46.51

46.17

48.00
46.00
44.00
42.00

2008

2004
reala

fictionala

Figura 3.1.

89

Dragan, Ioan, Stefanescu, Poliana, Masurarea gradului de violenta prezent in programele audiovizualului
romanesc, 2008, disponibil pe: http://www.cna.ro/article1638,1638.html , 15.05.2010;

43

Figura 3.2.
(sursa: http://www.cna.ro/IMG/pdf/3.comparatii_canale220109.pdf, 15.05.2010)
Referitor la concluzii, o parte dintre acestea sunt asemntoare cu cele ale studiului
din 2004. Una dintre concluziile studiului din 2008 este aceea c violena verbal a
nregistrat n acest an cea mai mare cot n raport cu celelelalte tipuri de violen, durata
medie a acestui tip depindu-le pe celelalte, singurul canal n care valorile violenei
verbale sunt mai sczute, dar nu eliminate definitiv, este cel public, TVR1. O alt
concluzie ngrijoratoare la care s-a ajuns n urma cercetarii a fost aceea c n cazul
canalelor de desene animate, rata violenei este mult mai ridicat, comparativ cu celelalte
canale de televiziune. n desenele animate este reprezentat mbinarea elementelor real i
ficional ce compun universul prezentat. Astfel, imaginile violente, n special cele de
violen fizic, sunt mai directe i mai repetitive, neexistnd o sancionare a actelor de
violent, evitndu-se suferina i consecinele reale ale actului violent sau amestecndu-se
violena cu umorul. Cel mai violent canal de desene animate este Cartoon Network, unde
sunt prezentate 21 de minute de violen ntr-o or de program. 90
Studiul din 2008 a fost continuat de o cercetare din 2009 asupra violenei televizuale
i a impactului asupra copiilor coordonat de acelasi profesor Ioan Drgan. Metodele de
cercetare s-au meninut, la fel i tipologia violenei, schimbndu-se nsa cteva canale, B1
TV i Kanal D fiind eliminate, la fel i perioada de culegere a datelor a fost mai scurt din
raiuni financiare, de doar o saptamn, n intervalul 5-11 ianuarie 2009.
Datele cercetarii sunt similare cu cele din 2004 i 2008, se pastreaz aceeai
ierarhizare n ce privete tipul violenei, ramane violena verbal cea mai ntalnita la nivel
90

Ibidem;

44

general ntr-o msura de 43,9% n timp ce violena fizic crete la valoarea de 33,6% din
totalul violenei nregistrate pe canelele tv analizate. Valori ngrijoratoare ale violenei
verbale sunt nregistrate pe OTV unde acest tip de violena se ridic la nivelul de 75,6%
dintre toate tipurile de violena, n timp ce canalul cu cea mai mare valoare a actelor de
violena fizic este PRO TV, cu 57,4%, lucru datorat difuzrii predominante a filmelor de
aciune.91
Valorile medii de acte de violena calculate pe ora, nregistrate n sptmna
analizat, s-au meninut aproximativ la aceleai nivele destul de ridicate pentru fiecare
dintre canalele analizate. Astfel, PRO TV nregistreaz cel mai mare numar de acte de
violena pe ora, 23,4, fiind urmat de OTV, cu 22,6, n timp ce TVR1 este postul unde au
putut fi urmarite doar 9 acte de violena pe ora, media fiind de 14. Un lucru alarmant fiind
din nou valorile foarte ridicate ale canalelor destinate copiilor, posturile de desene animate
depind cu mult posturile pentru aduli ca numar de scene violente pe ora, Jetix fiind lider
la acest capitol cu 37 de acte violente. 92 Posturile de desene animate au nregistrat n
sptmna cercetata, peste 2000 de acte de violena n total la nivel general, Jetix este cel
mai violent canal cu peste 850 de acte de violena n cele 7 zile ale cercetarii n
programul ales de 4 ore pe zi, fiind urmat de Cartoon Network cu 815 si Minimax cu 338
scene de violenta. Dintre acestea se nregistreaz un procent de 52% ca violena fizic,
29% violen verbal i 19% alte forme de violen, fiind opusul posturilor pentru aduli
unde predomina actele de violen verbal n faa celor de violen fizic.93
Se remarc n cele trei studii realizate la cererea CNA i finanate de UNICEF c
asocierea dintre cultura violenta i televiziune rmne constant i evidena n toate aceste
cercetari.

B. Cercetare privind comportamentul de consum de programe audiovizuale al

elevilor pe trei grupe de varsta ( 7-10 ani, 11-14 ani, 15-18 ani). 2005
O a doua cercetare privind influena violenei televizuale n randul copiilor din
Romnia a fost realizat n 2005, n dou etape ( n iulie i n noiembrie) sub denumirea
91

Dragan, Ioan, et al, Reprezentarea violentei televizuale si protectia copilului, 2009, editura Venemonde,
Bucuresti, p. 58-59)
92

Ibidem;

93

Ibidem, p. 78;

