Constelatii Diamantine Nr. 6 (46) / 2014

Revist# de cultur# universal#
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii
diamantine
Constela\ii
diamantine
Anul V, Nr. 6 (46)
Iunie 2014
Per aspera ad astra
UN IFI-GENIU TURBAT
O anacronic Ifigenie, cu obrsia n Aulida
sau n Taulida, de pe vremea lui Eschil,
Sofocle si Euripide, dar pripsit la revista
Luceafrul de dimineat, simte sadica
plcere de a pune etichete, n functie de
digestia sau indigestia sa cerebral, pe
unele reviste care au tupeul de a iesi n
lume, fr girul domniei sale. O fiar musc
numai n msura n care este amenintat
sau ncoltit. Cnd musc fr motiv, e
turbat. Ifigenia n cestiune, turbat de
excesul talentului de a contesta, consacrat
de apartenenta la o uniune literar, musc
anumite publicatii de cultur care nu apar
n ograda Uniunii Scriitorilor. Dup cp-
sorul btrnei doamne, valoarea unei re-
viste tine de prezenta scriitorilor unsi de
ctre Patriarhia Literaturii din Bucuresti.
Un userist, egal valoare. Doi useristi, va-
loare la ptrat. Trei useristi, valoare la cub.
Mai multi useristi, mai mult valoare. Nema
useristi, nema valoare! Culmea este c si
noi, n prostia noastr, avemaceeasi p-
rere. Cu ct pui mai multe buntti, cu
att mai bun este prjitura. Numai c,
Ifi-Geniu al nostru si musc propria logic.
S nefacemntelesi. Cu cevatimp n urm,
Ifi-Geniu cel deser-viciu la portileliteraturii
romne si de pretutindeni, mereu, ntruna
si pururi fr viciu, a decretat c revista
Constelatii diamantine este cea mai
proast revist pe care a rumegat-o, de
cnd paste pe psunile literaturii romne.
C este mai ceva dect revista Urzica
de odinioar. C omagiul adus poetului
national este sforitor. C public tot felul
de neaveniti! Prea bine, am zis. Dar, o
revist nu poate fi negat n totalitate. Poti
s negi un autor, doi-trei, poti nega un
articol, dou, trei-patru, dar o revist n-
treag, mi se pare c e deja un abuz pe
care ratiunea onest nu-l suport. S-ar
anula, n felul acesta, dreptul la liber expri-
mare! Dup Ifi-Geniu, numai consacratii
de busuiocul USR-ului au cderea de a
vorbi, de a face reviste, de a decreta valori
si judecti de valoare. Numrnd useristii
din Constelatii diamantine, amconstatat
c fiecare editie s-a bucurat de prezenta a
cel putin zece scriitori ai Marii Uniuni. Si
atunci? Ce s ntelegem? Pentru Ifi-Geniu,
nici confratii si ntru nemurire nu au va-
loare. n zborul spre Parnas, i faulteaz,
Ir jen, n propriul careu, le d la gioale,
ziua n amiaza mare. Nu-i este fric de
cartonasul rosu pentru c, acolo, sus, cineva
l iubeste peste poate. Bine-a zis cine-a zis
despre gunoi si brn! Pn una-alta, br-
batul ascuns sub fusta unei femei nu are
perspectiva Constelatiilor diamantine,
nici nu are cum, ci doar larga perspectiv
ngust afustei. Dac tot si obosesteochii
pe frontispiciile altor reviste, s si-i delec-
teze, mcar, pe textele propriei reviste, n
care cnt CUCU, din cauza pierderii
legturii CU CUltura. Datele tehnice ale
revistei ne faulteaz la tot pasul: mai nti
Prezentare revista Luceafrul (genial,
nu?); n acelasi timp, aflm c revista nu
se mai cheam Luceafrul de dimineat,
ci Luceafrul (ingenioas fent, nu?);
dup un dribling de mondiale, ne mbogtim
cunostintele: revista- caredintreele? - este
sptmnal de literatur si arte, iar pe
frontispiciu vedemc elunar decultur.
Asa, da! Un luceafr lunar, mai merge! n
curnd, se marcheaz si golul care plutea
n aer! ntruct, aflm c revista este CU
Renume! CURat murdar, coan Ifigenie,
sau coane Ifi-Geniu! Acumse ntelege de
ce unele reviste sunt proaste? Nu au nici
CUCUltur, nici CURenume! Amzis!
Janet Nic
W
i
l
l
i
a
m

H
o
g
a
r
t
h
-
C
a
s
a

d
e

n
e
b
u
n
i
Constantin Miu, Mti ale feminittii n lirica
lui Eminescu...................................................pp.3-5
Doina Drgu(,Poeme........................................p.5
Dan Lupescu, Eminescu - Mntuitorul ntru
Absolut ..........................................................pp.6-8
Janet Nic, Paradoxuri umoristice ................p.9
Stelian Gomboy, Mircea Vulcnescu -
mplinirea a 110 ani de la naterea sa n
pmntul neamului romnesc ..............pp.10-14
George Filip,Vise desenate .............................p.15
Florentin Smarandache, Jurnal japonez.
PostDoc n ]ara Soarelui-Rsare .........pp.16,17
George Popa,Poeme........................................p.17
Nicolae Mtcay,Sonete ...................................p.18
Daniel Marian, Iubirea predefinit, de la sine
nteleas i mai departe... ..............................p.19
Mariana Pndaru-Brgu,Nimicitorul de
Cuvinte..............................................................p.20
Ion Pachia-Tatomirescu, Traditionalism de
brumrel i o lir din dor .......................pp.21-23
Florin Mceyanu, Pictur de pictur.
William Hogarth ...............................................p.23
Carmen Ctunescu, ntoarcerea autorului
moralist: Dora Alina Romanescu ................p.24
Ada Iliescu, Valorile expresive ale vocabularu-
lui n poezia lui I. L. Colit ....................pp.25,26
$tefan Dumitrescu, Ce se ntmpl, tara mea,
cu noi?...............................................................p.27
Mihai $tirbu, Alexandru Odobescu... ...pp.28-30
Mariana Gheorghe, Melancolia Mirunei ....p.31
Claudia Scornea,Versuri ................................p.31
Jean Bleakney,Versuri ...................................p.32
Milazim Krasniqi,Versuri ..............................p.33
Vavila Popovici, Insolenta vs. Bunacuviint
......................................................................pp.34,35
Livia Ciuperc,Un poet uitat: Alexandru
Clinescu ...................................................pp.36,37
Adrian Botez, Violenta metafizic i crucea - n
romanele lui Liviu Rebreanu .................pp.38-42
Octavian Lupu, Calea Rzboinicului Anonim
(Bushido) pe ntelesul tuturor ...............pp.43,44
Lucian Gruia,nvierea ...................................p.45
Eugen Deutsch, Janet Nic,Duel sonetistic...p.46
Boris Marian,Borismarianisme....................p.46
Emil Chendea,Miorita............................pp.47-51
George Petrovai, Cuvinte-ncumintite ............p.51
Leonard Ionu( Voicu, Funia roie .........pp.52-53
Petre Gigea-Gorun, Constelatii epigra-
matice.................................................................p.54
Gheorghe Leu, Constelatii epigramatice ...p.55
Doina Drgu(, Exercitii de luciditate ...pp.56-60
Sumar
Constela\ii diamantine
Revist de cultur universal
Fondat la Craiova,
n septembrie 2010
- apare lunar -
Membri de onoare ai colectivului de redac(ie
- Prof. univ. dr. Remus RUS
- Prof. dr. Florin AGAFITEI, orientalist, sanscritolog
- Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor
- Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traductor, eminescolog,
critic de art
Responsabilitatea privind con(inutul materialelor publicate
n revista Constela\ii diamantine apar(ine strict autorului
care semneaz textul.
ISSN 2069 0657
Redac(ia
Redactor-yef: DOINA DRGUT
Secretar general de redac(ie: JANET NIC
Redactori literari: IULIAN CHIVU
BAKI YMERI
DANIEL MARIAN
Redactor artistic: FLORIN MCE$ANU
Redactori asocia(i
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,
- Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania,
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
poet bilingv, critic literar, traductor
- GEORGE FILIP, Canada, scriitor
Materialele se pot trimite la adresele:
constelatiidiamantine1@gmail.com
const.diamantine@gmail.com
www.scribd.com/doina_dragut
2
Anul V, nr. 6(46)/2014 Constela\ii diamantine
Adresa redac(iei:
Cartier Lpuy, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
Romnia, cod: 200440
DTP: Doina DRGUT
Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu],
Janet Nic#, N.N. Negulescu
Ilustra(ia revistei: William Hogarth
Anul III, nr. 5(21)/2012
3
Anul V, nr. 6(46)/2014
Constantin MIU
(membru USR)
n lirica lui Eminescu, ntlnim un ntreg
evantai al mytilor feminit(ii, acestea fiind
definitorii pentru tectonica sufletului eroului
liric, deoarece toate compun fesele femini-
ttii, pe care poetul a nemurit-o n si prin ver-
surile sale.
Manifestri ale acestor ipostaze pot fi
urmrite n functie de dou mari categorii:
feminitatea teluric si ceaastral. n cazul
primei categorii, dou atitudini ale eroului
liric sunt reperabile: una deexpansiune a
sufletului celui care iubeste plenar, si alta de
recluziune a celui dezamgit n iubire. Esen-
tial pentru atitudinea expansiv esteora de
iubire, iar pentru cea de recluziunedetayarea
decercul strmt si tentativa de recuperare/
cutare a timpului afectiv pierdut.
Citind poeziile care sunt axate pefemi-
nitatea teluric, se poate lesne observa c
povestea de dragoste se desfsoar dup un
anumitscenariu, care traduce fidel tectonica
unui suflet ardent, nsetat de absolut. Sub
aspectul acesta, considerm c cea mai re-
prezentativ poezie esteDorin(a, fiecare stro-
I a acestei creatii ilustrnd momentele
esentiale ale scenariului erotic: 1.chemarea,
2. ntlnirea, 3. contemplarea, 4. srutul,
5. reveria (visul), 6. somnul (ca dorin( de
Nirvana).
De retinut ns c nu toate poeziile res-
pect cu strictete aceste momente, poetul
lundu-si libertatea de a insista mai mult
asupra unora, spre a releva, n final, triste(ea
si nostalgia departelui de care are parte eroul
liric. Spre pild, nLacul, scenariul erotic,
desfsurat n plan imaginar, cuprinde doar
dou momente: ntlnirea ipotetic si con-
templarea. De remarcat faptul c toposul
imaginar, aflat n srbtoare (Lacul codrilor
albastru/ Nuferi galbeni l ncarc), pune n
evident fiorii dragostei celui ce asteapt cu
nerbdare aparitia iubitei: Tresrind n cer-
curi albe/ El cutremur o barc. Eroul liric
trieste anticipativ clipa de iubire (rolul
esential avndu-l verbele la conjunctiv), nct
aceasta devine eternitate: Ea din trestii s
rsar/ Si s-mi cad lin pe piept/ (...) S
plutimcuprinsi de farmec/ Sub lumina blndei
lune (s.n.). Finalul poeziei relev drama
M{}TI ALE FEMINIT{|II
@n lirica lui Eminescu
marelui singuratic. Dac la nceput toposul
era imaginat ca templu al dragostei, srb-
toarea cestuia fiind si srbtoarea sufletului
ndrgostitului (retinem c aspectul acesta
transpare din majoritatea poeziilor de dra-
goste ale lui Eminescu: nDorin(a, Lacul,
Floare albastr, Luceafrul s.a. codrul - ca
ipostaz a naturii virginale - este altarul dra-
gostei), acum a rmas n srbtoare, decorul
natural contureaz cu pregnant suferinta
celui dezamgit n iubire: ...Singuratic/ n
zadar suspin si sufr/ Lng lacul cel albas-
tru/ ncrcat cu flori de nufr. A se observa
c dac n prima strof abundenta floral
traducea preaplinul sufletului eroului liric, n
ultima strof, aceast abundent vegetal
relev - paradoxal - vidul sufletesc al celui ce
asteapt n zadar, cromatica fiind si ea gri-
toare n acelasi sens.
O lung asteptare este si Sara pe deal.
Aici, omisiunea chemrii presupune accep-
tarea invitatiei, de vreme ce regsim celelalte
momente ale scenariului erotic. Ideea iubirii
eterne (chiar dac e formulat n termenii unui
viitor ipotetic) este sugerat cu ajutorul unor
sintagme temporale, nct se ajunge ladila-
tarea excesiv a timpului erosului: Lng
salcm sta-vom noi noaptea ntreag, / Ore
ntregi spune-ti-voi ct mi esti drag, / Ne-
om rzima capetele unul de altul/ si surznd
vom adormi sub naltul/ Vechiul salcm...
(s.n.)
nLuceafrul,scenariul erotic se petrece
n visul fetei de mprat. De retinut c n
poem, din perspectivaprezen(ei prin ab-
sen( a astrului ceresc, invocatiile Ctlinei
capt valoarea unui descntec erotic, a-
cesta fcnd parte dinstrategia provocrii,
inerent njocul fetei. n capodopera emi-
nescian, erosul este nteles de fata de mp-
rat diferit, n functie de partenerul cu care
intr n dialog, cu precizarea c unul (Hype-
rion) apartine astralului, iar cellalt (Ctlin)
- teluricului.
Fat de astrul nemuritor, Ctlina si ma-
nifest dorul canostalgie a departelui: Ea
trebui de el n somn/ Aminte s-si aduc/ Si
dor de-al valurilor Domn/ De inim-o apuc
(s.n.). S observm c dorul fetei nu este un
dat firesc, ci apare n plan oniric, iar faptul c
trebuie s-si aminteasc numai n somn de-
al valurilor Domn, nseamn c prea fru-
moasa fat de mprat are un comportament
dual: unul diurn, iar altul nocturn.
Cnd pajul Ctlin o asalteaz pe Ctlina
cu promisiuni (Dac nu stii, ti-as arta/ Din
bob n bob amorul), la nceput aceasta l
respinge, mimnd ignoranta. i mrturiseste
ns dorul de astrul din cer a crui prizonier
a devenit: Dar nici nu stiu mcar ce-mi ceri,
/ D-mi pace, fugi departe - / O, de luceafrul
din cer/ M-a prins un dor de moarte. (s.n.).
Ct sinceritate exist n aceast declaratie?
La prima impresie, am putea s-o credem pe
cuvnt, dac aducem n discutie una din
ipostazele sub care apare metamorfozat
astrul: Un mort frumos cu ochii vii. Din
aceast perspectiv, mplinirea dorului fetei
s-ar realiza pe trmul thanatosului. Dar dac
cercetm cu atentie declaratia fcut de
Ctlina luceafrului, la a doua invitatie a
acestuia, vom observa c ea constientizeaz
incompatibilitatea dintre lumea ei si cea a lui:
- O, esti frumos, cum numai-n vis/ Un demon
se arat, / Dar pe calea ce-ai deschis/ N-oi
merge niciodat. (s.n.). Este locul s spunem
c fata simte cu durere dragostea luceaf-
rului, ns o face cu simtirea unui muritor:
M dor de crudul tu amor/ A pieptului meu
coarde, / Si ochii mari si grei m dor, / Privirea
ta m arde. Din perspectiva celor artate
pn aici si lund n consideratie elementele
de teatralitate ce apar n dialogul Ctlinei
cu pajul (unde ea este, n egal msur, actor
si regizor), la care putem aduga refuzul tran-
sant al fetei de a urma astrul n lumea lui,
acum putem ntelege c vorbele Ctlinei
referitoare ladorul de moarte carear fi prins-
o sunt mincinoase; ele fac parte dintr-un bine
pus la punct scenariu al tergiversrii, ca rs-
puns la tentativa pajului de a o seduce.
Dac fat de Hyperion erosul fetei se ma-
nifest cador, n raport cu Ctlin, iubirea
mbrac haina amorului. (Gh. Doca, Lu-
ceafrul - receptare poetic a structurii ten-
sionale a onticului, EDP, Bucuresti, 1996, p.
58): Ea mbtat de amor, / Ridic ochii. Vede/
4
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 6(46)/2014
Luceafrul... (s.n.). Betia amorului profan,
gustat cu muritorul Ctlin, i deschide ochii
- paradoxal - nu spre partenerul din lumea ei,
ci spre cel din lumea nemuritorilor. Cnd l
cheam a treia oar peluceafrul blnd, spre
a-i lumina norocul, probabil c se gndeste
c de ast dat va putea face fat crudului
amor, pe care i-l reprosa cndva. ns nu
ochii duhovnicesti si i-a deschis, ci cei de
carne. Sf. Simeon, Noul Teolog, vorbeste, n
acest sens, despre ochii noi, despre o nou
putere de percepere a omului... (Nicolae
Arseniev, Mistica yi Biserica Ortodox,
Editura Iri, Bucuresti, 1994, p. 82). Fata de
mprat nu are aceast nou putere de per-
cepere a sacrului, pentru simplul motiv c e
mbtat de amorul profan, iar ochii pe care
i ridic spre luceafr sunt aceiasi cu care l
vedea nainte cadorinja s-i fie gata.
Dac pentru astrul nemuritor finalitatea
erosului se afl - asa cum mrturiseste de
dou ori - nlogodna noetic (Eu sunt lu-
ceafrul de sus, / Iar tu s-mi fii mireas -
s.n.), pentru fata de mprat erosul nu are o
asemenea finalitate; ea conditioneaz actul
ndrgirii (si nu al iubirii!), dup ce va fi re-
cunoscut c nu-si pricepe partenerul de dia-
log: Desi vorbesti pe nteles, / Eu nu te pot
pricepe; // Dar dac vrei cu crezmnt/ S te-
ndrgesc pe tine, / Tu te coboar pe pmnt,
/ Fii muritor ca mine. (s.n.).
Vom ntelege atitudinea fiecrui partener
de dialog, dac ne amintim versurile din pro-
logul poemului, unde se poate lesne sesiza
c cel care iubeste cu adevrat este lucea-
Irul, n timp ce prea frumoasa fat doarmi-
meaz, afisnd cochetria specific oricrei
femei care mizeaz pe arta seductiei:l vede
azi, l vede mni, / Astfel dorinta-i gata; / El
iar privind de sptmni, / i cade drag fata.
(s.n.). S retinem, din versurile reproduse,
mai nti semantica verbelor a vedea si a
privi, care definesc preambulul manifestrii
erosului. n primul caz, acesta se repet si
intr n relatie cu dou adverbe de timp: azi,
mni. n al doilea caz, verbul e la gerunziu
si intr n relatie cu iterativul iar (sugernd
o actiune repetabil), precum si cu locuti-
unea adverbial de timp de sptmni,
ntregul vers ilustrndiubirea contempla-
tiv a luceafrului. Apoi, s se observe c
registrul verbal relev pentru fiecare din cei
doi protagonisti forma specific de mani-
festare a erosului. Pentru fat, e vorba de un
capriciu, cci ce altceva exprim verbul a
vedea, repetat si intrnd n relatie cu dou
adverbe ce dezvluietemporalitatea ime-
diat? C asa stau lucrurile o dovedeste
ideea celui de-al doilea vers al strofei citate,
din care decelmc totul este luat la lgre:
Astfel dorinta-i gata. Pentru luceafr, erosul
presupunecontemplajie ndelungat: iar
privind de sptmni. La captul acestei pe-
rioade (versul al treilea evidentiaz o actiune
durativ, excesiv dilatat), abia atunci i cade
drag fata.
Pentru cei doi parteneri ai fetei de mprat,
ochii sunt oglinda sufletului. Luceafrul este
Un mort frumos cu ochii vii/ Ce scnteie-n
afar - n ipostaza angelic, iar n ipostaza
demonic ochii mari si minunati / Lucesc
adnc himeric (s.n.). Scnteierea n afar
este rodul combustiei interne, a extazului
mistic, prefigurnd unirea sacrului cu pro-
fanul, unire att de mult dorit. Pajul Ctlin
este un Biat din flori si de pripas, / Dar n-
drznet cu ochii (s.n.). n acest punct, filo-
sofia pajului n ceea ce priveste modalitatea
de manifestare a erosului se aseamn cu
cea a Ctlinei; si la unul si la cealalt se
poate vorbi de instinct si nu de pasiune ar-
dent, ca n cazul luceafrului.
n discutia cu pajul Ctlin, fata de m-
prat recunoaste n mod indirect ca Lucea-
Irul a pus stpnire pe cugetul si simtirea
ei. S remarcm c dup ce pajul i promite
initierea n eros si-i va arata splendorile
paradisului terestru, fata ezit s-i dea un
rspuns transant, folosind condi(ionalul
ipotetic: ...nc de mic / Te cunosteam pe
tine, / Si guraliv si de nimic, / Te-ai potrivi cu
mine... (s.n.).
Urmeaz cinci strofe n care Ctlina l
evoc pe cel care Luceste c-un amor ne-
spus, dezvluindu-si totodat frmntarea
sufleteasc - urmare aprezen(ei prin absen(
a Luceafrului: Dar un luceafr rsrit / Din
linistea uitrii / D un orizont nemrginit /
Singurttii mrii; // Si tainic genele le plec, /
Cci mi le mple plnsul / Cnd ale apei valuri
trec / Cltorind spre dnsul. Strofele re-
produse evidentiaz, pe de o partenostalgia
departelui (ale apei valuri cetrec cltorind
spre dnsul sunt apele sufletului fetei de
mprat, tnjind dup al nop(ii domn), iar pe
de alt parte plnsul ca efect al acestei nostal-
gii imposibil de atenuat. De aici si durerea de
care vorbeste Ctlina: Luceste c-un amor
nespus, / Durerea s-mi alunge, / Dar se nalt
tot mai sus, / Ca s nu-l pot ajunge. Fata de
mprat se salveaz de frivolitate (n sensul
c l-a urmat mult prea repede pe paj si a cedat
avansurilor amoroase ale acestuia), datorit
ntelegerii situatiei paradoxale: cu toate c
se doreste a fi unadjuvant (Luceste c-un
amor nespus, / Durerea sa-mi alunge),
Luceafrul nu va ncerca sa estompeze
distanta dintre sufletul sau si cel al Ctlinei:
Dar se nalt tot mai sus, / Ca s nu-l pot
ajunge. Aceste dou versuri anticipeaz
deznodmntul poemului - rmnerea lui
Hyperion n sfera sa, aceea denemuritor yi
rece. Urmtoarea strof are ideatica n pre-
lungirea celei anterioare: Ptrunde trist cu
raze reci / Din lumea ce-l desparte.../ n veci
l voi iubi si-n veci / Va rmnea departe...
De observat c tristetea Luceafrului este
asemntoare cu durerea Ctlinei. Si una si
cealalt afecteaz pacientul sub aspect
afectiv, ca urmare a constientizrii distantei
uriase dintre cei doi. Paradoxal, fata de mp-
rat si exprim transant crezul: n veci l va
iubi, cu toate c n veci va rmnea departe.
Aceasta este forma de manifestare a iubirii
intangibile.
Strofa concluzie, realizat pe baza anti-
tezei, este axat pe frmntarea sufleteasc
a Ctlinei, nvluita de indicibilul feminin:
De-aceea zilele mi sunt / Pustii ca niste
stepe, / Dar noptile-s de-un farmec sfnt /
Ce nu-l mai pot pricepe. Aici, fata se recu-
noaste a fi o fiinja dual: unadiurn, care
cunoaste vidul sufletesc si unanocturn al
crei preaplin al sufletului i rmne totusi
nepriceput. Acestea sunt modalittile de ma-
nifestare ale nostalgiei departelui.
Cei trei componenti ai triunghiului erotic
din poemul Luceafrul (Hyperion, Ctlina
si Ctlin) au nevoie, fiecare n parte, att de
comunicare, ct si de comuniune.
Strofa a cincia din prima parte a poemului
releva modul diferit cum Luceafrul, respec-
tiv fata de mprat ntelege nevoia de comu-
niune. Ea actioneaz dup impulsul de mo-
ment, cci ce altceva exprim cele dou
adverbe de timp (azi si mni) n relatie cu
verbul la indicativ prezent, care se repet si
urmat de o concluzie, n componenta creia
adverbul de mod gata evidentiaz actiunea
momentan: l vede azi, l vedemni, / Astfel
dorinta-i gata (s.n.). El este adeptul dura-
bilittii. Din aceast perspectiv, gerunziul
privind n relatie cu sintagma temporal
de sptmni dezvluie o ac(iune con-
templativ. C Luceafrul esteadeptul unei
comuniuni totale reiese din cteva detalii
furnizatedenarator: Si pas cu pas peurma
ei / Alunec-n odaie / (...) // Cci o urma adnc
n vis / De suflet s se prind (s.n.).
Invitatia adresat fetei de mprat de a-l
urma fie n lumea acvatic (Colo-n palate de
mrgean / Te-oi duce veacuri multe / Si toat
lumea n ocean / De tine o s-asculte), fie n
cea astral-celest (O, vin, n prul tu blai
/ S-anin cununi de stele, / Pe-a mele ceruri s
rsai / Mai mndr dect ele) dezvluie stra-
tegia Luceafrului, n dorinta sa de comu-
niune.
Comunicarea ntre Luceafr si Ctlina
are locpe trm oniric: o urma adnc n vis
/(...)// Iar ea vorbind cu el n somn (s.n.). La
primul refuz al fetei, aceasta recunoaste c
al nop(ii domn este Strin la vorb si la
5
Anul V, nr. 6(46)/2014
port. Asa se explic a doua metamorfozare
a acestuia. De fiecare dat, i se arat fetei de
mprat sub chip princiar: Prea un tnr
voievod / (...) // Pe negre vitele-i de pr /
Coroana-i arde pare. Cu toate acestea, fata
insist asupra hiatusului de comunicare,
evidentiat ca paradox: Desi vorbesti pe
nteles, / Eu nu te pot pricepe.
Tot din dorinta de comunicare si comu-
niune Luceafrul va solicita Printelui Su-
prem s-i reia al nemuririi nimb, spre a primi
n schimb O or de iubire.
Comunicarea ntre Ctlina si Ctlin este
facilitat mai cu seam c cei doi au aceeasi
conditie - aceea de muritori. La nceput, fata
l respinge categoric: Da ce vrei, mri C-
tlin? / Ia du-t de-ti vezi de treab. Chiar si
cnd pajul i face cunoscut c este adeptul
horatianului carpe diem (...As vrea s nu
mai stai / Pe gnduri totdeauna, / S rzi mai
binesi s-mi dai / O gur, numai una - s.n.),
Ctlina si mentine refuzul, motivnd nostal-
gia departelui: Dar nici nu stiu mcar ce-mi
ceri, / D-mi pace, fugi departe - / O, de Lucea-
Irul din cer / M-a prins un dor de moarte.
Pajul nu dezarmeaz si i va prezenta acesteia
splendorile paradisului terestru. Efectul nu
va ntrzia sa apar: acceptarea invitatiei la
comuniunea terestr e fcut din perspectiva
cochetriei feminine: Ea-l asculta pe copilas
/ Uimit si distras, / Si rusinos si drglas, /
Mai nu vrea, mai se las (s.n.). Rspunsul
Ctlinei face din comunicare puntea spre
dorita comuniune: Si-i zise-ncet: - nc de
mic / Te cunosteam pe tine, / Si guraliv si de
nimic / Te-ai potrivi cu mine...
n ultima parte a poemului, nevoia de
comuniune a celor doi muritori este sesizabil
mai cu seam la nivelul gesticii. Pentru C-
tlin, aceasta nseamn refacerea mitului An-
droginului: O, las-mi capul meu pe sn, /
Iubito, s se culce, / Sub raza ochiului senin
/ Si negrit de dulce. Ctlina i va rspunde
printr-un gest similar refacerii Androginului:
Abia un brat pe gt l-a pus / Si ea l-a prins
n brate. nsa ea doreste mai mult. Ultima
invocatie adresat lui Hyperion poate fi so-
cotita canevoie de comuniune spiritual:
Ea, mbtat de amor, / Ridic ochii. Vede /
Luceafrul. Si-ncetisor / Dorintele-i ncrede:
/ - Cobori n jos, Luceafr blnd, / Alunecnd
pe-o raz, / Ptrunde-n codru si n gnd, /
Norocu-mi lumineaz. Ca atare, comuni-
unea cuplului Ctlina - Catalin apare doar
la nivel trupesc, nu si spiritual. Chiar dac
fata estembtat de amor, ea simtenevoia
desvryirii comuniunii sub aspect spi-
ritual. Asa se explic invocarea lui Hyperion
ca protector al norocului ei. Refuzul lui
Hyperion nseamn neparticiparea la mpli-
nirea comuniunii celor doi pmnteni.
Doina DR~GU}
(membru LSR, UZPR)
cer de gnduri
cu un salt
sfidndu-si timpul
si-o putere a-nchipuirii
emannd fptura lui
n seninul spatiilor
se nfioar
si pe un cer de gnduri
lunec desvrsit
ropot de lumin
n duioas-ntindere
spre orizont
se desfac n ramuri
brate intuind izvoare-n adncimi
ametitoare
pe copite caii poart
n deschidere de umbre
ropot de lumin
ziduri lmurite
n cascade de lumin
cu o unduire descendent
ziduri lmurite cresc
ntre mine si nimic
aripi - chip de form goal -
se ivesc din somn
profund
si prosper-n atmosfera
unui gnd
egal nemsurat
strivind singurtatea
egal nemsurat
alerg spre nesfrsitul
ce se deschide gol
marginile se subtiaz
gndurile presimt lumina
ntoars-n ochiul
clar deschis
msura desvryirii
sfidez legile si evadez
din echilibrul meu interior
msura desvrsirii
- simetria dintre cereri
si mpliniri - se stric
extensia din increat
ntr-o lunecare
de inform neales
m disperseaz
ntr-un spatiu cu centrul
pretutindeni
spa(iul alb
n afara mea
n spatiul alb nelocuit
desfsor deprtarea
ntr-o succesiune de zboruri
m apropii tot mai mult
de punct
si dispar
gnduri concentrice
nchid ultima miscare
cai nevzu(i
pierdut-n diferente
m ntorc trziu
cu umbra pe umeri
crescnd
cai nevzuti nvlesc frenetic
prin fiintele ce m compun
ntr-o ascensiune
nesfrsit
ce rmne
scad deprtarea si o micsorez
pn se face punct
adaug trziul pn la orizont
apoi ce rmne
se umple cu vnt
6
Anul V, nr. 6(46)/2014
Asasinatul moral avusese loc mai nainte
cu sase ani, ntr-un alt nefericit iunie: 1883,
celebra, dar att de manipulata, arestare de
la bile publice si punere n cmas de fort,
pentru a-l discredita total n fata societtii
romnesti.
Categoric si infam, monstruos si de ne-
iertat, Ordinul venise chiar de la Viena. Din
nalta cancelarie a unui imperiu care stia prea
bine c Transilvania este pmnt romnesc.
Curtea Imperial se temea cumplit c - n urma
campaniei de pres a publicistului cu im-
pactul cel mai furtunos asupra constiintei
romnilor din nordul si din sudul Carpatilor
Meridionali: EMINESCU - se putea declansa
un tsunami devastator. Ale crui valuri s-ar
fi extins exploziv, ca o vlvtaie de nestvilit,
din Ardeal n toat Europa Central si Sud-
Estic. Praful si pulberea s-ar fi putut alege,
ntr-o asemenea eventualitate, de mamutul
(prusac) cu picioare de lut. Ceea ce s-a si
petrecut peste un sfert de veac, n 1918-1920,
dup primul rzboi mondial.
,Si mai potoliti-l pe Eminescu! - asa
suna Ordinul, dus la ndeplinire grabnic, cu
slugrnicie criminal, de toate autorittile
romne de sub sceptrul lui Carol I, prin silinta
doctorului Adru Sutu. Constiinta acestuia a
rmas n veci ptat de sngele curat - floare
de purpur incandescent - al celui mai armo-
nic si nalt om al culturii europene din acei
ani: EMINESCU. El, doctorul Sutu, i-a pre-
scris, pentru o boal inventat, doze letale,
din ce n ce mai mari, de injectii cu mercur -
otrav necruttoare. n acest mod, era exter-
minat luciditatea de cristal viu a genialului
Poet, Cettean si Patriot romn, care vzuse
lumina lumii n magica Bucovina, la Ipotesti,
si crea ca un Titan n miraculosul trm al
Europei Vechi: Dacia.
n lamura duhului redactorului total de la
ziarul Timpul - unul si acelasi cu zmislitorul
capodoperelor lirice Luceafrul, Od (n
EMINESCU -
Mntuitorul @ntru Absolut
metru antic), Povestea magului cltor n
stele, Glossa, Floare albastr, Revedere,
Rugciunea unui dac, Pe lng plopii fr
sot, al nuvelei Srmanul Dionis, toate ge-
mene ntru spirit romnesc, de valoare euro-
pean si universal, cuAvatarii faraonului
Tla, Arheus i Umbra - vibra spiritul ne-
muritor al lui Zamolxe si Deceneu, Burebista
si Decebal, Gelu, Glad, Menumorut, Seneslau,
Litovoi si Dragos Vod.. n sufletul lui EMI-
NESCU, si cerea, imperios, dreptul la fiintare
constiinta de neam a lui Mircea cel Btrn,
Stefan cel Mare si Iancu de Hunedoara, a lui
Neagoe Basarab, Mihai Viteazul si Matei
Basarab, a lui Petru Rares, Dimitrie Cantemir,
Vasile Lupu si Constantin Brncoveanu.
n zorii acestui prdalnic si prdalnic mi-
leniu al treilea, cnd lumea ntreag pare a
ngenunchea n fata dictatorilor Noii Ordini
Mondiale si ai New Age, cnd, n Romnia
lui EMINESCU, BRNCU$I, ENESCU,
tnra generatie este lsat fr busol, fr
repere (morale, civice, culturale), fr o scar
a valorilor si fr istorie, fr rectitudine si
demnitate national -, este cu att mai sa-
lutar initiativa scriitorului Victor Crciun,
presedintele Ligii Culturale pentru Unitatea
Romnilor de Pretutindeni (nfiintat acum
un secol de Nicolae Iorga), de a dedica lui
EMINESCU un smerit, dar luminos si t-
mduitor omagiu, veritabil carte de cp-
ti a oricrui prunc si adolescent romn:
Albumul EMINESCU, prin care cinsteste/
cinstim 125 de ani de la nasterea n cer a
Poetului Nepereche al urmasilor traco-daco-
getilor.
Prin acest gest - mai ales n contextul n
care glcevile politice necontenite si maha-
lagismele grobiene scufund sub desertul
jafurilor/ vanittilor de tot felul valorile car-
dinale, adevrate, cu adevrat ADEVRATE
din Romnia profund -, prof. dr. Victor Cr-
ciun tine loc, aproape de unul singur, tuturor
institutiilor statului nostru, care, n fond, sunt
obligate s nu-l uite pe EMINESCU nu doar
la ceas aniversar ori comemorativ, ci zi de zi,
n fiecare minut si clip.
Autorittile de pe toate palierele si de la
toate nivelurile se impune s nu uite c, fr
EMINESCU, fr modelul nsufletitor si con-
stiinta acestei valori de exceptie (din Patri-
moniul Cultural national, european si mon-
dial), poporul nostru cade, decade instan-
taneu la stadiul tribal, pre-istoric de populatie
oarecare, fr niciun fel de identitate, fr
trecut, prezent si viitor.
Albumul EMINESCU (editia a doua,
revizuit si actualizat, publicat n conditii
de exceptie la Editura ALMA din Craiova)
are ca antemergtor Prefata semnat de
acad. Eugen Simion, iar ca postmergtor:
Postfata celui mai valoros critic si istoric
literar din Romnia de peste Prut: acad. Mihai
Cimpoi.
Pretuindu-l nc o dat pe Victor Crciun,
presedintele Congresului Spiritualittii Ro-
mnesti, care, an de an, n zilele premergtoare
srbtoririi Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918,
reuneste, la Alba Iulia, Capitala Rentregirii,
sute de personalitti din ntreaga lume -,
gsim de cuviint s facem nc un recurs la
memorie, ntorcndu-ne n urm cu 70 de ani,
cnd olimpianul critic si istoric literar Vladimir
Streinu realiza o riguroas si rafinat operatie
de redimensionare si aducere n prezent a
creatiei eminesciene, printr-o suit de eseuri,
cele mai percutante fiindEminescu al vremii
noastre si Eminescu, poet dificil.
La 125 de ani de la desprtirea de trupul
de hum al omului deplin al culturii ro-
mnesti - cum avea s-l defineasc, ceva
mai trziu, Constantin Noica pe autorul
rscolitorului poemMemento mori (Pano-
rama deertciunilor), al crui suflu, apre-
ciem, este demn de Victor Hugo, cu scnteieri
Dan LUPESCU
(membru UZPR)
COMEMORM, la 15 iunie 2014, un secol yi un sfert de la
asasinarea fizic a Poetului Na(ional al romnilor de pretutindeni:
MIHAI EMINESCU
Anul III, nr. 5(21)/2012
7
Anul V, nr. 6(46)/2014
ravisante, deloc mai prejos fat de cele din
opera unor Shakespeare sau Goethe -, Vla-
dimir Streinu emitea, cu finetea si autoritatea
hermeneutului specializat n literatura ro-
mn, comparat si universal, o rafal de
judecti de valoare a cror exactitate a rmas
irefragabil. El consider c dou sunt ideile
cele mai rspndite referitoare la Eminescu.
Prima este aceea conform creia poetul si
are locul n societatea marilor spirite, opera
lui fiind actul de identitate universal a
neamului nostru.
Detaliind, Vladimir Streinu reliefeaz c,
n constiinta tuturor romnilor cultivati,
Eminescu se afl n imediata proximitate
(valoric) a lui Dante, Shelley, Goethe, Poe,
adic n restrnsa familie a spiritelor
COMPLETE ale omenirii.
Cea de-a doua opinie larg rspndit este
aceea a popularittii poeziei eminesciene, pe
deplin ndrepttit, n conditiile n care, n
ultimii 50 de ani, scoala romneasc in-
filtreaz n tineret simtirea poetului. Istoricul
literar apreciaz c scolii i datorm, fr
ndoial, transformarea operei lui n dat
fundamental a conytiin(ei noastre cul-
turale. Atragem atentia c eseul a aprut,
pentru prima oar, n Revista Fundatiilor
Regale, afirmatia privind rolul scolii fiind
valabil pentru perioada interbelic, nainte
de obsedantul deceniu stalinist, ns re-
confirmat, apoi, dar abia n anii 70-80 ai
secolului XX.
n viziunea lui Vladimir Streinu, alturi
de lirica filosofic si de cea erotic, al treilea
factor intrinsec al operei eminesciene care
asigur popularitatea acesteia esteinspira(ia
na(ional. Unii pseudoelitisti de astzi si
ignoranti de toate vrstele - considerm noi
- strmb, aproape sigur, din nas la o aser-
tiune att de clar a cercettorului avizat, care
si argumenteaz n acest fel opinia: Cnd
spunem astfel, nu ne gndim numai laDoina,
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romnie, si La
Bucovina, dar si lana(ionalismul ntreg din
opera lui Eminescu, n cadrul cruia motivele
folclorice dinClin, Ce te legeni codrule...,
Revedere etc., simtmntul traditiei culturale
dinEpigonii, al celei istorice dinScrisoarea
a III-a si activitatea ziaristic de laTimpul,
ca s nu vorbim dect de scrieri foarte cu-
noscute, alctuiesc cea mai ncheiat struc-
turna(ional (s.n.).
n continuare, Vladimir Streinu nuan-
teaz, pe acelasi ton calm, n care serenitatea
pune surdin eventualelor ispite sentimental-
patriotice: n cititorii de totdeauna ai po-
etului, nationalismul a putut rsuna profund,
adunndu-i n jur o tar ntreag de admiratori
statornici, al cror instinct de neam si-l as-
cultau exprimat att de complet. Aceasta
este, desigur, si coeziunea cea mai trainic a
publicului romnesc n jurul lui Eminescu si
al operei lui. Cci, n timp ce sentimentalitatea
romantioas e o form istoric a sufletului
colectiv, fat de care nssi societatea
noastr manifest din ce n ce mai mult
libertate, sentimentul na(ional, care poate
vdi cteodat slbiri, dar nu pauze, este
realitatea sufleteasc, necondi(ionat, a
oricrei culturi.
De retinut c afirmatiile de mai sus apartin
unei personalitti ce a ucenicit, nc din stu-
dentie, pe lng marele critic si istoric literar
E. Lovinescu, n al crui cenaclu a activat
intens (de la un moment dat fiind redactor al
revistei Sburtorul) si pentru care pasiunea
fat de poezie a fost una cu totul deosebit.
De altfel, un studiu minutios pe care i-l dedic
George Muntean se intituleaz Vladimir
Streinu i himera poeziei.
Lrgind si aprofundnd cmpul analizei
din eseul Eminescu al vremii noastre, Vla-
dimir Streinu formuleaz n premier absolut
urmtoarea judecat de valoare, pe ct de
just, pe att de expresiv si usor de retinut:
Poezia lui Eminescu este n primul rnd un
spectacol cosmic, pe care nimeni nu l-a imitat.
Numai c(iva poe(i ai lumii au pus ca si el
planetii s se nasc nc o dat, s se ro-
teasc hipnotici dup un calcul nestiut si s
emane misterioasa lor influent asupra
constiintei omenesti (...) Miscarea cea mai
frecvent a lirismului eminescian este astfel
resorbirea constiintei individuale ntr-o or-
dine superioar, ntr-un fel de supra-
conytiin( a lumii, ce se exprim n fictiuni
proprii. Prea putini poeti, ca Eminescu, si-au
creat (...) o mitologie, pe care neamul lor s
si-o poat nsusi.
n continuarea demonstratiei sale, sus-
tinut cu masive si revelatorii citate din po-
ezia eminescian, universitarul bucurestean
puncteaz: Luceafrul este astfel pentru
noi un mit, despre a crui semnificatie nu ne
mai ntrebm azi, dup cum nu ne mai ntre-
bm nici despre semnificatia originar a
miturilor grecesti (...).
Ideea este reluat de Vladimir Streinu ntr-
un alt eseu, care ncepe transant si convin-
gtor: ntre legendele noastre, dintre care
Miorita si Mnstirea Curtii de Arge ne
recomand capopor n fa(a eternit(ii, le-
genda Luceafrului ocup un loc particular.
Ea nu este o creatie popular, care s se fi
preschimbat cu timpul n sev a spiritului
nostru literar si s fi hrnit, chiar numai pn
astzi, foarte multe variate forme de cultur,
asa cum s-a ntmplat cu Miorita si M-
nstirea Curtii de Arge, ci e creatia unui
mare poet cunoscut, care, prin folosirea ma-
terialului poetic respectiv ntr-un singur sens,
prin desvrsire si complexitate propriea
interzis urmayilor, poate pentru totdeauna,
reluarea aceluiasi motiv.Luceafrul apar(ine,
ayadar, patrimoniului romnesc de legende
(s.n.) numai prin Eminescu si fr o contri-
butie deosebit a geniului popular, reprezen-
tnd o form superioar de cultur, un fel de
proprietate spiritual a lui Eminescu, fr de
care este sigur c am fi fost lipsiti de ea.
S-ar fi cuvenit, credem, ca Vladimir Stre-
inu s fi scos n evident cultul pe care Mihai
Eminescu l-a avutfa( de Voievodul Matei
Basarab, a crui sanctificare a sustinut-o
prin argumente solide, plasnd n prim-plan
nu faptele de arme ale fostului mare boier
din Brncoveni (judetul Olt), ci realitatea -
subliniat, peste secole, de Nicolae Iorga -
conform creia, n perpetuarea spiritului na-
intasilor si, ntemeietori de tar evmezic,
si asumase drept cel dinti principiu al po-
liticii sale interne si externe aprarea drz,
nenfricat a fiintei neamului romnesc, f-
cndu-si din Biseric un aliat de ndejde,
tiprind crti religioase, ctitorind si resta-
urnd zeci de lcasuri ecleziale, afirmndu-si
rolul de protector al identittii noastre cul-
turale, al ortodoxiei cruciate si antiotomane
ntr-un veac, al XVII-lea, de mari uragane
militare, religioase si sociale.
Documentndu-se cu acribie, analiznd
si sintetiznd faptele de ctitor ale Voievodului
cu obrsii pe malul drept al Oltului, Mihai
Eminescu d un verdict memorabil, demn de
a titra un capitol din istoria noastr national:
Matei Basarab era sfnt yi de aceea avea
darul clarvederii.
S amintim, n context, c Publicistul de
temut Mihai Eminescu cerea ritos, n edito-
rialul publicat la 10 septembrie 1880 n ziarul
Timpul, ca proiectele initiate de ministrul
Instructiunii Publice, Titu Maiorescu, privind
nvtarea limbii romne n scolile primare,
nu doar n cele secundare, respectiv, nfi-
intarea unei facultti de teologie ortodox,
s fie sustinute energic de clasa politic din
Romnia amurgului de secol XIX.
Viata tainic si creatia genial a lui Emi-
nescu au avut si au, peste timp, forta ire-
presibil a unei torte pe care nimeni, nici-
odat, niciunde nu o va putea stinge. n-
trutorul ntemeiat, marele istoric al traditiilor
si istoriei religiilorMircea Eliade lansa o alt
judecat de valoare de o justete coplesitoare:
Neamul romnesc simte c yi-a asigurat
dreptul la nemurire, mai ales prin crea(ia
lui Mihai Eminescu. Petrolul sau aurul
nostru pot, ntr-o zi, seca. Grul nostru
poate fi fcut s creasc yi aiurea. $i s-ar
putea ca, ntr-o zi, nu prea ndeprtat,
strategia mondial s sufere asemenea
modificri nct pozi(ia noastr de popor de
8
grani( s-yi piard nsemntatea pe care o
are de un secol ncoace. Toate acestea s-ar
putea ntmpla. Un singur lucru nu se mai
poate ntmpla: dispari(ia poemelor lui
Eminescu.
Eminescu a manifestat, n anii 1884-1888,
o pasiune urias pentru limba sanscrit,
pentru filosofia si spiritul Indiei, conationalul
nostru fiind primul poet din Europa care a
tradus Gramatica sanscrit, uimindu-i pe
specialisti prin cunoasterea a numeroase
nuante, unele de mare subtilitate, din mii de
cuvinte hinduse si prin caligrafia devangardi,
foarte bine nsusit si exersat de el. Scrierea
lui Eminescu n devangardi este de o exac-
titate si frumuseterpitoare.
Dup un prim sejur de aproape doi ani n
Romnia (1959-1961), Amita Bhose revine
pasager n Romnia (1967), se ntoarce n
India, unde, n august 1969, public volumul
EMINESCU: Kavita (Poezii), prima tradu-
cere n India si a doua n Asia a poetului
nostru national. Legenda spune c Amita
Bhose a nvtat la perfectiune romna pentru
a putea citi n original opera lui Eminescu, a
o comenta n studii academice, a o analiza
ntr-o tez de doctorat (sustinut n 1975) si
a o transpune nbengali. Din aceleasi motive,
n 1977, ea solicit domiciliu stabil n Rom-
nia, dup ce si lichideaz propriettile imo-
bile din India si dup ce-si transfer banii n
bncile din Romnia. O att de mare dragoste
de Eminescu este rarisim. Activitatea ei n
slujba promovrii literaturii romne n tara
Upaniadelor nu va fi, probabil, niciodat
depsit de vreo alt personalitate.
ncheiem aceast parantez edificatoare
asupra impactului eminescian peste fruntarii
amintind c, din Italia, Rosa del Conte vine,
la vrsta de 35 de ani, n 1942, ca lector de
italian la Universitatea din Bucuresti. Din
aceleasi considerente ca acelea, de mai trziu,
ale Amitei Bhose, aprofundeaz cu asiduitate
si frenezie creatia ultimului mare
poet romantic european, Eminescu,
i traduce numeroase poeme n limba
lui Dante, Leopardi si Petrarca,
scriind o fabuloas carte: Eminescu
sau despre Absolut, al crei succes
fulminant atrage atentia, la nivel
continental, asupra valentelor neb-
nuite ale literaturii si culturii romne.
Dac ar fi s deschidem la
maximum zarea din care privim
personalitatea magnific a lui Mihai
Eminescu, s-ar cuveni s mentio-
nm c experti n stiintele paranor-
male - pentru care Academia de la
Moscova a n-fiintat un institut de
cercetri nc din 1905! - l consider
un desemnat astral, un trimis dintr-o alt di-
mensiune, superioar, aceea numit Planul
Divin. Regretatul scriitor bucovinean si
parapsiholog Ion Tugui aprecia (n cartea-
dialogDespre lumea n care trim i murim,
publicat de Emilian Mirea la Editura Auto-
graf MJM din Craiova, 2012) drept oboni-
ficatie pentru poporul romn ntruparea lui
Eminescu n spatiul trii noastre, n sensul
c poporul romn, dup patru secole de
mutilare, a beneficiat - prin existenta geni-
alului su creator - de o accelerare a evolu-
(iei sale spirituale. Punctul de vedereatt
de socant este sustinut n felul urmtor:
Aceast accelerare s-a produs apoi doar n
cteva decenii. Vorbind de via(a pmntean
a marelui poet, constatm c lui Eminescu
i-au trebuit pu(in mai mult de zece ani (n.n
n realitate: 17) ca s nal(e evolu(ia spiritual
a romnilor, apropiindu-i de tot ceea ce se
petrecuse, n aproape 900 de ani, ntr-o (ar
cum este Fran(a, a crei cultur nentre-
rupt se deruleaz pe aproape un mileniu. n
rstimpul acestei mii de ani, n Romniaau
fost nenumrate bi de snge, iar Cultura
era aciuit pe lng Biseric - pentru ca,
n continuare, comentatorul s in-siste: Noi
nu conytientizm c apari(ia lui Eminescu,
n Istoria noastr, este o bonifica(ie uriay
care ne-a fost acordat de Divinitate pentru
a ne ajuta s ne ridicm din ignoran(a
noastr.
Concluzia parapsihologului Ion Tugui
este ct se poate de limpede: n acest fel s-
a reuyit mpingerea poten(ialului romnesc
la nivelul Europei yi al Lumii -, dup care
si adreseaz ntrebarea: Ce ar fi fost azi
cultura romn fr Eminescu....Rspun-
sul vine rapid si transant: Nendoielnic, yi
Vasile Alecsandri este important, yi el a fost
un desemnat astral, dar el nu a avut dect
rolul de a-i deschide calea lui Eminescu, a
fost un fel de Ioan Boteztorul, nainte-
Mergtorul, al crui rol, se ytie, a fost acela
de a-I deschide Calea Mntuitorului nostru
Iisus Hristos.
n eseul publicat n editia din ianuarie/
februarie 2002 a seriei noi a revistei europene
de cultur si educatie national LAMURA,
directorul executiv al acesteia, prof. univ. dr.
Ovidiu Ghidirmic sintetiza impecabil:
Eminescu exprim, n universalitate, spi-
ritul romnesc, aya cum Dante exprim
spiritul italian, Cervantes - spiritul spaniol,
Shakespeare - spiritul englez, Voltaire -
spiritul francez, Goethe - spiritul german,
Puykin yi Lermontov - spiritul rus.
n veci tmduitoare pentru poporul
nostru si pentru toate neamurile lumii care
cred n valori adevrate, n lumina ce vine
din nltimi siderale, dar si din strfunduri de
timp, din obrsii imemoriale -, opera lui Mihai
EMINESCU, poezie, proz fantastic, proz
politic, are rol salvator, mntuitor.
n vara asasinrii sale morale, poetul
romn avea vrsta lui Hristos, 33 de ani, din
primvara parcurgerii drumului Golgotei, a
Rstignirii pe cruce si, apoi, a nvierii Fiului
Domnului, n egal msur Fiul Omului.
Viata lui EMINESCU a fost una jert-
felnic. Moartea sa o putem asemui cu aceea
a primilor crestini - prigoniti, torturati, ucisi
de mprati romani orbiti de trufia puterii,
precum Diocletian sau Nero. Martiric moarte
- n numele adevrurilor fundamentale per-
petuate peste milenii de istoria str-romnilor
si a romnilor, a celor ce au furit Culturile
Gumelnita, Boian, Vdastra, Cucuteni si
Crcea, capitala Sarmizegetusa, zecile de
cetti dacice si biserici rupestre, Pcuiul lui
Soare si Troia, bisericile din lemn si icoanele
pe sticl, civilizatiile lutului, lemnului, lnii,
borangicului, inului si cnepei.
Martiric moarte - ntru aprarea, nno-
bilarea si Renasterea Limbii Romne, a drep-
tului de a rosti rspicat, n marele concert al
popoarelor acestei planete, dorurile, credinta,
adevrurile esentiale, suferinta tcut, te-
nacitatea carpatin si constiinta,
totdeauna dureroas, exprimat
transant de poetul mesianic Octa-
vian Goga: Muntii nostri aur poar-
t,/ Noi cersimdin poart-n poart...
Cel putin de la aceast born n
timp - 125 de ani de eternitate emi-
nescian -, avem datoria moral,
obligatia civic si crestineasc de a
ne drui toate energiile pentru ca
MIHAI EMINESCU, CONSTAN-
TI N BRNCUSI si GEORGE
ENESCU, falnicii purttori ai pra-
porilor Spiritului Romnesc n lume
(cum i definea Adrian Punescu),
s fie sanctificati si nscrisi n Calen-
darul Bisericii Ortodoxe Romne. William Hogarth - ntr-o tavern
9
Anul V, nr. 6(46)/2014
Istoria ne spune c Baiazid Fulgeru era cam trsnit.
*
Dup vizita lui Don Juan n Insulele Virgine, autorittile au fost
nevoite s schimbe numele insulelor.
*
n trecut, hunii si mongolii au dat nval ca ttarii.
*
Ar fi fost o tragedie s se fi ntlnit Ion Vod cel Cumplit cu Ivan
cel Groaznic!
*
Efectiv, era un om afectiv.
*
Din greseal, a fcut multe erori.
*
Pentru oricine, amanta e o pauz de nevast.
*
Indiferent dac pierdem, trebuie s cstigm!
*
Sunt convins c Nicolae Iorga este un adevrat Cameleon
Bonaparte al culturii universale.
*
De data asta, tenismenul a fcut o scurt cam lung.
*
S-au desprtit pentru c el avea o mic problem iar ea, o mare
problem.
*
La Poarta Srutului, au rmas cu buzele umflate.
*
Nu e de mirare c deputatul are tuse mgreasc.
*
Toti purtau cizme, de la Vldic pn la opinc.
*
La cercul pedagogic, unii profesori au dat din colt n colt.
*
Babele din Bucegi sunt cunoscute din mosi strmosi.
*
Marinarii sunt crestini adevrati, pentru c la ei gsesti mila.
*
Niciodat n-a tremurat de frig, ntruct a fost ofiter sub acoperire.
*
Dup datine, obiceiurile sunt cutume traditionale.
*
Cnd extremele vor s se exclud, e ceva la mijloc.
*
Uniunea European vrea granite fr frontiere.
*
Revolutia a avut o evolutie rapid.
*
Triunghiul Bermudelor e un cerc vicios.
*
La alegerile viitoare, alegtorii vor alege alesii de la alegerile trecute.
*
Nu avea slujb, de aceea, s-a ncurcat cu o femeie de serviciu.
*
Sta pe gnduri si urla de durere.
*
Cnd nu te mai ntelegi cu nevasta, te ntelegi cu ea s divortezi.
*
A luat o gur de palinc si a vzut stele verzi pe cerul gurii.
*
De fric, diavolul s-a dus dracului.
*
Cu ct gndesti mai adnc, cu att esti mai la nltime.
*
Toti senatorii au votat, deopotriv, mpotriv.
*
Vznd picioarele iubitei, flcului i s-au aprins clciele.
*
S nving pericolul, femeia s-a mbrbtat singur.
*
Defectul lui era c avea prea multe calitti.
*
La drept vorbind, oamenii au murit de cnd s-au nscut.
*
Citindu-i versurile albe, criticul a vzut negru n fata ochilor.
*
Se vedea de departe c betivul nu era n apele lui.
Janet NIC~
(membru LSR, UZPR)
William Hogarth - Banchetul preelectoral
10
Anul V, nr. 6(46)/2014
Stelian GOMBO{
Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Guvernului Romniei
Spirit enciclopedic si personalitate complex a generatiei 27, cu
o viat social intens, bucurndu-se de pozitii importante n societate
si de onoruri pe msur, dar avnd un starlit martiric, Mircea Vul-
cnescu este o figur exemplar n panteonul Dreptei romnesti. De
aceea, dorim s-l evocm aici si acum - cu prilejul mplinirii a 60 de ani
de la nasterea sa cea cereasc si vesnic, care a avut loc n data de
28 octombrie anul 1952, la Penitenciarul din Aiud.
Cuprins si solicitat fiind n prea multe urgente de moment, n-a
gsit rgazul pentru a-si consolida opera. Toate exprimrile sale -
scrise sau orale, deopotriv de profunde si de minunat slefuite -
sunt prilejuite de solicitrile celor care l pretuiau. Firesc si compe-
tent, a abordat subiecte si teme dintre cele mai diverse, fermecndu-
si auditoriul. Fr stridente ditirambice si patetisme ieftine, a stiut s
releve esentialul n privinta romnismului si a ortodoxiei. Erudit si cu
o inteligent formidabil, a lmurit chestiuni fundamentale pentru c
i s-a cerut si nu din vointa cldirii unei opere. Acesta pare a fi motivul
principal pentru care, n ciuda notoriettii si a respectului de care a
beneficiat n epoca interbelic, posteritatea i este modest. S-a risipit
cu o superb generozitate si cu umor.
n constiinta noast public, numele lui Mircea Vulcnescu nu
are nici pe departe ecoul celor ale lui Nae Ionescu, Lucian Blaga,
Nichifor Crainic sau Mircea Eliade, membri ai aceleiasi mari familii
spirituale. Poate c dac ar fi fugit dinaintea tvlugului comunist,
ori mcar ar fi supravietuit nchisorii, Mircea Vulcnescu si-ar fi
mplinit o parte din proiecte si ar fi pretuit asa cum merit.
Mircea Vulcnescu s-a nscut pe 3 martie 1904, la Bucuresti, n
familia unui inspector financiar. Clasele primare le-a absolvit n
Capital, gimnaziul la Iasi si Tecuci (fiind refugiat n timpul ocupatiei
germane), iar liceul l-a urmat la Galati si Bucuresti. De foarte tnr si-
a descoperit dexteritti de activist social: la 12 ani a devenit cercetas,
iar la 16 s-a nscris n Societatea cultural nfrtirea romneasc.
Din adolescent a scris poezii si eseuri (Constiinta national la
romni, Cine e poetul romnismului). n anul 1921 s-a nscris la
Facultatea de Filosofie si Litere si la Facultatea de Drept din Bu-
curesti. A fost un membru remarcabil al Asociatiei Studentilor Crestini
din Romnia (ASCR). n anul universitar 1923-1924 si-a satisfcut
stagiul militar, ca voluntar, la Scoala militar de geniu din Bucuresti,
unde a obtinut gradul de sublocotenent.
n timpul studentiei a scris, sub influenta mentorilor si profesorilor
si Dimitrie Gusti si Nae Ionescu, mai multe lucrri filosofice: Cer-
cetri asupra cunotintei, Introducere n fenomenologia teoriei
cunotintei, Misticismul i teoria cunotintei. A proiectatSistemul
meu filosofic: existentialismul. A publicat mai mult articole n
Buletinul ASCR.
n anul 1925, si-a luat licentele n Filosofie si n Drept. n primvara
aceluiasi an a participat la campania monografic organizat de Di-
mitrie Gusti n comuna Goicea-Mare, judetul Dolj. Tot atunci s-a
cstorit cu Anina Rdulescu-Pogoneanu, o coleg de facultate.
ncepnd cu toamna anului 1925, Mircea Vulcnescu a fcut
studii de specializare la Paris, intentionnd s-si dea un doctorat n
drept si altul n sociologie. Vremurile nu i-au permis s-si definitiveze
studiile. n iarna anului 1927, a nceput colaborarea la revistaGn-
direa. A continuat s aib o vie activitate n cercurile cultural-reli-
gioase la Paris, unde a conferentiat n repetate rnduri. n luna
octombrie anul 1928, a nceput s colaboreze la revistaCuvntu,
unde va scrie pn la suspendarea din anul 1933 a ziarului. n anul
universitar 1929-1930, a fost asistent onorific la catedra profesorului
Dimitri Gusti. Apoi, profesor de economie politic si stiinte juridice
la Scoala de Asistent Social, pn n anul 1935. S-a desprtit de
Anina Rdulescu-Pogoneanu. Pe 27 aprilie 1930 s-a cstorit cu
Margareta Ioana Niculescu, o alt fost coleg de facultate, profe-
soar de liceu. ntre timp, a publicat articole pe teme religioase, eseuri
filosofice si texte de economie politic; a mers n campaniile mono-
grafice organizate de profesorul Dimitrie Gusti; a conferentiat cu
diverse ocazii si a participat la emisiunea Universitatea Radio de la
Radiodifuziunea Romn.
Pe 13 octombrie anul 1931a iesit n public asociatia cultural
Criterion, la simpozioanele creia Mircea Vulcnescu a sustinut
comunicri. A colaborat laViata Universitar, Realitatea ilustrat,
Ultima or, Pan, Azi, Prezentul, Criterion, Convorbiri literare,
Izvoare de filosofie, Index, Dreapta, Floare de Foc, Familia,
Cuvntul studentesc, Gnd romnesc, Ideea Romneasc, Excel-
sior, de multe ori sub pseudonim. Din luna iunie anul 1935, a detinut
functia de director general al Vmilor pn n septembrie 37, cnd a
fost demis dup ce a descoperit contrabanda cu buturi si tigri f-
cut de Eduard Mirto, fost ministru al Comunicatiilor. Totusi, a fost
numit director al Datoriei Publice n acelasi Minister al Finantelor. n
acei ani a cltorit mult pentru interesele statului romn n mai multe
capitale europene. n anii urmtori, a ocupat de asemenea pozitii
importante n administratia national: 1940-1941, director la Casei
Autonome de Finantare si Amortizare si presedinte al Casei Auto-
nome a Fondului Aprrii nationale, pentru ca din 27 ianuarie 1941
s fie subsecretar de stat la Finante, pn la 23 august 1944. n
aceast perioad, a fost asistent onorific la catedra de Sociologie a
profesorului Gusti. Regele Carol al II-lea si ulterior regele Mihai I i-
au conferit distinctii si mari ordine nationale, n semn de recunoastere
pentru serviciile aduse statului romn.
Orator de mare fort, a conferentiat cu pasiune si persuasiune pe
subiecte de lasatul romnesc ladimensiunea romneasc a exis-
Mircea Vulc[nescu - @mplinirea a
110 de ani de la na]terea sa @n
p[mntul neamului romnesc
I
n