45

Cercetare privind comportamentul de consum de programe audiovizuale al elevilor pe

trei grupe de varsta ( 7-10 ani, 11-14 ani, 15-18 ani). Cercetarea s-a bazat pe dou
sondaje de opinie i a fost realizat tot la solicitarea CNA de ctre CURS n colaborare cu
Centrul de Studii Media al Universitii Bucureti, volumul eantioanelor fiind de 1100 de
elevi cu vrsta ntre 7 i 10 ani i 2300 de elevi cu vrsta ntre 11-14 i 15-18 ani.
Rezultate obinute scot n eviden faptul c att copiii ct i adolescenii romani fac
parte din categoria grea a telespectatorilor, avnd peste trei ore zilnic de vizionare tv n
cursul sptmnii, dar i n weekend ( peste 53% din grupa de varst 15-18 ani, peste 57%
dintre cei cu varsta 11-14 ani i peste 42% dintre elevii de 7-10 ani n zilele de lucru; 72%
din grupa de varst 7-10 ani, 68% dintre cei cu vrsta ntre 11-14 ani i 59% dintre elevii
ntre 15-18 ani n zilele de weekend).94
n ceea ce privete frecvena de programe de televiziune n funcie de mediul
rezidenial, urban sau rural, situaia difer de la un grup de vrst la altul, astfel, cei din
mediul rural din grupa de vrst 15-18 ani aloca mai mult timp vizionrii tv decat cei din
aceeai grup din mediul urban, pe cnd cei din grupele de vrst 11-14 ani i 7-10 ani din
mediul urban sunt cei care aloc mai mult timp vizionrii tv dect cei din mediul rural din
aceleai grupe de vrst. Canalele tv ce se afla pe primul loc n preferinele elevilor sunt
PRO TV, precum cei cu vrste mai mari i Cartoon Network i Minimax, pentru cei cu
vrste mici. Postul Acasa TV este urmrit de majoritatea respondenilor indiferent de
grupa de vrst, fiind apreciat datorit telenovelelor i muzicii.95
Conform lui Dorel Abraham, motivele pentru care se uit elevii la televizor sunt
legate n principal de dorinele de distracie i amuzament (plcere). Acest motiv apare pe
primul loc la toate cele trei categorii de elevi, dar este invocat ntr-o proporie mai mare de
ctre grupa de vrst 7-10 ani (50%), urmat de grupa de vrst 11-14 ani (46%) i apoi de
grup de vrst 15-18 ani (34%). Cel de-al doilea motiv ca importan, cel legat de
necesitatea elevilor de a se informa, de a dobndi noi cunotine, crete odat cu vrsta,
ncepnd cu 23% (ponderea n cazul grupei de vrst de 7-10 ani), continund cu 31%
(procentul corespunztor invocrii acestui motiv de grup de vrst 11-14 ani), la 34%
( ponderea cu care situeaz acest motiv pe primul loc, cei din grupa de vrst 15-18 ani).
Nu toi elevii au o contientizare clar a motivaiei de vizionare a emisiunilor de
televiziune. De altfel, motivele de genul pentru a-mi umple timpul, de plictiseal sau
94

Abraham, Dorel, Audienta si impactul consumului de televiziune asupra elevilor, 2006, Revista Sociologie
Romaneasca, vol. IV, nr. 2, p. 43-69;
95

Ibidem;

46

din obinuina ocup ponderi semnificative, ntre 15 i 25%, ceea ce reflect un consum
pasiv, puin selectiv de televiziune.96
n ceea ce privete atitudinea elevilor faa de violen din emisiunile tv, ntre 4344% dintre elevii fiecrei grupe de vrst consider c violena din filme este prea multa,
33-45% att ct trebuie, iar ntre 9-12% consider c violena din filme este prea puin.
De asemenea, fetele apreciaz in proporie mai mare dect baieii excesul de violen din
filme, la toate cele trei categorii de vrst, iar baieii sunt mai numeroi dect fetele atunci
cnd consider c violena transmis prin filme este prea puina. Diferenele nu sunt
semnificative n funcie de mediile urban-rural. 97 Toate cele trei grupe de vrst consider
c violena transmis prin buletinele de tiri este prea mult, n special cei din grupa 15-18
ani.
n privina efectelor violenei din emisiunile de televiziune, datele acestei cercetri
arat c elevii se simt influenai de scenele de violen pe care le vd la televizor. Unul
dintre cele mai puternice efecte resimite de elevi, de la 28% (grupa de vrst 7-10 ani)
pn la 41% (grupa de vrst 15-18 ani) este: M amuz i m las indiferent, urmat
ndeaproape de m fac mai curajos i ndrazne. Alte efecte resimite ntr-o msur mai
mic de ctre cele trei grupe de vrste sunt cele exprimate prin expresiile: m ajut s le
imit n relaiile cu alii (3%); m ngrozesc i imi dau un sentiment de nesiguran (3134%) i mi tulbur somnul (4-11%, afectnd n special categoriile de vrst mai tinere).
n ceea ce privete valorile pe care elevii le nsuesc din diferite medii sociale (familie,
coala), televiziunea este vzut de toate categoriile de vrst ca avnd cea mai mare
influena n procesul de nsuire a unor valori i atitudini mediatice, precum: vedetismul
(ntre 71-84%), sexualitatea (ntre 40-67%), lipsa de scrupule (ntre 30-53%), violena
(ntre 67-77%), plcerile vieii (ntre 26-45%), vulgaritatea/agresivitatea (ntre 55-66%),
minciuna (ntre 33-49%), senzaionalul (ntre 59-67%) i mbogairea (ntre 33-47%);
influena fiind mai mare asupra grupei de vrst 15-18 ani.98
Cercettorii ce au luat parte la acest studiu susin c este nca prea devreme pentru a
trage nite concluzii cu privire la efectele programelor de televiziune violente asupra
copiilor din ara noastr, deoarece nu exist nca date suficiente, acest studiu fiind primul
de acest fel realizat in Romnia. Cert este c numrul copiilor care consum televiziune
96

Ibidem, p. 53;

97

Ibidem, p. 60-61;

98

Ibidem;

47

este din ce n ce mai mare, aproximativ o treime dintre ei ajungnd s devin dependen i
de televizor, asupra lor manifestndu-se unele efecte, nca nemsurate n Romnia, dar
nregistrate n cursul cercetrilor efectuate n alte ri, ce ar putea fi nefaste din punctul de
vedere al dezvoltrii personalitii acestora.99

CAPITOLUL 4: METODOLOGIA CERCETARII

4.1. MOTIVAIA ALEGERII TEMEI
In ultima vreme daca deschidem televizorul nu vedem dect persoane care se ceart
n direct sau tiri despre jafuri la bancomate, omoruri conjugale sau sinucideri, pn i cei
care ar trebui s ne reprezinte ntr-un mod civilizat i diplomat se comport josnic
insultnd i agresnd verbal sau fizic alte persoane n talk-showuri televizate. ntrebarea la
care aceast cercetare ncearc s gseasc un raspuns este urmatoarea: n ce masur
imaginile acestea vzute la televizor influeneaz comportamentul adolescenilor n zilele
noastre? Uneori sunt prezentate la tiri acte violente comise de minori ce par desprinse
parc din filmele de aciune, minori ce se inspir practic din ceea ce vd la televizor i
reproduc imagini violente n viaa lor zilnic, n familie, pe strad sau la coal i m
ntreb dac la mijloc e coinciden sau imitaie.
ntr-un articol din Revista Sociologie Romnesc (2006), Dinu Hanibal Dumitracu
ddea exemplu de cteva cazuri de acest gen, n care copiii au comis crime deosebit de
grave, imitnd scenele violente din programele de televiziune: un copil n vrst de 13 ani
i-a ucis n urm cu caiva ani sora mai mic cu mai multe lovituri de cu it, sus innd apoi
c a retrait n somn secvene dintr-un film pe care l vzuse cu trei zile nainte de crima.
Un alt exemplu este cel al unui copil de cinci ani, supradotat, care a fost dat afar de la trei
grdinie, pe motiv c baiatul era incapabil s-i gseasc un loc printre cei de vrsta lui
din cauza violenei de care se folosea n toate mprejurimile. Psihologii care au studiat
cazul copilului sunt de prere c acesta copiaz ceea ce vede la televizor, fiind lsat toat
ziua n faa ecranului, astfel a nceput s foloseasc replicile i ameninrile personajelor
negative, s-i impun condiiile prin fora fizic, a devenit irascibil, reacionnd cu
pumnul la tot ce nu i era pe plac.
99

Ibidem;

48

Acestea sunt doar cateva exemple, existand insa multe altele in care, desi autorul
actului violent nu a invocat explicit influene mediatice asupra actului pe care l-a comis,
forma spectaculara a actului de violen te trimite cu gndul la violena mediatic
prezentat n tiri sau filme.
Prin aceast cercetare voi ncerca s aflu n ce msur efectele violenei televizuale
(precum: desensibilizarea, efectul catharsis, dezinhibarea sau imitarea) se manifest n
comportamentul pe care adolescenii l adopt n cadrul societii romneti.
De asemenea, sunt de prere c adolescenii prefer televizorul sau calculatorul
atunci cand vor s se relaxeze sau atunci cnd caut informaii despre lucruri noi, n
detrimentul crilor, pe acestea din urm folosindu-le doar pentru coal. Destul de puini
copii mai citesc n ziua de astzi din placere i sunt pasionai de cr i, de obicei, cei mai
muli o fac din obligaie pentru coal, prefernd s se documenteze de cele mai multe ori
de pe internet.
4.2. OBIECTIVELE CERCETRII
1) Prin aceast cercetare doresc s aflu dac efectele violenei televizuale se manifest
n rndul adolescenilor inclui n eantion.
2) De asemenea, doresc s aflu ct de mare este ponderea emisiunilor cu coninut
violent n timpul vizionrii la televizor, n rndul adolescenilor din eantion.

4.3. UNIVERSUL CERCETRII

Universul acestei cercetri pe tema Influena violenei televizuale asupra
comportamentului adolescenilor este delimitat de adolescenii cu vrst cuprins ntre 14
i 18 ani, att persoane de sex feminin ct i persoane de sex masculin. Subiecii vor fi
selectai, att din mediul rural ct i din mediul urban, provenind din familii cu o situa ie
financiar stabil i fiind instituionalizai ntr-o form de nvmnt preunivesitar.
Selecia a fost aleatorie, far a fi bazat pe anumite reguli de eantionare, fiind axat mai
mult pe cunotinele din cercul meu social.
49

4.4 UNITATEA DE ANALIZ I NREGISTRARE

n cercetarea de fa am ales ca unitate de analiz i nregistrare persoana.
4.5 ELABORAREA IPOTEZELOR
Ipotezele de la care am pornit aceasta cercetare sunt urmtoarele:
1) Cu ct adolescenii urmresc n mai mare msur programele cu coninut violent cu att
e mai mare probabilitatea ca n rndul lor s se manifeste efectele violenei televizuale
(desensibilizarea, efectul catharsis, dezinhibarea sau imitarea).
2) Bieii au tendina s urmreasc programe cu coninut violent ntr-o mai mare msur
dect fetele, astfel, cu ct urmaresc mai mult cu att sunt mai predispui la acte de
agresivitate.
3) Adolescenii i aleg modele de comportament i modele culturale din rndul vedetelor
de televiziune, din domenii precum: sportul, muzica, cinema, jurnalism etc.
4) n ultimii ani preocuparea adolescenilor pentru lectur, ca activitate de recreere, s-a
diminuat n favoarea activitilor legate de televizor, computer, jocuri video etc.
4.6.