m
e
m
o
r
i
a
m
Introducere yi cteva repere biografice
Anul III, nr. 5(21)/2012
11
Anul V, nr. 6(46)/2014
tentei. Dup lovitura de stat din 23 august 44, a revenit pe postul de
sef al Datoriei Publice, unde a rmas pn pe 30 august anul 1948,
cnd a fost arestat n lotul al doilea al fostilor membri ai guvernului
Antonescu, calificati drept criminali de rzboi. La 9 octombrie 1946
a fost condamnat la opt ani temnit grea.
J udecarea recursului s-a prelungit pn n ianuarie 1948, cnd
instanta a mentinut pedeapsa din 46.
ntemnitat la Aiud, alturi de majoritatea elitei romnesti, Mircea
Vulcnescu a tinut o serie de conferinte considerate subversive de
tortionari, pentru c le mentinea oamenilor moralul. Astfel c a fost
izolat, la fel ca alti 12 brbati din celula sa, n hrubele sectiei 1. Acolo
au fost dezbrcati n pielea goal si lsati ntr-un frig cumplit, neavnd
paturi sau scaune pe care s sad. Epuizat, unul dintre detinuti a c-
zut din picioare dup cteva ore. Mircea Vulcnescu s-a asezat pe
ciment ca o saltea pentru cel dobort, salvndu-i viata. Filosoful a
murit ns pe 28 octombrie anul 1952, bolnav de plmni, ca urmare
a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani si a lsat
cu limb de moarte un ndemn cutremurtor, cu adevrat demn de un
mucenic: S nu ne rzbunati!.
Principalele publicatii ale lui Mircea Vulcnescu sunt urmtoarele:
Teoria i sociologia vietii economice. Prolegomene la studiul mor-
fologiei economice a unui sat (1932); n ceasul al 11-lea(1932); Cele
dou Romnii (1932); Gospodria trneasc i cooperatia (1933);
Rzboiul pentru ntregirea neamului (1938); nftiarea social a
dou judete (1938); Dimensiunea romneasc a existentei (1943).
Cteva dintre acestea au fost reeditate dup 1990, mai ales prin
grija neobositului su exeget Marin Diaconu. Numeroase alte texte de
si despre Mircea Vulcnescu au aprut ntr-o serie de culegeri si n mai
multe publicatii periodice din tar si strintate, ncepnd din anii 60.
n literatura lumii este amintit uneori urmtorul scenariu: eroul
gseste un manuscris n paginile cruia se afl tinuit CALEA pe
care el trebuie s o apuce. Scriu CALE cu majuscule deoarece este
mai mult dect un drum fizic, este vorba n primul rnd de un itinerariu
spiritual. n textele alchimice, de exemplu, regsim indicatii despre
cum se poate furi athanorul, matricea cu ajutorul creia poti furi
aurul cunoasterii divine si piatra filosofal, sau care te fac atent asu-
pra arcanelor pe care tu, ca persoan aspirnd la desvrsire spiri-
tual, le ntlnesti n procesul interior desolve si coagula. Chiar dac
sunt descrieri tehnice ale unor masinrii sau complicate itinerarii
psihologice, ele au n comun acest caracter de reper, de puncte car-
dinale n haos - cum ar spune Nichifor Crainic, de ORIENTARE, ns
simpla lectur a manuscrisului nu este suficient, ci trebuie s punem
indicatiile n practic, n act, pentru ca procesul s poat fi desvrsit.
Imaginea de mai sus mi-a venit n minte atunci cnd am parcurs
pentru prima dat textele lui Mircea Vulcnescu, adunate cu acribie
n cele trei volume publicate n anul 1996 la Editura Enciclopedic
sub titlul Dimensiunea romneasc a existentei. Majoritatea acestor
texte sunt simple proiecte, schite, dar, citindu-le, ai sentimentul c
ele spun mai mult dect o carte, sunt nssi esentializarea problemei
respective. Colegii de generatie si exegetii de mai trziu au remarcat
la Mircea Vulcnescu uluitoarea diversitate a domeniilor n care
acesta se misca cu o usurint rar ntlnit, cu firescul pe care oamenii
obisnuiti l au atunci cnd respir. Constantin Noica spunea: Era
chiar ceva uluitor si dezarmant pentru fiecare dintre noi: stia mai
bine dect noi, uneori, ceea ce credeam c putem socoti problema
noastr. Ceea ce fascina mai mult era, spune tot Constantin Noica,
nu att revrsarea, ct izvorul. Ceva din nestiutul spiritului nu nceta
s se refac... Despre aproape orice vorbea Mircea Vulcnescu, ti
ddea sentimentul c se naste din el. Filosoful de la Pltinis sfrsea
prin a-l compara cu biblicul Noe, cel care comunica direct, firesc, cu
Dumnezeu, si care a stiut s rnduiasc ntr-o arc jivinele pmntului.
Si, ntr-adevr, Mircea Vulcnescu a stiut s asimileze toate treptele
realului si s ofere sentimentul integralittii, de la nalta speculatie
filosofic la riguroasele planuri pentru economia Romniei si a Estului
Europei, de la munca intens si sistematic la plcerea loisirului,
organizat ns si acesta cu minutiozitate.
Diversitatea preocuprilor a condus la o oarecare risipire n planul
canonic al achizitiilor stiintifice, nemplinindu-se ntr-un spatiu strict
delimitat al vreunei discipline precum alti colegi de generatie. Refuzul
de a sta sub blestemul unei singure idei, moartea, de o tragic mretie,
asumat din nou cu firescul care l caracteriza, sunt poate cauze ale
acestei nempliniri aparente. Constantin Noica spunea c, dac nu ar
fi citit studiul Dimensiunea romneasc a existentei, n-ar fi scris
poate niciodat Rostirea filosofic romneasc. Si azi schitele, pro-
iectele sale ofer sugestii extrem de valoroase pentru cei interesati de
o anumit problem. Un articol sau numai un rnd ti pot ORIENTA
cutarea.
Un sentiment similar am avut cnd, dorind s scriu un studiu
despre ortodoxismul interbelic si problema spiritualittii, Mircea
Vulcnescu, prin dou articole ale sale, mi-a orientat n mod decisiv
cercetarea, deopotriv sub aspect ideatic si metodologic. Ele consti-
tuie unul din cele mai complete si comprehensive rspunsuri la pro-
blema ideii de spiritualitate intens vehiculat n cultura romn in-
terbelic. Totul a nceput printr-un rspuns acordat unui chestionar
initiat, n anul 1928, de revistaTiparnita literar referitor tocmai la
problema dac exist sau nu o nou o nou spiritualitate n cultura
romn. Mai trziu, n plin nflorire a miscrii Criterion, Mircea
Vulcnescu revenea cu un text mult mai amplu pe aceast problem.
El initia, de fapt, un veritabil dictionar al notiunilor cele mai folosite
n orizontul cultural al epocii. Importanta acestui demers este bine
subliniat de autor: Fiecare epoc are anumiti termeni care par a
strni un interes superior altora. Evidentierea valorii de circulatie a
acestor termeni si a sensurilor lor ajut la fixarea fizionomiei spirituale
a epocii. Preciznd sensul ideilor principale ale vremii si determinnd
valoarea lor de circulatie, dictionarul mai poate servi de ndreptar
gndului celor mai tineri, carevor s seorientezeexact fat depro-
blemele pe care le gsesc deschise de naintasii lor.
Ori nici un termen nu era att de intens vehiculat precum cel de
spiritualitate si nici unul nu era att de echivoc, iar una din cauze
se datora sensurilor multiple pe care el le are. Mircea Vulcnescu a
identificat trei acceptiuni principale: viat interioar, cultur, viat
duhovniceasc. Primul sens pune accentul pe trirea intens a clipei,
presupune entuziasm, frmntare, pasiune. Este cultivat de omul c-
ruia i plac tririle puternice, sentimentele extreme, care se simte bine
numai atunci cnd sufletul su tresalt si refuz limitrile. Este evi-
dent n acest caz dimensiunea psihologizant a ideii de spiritualitate.
A doua acceptie priveste trirea orientat axiologic, pentru un
ideal, primnd dimensiunea rationalist. Modul n care poate fi trit
aceast spiritualitate este multiplu, dup cum multiple sunt modelele
culturale care pot fi urmate. n perioada sa Mircea Vulcnescu iden-
tifica trei tipare ca fiind mai rspndite: umanismul, nationalismul
integral si marxismul.
n sfrsit, n al treilea sens, spiritualitatea nseamn: viat vesnic,
trire n universalitatea absolut, n Duhul Sfnt; ascez si viat
mistic. Caracterul interior si cel realist apropie acest sens al spiri-
tualittii de cel dinti, de care l desparte caracterul eteronom al tr-
irii, omul duhovnicesc nefiindu-si niciodat, siesi, lege si msur,
Despre Mircea Vulcnescu
yi problema spiritualit(ii autentice
12
spune Mircea Vulcnescu. Caracterul transcendent al temeiului a-
cestei triri si chipul suprafiresc n care aceast transcendent ia
cuprindere n viata sufleteasc a omului duhovnicesc despart acest
sens de cel de-al doilea.
Odat lmurit problema sensului notiunii de spiritualitate,
autorul trece la o analiz minutioas a modului n care intelectualitatea
romneasc s-a raportat la aceast problem. n doar cteva pagini,
Mircea Vulcnescu reuseste s pun ordine ntr-o chestiune deosebit
de complex si aparent haotic. Folosind o reprezentare arhitec-
tonic simpl si elegant, el pune n nisa cea mai potrivit pe
principalii exponenti ai culturii romnesti interbelice. J udecata este
Ir cusur si si pstreaz valabilitatea deplin si astzi. Se arat, pe
bun dreptate, c problema noii spiritualitti a fost identificat la
nceputurile ei, n anii 1925-1929, cu problema tinerei generatii. Pe
parcurs a aprut un clivaj, semn, dup cum frumos spune Mircea
Vulcnescu, c identitatea de generatie nu implic o identitate de
pozitie spiritual, iar n anul 1934, cnd autorul scria aceste rnduri
(1), situatia se prezenta astfel:
1. O categorie de intelectuali, n frunte cu Nae Ionescu si Nichifor
Crainic, a rmas favorabil unei spiritualitti ntelese ca viat duhov-
niceasc. Aceast categorie, n care se include si el, cultiva traditio-
nalismul si ortodoxismul.
2. O a doua categorie, care punea accentul pe aspectul cultural al
termenului de spiritualitate era mai divers, avnd patru varietti:
a. Curentul marxist, inspirat de idei ale materialismului dia-
lectic, cuprindea nume precum M. Ralea, P. Pandrea, Anton Dumitriu,
Al. Sahia etc. Principala caracteristic ar fi considerarea spiritualittii
exclusiv n functie de lupta de clas si de determinismul economic al
societtii.
b. Nationalismul integral. n acest caz spiritualitatea de orice
fel este valoroas n msura n care reprezint o consolidare a reali-
ttilor, o potentare a fortelor si o sporire a valorilor nationale. Din
acest curent fac parte, n opinia lui Vulcnescu, N. Iorga, A.C. Cuza,
C.Z. Codreanu, O. Goga, M. Manoilescu, P. Seicaru, V. Bncil, E.
Bernea, M. Polihroniade etc.
c. Umanismul neoclasic, umanist, universalist, echilibrat
si spiritualist a fost adoptat de Tudor Vianu, Serban Cioculescu,
Dan Botta, Ion Cantacuzino, Petru Comarnescu, Mihail Sebastian,
Constantin Noica.
d. O ultim categorie, reprezentat de Lucian Blaga sau
Stelian Mateescu, refuznd vreuna din doctrinele religioase instituite,
resping n acelasi timp viziunea umanist asupra culturii, cutnd o
ntregire a omului prin recursul la divinitate.
3. Ultima categorie identificat de Mircea Vulcnescu, si, dup
el, cea mai numeroas, ar avea drept lider de opinie pe Mircea Eliade
si, alturi de el, pe Emil Cioran, Eugen Ionescu, I. Dobridor etc.
Acestia respingnd vechile distinctii sunt n cutarea unei spiritua-
litti noi, iar cutarea lor capt adesea accente agonice.
Tot ce am fcut n aceste putine rnduri este o reamintire a unor
lucruri al cror rost este de mare important pentru ORIENTAREA
generatiei tinere de azi, un rspuns celor care sunt ngrijorati de
diversitatea manifestrilor acesteia. Reamintim vorbele lui Mircea
Vulcnescu: identitatea de generatie nu implic o identitate de pozitie
spiritual, iar exemplul cel mai bun este dat de propria sa generatie
cultural din perioada interbelic. Este acesta un lucru ru? Credem
c nu. Parcurgnd nisele culturale stabilite de Mircea Vulcnescu,
identificm n ele colegi, prieteni ai acestuia, care, cu toate diver-
gentele de opinie, au slujit, cu totii, cultura romneasc. Important
era spiritul creativ si dorinta de a realiza lucruri cu adevrat impor-
tante. Cu att mai mult tinerii de azi - n att de multe cazuri doar
epigoni, n ordinea culturii, a marii generatii interbelice - ar trebui s
fie mai putin interesati de distrugerea inamicului de idei si s dea
msura adevrat a propriei capacitti creatoare.
ntorcndu-ne pe trmul cercetrii stiintifice, repetmc, pentru
istoricii culturii romnesti interbelice, acest text al lui Mircea Vul-
cnescu rmne un reper de neocolit. Ceea ce am scris n aceste rn-
duri l reprezint pe Mircea Vulcnescu al meu, adic acele aspecte
din lucrrile sale care m-au ajutat n propria orientare. ns aceast
oper este att de divers si fecund, nct fiecare cititor al ei va re-
gsi pe un Mircea Vulcnescu al su. Suntem convinsi.
Cum am mai spus n paginile anterioare, la data de 28 octombrie
anul 1952 se stinge din viat n penitenciarul Aiud Mircea Vulc-
nescu, scriitor, filozof, sociolog, economist, spirit enciclopedic si
personalitate complex a generatiei anilor 27. ntre anii 1940-1941
ocup pozitii importante n administratia national, iar din 27 ianuarie
1941 devine subsecretar de stat la Ministerul Finantelor Publice,
unde rmne pn la 23 august 1944. Onorat cu distinctii si mari or-
dine nationale n semn de recunoastere pentru serviciile aduse sta-
tului romn, dup 23 august 1944 devine, tot n Ministerul Finantelor
Publice, director al serviciului Datoriei Publice.
Condamnat, la 9 octombrie 1946, la opt ani temnit grea, rmne
n detentie pn n luna ianuarie anul 1948, cnd instanta de judecat
i mentine, n urma recursului prelungit, pedeapsa din anul 1946. n
Dosarul penal 232, volumul 23, Alexandru Marcu si altii, din ACNSAS
(dosar ce cuprinde acte cu privire la lotul II al Guvernului Ion Anto-
nescu din care fceau parte, printre altii, ca si condamnati criminali
de rzboi Alexandru Marcu si Mircea Vulcnescu) se afl dosarul de
Penitenciar nr. 64/1952 P al detinutului K9320/1948 Vulcnescu
Mircea. Arestat preventiv fr mandat nc din 30 august 1946, con-
damnat la 20 octombrie 1948, i se alctuieste dosarul ce-i poart
datele de nastere, printii, ocupatia la data arestrii, averea la data
arestrii (n dreptul creia st scris: nimic), originea social, studiile.
n josul acestei prime pagini - amprenta degetului arttor stng si
semntura. La fila 9 a dosarului citim o not a corpului de filaj cu
dou afirmatii contradictorii: una este: Mircea Vulcnescu functionar
de carier nu a fcut politic si alta: Mircea Vulcnescu fcea parte
din Guvernul Antonescu, care la 22 iunie a declarat rzboi Rusiei
sovietice si este socotit criminal de rzboi. s...t Numele su a fost
citat la Tribunalul Poporului n martie 1945. De la acea dat a fost
Pagini de dosar despre Mircea Vulcnescu
William Hogarth - Arestat pentru datorii
13
Anul V, nr. 6(46)/2014
suspendat din serviciu n urma legii de purificare a aparatului de
stat. nc din septembrie anul 1947, Mircea Vulcnescu contractase
infiltratul pulmonar TBC. O dovedeste continutul filei 1 a dosarului:
la 22 septembrie 1947 Directiunea Sigurantei Statului nainteaz
Directiunii Generale a Penitenciarelor petitia nr. 29243/ 1947 prin care
Margareta Vulcnescu din Bucuresti (sotie) solicit asistenta medi-
cal si un tratament special pentru sotul su Mircea Vulcnescu
detinut la Penitenciarul Aiud.
La fila 38 a dosarului, Curtea Bucuresti, Sectia 4 penal emitea
citatia din 14.04.1948 prin care Mircea Vulcnescu din Penitenciarul
Aiud este citat a se prezenta n fata instantei n 13 mai 1948 ca
acuzat pentru crim de rzboi. Fila 39 contine un document din 8
iulie 1947: Penitenciarul Principal Aiud trimite o not Directiunii
Generale a Penitenciarelor - Serviciul ndrumrilor - Bucuresti: La
ordinul dumneavoastr numrul 29579/ 1947 avem onoarea a v
nainta alturat referatul medicului curant al acestui penitenciar cu
privire la starea snttii a detinutului criminal de rzboi Vulcnescu
Mircea din acest penitenciar. Referatul lipseste din dosar, n schimb
pe contrapagina unei note din 20 iunie 1947 am descifrat cu lupa
cteva nsemnri cu creionul, probabil ale medicului nchisorii. Ele
consemneaz nruttirea strii snttii lui Mircea Vulcnescu, n
trupul cruia tuberculoza (n primul rnd) va face ravagii pe tot par-
cursul detentiei pn la moartea survenit n 1952. Aceste nsemnri
medicale sunt: Tensiunea 17 1/2 - 10, slbire progresiv - a pierdut
40 de kg, stare de debilitate extrem, tremurturi ale degetelor,
exoftalmie, tahicardie - puls 90 n repaos. Necesit examen metabo-
lism bazal, regim adecvat.
Nimic oficial dect aceste nsemnri pe un colt de pagin. Deti-
nutul Mircea Vulcnescu, aflat n arest preventiv de un an, va trebui
s-si poarte crucea pn la sfrsit. Cu tot cu boala necruttoare. Ce
ne spun mai departe documentele din dosarul de penitenciar Mircea
Vulcnescu aflat n volumul 23 al dosarului penal 323 Alexandru
Marcu si altii (lotul II al condamnatilor din fostul Guvern Ion Anto-
nescu)? Din adresa Directiunii Penitenciarelor si institutelor de pre-
ventie - Serviciul ndrumrilor - ctre Penitenciarul Aiud (din 20
septembrie 1947) reiese faptul c Mircea Vulcnescu este recunoscut
ca bolnav si i se aprob s primeasc medicamente si o cot suplimen-
tar de alimente n greutate de 7 kg pe luna septembrie, precum si
ngrijire medical avizat. De cele mai multe ori aceste aprobri erau
formale. Detinutul nu primea nimic. La fila 44 se afl sentinta (unul
dintre cele mai importante documente) prin care Mircea Vulcnescu
este condamnat n acelasi lot cu profesorul Alexandru Marcu mpre-
un cu alti 15 condamnati n procesul Ion Antonescu: Dosar nr.
1921/ 1947 - Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IX-a - ncheiere. De-
ciziunea criminal nr. 27 - Sedinta public de la 6 februarie 1948 -
Curtea, pentru motivele care se vor vedea, ascultnd si concluziunile
domnului procuror general, n numele legii decide: condamn pe Mircea
Vulcnescu, n vrst de 44 de ani, n prezent arestat preventiv n
Penitenciarul Vcresti, fost functionar public n Ministerul Finantelor
s sufere 8 (opt) ani temnit grea pentru crim de rzboi. Mai condamn
pe numitul acuzat la 3 ani detentiune riguroas si la degradare civic
pe timp de opt ani. n baza articolului 101 din Codul Penal numitul
acuzat va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani temnit grea.
Mandatul de arestare preventiv emis de Curtea de Apel Bucu-
resti Sectia IX din 6 februarie 1948 lmureste, vai, episodul arestrii
Ir mandat din 30 august 1946; spicuiesc din documentul de la fila
48: Avnd n vedere c prin aceeasi decizie Curtea a dispus si
arestarea preventiv a numitului acuzat n baza articolului 371 potrivit
cruia, n caz de condamnare, instanta apreciind, poate ordona men-
tinerea n stare de arest preventiv a acuzatului, dac nu este detinut
n preventie n baza unui mandat dat n aceeasi cauz. Avnd n ve-
dere c n spet acuzatul se gseste deja arestat preventiv n Peni-
tenciarul Vcresti, fr ns s se fi emis mandat mpotriva lui de
ctre Sectiunea a VIII-a a acestei Curti care ordonase arestarea prin
decizia criminal casat cu nr. 160 din 9 octombrie 1946, considernd
c fat de pedeapsa aplicat arestarea preventiv a acuzatului este
impus de teama de disparitie spre a se sustrage de la executarea
pedepsei n cazul cnd ar fi lsat liber s...t, dispunem arestarea
preventiv a acuzatului Mircea Vulcnescu n vrst de 43 de ani.
s...t Ordonm tuturor agentilor fortei publice n conformitate cu legea
s-l aresteze pe numitul acuzat si s-l conduc n arestul preventiv al
Penitenciarului Vcresti din Bucuresti. Inutil, formal, cci acuzatul
se afla de mult timp, bolnav si chinuit, arestat preventiv, fr mandat,
n Penitenciarul Vcresti.
Strigtor la cer este faptul c exist documente medicale contra-
dictorii. La fila 32 a dosarului, pe contrapagina Foii de Transferare
pentru serviciul ambulantei emis de Penitenciarul Aiud, emis la 17
noiembrie 1947 n scopul transferrii afaceri judectoresti, este
tiprit o adeverint: Subsemnatul ..., medic al Penitenciarului Aiud
certific c, examinnd la plecare pedetinutul Vulcnescu Mircea, am
constatat c nu sufer de nici o boal infecto-contagioas. Alt do-
cument, contradictoriu, de la fila 13 este o Copie de pe referatul
medical - serviciul medical al penitenciarului Jilava: V raportm
c examinnd azi, 10.IV.1951 pe detinutul politic Vulcnescu Mircea
c sufer de pleurezie stng cu stare general rea. Se recomand
internarea la Spitalul Vcresti. Semnat: medici, penitenciarul Jilava.
Cu toate c era att de bolnav, chinuit de tuberculoz, la 20
aprilie 1951 este ridicat de la Penitenciarul Aiud de ctre organele de
Securitate. La 25 aprilie 1951 Directia General a Penitenciarelor din
Ministerul Afacerilor Externe, Serviciul Evidentei trimite adresa nr.
9947 Directiunii Generale a Securittii Statului: Penitenciarul Jilava
prin raportul 8540/ 1951 ne nainteaz un referat medical din care se
constat c detinutul internat politic Vulcnescu Mircea sufer de
pleurezie stng cu stare general rea pentru care i se recomand
internare la Spitalul Vcresti. Vulcnescu Mircea Aurel fisa nr. 12/
1951 fiul lui Mihail si al Mariei internat politic, se afl n Penitenciarul
Jilava de la data de 13.I.1951. Fat de cele artate mai sus v rugm
s binevoiti a ne comunica avizul dumneavoastr asupra internrii
susnumitului detinut la Spitalul Penitenciarului Vcresti pentru
tratament. Rspunsul, evaziv, va grbi moartea lui Mircea Vulc-
nescu: Raportati relatii complete si avizul dumneavoastr cu privire
la transferarea de la Penitenciarul Jilava la Spitalul Penitenciarului
W
i
l
l
i
a
m