TIPUL DE CERCETARE

n studiul asupra efectelor violenei televizuale n rndul adolescenilor am ales ca

tip de cercetare ancheta pe baz de interviu individual, coordonat de ctre un operator.
Septimiu Chelcea definete interviul de cercetare ca fiind o tehnic de obinere,
prin ntrebri i rspunsuri, a informaiilor verbale de la indivizi i grupuri umane n
vederea

verificrii

ipotezelor

sau

pentru

descrierea

tiinific

fenomenelor

socioumane.100 Interviul ntrunete o serie de avantaje, printre care: flexibilitatea, se refer

la posibilitatea de a obine rspunsuri specifice la fiecare ntrebare; asigurarea controlului
asupra succesiunii ntrebarilor; colectarea unor rspunsuri spontane, asigurarea unor
rspunsuri personale sau asigurarea rspunsului la toate ntrebarile. nsa, tehnica interviului
are i o serie de dezavantaje i limite intrinseci: timpul ndelungat necesar pentru
identificarea persoanelor incluse n esantion, pentru obinerea acordului i desfasurarea
convorbirii; inconveniente legate de faptul c se cere indivizilor s raspunda indiferent de
100

Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si calitative, editia 2 rev,
2004,editura Economica, Bucuresti, p. 297;

50

starea lor de spirit, lipsa de standardizare n formularea intrebarilor, ceea ce limiteaza

comparabilitatea informaiilor; dificulti n accesul la cei care sunt inclui n eantion.101
4.7. OPERAIONALIZAREA CONCEPTELOR
Violena este definit de ctre Lazar Vlsceanu i Ctlin Zamfir ca reprezentnd
utilizarea forei i constrngerii de ctre un individ, grup sau clas social cu scopul
impunerii voinei asupra altora.102
Dimensiuni ale conceptului de violen:
1) Manifestarea violenei verbale
Indicatori: -

numrul de njurturi folosite n anumite circumstane;

numrul de rspunsuri prin apelul la ipete sau insulte.

2) Manifestarea violenei fizice

Indicatori: -

numrul de ncaierri la care a luat parte;

numrul de situaii rezolvate prin apelul la fora fizic (palme, pumni,
lovituri, mbrncituri).

Conceptul de agresivitate este definit de ctre aceeai autori ca fiind

comportamentul verbal sau acional, ofensiv, orientat spre umilire, minimalizarea sau
chiar suprimarea fizic a celorlali. Comportamentul agresiv poate fi orientat spre contra
propriei persoane ca n cazul unor tulburri psihice sau spre distrugerea obiectelor investite
cu semnificaii sociale.103
Dimensiuni ale agresivitii:
1) Modul n care se manifest agresivitatea
Indicatori: -

numrul de izbucniri nervoase n situaii tensionate;

numrul de situaii n care a umiliat o alt persoan;

numrul de situaii n care a rnit o alta persoan.

Desensibilizarea reprezint unul dintre efectele violenei televizuale i se refer la

banalizarea violenei atenuarea reaciilor oamenilor fa de violena din jurul lor,

101

Ibidem, p. 301;

102

Vlasceanu, Lazar, Zamfir, Catalin, Dictionar Sociologie,

http://www.dictsociologie.netfirms.com/V/Termeni/violenta.htm, 21.05.2010;
103

Vlasceanu, Lazar, Zamfir, Catalin, Dictionar Sociologie, disponibil pe

http://www.dictsociologie.netfirms.com/A/Termeni/Agresivitate.htm, 21.05.2010;

51

formarea unor atitudini de acceptare a violenelor ca un ru necesar i la indiferena fa

de violena real (reducerea emoionalitii individuale la stimuli violeni).104
Dimensiuni ale desensibilizrii:
1) Gradul de desensibilizare
Indicatori: -

de cte ori a asistat la acte de violen;

de cte ori a ajutat pe cineva implicat intr-un act de violen.

4.8. REZULTATELE CERCETRII

Cercetarea a avut ca obiective observarea modului n care se manifest efectivele
violenei televizuale n rndul adolescenilor si msurarea ponderii programelor cu
coninut violent n cadrul vizionrii tv a acestora. Ghidul de interviu folosit a fost
structurat, ntrebrile fiind grupate n funcie de ipoteze, astfel nct rspunsurile obinute
s ajute la validarea ipotezei respective.
Interviul a fost aplicat unui numr de 30 de persoane, 16 fete i 14 biei, provenind
att din mediul urban (Buzu i Bucureti), ct i din mediul rural (din dou sate din
judeul Buzu). Adolescenii fac parte din grupa de vrst cuprins ntre 14 i 18 ani i
urmresc n medie, n jur de 2-3 ore pe zi la televizor, att n timpul sptmnii ct i n
weekend, civa dintre ei ajungnd i pn la peste patru ore pe zi.
A. Alegerea modelelor de comportament i a modelelor culturale
La prima ntrebare (a se vedea Anexa 1) majoritatea respondenilor consider c
funciile mass-mediei sunt cea de informare i de divertisment, civa fiind de prere c
mass-media are i funcia de a manipula populaia. ntrebarile numarul 2 ( Ai o vedet
preferat, o persoan public pe care o admiri?De ce?) i numrul 3 (n ceea ce privete
trsturile tale de caracter, gndete-te la o persoan din domeniu cu care crezi ca te-ai
putea asemna.) au fost formulate pentru susinerea ipotezei: Adolescenii i aleg
modele de comportament i modele culturale din rndul vedetelor de televiziune, din
domenii precum: sportul, muzica, cinema, jurnalism etc. Din rspunsurile date de
adolesceni am observat urmatoarele lucruri: o parte din ei, att baieii ct i fetele,
indiferent de mediul de provenien, au rspuns c nu au vedete preferate i c nu se
104