H
o
g
a
r
t
h
-
B
a
n
c
h
e
r
i
i
14
Vcresti a detinutului Vulcnescu Mircea Aurel, functionar, fiul lui
Mihai si al Mariei, bolnav de pleurezie. Adresa din 26 mai 1951 a
Directiunii Generale a Securittii - regiunea Bucuresti reteaz orice
posibilitate de supraveghere a bolii pulmonare: La ordinul dum-
neavoastr din 10 mai 1951 raportm urmtoarele: ntruct din fisa
personal a susnumitului ce o posed la Directiunea General a
Securittii Statului, fr a se cunoaste motivul retinerii, nu putem
aviza transferarea sa de la Penitenciarul J ilava la Spitalul Peniten-
ciarului Vcresti.
Implacabil, hotrrea Directiunii Generale a Securittii Statului,
si pune pecetea pe soarta filozofului. La fila 6 a dosarului prin adresa
din 15 iunie 1951 citim: La adresa din 25 aprilie 1951 cu onoare v
aducem la cunostint c avizm nefavorabil asupra transferului si
internrii n Spitalul Penitenciarului Vcresti a detinutului Vulcnescu
Mircea Aurel. Finalul se precipit. Clii l condamn la moarte
dup cum reiese din schimbul de adrese de mai sus. Si ca totul s fie
,ca la carte, Penitenciarul Jilava emite o Foaie de transferare (pentru
uzul vagoanelor penitenciare) n care se specific: ,Detinutul
Vulcnescu Mircea Aurel cu nr. matricol 12/S/1951 condamnat la 8
ani temnit grea pentru faptul de crim contra umanittii se transfer
la Penitenciarul Aiud pentru executarea pedepsei. n coltul de sus-
stnga al formularului completat astfel este tiprit: ,Consultat si gsit
sntos, n ciuda constatrilor medicale. La 28 octombrie 1952 se
stingea din viat, dup ndelungi suferinte fizice si morale cel ce
dduse Dimensiunea romneasc a existentei. V fac cunoscute
cteva documente ale decesului.
1) Adresa Penitenciarului Principal Aiud ctre Curtea Suprem
sectia penal din 8 noiembrie 1952: V naintm n original referatul
nr. 877 din 3 noiembrie al serviciului sanitar al acestui penitenciar din
care se poate constata c detinutul Vulcnescu Mircea Aurel care a
fost condamnat la 8 ani temnit grea n baza deciziei nr. 1510 din 7
august 1948 cu mandat de arestare din octombrie 1948 emis de
Parchetul Curtii Bucuresti pentru crim de rzboi a decedat n acest
penitenciar la data de 29 octombrie 1952.
2) Raportul Penitenciarului Principal Aiud din 31 octombrie 1952
trimis Directiunii Generale a Penitenciarelor: V raportm c n ziua
de 29 octombrie 1952, a decedat n acest penitenciar detinutul Vul-
cnescu Mircea fisa 9320/48 Aiud, suferind de miocardit si pleurezie
dubl T.B.C. s...t Alturi naintm un inventar de efecte ce au fost
proprietatea susnumitului cu rugmintea s binevoiti a ne da ordin
ce s facem cu acele efecte, precum si dac putem anunta sau nu
familia susnumitului. Ultima copert a dosarului de penitenciar al
lui Mircea Vulcnescu pstreaz data iesirii, precum si felul si modul
iesirii din penitenciar: Decedat suferind de miocardit si pleurezie
dubl T.B.C. Detinutul K 9320, Vulcnescu Mircea...
Mircea Eliade si Emil Cioran au plecat, Mircea Vulcnescu a rmas.
Eliade si Cioran au fcut carier n Apus, Vulcnescu a fcut puscrie
n tar. Eliade si Cioran si-au petrecut viata n scris, Vulcnescu si-a
petrecut-o n moarte. Au fcut bine Eliade si Cioran c au plecat? A
Icut bine Mircea Vulcnescu rmnnd? Dac Eliade si Cioran ar fi
murit cu Vulcnescu? Dac Eliade ar fi devenit informator al securittii
si Cioran redactor-sef la Scnteia? Dac Vulcnescu ar fi plecat s
fac o solid carier universitar n Occident? Dup 50 de ani de
mizerie comunist ne dm seama c nici una dintre ipotezele de mai
sus nu ar fi schimbat cu nimic soarta Romniei. Un mare intelectual
n plus n exil, doi mari scriitori n plus morti sau ticlositi n puscrie
n-ar fi afectat liniile generale ale tabloului. Martirul Emil Cioran!? Si
ce dac!, s-ar fi rstit Nicolae Ceausescu. Vulcnescu de la Yale?!
Cine-i la? s-ar fi constipat Bobu. Renunti la destin pentru o carier?
Dar dac singurul destin ti-e cariera? Si dac sunt altii care nu vor s
urce dect treptele ierarhice ale destinului? Amintirea unora struie
n biblioteci, a altora n calendar. Multi dintre cei care sunt n calen-
dar sunt si n biblioteci; ctiva dintre cei care sunt doar n biblioteci
ar merita s intre-n calendar. Romnia, tara lui Eliade? Romnia, tara
lui Vulcnescu? Dar ce este Romnia? n cel mai bun caz, tara lui
Eliade si Vulcnescu. Poate c Romnia mai exist doar pentru c
Eliade a plecat si Vulcnescu a rmas. Poate c Romnia exist n
ciuda faptului c Eliade a plecat si Vulcnescu a rmas. De ce l-am
izgonit pe Eliade si de ce l-amucis pe Vulcnescu? De ce nu l-amucis
si pe Cioran? De ce a scris VoltaireCandide? Dac nu ar fi venit co-
munismul si ar fi rmas cu totii n Romnia, poate c Cioran ar fi ajuns
s-si plictiseasc publicul cu vesnicele-i agonii, poate Eliade ar fi ajuns
un fel de Nicolae Iorga, admirat pentru cuprinderea intelec-tual dar
brfit si chiar detestat pentru megalomanie, poate Eugen Ionescu ar fi
fost cel mai mare critic literar romn n viat, iar Mircea Vulcnescu ar
fi continuat s se ngrase spre necazul acestuia din urm.
Poate c Eliade, Cioran si Vulcnescu au frmntat de-a lungul
anilor multe din ntrebrile de mai sus. Si-au putut ei gsi vreun
rspuns? Nu stim. n anumite mprejurri, istoria devine biografie, se
adnceste n suflet si curge, linistit sau dureros, printre sisturi si
spade. Alteori, biografia devine istorie. Cnd a murit Socrate, nvt-
ceii au stat cu el si i-au descris ultimele zile. Cnd a murit Iisus Hris-
tos, ucenicii au stat cu el si i-au anuntat nvierea. Cnd amurit Mir-
cea Vulcnescu, ucenicii si prietenii i erau n exil sau n temnite. Si
totusi cineva i-a fost alturi. Nu a murit singur. Nici n agonie blasfe-
miatoare. Ci cu o mpcare a tuturor ntrebrilor: S nu ne rzbunati!
Cei mai multi oameni judec succesul unei biografii dup ecoul
pe care l are. Dup zarva produs. Dar mai sunt si traiectorii care
produc tcere. Nu tcerea penibil sau ironic, ci tcerea rotund a
desctusrii. O tcere cu miez de imn. Cum te feresti de istorie?
Fugind din calea ei? Imposibil. A fugi din calea istoriei nseamn a
colabora cu ea. Scriind?! Curgi odat cu timpul. Cldesti ruine. Te-
aduni ntr-o oglind care se sparge n realitate. Dar dac te reculegi
ntr-o tcere att de adnc si grea nct n jurul tu istoria se face
liniste? Tcerea nu se stirbeste, nu trebuie tradus, nu-i trebuie note
de subsol si nici editie critic. Doar un autor onest. Istoria, o clipit.
Lupta, o respiratie. Mircea Vulcnescu - scriitorul a patru volume de
opere? Da. Un om care si-a fcut datoria? Desigur. Dar, mai presus
de toate, cavalerul unei mari tceri. Care este pe rod.
Asadar, cei alungati din turnurile babilonice pot bate la portile
cettii noului Ierusalim - cel bisericesc si ceresc ce nu are trebuint
de soare, nici de lun, ca s o lumineze, cci slava lui Dumnezeu a
luminat-o, fclia ei fiind Mielul (Apoc. 21, 23). Viata, opera si acti-
vitatea lui Mircea Vulcnescu, cu alte cuvinte, sunt de referint n
domeniul istoriei si a spiritualittii autentice, care ar trebui s se afle
la ndemna tuturor celor ce cred c Biserica este cetatea pe care
nici portile iadului nu o vor birui!...
- revistele: Rost, Atitudini, Gndirea (serie nou), Puncte cardinale,
Romnia literar, Dacia literar, Lumea credintei i Lumina;
- site-urile: www.crestinortodox.ro,
www.fericiticeiprigoniti.ro, www.foaienationala.ro,
www.memoria.ro, www.promemoria.ro,
www.razboiintrucuvant.ro, www.theologhia.ro,
www.razboiulnevazut.ro, www.sanunerazbunati.ro
- si multe altele...
Acum, n ncheiere - un gnd sincer yi
recunosctor despre Mircea Vulcnescu
Surse bibliografice de referin(:
15
Anul V, nr. 6(46)/2014
George FILIP
(Canada)
FOC DE TABR
Muzic si joc de stele
n amurgul roz, vratec;
Un moment devis cnd Luna,
Luna arde - pe jeratec.
Sparge noaptea o trompet,
Tortele se-aprind n dansul
Sufletului rupt n dou
Ce si cumpne balansul.
Arde sacru focul sacru
Pn n aripi de fluturi
Si de gnduri legnate
n a inimilor ciuturi.
.
Ochiul Mrii st de veghe
Ca nesomnul n cetate.
Nu-i rgaz pentru uitare
Ct timp inima se zbate.
Magii marilor dorinte,
Tinerii acestei seri,
Azi alearg ctre mine,
Mine vor fugi spre ieri
.
Fie viata vesnicie,
Cum ne e dorul de tare,
Cnd se duc... se duc cocorii
Si n inim ne doare
.
Schimb-ti sufletul cu mine:
Ia un dor si d-mi un dor
S ne fie - amintirea
Zvelt catarg pe viitor...
ZMBETE DE OCAZIE
a sosit circul n piat
cu lumini - o feerie.
printre altele, n viat
si-asta e o bucurie.
dintre toti si dintre toate
mie - clownii mi sunt dragi.
stau n cap, se dau pe roate,
se mpiedic-n ndragi,
spun la sotii, fac la glume,
de sub farduri zmbesc hzi,
c de te trezesti prin lume,
musai: trebuie s rzi!
...dup un spectacol mare,
lng-un clown m-am dus furis:
avea fata zmbitoare
ca n poz - pe afis
si-n cabina lui de tain
fardul fals cnd si l-a sters,
dezbrcndu-se de hain
si de zmbetu-i pervers,
clownul meu purta pe fat
ridul noptilor trzii
...si-a plecat circul prin viat
s mai rd si-alti copii.
MII DE ZMEIE
ntr-o zi porni s zboare
Peste bolta sinilie,
Ca un sol trimis spre Soare,
Un zmeu mare... de hrtie.
Zvonul ager, bat-l vina,
A dat printre vrste roat
Si la locul cu pricina
Strnse-n zor pustimea toat.
- Ia priveste cum mai urc...
Murmurau voinicii-ntr-una,
- Norii s nu-i dea de furc!
- S nu-l spulbere furtuna!...
Iat, sus, ca o sfrleaz,
Zmeul strjuie seninul;
Cine, vreau s stiu, cuteaz
S i curme zborul, linul?
Hai copii, sltati oriunde,
Ctre Soare mii de zmeie
Si-n priviri strngeti arznde
Strluciri de curcubeie!
ORA$E CU TRANDAFIRI
Soarele rsare dintre trandafiri
Cnd cocosii-n zare sun clopoteii
Si se-aprinde ziua cu petale rosii
Din care respir briza calm - zeii.
Timpul ce ne este dac nu un dor
Ce-n grdina vietii, pur, ne nfloreste?
Printre trandafirii din oceanul rosu
Vrstele spre viat calc tinereste.
Ap vie toarn ziua printre flori
Si ncerc o raz s-o ademenesc;
Trandafirii rosii mi mngie mna
Si de sub petale zeii mi zmbesc.
Soarele rsare dintre trandafiri
Dar de rosul zilei nc nu m tem
Ct mi st-n putere s respir ca zeii
Trandafirii vrstei - din acest poem.
SEAR DE DANS
Dunrea albastr curge mai albastr
Ca un bru ce-n trupuri se ndoaie.
Bratele pereche ard de fierbinteala
Captivant-a valsului n ploaie.
J oc de-a nestiutul, jocul de-a vrjitul
Strnge n vrtejuri dansul sltret
Ca pe-un fluviu care spre eternitate
Curge primvara slobod-n dezghet.
Floare de lumin n cosit-i cnt
Unei fete, fat-alb, fr nume;
Palma ei se strnge mic ntr-o palm
De biat cum altul nu-i fecior pe lume.
Dunrea albastr curge mai albastr.
J ocul de-a vrjitul, jocul nestiut
Captivant - al valsului prin ploaie
Bate-n puls cum nc... nc n-a btut...
- versuri pentru copii -
Surprinztor, enigmatic yi inepuizabil, poetul George Filip ne ncredin(eaz un
grupaj de versuri pentru copii. Cu o candoare dezarmant mi-a mrturisit c
versurile au fost scrise acum... 55 de ani, n Romnia.
l ntreb de ce nu le-a druit copiilor pn acum? Din cauza cenzorilor din editurile
comuniste, stimat d-n Doina. O parte dintre ele... Vise Colorate - mi le-a publicat
regretatul poet Cezar Ivnescu, la Iayi, n editura Junimea, abia n anul... 2006.
Aceast a doua parte - Vise desenate - plnge yi-acum pe la por(ile editurilor, mult
mai ferecate dect cele de odinioar.
i mul(umim poetului George Filip pentru toate visele lui mplinite sau nu - pe
care ni le ncredin(eaz spre publicare, n premier absolut! (D.D.)
MSURTOARE
mi zicea cndva un pom:
- Piciule, esti pui de om.
Tu nu vezi?, eu ntr-o sear
Cresc ct tine, ntr-o var.
Toamna, cnd ne msuram,
Pn-la glezna lui eram,
Primvara, prin grdin
I-ajungeam pn-la tulpin.
Sigur, pomul nzdrvan
M-ntrecea din an n an.
...ntr-o bun dimineat
Viata m-a pornit spre viat.
Pomu-n prispa casei mele
A rmas proptit pe stele.
Dup timp, dup rstimpuri,
Nu stiu-n care anotimpuri,
M-am ntors matur, acas.
Pomul meu cu umbra deas
Se-ndoia sub flori, crunt
Si eraplesuv... mrunt
- Pomule, de ce te tremuri,
Nu ne msurm ca-n vremuri?
Iar acum, nu ti se pare,
Tu esti mic iar eu sunt mare?
...Drept Moral, pas-mi-te,
Timpu-a curs pe nesimtite!
RATELE DIN VIS
ratele... aceste rate
prin vocatie sunt cate !
nu stiu domle cumse face
fiindc dumnealor le place
la taifas n zori s stea
tocmai sub fereastra mea.
stiti ce dulce-i somnu-n zori.
m mai supr - uneori
pe aceste ltrete
care-n loc s stea-n cotete
mi sparg somnul, dumnealor,
ca un ceas destepttor.
ce-o fi discutnd att,
sedea-le-ar boabele-n gt!
ca s scap de-aceste cate
strng cu ciud perna-n brate
si cnd mama le d oarz
eu visez... rate pe varz!
16
Florentin SMARANDACHE
(SUA, membru USR)
Multi studenti asiatici sunt trimisi de
guvernele lor s studieze n Japonia.
Trei mari companii si au sediul n Osaka:
Panasonic, Sanyo si Sharp.
Pe profesorul Inuiguchi de la Universi-
tatea din Osaka l-am cunoscut prima dat la
Conferinta International de Calcul Granu-
lar din Kaoshong, Taiwan, n toamna lui 2011.
Am fost cazat la Casa de Oaspeti (Machi-
kaniyama Kaikan) a Universittii din Osaka,
etajul 2, camera 205.
Seara, am cinat la cantina Universittii,
apoi am mers la laboratorul lui Inuiguchi,
unde am discutat planul pentru cele trei zile
osakaiene.
Am zrit n biblioteca din laborator si
ultimul volum editat de mine si J ean Dezert,
Advances and Applications of DSmT in In-
formation Fusion (2009), si m-am bucurat.
n schimb, am primit o carte editat de Van-
Nan Huynh, Yoshiteru Nakamori, Jonathan
Lawry si Masahiro Inuigushi, intitulat In-
tegration Uncertainly Management and Ap-
plications (2010), dedicat unor profesori
de care stiam: dr. Michio Sugeno (integrala
Sugeno) si dr. Hideo Tanaka (pionier n pro-
gramarea matematic fuzzy).
Cartea se nscrie n colectia Progrese n
Calculul Inteligent si Calculul Soft, care
cuprinde multimilefuzzy, multimile brute
(rough), retele neurale, calcule evolutionare,
logic multi-valent, judecti probabilistice
si evidentiale. Incertitudinea se datoreaz fie
ntmplrii, fie erorilor de msurare, fie su-
biectivittii sau lipsei de informatii. Depar-
tamentul de Inginerie Mecanic Inteligent
din Okayama mi-a fcut cadou un vas de ce-
ramic local.
Lucrarea Neutrosophic Crisp and Neu-
trosophic Crisp Topological Spaces, mpre-
un cu dr. A. Salama si V. Kroumov, la care
am lucrat iarna aceasta, a fost acceptat spre
publicare de revista Universittii din Oka-
yama, Bulletin of Research Institute of Tech-
nology.
10.01.2014 - M-am ngrsat att n se-
jurul japonez... c nu mai ncape nici cureaua
la pantaloni!
Managera de la Casa de Oaspeti din
Osaka mi-a pus n brate regulile camerei.
Umblat numai n papuci. De oprit aerul con-
ditionat, nclzitorul, televizorul cnd ies
afar. Dup baie, pune ventilatorul ca s usu-
ce. Pot telefona numai n cadrul Universittii
din Osaka.
n trile dezvoltate, dup cte am obser-
vat eu n peregrinrile mele, legea este sfn-
t. Seriozitate. Munc. Scumpete. Disciplin.
mbinat educatia cu plcerea.
Japoneza cu litere latine se citeste ca-n
romn, cu putine diferente:
Japonezii au trei scrieri:
- Kangi (cu ideograme mprumutate din
scrierea traditional chinez; de cnd cu Mao
Tse Dung, au fost simplificate);
- Katakana (pentru patronimele strine);
- Hiragana.
PostDoc
@n |ara Soarelui-R[sare
J
u
r
n
a
l

j
a
p
o
n
e
z
Prof. univ. dr. Florentin Smarandache, de la Universitatea New Mexico din Statele Unite,
descrie n aceast carte studiile yi cercetrile sale ytiin(ifice postdoctorale n matematic,
precum yi seminariile yi conferin(a interna(ional la care a participat n perioada 2012-
2014, n Japonia.
La Conferin(a Interna(ional de Mecatronic, organizat de Universitatea de Agricultur
yi Tehnologie din Tokyo n septembrie 2012, precum yi la seminariile sus(inute la
Universitatea de $tiin(e din Okayama yi respectiv la Universitatea din Osaka (2013-2014),
autorul a prezentat articole privind Logica neutrosofic yi mul(imea neutrosofic, Teoria
Dezert-Smarandache, yi Metoda reducerii - n luarea de decizii bazate pe multicriterii,
mpreun cu aplicarea acestora la robo(ii mobili.
Pe lng activitatea sa ytiin(ific, autorul a vizitat yi muzee, temple, castele medievale yi
grdini nipone n mai multe oraye (Tokyo, Okayama, Fukuyama, Hiroshima, Kurashiki,
Osaka yi Kyoto), yi a colaborat cu profesori, cercettori yi studen(i japonezi de la aceste
trei universit(i n scrierea de articole yi cr(i ytiin(ifice.
yu =iu;
ji =gi;
sh =s;
ye =ie;
je =ge;
ya =ia;
yo =io;
gi =ghi;
ge =ghe.
chi =ci;
che =ce;
ki =chi;
ke =che;
ts =tz =t;
17
Anul V, nr. 6(46)/2014
n scurtul contract pe care l-am semnat
cu Universitatea din Osaka, erau texte cu-
prinznd cuvinte n toate cele trei scrieri. Ca-
racterelekatakana sunt unghiulare, iar cele
hiragana curbice. Kangi sunt mai stufoase
(ca pictogramele). n scrisoare le deosebeam
si eu.
n cultura nipon, culoarea prezint mare
important. Felurile de mncare arat ca niste
ghivece de flori. Parc ti-e team s le atingi,
ca s nu le strici frumusetea. Tin minte ntia
oar cnd am schimbat avionul pe aeroportul
Narita si stewardesa de laJapan Airlines, n
2012, ne-a adus o tabl de sah, si-n fiecare
ptrtel era cte un fel de mncare: de culori
diferite toate! Nu mai vzusem asa ceva! Un
mozaic culinar.
Aglomeratie mare-n trenurile Osaki.
- Dar s vezi n Tokyo!, rde Masahiro.
J aponia este suprapopulat.
Donat ultima-mi carte, Introduction to
Neutro-sophic Measures, Neutrosophic In-
tegrals, and Neutro-sophic Probability lui
Masahiro si revista Progress in Physics,
vol. 3 si 4/2013 (editori: D. Rabounski, F.
Smarandache, L. Borissova) la biblioteca
Universittii din Osaka.
Prezentat diapozitivele (slides) din
Okayama si la Universitatea din Osaka, La-
boratorul Inuiguchi. Dintre profesorii care
au asistat: Masayo Tsurumi si Yoshifumi
Kusuroku, de la Universitatea din Osaka, si
Tomoe Entani, de la Universitatea Hyogo,
care venise din orasul Kobe (la vreo 20 km
de Osaka). Si, binenteles, prof. Masahiro
Inuiguchi de la Scoala de Stiint Ingine-
reasc din cadrul Universittii din Osaka,
campusul din Toyonaka. Celelalte dou cam-
pusuri sunt: Saita si Mino.
Dintre studentii la doctorate si masterate:
Puchit Sariddichainunta (din Tailanda),
Hamakawa Takuya, Okumura Akira etc.
Secretara printase prezentarea mea des-
pre TDSm si, surprinztor, revista Neutro-
sophic Sets and Systems (vol.1/2013). A
doua prezentare, despre logica si multimea
neutrosofic, am accesat-o pe internet, n
site-ul de la UNM. Toat dimineata am con-
ferentiat si rspuns la comentarii.
La 13:30, alt prezentare: Discount-
ing Method for Multicriteria Decision Mak-
ing, deoarece doi profesori japonezi, Tomoe
si Masahiro erau interesati n probleme pri-
vind luarea de decizii (management ingine-
resc). Articolul era pe internet si l-au multi-
plicat. Am prezentat pe bord exemple unde
metoda AHP a lui Saaty nu se putea aplica,
ns Discounting MCDM mergea. Din
parteaUniversittii Osaka, amprimit un bo-
nus de 30.000Y (aprox. 300$).
Tu, inima mea sfnt
O, inim, ti-e suflul venit din ce departe,
Zvcnesti n ritmul crui alt cer de-o lung viat,
De nzuit-am nc din prima-mi dimineat
Spre-un dincolo ce zilnic mi fulger n Carte?
Ce vezi tu peste jocul pierdut viat-moarte?
Noi am cntat viata, desi am sngerat
Si zboruri ncercat-am deschise peste stele.
N-a fost o bucurie nchis sub zbrele,
Ci din avntul nostru aripi a-mprumutat
Acel zbor spre-un trm ultim nscnd nencetat.
Ce sfinte plenitudini tu mi pulsezi n viers,
Ce suflu geamn dintr-un preludic univers!
Departele yi adncul
Muzica este o esent mai nalt dect filozofia.
Beethoven
Deschis-am drum spre stele,
Si-om cobor pe Marte,
Iar gndul nostru suie
Mereu tot mai departe,
n spatii, fr spatii.
n timpuri fr timpuri,
Translume, transposibil,
Mai sus de orice limburi.
Dar ctre-adncul nostru
Nici un drum nu ne poart
E-un infinit lui nsusi
Ascuns. Dar este-o poart -
Nu ntru-a cunoaste,
Ci spre transfigurare.
E muzica. n unda-i
Uitare-i si-ncntare -
Un dincolo de dincolo
Mereu renceput,
Sublim sfsiere
n moarte,-n absolut.
George POPA
(membru USR)
Cerc sfnt
Anii mei de crin,
anii mei de rou,
v-am fost pelerin
ntre trmuri dou -
omenesc-divin.
Voi mi-ati dat tiparul
din lut sfnt suind
si mi-ati dat preaclarul,
unde fulgernd
cerul, nehotarul.
Cu un verb de rou,
cu aripi de crin
scris-am Carte nou,
dar s v-o fac vou,
cei cu gnd divin.
Demiurg de rou
demiurg de crin,
n ce hain nou
voi fi mai deplin
dincolo de-amin?
Treptele
Lui Leonida Maniu, eleatul
Un foc al mortii-i viata, clamat-a Heraclit.
Dar a salvat-o-n ceruri, nestins, Parmenide.
Iar Platon n Idee vecia i deschide.
Ct adevr e-n cele trei trepte, si ct mit?
- Dar ce sublim e dansul gndirii, de silfide!
Ci treapta cea mai nalt, mai sus de orice-azur
E zborul fr capt ntransposibil pur.
7
18
Nicolae M~TCA{
(membru USR)
n moment cumplit de criz,
ne-o confirm yi hu(ulii
E-n concediu Snt-Ilie si nici clti de nori n zare.
Dintr-un fund de schit rupestru lin adie paraclisul.
Escadrile - plc de vulturi - patruleaz viu abisul,
Scamotnd cu miestrie trenul lor de-aterizare.
Stnca n-o nghite-abisul ct dureaz compromisul.
Muntele nu-astup hul ct e pace la hotare.
De se-ntmpl,-n moratoriu, doar o mic provocare,
Se-nclceste tot de-a valma: iadul, huma, paradisul.
Cobornd din pisc spre vale, un turist, pus pe bravad,
Fu-nghitit cu tot cu stan ca-n adncuri bermudeze.
Cnd venir salvamontii si colegii s-l salveze,
Tocmai terminar prnzul escadrilele de prad.
Mai dihai dect lcusta s-au plodit, mi spun hutulii,
C, de scapeti de pe stnc, te mnnc de viu ulii.
$i omu-yi pune-n pine voin(a, volintirul
Un arbore-si nfige ca sonda rdcina
Din miezul vlav al humei s-si umple ochi potirul,
Din care, degustndu-l, s soarb elixirul,
Uitnd c-ar fi pe lume securea, patachina.
Si omu-si pune-n pine vointa, volintirul,
Astup gura beznei, si strjuie lumina
Si-n iuresul vietii, stergnd sfoiagul, tina,
O clip tihn n-are, de parc-i vesnic firul.
Cum si-l ndreapt tint, semet, spre ceruri, zborul,
N-aude cum la umbra-i si pune dinti toporul
Si nici cum se ncleast n trunchiu-i tare, pomul.
Pornit s-nfrunte totul n drum, orbit, nici omul
Nu vede luciul coasei sub briza sticl-a ctiei
Si nu-l opreste-n cale tot aurul Iakutiei.
De-ar fi s trag oblonul cnd soarele rsare
Beton ct prinde vzul. Ti-e capul ca o piatr.
Palate-n cuiras ti par masini blindate.
Stau curti mprejmuite cu ziduri de cetate
Si nici un om. Ici-colo cte-un dulu mai latr.
Ca-n buncr nhumat, o lume egolatr
si scald ochii-n taler si drmuie carate,
Nebnuind ce pret au, n alte lumi, uitate,
Un iz de malt din sperl sau de tciuni din vatr.
De-ar fi s trag oblonul cnd soarele rsare,
De n-as mai sti ce-i plnsul ori n-as mai sti s cnt,
De n-as simti durerea pe tine cnd te doare
Ori inima n muguri o floare cnd nfloare,
De-as fi un viu cadavru si n-as mai fi ce snt,
La ce-as mai face umbr truditului pmnt?
Cnd un abis nghite corbii, avioane
Dm vina doar pe criz, ponos, predestinare
Si doar pe ici-pe colo pe factorul uman.
Au nu de-aceea oare orbecim pe mare
Si nu se vede-n zare nici zare de liman?
Un ageamiu nu suie- n curs - lavolan,
Dar urc foarte lesne n vrf la guvernare.
Se cocoteaz-n tronul mririi princiare
Un tip ce mai s-afunde-un Nahimov sau Titan.
Cnd un abis nghite corbii, avioane,
Ne lamentm n fata unor erori umane.
Mass-media transmite o stire gri, banal:
n zbor plindu-l somnul, pilotu-n pat o sterse,
ncredintnd timona frumoasei stuardese.
O fi banal stirea, dar fapta-i criminal.
De nu te-nsori cu mine
sau de crcneyti, iubire
Nu reusi s ias Venera din antreu,
C Galateea-l pune pe Piggy pe frigare:
-De ce te-ai dus la Venus s-o rogi s-mi dea suflare?
Ai fi putut prea lesne s rogi supremul zeu.
Si dac m iubeai tu, cumzici, asadetare,
Ca Eros pe Psyheea si dracul pe-un ateu,
De ce nu-mi dai o coast, altoi din trupul tu
Pe trunchiul suplei mele statui nemuritoare?
M asezasi pe soclu o simpl muritoare,
S-mi duc n spate anii, apoi s mor si eu?
Decem dezgolisi tu, m ierteDumnezeu,
S fiu eu manechinul al artei statuare?
De nu te-nsori cu mine sau de crcnesti, iubire,
S stii c vei rspunde penal de hrtuire.
19
Anul V, nr. 6(46)/2014
Daniel MARIAN
ntr-un spatiu reverentios, plin de ngeri
si eventual cavaleri, dar sigur de domnite, e
absolut normal s se ntmple chiar pn si
basmele deopotriv cu o eventual de la noi
de aici realitatea. n timp ce evidenta este
distrugtoare, dincolo ar mai putea fi ceva
cu totul altfel. Suntem, ne asumm a fi, dar
ne gndim mai departe. Ceea ce nseamn
cutarea, pn la urm ar putea fiind prin
preajm laDaniela Moldoveanu ntr-un ins-
tinct imediat, de pe undele cruia ajungem la
un fel de instant asa-zis dar zis, mai greu
de crezut - dar unde - se mpart foile zilelor/
noptilor precum dreptatea cea hrzit doar
pentru zei, unii dintre dnsii falsi, prea putini
adevrati.
A nu se sti cum poti psi n dualismul
frumos elegant si atroce rspicat numindu-
se dragoste, a fi direct nuntrul su, ca ntr-
o cochilie n care se cern toate gemetele,
vaietele si spumele de peste o mie si una de
mri. Ehe, ar zice oricine-ar zice, e att de
simplu, dar vino de vezi... nelinistit si goa-
l/ (miros decafeaproaspt)/ tefurisezi sub
Iubirea predefinit[,
de la sine @n\eleas[
]i mai departe...
asternuturi de ferig/ ca o Regina african/
lng brbatul Zeu./ ultima noapte/ sau prima
dintre renuntri,/ att de fantastice,/ cutnd
paharul cu vin/ si fondanta uitat/ vino.../ se
pierde/ n ecou/ ca poezia ta.
Excelenta sa identitatea femeii depline
chiar si n puterea cuvntului, este explicit:
cte poeme au scris/ pe coapsele tale br-
batii/ un ceas ruginit te desteapt/ ca un sol-
dat nemilos/ prin magia anilor/ ploaia lo-
veste-n cuvinte/ femeie, d fru liber/ cailor
albi/ pleac ntre dou sruturi/ lsndu-ti
gndul/ s-ti mpiedice/ mersul.
As spune c e o dragoste dinspre sublim
nspre periculoas (ceea ce exist sigur, v
spun eu...), atunci cnd din mersul legnat
pe tocuri apare pantera ascuns... nu diva-
ga/ cu mine n pat,/ implor-m s-ti amintesc/
cum e s faci,/ dac ai fi,/ dac as fi./ te-as
provoca/ doar cu o cmas,/ nimic sub ea,/
nu-mi amintesc culoarea./ un trandafir pe
birou/ care se deschide/ m invit./ n mintea-
mi -/ o partid de sex/ si o pitzi nerusinat./
n bluza cu un decolteu generos/ vreau s-
mi asez dantela,/ m cuprinde o dorint ne-
bun/ si-mi ating accidental snii./ i scot/
pentru a fi srutati/ n caz c vei trece pe-
aici./ ar rmne esarfa bej de la gt/ s se
desfac,/ trofeu ultim/ al iubirii tale. Si, cu
mare sfial, as aduga, ar fi iubirea pe care n-
as mprti-o cu nimeni, chiar amintindu-mi
de o iubire nedus pn la capt...
Frumoas trebuie s fie si rebel sigur e,
precum renasterea-n cuvinte, privindu-se cu
dragostea-n oglind, ea - Un Rac sentimen-
tal, vine de m zgltie nainte de un pro-
babil ceas al prsirii, bine, nu pe mine, pe
un tu nedefinit, dar astfel simt... dimineata
Ir tine/ o piramid/ fr enigm,/ te las/
plajei pustii/ s te spele/ de mine/ la ceasuri
trzii/ de septembrie. ntr-o oarecare msur
de oarecare vreme, vine, s zicem, o-mpciu-
ial a sortii, n care te-as reface/ din lacrima
noptii/ pentru c trupu-mi/ s cad n pcat/
acolo unde lumea se ascunde/ de ochiul blnd
al toamnei/ m aflu/ n plin revolutie cul-
tural/ cersind firimituri de atingeri/ lipite pe
vrful degetelor/ ti-e team de fulger/ cnd
plou/ si noi n-am terminat de iubit. Poate
c aici ar fi momentul n care s zicem: Trz-
neasc-o-n ea de iubire, da n-are cum !...
Necesarul de cuvinte este pe msura ace-
luia de imagini, mai departe mergnd n triri.
Un fel de redundant clocotind dup o
cascad n fata unei mri tulburi dar frumoase.
Iat: vine/ spre vrsta mea/ uneori incert/
si-mi cade/ la picioare/ ca un nger/ fugar./
nu renunt/ s-si exercite/ rebeliunea erotic/
devenind puternic./ apoi se dizolv/ n mine,/
ca o ploaie/ de primvar/ reavn si surd..
Este un ascendent al poetei, de la prea-
lumescul-voit, la nivelul dimensiunilor ei,
deocamdat nemsurate, doar putnd fi a
cuprinse cu tot dragul...
De altfel, de ce nu, la rndul meu, vreau
s cuprind totul n bratele simturilor, mi asum
riscul de a fi sfrmat fulgerat fcut pulbere
de vreun zeu!... ai plecat/ ntre dou sru-
turi/ doar esarfa alb/ din jurul gtului meu/
ti-a rostuit/ singurtatea. De asta mi-era tea-
m, c eiarsi iubireasi nu e... Dar, vorbind
despre poezie, e tocmai aici!
H
o
g
a
r
t
h