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol. 2, 2007, editura RAO, Bucuresti, partea a
X-a;

52

aseamn cu vreuna deoarece nu le cunosc ndeajuns de bine; pe de alt parte, baieii ce

provin din mediul urban admir cu predilecie vedete ca Mihai Bendeac, Gigi Becali, Ion
iriac sau Ilie Nstase i consider c se aseamn din punctul de vedere ar personalitii
cu persoane ce provin din lumea sportului (Gigi Becali, Cristi Borcea sau Franky Morales
roller), sau cu cntrei precum Tom DeLonge. Comparativ cu acetia, baieii ce provin
din mediul rural admir i consider c se aseaman indeosebi cu persoane din lumea
fotbalului, sport pe care majoritatea dintre ei l au ca pasiune (Cristiano Ronaldo, Messi,
Hagi, Mutu, Lacatus). Fetele ce provin din mediul urban au ca preferai printre vedetele
din muzic (Celine Dion, Tudor Chiril, Madonna, Lady Gaga) sau dintre prezentatorii tv
(Mircea Badea, Mircea Dinescu), cteva dintre ele considernd c se aseaman cu vedete
tv precum Andreea Esca, Oana Cuzino, Mihaela Rdulescu sau personajul Hermione din
filmul Harry Potter. Toate fetele provenind din mediul rural au rspuns la ntrebarea
numrul 3 c nu se aseamn cu nicio personalitate, nsa printre vedetele lor preferate se
numr n special nume din domeniul muzical: Enrique Iglesias, Rihanna, Puya, Justin
Timberlake, Lady Gaga sau vedete tv precum Mihaela Rdulescu.
Se observ c persoanele pe care adolescenii le admir sau n personalitatea crora
se regsesc sunt genul de persoane care obin venituri substaniale fr a avea o educa ie
foarte avansat (fotbalistii) sau care au devenit celebre datorit vieii personale dect
activitii profesionale. Sunt nsa i persoane care au o activitate profesional reuit i
reuesc s se in departe de scandaluri.
n ceea ce privete relaia cu prinii (ntrebarea numrul 4) n general au o relaie
bun, bazate n primul rnd pe comunicare, mai ales n cazul fetelor care au afirmat, n
marea lor majoritate, c vorbesc foarte multe lucruri mai ales cu mamele. n cazul baie ilor
relaia se bazeaz mai mult pe ntelegere, comunicarea fiind n unele cazuri ntr-o mai
mic proporie. De aici se poate trage concluzia c adolescenii cuprini n eantion
provin dintr-un mediu familial stabil, n care sunt promovate valori pozitive precum
adevrul sau respectul.
B. Preocuparea adolescenilor pentru lectur
Setul de ntrebri formulate pentru susinerea ipotezei n ultimii ani preocuparea
adolescenilor pentru lectur, ca activitate de recreere, s-a diminuat n favoarea
activitilor legate de televizor, computer, jocuri video etc. (ntrebrile numrul 5, 6, 7)
are rolul de a scoate n evidena pe ce loc se afl lectura de carte printre preferinele
53

adolescenilor. La ntrebarea 5 (Cum obisnuieti s te relaxezi n weekend, dup o

sptmn grea de scoal?) respondenii din mediul urban, att fete ct i biei, aleg de
cele mai multe ori ca metod de relaxare ieitul n parc, ieitul cu prietenii, alte activit i
extracolare, ascultatul muzicii. Statul la calculator sau privitul la televizor reprezint o
opiune secundar la care apeleaz n special seara, cnd se ntorc acas. Doar dou
persoane, de sex feminin, au afirmat c uneori obinuiesc s citeasc n weekend pentru a
se relaxa. Comparativ cu acetia, respondenii din mediul rural, att fete ct i biei, au
rspuns n numr mai mare c n weekend obinuiesc s se uite la televizor, la filme sau s
stea la calculator. i acetia obinuiesc s ias cu prietenii sau s se plimbe, ns cititul nu
se regasete printre activitile lor recreative.
La ntrebarea numrul 6 (Daca ar fi s pleci singur/ ntr-o cltorie lung, care ar
fi primele trei obiecte pe care le-ai lua cu tine?), bieii, indiferent de mediul de
provenien au ales s-i ia cu ei obiecte de tehnologie, precum calculatorul (internet),
telefonul mobil, aparat foto sau obiecte precum: o brichet sau o plrie, doar dou
persoane menionnd c i-ar lua cu ei i o carte, n schimb se regsete ntr-un caz i un
cuit, obiect considerat arm alb ce poate fi folosit la vtmarea corporal a altor persoane
ntr-un mod violent. n randul fetelor, lucrurile stau puin diferit, dei au menionat c iar lua cu ele i obiecte de tehnologie (telefon mobil, laptop, mp3, sau un radio), toate fetele
intervievate, provenind din mediul urban, au menionat c printre cele trei obiecte se afl
i o carte. Comparativ cu acestea, fetele din mediul rural au ales obiecte ca telefonul mobil,
calculatorul, jocuri, farduri sau loiune de plaja, o singur persoan menionnd c ar lua
cu ea i o carte.
ntrebarea numrul 7 se referea la ultima carte pe care au citit-o. Rezultatele sunt
urmtoarele: bieii provenind din mediul rural au rspuns c de obicei nu citesc, iar ultima
carte pe care au menionat c au citit-o face parte din programa colar (ex: Baltagul sau
Maytrei). Asemntor cu acetia, fetele ce provin din acelai mediu, au rspuns c citesc
mai mult din obligaie, pentru la coal, crile menionate regsindu-se n programa
colar obligatorie. Au existat i fete care au spus c au mai citit i altceva. Rspunsurile
bieilor din mediul urban sunt diferite de cele ale colegilor din mediul rural; acetia au
rspuns ntr-o mai mare msur c citesc i altceva n afar de ceea ce li se recomand la
coal, doar doi dintre ei spunnd c nu obinuiesc s citeasc. De altfel, situaia este
diferit i n cazul fetelor din mediul urban, care au putut s numeasc att ultima carte
citit ct i o carte care le-a plcut foarte mult, majoritatea fiind altele dect cele cerute la
coal.
54