-
P
o
r
t
r
e
t
u
l

c
p
i
t
a
n
u
l
u
i

T
h
o
m
a
s

C
.
20
Penumbra peni(ei si Harem de
cuvinte, dou crti, acelasi autor: Daniel
Marian.
Un autor pe care l cunosc de mai bine de
30 de ani, din timpul cnd era un licean timid,
dar cu o inteligent remarcabil, cu dragoste
de carte si mai ales de literatur. Care venea
n cenaclul Ritmuri - cenaclu condus pe
atunci de Valeriu Brgu - si ne citea din
primele sale ncercri poetice. De la bun
nceput Valeriu a admirat dorinta lui de cu-
noastere, istetimea si talentul su, spu-
nndu-mi: Copilul sta este talentat. Dac
se tine de treab, o s ajung departe. O s
fie un poet bun. Urmarea a fost c Daniel s-
a bucurat de o simpatie deosebit din partea
lui Valeriu. Valeriu vedea n el un demn urmas,
acordndu-i toat ncrederea sa si, att ct a
putut, i-a urmrit traiectul nu numai n plan
literar ci si uman. Uneori, cnd Daniel i vor-
bea despre proiectele si intentiile sale, Valeriu
l ncuraja si l sprijinea cu tot dragul. Era,
dac se poate spune, copilul su de suflet.
Dar viata e asa cum e si destinele oame-
nilor nu sunt numai drumuri drepte, ci si mar-
cate de fracturi nebnuite, nentelese, ne-
stiute, necunoscute...
De ce l-am numit pe Daniel Marian - dup
lecturarea volumelor sale - nimicitorul de
cuvinte? Am s m explic pornind de la ceea
ce spunea Arthur Shopenhauer despre po-
ezie. El spunea asa: Poezia este arta de a
pune n miscare imaginatia noastr cu ajutorul
cuvintelor. Am urmrit, deci, foarte atent
Nimicitorul de Cuvinte
Mariana P^NDARU-B^RG~U
(membru USR)
cuvintele poeziei lui Daniel. Ele sunt parc
puse ntr-o centrifug ce se roteste cu o vi-
tez ametitoare, nimicindu-le, nct ajung
uneori pe hrtie doar o liter (f, e, h, d) sau
cuvinte contorsionate, chinuite (pi bs!/
cu tut b!; rseturi de rsi; i tari m i tari; )
Poetul are ns grij s ne avertizeze: Vei da
greu cu capul ca de pietre de moar/ de ele,
cuvintele.
Nu pot s spun c poezia lui Daniel Ma-
rian este o poezie confortabil pentru mine.
Un lucru este ns vizibil: ea trdeaz o grea
singurtate. El nu este lipsit de emotie po-
etic, dar prefer experimentul, trirea de
suprafat, zeflemeaua, pentru c nu este dis-
pus s-si arate fragilitatea.
Sustin ceea ce spun, prin sublinierea unor
versuri precum: viata mea de mine cu nsumi
pierdut-n galantare cu/ msuri cetoase;
vreau s-mi fabric o liniste de moarte/ unde
nici moartea s nu m supoarte; dac m-
au dus picioarele att de departe/ nseamn
c si ochii si urechile pot ntelege/ cum viata
si-a fcut ndurerat/ frdelege; etc., etc.
Concluzia, ne-o spune tot autorul: sunt viu
dureros de singurtatea vietii.
Si dac ne amintim de spusa lui Nicolae
Manolescu precum c Poetul este un
jongler de cuvinte, da, si Daniel Marian
poate fi socotit un jongler de cuvinte, numai
c jongleria se-ntoarce de multe ori n de-
favoarea poeziei sale, aceasta riscnd o
nsiruire de cuvinte a cror alturare frizeaz
logica. Exemple: fr sau cu; cuc nu stiu s
fiu, poate f n asteptarea lui h; ntr-o vale
seac m duc s m nec ntr-o/ piatr o ferig
s-un os de peste; cltor pe-un mnz de
verb/ nenorocitul de fie ceva se duce/ cu tot
cu nsumi adormit n saua aia multicolora/
de-mi tinea cald cu curcubeul, fr de ur-
ciune sau plcere/ eu cu unde e cu sssmalt
de br etc.
l felicit ns pe Daniel pentru dovada de
trire poetic n versuri precum: stii cine sunt
eu sunt/ acel nger picat/ pe petala ta; Mai
departe din pod/ dup ce-mi cobor strbu-
nicii nainte/ s descopr printre claie de fn
strnepoti/ dau de mam si de tat care/ se uit
lung nspre fiii mei; vrabiei i cresteau ne-
asteptate aripi de vultur/ n timp ce vulturului
i se fcea ciocul de vrabie; s-i dai pietrei
emotiile tale s vezi/ cum fulger si sparge
muntele/ s-i dai firului de nisip ideile/ n-ar
mai fi desert pe lume; sunt beat ca un nger
esti treaz ca un blestem/ n singura noastr
noapte pe acoperisul fraged al unui/ poem
si exemplele pot continua. Din pcate: nu
se termin bine culmea/ c vine prpastia...
Ceea ce cred eu, dup lecturarea celor
dou volume, este c Daniel Marian n-a luat
nc n serios poezia, desi, dup atta timp,
ar fi fost ndrepttit s fie o autentic voce
poetic n generatia sa. Se afl nc n faza
de cutare, de experiment, de nencredere n
propriile sale forte. i doresc din toat inima
s constientizeze c poezia a fost si poate fi
n continuare sansa vietii sale. O merit din
plin!
21
Anul V, nr. 6(46)/2014
Sub pecetile stilistice ale unui traditiona-
lism cu trziu n cuvinte (n care s-au cla-
sicizat - ori sunt n curs de clasicizare -
curente, de-aproape dou secole, de la ro-
mantism, parnasianism, simbolism, la expre-
sionism, suprarealism, paradoxism etc.) se
afl si Ioan Vasiu (nscut n zodia Capricor-
nului, la 4 ianuarie 1949, n localitatea Periam-
Timis, unde si petrece copilria si adoles-
centa, unde si face studiile primare, gimna-
ziale si liceale, cu Bacalaureatul luat n anul
1967; dup satisfacerea serviciului militar n
anii 1968 si 1969, si desvrseste studiile -
ntre anii 1971 si 1973 -, urmnd Cursuri Post-
liceale de Biblioteconomie la institutiile de
profil ale ministerelor de educatie si de cul-
tur din centrele universitare Timisoara si
Brasov; functioneaz aproape un cincinal
ca bibliotecar, apoi desfsoar o bogat acti-
vitate de jurnalist / publicist: corespondent
angajat al Postului de Radio Timisoara
pentru judetul Hunedoara, ntre anii 1990 si
2008; redactor la Studioul de Televiziune 3TV
Deva; redactor-sef al periodicului Informa-
jia Orytiei; din 1996 si pn n prezent este
redactor-sef al sptmnalului Palia Expres,
din Orstie; notabil publicistic are n
volumul Caligrafii sentimentale, Orstie,
Editura Emma [ISBN 978-973-1700-06-9],
Tradi\ionalism de brum[rel
]i o lir[ din dor
Ion PACHIA-TATOMIRESCU
(membru USR)
2013). Mai exact spus, Ioan Vasiu-i un neo-
traditionalist, de la debutu-i editorial colectiv,
nCaietul de poezie, publicat n urma con-
cursului national de literatur pentru tinerii
condeieri fr volum, de Editura Eminescu,
din Bucuresti, n anul 1973, si de la prima sa
carte de poezii, Cmpiile de germinare
(Bucuresti, Editura Litera,1984; pagini A-5:
64), urmat de o plachet de versuri pentru
copii, Vis cu ochii deschiyi (Bucuresti,
Editura Ion Creang, 1988; pagini A-5: 48;
editia a II-a, revzut, la Orstie, Editura
Emma [978-973-1866-97-2], 2012), adic de la
cele publicate nainte de Revolutia Antico-
munist Valah din Decembrie 1989, apoi,
prin plachetele / volumele-i de poezii pu-
blicate dincoace de 1990 - Refluxul iubirii
(Deva, Editura P. C. Graf, 1994; pagini A-6:
36), Bolnav de poezie (Trgu-J iu, Editura
Miastra [978-606-516-523-6], 2012; pagini A-
5: 100), Aruncnd cu pietre dup vnt
(Orstie, Editura Emma [978-973-1866-94-9],
2012; pagini A-5: 86) -, pn la, inclusiv,
volumul de sub lupa noastr critic, Trziu
n cuvinte*, din anul 2014.
Cu o nejustificat fric de-anotimp, dar
si ntru laud de ntmpinare a colegilor ntru
aleas lir si a criticilor literari, Ioan Vasiu si
blindeaz eleganta copert clapetat
(pattern: Ctlin Marius Mos) de laTrziu
n cuvinte (2014), cu patru panouri de
asertiuni de referint cardinal (desi, despre
opera-i dintre anii 1984 si 2013 au mai scris:
Valeriu Brgu, n revistaContemporanul,
nr.11 / 1985, Ion Climan, n revista Banat, nr.
1 / 2013, Ladislau Daradici, nDiscobolul,
nr. 190-192 / 2013, Dumitru Augustin Doman,
nArgey, nr.12 / 2013, Eugen Dorcescu, tot
nDiscobolul, nr. 190, supra, Ioan Evu, n
Palia Expres, nr. 1 / 2013, Livia Fumurescu,
nReflex, nr.7-12 / 2013, Geo Galetaru, n
Arca, nr.1-3 / 2014, Lucian Gruia, n Palia
Expres, nr. 11 / 2014, Dumitru Hurub, n
Palia Expres, nr. 1 / 2013, Vasile Morar, n
Nord Literar, nr. 2 / 2014, Eugeniu Nistor, n
Steaua royie, Trgu-Mures, nr.14 / 1985, si
Carmen Pdure, nOrizont, nr. 27 / 1985):
primul panou, tocmai din anul 1984, pa-
nou deja de istorie literar, st sub isclitura
criticului Lauren(iu Ulici (Buzu, 1943, mai,
6 -16 noiembrie 2000, Fgras): Poezii lirice,
de un sentimentalism acut n trire, discret
n exprimare, scrise cu talent si usurint versi-
ficatorie [...] Ioan Vasiu [e] poet care se poate
misca n voie pe mai multe lungimi de unde,
dar care e mai la el acas n aerul limpid si de
elegiac muzicalitate al traditiei transilv-
nene. (Cmpiile de germinare - nRom-
nia literar, nr. 36 / 1984); secundul, din 2013,
apartine septuagenarului poet - care-i toto-
dat si un distins eseist - Eugen Evu (n. 10
septembrie 1944 / Hunedoara): Spirit con-
servator, n sensul bun al cuvntului, Ioan
Vasiu nu s-a lsat sedus de paradigmele po-
eziei postmoderne, pstrndu-si intact filonul
romantic, ns reusind s evite cu gratie si
nonsalant capcanele desuetudinii, preocu-
pat mai mult de profunditatea mesajului su,
tranzitiv uman, dect de experimente poetice
formale.; al treilea panou apartine criti-
cului si istoricului literar ce mai are un cin-
cinal pn a deveni nonagenar, prof. univ.
dr., Ion Dodu Blan (n. 5 septembrie 1929 /
Vaidei-Hunedoara), panou al crui text nu
dateaz de dinainte de 1989, cum s-ar astepta
Distinsul Receptor, ci chiar din 2013: ...Sur-
prinde plcut si nota sapiential din lirica lui
Ioan Vasiu, alturi de ndrznete atitudini
pamfletare care evoc aspecte din condam-
nabila realitate. E salutar muzicalitatea
organic, intrinsec a versurilor lui Ioan Va-
siu, care se revars firesc din tririle sincere
ale poetului.; si panoul al patrulea, parc
n cheia diagonalelor de romb, prinzndu-
si de extremitti simetriile: critic - poet - critic
- poet, dar si dinspre postularea potrivit
creia, dintotdeauna, produsul mezilor-poeti
este egal cu produsul criticilor-extremi,
poart tot o semntur de-aceeasi vrst
cu cea blanian, ns, respectnd geometri-
zarea prezentrilor, de poet, cea a lui Ion
Horea (n. 10 mai 1929 / Petea de Cmpie, jud.
Mures), tot din anul 2013: n poezia lui Ioan
Vasiu se petrec anotimpuri, o iubire nest-
pnit configureaz un peisaj si un timp ne-
trmurit, al printilor si al anotimpurilor trzii,
bucuria vietii inund pmnturi n vestirea
22
primverii ori n zpezile ce cad peste ntrebri
si melancolii..
Circumscriindu-segeneros-eternei mari
teme a iubirii, volumul Trziu n cuvinte
(2014), de Ioan Vasiu, si relev n macro-
structur, armonios-unitar, trei cicluri poe-
matice: Dulce yi amar ncorolnd 48 de poezii
n stihuri clasic-de-moderne; pp. 5-72),
Iubind n yoapt (mpetalnd 44 poeme
scurte, unele ivite parc din vecintatea mi-
cropoemului-haiku, dar de mare limpiditate
modern-paradoxist, pp. 73-92) si ciclul
Trziu n cuvinte, dnd titlul ntregului (de
7 de poezii parc grbite, de nchidere,
dintre care, cinci texte sunt din strofe de
cte dou versuri - cu cteva dintre ele dis-
tihuite pe vertical, spre a sugera spatiali-
tate, sau plintate de pagin - si dou
texte sunt din catrene; pp. 93-100).
n realismul erotico-liric al acestui volum,
ioanvasianul binom fiintial, Ea / Maria -
El / Eroul (erou identificndu-se n poetul
att de util teluricei Cettii cu mereurit-celest
oglindire), la distant considerabil de pro-
fund-cosmic-romantic-eminescianul bi-
nom ce (se) ncearc, sau chiar realizeaz
re-editarea perechii edenice, Eva Adam,
de dinaintea cderii n pcat, si relev
tria de diamant tot n rentlnirea / re-
gsirea jumttilor androginice n oceanul
planetar al lumii, ns din imediata vecintate
de stil / spirit arghezian, ceea ce nu exclude
(cum s-a mai spus) proiectia / eternizarea
celest a femeii, fie printr-un sublim zmbet-
curcubeu arcuit peste sufletul profund-liric:
atjia nori / dansnd / n jurul / meu / yi tu
/ zmbind / precum / un curcubeu (p. 95),
Ir ndoial, dintr-o convingere estetic
potrivit creianumai toamna / poate salva
/ cuvintele scufundate / n ciutura adnc
a iubirii (p. 89), de vreme cepoetul / [e] sin-
gurul calificat / n dificila / menire / de
m*pachetat / insomnii (p. 90), fie dintr-o
ars poetica promovnd att vesniciaIubire-
Lumin-Cuvnt - Atta vreme ct iubesc
yi sunt / M risipesc n fiece cuvnt // Atta
timp ct nopjile m dor / Eu scriu cu ne-
odihn s nu mor // Iubirea e un dans fr
revers / Scriu la lumina ultimului vers (C-
ltoria ultimului vers, p. 71) - ct si dulce-
amarul (fireste, ca alternativ la emines-
ciana sintagm a erosului oximoronizat,
dureros de dulce, si ca postulatul ce ne
ncredinteaz c irepresibila iubire n-are
vrst) din deschiderea acestui ntreg
liric pe care-l radiografiem: rvsit de o
iubireoarb / n poemevreau s tedezbrac /
gura mea-nsetat s ti soarb / de pe buze,
soaptele de leac (Dulce yi amar, p. 7).
Ioanvasianul binom fiintial, Ea / Maria
- El / Eroul, si alege ca unitate de loc
teluric-agrestu-i eden bnteano-ardelean,
cu cmpie si munte peste care plnge cerul
cam ca n zorii holocenului (plou calm pe
munte si cmpie / plnge cerul si suspin iar
/ grea de roade toamna ntrzie, p. 7), cu
fnete-abia cosite (visez n fnul de[-] abia
cosit / c ne iubim cum nu ne-am mai iubit,
p. 9 / cu libelule pe-un imas cu fn cosit,
p. 66), cu un ru rostogolitor de limpede la
cascad (...pe-un ru vijelios / spre o cas-
cad vesnic..., p. 13), dar si cu un ru de
grne (cf. Anotimp de jar, p. 37), cu lotc
scufundat-n flori (p. 19), nu-n lacul cu nu-
feri al lui Eminescu, n rzor-de-dor (cf.Iubiri,
p. 33), cu noapte-clopot peste fntna din
care ciutura se ridic plin de lun (cf. Cnd
iubirea d n clocot, p. 34), cu livezi, cu
pduri de fagi, cu amurgu-n ghem de jar
(cf. Atta poezie, p. 41), cu castanii (chiar
dac nu ne spune poetul presat de rim, eu
cred c-s nstrugurat-de-nfloriti acesti cas-
tani) sprijinitori ai cerului (ne juram iubire
sfnt pentru o sut de ani / si-admiram luna
pe bolta sprijinit de castani, p. 65), astfel
de platform de rai (cu tangente reverbe-
rnd berlina pillatian), avnd neaprat n
margine si o gar ce-si asteapt ndelung
locomotive cu aburi din secole trecute-fix
(gnditor ca o ramur de tei legnat de
vnt / te-astept pe un peron de gar demo-
dat / n ochii mei amurgul s-a rsfrnt / si-n
ceruri bate toaca deodat // [...] // soseste
trenul pufind pe nri / si cltorii se-nteleg
prin soapte / iar tu ca o iluzie cobori ncet pe
scri / mirosind aperesi ciresecoapte - Pe
un peron de gar demodat, p. 87).
n binomul erotic ioanvasian, Ea /
Maria, emisfera ideal, holda de maci
(p. 29) / cmpie cu cercei de maci (p. 15),
potrivit unei instante de pagin de mijloc,
maria / [ce] ca un vnt / strecurat prin per-
dele / si etaleaz furoul peste visele Lui
(Maria, p. 57), are pe buze, soaptele de
leac (p. 7), are ochi rsfrngnd rsrit de
soare (cf. E-atta frumuseje, p. 11), ori ochi-
stele (mi place-n ochiul tu s-admir o stea
- mi place, 2, p. 63), ochi prin care i place
iubitului si s respire, dar si ochi sireti
(cf. Inventariez tristeji, p. 10), aresni ro-
tunzi, cu sfrcurile cderii n pcat (cf. La
fel de pctos, p. 49 /Pcat, p. 55), mirosind
a struguri copti (p. 61), pe care poti visa /
nnopta ca si n floarea unui trandafir (mai
exact, n expresia-i sinestezic-paradoxist: n
bob de strugure rscopt visez / si-as vrea la
snul tu s nnoptez // visez n floarea unui
trandafir / prin ochii ti mi place s respir,
p. 9), sni asupra crora El / Iubitul depune
si o interesant mrturie ce-i evidentiaz
irepresibila dorint de rentoarcere la Matca-
Mum prin ludic, prin fierbintele joc al
sferelor, evident, nesiliconate: mi place s
m joc cu snii ti / ca unui prunc cu dou
mingi deodat / s te iubesc mereu cu nbdi
/ cnd m provoci s lunec n pcat (mi
place, 1, p. 19); etc.
n binomul erotic ioanvasian, ca emi-
sfer ideal, El / Eroul liric este rvsit
de o iubire oarb (p. 7) nct doreste la mo-
dul imperativ numai nudul de marmur, trupul
de rafie al Iubitei (v. Dulce yi amar, p 7 /
supra), viseaz s-si recite femeia-din-dor
n soapt, ca pe-un Crez (p. 9), are pe Dum-
nezeu drept observator-judector-absolut
c sisific-i fu si-i este crarea vietii ntru
Poezie si Iubire (si mi-este martor bunul
Dumnezeu / c am urcat pe-un drum abrupt
si greu // ctre liman am rtcit ades / si-o
singur femeie m-a-nteles, p. 45; mai am
timp s urc si s cobor, p. 50; etc.), se crede
n putere si face declaratii periculoase asu-
pra infinitelor sale rezerve de zile (mai am
timp destul pentru iubire / mai am timp s
plec si s revin / mai am timp s-admir iarba
subtire / mai am timp s sorb un strop de vin
// [...] // mai amtimp s-ngn viatacetrece/
mai am timp s termin un poem, p. 50), scrie
cu pana nmuiat-n crin (p. 51), ne
ncredinteaz c irump din el dou ruri
grele, c simte n interioru-i cer zborul /
necurmat al unei stele, c, n ciuda tuturor
vitregiilor sortii, i-a rmas sufletul cald / ca
miezul pinii (Destin, p. 59) etc.; privitor la
raportul El / Erou-Poematic / Poet (n ul-
tim instanj) Lume, exist si un mani-
fest al ens-ului Permanentei Verticalitti:
detest iubirile din interes / detest minciuna
cu picioare scurte / detest elogiul rostit mult
prea des / detest intrusii care-ti intr-n curte
// detest grandomania din belsug / detest
eroul care st ascuns / detest politicienii care
sug / la dou ugere ce sunt de muls // detest
fricosul ce se d viteaz / detest betia de cu-
vinte oarbe / detest persoana groas la obraz
/ detest dusmanul ce din ochi ne soarbe //
detest sporoviala fr rost / detest amorul
rostit rar si lent / detest poemul plicticos,
anost / detest poetii care n-au talent (Dis-
prej, p. 25). Ceea ce-i, din toate liricele puncte
de vedere: esential, just etc.
Dac n amplul ciclu, Dulce yi amar, sa-
crul binom fiintialEa (elementul Femina
/ Yin) El (elementul Vir / Yang) si relev
tririle de apogeu si de ntomnare sub
sceptrul lui Eros, n secundul ciclu, Iubind
n yoapt, Ioan Vasiu abandoneaz traditio-
nalismul spre a reuni admirabile poeme n
vers liber (cu exceptia ctorva distihuri
frnte, ori n monorim, ca, de pild: ti
spun / mereu / c vorba mea / e vnt / si tu /
m crezi / iubito / pe cuvnt, p. 86; poemul
meu / te caut / mereu / ca muntele / ateu /
23
Anul V, nr. 6(46)/2014
hrnind / un curcubeu, p. 87), poeme ale
maturittii lirice, resurectional-moderniste
(unele apropiate de brevilocventa-de-tip-
haiku: nu vei simti / gustul mierii / rupnd
/ petalele florii, p. 77; n urma ta / asteptarea
/ capt gust / de rsin, p. 82; rsare luna
/ ca o femeie / dezbrcat / ce se ridic / din
cada / plin cu spum, p. 83; etc.), poeme
tensionate ntre expresionism si paradoxis-
mul bine temperat, unde preponderente
rmn, totusi, cele ce se circumscriu ma-
crotemei iubirii (ntre noi / srutul / fcea /
greva foamei, p. 81; e iarn, iubito / amin-
tirile / mi troienesc / drumul spre ziu, p.
90; etc.), spre a avea surpriza, n nchidere,
n ciclul al treilea, Trziu n cuvinte (titlu
transferat ntregului volum, dup cum s-a mai
spus, supra), c se revine, n registre elegia-
ce, la formula traditionalist din primul ciclu,
dar dintr-un alt unghi de fug liric-te-
matic: atotbiruitorul Eros yi prezumptivul
Thanatos (cu proiectie ntr-o [macro]cos-
mic nunt: cnd voi muri va ninge cu petale
/ de trandafiri peste iubirea mea / si va ploua
cu lacrimile tale / peste trna umed si grea
// eu voi psi pe un covor de stele / tu vei
rmne-n urm tot mai trist, p. 94; m-am
bucurat cu tine-n gnd o var / m-am ntristat
cu tine-n gnd un an / ascuns ntr-un stup
cu miere-amar / tu m chemai n rsu-ti
diafan, p. 99; etc.).
(30 luminos prier / 31 florar, 2014, tot de la
Piramida Extraplat de Tibissiara >Timisoara)
____________________
* Ioan Vasiu, Trziu n cuvinte, versuri,
Timisoara, Editura Eurostampa (ISBN 978
6065697454), 2014 (pagini A-5: 104;
coperta traditionalist: Ctlin Marius
Mos; ilustratiile interioare traditionalist-de-
moderne: Miron Simedrea).
La 10 noiembrie, la Londra, se naste Wil-
liam Hogarth. Tatl su, Richard, intelectual
de formatie clasic, autorul unei gramatici si
al unui dictionar latin-englez, fusese nv-
ttor, corector la edituri si proprietarul unei
cafenele(Cofee House) care era si locul de
ntlnire al unui grup de literati. n anul 1708
Richard Hogarth este declarat falit si nchis
pentru datorii, timp de 5 ani, la Fleet Prison.
Dup eliberarea sa, amrciunile, boala si lip-
surile i grbesc sfrsitul, care se produce n
anul 1718.
William Hogarth apartine deci unei familii
lovit de drame. Mama si surorile sale Mary
(n. 1699) si Ann (n. 1701) si vor asigura exis-
tenta gratie unui mic comert de pnzeturi si
confectii. Din cauza lipsurilor materiale, el
nsusi este nevoit s-si ntrerup scoala pe
care o ncepuse si s intre, n 1712, ca ucenic,
pentru sapte ani, la argintarul Ellis Gamble,
pentru a nvta meseria de a marca pe metale
monograme si blazoane. La 23 de ani si ter-
min ucenicia, tipreste prima sa carte de vi-
zit cu mentiunea: W. Hogarth, gravor - si
poate trece la ceea ce numea cea mai mare
dorint a sa din acea vreme, adic la publi-
carea de stampe. Ucenicia de gravor n argint,
care i-a prilejuit contactul cu arta francez,
explic poate pasiunea lui pentru amnuntul
complicat. Stimulat de exemplul si nrurirea
lui Thornhill, a fcut totul ca s aduc pictura
englez pe picior de egalitate cu aceea din
celelalte tri.
Ct a trit, i-a atacat pe colectionarii si
negustorii vremii care erau interesati s de-
precieze orice oper englez, ca dun-
toare comertului lor de import, pentru care
aduc corbii pline de pnze, cu Cristos n
mormnt, Sfnta familie, Madone i alte su-
biecte de jale.
ntr-adevr, tocmai anglicismul subiec-
telor tratate de Hogarth era pe atunci o nou-
tate. Londra i furniza londonezului Hogarth
un extraordinar sir de tipuri umane, puse n
valoare pe un fond de mizerie sau de ele-
gant.
Necesitatea de a-si asigura un venit regu-
lat, dup ce o rpise pe fiica lui Thornhill n
1729, l-a dus la seria de scene dramatice pic-
tate, apoi gravate pentru clientela populara.
Am urmtit, scrie el, s-i tratez subiectul ca
un dramaturg. Din aceste fabule n imagini,
puternic ncrcate cu intentii morale si sati-
rice, avea s ias pictura moral francez.
Executia lor e cnd foarte izbutit, cnd
foarte neglijent. Totusi ambitia lui Hogarth
depsea mult grija de a-si cstiga pinea. In-
cursiunea lui n teoria estetic, cu a saana-
liz a frumusetii bazate pe linia serpentin,
e nc interesant, dar mai ales n portret are
o important considerabil.
Captain Corama devenit un model pen-
tru tot veacul urmtor; opere proaspete si
simpatice ca Servitorii pictorului si Mica
vnztoare de crevete, din ultimii si ani,
arat ce ar fi putut deveni Hogarth dac n-ar
fi trebuit s graveze atta ca s triasc.
Se stinge n 1764.
WILLIAM HOGARTH
WILLIAM HOGARTH
Florin M~CE{ANU
W
i
l
l
i
a
m

H
o
g
a
r
t
h
-
A
u
t
o
p
o
r
t
r
e
t
H
o
g
a
r
t
h

-
M
i
c
a

v
n
z
t
o
a
r
e

d
e

c
r
e
v
e
j
i
24
Carmen C~TUNESCU
(membru USR)
Toat ado-
lescenta mea l-
am considerat
pe Slavici un
prozator extrem
de ...moralist.
Recitesc astzi
cu nespus pl-
cere nuvelele sa-
le, constatnd
c nu este nimic
ostentativ, for-
tat, artificial. To-
tul decurge firesc, viu, atractiv. De ce m cap-
tiveaz un asemenea text pe mine, un cititor
trecut prin toate deliciile stilizate ale lecturii
moderne, neomoderne, postmoderne? Este
oare timpul pentru o ntoarcere a scriitorului
clasic de tip moralist? Creatorul modern
oferea lectorului posibilitatea de a da fru
imaginatiei, neurmrind s-l initieze ntr-un
cod al bunelor maniere, surprinznd ca n
viat si laturi pozitive, si laturi negative, l-
snd pe eroul corupt s triumfe n final.
Creatorul postmodern a ajuns mai departe,
urmrindu-si, preocupat ori total nepstor,
personajul, instalnd chiar, la un moment dat,
absenta lui, ca si cum ar fi fost o pies apar-
tinnd decorului. n atare situatie mai poate
fi vorba de moral? Astzi literatura, ajuns
la saturatia textualismului, tinde s se re-
descopere.
Parcurgnd, de pild, romanele Dorei
Alina Romanescu remarcm prezenta cla-
sicismului si tot ce implic el: rigurozitatea
formei, eleganta expresiei, exacerbarea va-
lorilor. E vorba de clasicismul de dup cla-
sicism, pstrnd n sine toate experientele
literaturii, renviind mai strlucitor, mai
proaspt, precum pasrea Phoenix... ori de o
ntoarcere att de dorit a autorului.
Prozatoarea n discutie manifest nc de
la nceput predilectie pentru roman, debu-
tnd cuDealul Comorii. A scris, dealtfel, o
serie de volume n proz:Blestem, Gara Cen-
tral, Pe drumul dorului i al destinului,
Distante, Roata Norocului etc., dovedind
ntoarcerea autorului moralist:
Dora Alina Romanescu
pasiune, implicare, luciditate, dup cum ea
nssi se caracterizeaz: nc de la aparitia
romanului Dealul Comorii m-am strduit
s mi conturez imaginea unei femei iubi-
toare de literatur, cu o dorint puternic
de a drui, de a construi personaje cu oa-
meni obinuiti pe care s-i prezint cu simpli-
tate, cu tue clare, clasic, direct, pentru a
ajunge ntr-o manier nedistorsionat la
sufletul cititorilor. Mi-am dorit i mi doresc
i n continuare ca, prin scrierile mele, s
fiu perceput aa cum triesc, s mi pstrez
feminitatea i s-mi evidentiez potentialul
de iubire. Fiindc nu mi-am permis nicio-
dat s m joc cu vorbele, am cutat ntot-
deauna ca scrierile mele s fie simple, sen-
sibile, ca respect pentru oameni, pentru bu-
curiile sau necazurile lor.
n fiecare carte a sa, romanciera si arat
pasiunea pentru scris, antrennd n jocul cre-
atiei toat forta mintii i a sufletului. n ro-
manul Dealul Comorii se strecoar elemente
autobiografice, o parte din ntmplri petre-
cndu-se n satul natal al autoarei, pe care
aceasta l evoc cu nostalgie de
fiecare dat, ntorcndu-se obse-
siv spre locul copilriei, crendu-
se aceeasi legtur puternic pe
care a avut-o si Creang cu Humu-
lestiul: Localitatea Rebra, n care
am vzut lumina zilei a fost din
cele mai vechi timpuri un colt de
tar romnesc, un loc de o fru-
musete rscolitoare, greu de ima-
ginat i de descria n cuvinte, un
tinut miraculos pe care Dumne-
zeu l-a zmislit cu iubire n tre-
cerea sa pe pmnt i l-a lsat cu
aceast splendoare pentru ve-
nicie.
Subiectul pare simplu, adu-
cndu-se n prim-plan destinul
unei femei ce lupt cu vicisitudinile
vietii si nu se las dobort, n-
vins, ns miscrile personajului
feminin sunt asemntoare cu cele
ale unei eroine de tragedie antic.
Mihaela Danciu este creionat ca o femeie
puternic, plin de demnitate, stoicism, cu o
voint de fier. Personajul este fascinant prin
personalitatea sa, captnd ntreaga atentie
a cititorului, eclipsndu-le pe toate celelalte:
doctorul George Beiu, Florin Tnsescu,
mama Maria, Paul Valentin etc. Totusi, desi
Mihaela are alura Antigonei, soarta ei nu
evolueaz tragic, eroina reusind s-si g-
seasc n final rvnita fericire.
Textul se desfsoar dens, concentrat,
pstrndu-si, n acelasi timp, claritatea, pu-
ritatea, expresivitatea. Abund tablourile de
familie, conturate ca ntr-o pictur naiv, im-
presionnd n descrierile autoarei intensi-
tatea culorilor, strlucirea, definirea conturu-
rilor. Este atrgtoare, la eroinele Dorei Alina
Ro-manescu, combinatia dintre fragilitate si
for-t, dintre suavitate si curaj extrem.
Romanul Dealul Comorii rmne memo-
rabil prin complexitatea actiunii, prin creatia
de personaje, prin mesajul moralist al autoa-
rei, care se dovedeste o pstrtoare a unor
valori si traditii inestimabile.
W
i
l
l
i
a
m