Concluzia reieit de aici este aceea c, n general, fetele citesc mai mult dect
bieii, iar adolescenii din mediul urban obinuiesc s citeasc mai mult dect cei din
mediul rural. Bineneles, aici este important de inut cont i de unitatea de nvmnt pe
care acetia o frecventeaz, ndeosebi cei care sunt nscrii la licee recunoscute ca fiind de
o calitate mai bun a nvtmntului, att fetele ct i bieii, au ca reper alte valori dect
cei care inva n licee mai puin bune, sau n coli de arte i meserii.
C. Ponderea programelor cu coninut violent n timpul vizionarii tv
Prin ntrebarea numrul 8 (a se vedea Anexa 1) mi-am propus s aflu n ce msur
adolescenii copiaz comportamentul celor din jurul lor sau acioneaz n funcie de cum
au fost nvai de ctre prini, sau au vazut n familie. Surprinztor, majoritatea au
rspuns, indiferent de sex sau mediul de provenien, c ncearc s ofere primul ajutor sau
sun la ambulan. Puin mai dezinteresai au parut bieii din mediul urban care au
menionat c prima dat l ntiineaz pe oferul autobuzului de cele ntamplate, urmnd
apoi s ncerce s ajute dac nu se implic altcineva, n acest fel acetia ncercnd s
plaseze responsabilitatea. Au existat i dou persoane care au rspuns ca nu le intereseaz
i coboar la prima staie, respectiv c stau deoparte i doar dac este foarte grav i nu
mai intervine nimeni ncearc s fac ceva. Putem spune c aceti adolesceni ncearc s
pun ct de ct n valoare principiile pe care le-au nvat n familie sau la scoala, nefiind
total dezinteresai de ceea ce se ntampl n jurul lor, un factor important n acest caz fiind
educaia.
Prin ntrebarea numrul 9 (a se vedea Anexa 1) am ncercat s aflu dac adolescenii
aleg s apeleze la violen atunci cnd lucrurile nu decurg aa cum vor ei. Un factor de
care trebuie s inem cont n acest caz este personalitatea individului astfel majoritatea
bieilor din mediul urban au rspuns c fie ncearc s vorbeasc cu cealalt persoan si
s o conving s se uite amndoi la acelai lucru la care se uit i el, fie renun s se mai
uite la televizor i aleg calculatorul. O singur persoan a rspuns c ar recurge la violent
fizica. Baieii din mediul rural au avut raspunsuri asemnatoare, apelnd n primul rnd la
modalitai de convingere prin cuvinte. De asemenea, fetele, indifferent de mediul de
provenien, au rspuns c de obicei evit s se certe cu cealalt persoan aa c, fie
renunta s se mai uite la televizor, fie incearc s o convind s o lase s se uite n
continuare, rare fiind cazurile cnd se impun prin for, de altfel, depinde i de cine este
cea de-a doua persoan.
55

Prin intermediul ntrebrilor cu numrul 10, 11, 12, am ncercat s aflu n ce msur
efectul de desensibilizare se regsete la adolescenii cuprini n eantion. Astfel, la
ntrebarea numrul 10, referitoare la buletinul implicarea sau asistarea la o scen de
violen, majoritatea bieilor, indifferent de mediul de provenien, au rspuns c nu
intervin n cearta colegilor, prefer s asiste sau s plece din clas, mai mult i ncurajeaz
sau i filmeaz pentru a-i da pe internet. Comparative cu acetia, fetele sunt mult mai
sensibile, n special cele din mediul urban, care au rspuns ntr-o proporie mult mai mare
c ncearc s-i despart pe cei doi sau c cer ajutorul unui professor pentru a calma
spiritele. Fetele din mediul rural care au dat rspunsuri asemntoare au fost n proporie
mult mai mic, ele prefernd, ca i bieii, s asiste sau s ias din clas.
n ceea ce privete ntrebarea numrul 11 (a se vedea Anexa 1), foarte pu ini dintre
adolescenii inclui n eantion au fost impresionai de moartea handbalistului roman,
doar civa dintre bieii din mediul rural ce au ca pasiune sportul. Opiniile generale sunt
acelea c presa a mediatizat excesiv acest caz, pn la epuizare, doar din dorina de a face
audien. De altfel, faptul c unii dintre ei nu auziser pn atunci de persoana respectiv ia fcut s treac mult mai uor peste acest eveniment.
La ntrebarea numrul 12, referitoare la buletinul de tiri de la ora 17:00, majoritatea
rspunsurilor au fost c nu obinuiesc s urmreasc tirile, dar tiu despre ce este vorba,
tocmai de aceea au renunat s se mai uite. Majoritatea consider c acest bulletin de tiri
este cel mai violent, penibil, deprimant sau degradant dintre cele prezentate n ara noastr.
Pe unii dintre ei subiectele prezentate i amuz, pe alii i impresioneaz ntr-o mic
msur.
Efectul de catharsis (ntrebarea numrul 14) nu este present la niciunul dintre
respondeni, emisiunile sau filmele cu coninut violent nu reuesc s i destreseze,
prefernd s aleag alte modalitai pentru a se calma, precum ascultatul muzicii, plimbri
sau dormit. n ceea ce privete violena verbal (ntrebarea numarul 16), ea este folosit n
special de ctre baiei, mai ales cei din mediul urban, fetele apelnd la ea doar atunci cnd
sunt foarte nervoase.
D. Emisiunile urmrite de adolesceni i prerea lor despre violena televizual
Emisiunile sau filmele pe care adolescenii cuprini n eantion obinuiesc s le
urmreasc sunt urmtoarele: meciuri de fotbal, Un show pcatos, Lost, Mondenii, n puii
mei, Cronica Crcotailor, filme SF, documentare de pe Discovery sau National Geografic,
56

n gura presei, Anatomia lui Grey, Te pui cu blondele, Cireaa de pe tort, Povetiri de
noapte, Happy Hour, ueta cu Bahmu sau desene animate.
La ntrebarea numrul 18 (a se vedea Anexa 1) majoritatea respondenilor sunt de
accord c exist violen la televizor, unii consider c este prezent ntr-o msur foarte
mare, indifferent de program i intervalul orar (fetele din mediul rural n special), alii
consider c exist doar n anumite programe (prere exprimat n special de biei).

CONCLUZII FINALE
n urma acestei cercetri concluziile care pot fi trase sunt urmtoareale: unul dintre
efectele violenei televizuale cel mai des ntlnit n rndul adolescenilor cuprini n
eantion, este cel de desensibilizare. Violena de pe micul ecran, n special violena real
din cadrul buletinelor de tiri, este vzut ca fiind obositoare, degradant i uneori
deprimant, astfel c, mbcsii de attea scene violente, adolescenii au devenit imuni la
acestea, considerndu-le uneori banale sau natural. Tocmai de aceea li se pare normal ca
doi colegi s se certe, iar ei s stea i s asiste asemeni unui spectacol. De altfel, moartea
unor oameni, fie ei i embleme naionale, i impresioneaz pe foarte puini dintre ei,
ceilali vznd evenimentul ca ceva care se ntmpl undeva departe i din care presa
ncearc s scoat bani.
n ceea ce privete consumul de cari acesta este relativ sczut, mai ales n rndul
tinerilor din mediul rural, care aleg s renune n numr din ce n ce mai mare la coal sau
care dau un randament colar foarte sczut, reuind s fie instituionalizai n coli de
meserii sau n licee mai puin bune. Acest lucru nu se ntmpl ns i n rndul celor din
mediul urban, n special n cazul fetelor, care nsa se mai simt atrai de cri.
Dei majoritatea tinerilor respondeni au fost de parere c exist violen n
programele de televiziune, o parte din programele pe care ei prefer s le vizioneze sunt
incluse n aceast categorie, cuprinznd n special violen verbal i uneori chiar i fizic.
Cei care consider c exist prea mult violen la televizor sunt n special fetele din mediul
urban, observndu-se c printer preferinele acestora n materie de programe tv se numr
mai ales documentare de pe Discovery sau National Geografic. Cei care consider c
violena televizual nu este prezent ntr-o proporie att de mare, ci doar n anumite
programe i la anumite interval orare sunt ndeosebi bieii, care obinuiesc s urmreasc
genul de programe menionate mai sus.
57

Rezultatele acestei cercetri nu pot fi extinse sau generalizate. Prerea a 30 de

persoane nu poate s reflecte intr-un mod corect prerea a milioane de adolesceni din
aceast ar. Ceea ce este important de reinut este faptul c am reuit ntr-o mare msur
s aflu ceea ce mi-am propus, jumtate din ipotezele de la care am pornit obinnd
validarea n urma aplicrii interviurilor.
Ca oricare alt cercetare i n cazul de fa m-am izbit de cteva limite, una dintre
acestea fiind refuzul adolescenilor de a comunica in vederea aplicrii interviurilor.
Consider c Romnia se afl la nceput pe acest drum, cu ct se vor face mai multe
cercetri n acest domeniu, cu att mai mult se va reui s se atrag atenia asupra unor
problem pe care alte ri le-au contientizat de mult. ns aceste cercetri nu ar trebui s
rmn cunoscute doar printre sociologi, ci s fie fcute publice, prin intermediul unor
campanii n coli, mai ales n rndul prinilor care sunt singurii n msur s i educe
copiii nsuindu-le valori pozitive i s nu lase televizorul s-i educe.
Poate c aceast cercetare nu schimb cu nimic situaia n care ne aflm n prezent,
sunt contient c e un pas mic, televiziunile vor transmite n continuare programe ce conin
scene de violen, iar copiii i adolescenii vor privi n continuarea. Mi-ar plcea s cred c
am reuit s trag un semnal de alarm i c mcar persoanele cu care am reuit s vorbesc,
pe viitor, vor fi mai selective n ceea ce privete programele de televiziune i vor reui s
sting televizorul atunci cnd nu este nimic interesant pentru ei de vzut, alegnd s
deschid o carte.