H
o
g
a
r
t
h
-
S
e
d
u
c
e
r
e
a
25
Anul V, nr. 6(46)/2014
Poet cu un temperament liric incontesta-
bil, ION LUCIAN COLIT se comunic n
poezie concentrat, strunit n matca unor po-
ezii simple ca aparent, dar care degaj din
profunzime complexitatea sentimentelor sale.
Dup lectur, poezia place si se poate re-
cunoaste noutatea si prospetimea limbajului,
desenul limpede, gratios, precum si bogtia
imagistic.
De aceea ne permitem s afirmm c n
poezia sa, avem revelatia unor teme, motive
si mituri fundamentale, concepute original,
ntr-un registru imagistic bogat n sensuri,
n acordurile lirismului precum: viata,
moartea, natura, iubirea, destinul, relatia
cu Dumnezeu, motivul valului, al lutului sau
al ornicului s.a.
Existenta, cunoaterea si moartea sunt
idei filosofice, n jurul crora I. L. COLIT
mediteaz si creeaz viziuni la nivelul ampli-
tudinii sentimentelor sale.
Ptrunznd cu imaginatia noastr n ma-
gicul laborator poetic, descoperim n volumul
NCEPUTUL CONTINUU c poetul, prin
confesiune, iradiaz, n poeziile sale, un tul-
burtor fior liric, de o nebnuit simplitate si
profunzime.
Imaginile artistice prezentate apartin unor
rstimpuri de o nemiloas luciditate, din pe-
rioada n care poetul se simte legat de printi
si de meleagurile natale (LA CRIPTA MAMEI,
STRIN), de divinitate (S TE CRED), fiind
martori ai confruntrii poetului cu lumea, pe
toate planurile existentei (VITRIN).
Orict de mare i este puterea de abstra-
gere si de contemplativitate, poetul se simte
coplesit de absolut (SOCRATIC, CL-
TORIE NEVINDECAT, NTRE DOU
ETERNURI), iar sinele, arhetipul arhetipu-
rilor l ndeamn ctreEternitate. De aceea,
dorinta de a se rentrupa ca pasrea Phoenix
i reveleaz o anume viziune a firii eterne a
naturii, n ritmurile creia si caut echilibrul,
mai bine zis, si urmeaz destinul, prinMitul
lui Sisif, devenit un Alter Ego permanent,
Ada ILIESCU
Valorile expresive ale
vocabularului
@n poezia lui I. L. Coli\[
Lorsque je voix le beau
Je voudrais etre deux!
(J. M. Guyan)
care l-a nsotit si l nsoteste.
Cufundarea prin Sine, aceasupap sal-
vatoare, care i-a permis poetului s aspire la
Mai Binele si laMai Frumosul n gndire, i
va stinge suferintele vremelnice, deoarece
aceast ipostaz i-a permis s aspire si n
creatie: Cnd ochii se-nalt-n adncul din
Sine / Metafore curg din izvoarele line
(ALTER EGO).
Pe cititor l impresioneaz, de asemenea,
adncimea sentimentelor si sinceritatea
comunicrii, poetul folosind imagini emble-
matice din domeniul mineral, vegetal si cos-
mic, care devin simboluri, menite s evi-
dentieze ideea poetic, esenta poeziei, li-
rismul tulburtor: pmnt, ziduri, lut, pustiu,
templu, furtun, ploaie, izvor, foc, Soare,
cer, Univers, stea s.a.
n volumul NCEPUTUL CONTINUU,
exist patru cuvinte-cheie, patru motive, care,
n majoritatea poeziilor, au scopul de a sus-
tine axul ideatic. Aceste cuvinte apar, de cele
mai multe ori, cu sensul lor propriu, dar,
uneori, sensul figurat confer cuvntului o
ncrctur semantic deosebit: valul n-
seamn apa primordial, nemrginirea spa-
tial sau vicisitudinile vietii; lutul este sim-
bolul genezei; ornicul, un arhaism deosebit
de sugestiv, relev infinitul temporal, iar
prundul, ca reminiscent a copilriei petre-
cute pe malul btrnului Danubiu, cumuleaz
ideea naturii vegetale eterne si macrotimpul.
Cu mult miestrie, I. L. COLIT folo-
seste, alturi de cuvinte din fondul principal
lexical, si neologisme sau apeleaz la deter-
minri, care suplinesc procedeele clasice de
realizare a superlativului absolut: crrile
atome, mire damnat, laturi ancestrale, vreri
damnate, drumuri terne s.a. si transcen-
dental de efemer, preamuritorul vistor, att
de avid etc.
Rimele sunt deosebit de muzicale, poetul
avnd o intuitie aparte, parc magnetizeaz
cuvintele cu bogtie sonor, oferind citito-
rului neasteptate sonoritti: lumin - Divin,
Zeu - mere, lut - absolut, Netiutul - lutul,
doare - altare, veniciei - bucuriei, cratimi
- patimi, srut - redut s.a.
Folosirea majusculei, procedeu stilistic
mult utilizat deI. L. COLIT, nefaces p-
trundem mai usor filosofia autorului. ntre
aceste concepte, scrise cu majuscul, putem
stabili un rationament logic pentru filosofia
vietii, pentru sensul ei: nceputul, Iubirea
Divin, nltimea, Universul, Netiutul,
Frumosul s.a.
Dar D-sa nu se opreste aici, ci scrie cu
majuscul si verbe, si adverbe, si pronume:
A Fi, A Avea, A Suferi; Bine, Mine, Cnd,
Unde; Te, Tu, Ego, Sine, Cine.
Un studiu amplu, avnd ca material vo-
lumul NCEPUTUL CONTINUU, dar si alt
problematic legat de poezia lui I. L. CO-
LIT, de exemplu:for(a sugestiv a verbului
yi a adverbului, iar sub alt aspect, aelemen-
tului predicativ suplimentar: Si-acum mai
arde n candel curat, () cnd te-mplineti
frumoas yi nebun s.a., nu-mele proprii yi
semnifica(ia lor n lirica lui I. L. COLIT,
sentimentul de sublim n poeziile D-sale,
witz-ul romantic, prezent n capitolul al IV-
lea, Cetatea de X-uri, motivul valului n
poeziile lui I. L. COLIT s.a.m.d., toate
acestea ar putea fi rezolvate cu minutiozitate
si obiectivitate de specialisti n domeniul
criticii literare.
Un cititor avizat nu poate trece cu vederea
arhitectonica versurilor si a strofelor, rimele
care contin cuvinte esentiale pentru senti-
mentul si ideea poetic: altarele - lstarele,
iutrile - crrile, telura - msura, trist -
Crist, varietatea metric si organizarea co-
municrii, a confesiunii, n general, n catrene,
sonorittile vocalice, toate acestea crend
incantatia perpetu parc, o melodie n spi-
rale tulburtoare, care poart n undele sale
acel inefabil fior al regsirii de sine, al cutrii
26
absolutului si perfectiunii, prin dulcele
supliciu al mitului sisific, prin contopirea cu
Divinitatea si cu Sinele - toate sub semnul
unui nceput continuu
Nu se poate ca un cititor, trecut un strop
prin cultur si civilizatie, s nu fie cuprins ca
si poetul desetea de Absolut! Dac noi am
citi periodic poezii ca ale lui I. L. COLIT,
am fi mai buni, am ncerca s atingem steaua
de neatins, am dori s scprm nu s ne
complcem n inertie!
Pentru un cunosctor, lucrurile pe care
ni le comunic D-sa sunt usor de nteles,
sunt directe si expresive. Voluptatea de a-i
citi versurile e dat de curiozitatea de a ob-
serva si un alt mod de interpretare a marilor
teme ale omenirii. Si, de aceea, am folosit ca
moto cuvintele lui J. M. GUYAN, pentru c,
sincer, am fost profund impresionati de tot
ceea ce am citit, reamintindu-ne cu nostalgie
de anii de studentie cnd ne pregteam pen-
tru seminarul deliteratur romn sauuni-
versal!
De la nceput, am observat c D-sa nu
apeleaz la subterfugii, la divagatii; vorba-
ceea, n-are nevoie depurttor de cuvnt,
dar sestiec un ignorant (si ar fi bines ne
ferim de un prost nvtat, deoarece e mai prost
dect un prost ignorant!) nu poate citi nici
ziarul sau imaginile de la televizor, cu att
mai mult, nu poate ntelegeAcest Jar venit
De Dincolo De Toate!
Deprinderea de a citi, n general, si de a
citi poezii, ca ale lui I. L. COLIT ti d de-
prinderea decitire a lumii, deoarece vezi
astfel relatia cu DUMNEZEU (pe care n-
cearc s ne-o comunice poetul), dac citesti
BIBLIA; altfel vezi relatia cu vatra, dac citesti
pe I. Creang precum si relatia cu adoles-
centa ca vrst a provocrilor si a nelinistilor
existentiale, dac citesti Anne de la Green
Gables deLUCY MAUD MOTGOMERY.
Nimeni nu poate contesta faptul c latura
uimitoare si fascinant a fiintei umane este
sufletul, calitatea uman pe care o transmitem
semenilor nostri! Acest lucru e reusit foarte
frumos de I. L. COLIT, desi, privind n
oglinda Destinului su, vedem c se rupe
creanga, si leagnul cade, ns, mostenind
detenta printilor, reuseste, precum pasrea
Phoenix, s se desprind cu usurint de sta-
rea de letargie care ne-a cuprins pe majo-
ritatea dintre noi si s aprind un Mine de
la Soare si s ard!
Iar noi, pentru c mereu ne-am dorit ca
cineva s fie emblema imaginii locurilor noas-
tre natale, am simtit c poeziile despre vatra
printeasc ne-au ajutat, din plin, s ne re-
ntoarcem la Cetatea noastr drag, la acel
colt de Rai, cruia DUMNEZEU i-a druit
un pic de Danubiu, un strop de pdure, de
maluri si de dealuri pitoresti, un strop de la-
curi si deizvoaretsnitedin stnc, precum
si Ulita cea Mare, iar Prunduri... ct cu-
prinde!
Si, pentru c DUMNEZEU nu poate fi
pretutindeni, a inventat poetii, cu destinul
lor, cu nostalgiile lor, cu nelinistile lor, care
ncearc, la fel ca si noi s ating steaua de
neatins!
Unul dintre acestia se numeste I. L.
COLIT. Cititi-l cu atentie!
BIBLIOGRAFIE
Colit, I., L., Dincolo de toate, Bucuresti,
Editura Semne, 1999.
Colit, I., L., nceputul continuu, Bucu-
resti, Editura Semne, 1999.
Colit, I., L., Prin noapte spre zi, Bucu-
resti, Editura TopoExim 2001.
Colit, I., L., Cartea cu iubiri i prieteni,
Bucuresti, Editura Semne, 2002.
William Hogarth - Votarea
C#r]i primite
la redac]ie
27
Anul V, nr. 6(46)/2014
{tefan DUMITRESCU
(membru USR)
Mi-ai spus c stai
La usa mea
Cum tremur pe zare
O stea
Si bati n lemn
Cu mna Ta de catifea
Numai s aud eu
Si s zic, intr, Doamne!
Vorbeste cu mine
Ceat de miere
Murmur de izvoare
Intr, Doamne,
Turn de lumine!
Iisuse, Iisuse.
Te strig, Iisuse!
Nu mai pot!
Doar eu stau
De treizeci de ani
Ca un schilod si netot
Si nu spun
Intr Hristoase,
Ci urlu ca un nebun,
n gura mare.
Intr, Hristoaseeeeee!
Ca un vzduh, ca o mare
De mtase
Ca o pdure
Ca un munte de sare.
Clocotesc
Ca un Ocean n picioare!
Numai vino o dat!
Mngiere dulce
Catifelat.
Miluieste-Te de mine,
Blndule Tat,
Turn mprtesc
Nu mai pot
Hohotesc!
De durere
Se rupe carnea pe mine
M prbusesc
De ani de zile Te chem!
Urlnd n gura mare
Ca un nebun.
Ca o turl pe zare
Din toti rrunchii
Urlu si tip
Ca un Munte
Ca un desert de nisip.
Intr Iisuse
Numai intr o dat,
De-atta suferint
Nu mai pot.
Sunt ca o balt.
De mocirl, de viermi,
De borhot.
O, Doamne, Iisuse Christoase,
Deal de petale
Si de mtase.
Mal nalt de oase.
Vino, intr
n carnea mea.
Ca licoarea de stea.
n sufletul meu
Ca puroiul de zeu.
Ca o mireasm de tei.
Nesfrsit si alizeu!
Ca-ntr-un lac.
Iisuse Christoase fie-ti mil,
Fii bun.
Ajut-m acum!
Floare alb de prun!
Arip pe zare
De fum.
Acum! Acum!
Am eu nevoie de ajutor.
Deiertareasi de
Buntatea Ta!
Acum tip eu
Si urlu
Dup ea!
Acum cnd urlu si
Cnd gem.
Cnd mi este sufletul
De iasc si de lemn.
Doamne Iisuse, fii bun!
Catapeteasm si azim
De buntate.
Iart-mi Tu pcatele.
Toate!
Si salveaz-m
De aceast suferint cumplit.
De parc mi-ar fi inima
Pus pe plit
ncins
Si de rusinea
Care m omoar
M chinuie ca
Mlura amar!
Doamne Iisuse
ntinde-mi mna
Si salveaz-l pe robul Tu!
M tri pe pmnt.
As urla, as plnge.
Mi-e ru!
Te mai strig iar
Si iar
Mireasm de clestar
Clipocit
De mrgritar.
Urlu ctre tine.
Iisuse, Iisuse! Vin
Asternut de miere
Crng de lumin.
Salveaz-m o dat,
Nu mai pot,
Tat!
O ran sunt
Care Te strig,
Te cheam!
ti url Numele.
Ti-L sopteste,
Ti-L pipie cu limba
mprteste!
Ti-l descnt,
Ca pe peste!
Ti-l mngie
Cu dragoste.
Doamne fereste!
Iisuse Christoase, mi-ai promis
C Tatl ceresc este Iubire
Si buntate!
Te mai strig nc o dat.
Si nc o dat,
n noapte!
Parc eu as fi o jumtate
Si Tu cealalt jumtate.
Din muntele de petale,
Ametitoare, nmiresmate.
Te strig si iar te strig,
Vino Hristoase
Mi s-a depus suferinta,
Ca rugina pe oase!
Doamne, ajut-m.
Nu m mai lsa mult,
S strig.
Sunt sectuit.
mi e urt.
mi e frig.
mi este rusine,
Fie-Ti Iisuse
Mil de mine!
De tot,
Ajut-m,
c nu mai pot!
William Hogarth - Sigismonda
28
Mihai {TIRBU
(membru LSR)
Enigmaticul, poate pentru unii, Alexandru
Odobescu a fost nu doar scriitorul cunoscut,
ci si un aventurier, cruia viata, att ct s-a
putut, i-a oferit multe. Dar, peste tot si peste
toate, a rmas n literatura noastr un scriitor
de prim mn. Asemeni intelectualilor celei
de-a doua jumtti a secolului al XIX-lea
romnesc, a fost nu doar scriitor, ci si istoric,
arheolog si om politic, om de cultur, un ade-
vrat enciclopedist.
S-a nscut la 23 iunie 1834, n Bucuresti,
fiind al doilea copil al printilor si.
Se trgea dintr-o familie boiereasc din
Curtea-Veche. Tatl su, Ioan Odobescu, era
unul dintre initiatorii si organizatorii armatei
nationale romne nfiintat la 1830, care,
general fiind la 1848, s-a mpotrivit miscrii
revolutionare. Fiind una dintre figurile prin-
cipale ale contrarevolutionarilor, arestnd
guvernul provizoriu, a fost salvat din ghea-
rele reactiunii de ctre Ana Iptescu. A trit
pn 11 august 1857.
Mama sa era Ecaterina Caracas, fiica doc-
torului n medicin Constantin Caracas.
Alexandru Odobescu a avut parte de o
educatie aleas nc din copilrie, fiind elevul
institutorului Barzotescu. La 10 ani a devenit
elev al Colegiului Sf. Sava, n urma reusitei
cu calificativul excelent la examenul sustinut
n fata lui Petrache Poenaru, urmasul lui
Gheorghe Lazr. n noiembrie 1850 a plecat
la Paris, la College de France, pentru a-si
continua studiile, devenind elevul lui Alfred
Dumesnil, ginerele lui Jules Michelet. S-a
aplecat n mod deosebit spre arheologie, li-
teratura greac si latin. n 1853, la 13 de-
cembrie, si-a sustinut bacalaureatul n litere.
Tot n Franta s-a nscris la Facultatea de Li-
tere de la Sorbona, dar n-a terminat-o, pentru
c nu s-a prezentat la examenul de licent.
Pe 14 februarie 1851 a nfiintat, mpreun
cu alti studenti romni din Franta, societatea
ALEXANDRU ODOBESCU
}I SA}A
Un autor polivalent. Odobescu este, de altfel, cel care a descoperit
yi a fcut cunoscut valorosul Tezaur de la Pietroasa (prin transportarea
sa la Expozi(ia universal de la Paris, n 1867, yi prin lucrarea n francez
Le Trsor de Petrossa), din pcate, pierdut de Romnia prin mutarea
tezaurului la Moscova. (Adevrul, 9 ianuarie 2011, Vie(ile scriitorilor
romni - De ce s-a sinucis Alexandru Odobescu...)
politic si cultural Junimea Romneasc. n
publicatia Societtii, Junimea romn, a
publicat articolul Muncitorul romn. n
aceeasi revist i-a aprut si Idei asupra
progresului societtii.
n 1855 si-a nceput bogata si impresio-
nanta carier de functionar public, fiind nu-
mit sef de mas la Postelnicie, apoi procuror
la Curtea de apel din Bucuresti si functionar
la Ministerul cultelor. n 1857 a fost numit
sef al biroului francez, la Secretariatul de stat,
loc n care l-a cunoscut pe Grigore Alexan-
drescu. La 12 februarie1859, a fost numit
procuror la sectia a II-a a Curtii de Apel.
La 22 septembrie 1860, din nsrcinarea
ministrului cultelor si instructiunii publice, a
format mpreun cu A.T. Laurian, I. Maio-
rescu, I. Brteanu, P. Cernatescu, Florian
Aaron si I. Eliade, o Comisie de adunare a ma-
terialelor pentru formarea unei istorii nationale.
La 1 februarie 1862 a fost numit, de ctre
Alexandru Ioan Cuza, n functia de director
n Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice
pentru departamentul Valahiei.
Si-a continuat strlucita carier, devenind
Ministru al Departamentului Cultelor si
Instructiunii Publice, pe 31 iulie. Apoi, pe 17
august, a fost desemnat ministru ad-interim
la Ministerul Treburilor Strine, iar pe 12
octombrie a demisionat din functia de Mi-
nistru al Cultelor si Instructiunii Publice. La
25 noiembrie1864, prin decretul nr. 1649
semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza,
Odobescu a fost numit, alturi de V. A. Ure-
chia, Laurian si Mavros, membru al Comi-
tetului Arheologic din Romnia. La 10 sep-
tembrie 1870, la propunerea lui Al. Papiu-
Ilarian, a fost ales membru al Societtii Aca-
demice Romne. n 1874 a preluat conducerea
Teatrului National din Bucuresti. n oc-
tombrie 1874, ministrul Instructiunii, Titu
Maiorescu, cel care initiase la Universitatea
din Bucuresti o serie de cursuri speciale,
neprevzute pn atunci n programa de n-
vtmnt, l-a invitat pe Al. Odobescu s sus-
tin cursul de arheologie.
Continundu-si si activitatea didactic,
a tinut 60 de prelegeri dintr-un curs de anti-
chitti orientale n 1878 si 1879.
n mai 23 mai 1879, mpreun cu membrii
Societtii Academice, Alexandru Odobescu
a luat parte la nfiintarea, ca institutie de stat,
a Academiei Romne. n martie 1885 a demi-
sionat din diplomatie si a revenit la Bucuresti.
Dar, munca sustinut, efortul depus pen-
tru ndeplinirea multelor obligatii, pe care noi
doar le putem bnui, si-au pus amprenta pe
starea sa de sntate. n 1889 s-a vzut obli-
gat s seretrag din viatapublic pentru a
preda lectii de istorie la Liceul particular Sf.
Al. Odobescu
29
Anul V, nr. 6(46)/2014
Gheorghe, condus de Anghel Demetriescu.
n octombrie, dedicat fiind carierei didactice,
a devenit directorul Scolii Normale Superi-
oare, publicnd si manuale scolare, printre
care si unul de gramatic.
n semn de recunoastere a meritelor sale,
de-a lungul vietii i s-au oferit diferite distinctii.
n 1876, pe 28 februarie i s-a conferit medalia
Bene merenti, iar n 1877, pe 15 septembrie,
i s-a acordat premiul Nsturel pentru lu-
crarea recent aprut, Istoria arheologiei.
n 1878, pe 3 martie, a primit Ordinul Steaua
Romniei n grad deofiter, iar pe3 iuliei s-
a decernat ordinul rusesc Sf. Stanislas. Mai
trziu, n 1883, a fost distins pentru ntreaga
activitate la legatia din Paris, cu gradul de
comandor al Ordinului Steaua Romniei.
Primele sale ncercri literare sunt din
perioada Colegiului Sf. Sava (Mihai Vi-
teazul, nftisare dramatic n trei prti). Dar,
a rmas n literatur ca un scriitor de prim
mn, mai ales prin Scene istorice din cro-
nicele romnesti - Mihnea Vod cel Ru,
Doamna Chiajna, si pentru Pseudo-
cynegeticos (Fals tratat de vntoare sau
Fals tractat de vntorie). Aceast ultim
scriere a aprut din ntmplare, atunci cnd
prietenul su, C.C. Cornescu, l-a rugat s-i
prefateze un manual de specialitate. n 1852
a publicat, fr a semna, n Calendarul popu-
lar, editat de C.A. Rosetti si Winterhalder,
fragmentul istoric Fecioara din Orleans.
Despre eseul Pseudokynegetikos, George
Clinescu afirma, original si ironic poate, c
este un text n care autorul bate cmpii cu
gratie. Cartea cuprindeconsideratii estetice
si descrierea a trei opere de art cu subiecte
cinegetice, un basm (Povestea lui Ft Fru-
mos mprat cu noroc la vnat) dar si un
fragment autobiografic n care autorul si
aminteste despre o vntoare de dropii n
Brgan, pasre disprut de pe teritoriul
Romniei n urma vnrii ei slbatice.
Alexandru Odobescu a tradus treispre-
zece poezii ale lui Horatiu, primul cnt al
Iliadei, primul cnt al Odiseei si primul
cnt al Georgicelor lui Virgiliu. n 1855 a
publicat poezia Oda Romniei, n revista
Romnia literar, din Iasi. n septembrie,
tot Romnia literar i-a publicat studiul
Despre satiralatin, o demonstratie de eru-
ditie rar n acele vremuri. Aceeasi publicatie
i-a tiprit si poezia ntoarcerea n tar pe
Dunre. Revista Romnul i-a publicat n
foileton nuvela istoric Mihnea-Vod cel
Ru, n octombrie 1857. Aceeasi nuvel a
aprut si n volumul Scene istorice dincro-
nicile Trii Romnesti - Mihnea-Vod cel ru
(1508-1510). Anul 1860 a fost al publicrii
nuvelei istorice Doamna Chiajna n Re-
vista Carpatilor, dar nuvela a aprut si n
volumul: Scene istorice din cronicile rom-
nesti: Mihea Vod cel Ru; Doamna Chiajna.
n aprilie 1861 a publicat studii de folclor
despre Cntecele poporane ale Europei r-
sritene, mai ales n raport cu tara, istoria si
datinile romlnilor; Rsunete ale Pindului n
Carpati. n 1862 i-a aprut, n Revista ro-
mn, Cteva ore la Snagov - un fals jurnal
de cltorie, iar n 1875 i-au aprut basmele
Jupn Rnic Vulpoiu si Tigrul pclit.
n 1866 s-a implicat n cutrile relicvelor
antice, ncepnd spturile arheologice din
Pietroasa, judetul Buzu. Cu Tezaurul de la
Pietroasa a plecat n urmtorul an la Paris,
pentru a definitiva pavilionul romnesc din
cadrul Expozitiei universale.
Si-a continuat demersul pentru descope-
rirea asezmintelor antice din tar, prin pu-
blicarea n iulie 1871 a unor cercetri ntre-
prinse mai nainte. A nceput cu Notite des-
pre localittile nsemnate prin rmsite antice
n districtul Dorohoi, tiprit mai nti n
Monitorul oficial, apoi preluat de
Trompeta Carpatilor si Romnul.
n iunie 1874 i-a aprut Pseudo-cyne-
geticos, una dintre principalele sale scrieri.
Tot n 1874 a editat Regulamentul asupra
explorrilor si cumprrilor de obiecte an-
tice, promulgat sub forma unui decret (nr.
736) la 10 aprilie. n 1877, sub ngrijirea lui
Alexandru Odobescu, a aprut volumul
Istoria romnilor supt Mihai Voievod Vi-
teazul, de Nicolae Blcescu (fragmente din
lucrare mai apruser, tot sub ngrijirea lui
Odobescu, ntre 1861-1863 n Revista
Romn). n 1887 a publicat volumul Zece
basme mitologice (prelucrate dup Tales
of Ancient Greece de G.W. Cox).
Dar, dincolo de scrieri si carier, Alexan-
dru Odobescu a avut si o viat personal.
Doar c si-n viata amoroas, ca si-n cea real,
a avut urcusuri dar si coborsuri.
Omul Odobescu era un personaj aparte
printre contemporani. Provenea din clasa
boiereasc, avea mosii n Teleorman, stu-
diase la Bucuresti si Paris, era un estet, chiar
un dandy sau un playboy, un om al volup-
ttilor. Era un brbat frumos, un afemeiat.
Era un boem, dar nici ambitiile nu i-au lipsit
(http://www.stelian-tanase.ro, 10 noiembrie
2013 O sinucidere cu morfin).
Autorul capodoperei Pseudo-cynege-
ticos este, din pcate, unul dintre marii sinu-
cigasi ai literaturii romne. Una dintre cele
mai strlucite minti ale secolului XIX,
Alexandru Odobescu, la aproape 60 de ani,
nu a rmas imun la atractia iubirii interzise,
pentru o femeie, profesoara Hortensia Ra-
covit, care era cu 30 de ani mai tnr. O
cunoscuse pe cnd el era inspector scolar.
Astfel se putea justifica prezenta lui la
scoal, n inspectie, pentru a fi aproape de
cea pe care o adora. nssi profesoara, con-
stient de sentimentele oarecum nefiresti
(avnd n vedere diferenta de vrst), avea
s dezvluie: Acest om s-a apropiat de mine
sub pretextul c ajut scoala unde activam...
Comportamentul lui, scrisorile si florile ce-
mi trimitea, lesne mi-au dovedit c era prada
unei mari pasiuni, care-l fcea s sufere
amarnic.
De altfel, n anul mortii scriitorului, Hor-
tensia s-a recstorit cu un profesor de geo-
grafie. O alt dovad apretuirii sale pentru
Alexandru Odobescu si-a exprimat-o mai
trziu ntr-un jurnal intim, n care descria re-
latia dintre ei n doar cteva fraze.
Suferinta lui Odobescu nstea si ampli-
fica gelozia sa, chiar fat de Anghel Deme-
triescu, prin care o cunoscuse pe Hortensia.
Ion Luca Caragiale a publicat n Gazeta
poporului din noiembrie 1895, dialogul dintre
cei doi: Pentru ea, Hortensia Racovit, m-
am certat cu tine; pentru c eram gelos de
trecutul ei, pentru c-mi nchipuiam c tu ai
fost amantul ei, si astfel nu te mai puteam
suferi, te uram din toate puterile sufletului...
Cu toat rutatea si trivialitatea acestei femei,
o iubesc asa, nct sunt cu desvrsire con-
vins c fr amorul ei ar trebui s mor; fr
acest amor, viata n-ar mai putea avea nici un
cuvnt pentru mine. Sunt nenorocit, sunt
adnc nenorocit.
La 14 august 1858 se cstorise, urmnd
de altfel chemarea unei pasiuni autentice
(conform istoricului literar Constantin Cu-
blesan), cu Sasa Prejbeanu(o femeie fru-
moas, cu nume si avere). Tnra era fiica
natural a Ruxandrei Bleanu si a contelui
rus Pavel Dmitrievici Kiseleff (fostul pre-
sedinte plenipotentiar al divanurilor Mol-
dovei si Trii Romnesti, pn n 1834), care
se trgea din familia printilor rusi Bagration.
Cstoria lor a mers bine trei decenii. Fidela
si rbdtoarea Sasa Prejbeanu nchidea ochii
la aventurile amoroase ale sotului. Pltea
mereu datoriile pe care sotul ei le fcea, dar
familia Odobescu a scptat, fiind obligat
s-si vnd casele si mosiile. De aceea, Obo-
bescu a srcit repede, fugind si ascunzn-
du-se de creditori - bnci, rude, amici - care-
l mprumutaser.
Au avut o singur fiic - Ioana, nscut
la 26 iulie 1865.
Alexandru Odobescu avea o familie,
avea un trecut plin de mpliniri si realizri,
dar n ultimii ani de viat a suferit niste
deviatii, poate de nenteles si de neacceptat
pentru unii. Amantul ridicul si batjocorit,
cum l numea Caragiale, sau amantul b-
trn, cum l cataloga G. Clinescu, a iubit-o
n ultimii ani din viat pe Hortensia (nscut
30
Anul V, nr. 6(46)/2014
Keminger). Femeia fatal, mai tnr dect
el cu 30 de ani, era considerat de Odobescu
Femeia pe care o dumnezeiam. Doar c
dragostea i-a rmas nemprtsit, el hot-
rnd de dou ori s se sinucid pentru iubita
care i-a fost adevratul mormnt al inteli-
gentei, al iluziilor, ba chiar al vietii, fcndu-
l s cedeze n fata usurintei si vulgarittii
simturilor(conform ultimei scrisori - trimis
prietenului Anghel Demetriescu).
nc din 1892 deveniser cunoscute sen-
timentele sale fat de profesoara de geo-
grafie de la o scoal de fete din Bucuresti -
Hortensia Racovit. Era nscut n 1864 si
avusese deja doi soti: dramaturgul Alexandru
Davila, fiul doctorului Carol Davila (ntre
1885 si 1888) cu care avea doi copii, si Dimitrie
Racovit, seful de cabinet al lui Titu Maio-
rescu (ntre 1890 si 1891, cnd sotul i-a murit
de mielit).
Constient c gresea fat de sotie, a ncer-
cat s-i explice starea critic prin care trecea.
Odobescu si ndeprteaz sotia la Curtea
de Arges. O implor apoi s-i redea libertatea.
Sotia, Sasa, se arat plin de ngduint,
povesteste istoricul Ion Bulei. Dar, n mod
uluitor, se pare c Sasa, voindu-i binele so-
tului, a crui suferint o simtea real, (expli-
cabil si din cauza strii de sntate precare),
i-ar fi cerut Hortensiei s se cstoreasc cu
sotul su, ns inutil. Clcndu-si demnitatea
si mndria, o vizitase pe Hortensia, creia i-a
spus: Ortensia, uite de ce, draga mea, am
venit si mi-am nsotit sotul si chiar prefer s-o
fac pe petitoarea; l iubesc enorm ca om,
dar si ca savant, i doresc fericirea. Sunt dis-
pus s m clugresc dect s fiu o piatr
n calea fericirii lui. Dac tu esti adorata inimii
lui, aveti acordul meu total! (conformZiarul
de gard O nou istorie pe placul tuturor,
articol publicat de Mircea Merticariu).
Sofia, iubindu-si ntr-adevr sotul, ac-
ceptase cu inima frnt s-i redea libertatea,
cu gndul de a se clugri dup aceea.
Pe lng necazurile generate de senti-
mentele pe care nu si le putea controla, se
repetau accesele de gut, iar boala se agrava.
Un doctor parizian i prescrisese un trata-
ment cu morfin. O gut rebel, tratat cu
morfin, scrie Nicolae Manolescu, st la
originea groaznicului viciu. Pe lng asta,
din epistolarul lui Odobescu rezult c a avut
mereu probleme financiare, inclusiv pentru
a-si procura narcoticul. Pe scurt, mbtrnea
urt, cernd cunostintelor posturi, mprumu-
tndu-se, dar, mai ru, consumnd morfin,
de care devenise dependent.
n a doua parte a vietii, scriitorul tria
separat de sotia si fiica sa, Ioana. ns, cu
amndou coresponda. Din scrisorile ctre
Sasa, rezult prerea lui de ru pentru situatia
la care se ajunsese, de care se simtea vinovat,
dar si pretuirea fat de cea pe care o rnise
de multe ori: Din parte-mi, te rog, draga mea,
i scria el Sasei, n august 1892, s nu grbesti
nimic, s lsm lucrurile s-si urmeze cursul
natural ct vreme nici un eveniment extra-
ordinar nu ne oblig s lumo hotrre ne-
prevzut. n orice caz, te rog, draga mea,
bun si fidel prieten, s crezi c afectiunea,
respectul, veneratia profund pe care le am
pentru tine nu se vor schimba niciodat. Pen-
tru mine esti si vei rmne mereu mai mult
dect o femeie; ai fost si esti si vei rmne
un bun nger protector....
Prima tentativ de sinucidere, din noap-
tea de 5-6 noiembrie 1895, a esuat. Era n
casa lui din Bucuresti si se pare c doza de
morfin fusese prea mic. Nu se stie de ce,
dar unii s-au ntrebat dac nu fusese doar o
simulare, pentru a o determina Hortensia, ca-
re-l respingea, s se ntoarc la el!? Numai
c ea nu se artase impresionat de suferinta
sa. I.L. Caragiale avea s descrie aceast ten-
tativ: Ajuns acas, Odobescu scrise cteva
scrisori; apoi lu o doz forte de laudanum.
Rezultatul acestei prime ncercri de si-
nucidere fu la timp combtut; ngrijirile nge-
rului pzitor (sotia sa) l scpar de data
aceasta.
La 10 noiembrie 1895, ajuns la disperare,
din cauza bolii, Odobescu s-a sinucis, ur-
mare a unei supradoze de morfin. A lsat
dou scrisori, recitite si prenotate n noaptea
de 8-9 noiembrie 1895. O scrisoare era adre-
sat familiei, cealalt prietenului su Anghel
Demetriescu, pe care-l vizita anual, n fiecare
8 noiembrie.
Prima scrisoare justifica (ntr-un fel), ale-
gerea sa: n starea de neodihn n care tr-
iam din cauza patimei nenorocite pe care cu
totii o cunosc, moartea este cea mai mng-
ioas odihn pentru mine. Deci voi primi-o
cu plcere. Numai durerea ce ea le va aduce
lor m face s vd ntr-nsa unele fete ntu-
necoase... Viata mea, prect o pot prevedea
n viitor, mi se pare cu mult mai trist, mai
anevoioas. Deci, s primeasc toti cti m
iubesc a mea moarte, ca o curmare a unor
grele si nefericite chinuri... Sfrsesc aceste
rnduri cu urri de fericire pentru iubita mea
sotie, pe care o rog s-si caute de sntate
ca s triasc ndelung si s stea ca o paz
bun lng Ioana noastr, lng brbatul ei
Teodor si lng copilasii ce li s-ar putea
naste.
Prin a doua scrisoare dovedeste c era
foarte lucid si constient de greselile sale, pe
care le regreta: Cuget, te rog, si spune tu-
turor c nebun n-am fost, dar c, cu inima
mea peste fire simtitoare, am czut prad
usurintei si vulgarittii simturilor unei fiinte
Ir inim, fr constiint, lipsit chiar de
acea ptrundere de minte ce-ar fi fcut dintr-
nsa o zn inspiratoare a mult-putinelor mele
facultti intelectuale... A fost adevratul mor-
mnt al inteligentei, al iluziilor, ba chiar si al
vietii mele.
Prin sfrsitul su, Alexandru Odobescu
se nscrie n lista sinucigasilor literaturii ro-
mne: Veronica Micle, Dimitrie Anghel,
Urmuz, Liviu Rebreanu, Ilarie Voronca, Paul
Celan, Gherasim Luca si poeta saptezecist
Gabriela Negreanu.
BIBLIOGRAFIE
- adevarul.ro, 9 ianuarie 2011, Vietile scri-
itorilor romni - De ce s-a sinucis Alexandru
Odobescu;
- http://www.tititudorancea.ro, Biografie
Alexandru Odobescu;
- enciclopedia liber Alexandru Odobescu;
- http://istoriiregasite.wordpress.com, 24
noiembrie 2012, Alexandru Odobescu:
Supradoz de morfin;
- http://www.historia.ro, De ce s-a sinucis
Alexandru Odobescu, de Doinel Tronaru;
- Artline.ro, 10.07.2012, Literatura Romn,
Alexandru Odobescu;
- http://www.stelian-tanase.ro, 10 noiembrie
2013, Odobescu - o sinucidere cu morfin;
- jurnalul national, 07.06.2004, Cteodat,
adevrul poate ucide, deCristian Petru;
- Ziarul de gard, O nou istorie pe placul
tuturor, de Mircea Merticariu.
William Hogarth - Maryul triumfal al aleyilor
31
Anul V, nr. 6(46)/2014
Mariana GHEORGHE
(Canada)
PLNSUL OLTULUI
Pe talpa mea scrie tran
Nscut din plnsul Oltului
Vlstar din coast de maidan
Ce-a supt din seva nucului
Trecui si muntii de oceane
Clcnd pe curcubee ciute
Si-n cele cte kilograme
Crai doar aripile frnte
Pusei la gt salbe de psuri:
Vrejuri de vise copilite
Si-n inim-adusei n ciuturi
Noduri de dor ncruntite
De mi-ar fi fost mai greu oftatul
M-ar fi cuprins melancolia
Pe strzi, hai-hui, ca nimeni altul
Si n bocanci purtndu-mi glia.
CANDELA MAMEI
Ct de frumoas ai fost mam
Si primvara tine minte,
Sopteste plopilor - n tain
S-adie-aducerile-aminte
Suvita orelor uitate
Mi-o rscoleste peste frunte,
Iar gustul merelor furate
Musc din vorbele-mi crunte
Mam,-mi faci semne de departe
Din prispa ud-a nserrii
M dojenesti, c poate, poate,
M-ntorc din umbra deprtrii
O cut-n bluza-ti mi ngn
O doin din copilrie
Mam, torci verdele din Lun,
Iar eu i-adulmec scara vie
ti rezemi coatele pe stele
Zeii sfiosi pleac-n Olimp
Nici Domnul nu-mi sufl n vele,
Nici sfintii nu mai ning cu timp.
Aprind si ard candela simpl
Si dorul mi se toarce-n tmpl.
MIROS DE LILIAC
Miros de liliac se-asterne iar
Pe ulita ce-adoarme sub un deal
Si-un suflet bidiviu si face gar
Cnd si petrece ultimul hamal
E lung ulicioara cea btrn,
Iar dincolo de porti st un cerdac
Destinul las urme n trn
Si cernecu miros deliliac
La poarta vruit st sareta
Grijile tatii-s strnse ntr-un sac
n coam calul alb poart bareta
Si-n frunte poart stea de liliac
Un pumn de jurminte e rmas
Pe banca lustruit-n vechiul lac
E al copilriei vechi popas
Cnd scuturate-s flori de liliac
Si-n casa ce priveste ulicioara
Stau filozofii lumii la taifas
Destinu-i prfuit pe policioara
Unde-i miros de liliac rmas.
GND DE VAR
Agale mi colind un gnd de var
Peste gradina ametit de miros
Tu mam cosi sub nucul de afar,
Iar eu sunt prins-n joac, fr rost
Acus soseste Zua Cmpeneasc
Stergarul cela este-aproape gata,
Ttuca-i dus la vie s cosasc
Iarba crescut-n dealul de agat
Si toate grijile le cosi mmuc:
C-n bttur-s grauri cltori,
C-i neprsit porumbul de pe lunc
Si fiul tu ti scrie rareori.
Cnd vine ziua Domnului cel Mare
Cu lumnare mergi n deal, la Buna,
n lacrim ascunzi frnturi amare
Din viata ce-n tmie se cunun
Mai coase mam gndurile mele
Stergarul st neisprvit pe mas
Acarita mi-e plin cu-amintirile
Umbrite doar de nucul de acas.
Ochi a(inti(i
Eu am crezut c te joci
-Drglsenie era vorba ta si alint cuvintele tale-
c joaca ta vine din iubirea ce-mi porti...
Dar tu ai uitat brusc de mine
Si ai rmas cu ochii atintiti nspre altceva.
Eu am rmas asteptndu-te,
Cu viata mea, cu sufletul meu, cu flacra mea
ndreptate spre tine.
Vacan(
Umblai tantos naintea mea.
Pasul meu l cuta greu pe al tu,
sfortnd armonia.
Stropii uzi scldau cimentul crpat.
Ct iertare? Ct acceptare mai poate gzdui
sufletul acesta primitor si ospitalier?
Nu aduce anul ce aduce ceasul
Tsunami de viat
se ridic pn la cer.
Un ping-pong al dezndejdii si al sperantei.
Sus-jos pe valuri,
Crma vaporului este iluzoriu n mna ta.
Unde-i e captul?
Ce va rmne dup furtun?
Autoamgire
Esti un aiurit n dezordine.
A devenit inadecvat umorul tu.
Stiu. Tu nu vezi asta.
Tu nu vezi nimic; doar un punct fix-fix,
strlucitor si cu imagini colorate.
Prea e cerul sumbru si ntunecat,
prea e trziu timpul si n nemiscare.
Este un caz grav de autoamgire.
Trire invers
Triesc eu invers?
A nceput lumea cu sfrsitul ei?
Cume?
Rul curge sau podul se scurge?...
nv(ul durerii
nvtul durerii a nceput cu...
Cu ce a nceput nvtul durerii?
Cu o blestemtie, cu o oglind spart,
o pisic neagr si sapte ani de ghinion.
Cu sarpele si ispita.
Fluier ncet
Caut si nu gsesc.
Stiu ce caut, dar nc nu gsesc.
Sunt pe drum. Am pornit cu cele ghete
reconditionate si revolutionate;
Lumea-si ntoarce capul s m priveasc.
Cu buzele rotunjite, fluier ncet.
Claudia SCORNEA
32
Anul V, nr. 6(46)/2014
Jean BLEAKNEY
(Irlanda)
Sub clar de stele pe plaja Narin
ntr-o noapte cald de var, ntesat de stele,
Sed pe plaj, cu gtu-mi ntepenit,
uitndu-m dup Perseide, care,
n functie de mrime si de unghiul de impact,
patineaz pe tangente lungi de lumin,
ori se dezintegreaz ntr-o scnteie scurt, rzletit.
n pauzele dintre Perseide, m gndesc
la Claudius Ptolemaeus, Geograful,
care, dup ce a cartat lumea antic,
stul de latitudine si longitudine, s-a ndreptat
ctre dedesubturile planetelor
si ale stelelor sfere fixe;
si la cum, observnd pozitia si magnitudinea
a o mie douzeci si opt de stele,
s-a ntors n timp, cu trei milenii,
n Babilon, dup Scorpion si Taur;
si cum si-a pstrat pios credinta-n zei
numind patruzeci si opt de constelatii dup ei.
Ce loc neguros oare-a gsit
pentru asemenea geometrii? A cltorit
pe o corabie de negot spre Efes ori Antiohia
s scruteze zarea,
scpnd de flcrile acelea oglindite -
razele farului din Alexandria?
Fu oare bntuit de fragilitatea vederii nocturne
- cum, cnd e privit direct, si cea mai strlucitoare stea
se micsoreaz? O fi crezut c e numai o iluzie
sau c trufia unui zeu ne ntinde o curs,
lsndu-ne s scrutm necontenit bezna dintre stele
de parc-am fi niste strjeri nemuritori?
Pe-aici mi rtceste gndul pribeag
n cel mai toropitor august din veac,
n cel mai tenebros colt al pmntului,
pe cnd, n pauzele dintre Perseide
si dra de lumin a dorintelor trecute, eu
reconstitui, punct cu punt, constelatiile lei Ptolemeu.
Jean Bleakney (n. 1956) - s-a nscut n Newry, Irlanda de Nord, si locuieste n prezent n
Belfast, unde lucreaz ntr-un centru de grdin. A studiat biochimia la Universitatea Queen
din Belfast, ndreptndu-se ctre poezie abia n jurul vrstei de treizeci de ani, dup nasterea
copiilor si. Pasiunea crescnd pentru poezie a coincis cu cea pentru horticultur, multe
dintre poeziile sale ilustrnd simbolistica si paradoxurile grdinilor. I s-a ncredintat amenajarea
grdinii pentru Centrul de Poezie Seamus Heaney din cadrul Universittii Queen, rezultnd
astfel, metaforic vorbind, o grdin-poezie.
Mnage Trois
Azi e ziua cea mare. Doi ani am asteptat
s adulmec Roza pescrus; m-am tot agitat
pe lng toti puietii acoperiti de afide
- puieti fr boboci, ntrebndu-m de ce,
n loc s creasc printre Berberis -
(Berberisatropurpurea, mai precis),
s-a nclinat, ivindu-se
prin Fuchsiamagellanica.
(Luati de-aici grdinrit!)
Mi-amimaginat floarea de un alb pur,
pn acum ns, e doar de culoarea-untului-
-cu-o-tent-glbui-portocalie.
Asta a fost ieri sear
- un mugur pe cale s-nfloreasc.
M-am dus la culcare
visnd ntreaga parfumerie de roze,
jilave-n zori; mbrtisarea strns, rcoroas,
de catifea a petalelor.
Mi-a srit pentru o clip inima din piept
cnd am zrit o pat mare maronie
n miezul singurului meu boboc: un bondar,
necat, de parc s-ar fi prpdit de extaz.
Tria ns. Asta a fost acum patru ore.
Cnd si cnd, i tresalt un picior din spate:
se-ntinde lenes, ncet - un soi de langoare
cu care netezesti cearceaful dup amor.
Cum s concurez cu asa ceva?
Cnd m gndesc la staminele rvsite;
la polenul de cine-stie-unde. Nu va mai fi la fel.
Acesta-i cursul Naturii, presupun,
iar un cuplu e format din doi...
Stiu c ar trebui s spun:
Nu te grbi, Dulceat. Roza e ndeajuns
de mare pentru amndoi.
Dar vai ct e de greu s fii mrinimos
cnd tie ti vine s zbieri:Valea, Bondarule!
Mic-ti fundul la gras din visurile mele!
T
r
a
d
u
c
e
r
e

d
e
A
l
e
x
a
n
d
r
a

M
u
n
t
e
a
n
u
,
m
a
s
t
e
r
a
n
d

M
T
T
L
C
A
c
e
s
t
e

p
o
e
m
e

s
u
n
t

t
r
a
d
u
s
e

n

c
a
d
r
u
l

P
r
o
i
e
c
t
u
l
u
i
I
n
t
e
r
n
a
(
i
o
n
a
l

P
o
e
t
r
y

P
R
O
,

c
o
o
r
d
o
n
a
t

d
e

L
i
d
i
a

V
i
a
n
u
,
D
i
r
e
c
t
o
r

a
l

M
a
s
t
e
r
a
t
u
l
u
i

p
e
n
t
r
u

T
r
a
d
u
c
e
r
e
a

T
e
x
t
u
l
u
i
L
i
t
e
r
a
r

C
o
n
t
e
m
p
o
r
a
n

-

U
n
i
v
e
r
s
i
t
a
t
e
a

d
i
n

B
u
c
u
r
e
y
t
i
,
h
t
t
p
:
/
/
m
t
t
l
c
.
r
o
33
Anul V, nr. 6(46)/2014
Milazim KRASNIQI
(Albania)
SRBTOARE FR CAP
Luminile cuceriser piata
De abia se schimbaser n oameni liberi
Cei care se mbrtisau unul pe altul
Fr a se cunoaste ntre ei fr a sti
Cine coborse din Spaci
Cine din Burrel
Era mare srbtoare
Srbtoare fr cap
Dar era de pret s o vezi de aproape
Pentru c se ntorcea nc o dat la viat
Albania
CRONIC
Aceste spturi le fac
Ctiva arheologi slbateci
Ale lor sunt cifrele
Inscriptiile
Cele care nu se spun
Spun c au spus cei ntelepti
Spun c au spus cei nebuni
n cineva trebuie s ai ncredere
Cu ochii ntre ruine
Cnd uiti jurmntul adevrat
NOAPTEA CHIRIILOR
n seara aceasta au cobort
pe acoperisul casei
Sufletele si ngerii
Noi nu i vedem deloc
n seara aceasta au venit sufletele si ngerii
Pentru a ne iubi si judeca
Usor s facem aceste buntti la mas
Dar cum s o facem
Cu srcia sufletului
MAREA
Mare o mare gemet albastru
Urlat de vise mari
S te vd cum te zvrcolesti
S m unesc cu valurile grijilor tale
Care vin din ora cereasc ce msoar
timpul nostru
Peste capetele noastre
Si n tine vd minunea creatiei
Cerurilor si a pmntului
Si a vietii noastre
Creia Creatorul i-a spus: F-te!
si ea s-a fcut
Care i d nteles minunii
Prin admiratie
PIATRA DE HOTAR
Doarme acel somn pietros
Al secolelor
n pagina sa btut de vnt si ploi
Ca o scen filmul terorii
Rnjeste falca mortii
St ntr-o scorbur ordinar de pmnt
Oamenii i poart greutatea n inim
De cnd au pierdut pacea sufletului
NUNT
Vin nuntasii vin
Pe creasta muntelui si pe malul rului
peste tot
Toti zmbind
n curte este aprins focul
Pentru busol si bun venit
Chiar si acelora care nu sunt invitati
Usa este mas pentru toti
Bucuria tob a tuturor
O cas cu bieti prieteni ureaz
O lumin deplin
Ea ne salveaz de la pierzanie
Prin rscrucile bucuriilor
False
AL MEU TAT
Cnd se vorbeste de ogoare
Al meu tat se misc din loc
Vede cerul
Ca si cum ar cuta gndurile n nori
si mpreuneaz minile crpate
Ca pentru binecuvntarea copiilor
Cnd se vorbeste de ogoare
n sufletul tatlui meu
Mila celui Milos
Renaste credinta
Ca ploaia pmntul mort
DUP-AMIAZ CU PLOAIE
Au-nceput s cad primele picturi
de ploaie
Vntul le arunc dincolo cu furie
Mahalaua a ptruns n somnul clinic
Drumurile se odihnesc la fel ca muribunzii
Toat imaginea care prinde ochiul
prin geam este de gheat
Ca nchipuirea hedonistului despre moarte
El poate s moar fr a ntelege
C aceasta este ntr-adevr mila promis
BALADA TROTUARELOR
Cu delicatete cade seara
Precum cade perdeaua de catifea
Dup un act realizat din dram
Pe drumuri se aprind neoanele
n farfuriile luminilor lor
Orasul respir ca un astmatic
Prin market-uri cafenele librrii
Intr si ies oameni
Pentru aluasi alsagrijilelor
n toate prtile oamenii se grbesc
Si e ciudat cum se aseamn mumiilor
Uitate n rolurile lor
Toat aceast verv este iluzie
Dac noaptea nu se mbrtiseaz n pace
Ca perna moale
Unde se odihnesc si visele
TOAMNA
La sfrsit a venit
Posomort cu prul stricat
Ca o emigrant mult suferind
Si calc ogoarele trotuarele
Cu greu vrsnd veninul
Carei eralegat n gt
Toamna va emigra din nou
mpreun cu durerea sa nemuritoare
n timp ce tonul ni-l las
ca pe un nod n gt
T
r
a
d
u
c
e
r
e