58

BIBLIOGRAFIE
1. Abraham, Dorel, Audienta si impactul consumului de televiziune asupra elevilor,
Revista Sociologie Romaneasca, 2006, vol. IV, nr. 2, p. 43-69;
2. Banciu, Dan, Radulescu, Sorin, Vasile Teodorescu, Tendinte actuale ale crimei si
criminatitatii in Romania, ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, cap. 10;
3. Banciu, Dan, Violena i Criminalitate, curs nepublicat, Facultatea de Sociologie si
Asistenta Sociala, Universitatea Bucuresti, 2008;
4. Balba, Corneliu; Ratulea, Daniela, Suveranitate si violenta la Hobbes si Foucoult, in
Neculau, Adrian; Ferreol, Gilles, Violenta. Aspecte psihosociale, ed. Polirom, Iasi,
2003;
5. Chelcea, Septimiu, Opinia publica despre criminalitate, justitie si politie, Revista
Sociologie Romaneasca, 2005, vol. III, nr. 2;
6. Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si
calitative, editia 2 rev, ed. Economica, Bucuresti, 2004;
7. Coman, Mihai, Introducere in sistemul mass-media, ed. Polirom, Iasi, 1999;
8. Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol. 2, ed. RAO, Bucuresti, 2007;
9. Dragan, Ioan, Media si violent, Revista Sociologica Romaneasca, 2006, vol.IV, nr.
2;
10. Dragan, Ioan, Stefanescu, Poliana, Evaluarea reprezentarii violentei in programele
televizuale,

2004,

disponibil

pe

violentei.html, la data de 15.05.2010;

59

http://www.cna.ro/Evaluarea-reprezentarii-

11. Dragan, Ioan, Stefanescu, Poliana, Masurarea gradului de violenta prezent in

programele

audiovizualului

romanesc,

2008,

disponibil

pe:

http://www.cna.ro/article1638,1638.html, 15.05.2010;
12. Dumitrascu, Dinu Hanibal, Avatarurile televiziunii asupra dezvoltarii copiilor,
Revista Sociologie Romaneasca, 2006, vol. IV, nr. 2;
13. Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra mintii umane si despre cresterea
copiilor in lumea de azi, editia 2, Ed. Prodromos, Bucuresti, 2006;
14. Huesmann, Rowell, L. et al, Longitudinal Relation Between Childrens Exposure to
TV Violence and Their Aggressive and Violent Behaviour in Yount Adulthood:
1977-1992, Develpmental Psychology, vol. 39, nr. 2, p. 201-221, disponibil
www.citeseerx.ist.psu.edu la data de 10.05.2010;
15. Jderu, Gabriel, Comportamentul agresiv, in Chelcea, Septimiu, Psihosociologie.
Teorii, Cercetari, Aplicatii, editia a II-a, ed. Polirom, Iasi, 2008;
16. Livingstone, Sonia, Implications for Children and Television of the Changing
Media Environment: A British and European Perspective, 1999, disponibil pe
www.lse.ac.uk la data de 10.05.2010;
17. Radulescu, Sorin; Banciu, Dan, Sociologia crimei si criminalitatii, ed. Sansa,
Bucuresti, 1996;
18. Sartori, Giovani, Homovidens. Imbecilizarea prin televiziune si post-gandirea, ed.
Humanitas, Bucuresti, 2005;
19. Salavastru, Dorina, Violenta in mediul scolar, in Neculau, Adrian; Ferreol, Gilles,
Violenta. Aspecte psihosociale,ed. Polirom, Iasi, 2003;
20. Sanzianu, Simona Gabriela, Violenta in familie prezentata in presa din Romania, ed.
Lumen, Iasi, 2006;
21. Silverstone, Roger, Televiziunea in viata cotidiana, ed. Polirom, Iasi, 1999;
22. Stefanel, Adriana, Televiziunea in viata copiilor cu varste cuprinse intre 7 si 10 ani,
2006, Revista Sociologie Romaneasca, vol. IV, nr. 2;
23. Stefanescu, Poliana, Expunerea la violenta televizuala si comportamentul agresiv al
copiilor. Un model structural al efectelor pe termen scurt, 2006, Revista Sociologie
Romaneasca, vol. IV, nr. 2;
24. Todoran, Ileana, Evaluarea aplicarii signalecticii in Romania. Context si implicatii,
2006, Revista Sociologie Romaneasca, vol. IV, nr. 2;
25. Vlasceanu, Lazar, Zamfir, Catalin, Dictionar Sociologie, disponibil pe
http://www.dictsociologie.netfirms.com, accesat pe 21.05.2010;
60

26. http://en.wikipedia.org/wiki/Cesare_Lombroso, accesat pe 10.05.2010;

27. http://www.descopera.ro/lumea-digitala/3489507-istoria-din-spatele-micului-ecran,
accesat pe 10.05.2010;
28. http://www.igp.ro/rata_criminalitatii_2004_2008.htm, accesat pe 02.06.2010;
29. http://www.igp.ro/infractiuni_cu_violenta_2004_2008.htm, accesat pe 02.06.2010;
30. http://arhiva.cna.ro/desprecna/arhiva.html, accesat pe 15.05.2010;
31. http://www.cna.ro/IMG/pdf/Studiu2.pdf, accesat pe 15.05.2010;
32. http://arhiva.cna.ro/desprecna/rolsimisiune.html, accesat pe 15.05.2010;
33. http://www.cna.ro/Decizia-nr-nr-187-din-3-aprilie.html?var_recherche=decizia
%20187%203%20aprilie, accesat pe 15.05.2010;
34. http://www.cna.ro/Campanie-pentru-protec-ia.html, accesat pe 15.05.2010;
35. http://www.cna.ro/Evaluarea-reprezentarii-violentei.html, accesat pe 15.05.2010;
36. http://www.cna.ro/IMG/pdf/3.comparatii_canale220109.pdf, accesat pe 15.05.2010;

61