d
e

B
a
k
i

Y
M
E
R
I
34
Pentru convietuirea armonioas n socie-
tate, nc din timpuri strvechi s-au impus
unele reguli de purtare ntre oameni. Unele
dintre aceste reguli au fost cuprinse n legi,
altele s-au pstrat n sufletele oamenilor,
printr-o asa-numit simtire si atitudine cuvi-
incioas, ea alctuind cele mai minunate re-
guli. Ce nu oprete legea, oprete buna-
cuviint consemna Seneca, filozoful roman,
marele moralist din vremea mpratului Nero,
care cu tonul su crestin al recomandrilor
morale si-a asigurat o puternic influent si
o ndelungat supravietuire.
n zilele noastre este foarte des ntlnit
atitudinea insolent care ncalc regulile mo-
rale. Ea este nuantat prin cuvintele imper-
tinent, obrznicie, neobrzare, nesimtire,
devenit chiar fenomen al societtii, la baz
avnd aroganta, sentimentul de superioritate.
Vrsta, se pare, nu mai are prea mare impor-
tant, insolenta fiind ntlnit la oameni de
diferite vrste. O ntlnim att la tinerii lipsiti
de experient, de educatie, ct si la oamenii
maturi, trecuti oarecum prin experienta vietii
si de la care ne-am astepta s se comporte
civilizat. naintarea n vrst nu implic ne-
aprat ntelepciunea, desi ar trebui. Dac la
tinerete ea mai poate fi pus pe seama lipsei
de gndire pentru o bun alegere, a antura-
jului necorespunztor, a modelelor negative,
deci, oarecum mai putin condamnabil, la
maturitate, atunci cnd omul este n plin
activitate, dovada insolentei este mult mai
grav, ntruct ea este generatoare de greseli
n defavoarea celor din jur.
Insolenta nu este specific unei natii, ci
este ntlnit, n mod gradual, la oameni din
diferite locuri ale globului. Este plin lumea
n care trim de tupeisti, teribilisti si, iertat
fiindu-mi vorba, de nesimtiti, sau mai blajin
spus - insolenti. Ei nu disociaz gradele liber-
ttii, despre care poetul-filozof Lucian Blaga
preciza: Avem drept doar la libertatea pen-
tru care ne putem asuma rspunderea.
Unde acest virus al insolentei s-a rspndit
mai mult, gsim si bolnavi mai multi. Este
ntlnit si aproape nelipsit la oamenii care
si-au obtinut fraudulos un loc n ierarhia
politic, ei avnd impresia c numai prin acest
fel de a fi - netrecut prin filtrul educational si
nici prin cel cultural - pot supravietui, umi-
lindu-i, dominndu-i pe ceilalti. Sunt cei care
n viat nu au ascultat de sfaturile educato-
rilor, au actionat de capul lor si nici nu au n-
cercat s-si fac o educatie prin lectura cr-
tilor, nici s dobndeasc bunele maniere de
la cei care ar fi putut s le fie un exemplu de
comportament. Se spune, despre aceast ca-
tegorie de oameni, c le lipsesc cei 7 ani de
acas, ani foarte importanti pentru c ei sunt
temelia pe care se defineste personalitatea.
Exist copii care asimileaz bunele sfaturi,
dar si unii care refuz s le primeasc, exis-
tnd n ei un smbure de egoism, de vanitate,
de lips de judecat. Nu iau n seam ceea ce
Biblia le grieste: De-ti va plcea s as-
culti, vei nvta, i de vei pleca urechea ta,
ntelept vei fi!. Cnd astfel de specimene
ajung la maturitate, jignirile, glumele proaste,
batjocura sunt considerate moduri de a se
descurca; pentru unii, culmea, sunt de ad-
mirat actiunile sau rspunsurile date n bat-
jocur, de altii sunt trecute cu vederea, sau,
si mai ru, sunt gsite scuze pentru gafele
impardonabile comise.
Auzim tot mai des certuri, nvrjbiri, afir-
matii jignitoare din partea unor persoane de
la care pretindemmaturitate, inteligent, com-
portament civilizat. Dar, Cine iubete certu-
rile iubete pcatul; cel ce ridic glasul i
iubete ruina (Pilde 17,19). Sigur c cer-
turile, insultele ne bulverseaz gndirea, ori-
entarea, (dup cum se ntreab romnul n
proverbul: Cnd grinda de sus se pleac
n jos, ce poate face cea mai de jos?, adic
cei mici ce pot face, cnd cei mari gresesc?),
cnd ne izbim de lipsa de civilizatie a unor
persoane, fie ea din greseal, din lips de
educatie, din vanitate, din frustrare sau din
imaturitate emotional. Sunt oameni care nu
accept sfaturi la nici o vrst, nu accept
argumente, pe principiul stiu! care se refer
ntotdeauna laeu, adic la persoana sa, sau
nu m nveti tu pe mine! Cu alte cuvinte
nu m intereseaz ce spui, fiindc eu stiu cel
mai bine, eu lestiu petoate, nu amnevoiede
nimic n plus. Aceast atitudine duce la dis-
cordie si nu avem nevoie de asa ceva. Cred
c avem nevoie de o societate sntoas si
corect n ansamblu ei.
Filozoful englez Thomas Hobbes (1588-
1679), care a scris si despre filozofia politic,
vorbea de trei cauze principale de ceart n-
tlnite n natura omului: concurenta, nen-
crederea si gloria. Prima face pe om s dea
nval pentru ctig, a doua pentru sigu-
rant, a treia pentru reputatie. () n atare
rzboi fiecare om e mpotriva celuilalt, cci
rzboiul nu const numai n lupte sau n
actul de a lupta, dar i dintr-o durat de
timp, n care vointa de a combate este destul
de cunoscut.() Consecinta timpului pe-
trecut n (astfel de) rzboi - fiecare om este
inamicul fiecrui om. () Notiunile de
dreptate i nedreptate, justitie i injustitie
nu au acolo nici un loc. Unde nu este putere
conductoare, nu exist lege, unde nu e
lege nu exist nedreptate. Forta i frauda
sunt n timp de rzboi (pentru gloria per-
sonal) cele dou virtuti principale.
M ntreb de ce unii dintre noi vor s fie
complet altfel si forteaz schimbarea, dar nu
n bine, ci n ru, constient sau inconstient?
De ce vor cu tot dinadinsul s fie originali?
E de nteles c trebuie s existe o analiz, o
judecat si n judecat s se tin seama de
rdcini, de obiceiurile mpmntenite care
au urmat ndelungatei experiente trite, la
INSOLEN|A vs.
BUNACUVIIN|{
Vavila POPOVICI
(Carolina de Nord)
naintea prbuyirii merge trufia yi semejia naintea cderii. (Pilde 16,18)
35
Anul V, nr. 6(46)/2014
baz avnd si gndirea marilor filozofi ai lumii
si nvtturii pe care ne-a dat-o Cel ce a venit
s ne arate drumul vietii ce trebuie urmat
pentru binele nostru. De ce vrem s urtim
viata frumoas druit de Divinitate, n loc
s-i pstrm frumusetea si s descoperim noi
frumuseti, ci nu stricciuni?
Buna cuviint este diametral opus inso-
lentei, ea foloseste judecata dreapt. n vre-
murile noastre, cel care este cuviincios in-
tuieste cu cine are de-a face, intuieste situatia
n care se afl, dar, de cele mai multe ori nu
ndrzneste sau nu reuseste s nfrunte in-
solenta si aceasta din cauza cantittii de
nesimtire ce apartine unor indivizi. Avem
oare dreptul de a tolera, a ne umili si a ne
resemna n fata acestor oameni? Psihiatrii
consider buna simtire ca fiindgust estetic
i probitate moral, dar i simt practic,
valori concrete, iar Biblia ne nvat: S
umblati cu bun cuviint fat de cei din
jur (Apostolul Pavel). Printele Nicolae
Steinhardt (1912-1989), n Jurnalul fericirii,
scria: La nchisoare, nspre amurg, am aflat
ce-i aia buntate, bun cuviint, eroism,
demnitate. Vorbe mari! Vorbe goale! Vorbe
mari i goale pentru mecheri i pentru tur-
ntori; vorbe mari i de mare folos i pline
de nteles cnd le simti rcoarea n iezerul
de foc i le poti gusta farmecul experimen-
tal. Oamenilor care au dat din coate si au
ajuns undeva n fat le lipseste, iat, Buna-
cuviint, nsemnnd ceea ce se cuvine unui
om, o purtare bun n vorbire si n fapte,
despre care filozoful francez Ren Descartes
(1596-1610) spunea c esteputerea de a
judeca bine i de a distinge ce-i adevrat
de ce este falssau ilustrul poet german J.W.
Goethe (1782-1832) care o considera a fi
geniul umanittii.
La ce ne putem astepta de la cel cruia i
lipseste echilibrul, buna cuviint, el consi-
dernd c prin modul de a se comporta ob-
tine reusita n viat, c n acest fel devine
simpatic, sociabil si comunicativ cu cei din
jur, cnd de fapt este acceptat doar n cercul
lui de oameni alesi tot de el pe aceleasi cri-
terii, oameni de aceeasi msur?
Filozoful german Immanuel Kant (1724-
1804) vorbea despre justitia imanent ca fiind
un simt al corectitudinii si al proportiilor pe
care l are fiecare individ, iar judecata ne-
dreapt, spunea tot el, este ntmpltoare,
un accident atunci cnd omul nu se supu-
ne imperativului moral cnd vointa e smin-
tit i o ia naintea ratiunii, cnd gustul
pasiunilor prevaleaz asupra intelectului.
Dreptatea deci exist n simturile noastre si
eapoate fi adus la lumin i aplicat n
actele noastre. Iar cnd justitia imanent
este dublat de o justitie empiric (bazat pe
experient), legea aplicat trezete conti-
inta omului, considera tot Kant.
Filozoful italian Giovanni Gentile (1875-
1944) era ncreztor n faptul c orice individ
poart n el societatea imanent spiritului
su, ca atare nu putem tri, orict am vrea,
ntr-o absolut izolare, indiferenti la ceea ce
se ntmpl n jurul nostru, ci primim n
intimitatea noastr pecellalt de lng
noi. A nu tine seam de acest fapt nseamn
a nu gndi. n opinia sa, cel dinti tribunal
de pe pmnt si din cer este cel dinluntrul
spiritului nostru, el fiind liber si dezvoltndu-
se n mod continuu, existnd posibilitatea
de a lua o decizie favorabil lui si societtii
n care trieste.
Ca atare, omul poart rspunderea deci-
ziei sale, dup ce a examinat, a aprobat, a
judecat, a actionat. Se ntelege c, n cazul
unei dizarmonii n convietuirea existent,
rzvrtirea existent mpotriva formei de dis-
ciplin social nu poate admite lipsa de dis-
cernmnt, lipsa de supunere, iat, n fata
disciplinei intime a spiritului fiecruia, cea a
bunei cuviinte, fiindc, spune filozoful Ade-
vrata societate triete n noi nine. Cu
alte cuvinte alegerea este a noastr! Se poate
alege binele n locul rului cel mai mic, cum
ne-am obisnuit s facem?
William Hogarth - Cstorie la mod
C#r]i primite
la redac]ie
36
Livia CIUPERC~
(membru UZPR)
A debuta, ca poet, n umbra fiorului liric
baudelairian sau bacovian, poate fi o sans
de a fi nconjurat de o atentie aparte. Depinde
ct de adnc nfipt n magma tragicului, ct
dencptor ti-e cntecul, cum se relev
timbrul vocal, dac ai vointa si puterea de a
cltori pe un drum strunit de tine nsuti.
Dac nu stii s te desprinzi la timp de ncr-
ctura nnobilrii - cea inspiratoare - vreun
confrate (n mod cert) si va muia (urgent)
pana n vitriol. Asa cum, de altfel, s-a si n-
tmplat, gndindu-ne la poetul Alexandru
Clinescu (Focsani, 1907-1937, Sinaia). Ca
urmare, o cronic semnat de Eugen Ionescu
- n revista Reporter (Bucuresti, anul II, nr.
50, joi 13 decembrie 1934, pagina 2) - nu este
tocmai mgulitoare, desi se doreste obiectiv:
Poezia lui Alex. Clinescu este o poezie
minor, mi optete o voce critic rea. Dar
aceast poezie, fcut din nostalgia ple-
crilor, a amintirilor, are mari posibilitti
de vibrare, emotie prelungit i difuz. Este
un poet ale crui versuri se optesc n serile
triste...
Cert este c Eugen Ionescu doreste s
contureze (pentru acel timp, 1934), portretul
unui poetfoarte trist, dar de o tristete care
degaj omelodie proprie, posibil, cu certe
revrsri de natur autobiografic. Si n-avea
s greseasc ntru totul. n scurta-i existent,
de doar treizeci de ani, niciun artist nu poate
atinge creasta consacrrii, desi Alexandru
Clinescu afost activ, ascris mult, ne-alsat
si multe manuscrise (ce odihnesc ntru astep-
tare). Asadar, pentru un viitor biograf, impor-
tant va fi s cerceteze aceste inedite: volumul
de versuri Incinerri, volumul de nuvele
Col(uri de piatr si romanul Destrmare -
realizat n colaborare cu Pavel Nedelcu.
Acestea vor avea darul de a contura adev-
ratul portret al scriitorului focsnean. Si-
aplecndu-se, rbdtor, cu migal, asupra
textelor, cercettorul, n mod cert, descoperi-
va scnteieri si ncrustatii personale, precum
textele publicate n revista 13 (revist
lunar de literatur i cronic, 1934-1935).
Timpul, strengar, nemilos n trecerea-i
lin, sap adnc, curmnd orice vis: M
Un poet uitat:
Alexandru Clinescu
pasc i m diger ore plecate peste veac. /
M drui ca un rod n toamn; m drui
fr-mpotrivire! / Din toat truda m salut,
mereu, serala, amgire / Si-n blid ncep s-
mi cad lacrimi cnd pinea o desfac. //
Sunt om: iubesc la fel i iarba i crinii din
pahar. / Cu somnu-mpleticit n snge eu nu
m pot avea pe mine. / M pierd n stepele
tcerii. Ah! fruntea-ncepe s se-ncline /
Cnd vreau ca s ating o floare i nu pot
c-s murdar... (Muncitor)
Iubirea se las curtat-n mireasma ne-
mplinirii: Pentru cine, Mrino, pentru cine
/ Ai deschis cufrul i-ai ntins / Zestrea ta
peste tot? / Zestrea ta veche, Mrino, fat
fr noroc. / Pentru cine-n perete ai prins
Stergare cu maci / Si-n sn ti-ai culcat bu-
suioc?... (Stih pentru fat srac)
Asemenea proza se doreste purificat de
nelinistile (Neliniyti), febra (Febre) si pr-
busirile (Prbuyiri) protagonistilor Emil
Prodan, Ioachim Gotcu sau Dinu Salcm,
mcinati de dorul iubirii nemplinite, de golul
sufletesc, fr putint de vindecat, pe care-l
las moartea. Ct tain s-ascunde ntr-
un suflet omenesc... Si cu cte taine ple-
cm... (Febre) Nu-ndrznim ntrebri. O
spune clar, naratorul: Sunt ntrebri al c-
ror rspuns - dac e just - mai bine n-ar
exista!...
Cuceritoare rmnebrtara gnduri-
lor... Doar umbrele trecutului, numai pustiul
- cuibrindu-se rece, afumat i ursuz (Ne-
liniyti) Pentru eroii si, pentru Alexandru
Clinescu, nsusi - niciun aprilie nu va mai
zmbi... printre copacii nfloriti si niciun
copac nu-i va mai plmui obrajii cu frunze
ruginite... (Prbuyiri)
Parcurgndu-i poezia, cea edit, prima
impresie este aceea c scriitorul s-a format,
de fapt, la scoala smntorismului ncepu-
tului de secol al XX-lea, prin nfrtirea, spi-
ritualiceste, cu scriitorii reprezentanti ai tim-
pului (St. O Iosif, Dimitrie Anghel etc.). Satul
rmne spatiul supremei puritti:Cumpna
sa plecat n metanii / Somnul fntnii s-l
bea. / Pe mna czut n iarb sau urcat
melci / Blndetea so pasc... (Anotimp)
Si-n iubire, de altfel, fiinta poetic se do-
reste ntru ngemnare cu natura-mam:
Unde-o fi ea? unde-oi fi eu - eu tremurnd?
/ Gura i-o mai simt doar n poame... / Unde
sunteti nopti care-mi puneati garoafen
obraz?(Deprimare)
Desi se simte confortabil n hlamida
interiorizrii sale: M pierd n stepele t-
cerii (Muncitor), reflectnd ndelung, fr
prtinire, la tot ceea ce-l nconjoar - Nu
tiu pentru care tristete / Gura mi-o muc n
adnc! (Declin), poetul are totusi simtul
responsabilittii: Pe eafodul fiecrei zile
m risipesc n trud (Muncitor). Cu vie
emotie vorbeste despre copiii n formare,
pentru care ar fi dispus s serisipeasc n
lumin (Destin).
Se simte si o oarecare nclinatie nspre
elogierea spatiului natal - ora provincial,
urb natal - cu linite i brazi, dezi-
derat poporanist, ca fiu ce e simte tare
uitat (Poem desfigurat). Trecutul se-nv-
luie-n prezent: apa Milcovului sa mutat,
strjile-au plecat (Oray natal I), noaptea
se adpa la felinare, ferestrele se-nchid
precum o mbrtiare. Ct nostalgie a
descriptivului: Strzile tale mau purtat de
mn prin mahalale, / Mau dat c(i)nilor
s m-alerge - / Si maidanelor, chiot de vrf
de copaci!... (Oray natal II) n parc,fanfara
urc pe treptele tcerii-un vals (Trziu)
Copilria transpare precum o amintire
uscat... (Vorbeyte-mi de orayul tu), rare-
fiate sau inexistente ntmplri. Renvierea
locurilor dragi ale copilriei nasc nostalgii
M drui ca un rod n toamn... (Alex. Clinescu)
37
Anul V, nr. 6(46)/2014
de sorginte pillatian: n poart nimeni n-
a btut; La geamuri glastrele au prins / Ca-
n poal, florile ce-au nins / Tcute, grele
ca de lut. // Oglinzi din ramele de lemn / Se
deslipesc: n tndri cad - / Si la icoan
sfintii cad / n fumul gros de untdelemn. //
M strng n mine, ca s-mi fiu / Tot mai
aproape - de-oi cdea... / Si-ascult cum tip-
o cucuvea / Pe crucea unui gnd pustiu...
(Presim(ire)
La toate acestea s-adaug imaginea se-
rafic a mamei creia-i adreseaz dorinte
(postume): s-i nclzeasc sufletul a-
ternut / pe cmpia acestei hrtii cltoare
(Scrisoare). Ceea ce nu se poate uita sunt
minile ei: Minile tale - albe i mici - /
Sunt bune de toars amintiri... (Stih de din-
colo) Sunt minile dibace careStrng sub
alul ros de nevoi / Cuiburi de psri... ,
iar ultimele sale dorinte sunt sfinte: Minile
cruce tu, f-mi! (Risipire) si-o dorint...
Nu mai plnge, nu! (Stih de dincolo) Totul
se doreste conservat, n nentinere, iar prispa
rmne talisman sfintit de marama amintirilor:
Prisp, cine ti-a ucis frumusetile? Sub
pumnul de ani, trupul ei s-a-mputinat
precum trupul mamei: Ai fost tu vreodat /
Prisp, de flori aromat / Ori numai o
brazd de lut? (Ctre ce-a fost...)
Sfsietoare litanie si fratelui ajuns cu
Aripi nchise atinge durere decremene:
Ne-ai lsat nou casa pustie, / Srbtorile
toate-s de fum... / Nicio colind nu mai
poposete aici, de pe drum. / Nicio stea nu
mai vrea s se-arate... Si totusi, tristetea
domin: Toate sau prefcut n amintiri, /
Toate sau nzepezit ca o troic, n mine...
(Poem mpietrit) Poetul simte nevoia unei
confesiuni cobornde n transcendent:
Pentru tristetile tale - sufletul se va zvori
n albe litanii; / Pentru minile mici -
gndul va-mpleti incantatii... (Mine) si...
privirea n mine onnod (Sub floarea
lmpii). Pentru a se putea regsi pe sine,
dialogul cu divinitatea pare salvatoare:
Fruntea mea, Doamne, a stat n iarba
culcat, Cci a vrut so gseti aromat
cnd vii... (Poem) Binefctor este acest
dialog permanent, aceast mbrtisare ntru
purificare: Te strng mereu n mine cu ct
sub frunte-mi creti... (Atotputernicie)
O voce a pesimismului incorigibil, se las
marcat si prin punctatii usor arhaicizate:m
voiu risipi din zare n zare..., mine...,
cnd vancolti din zpad floarea dinti...
(Mine) Remarcm simbioza ntre tririle
nostalgicului, ale resemnrii voite, dublat si
de un lexic tipic euharistic, precum nPro-
cesiune (metanii lungi cereau mereu
icoanele btrne).
Poetul se simte atasat de pulsatiile cro-
matice care mbrtiseaz, ntr-o armonie
aproape perfect teluricul si cosmicul. O ima-
gine elocvent este aceea a norilor care par
a se despletici ntru nvluire peste
grne (Procesiune), cerul care-si fulger
ploile ce cad despletite peste pmnt (De-
zolare), ,i cad n mare stele in salbe se
desfac... (Roman(). Cnd cerul se simte
frnt, ca un blestem, prigoriile vorsn-
gera aripile n vnt (Sfryit). Desprtirea
adnceste suferinta: De ce priveti cu zm-
bet corabia ce pleac, / Apoi tendoi de
mijloc i capu palme-ti pleci? (Roman()
Marea devine prilej de reflectie, prin evocarea
unui tablou sumbru. Pe mare. E iarn. Cor-
biile-si croiesc drum cu greu. Matelotii
aufetele ostoite, pasagerii tac, strunele
ciuntite ale unei harpe plng. Vizualizm
si-o scen de dragoste, usor desuet. Impre-
sioneaz antiteza: pasagerii rd - plng
(Strune rupte). Cumse deschide marea,
pot fi vizualizate: Constanta, Balcicul (Album
marin), jrmul dobrogean etc. Atunci
cnd e ceat, corbiile plnse au pnzele
lsate (Agonie) Durerea desprtirii este
dureroas. Tcerea se cerne ca o floare...
(Simplu) n poezia naturii transpare atta
sensibilitate, atta emotie afectiv, nct
lumea vegetal pare aureolat de-un nimb
divin: ,]i-a cutat imaginea pe unde /
Iubirea noastr-a stat lng pmnt; / M-
au viscolit lstuni cu sborul frnt / Si-o
floare cu decolorri profunde... (Triste(e)
Creatiile artistice din marea familie a cla-
sicittii ncnt prin cteva elemente care-o
si particularizeaz, druind acel surplus de
frumusete, ncntare, sensibilitate. Si dintre
toate formele artisticului, metafora se sub-
tilizeaz-n strfulgerrile melodicului, al n-
drznetelor nuante cromatice sau prin sub-
tilitti ale verbalului. Si-n acest context, cu
ncntare constatm c poetul Alexandru
Clinescu simte nevoia de a nnobila fatetele
surznde ale poeticului cu forme tropice
unice: ,tiptul mi-l snger n palma oval
(Poem desfigurat), croeta primverii
(Zodie), cerul... un colier de cocori (Nu-i
simpl prere), vrcolacii tristetii ating
fusta lunii (Panic), genunchii muntilor
mnalt ctre piscuri (Excelsior), Cio-
plete la tmple mereu / Barda somnului
greu (ntre noi nop(ile, deprtrile...),
srutarea fulgilor vistori... (Oray natal)
Mri moarte (1937) este net superior vo-
lumului anterior. Poezia care preia titlul vo-
lumului este o art poetic. Poezia simbol a
volumului, cu frisoane de zvrcoliri ale exis-
tentialului. Ceea ce frmnt fiinta este du-
rerea singurttii. Poezia este construit pe
antiteza dintre ziua cu spada lumii la
bru - cuspaime caretrec n vrtejuri
prin snge, cu nempliniri, inerente, n
undita grea a privirii doar toamnele cerul
i-l au si mlatinile de noapte, cun-
dejdi frnte, precumapele mrilor moar-
te. Mult-mult suferint interioar: Ln-
g plugul credintei plng ngeri n ierburi
amare. Amplitudinea interogatiilor retorice
explic acele stri de tumultuoase zvrcoliri
ale creatorului... Mrile moarte sunt, n
fapt, acele subsumri ale fiintei aflate n vr-
tejul vietii: zilele au fost (si vor rmne) ca
o luntre pe umeri de val (Tu vii) ntrebrile
filosofului sunt precumlava care sfrede-
leste pieptul muntelui, asemeni curcubeu-
lui fluid tors n tecile vinelor... (Rvay)
Lupta cu sinele devine teac sfredelind:
Las-ti... lumina aici!// Las-ti zpezile
minilor lng febra nchis sub frunte!
(Las-(i de-acum) Antinomiile sinelui cu
sinea devin nltare: Eu sunt ca o toamn
trzie, tu ultimul rod...
Dintre toate cronicile pe care, n timp, s-
au dorit a contura un portret favorabil acestui
poet interbelic, meritorie este exegeza lui Nae
Antonescu. n volumul Scriitori uita(i (Ed.
Dacia, 1980), acest critic literar acord nu doar
un spatiu generos evocrii poetului, ci do-
reste s sensibilizeze pe cititor - printr-o pri-
vire de ansamblu laudativ: Destinul poe-
tului Alexandru Clinescu se aseamn cu
o flacr ce se aprinde i arde cu intensitate
maxim pn la ultima ei licrire..., poezia
sa,tanete spontan, ca produsul unei fe-
bre luntrice, determinat de conditiile
biologice ale bolii i de ntunecatele
perspective ntrezrite..., iar opera -
necunoscut nou, n totalitate, s-a furiat
timid, aproape neobservat de ctre cri-
tica literar oficial a timpului...
Pe drept cuvnt, opera lui Alexandru
Clinescu sefurieaz si astzi - n total
necunoastere. La opt decenii de la debutul
su editorial (1934),oficial ori nu, critica
literar asteapt un volum retrospectiv
Alexandru Clinescu, n care s se regseas-
c si ineditele (manuscrisele) sale: Incinerri
(versuri), Col(uri de piatr (proz), Ispitiri
(teatru), Destrmare (proiectia unui roman),
plus textele risipite n presa timpului.
De aceea suntem ndrepttiti a acorda
credibilitate lui Al. Protopopescu, cel care,
referindu-se la scriitorul Al. Clinescu, nota
n 1967: Timpul este cel care corecteaz de
la sine injustitiile de ordin literar, organi-
zeaz valorile i confer acel echilibru
relativ cu care o literatur se nscrie n
competitia universal...
Alexandru Clinescu, Declin. Poeme. Ed. Revistei
literare 13. Nov. 1934
Alexandru Clinescu, Mri moarte. Poeme. ate-
lierele Tipografiei Cartea Putnei Focsani, 1937
38
Anul V, nr. 6(46)/2014
Adrian BOTEZ
(membru USR)
VIOLEN|A METAFIZIC{ }I
CRUCEA - #N ROMANELE
LUI LIVIU REBREANU
Motto: Dumneata ji nchipui c cel ce ytie mai mult, njelege neaprat
mai mult? Sau c ytiinja merge mn de mn cu fericirea?
(Liviu Rebreanu - Adam yi Eva)
Continuare din nr. anterior
Binenteles c triumful activrii artistice
a violentei metafizice, ca initiere a Spiritului
National, ca Spirit al Brbatului Mistic, de
aceast dat - se afl n cele mai urgisite si
cu obstinatie(si premeditare) dispretuite ori
uitate romane ale lui Rebreanu: Criorul
Horia si Gorila.
Strbtut de spirit epopeic si baladesc,
lucrarea rebrenian Criyorul Horia n-afost
niciodat vzut dect ca tentativ ratat a
epicului romanesc. Noi afirmm c, dim-
potriv, trebuie vzut ca fiind demonstratia
artistic cea mai izbutit, a romanului ro-
mnesc modern, de a descrie treptele evo-
lutiei spirituale ale unui neam, prin simbolul
ei uman desvrsit: Horia-Hora (Roata)
Solar - transformat n Hristosul cu Roat pe
Cap: Cprarul fcu (...) o coroan de nu-
iele, n form de roat, pe care () o puse
n capul lui Horia, strignd: - Uite craiul
valahilor!(mistic, dusmanii lui Horia-
Hristos s-au contaminat de revelatie!). No-
tiunea de Crisor ascunde, n fapt, realitatea
mitic si mistic a Maestrului Spiritual al
Neamului Romnesc: Magul Zalmoxian. De
observat c notiunea de Crisor tine de un
limbaj esoteric, pe care nu ndrzneste s-l
foloseasc, la nceput, dect Femeia-de-la-
Cristior (n traducere exoteric: lcasul
ascuns al lui Hristos - Rafaela de la Cristior
era, ea nssi, din neam de Crisor: strne-
poata voievodului Bour-Boariu, din herbul
Moldovei Sfinte) - izotopic semantic, n
egal msur, cu Muma Cosmic si cu Fe-
cioara Cosmic: Fecioara Cosmic ntreab
- Unde sunt criorii votri? () Drum
C - CRISORUL HORIA, GORILA:
EPOPEEA MASCULINULUI $I
REALITATEA LUI ALTCEVA
DECT
bun i sntate, criorule! - pentru ca la
finalul Epopeii Discernerii, tot ea, devenit
Mum Cosmic, s-l identifice mistic: Da, el
e... Crisorul! Abia dup ce este initiat n
spiritul lui ALTFEL DECT..., avnd n
imaginea mintii Centrul Lumii-Viena, dar si a
Centrului Mistic-Golgota, al autosacrificiului
total, desvrsit, mntuitor - mosul Gavril
Todeade 80 de ani (...) a strigat [spre con-
sacrare ritualic a Logos-ului]: - Tu s fii
criorul nostru, Ursule
13
, i s ne ctigi
dreptatea ntreag, MCAR DE-AR FI S
NE OMOARE PE TO]I! (s.n.) Revelatia
initierii Neamului prin violent metafizic-
treapt de desteptare a Spiritului Etnic i este
oferit de Rzboinicul-Grenadir (alter ego al
Monarhului Ascuns) din Cetatea mpra-
tului-Viena (Centrul Initiator - de aceea, situat
n zona ambiguittii perpetue si depline:
niciodat nu se va sti precis dac Horia a
avut poruncile mpratului-Monarhul Lumii,
si dac da - ce contineau acestea - formula
esoteric a Monarhului Lumii, pentru
nceperea violentei metafizice a discernerii
de neam fiind: Tut ihr das! - Faceti voi
treaba asta i pe urm lsati pe mine!): -
Nici popoarele s nu astepte tot numai de la
mpratul! C si mpratul e om
14
si face ce
poate! Popoarele s mai puie mna si pe par
[din nou, parul, solar-jupiterian si thanathic]
cnd nu mai merge altfel! Dreptatea trebuie
cucerit ca o cetate!
Horia dezvolt viziunea despre principiile
yin si yang, pasiv si activ, n cosmosul Nea-
mului Romnesc:
a) - n prim faz (cea istoric, refuznd
revelatia), Neamul este expresia inconstien-
tei-pasivittii absolute, ignornd nssi
esenta etnic: discernmntul, ca spirit de
identitate-autoidentificare, de respingere a
gregarittii etnice si umane, de alctuire ntru
ALTFEL DECT ALTII - urmnd: SI ASA
CUM TREBUIE S FIM NOI. Dac spiritul
discernerii de neam lipseste, nsusi neamul e
n pericol de disparitie, prin starea de SLUG
si de STRIN N PROPRIA TAR (de fapt,
strin si spune tocmai cel care capt n-
ceputul discernerii initiatice), prin stingere-
deznationalizare: Nou totdeauna fapta ne-
a lipsit. De aceea ne-au nclecat toti ve-
neticii, de am ajuns slugi i strini n tara
noastr Pasivitate =stare de neant
existential-etnic: Am primit mereu toate
batjocurile pentru c ne-a fost fric de fapt
(...) Pn acum ctiva ani, oamenii nici
mcar a se jelui nu ndrzneau.
b) - Evident, moartea sentimentului dis-
cernerii cosmice de neam- pentru Dumnezeu
si planul su uranic, nu este o tragedie - ori-
cine/orice pasiv-yin poate fi nlocuit, prin
oricine/orice purttor al principiului activ-
yang: Poporul care rabd toate asupririle
le merit. n definitiv, yin-yang se compli-
nesc demiurgic - dar taina cea mare e cum s
fii yang-ul discernerii-constientizrii:
FIINTA! Discernerea cosmic de neame nu-
mit cu numele DREPTTII - simbol dublu,
al n-fiintrii si al re-echilibrrii-re-armonizrii
cosmosului. Cci expresia cea mai simpl a
principiului activ, prin care se face discer-
nerea-fiintarea de neam - este DREPTATEA
- prin care se neag putrefactia spiritual
(yin-ul pasiv-feminin), avnd ca rezultat nu
doar deznationalizarea, ci chiar gregaritatea
non-uman, n satanicul ntuneric, numit
TEMNIT: Pn ne-or vedea tot plecati
i neputincioi, domnii dreptate nu ne-or
face, mcar s vie oricte porunci de la
mpratul! Si oamenii, sracii, PUTRE-
ZESC prin temnite! (s.n.)
A exista =BRBAT, Masculinitate, Spirit
Activ, al DREPTTII-discernerii. Dar prin-
cipiul activ, la nivelul cosmo-etnic, este ca
39
Anul V, nr. 6(46)/2014
un flux cu traiectul diferit accelerat-cons-
tientizat, cruia trebuie s i se pstreze
CLUZA SPIRITUAL-VRF, CAPUL
REBELIEI - romanul propune dou
ipostaze ale Monarhului Ascuns: I - prima
este cea oarecum exoteric, a lui Iosif al II-
lea, II - cealalt este a Monarhului Absolut
Esoteric - Hristosul Neamului Romnesc: se
pstreaz n imaginea hieratic a TRANU-
LUI-REGE, arhetip al Hristosului Romn al
Drepttii - din trupul cruia se mprtsesc
ceilalti trani (pentru transsubstantierea
crestin, nvierea din zguri a Neamului):Avu
iari visul de odinioar, cu cpitanul t-
ranilor rzvrtiti aezat pe tron de fier
nroit, cu mirosul crnii smulse din trupul
lui cu clete nroit n foc. Dar acuma, n
locul cpitanului de demult se afla el nsui,
pe tronul rou sfria chiar carnea lui i
mirosul de carne ars i gdila nrile. Se
mira numai c nu simte nici o durere i vru
s strige cu glas izbnditor c nu-i pas de
tortur, c nu-l doare nimic
c) - Pentru c DREPTATE nseamn RE-
ECHILIBRARE COSMIC, deci slujb
divin, Horia se simte erou mioritic-zalmoxian
(moarte =viat - nviere), fiint ndumnezeit,
direct prin acceptarea Misiunii Violentei
Metafizice (prin care se d identitate divin
gregarului cenusiu, se elibereaz Domnul-
Stpnul-Craiul, BRBATUL COSMIC-
NEAMUL, din sclavia pasivittii-nonfi-
intrii): Horia venise n realitate s se spo-
vedeasc i s se cuminece, ca i cnd ar fi
plecat la nunt sau la rzboi sau la un drum
lung cu primejdii, de unde nu se poate ti
dac se va mai ntoarce, i cnd. n fata
preotului, ns, se simti curat i nltat ()
- iar n rzboiul metafizic - rebelie el e AR-
HANGHELUL, care conduce oastea an-
gelic, oastea alb: Apoi, peste capetele
tuturor trecu scurt, aspru ca o sgeat de
otel, porunca criorului:-Hai, feciori! SI
OASTEA ALB SE URNI(s.n.).
d) - Momentul Crisorului transform
calitativ starea de unitate: n loc de unitate
n pasivitate autodistructiv - unitatea n
activitate definitorie, DREPTATE, n registru
umano-divin: Suntem totdeauna uniti n
supunere si umilint si niciodat nu ne putem
uni ca s cucerim dreptatea. Rebelia -
Rzboiul Metafizic (cu decapitri, schilodiri
etc. a ctorva asupritori de profesie) al
scoaterii din pasivitate-nonidentitate divino-
uman Neamul - rspunde echilibrator unor
actiuni unilaterale, de pn atunci (desi, oare-
cum, n efigie, n sinecdoc - un strop la un
butoi... - dar conteaz NU CANTITATEA DE
ACTIUNE, ci calitatea numit ACTIUNE DE
DIFERENTIERE - DREPTATE - MASCULI-
NIZARE - AFIRMARE DE NEAM): Nu e
sat n tara asta unde s nu gseti un sr-
man trup de iobagiu ba spnzurat, ba tras
n teap, ba frnt pe roat i cioprtit n
bucti, spre a bga spaima n oameni i a-i
tine pe vecie n jug ca pe vite [n.n.: vita este
asimilat pmntului-pasivitate feminin].
Ridicarea - rebelie a motilor nu este
nici cruzime, nici agresivitate - ci afirmare a
Fiintei, pe deasuprabatjocurii =ignorarea
Fiintei-Fiintrii lor: - Apoi dac vine [co-
lonelul austriac, care fcea promisiuni min-
cinoase, tergiversa negocierile, pentru a-i
risipi si nimici pe rsculati], bine de bine, iar
dac nu, ne-om bate si cu ctanele si nu ne-
om lsa batjocoriti asa de tare! (s.n.) - zice
Closca, membru al Sfintei Treimi a Afirmrii
Fiintei. Asa de tare marcheaz perceptia
mistic a limitelor vietii si mortii spirituale.
Iar proclamatia lui Horia pentru Geoagiu arat
c unneam trebuie trezit-nfiintat si cu forta,
cnd si ntrzie neiertat revelatia Fiintei,
producnd inutil primejdie si adormire
pentru cei deja treji: Care sat s-ar ispiti a nu
veni sau din care cas n-ar veni la aceast
porunc, ntorcndu-se s i se aprind casa.
(...) Glum nu v paie. De nu ti veni, AL]II
OR VENI LA VOI (s.n.). Acesti altii-venitori-
revelatori ai Focului, deplasati ctre zona
cenusiului-nondiscernerii Fiintei - sunt din
ORDINUL ANGELIC AL OSTII ALBE -
initiatii n Masculinitatea Neamului Rom-
nilor Ardeleni..
e) - Horia duce rzboiul lui Hristos - pentru
reidentificarea Cosmosului-NeamRomnesc:
n mod magic, ROMN va deveni echiva-
lentul semantic si de facto al lui ORTODOX
=OMUL CII DREPTE. Aceasta, n sensul
identificrii Calvarului Cristic, cu Calvarul
Neamului Romnilor Ardeleni - ntru mn-
tuire-nviere sincronic, atemporal. Iar ar-
derea demonilor-ngeri czuti, cu biciul cristic
- VIOLENTA METAFIZIC, trebuie s-i re-
metamorfozeze pe acestia n ngeri nalti.
Opera Crisorului nu este numai una de
exorcizare, ci si alchimic, de transmutare a
metalelor-spirite njosite, n AUR FILOSO-
FAL. O Apocalips (respectiv o nviere) de
Athanor. Si Aurul Filosofal nu poate fi dect
Neamul Cristic, Romnii Ortodocsi-Drepti-
Masculini. Numele generic-alchimice sunt
unguri, pentru metalele josnice-njosite
spiritual, prin NEDREPTATE PRACTICAT
- respectiv romni, adic ortodoci,
pentru metalele transfigurate nalt spiritual,
prin suferinta-ardere (numit CUTAREA
DREPTTII-MASCULINITTII), n
athanorul cosmic: Nimenea s nu fie crutat
deloc, fr numai UNGURII CARE S-OR
FACE ROMNI, botezndu-se n legea i
credinta cretineasc [ortodox!]. De ob-
servat cuplul lege-credint: lege, mpotriva
dezordinii cosmice-nedreptate - dar mpli-
nirea legii cosmice nu poate fi fcut dect
prin ardere-credint-transcendere (prin trans-
substantierea BOTEZULUI si NOII EUHA-
RISTII COSMICE - GRIJANIA FIIND EMI-
NAMENTE SPIRITUAL: DREPTATEA!).
Regula lui ALTCEVA DECT..., ca
regul a dobndirii FIIN]RII PRIN IDEN-
TIFICARE - este pus n dezbatere, de data
aceasta preponderent teoretic, n romanul
psihologic-discursiv Gorila. Deci, departe
de a fi doar un roman politic-realist al Cettii
- Gorila este un roman profund filosofic si
psihologic, al teribilelor zvrcoliri de con-
stiint (nu doar la nivelul Dolinescu-Pahon-
tu-Ionescu, ci, mistic, la nivelul ntregului
neam-masculinitate romneasc). Crisorul,
din romanul Criorul Horia - devine Tine-
retul Romn. Iar Demonul Pasivittii Auto-
distructive este unul global: Politica Rom-
neasc - asa cum se face ea. Adic, stimulnd
urdorile anti-spirituale ale Neamului Ro-
mnesc: Minciuna, Hotia, Trdarea-Lasitatea.
Nesfnta Treime a MLASTINII Materialiste.
Ca si n romanul-epopee a Ardealului Ro-
mnesc-Masculin, avem si aici mprtirea
maniheist ntre initiati (Monarhul Ascuns-
Tineretul Romn - studentul Ionescu nu e
dect un surogat de hierofanie) - si neinitiati
(politicienii, cei labili moral). Initiatii stiu s
DISTING-DISCEARN, printre sensurile
cuvintelor - neinitiatii - nu. De aici se naste
conflictul - Rzboiul Metafizic (Violenta Me-
tafizic, necesar rmnerii n IDENTITATE-
MASCULINITATE) - ntre:
a) - partizanii (mai curnd nevzuti, dect
vzuti) ai lui Dolinescu (care trebuie judecat
critic dincolo de conjuncturalul su antise-
mitism), cel care afirm: Nou ne trebuie
educatie, nu politic! Trebuie smulse cu
cletele din suflete laitatea trecutului,
capul plecat (...). DINAMICII (s.n.) cei mici
s nvete carte, s munceasc, s zideasc
o tar nou. Mai trziu, cnd lumea va avea
n snge dreptatea i curtenia, cnd va fi
dobndit sentimentul demnittii i va fi uitat
capul plecat, ATUNCI SI NUMAI ATUNCI
POFTI]I LA POLITIC (s.n.)! Si continu,
pe acelasi ton de vizionar exasperat: Am
fcut unirea, cu ajutorul lui Dumnezeu, dar
trebuie s-o i pstrm! () Poporul nostru
nu mai are nici un ideal i nu mai crede de-
ct n burta plin (). E bine? Cu idealul
burtii pline credeti dvs. c vom putea pstra
unitatea neamului i vom realiza cultura
romneasc adevrat, care s dea un sens
existentei noastre?... (...). Ne-ar trebui cel
putin 3 generatii de munc aspr, de gos-
podrie exemplar, de uniune sacr, pentru
a consolida aievea unirea. n loc de asta,
tara a fost mpnat, pn n cele mai mici
40
Anul V, nr. 6(46)/2014
sate, cu cluburi i scandaluri, care au n-
vrjbit pe oameni i mai ales au nrdcinat
credinta c politica absolv i justific tot.
S fii tlhar, s fii orice, dac eti din partid,
te acopr!
15
(...) Romnia e un imens cmp
de jaf i procopseal: politicienii nii fac
toate sfortrile ca s se acrediteze convin-
gerea asta, fiindc aa, cei buni vor fierbe
ntr-o oal cu cei ri (...) Politicianul spur-
c pe ce pune mna. (...). PREOCUPRILE
IDEALE NUMAI CEI TINERI LE MBR-
]ISEAZ SI LE TRIESC AIEVEA (s.n.).
Numai ei sunt n stare s viseze i s tr-
iasc n sufletul lor lumea de mine. Ei sunt
capabili s moar pentru nfptuirea ei,
tinndu-se de mn i cntnd imnul biru-
intei. Pentru ei, comandamentele nationale,
imperativele totalitare nu sunt vorbe goale,
ca pentru eseitii de azi, ci triri efective...
Numai atunci neamul romnesc va respira
n sfrit scpat din mbrtiarea monstru-
oas a gorilei politice! Iat, din nou, casi
nCriorul Horia, idealul coeziunii ntru
ACTIV-BINE-MASCULIN - mpotriva
coeziunii ntre PASIV-RU-FEMININ. Plinul
Drepttii (Masculine) - contra golului De-
magogiei (Feminine) - prin definitie, desa-
cralizant a Logos-ului Demiurgic, deci ne-
dreapt-demonic,
b) - si cei care, premeditat, creeaz con-
fuzia semantic a cosmosului, voind, astfel,
s-l desacralizeze - si-i rspund aprtorului
manifestrilor energiilor ideale ale Tineretului
Romn: Adic, nlocuieti o goril cu alt
goril (...). Nu va mai fi goril, ci... un ani-
mal mai simpatic pentru imaginatia mul-
timii. La care simbolul oportunismului si
labilittii morale - Pahontu, adaug:Politica
nu se poate suprima. Poti s-i schimbi nu-
mele (...), dar ea rmne! E esenta vietii!
Ei bine, cei comozi spiritual (pasivi-feminini)
- mai exact, cei interesati de rmnerea n
inertia materialist, n egal msur ucigas
si sinucigas spiritual - nu accept (procus-
tian) s numeasc dect ceea ce sunt ei nsisi:
o goril nu poate avea drept oponent-alter,
dect TOT O GORIL! Din start, identitatea
prin discernere spiritual (ALTCEVA
DECT...) este respins, negat chiar ca exis-
tent! n stilul tranului care, vznd, la Gr-
dina Zoologic, pentru prima oar n viata lui
- girafa, spune categoric: Aa ceva nu exist!
Faptul c spectacolul vizionat, obsesiv,
de societatea bucurestean a partizanilor PO-
LITICII MLASTINII, este O scrisoare pier-
dut, spune, credem noi, totul, despre opinia
auctorial (discret, lizibil doar printre
rnduri) a romancierului-filosof Rebreanu...
Asupra celui care vine la politie, cu curajul
rspunderii, cu asumarea integral a rspun-
derii faptei-fptuirii, s mrturiseasc re-
belia sa mpotriva Trdrii si Minciunii
(uciderea lui Pahontu
16
) - tnrul student
Ionescu
17
- se dezlntuie, cu totul dispropor-
tionat, vijelia comisarului (un perfect
Ipingescu-Pristanda - curat neconstitu-
tional, da umflati-l!), teribil de afectat de
moartea unui ziarist imoral si arivist crncen:
-Cum, banditule, va s zic tu l-ai omo-
rt? () Patele i bisericile. Iar, pe de
alt parte, ziarele, Camera si Senatul - toate
stiau totul despre infidelittile de tot felul,
conjugale printre altele - si despre divortul
jalnic al lui Pahontu, dar strnesc adevrate
viscole de osanale evidentiind moralitatea
acestuia, si cumplite diatribe mpotriva unui
prezumtiv complot anti-stat - tocmai pentru
a discredita si paraliza complet orice ncercare
de rebelie contra unui stat putred-efeminat,
mafiotic, cu miezul fals: Toate ziarele, ca
dup un consemn, lsau s se nteleag c
ne aflm n fata unei vaste conspiratii de
rufctori ()c asasinarea lui Pahontu
, svrit de Ionescu, e opera unei com-
plicitti pe care justitia trebuie s-o lmu-
reasc i s-o sanctioneze cu ultima severi-
tate (...) la Camer, ct i la Senat, s-a fcut
elogiul regretatului Pahontu, subliniindu-
se(...)buntatea i cinstea omului (...). Vi-
carul ncheie () cu o cuvntare (...) c
mna criminal a rpit (...) pe printele
unor copilai nevinovati, pe sotul unei femei
iubite(vorbitorul nu tia c Pahontu i
prsise cminul)...
O lectur atent a romanelor lui Rebreanu
las a se observa un amnunt semnificativ:
unde este mediu urban - lipseste simbolul
CRUCE. CRUCEA apare doar n romanele
despre SAT si MASCULINITATE(evolutie
ctre masculinitate). n romanul urban al
autosacrificiului sacrificator, Amndoi,
pentru nefericita Solomia (tranc, ajuns
servitoare la oras - si ucigas a stpnilor ei
cmtari-demonic-arghirofili, din dragoste
disperat pentru iubitul ei Lixandru, care se
stingea fr leac) apare doar un crucifix
18
-
urmat de invocarea, n celul, a divinittii (-
Doamne, Dumnezeule, fie-ti mil i iart-
m!Doamne...), nainte de sinuciderea te-
ribil, cu acul de pr: - A avut o poft de
moarte titanic! - spune doctorul legist.
Acest melanj de origine rural si comporta-
ment urban (bazat pe idealizarea valorilor
moarte - banii) nu-l ncnt prea mult pe
intransigentul senator Rebreanu
19
.
Sugestive pentru frivolitatea, efeminarea
existential si coruptia spiritual pe care le
ntruchipeaz mediul urban - sunt replicile
personajelor si comentariile auctoriale, din
romanul, strict citadin, Jar: Pe omul mo-
dern, ametit (s.n.) de civilizatie, numai ne-
norocirile l ntorc la Dumnezeu Civi-
lizatia modern este, deci, oameteal, o
pierdere a sentimentului si nevoii imperios-
masculine a DISCERNERII-NFIINTARE
DEMIURGIC. Este preludiul unei dulcege
sinucideri spirituale, generale si absurde - al
crei prolog a fost semnat deprea inteli-
genta Liana, cea mefient att fat de creatia
divin (Pe buzele ei VOPSITE dinuia un
surs - s.n.), ct si fat de ritualul n-fiin-
ttor: Nimic... Sunt putin emotionat...
Ceremoniile ASTEA... - s.n. - dispretuitorul
astea sugernd c totul, n societatea citadin-
modern, nu e dect conventie si ipocrizie,
trdnd secarea total, sinucigas, a spiri-
tualittii-atitudine-discernmnt. Astfel,
Cetatea Modern debiliteaz att de mult
sensul vietii si mortii, nct sinuciderea Lianei
cusomnifere (dezertarea, las, din viata real),
dup ce se njosise, ndelung si penibil, fat
de cel ce-i nselase sentimentele - capt mai
curnd aura ironiei absurde, dect a tra-
gismului.
Pentru re-spiritualizare, mediul citadin are
nevoie de DINAMICII-zeittile mistic-mas-
culine, amintind, iarsi, de Clretii Gemeni
Zalmoxieni si de o Sfnt Treime nfiinttoare
- despre care vorbeste Dolinescu, n romanul
Gorila: cel putin trei generatii de fpturi clar-
hominide - regresate benefic-spiritual, ctre
originaritatea MASCULINITTII SPIRI-
TUALE, mani-festat prin DREPTATE,
CURTENIE, DEMNITATE.
Este si motivul pentru care romanul
Criorul Horia este dominat, obsesiv, de
SIMBOLUL SI IMAGINEA CRUCII LUI
HRISTOS: cutarea Drepttii-Reechilibrare
cosmic, prin reiterarea Principiului Masculin,
n Neamul Romnesc - si autosacrificiul de
tip cristic, desvrsit oferit si atotizbvitor,
pentru relevarea etern, n planul misticii
existential-etnice, a obiectului luptei meta-
fizice. Oastea alb este condus, efectiv,
de Principiul Masculin-Cristic - cci n fruntea
ei (avndu-l pe Horia-Hristos prim si drept-
urmtor) este CRUCEA GALBEN-SO-
LAR, care porneste poporul rebeliei -
violentei metafizice re-nfiinttoare - ctre
originea sa demiurgic, PRIMA ZI A CRE-
ATIEI: Horia (...) pic ntr-o sear, fr
veste, la casa lui Crian, aducnd i o CRUCE
GALBEN (s.n.) mpodobit frumos, care s
slujeasc drept steag n lupta ce are s
porneasc. ERA CHIAR ZI DE LUNI ( s.n.).
Originea Crucii Mari-Steag - este n Cru-
cea-Simbol Esoteric (crucea densificat-con-
D - CRUCEA, DINAMICII $I
REGRESIA SPRE ORIGINAR.
CUCERITORII LUI REBREA-
NU. LIRISMUL MITOLOGIC
41 Anul V, nr. 6(46)/2014
densat n nevzutul nocturn al traistei lui
Horia - iarsi, simbol germinativ-spiritual),
care poart pe ea chipul nsusi Monarhului
Lumii, Monarhului Ascuns - si n-au dreptul
s-o vad dect initiatii de tain: Cu mare
bgare de seam mai scoase din traist o
cruce mic aurit, cu chipul mpratului
Iosif
20
i o carte sfnt n trei limbi, legat
n piele roie i cu dungi de aur pese tot.
Este Cartea Destinului Lumii - sau Cartea
Paradisului-Izbvire-mplinire - cluz prin
cele Trei Lumi. Prin izbnda martiric ntru
Cruce si Cartea-Cluz-prin-Lumile-Lui-
Dumnezeu - Horia (Hristosul Neamului, dar
si Sinecdoc a Crucii-Roat!
21
) devine, n
momentul suirii Golgotei (Roat Solar si de
Snge) de la Alba Iulia, negrbitul si demnul
confident al lui Dumnezeu-Altarul: Srut
crucea, se nchin, srut i mna preotului
i zise: - Doamne, iart-m i ajut-m! Apoi
urc pe estrad fr ovire, cu capul sus,
linitit, parc-ar fi mers la cuminectur.
I at-l pe Supraomul Benefic - Eroul-
Sinecdoc a Neamului nfiintat-Remascu-
linizat: Un om?... Mai mult dect un om! -
zise maiorul cu ochii umezi.
Ecouri ale acestei hierofanii din mai trziul
Crior Horia se afl si n unele pasaje din
romanul Ion. n evolutia sa spiritual, Titu
Herdelea
22
ajunge si la stadiul de vizionar.
Dup ce vede si aude tipetele isterice ale n-
vttorului ungur din scoal: Numai un-
gurete!... Ungurete!... Trebuie ungu-
rete!... Ungurete!...- Titu are dou viziuni,
ambele tinnd de violenta metafizic, resta-
uratoare a Masculinittii Neamului Romnesc:
a) - prima este discursiv: O cetate n-
cercuit de o otire descult! (...) Multimea
noastr nainteaz mereu... Zidurile lor
meteugite se clatin i se frmitesc
ndat ce le atinge suflarea vietii noastre
nctuate... Stpnii tremur n fata slu-
gilor! Slugile! Noi suntem slugile! Al lor
este trecutul, al nostru este viitorul!...
Aceeasi Cetate a Blestemului Complacerii
n Feminitate Opresiv, ca blocare n trecut-
nentelegere, obturare a sacralului - ca si cet-
tile din Crisorul Horia (cu centrul n cetatea
care TREBUIE s redevin, prin martirajul
autosacrificial-cristc- ALB: Alba Iulia);
b) - a doua este un vis nocturn, cu ochii
mari, nlcrimati: Iat-l n Cluj (...) Pre-
tutindeni numai grai romnesc... (...) Parc
toat lumea vorbete ca-n tar! (...) Fir-
mele magazinelor, strzile, colile, auto-
rittile... tot, tot e romnesc... Statuia lui
Matei Corvin zmbete ctre trectori i le
zice: Aa-i c-a venit ceasul drepttii?.
Martirul-Hristos nviat este nsusi Logos-ul
Romnesc. Iar identificarea Ceasului nvierii
cu Ceasul Drepttii, ca manifestare plenar a
violentei metafizice restauratoare de Spirit
este cea dinCriorul Horia.
Dar mai exist o a treia viziune, de data
aceasta transferat, dinspre Titu Herdelea,
asupra unui fost renegat romn - biatul
unui tran cru din Armadia - nvttorul
Zgreanu, nfocat ungurist, pn-atunci -
reconvertit la Logos Romnesc si (cum
altfel?) la Ortodoxie =Calea Drept-Spiritual.
n finalul romanului, Zgreanu-Apostatul se
cieste, mut si deplin, n fata BISERICII
BI RUITOARE NTRU LUMIN si a
CRUCII-TROIT, lepdndu-se de Satana-
Rpa Trdrii: La Rpele Dracului, b-
trnii ntoarser capul. Pripasul de-abia
ii mai arta cteva case. Doar turnul
bisericii noi, strlucitor , se nlta ca un
cap biruitor. Zgreanu ns era tot n drum,
n fata crucii, cu capul gol i, cum sttea
acolo aa , parc fcea un jurmnt mare.
Ca si reconvertitul Ursu Uibaru, dinCri-
orul Horia, care, ulterior reconvertirii, se
ofer deplin martiriului pentru Dreptatea Re-
masculinizatoare de Neam - si Zgreanu,
dup modelul evanghelic al lui Dismas-Tl-
harul Pocit, si identific propriul CAP cu
CAPUL BIRUITOR AL LUI HRISTOS-
BISERICA.
Vom ncheia cu dou dintre cele mai cu-
noscute cazuri de reconvertire ntru Mascu-
linitatea Neamului: cazul Apostol Bologa, din
romanul Pdurea spnzuratilor - si cazul
Puiu Faranga, din romanul Ciuleandra:
a - cazul Puiu Faranga trebuie vzut ca o
reconvertire ntru OM, prin regresie mitico-
magic: dinspre frivolitatea criminal a
societtii - Cettii moderne, aritmice, ajuns
la infarct - spre originaritatea ritmic, spre
Inima Cosmic a Neamului (violent-gfit
metafizic) - Logos si Dans - simbolizat prin
dansul esential, vital romnesc - Ciuleandra.
Ctre tat, se aude discursul izmenit, n fran-
cez - a se vedea si avertismentul auctorial,
prin litere italice (discurs ca simbol al
parodiei-existent a Cettii Moderne, cu
adevrat alienat-dement, care s-a nstrinat
de Logos-ul Originar-Divin:Cest Ciulean-
dra, Vous savez? (...) Et puis cest trs
amusant... oui... trs...) - dar Puiu MOARE,
n sensul mitic - adic renaste ntru NEOSTE-
NEALA DIVIN, ca OM - din fosta Goril...
- recptnd Ritmul Inimii-Centrului Cosmic,
de care acumapartine iar, integral, sub masca
nebuniei sacre: De alturi, se auzeau paii
lui Puiu, neosteniti, ntr-un ritm sltret,
stimulati de o melodie gfit, ca respiratia
unui bolnav pe moarte;
b - cazul Apostol Bologa e mult mai
complex, dar, n genere, cunoscut. Apostolul
a fost, nti, Apostat. Apostat fat de Cruce
si Inocent. Si-a trdat Viziunea-Misiunea -
revelate n copilrie, n fata Altarului: CRU-
CEA DE AUR, Crucea Luminii Izbvitoare-
Biruitoare: () pe urm ns rmase numai
crucea aurit, sus, parc-ar fi plutit n vzduh
() se deschise deodat cerul i, dintr-o
deprtare nesfrit i totui att de aproa-
pe ca i cum ar fi fost chiar n sufletul lui,
apru o perdea de nourai albi, n mijlocul
crora strlucea fata lui Dumnezeu ca o
lumin de aur, nfricotoare i n acelai
timp mngietoare ca o srutare de mam...
[din nou, obsesia Mumei Cosmice, altu-
rat, pn la identificare, Originii Mn-
tuitoare] Din strlucirea dumnezeiasc
ns se limpezea o privire vie, infinit de
blnd i de mreat, care parc ptrun-
dea n toate adncurile i ascunziurile...
Artarea aceasta a durat numai o clip i
a fost att de nemrginit de dulce, c inima
lui Apostol i-a oprit btile, iar ochii i s-
au umplut de o lucire stranie, bolnav.
Totui, sufletul i era att de plin de fericire,
c ar fi fost bucuros s moar atunci acolo,
privind minunea dumnezeiasc
Voind s-si sfideze destinul si identitatea
(este Fiul biblo-evanghelic, al lui Iosif si al
Mariei - dar si Fiul Logos-ului Neamului Ro-
mnesc- trgndu-se din crisori, din apro-
piati ai lui Horia, respectiv Avram Iancu!) -
ajuns adolescent, Bologa se ascunde de
Dumnezeu sub uniforma de parad a Rz-
boinicului Fals. Apoi, se ascunde de Logos-
ul Divin, n spatele Falsului Logos - da-
toria fat de criminali, fat de ucigasii rz-
boiului metafizic, prin perversul si alienantul
de esente rzboi fizic. Dar Dumnezeu nu
doarme, nici n cer si nici n om - si, para-
doxal, tocmai cnd s ucid lumina fizic (a
reflectorului rusesc) - lumina fizic se re-
converteste n lumin spiritual, interiorizat
definitiv (sub semnul Fecioarei Cosmice):
boala de moarte, care-l reconverteste pe
Puiu Faranga
23
: n fundul sufletului, ns,
simtea clar cum plpie dragostea de lu-
min, blnd, mngietoare (..). n loc de
rspuns, n suflet i rsri deodat lumina
alb pe care o gtuise adineaori, strlucind
ca un far ntr-o deprtare imens. (...) Lu-
mina i nbui ntrebrile i-i liniti inima,
ca i cum i-ar fi deschis o cale dreapt,
neted, ntr-un tinut slbatec i neumblat
(...). Acuma era sigur c mai curnd se va
pune de-a curmeziul soartei, dect s-i
mai pngreasc sufletul, fiindc n suflet,
n lumin i se clea mntuirea... Departe
dea se pune de-a curmeziul soartei -
abia acum Apostatul devine Apostol, con-
firmndu-si soarta, ca predestinare (rentl-
nim ideile metempsihotice dinAdam i Eva).
Intrnd n CasaMortii (selogodestecu Fata
Mortii, fata groparului Vidor), Apostol intr,
42
de fapt, n labirintul re-initierii, de fapt, al re-
nasterii spirituale-nvierii. De aceea, TRE-
BUIE s trec pe la poarta balaurului-demon,
Paznicul Tainelor Divine - Detintorul
Vergelei-Smicelei din Copacul Paradisului:
locotenentul-grnicer simbolic Varga (ca-
litativ ungur, precum cei supusi botezului-
reconvertirii, nCriorul Horia). Si astfel,
ncepe regresia ctre originarul autentic, spre
identitatea cea adevrat - odiseea APOS-
TOLULUI-VESTITOR AL LUMINII (si,
implicit, ca n cazul lui Hans-Adeodatus ori
Horia: vestirea Lumii Acesteia - ca nceput
al Sfrsitului) - odiseea spiritului eliberat spre
strlucirea cereasc a Izbnzii-nvierii, a
recuperrii paradisiace - aducnd aminte de
Hritosul-Luciferul-Luceafrul eminescian,
cel autosacrificat pentru izbnda cosmic a
ANDROGINULUI SOLAR-PARADISIAC:
Drept n fat, lucea tainic luceafrul, ves-
tind rsritul soarelui. Apostol i potrivi
singur treangul, cu ochii nsetati de lumina
rsritului. Pmntul i se smulse de sub
picioare. i simti trupul atrnnd ca o po-
var. Privirile ns i zburau, nerbdtoare,
spre strlucirea cereasc, n vreme ce n
urechi i se stingea glasul preotului:- Pri-
mete, Doamne, pe robul tu Apostol...
Apostol... Apostol... De observat triada re-
confirmrii apostolice - aducnd aminte de
triada reconfirmrii apostolice a fostului le-
pdat-apostat Petru, pe care Hristos l oblig
s-si repete de trei ori DA-ul iubirii - dup ce
pronuntase de trei ori NU-ul apostaziei...
Personajele centrale ale romanelor lui
Rebreanu nu sunt, neaprat, Fericitii - ci
Cuttorii. Si, deseori, Afltorii de Absolut-
Adevr. Cei care, o viat-existent ntreag,
aparent, vagabondeaz - n ascuns, ns, se
pregtesc pentru Revelatia - care, totdeauna
(dup calitatea rvnei spirituale a fiecruia),
vine, ca la Dismas, n ultima clip; alteori, nu
se-arat nimic. Unele dintre personajele
rebre-niene, Cavaleri ai Ultimei Clipe - pot fi
numite Cuceritorii lui Rebreanu n Absolut -
dar toti, nscuti de Cetate ori Sat - devin
Tranii-Initiatii-Iluminatii: Ion e Napoleonul-
Tran asupra Pmntului, Horia este Ro-
bespierre-ul-Tran, orseanul Apostol de-
vine Rstignitul-Tranul Luminii, orseanul
Puiu Faranga devine Tranul-Dansator al
Ritmului Cosmic; chiar Solomia devine,
ntructva, Tranca-Dobnditoare a Uitrii
Nirvanice. Iar TomaNovac - redevine Nova-
cul - Tranul-Titan Cosmic al Iubirii: un
Adeodatus al Mariei-Hlne - Muma Focului
Cosmic.
Rebreanu, alturi de autorul Baltagului,
modific radical datele scrierii si citirii ro-
manului romnesc: de la Rebreanu-Sado-
veanu ncoace, nimic epic nu mai poate s
rmn doar epic, dac nu contine si germenii
lirismului mitologic. Nimic nu mai este
poveste gratuit - deci nu mai poate fi
citit linitit, dac nu detii cheile Cettii
Sacre a Tuturor Povestilor. A tuturor gn-
durilor si rvnelor, nemsurat de adnci, ale
Omului. Cu alte cuvinte - romanul redevine
Cartea Crtilor - BIBLIA - n cel mai general
si profund sens. (De fapt, nimic nou sub
soare: tot asa erau construite epopeile antice
si medievale...). Iar cititorul este silit s se
transfigureze ntr-un devot - mai domestic
sau mai slbatic, n functie de gradul su de
Initiere Spiritual, ntr-o nou epoc de
evolutie spiritual terestr: EPOCA MIHA-
ELIC, a Schimbrilor Spirituale Radicale!
Aceasta este, n opinia noastr, moderni-
tatea autentic, de esent esoteric, de care
poate fi nvinuit Liviu Rebreanu. Dim-
preun cu ceilalti Doi Magi interbelici...
Sadoveanu si Mircea Eliade!
13
ntr-adevr, n ritualul zalmoxian (rmas n obi-
ceiurile de iarn romnesti), URSUL este simbolul
REGALITTII!
14
De fapt, doar jumtatea vizibil-exoteric a Mo-
narhului Lumii - cel cu dubl natur: uman si
divin.
15
Ni se pare nou, sau ne sunt cunoscute ecourile
acestor exasperate si, deci, sincere amrciuni...?
16
nssi onomastica vorbeste concludent:
pahon(=soldat infanterist, din armata tarist
(pahontii erau renumiti pentru atitudinea lor
cumplit de prdalnic, din timpul rzboaielor).
17
-De subliniat c gestul lui Ionescu(un singuratic,
chinuit de idei si viziuni) este unul venit dintr-o
atitudine strict individualist, iar prietenii si,
ori logodnica, sau Dolinescu - habar n-au avut de
decizia studentului n cauz - decizia de suprimare
fizic a lui Pahontu fiind, anterior, una confuz
(Gorila lubric se pregteste de culcare, si zise
Ionescu (...) O s ne rfuim noi alt dat!) - iar
cea definitiv fiind luat fr premeditare, n
ultimul moment. De remarcat c nssi sotia lui
Pahontu,Virginia, are revelatia, prin oglind, a
gorilei din sotul ei: Mi s-a prut c vd un du-
man fioros sau un tlhar . Ironia sortii face ca
Pahontu s fi avut teza de doctorat cu subiectul
crima politic - fcnd apologia acesteia... La
propriul proces, Ionescu uimeste prin cldura
glasului lui, prin patima i preciziunea cu care
mrturisea (...) cu un fel de mndrie stranie, c
moartea e totdeauna o pedeaps meritat pentru
cel ce-i trdeaz fratii (...) Numai la sfrit,
aruncndu-i ochii alturi, lng box, i vznd
o fetit care plngea, fata i s-a mai ndulcit i s-a
nmuiat. - Asta e logodnica lui! opti d-na
Cornoiu. Si la interogatoriul prefectului, Ionescu
declar rspicat: N-am mintit niciodat - i mai
bucuros voi merge la ocn cu adevrul, dect n
libertate cu minciuna!
18
Cf. Ciuleandra, Jar, Amndoi - Dacia, Cluj,
1990, p. 414.
19
Ne referim la afirmatia unui critic romn, c lui
Rebreanu i lipsea numai toga, pentru a ntruchipa
un senator roman...
20
Iosif - simbolul eternului logodnic al Mariei
Vesnic Fecioara, logodnic al Lumii Tatlui .
21
n definitiv, si romanul Rscoala, prin mo-
derna Roat a dinamismului istoriei - TRENUL
(nceputul si sfrtitul romanului) - sugereaz
autosacrificiul DINAMICILOR, pentru izb-
virea-masculinizarea NeamuluiGrigore Iuga din
final este simbolul masculinizatului mistic - n
opozitie cu existenta-discurs inert, a etern-pla-
centarului Rogojinaru. Cavalerii Albi exist - la
fel si Vod-Monarhul Ascuns, cel etern-favorabil
tranilor
22
Titu Herdelea este un alter ego vagant al lui Ion
al Glanetasului: Ion al Orfismului interior, Ion-
Anteu, gsitor al Centrului Cosmico-Spiritual
Identitar - l are ca paredru profund uman, etern
cuttor si ne-gsitor al Centrului Spiritual, pe Titu.
23
De observat c ambii, si Faranga si Apostol,
apartin, formal, mediului urban - dar Apostol este
din Parva(cea mic!) - trimitere ctre zicala biblic
desprecei din urm, care vor fi cei dinti... Iar
prin regresie mitic-spiritual, spre originile sacre,
APOSTOL devine CRISOR!
William Hogarth - Propagand electoral
43 Anul V, nr. 6(46)/2014
Octavian LUPU
n urm cu mai multe zile, am avut prile-
jul s cumpr o carte ce expunea concis prin-
cipiile de baz ale Cii Rzboinicului
(Bushido). Cu interes, am parcurs fiecare pa-
gin citind cu atentie diferitele reguli specifice
mai multor scoli de instruire n aceast fi-
lozofie de viat ce are rdcini seculare n
Japonia. Surprinztor, indicatiile se derulau
succint, n secvent logic si pe nteles, dar
aprofundarea lor presupunea o experient
continu mereu rafinat n contact cu reali-
ttile concrete ale vietii.
Diferit de codurile cavalerilor medievali
din Europa, aceast Cale a Rzboinicului
mi-a oferit prilejul adncirii unei viziuni inedite
prin accentul pus pe viata de zi cu zi n care
se dezvolt adevratul lupttor. n mod ne-
asteptat, adevrata sal de antrenament era
constituit din ntreaga experient a vietii cu
neasteptatele si sinuoasele ei transformri.
n plus, am remarcat accentul pus pe interi-
orizarea luptei, ca o cale de explorare a uni-
versului prin evolutia constiintei ctre noi
trepte de realizare spiritual.
De aceea, am preluat sapte principii de
baz si am ncercat n rndurile care urmea-
z s le ofer o scurt expunere n context
european. Pe scurt, acestea sunt: judecat
dreapt, curaj, bunvoint, amabilitate, co-
rectitudine, demnitate si loialitate. Aceast
list nu poate fi complet, dar ea exprim acele
elemente fundamentale pentru ce nseamn
s fii un adevrat rzboinic.
Asa se enunt principiul de baz al ac-
tiunii corecte. Niciodat nu trebuie s cauti
cearta, controversa si lupta. Nici nu este re-
comandat s bravezi si s cauti s te impui n
fata altora prin puterea si aptitudinile tale.
Un rzboinic se afl ntotdeauna n slujba
unei cauze drepte si intervine ca aprtor al
CALEA RZBOINICULUI
ANONIM (BUSHIDO)
PE N|ELESUL TUTUROR
respectrii drepttii. ntr-un alt text de re-
ferint se spune c un lupttor niciodat nu
trebuie s atace primul, ci el trebuie s astepte
prima miscare a celui ce intentioneaz s i
fie adversar. Acest principiu exclude cruzi-
mea si actele de agresiune inutil desfsurate
mpotriva celor nevinovati.
Sacrificiul inutil trebuie evitat, ca dealtfel
si jertfirea pentru o cauz nedemn fiindc
ele nu reprezint respectarea standardului
desvrsirii. Dimpotriv, dac merit s tr-
iesti, atunci trebuie s cauti acest lucru cu
toat puterea ta. Un lupttor nu este un uci-
gas dornic de plceri crude sau masochiste.
De fapt, el este o persoan nobil care iu-
beste viata, fr ns s se ataseze de ea din-
colo de ceea ce este drept pentru sine si
ceilalti. Aici se afl adevrata surs a curajului
care nu poate fi nfrnt, fiindc el se articu-
leaz pe o intentie nobil si lipsit de egoism.
Buntatea, dragostea, afectiunea pentru
ceilalti, simpatia si nobletea sentimentelor
sunt cele mai nalte atribute ale sufletului.
Ele confer consistent interioar pentru
toate calittile unui adevrat lupttor. Nici-
odat el nu se va lsa cluzit de ur sau de
interese egoiste si nici nu va desconsidera
pe altcineva, nici mcar pe adversari. De fapt,
cel mai mare dusman se afl n chiar interiorul
sufletului si, de aceea, orice impuls spre vio-
lent, asemntor cu focul, trebuie s fie stins
prin revrsarea bunttii n toate mprejurrile
vietii si fat de orice om.
Amabilitatea nu trebuie s izvorasc din
dorinta de a evita s jignesti pe cineva. Mai
degrab, ea reprezint manifestarea simpatiei
fat de sentimentele celorlalti. Orice form
de grosolnie trebuie exclus cu desvrsire
indiferent de manifestarea ei. Prin rafinament
succesiv, actele de amabilitate te conduc la
o iubire plenar fat de semeni si la compa-
siune. Acest lucru te va motiva s actionezi
corect indiferent de mprejurare.
Corectitudinea trebuie s se manifeste
n fiecare clip a vietii. Ascunderea lucrurilor,
denaturarea lor si minciuna dezonoreaz pe
cel care merge pe Calea Rzboinicului. Cu-
vntul dat trebuie s fie respectat pn la
ultimele consecinte, chiar dac acest lucru
presupune sacrificii din partea ta. Niciodat
nu este permis s promovezi minciuna si s
ti induci n eroare semenii. Un adevrat lup-
ttor a nvtat s si subordoneze ntreaga
voint nct ea s reflecte pe deplin calea pe
S distrugi, cnd este drept
s distrugi; s loveyti, cnd este
justificat s loveyti
S trieyti cnd este drept
s trieyti; s te sacrifici, doar
dac este drept s te sacrifici
Buntatea supune orice opozi(ie,
aya cum apa supune focul
Amabilitatea rafinat pn la cea
mai nalt form devine iubire
Corectitudinea ce nu se
manifest evident devine
imediat o minciun
44
care el merge pn la capt.
Demnitatea presupune o vie constienti-
zare a valorii personale, indiferent de ce spun
cei din jur. Ea dinamizeaz ntreaga viat con-
ferind sens si dinamism dezvoltrii personale
pe drumul perfectionrii luptei mpotriva n-
tunericului, nedrepttii si minciunii. Un om
lipsit de demnitate este slab prin excelent si
nu va putea s se ridice la adevrata mplinire
pe care poate s o aib n decursul acestei
vieti. Dinamismul promovrii sau respingerii
demnittii se reflect prin reducerea sau n-
tinderea elementelor josnice de caracter, care
n final ajung s fie vizibile pentru toti.
Spre deosebire de slugrnicie, loialitatea
se refer la concordanta fat de propria ta
constiint ce te determin s actionezi ferm
si pn la capt indiferent de afectiuni sau
consecinte. Un lupttor nu va actiona din
fric fat de altii sau din spirit de constrn-
gere, ci din convingerea c este dreapt calea
pe care merge si just n raport cu standar-
dele adevrului. Fr a fi mituit de rsplat
sau mpins de fric, un lupttor merge nainte
acceptnd pretul pe care trebuie s l pl-
teasc pentru a deveni un adevrat rzboinic
n lupta cu dusmanii interiori si exteriori ai
drepttii.
Acestea au fost doar cteva principii ex-
puse sumar asupra unei filozofii de viat ce
pune n umbr spiritul meschin al vremurilor
pe care le trim caracterizate de compromis,
ipocrizie, minciun si lasitate. Chiar dac prin-
cipiile Bushido au fost nclcate n Japonia
de ctre cei care au provocat ultimele rz-
boaie mondiale, totusi adevratii lupttori
din Tara Soarelui Rsare nu au disprut nici-
odat. Fr arme de lupt sau vestimentatii
bizare desprinse din evul mediu, lupttorii
anonimi au adus prosperitate si au recldit
tara distrus de un rzboi pustiitor, cum ni-
ciodat nu a mai fost pe pmnt. Cu sigu-
rant, c si noi, romnii, am avea nevoie de
astfel de rzboinici anonimi, care s apere
judecata dreapt, curajul, bunvointa, ama-
bilitatea, corectitudinea, demnitatea si lo-
ialitatea. Te-ai gndit vreodat c un astfel
de rzboinic ai putea s fii si tu?
Sinceritatea n fa(a conytiin(ei
te oblig s mergi pn la capt,
indiferent de situa(ie
Calea Lupttorului Anonim
Lipsa demnit(ii se aseamn
unei plgi care n timp
nu se micyoreaz, ci se mreyte
Now more than ever we need a Europe thats powered by culture.
Your support is key: join our demand for change by sharing two
Manifestos with key political contacts on Tuesday, 20 May and help
to shape the future of culture in Europe!
Corneliu LEU
O PREA MARE ONOARE!
Obisnuiti, ca ntre intelectuali onesti si responsabili, s ne lum n serios unii pe altii,
colegii dintr-o important fundatie european cu care colaborez de ndelung vreme mi fac
onoarea s-mi trimit un mesaj prin care vor s m mobilizeze alturi de ei chiar mine, adic pe
data de 20 mai, ca s ne unim fortele si s ne adresm, fiecare candidatilor din tara noastr la
parlamentarele europene, pentru a-i convinge, sau chiar a-i obliga s se angajeze a aduce o
schimbare n noua legislatur, punnd cultura n drepturile ei europene dintotdeauna.
Ceea ce, n traducerea privirii mele strmbe ar putea nsemna ca oficialii europeni s nu
ne mai priveasc drept la cazanele de tuic crora tranii nu mai au voie s le pun foc sub
borhot, la vcutele pe care acestia nu mai au dreptul s le mulg, la bicarbonatul interzis
grataragiilor care ntorc mititelul... si alte treburi din astea intelectuale care dau apele Europei
doar la moara marilor lanturi de magazine cu capital strin, considerndu-ne a nu fi mai mult
dect o populatie de stomacuri pentru produsele acestora. Ci s ne aprecieze putin si dup
traditia noastr cultural, sprijinindu-ne s revenim pe generoasele ei directii.
Pentru c Fundatia Cultural European, prestigios for cu sediul la Amsterdam (c
despre ea e vorba), mi cere s m raliez nmnnd candidatilor romni urmtorul mesaj:
Dear (candidate) Member of the European Parliament, The European elections from
22-25 May will help to decide the future direction of Europe - more than any previous EU
elections have before. The European Cultural Foundation, Culture Action Europe, [YOUR
ORGANISATION] and our partners are asking for your support.
As a matter of urgency, we are calling on you and all future candidate Members of the
European Parliament to embrace a future that chooses innovation over stagnation. As a
binding element between different fields of policy, culture belongs at the heart of European
politics. In the attachment, you can find our Manifesto with concrete policy proposals, as
well as suggestions for involving culture in the EU policy-making processes.
ECF and CAE's three most urgent priorities: To promote the institution of a cultural
impact assessment; To push for a revision of the Europe 2020 strategy, putting well-being
and development of social capital at the centre of a strategy; To actively oppose any
erosion of the role of the public sphere, especially in the fields of culture, arts, education,
We hope we can count on your support after the elections too as an advocate for a
solid and valued place for culture - and to defend values that impact directly on voters
lives, providing a vital path towards sustainable and democratic societies.
Din cte remarc eu, cea mai cuprinztoare doleant pe care noi, niste bieti oameni de
cultur, preocupati de faptul c pn acum n Europa nu s-a prea simtit lucrul respectiv, ar
trebui s o adresm candidatilor este: involving culture in the EU policy-making processes
- ceea ce, mai mult sau mai putin, nseamn: implicarea culturii n procesele de realizare a
politicilor europene...
Sunt onorat, chiar foarte onorat de faptul c mi se cere s fiu prtas la o asemenea
misiune bine pus la punct, pentru c mi se trimite pn si lista cu candidaturile parlamentare
din arondarea teritoriului nostru.
Dar tocmai aici s-a ivit problema: Cnd am deschis aceast list. Mai ales la nsiruirea
propunerilor principalelor partide. La dubiul n care cazi studiindu-le. Poate c sunt eu sceptic,
dar n-am gsit nume care s conduc la convingerea de cunoastere a procesului de realizare
n elaborarea politicilor europene. Nici mcar ct au nvtat unele doamne ce nu mai candideaz,
de la Domnul Barosso! Pentru c, s fim drepti, nici la el n-am vzut vreo conceptie prea bine
studiat si bazat pe nalte convingeri doctrinare, sau pe vizionare deziderate culturale, care
s ne arate perspectiva acestor politici europene, mcar din punctul su de vedere. Ci, mai
degrab, doar mici tatonri politicianiste n interesul meschin al unora dintre generoasele
guverne constituante. Ct, despre implicarea culturii n acest proces... Ehe!... Prefer s nu
m exprim; ci s rog cititorul s-mi ofere un rspuns ncurajator prin care s nu-mi declin
ncrederea acordat de onoranta propunere ce mi s-a fcut!
45
Anul V, nr. 6(46)/2014
n Rai, sufletele credinciosilor se rugau
preamrind pe Domnul, n timp ce pluteau ca
niste licurici invizibili, prin Marea sa Lumin,
iar n Iad, dublurile trupurilor pctosilor se
perpeleau ca s simt durerea fizic, n timp
ce sufletele regretau amarnic faptele svr-
site. Deodat se auzi Trmbita nvierii, cu
atta putere, nct portile de aur ale Raiului
si de plumb ale Iadului se pulverizar pur si
simplu. Sufletele individuale coborr pe
Pmnt instantaneu, cu viteza gndului. C-
ltorind cu o vitez mai mare dect a luminii,
conform teoriei relativittii einsteiniene,
timpul si-a inversat curgerea si evenimentele
se ntorceau spre origini, fiecare suflet ajun-
gnd la momentul de dup moartea trupului
pe care l locuise temporar, aflat n diverse
faze de degradare: schelet, carne putred
cenus.
Dup ce si gsir mormintele sau urnele,
sufletele asteptau coplesite de emotie. Si iat
c din fiecare mormnt iesir 10-20 de
schelete, asa cum ieseau cte o duzin de
persoane dintr-o masin mic, n filmele
comice, cele destrmate se refceau si ncet,
ncet carnea ncepnd s le mbrace. Cenusa
cadavrelor incinerate se aduna refcea sche-
letul pe care nflorea apoi carnea proaspt.
Dup ce se ntremar, sufletele si reluar lo-
curile n trupurile care ncepur s se miste.
Rmseser pe jos, o multime de silicoane
pentru sni, fese, buze, care nu se puteau
ntoarce la locurile lor, la nviere. Oamenii
erau mbrcati ca niste cersetori, cu ceea ce
mai rmsese din hainele lor cu care fuseser
nmormntati. Erau att de multi nct nu mai
ncpeau n cimitire si puhoiul lor se revrsa
pe strzile localittilor. Trupurile se rencar-
nau pn ajungeau asa cum i prinsese clipa
mortii, cei mai neputinciosi si btrni, maturi
si bolnavi, copii avortati. Un vaier prelung
zgudui pmntul: Doamne, f-ne sntosi,
asa nu putem tri, suntem bolnavi!
Dumnezeu si ddu seama c nu puteau
s se chinuiasc astfel si-i fcu sntosi si
n deplin putere, pe toti de 33 de ani, ct
avusese Fiul Su la rstignire.
Si oamenii nsntositi ncepur s se
nveseleasc. Aveau toate simturile aprinse,
puternice, fremttoare, bucurndu-se ca
niste copii de tot ce le iesea n cale. Euforia
nu dur mult pentru c i apuc foamea. Ma-
tele chioriau pe mai multe voci, simfonia
foamei cuprinsese pmntul. Omenii nfo-
metati ncepur s adulmece mncarea prin
toate locurile care le ieseau n cale: gospod-
riile celor pe care nvierea i prinsese n viat.
Micile magazine familiare si supermarket-
urile. Nvlir ca un roi de lcuste, clcndu-
se n picioare, distrugnd totul n cale. Ne-
ncpnd n spatiile prea nguste ale maga-
zinelor, le drmau pur si simplu peretii, se
rneau, tipau de durere dar se vindecau re-
pede, acum erau nemuritori. Supermarket-
urile erau cele mai cutate, rsturnau rafturile,
renviatii luau fiecare ce apuca: preparatele,
semipreparate, carne crud, dulciuri, sucuri,
buturi. Cnd mncarea era pe sfrsite, n-
cepur cu butura, pn cnd unii se agitar
puternic iar ceilalti se fcur turt. Agitatii
ncepur s se bat pe ultimele ciosvrte.
Ce ne facem, Doamne? O s ajung cani-
bali! - l ntreb Sfntul Petre. Am s-i fac
s triasc fr s mnnce. Le voi nchide
anusurile.
Uitnd de mncare si butur, trupurile
si revendicau dorintele sexuale reprimate
pentru unii de milenii, pentru altii de secole.
Ia uite ce tte are fosta mea vecin, ce buci,
NVIEREA
Lucian GRUIA
(membru USR)
sotia lui Aurel! Si ncepur s se repead la
femei, pentru cele mai artoase ncingndu-
se pruieli. Dar femeile erau mai numeroase
si ncepur si ele s se pruiasc ntre ele
pentru brbati. Iarsi tipete, vaiete, snge.
Ce ne facem, Doamne? - ntreb Sfntul
Petre. Am s le iau si sexul! - hotr Domnul.
Fr s mnnce si fr sex, oamenii n-
cepur s se linisteasc.
Acum ce facem cu ei? - ntreb Sfntul
Petre. Sunt prea multi ca s-i punem s mun-
ceasc si nici nu mai au de ce. i punem s se
roage!, zise Domnul.
Si le fcur programe de rugciuni si cn-
tece sfinte, cu pauze de plimbare prin par-
curile refcute. Dar oamenii, cu timpul, se
plictiseau tot mai mult, deveneau tot mai
apatici si tot mai tcuti. Dup o vreme, au
izbucnit. Doamne, ce s facem, nu ne-a mai
rmas nicio bucurie. Degeaba suntem nemu-
ritori. Mai bine bag-ne napoi n mormnt!
,Si n-o s mai crtiti mpotriva mea?
Nicicnd!
Si le fcu voia. Si lumea a continuat asa
cum o fcuse n cele sase zile ale genezei.
Apoi adresndu-se Sfntului Petre: Ai vzut
c am fcut cea mai bun dintre lumile po-
sibile?
Adevrat griesti, Doamne!
William Hogarth - Ultima miz a doamnei
46
Janet NIC~ Eugen DEUTSCH Boris MARIAN
(membru USR)
SONET... CONVOCALIC
Eugeniu si J anet
Pe-o vocal clrir,
Bici fcnd din corzi de lir,
Spre-a avea ecou pe NET;
Reusind doar un... casse-tte,
Care, totusi, i inspir,
Au fcut din text o... mir
La TV-ul Daco-Get;
Bravi, cu taste-n chip de toc,
Rezistnd chiar la amoc,
Si la al lui Poe, vechi, corb,
Au ncins umoru-absurd
Cu al veseliei morb:
Unul... turc, al 2-lea... kurd!
Eugen Deutsch,
4 martie 2013
SONET (aproape!) HILAR
Habar n-aveamc SOACRA nu-i ca MAMA,
Ori c bunica nu-i la fel cu fata,
C jocul nu-i deloc precum armata,
Sau c-o lopat taie ca si lama...
De altfel nu se mai plteste vama
Pentr-un iatac cu divele de-a gata,
Pe cnd eroul si-ar lrgi cravata
Spre-a ataca, plin de sperante, dama...
Iar apostroful de-ar lovi ca biciul
Sau lira ar musca, precum curara,
Pe clretii ce-si nalt scara,
Eu tot voi ntepa, ca si ariciul,
Sprearmne, brav, n ofensiv
n timp ce altii... pleac n deriv!!
Eugen Deutsch,
4 martie 2013
SONET COTCO-DAC
Fost-am, fost-am geto-daci,
Fost-am, fost-am daco-geti,
Tari n suliti si sgeti,
Diavoli injectati cu draci.
Astzi, ns, doar malaci
Dezbinati si ntfleti,
Mnctori de pufuleti,
De coliv si colaci.
Nu vreau crtile s-ncurc,
Nu vreau scri spre cer s urc,
Vreau s fluier si s zburd
Si, de-aceea-mi pare-absurd,
Eugene, s fii turc...
Turc de esti, m doare-n... kurd!
Janet Nic
5 martie 2013
SONET MARTIAL
Tu te repezi la mine ca un tanc,
Trecnd prin gropi, prin santuri si tepuse...
De n-ai ghiulele, tragi cu corcoduse
Apoi virezi s m lovesti din flanc.
Idei trsnite-ti picur la tanc,
Arunci spre mine valuri de cpuse,
Le pui si ghioceilor ctuse...
Tsunami esti, ti-o spun n fat, franc!
Te lauzi pn ht si mai departe
C-o strategie-acut inteligent.
Cnd tu uzezi de boanta-ti ofensiv,
Firav, cu tact, m dau asa-ntr-o parte,
Adic-ti fac o indigen fent,
Si cazi cu nasu-n tava de coliv!
Janet Nic
4 martie 2013
Plag drag
Colegii sunt cortegii, pe bot s-i pupi,
o sans, i dm ca pe o lamp, c-i fiic
sau e fric, c-i logoft sau dvornic,
c o chema Lucica, c era Fraierica,
e la reeducare, c d n mine tare,
c las gust amar, e plaga din Fanar.
S-a tupilat si mortul, rusinea lui - divortul,
c este simpl foarte, dar noaptea
este sarpe, n simplitate multe se-ascund,
un rid sub frunte, plpnd pare, numai
cuprinde-o mai la vale, nu este lumnare,
e Diavolul cel Mare, un geamt surd,
volute mult plcute, ce simplu,
oh, ce simplu, s faci un sex pe-un timbru,
dar cine hotrste, cnd popa prinde peste?
Doar tu, trectorule, durule, corule,
are luna un piept, de abia l astept,
se vede prin zdrente, experta-n cadente,
bucurie nou ca-n luna a noua,
pn pitigoii vor aduce boii
soarelui rsare, c durerea lui, nu e
un pustiu, rsul doar ncepe, plnsul
este-n cepe, eu am ntlnit multi poeti
pe zid, c erau lipiti, printre-afise, slit,
acela-i poetul, laud-l mult scarletul,
mam-i este asta - rostopasca.
S-a stins lumina, hotii au fost prinsi,
li s-a tiat ce este de neatins, att a rmas -
un ram, un ramban, ca un ciolan,
du-l drag la doctor, nu vezi c nu mai
proctror, nici logic, nici calmepam,
tam-tam-titiram-tam-pam. Ce tristet,
c m-a lsat o printet, dormeam cu ea
ca pe ace, d-ti fundul ncoace, la negru
zvoi, c-i jalea pe noi, pn si stelele latr
ca ielele, plou de viat-n cimitir, vladimir
sub coviltir, vladimir pe catafalc, rud cu
agentul Falk, ce rimezi acolo, zise, unul
suferind de ipse, am si eu o inim ca o
limb crimin, ori triesti ori putrezesti, tu
alege Bilciuresti, moartea-i doar trecut-
prezent, c eu sunt un repetent, an de an,
rznd decent, cas trist, cimitir, plin
de maci si trandafiri, trufandaua mea,
decis, este gndul virginis, de aceea
nici nu mor, spre necazul mortilor. Tao Te
King, tai-o pe Mping, sur sfnt cu mrar,
Altrom Tighe Da Medar, Panul-zeu are un
plan, n-are bani pentru un pian, chi va
piano, va lungano, c Pandora, da,
Pandora se iubea-n secret cu Dora, a iesit
o fraud, caut, este-ascuns n pantof,
hai le haim si mazal tov.
47
Anul V, nr. 6(46)/2014
La ntlnirea de la Neptun, din vara lui 1971, mi-a venit ideea de
a scoate un volum ceva mai deosebit, dar nc totul era nebulos n
capul meu. Nu stiam ce subiect s aleg, ns ideile aveau s se lim-
pezeasc pe parcursul a ctorva zile. Cnd, ntors acas, mi-am adus
aminte de Miorita, superba balad popular si, dac nu m nsel,
poate cea mai frumoas poezie pe care a creat-o spiritualitatea ro-
mneasc. Am ales dintre sutele de variante care circul n folclor,
versiunea lui Vasile Alecsandri, dup prerea mea cea mai legat,
mai cizelat, dac nu si cea mai popular.
Stiam c anul urmtor, 1972, avea s fie desemnat, de ctre
UNESCO, drept Anul International al Crtii si n-ar fi fost ru dac as
fi reusit s realizez acest proiect, dar care s nu rmn numai un
proiect, ci s vad si lumina tiparului. Nu mi-am dat seama la nceput
ce drum greu si ostenitor voi avea de parcurs timp de mai bine de un
an dezile, dar, odat pornit, nu m mai puteamopri. A construi o
carte este un proces laborios si delicat. Nu este vorba numai de
ilustratie, ci si de machet, de formatul crtii, de text - si prin asta
nteleg alegerea caracterului de liter - ba, chiar si hrtia avea s
joace un rol important. Aveam n biblioteca mea cteva volume
publicate de editorul Robert Morel din Forcalquier, Franta, niste
bijuterii de bibliofilie. Vzusem la Biblioteca Francez, cu un an
nainte, o expozitie de carte si ce mi-au srit n ochi din primul moment
au fost crtile obiect ale editurii Robert Morel, care m-au socat, pur
si simplu; crti iesite din comun, deosebite - nu, nu le pot descrie,
mi-ar lua prea mult timp si tot nu as putea reda frumusetea lor.
Prezentarea grafic a fiecrui volum era n acord cu continutul
acestuia. De exemplu: Cartea vinurilor avea n coltul din dreapta
sus, trecnd prin toat cartea, un dop de plut. Normal, ca s deschizi
o sticl de vin trebuie s-i scoti dopul, nu-i asa? Entuziasmat, i-am
scris editorului o scrisoare n care mi-am exprimat bucuria pe care am
avut-o de a-i vedea superbele volume, si nu mic mi-a fost surpriza
cnd, peste cteva sptmni, am primit din Franta un pachet cu
vreo opt sau zece crti si cu o scrisoare de rspuns n care domnul
Morel si exprima crezul profesional: n ziua de azi - mi scrie domnia
sa - n care crtile sunt crmizi, iar bibliotecile cimitire, am ncercat
s dau continutului o valoare... Hm, mi-am zis, ct dreptate are
editorul sta, dar cum s eviti s faci crti crmizi, ntr-o tar n
care industria tipografic este la pmnt (doar dou tipografii, Arta
Grafic si ntreprinderea Poligrafic Sibiu, mai tipreau n conditii
ct de ct mai civilizate), cnd editurile se zbteau s-si scoat pla-
nul publicnd lucrri de cele mai multe ori anoste, lipsite de valoare
artistic, pentru c adevratele valori nu puteau trece, sau treceau
cu chiu, cu vai prin ghearele cenzurii, iar un nou roman al lui Marin
Preda sau un nou volum de versuri ale lui Marin Sorescu erau ade-
vrate evenimente editoriale. Nu mai vorbesc de volumele de art,
care erau sub orice critic: hrtie proast, registru cromatic necalibrat,
de parc ar fi fost tiprite sub o continu miscare seismic. Ce di-
ferent ntre ceea ce se tiprise nainte de rzboi si ce se tiprea
acum, dac ne mai aducem aminte publicatiile Fundatiei Regale, ca
s dau doar un exemplu, dar ce s mai vorbim!? Doar un Val Mun-
teanu, Aurel Stoicescu sau poetul Romulus Vulpescu mai reuseau
s scoat cte un volum mai iesit din comun, dnd cte o spag
gras tipografilor si stnd peste ei zile la rnd n tipografie, nvtndu-
i - ei, graficienii sau scriitorii - pe oamenii de meserie ce s fac.
Asadar, n asemenea conditii, nu era usor s realizezi ceva, dar eu nu
eram pretentios si, la urma urmelor, cartea nu impunea dificultti de
legtorie special, ca la Lirica Japonez. Nu, Miorita mea va fi
simpl. Simpl si aspr ca viata ciobanului romn. Am optat pentru
un format de carte putin mai nltut, ca pentru un volum de poezie,
hrtia aveam s o aleg mai trziu, si oricum avea s fie hrtie de
ambalaj, rugoas ca o cmese de cnep, pe care nici un orsean
n-ar fi suportat s-o mbrace. Textul. M-am uitat prin toate probarele
de liter existente de la aproape toate tipografiile din tar si n-am
gsit un caracter care s m satisfac ctusi de putin, asa c m-am
apucat si mi-am creat eu singur un caracter de liter care s aib
tietura ct mai aproape de ncresttura att de frumos filigranat
de pe cozile lingurilor de lemn sau de pe fluiere. Am creat caracterul
Mioritei cu entuziasm si cu o enorm plcere, stnd nopti n sir la
masa mea de lucru de la mansard si scriind, sau mai bine zis desennd
cu penita topografic, liter de liter, vers de vers. mi aduc aminte
c, ntr-una din seri, prin toamn, m apropiasem de sfrsitul baladei.
cnd ajung la versurile:
Iar dac-i zri,
Dac-i ntlni
Micuta btrn
Cu brul de ln,
Din ochi lcrimnd
Pe cmp alergnd...
MIORI|A
Emil CHENDEA
(SUA)
48
Am pus tocul jos. mi tremura mna. Nu mai puteam s scriu. Mi-
au dat lacrimile. Triam de mult n balad, eram frate si cu cel
Muntean si cu cel Ungurean, eram frate cu toti trei, am vzut-o pe
micuta btrn n fata mea, parc era Ana din romanul Ion al lui
Rebreanu - pe numele ei adevrat - Rodovica, ajuns la btrnete, pe
care am ntlnit-o cu multi ani n urm, ntr-o cltorie la Prislop,
parc ntruchipa toate maicile acestui neam.
Prin toamn, cu macheta gata, m-am dus la Editura Minerva, la
Aurel Martin, cu sperantac l voi convinges o publice. Nu afost
deloc interesat. Mi-a obiectat c ar trebui s o introduc n plan, c
nu i se pare totusi ceva deosebit - o carte doar cu cteva zeci de pa-
gini si altele. Am plecat de la editur dezumflat. Nu mai mi aduc
aminte cum am ajuns la Editura Albatros si cum i-am prezentat di-
rectorului Petre Ghelmez proiectul meu, cert este c a fost entuziasmat,
s-a ambalat imediat la idee, zicnd c ar fi bine s o facem n limbi
strine, dar n cazul sta i-am spus c v-a trebui s discut la Com-
binatul Poligrafic Casa Scnteii problema turnrii literei, de fapt
crearea de matrite, numai c directorul Combinatului, Constantin,
fostul meu profesor de poligrafie de la Institut, mi-a spus - spre ma-
rele meu regret - c nu este rentabil s se creeze matrite doar pentru
tiprirea acestei crti si c oricum asta ar cere foarte mult timp.
Biatu, mi-am zis, belea ai cutat, belea ti-ai cptat. Ce faci
acum? O scrii toat de mn, cu tocul si cu penita topografic, ai? O
scriu, c n-am ncotro. M-am ambitionat. Stiam c nu va fi usor, dar
o voi duce la capt. mi trebuiau, ns, versiunile n limbi strine.
Lucian Hanu, un tnr absolvent al faculttii de filologie, s-a
oferit s ne ajute n gsirea celor mai bune traduceri. Pentru versiunea
francez, Ion Acsan sau Domnica Filimon, redactori la Albatros, au
vorbit cu profesorul I. D. Suchianu, care mi se pare c o avea deja
tradus. Traducerea german i apartinea lui Alfred Margul Sperber,
cea rus de I. Gurovoi - luat dintr-o antologie a poeziei romne
publicat la Moscova n 1958 - iar versiunea spaniol, n traducerea
Mariei Teresa Leon si a lui Rafael Alberti, poeti argentinieni, volumul
lor aprnd la Buenos Aires. Mai aveamnevoie de traducerea englez.
ntr-o zi, primesc un telefon de la Marin Sorescu cum c vrea s-
mi fac o vizit. Vine la noi cu Virginia, sotia lui, si-mi spune c s-au
ntors din Statele Unite si c desi nu s-a ntlnit cu Val, care era sta-
bilit n Canada, la Toronto, au avut cteva convorbiri telefonice, c
totul era n regul cu fratele meu si c Val ncepuse demersuri pe
lng autorittile canadiene s ne ia acolo. Eram fericiti. Luisa a
nceput s o ntrebe pe Virginia despre cltoria lor, iar eu cu Marin
despre una, alta. i spun c lucrez la Miorita si c am o problem cu
traducerea n englez, la care Marin mi rspunde c exist n Statele
Unite o traducere a unui poet laureat al premiului Pulitzer, si anume
W.D. Snodgrass, si c, de fapt el, Marin, l-a ajutat pe poetul american
la realizarea traducerii. Nu e nici o problem - mi spune Marin, vei
avea traducerea ct de curnd. Si am avut-o peste cteva sptmni.
De acumncolo, nu aveamdect s stau si s scriu, asa cumscriau
clugrii minunatele incunabule care azi fac mndria multor biblioteci
din lume. Desigur, nu vreau s m compar cu acei clugri pentru c
handicapul meu era mare - avnd familie, copii, slujb (cu inevitabilele
si interminabilele sedinte de partid, de informare politic si de mai
stiu eu ce).
Dac bine mi aduc aminte, pe la nceputul lui Mai am fost chemat
la o sedint de lucru la editura Ion Creang, una din acele multe se-
dinte unde se vorbea mult, foarte mult si se fcea asa de putin. Eram
adunati acolo editori, graficieni, cadre didactice, lucrtori din Centrala
Crtii. Subiectul era mbunttirea calittii crtilor pentru copii, att
din punct de vedere al continutului ct si al prezentrii artistice. S-a
discutat mult, dar eu eram cu gndul n alt parte... La un moment
dat, primesc un bilet transmis din mn n mn de la Romulus Vul-
pescu, care era undeva spre cellalt capt al imensei mese de sedinte:
Emile, ai ceva bani la tine? i rspund, tot n scris: Am opt lei. si-
i returnez biletul care mi se ntoarce dup cteva minute: Ne ntlnim
dup sedint si mergem s bem un vin. Mai am si eu ceva bani.
Dup sedint, m duc cu Romic la Colonade. O zi de Mai fru-
moas, cald, bun mai mult pentru o bere rece dect pentru un vin,
dar Vulpescu era adeptul vinului, asa c am comandat un vin - cel
mai ieftin - si amnceput s stmdevorb. M ntreab cumstau cu
Miorita, i povestesc n ce stadiu sunt si i spun c intentionm s
scoatem cartea nsotit de un disc, eu optnd pentru Tudor
Gheorghe; dar cei de la Electrecord mi-au spus c Tudor nu vrea s
nregistreze la Electrecord, la care Romulus sare-n sus:
- Pi sigur c nu vrea s scoat disc cu toti guristii ia. Stii si tu
foarte bine ce cnt Tudor Gheorghe, nu? Fusesem la dou specta-
cole organizate de Vulpescu la Muzeul Literaturii Romne, intitulate
Acolo unde-s nalti stejari, spectacole de mare tinut intelectual
sustinute de Tudor Ghorghe n acea mic sal a muzeului. mi r-
mseser la inim, cum se spune, si tare as fi dorit s cnte balada
Mioritei, dar nici mcar nu stiam dac o are n repertoriu sau nu.
- Las, Emile, vorbesc eu cu Tudor despre asta. Am s aranjez o
ntlnire cu el la mine acas, cnd va veni de la Craiova, si o s ve-
demce facem. Dup ce amterminat sticla de vin, ne-amvzut fiecare
de treburile lui. Eu, ce s m mai ntorc la Central, era trziu, asa c
m-am dus acas cu speranta c totusi... Am vorbit cu Ghelmez peste
cteva zile, i-am spus vestea, am stabilit cu Vulpescu ziua ntlnirii,
si iat-ne adunati n modestul apartament al familiei Vulpescu din
Balta Alb: Romulus, Petre Ghelmez, eu, Tudor Gheorghe, cu nelipsita
lui chitar Reghin, si vreo dou amatoare de poezie, dar si atrase de
farmecul irezistibil al gazdei. Ileana era plecat la Sinaia, la Casa de
Creatie, mpreun cu fiica lor Ioana, unde lucra la unul din romanele
ei. Romulus face prezentrile de rigoare, dup care intrm, cum se
spune, n subiect: cartea Mioritei. i art lui Tudor macheta volu-
mului, o rsfoieste cu atentie si la urm exclam:
- Iete, neic, mai e un nebun ca mine! Adic, vrei s spui c ai
scris toat cartea asta de mn?! Liter de liter?
- Da, domnule Tudor (nc nu ajunseserm la intimitti ono-
mastice, dar asta avea s urmeze curnd, dup cteva pahare de
vin) si am dori s o scoatem cu un disc, cu balada cntat de dumneata.
La care el:
- Tticu, de dou lucruri nu m ating: de Eminescu si de Miorita.
Sunt prea mari pentru cntecul meu! Punct. Terminat. Caut-ti, Emile,
un lutar, un Dolnescu, un nu stiu cine, si nu mai insista. Vulpescu
ne pune magnetofonul s ascultm Simultan - superb duo, el re-
citnd din poeziile lui, contrapunctat de Tudor Gheoghe cntnd
Ghelmez, Tudor, Vulpescu
49
Anul V, nr. 6(46)/2014
voce si chitar - initial o improvizatie fcut de ei doi la Constanta,
reluat si nregistrat pe band de magnetofon n apartamentul lui
Vulpescu n Bucuresti. Un recital cum n-am mai auzit niciodat, pe
care si astzi, dup peste patruzeci de ani, l reascult cu aceeasi mare
plcere, pentru c atunci cnd am luat drumul pribegiei am luat cu
mine si o copie a benzii.
Ascultm n liniste Simultanul si, la sfrsitul celor patruzeci si
cinci de minute, am avut senzatia c ne-am trezit dintr-un vis, c ne-
am ntors dintr-o alt lume. Tudor parc dormita, cu chitara n brate,
pe canapea, lng Vulpescu si cele dou fete, eu si Ghelmez stnd pe
cte un scunel. Liniste.
Se trezeste si Tudor din starea de somnolent aparent si-mi spune:
- Tticu (tic verbal), am s-ti fac Miorita, da n-o s fie aia pe
care o stii tu - si ngn lutreste o variant popular care circula
prin tar - nu, Miorita asta o s fie altceva... Cunosti colindul Trei
pstori?
Cum s nu-l fi cunoscut! l colindam pe strzile cartierului Viilor
din Bucuresti, unde locuiam cnd eram copil, si unde tata ne fcea
dintr-o sit o stea mare mbrcat cu hrtie subtire n mai multe
culori, cu o Nastere a Mntuitorului n mijloc si ngeri pe fiecare
brat al stelei. Nu mai spun c steaua era luminat pe dinluntru cu o
lumnare si trebuia s avem mare grij de ea s nu cumva s ia foc la
o adiere de vnt. Mergeamcu fratii mei pe la vecini, cntnd Steaua
sus rsare, O, ce veste minunat si alte colinde frumoase, de la
Crciun pn la Anul Nou, cnd urma Plugusorul... apoi Sorcova...
Doamne, ce vremuri, ce datini sugrumate de noua ornduial a trii
a acelor ani de dup rzboi! Vremurile s-au schimbat si nu mai este ce
a fost! Dar, s m ntorc la seara noastr, c se ntunecase deja:
- Da, Tudore, stiu colinda si ar putea, pe undeva, s fie o variant
a Mioritei, nu crezi?
Ghelmez se uit la mine zmbind, vrnd parc s zic am cstigat
btlia!, si d s plece. La care, am protestat blajin pentru c bnuiam
ce va urma; Tudor va ncepe s cnte:
- Cum, domnule director, chiar acum, cnd Tudor si nclzeste
chitara?
- M iertati, dar trebuie s plec. O s ne ntlnim, nici vorb, la
editur.
Nu mi mai amintesc ce a mai urmat, dect c umblam pe la zece
seara prin Balta Alb cu Tudor Gheorghe s gsimo cofetrie deschis
de unde s mai cumprm o sticl de coniac albanez, telefonnd
acas si spunndu-i Luisei c sunt cu Tudor si c mai ntrzii...
Editura i-a solicitat doamnei Zoe Dumitrescu-Busulenga, eminent
profesor universitar, s se ocupe de ngrijirea editiei, domnia sa
fiind cunoscut si prin studiile publicate asupra genezei acestei
balade. S spun drept, am simtit-o ca o intruziune n cartea mea,
dar nu aveam de ales. Vroiau nume de rezonant, asa cum a fost si cu
Dan Eremia Grigorescu, unul dintre cei mai buni fotografi din tar,
solicitat s ilustreze volumul, de fapt s insereze ntre versiuni
niste fotografii solarizate, adecvate unei balade pstoresti, dup
peceti de cas. Numai c, datorit faptului c Miorita era o balad a
mortii, a transcendentalului, as fi vrut mai degrab imagini cu acele
minunate troite care strjuiau tcute mormintele strmosilor sau
adstate la marginea drumurilor de tar aduceau aminte trectorilor
de existenta lui Dumnezeu, prilej de nchinciune pentru oamenii
aceiasimpli care- asacumsentmpl si azi n Maramures - cnd se
salut nu-si spun bun ziua, ci Ludat fie Iisus!. A pune asemenea
imagini n carte n-ar fi fost cu putint, cu att mai mult cu ct regimul
distrusese cele mai multe dintre troite, iar cele rmase zceau prin
dosul bisericilor.
Compromisul acceptat, am rmas cu speranta c, odat si odat,
n alte timpuri mai bune, dac vor veni si dac volumul va fi reeditat,
l voi ilustra cu asemenea troite. Acum trebuia s m concentrez
asupra a ceea ce se putea face, cartea, asa cum era, si mai ales discul.
Dar, Tudor Gheorghe nu era de gsit nicieri. Stefan Bonea, redactorul
muzical de la Electrecord, m presa pentru c discul trebuia s fie
inclus n planul de aparitii, c Tudor n-a semnat contractul, c trebuie
s fac imprimrile si altele. n sfrsit, dup nu stiu cte sptmni,
m trezesc cu Tudor la noi acas. Tot cu chitara:
- Tticu, ti-am fcut Miorita, stiu c-o s-ti plac. Si-a scos chitara
din hus si a nceput s cnte cu vocea lui puternic, cu modulatii
nebnuite, cu duiosie. Dar cum as putea descrie acel moment unic?
Eram cu Luisa, care urma s nasc al doilea copil al nostru, cu
Ioana-Patricia, fiica noastr, care avea un an si aproape jumtate.
Cnd Tudor a terminat, s-a fcut liniste. Nu mai aveam cuvinte.
Ochii mi erau plini de lacrimi. Lacrimi de bucurie. Asta era Miorita pe
care mi-o dorisem. Ne-am cinstit cu un pahar de plinc, i-am spus
lui Tudor c Bonea asteapt s fac imprimarea ct mai repede si mi-
a promis c sptmna urmtoare, Luni, va fi la studioul din Calea
Clrasi pentru nregistrri. De data asta s-a tinut de cuvnt. Ne
astepta acolo Stefan Bonea cu echipa de tehnicieni, ba am avut
chiar si asistent, pe cntretul George Enache, proaspt ntors dintr-
un turneu fcut n Israel mpreun cu Anda Clugreanu. S-au fcut
vreo dou sau trei imprimri, ultima fiind cea mai bun. Era exact asa
cum o cntase la mine acas. Nu mi-as fi dorit altceva.
Stefan Bonea a luat banda si s-a dus la Electrecord. Dup ce am
fost tratati cu Kent-uri de Enache, care asistase la nregistrri, acesta
ne-a invitat la apartamentul lui care era chiar n curtea studioului.
Ne-a artat si ce si-a adus din turneu: haine de piele, magnetofon si
alte marafeturi, ne-a mai povestit cte ceva, dup care am plecat
amndoi, pe jos, spre cas. Mergeam fiecare cu gndurile lui, psind
agale, trecusem de Brtie, cnd m opresc si i spun:
- De, Tudore, si tie-ti spun bogdaproste! A nceput s rd. Stia
la ce m refer, o glum, desigur. Iat-o:
Niste maici mergeau pe jos n drumspre mnstire. La un moment
dat, le ajunge din urm o masin decapotabil condus de o blond
platinat:
- Unde mergeti, maicilor?
- Iaca, la mnstire, duducut drag.
- Urcati n masin, v duc eu c tot acolo m duc.
- Da, l cunoasteti pe taica staret? - ntreb una dintre maici.
- Da, l cunosc. Hai, urcati.
Se urc maicile n masin si una dintre ele, mai curioas, ncepe
s o descoas pe duducut:
- Daaa, bag sama c sotul dumneavoastr cstig tare bine, c
aveti o masin asa de scump.
- Nu, nu sunt cstorit.
- Atunci aveti un serviciu tare bun, insist maica.
- Nu, nu am nici un servici, rspunde blonda.
Din ce n ce mai intrigat, maica continu:
- Dac nu v e cu suprare, atunci de unde aveti masina asta?
Putin enervat duducuta rspunde:
- De la taica staretul...
La care maica se ntoarce spre celelalte:
- Auzi, tu! Si nou taica ne zice bogdaproste!
Asa si cu Tudor. Ne-am desprtit urmnd s ne rentlnim la
Electrecord, la audierea discului, peste alte cteva zile unde, de fapt,
Tudor nici n-a venit. Desi doamna Zoe s-a opus initial ca Tudor
Gheorghe s fie pe disc, la insistentele noastre a acceptat mcar s
vin la audiere. Ne-am adunat acolo toti: Zoe Dumitrescu-Busulenga,
Petre Ghelmez, directorul Electrecordului Emil Cartis, Stefan Bonea,
Domnica Filimon, Ion Acsan si cu mine. Pe o fat a acelui disc de 45
de turatii urma s fie o prezentare a baladei, text vorbit de doamna
50
Anul V, nr. 6(46)/2014
Busulenga, n continuare, o interpretare a unei variante a Mioritei,
Horea Pcurarului - cntat de o tranc, Lucretia Hort din Grosii
Tiblesului, Maramures, dotat cu o voce exceptional - iar, pe fata
cealalt, Tudor Gheorghe. Cnd s-a fcut liniste n sal s-a audiat
banda, ncepnd cu prezentarea, Horea Pcurarului si apoi Miorita.
M uitam la cei din sal, trgnd cu coada ochiului mai ales la doamna
Zoe. I se fcuse pielea ginii. A fost - as putea spune - socat. A re-
cunoscut c a subestimat valoarea interpretrii lui Tudor si c, ntr-
adevr, este ceea ce trebuie s contin discul. Am respirat usurat, nu
mai aveam nevoie de nimic, nu-mi mai era team.
Mai era o problem de rezolvat: hrtia pe care se va tipri cartea.
Stiam ce vreau: hrtie de ambalaj obisnuit, care s fie tiprit doar
pe o fat - cea rugoas, nu cea neted - s accentueze asprimea vo-
lumului, iar pagina fltuit s dubleze grosimea crtii, care avea doar
treizeci de pagini, fcnd-o ceva mai groas.
Am aflat c la Combinatul de celuloz si hrtie din Zrnesti,
lng Brasov, se face o astfel de hrtie. I-am spus lui Ghelmez si... hai
la drum! Ne-am urcat n masina editurii, Ghelmez, Constantin Stoica
- directorul tehnic al editurii - si eu, plecnd spre Zrnesti. La fabric,
le-amspus ceavemnevoiesi, s spun drept, au rmas putin cu gura
cscat cnd au auzit c vrem s tiprim o carte pe hrtie de ambalaj.
S-au mai linistit putin cnd au vzut macheta, ne-au spus c nu e nici
o problem, c este hrtie berechet, numai s stie ce cantitate s
livreze si unde. Plimbndu-m prin combinat, mi cad ochii pe un sul
mare de carton. l ntreb pe inginerul care ne nsotea la ce se foloseste
cartonul acela si-mi spune c de la ei cartonul pleac la o alt fabric
la gudronare si c, finisat, se foloseste la acoperisuri, fiind nici mai
mult nici mai putin dect cartonul asfaltat.
- Dar poate fi livrat si n coli? - l ntreb pe inginer.
- N-am livrat niciodat n coli, dar n principiu se poate, mi
rspunde. Ghelmez, care era la ctiva pasi, se apropie de mine
inchizitor:
- Emile, ce-ti mai trece prin cap?
- Domnule director, cartonul sta va fi coperta Mioritei! Dixit!
- Stai, omule, nu te ntrebi dac se poate tipri pe el sau nu? Tu,
gata, asta e coperta crtii! Ce Dumnezeu!
- Vom lua o mostr cu noi - i rspund - ne vom duce cu ea la
combinat (e vorba de Combinatul Poligrafic Casa Scnteii, unde
urma s tiprim cartea) si vom vedea ce spun tipografii, ce prere
aveti?
Nu vroiam s-l supr pe Ghelmez, fusese si avea s-mi fie aliat n
alte proiecte ndrznete n viitor, avnd, cum spuneam noi, stof de
mare editor. A cedat. Editura urma s comunice combinatului can-
titatea de hrtie necesar - si poate si a cartonului -, incluznd termenii
si conditiile de livrare. Pretul nu mai conta, era att de ieftin c nici
nu se mai gndea nimeni la pret.
napoi, n drum spre Bucuresti, Petric m ntreab:
- De unde ti mai vin ideile astea, omule, c tare sunt trznite!
- Nu stiu de unde, da mi vin. E o treab dinluntru, tsnesc, sar
n capul meu ca dopul la sticla de sampanie. Asta e. Dac nu v plac
ideile mele atunci scoateti crmizi - stia la ce m refer - si am s-mi
caut un alt editor, c mai sunt si altii care s vrea crti de bibliofilie.
- Poate la francezul la care ti-a umplut capul cu crtile lui obiect...
- Poate..., i-am rspuns.
Tineam mult la Ghelmez, toat discutia n-a fost dect o joac
verbal. Stiam c este devotat trup si suflet acestui proiect, asa cum
va fi si n viitor cu alte crti pe care le vom scoate mpreun: Haiku,
Mesterul Manole, volumul lui de versuri, pn la mutarea lui ca
Director al Institutului Romn pentru Relatiile Culturale cu Str-
intatea, n locul lui Virgil Cndea. Pcat.
Dar, la timpul acela era nc directorul Editurii Albatros, si mai
aveam s mprtim alte bucurii editoriale mpreun. A sosit si ziua
cnd Miorita urma s intre la tipar. La Combinat, director general era
inginerul Victor Cristea pe care-l cunosteam foarte bine, un mare
sufletist, entuziast, iubitor de carte frumoas; fusese inginer-sef la
Arta Grafic, ca, de altfel, si inginerul-sef Dinu Constantinescu. M
ntlneam cu ei deseori la diferite ntruniri profesionale, saloane de
carte, sedinte. Vznd macheta, s-au ndoit de rezultat, adic de ca-
litatea tiparului, nu att la pagini ct la copert, care i-a ngrozit da-
torit dificulttilor de tiprire. Au cerut o cantitate dubl de carton
justificnd c vor fi pierderi mari datorit rugozittii si grosimii, si
asa s-a si ntmplat. Au fost multe rebuturi, dar, cum spuneam, hrtia
de ambalaj ca si cartonul erau att de ieftine c pierderile n bani erau
insignifiante.
Am stat lng tipografi serile pn trziu, si-i vedeam cum mpin-
geau n masin coal de coal de-i usturau buricele degetelor. Mai
un coniac, mai un pachet de tigri, si pn la urm treaba a iesit.
Cartea a fost tiprit.
Am tinut n mn primul exemplar asa cum tii o azim aburind,
mirosind a fin, a flori, a primvar, a tot ce e frumos pe lumea asta.
Nu m mai interesa nimic. Ea era acolo, umil cerndu-si parc iertare
pentru simplitatea si srcia ei, cu discul asezat n buzunarul de la
sfrsitul crtii protejat de ultima fil si de pisania, nchinciunea,
pe care am scris-o tot cu dreapta, pentru c n-am vrut s nchin car-
tea nici partidului, nici congreselor de tot fel, ci altora:
SCOARTELE SI FILELE ACESTEI CRTI,
TRECUTE PRIN MINILE TALE, CITITORULE,
SE VOR NGLBENI CU TIMPUL
DE LUMIN SI SOARE.
ASCULTAT, DISCUL SI VA TOCI RILELE
CARE PSTREAZ AZI CNTECUL
CE TI SE DRUIE.
AS DORI S TRIASC
ATT CT ESTE O VIAT DE OM,
PENTRU C S-AU NSCUT
CU DRAGOSTEA CU CARE
SE NASTE CEEA CE ESTE VIU,
SUB ACEEASI LUMIN
SI ACELASI SOARE,
DTTOR DE VIAT
SI OCROTITOR DE MOARTE.
Asta a fost tot. Sau, cel putin, pentru o perioad de timp. Cum
spuneam mai nainte, intentia a fost s o dedicm Anului Inter-
national al Crtii, 1972, numai c anul trecuse, eram deja n 1973, la
sfrsitul lui Februarie, asa c am lsat-o cam moart cu Anul Inter-
national. Urma lansarea crtii la una dintre librriile centrale ale
Capitalei si, la sugestia colegei mele de la Central, Elvira Popescu,
a fost aleas Librria Eminescu de pe Bulevardul Magheru, unde s-
a amenajat o vitrin cu mai multe exemplare, cu diploma Societtii
Nationale de Bibliofilie - diplom decernat mie, de altfel, pentru
prima si ultima dat - si cu un afis zmislit de altfel tot de subsemnatul,
care anunta data lansrii si care suna cam asa:
TESUT DIN LITER
NOU SI DOINIT CU CNTEC ZMISLIT
ANUME PENTRU CEI
CE NU-S STRINI
DE FRUMUSETEA VERSULUI
MIORITA I ASTEAPT AICI
N ACEAST LIBRRIE
MARTI TREISPREZECE MARTIE
LA CEASURILE
51
51
Anul V, nr. 6(46)/2014
SAPTE DE CTRE SEAR
PENTRU A SE NTLNI
CU CEI CARE I-AU DAT
NFTISAREA DE AZI
n ziua respectiv, dup amiaz la librrie lume mult, neasteptat
de mult. n biroul librriei ne ntlnim: Petre Ghelmez, Tudor
Gheorghe, D.I. Suchianu, Elvira Popescu, Domnica Filimon si doamna
Lupescu, directoarea librriei, o doamn deosebit de cult si o mare
iubitoare de carte aleas. Ghelmez m prezint lui Suchianu, spu-
nndu-i c eu sunt cel care a scris cartea liter cu liter, de mn, la
care btrnul critic de art:
- Care v-a s zic, dumneata esti acela... frumoas carte... mi pare
bine de cunostint! si mi-a cam ntors spatele, intrnd n vorb cu o
alt persoan din anturaj, de altfel fiind asaltat cu tot felul de ntrebri.
Nu ca mine. Sala era n asteptarea evenimentului. Prezint directoarea,
prezint Ghelmez, dup care btrnul critic de art si ncepe cu-
vntarea despre cum a tradus el Miorita n limba francez. mi aduc
foarte bine aminte ce a spus atunci, mai ales c la un moment dat a
cam luat-o razna zicnd c Miorita nu este - cum credem noi - balada
pstorului asa cum l-a vzut Alecsandri, ci, mai degrab, a lutarului
de nunti si botezuri care zice: Ia mai zi, mi, si din fluieras de fag!...
Ne uitam unii la altii nevenindu-ne s credem ce auzim de la un
ilustru profesor si mare somitate intelectual. Dar, m rog, fiecare cu
ale lui...
La sfrsit, ne asezm la o msut instalat n mijlocul librriei
pentru a da autografe. D.I. Suchianu de-o parte, eu de cealalt. Lumea
se nghesuia cu exemplarele n mn, care mai de care, cutnd s fie
primul, s scape de cldura din sal care devenise de nesuportat. La
un moment dat, Suchianu ntrerupe sesiunea de autografe, si ridic
ochii spre mine si m ntreab candid:
- Da, dumneata cine esti? Mi-a venit s cad sub mas! Cum
adic? Nu mai aveam replic. ngn:
- Maestre, stiti, eu sunt acela care a desenat cartea, adic...
- A, da, acuma stiu, bravo! si a continuat s-si pun apostila pe
exemplarele cumprtorilor. S-au vndut multe Miorite n seara aceea,
si cartea avea s se epuizeze de fapt foarte repede, tirajul fiind doar
de 13.800 de exemplare. Era considerat o carte cadou, o carte care
putea fi trimis oriunde n lume. De altfel, au fost persoane care au
cumprat patru, cinci exemplare, mai ales c era si ieftin, doar 27 de
lei. Hrtia mea de ambalaj sraca... Recent, am gsit-o pe internet la
anticari n Elvetia, Franta, SUA, tinut la mare pret, adic la vnzare
cu preturi de la zeci la sute de dolari...
continuare n nr. urmtor
George PETROVAI
(membru USR)
1. Nu stie ce nseamn fericire / invidiosul de nevindecat, /
dect atunci cnd omul valoros / este cu totul la pmnt culcat.
2. Mai dificil-i sincera iertare dect oricare rzbunare.
3. Prin rzbunare rul se ridic, / de binele-mpcrii-i este fric.
4. De ur-i rul nsetat cum de iubire-i binele legat.
5. Comptimeste-l pe acela care urste iubirea si fereste-te de acela
care iubeste ura!
6. Este mai usor de suportat ura unui dusman de moarte dect
dispretul fiintei care-ti este mai drag ca viata.
7. Dect cu hdul viata toat, / mai bine moartea dintr-o dat.
8. Cine cu hdul se-nsoteste, / de doruri multe se topeste.
9. Nicicum nu-i bine: Nici cu dor / si inima ajuns roab, /
nici fr el nu-i fericire / cu inima-n simtire oarb.
10. Dect butuc prginit, mai bine ars de-un dor smintit.
11. O nebunie salvatoare e peste-a logicii valoare.
12. Credinta se msoar-n fapte, / nu-n vorbe-artistic ndrugate.
13. nchis-i soarta pentru om / prin cifrul Creatorului; /
dar poate fi influentat / de vrerile hazardului.
14. Prin lacrimi se-ogoieste suferinta /
si-n ele bucuria-si scrie biruinta.
15. Obrazu-n lacrimi de durere se-ofileste, /
al bucuriei sipot fata-ntinereste.
16. Drumul urmat de ideologie coboar de la mintea omului ctre
inima acestuia, pe cnd drumul credintei urc de la inim nspre
minte. Si astfel cele dou drumuri se intersecteaz n constiint.
17. Prizonier al destinului chiar de la nastere, omul se simte rzbunat
cnd vede atotputernicul destin cum se zbate s scape din capcana
ideologiei.
18. n ap intri slobod ins, / la ap esti de juzi mpins.
19. Dect n ap ne-nsemnat, / rechin mai bine pe uscat, /
chiar dac-apoi viata toat / el tremur c va intra la ap.
20. Se-ndoap zilnic peste poate, / de-i gata duhul s si-l dea, /
convins c scopul vietii lui / e s mnnce si s bea.
21. Tot mai multi oameni nteleg prin libertate desvrsita robie a
simturilor.
22. Paradoxul autocunoasterii: Ajungi s te cunosti mai bine n clipele
cnd uiti de tine.
23.Cnd inima-ti va fi la unison / cu marea inim uman, /
vei fi de tine mai aproape / si bun vei de pus la ran.
24. Femeia-i o felin camn toate, /
ndeosebi cnd ghearele din teci le scoate.
25. n ape tulburi chiar nerodul azvrle cu folos nvodul.
William Hogarth - Seducerea
52
Leonard Ionu] VOICU
(Canada)
Era dimineat. S fi fost orele sase, nu
prea mult dup rsritul soarelui. Dan Vardan
nu era sigur dac s-a trezit ori mai doarme
nc. Raze timide se strecurau printre frunzele
castanilor, atingeau perdelele albe din pnz
ieftin de in ce aveau modele cu gurele de
diferite mrimi, formnd astfel, un joc de
umbre si lumini difuze ce se ndreptau ctre
paturile tinerilor. Colegii si de camer dor-
meau nentorsi, ghemuiti sub cuverturile s-
rccioase ale internatului. Nu mai era frig,
sosise luna iunie, era nceputul verii, dar ele-
vii aveau n continuare un comportament de
parc afar ar fi fost ger, iar n dormitoare,
singura surs de cldur continu era cldura
degajat de corpurile lor.
Cufundat ntr-o stare de reverie, Dan se
refugiase ca de obicei n imaginatia sa, era
foarte departe, strbtea preerii cu iarb nal-
t, ntinderi separate de ruri largi, de plcuri
de pdure ce ascundeau animale slbatice
ori primejdii nchipuite si, binenteles, el,
clare pe un cal roib, mergnd tot nainte, tot
nainte, pentru a cunoaste ce era nc ne-
cunoscut, pentru a vedea cu proprii si ochi
tot ce era de vzut. A cunoaste. Am auzit
c... nu-i era suficient, nu era felul su de a
fi. La fiecare pas, dmb, ori fiint ntlnit era
pregtit s nfrunte orice situatie neasteptat
ce i-ar fi dat ocazia s dovedeasc ct era de
capabil. S lupte, dac era cazul, ori s ajute
pe cineva la nevoie. Colegii si stiau deja c
pot conta pe ajutorul lui, stiau c era ne-
nfricat. Toti si aminteau de istoria cu cei doi
boxeri juniori care au venit si la scoala lor s
fac demonstratii si s-i invite ca si pe alti
elevi, s vin la clubul de box s se antreneze.
Toate au fost bune si frumoase pn la dis-
coteca care s-a organizat seara si la care au
fost invitati si cei doi boxeri sus numiti.
Pentru c erau de aceeasi vrst cu gru-
pul lui Dan Vardan, la nceput s-au nteles cu
totii bine, spuneau acelasi gen de glume,
aveau acelasi limbaj. Pn cnd bunvointa
gazdelor a fost confundat de cei doi tineri
boxeri cu semne de slbiciune. Ca din senin
au nceput s se comporte cu superioritate,
s-si dea important, si lucrurile s-ar fi limitat
la numai mici ntepturi verbale, dac musa-
(continuare)
firii nu s-ar fi luat de Ana Pascu, prietena lui
Dan. Unul dintre cei doi boxeri a invitat-o la
dans, dar ea l-a refuzat, atunci el a tras-o de
mn ca s o ia cu forta. Aceasta a ntrecut
msura si Dan Vardan, care nu era departe, a
intervenit imediat. Dup cteva schimburi
verbale mai tioase, boxerul si-a chemat co-
legul n ajutor:
- Dinule, vino-ncoace! Agricultur sta,
o caut cu lumnarea!
Nu a durat mult si a nceput btaia. O
nvlmseal nprasnic se strni ntre cei
trei tineri si, fr s dureze prea mult, cu totii
au vzut cum cei doi boxeri erau lipiti de un
perete, unul lng cellalt, acoperindu-si
fetele cu minile, iar Dan le aplica lovituri
bine ochite fiecruia pe rnd. Cnd au inter-
venit pedagogii si i-au desprtit, un boxer
avea nasul spart si plin de snge, iar cellalt,
ochii vineti. Dan avea minile rosii cu cteva
julituri, probabil locurile de impact ntre
pumnii lui si fetele celor doi imprudenti. De
atunci nimeni nu s-a mai ndoit de curajul si
forta sa.
Un coleg tusi cu o tuse seac si dure-
roas scotndu-l pe Dan din starea sa de re-
verie. O dat, de dou ori, apoi tusea continu
Ir ntrerupere pentru mai mult timp, o
adevrat criz. Pneumoniile erau moned
curent printre elevi. Cu fetele palide si slabi,
unii dintre ei abia si trau bocancii pe la
cursuri, pe timpul iernii, cnd nimereau cte-
odat n clase mai bine nclzite, cdeau pic-
niti ca puii de closc. Cel mai cald era labo-
ratorul de zootehnie, acolo, pe toti i cuprin-
dea o moleseal molipsitoare si fceau efor-
turi aproape supraomenesti pentru a nu ador-
mi precum bebelusii n scutece, dup ce au
fost mbiati si au supt lapte cald de la snul
mamei. Stim c se poate adormi din cauza
unui consum exagerat de alcool ori din cauza
oboselii. Pentru ei, elevii de liceu, cldura
avea efectul unui puternic somnifer. Alune-
cau pe spate ntr-o pozitie confortabil, si
ncrucisau bratele, apoi brbia le cdea n
piept. Privirile deveneau din ce n ce mai n-
cetosate, orice zgomot se estompa transfor-
mat ntr-un zumzet monoton aproape im-
perceptibil. Pleoapele li se nchideau, muschii
se relaxau, si, fr s bage de seam, respirau
adnc n timp ce fiecare se regsea n vl-
toarea unor actiuni ciudate, fictive. Visau.
- Care este ultima fraz pe care am spus-
o? - aveau cteodat ghinionul s aud. n
acele momente, fiecare se ntreba dac pro-
fesorul se adresa lui, ori vreunui alt coleg.
Erau necesare cteva clipe pentru a elucida
aceast dilem.
- Rspunde animalule! si pleosc o palm
primit dup ceaf i deschise ochii de-a bi-
nelea lui Dan Vardan. Acum era sigur, ntre-
barea i se adresa personal. Dar ce mai conta?
Era prea obosit si tot ce dorea era s fie lsat
n pace, s poat dormi n continuare. Din
pcate, nu mai era posibil.
- Da donproesor... l auzir ceilalti mor-
mind cu jumtate de glas.
- Ce donproesor, m berbecule? Tu
dormi n clasa mea? Ia iei la tabl s vedem
ce ai nvtat pentru astzi! ]i-ai fcut lec-
tiile?
- Da donproesor!
Cui i mai ardea de dormit dup o ase-
menea invitatie convingtoare? Tnrul elev
se ridic cu greutate, privi n jur spre colegii
si si vzu numai figuri adormite ori rnjetele
de satisfactie ale celor ce erau fericiti c
beleaua ascultatului a czut pe altul iar ei au
scpat. Fr s le dea prea mult atentie, Dan
Vardan se scrpin dup ceaf, ca s se dez-
meticeasc si porni fr nici un chef spre
tabl, locul supliciului. Urmau serii de n-
trebri din lectia de zi ori din lectiile din urm.
Uneori chiar si din lectiile urmtoare. Su-
biectele preferate ale profesorului - rasele de
animale, mai ales cele de vaci.
- Sura de step a fost mentionat n vechi
documente istorice... De ctre cine i d-mi
citatul! porni o prim ntrebare, lansat pre-
cum ghiuleaua unui tun, direct spre victima
sa. n nici un manual nu era mentionat
aceast informatie, dar elevii trebuiau s stie
mai mult dect era scris n crtile scolare, mai
ales cei care primeau o invitatie att de spe-
cial, asortat cu o palm dup ceaf.
- A fost mentionat de Dimitrie Cantemir
n Descrierea Moldovei spunnd c erau
53
Anul V, nr. 6(46)/2014
cirezile mari iar boii frumoi i zdraveni,
rspunse Dan cu o promptitudine surprin-
ztoare. Citatul l auzise de la bunicul su de
zeci de ori.
Profesorul rmase cu gura cscat si sc-
p dintre degete stiloul cu care se pregtea
satisfcut, n sinea sa, s nscrie o mare not
4 n catalog pentru Dan Vardan. Cum primul
atac frontal pe care l declansase profesorul
nu avusese efectul distrugtor scontat, de
a-l reduce pe Dan la o liniste ntrerupt even-
tual numai de niste biguieli timide si incom-
prehensibile, Berbecu, aceasta fiind porecla
cea mai cunoscut a profesorului, cuvnt ce-
l folosea adeseori cnd se adresa elevilor, se
lans ntr-un subiect vast, coplesitor, pentru
a putea ataca eventualele greseli ori omisiuni
ale victimei sale:
- F descrierea morfologic i compa-
rativ a Surei de step, apoi subliniaz
avantajele i dezavantajele n raport cu
rasele actuale.
Un mare zmbet sarcastic se contur pe
fata profesorului, avnd ferma convingere c
l-a ncuiat complet si sine qua non urma acea
not proast, n catalog, pentru victima sa.
Ce nu stiaBerbecu-profesor era c buni-
cul lui Dan, fost nvttor la ei n sat, si cres-
cuse nepotul cu dor de cunoastere si drag
de carte. Ii dduse primele cursuri de zoo-
tehnie si tehnologia cresterii animalelor din
fraged copilrie. i explicase importanta ani-
malelor n gospodria fiecrui tran, rasele
fiecrei specii, cum si cu ce se hrnesc, ce
utilitate au, modurile de reproducere si obi-
ectivele selectiei. Fcuse din nepotul su o
enciclopedie n acest domeniu. Dan Vardan
nu prea si aducea aminte cnd le-a nvtat,
deoarece acest proces ncepuse de la o vrst
fraged, dar le stia pe fiecare n parte - vaci,
porci, gini, cini, rate, gste si asa mai departe.
- Toate au rostul lor! - i spunea mereu
bunicul pe un ton melancolic, trist si convin-
gtor. Dar tine minte - tranii care au p-
mnt, nu pot face nimic, dac nu au i boi.
- Si noi de ce nu avem boii notri bu-
nicule? - ntreba Dan Vardan cteodat. La
nceput nu a observat, dar, cnd s-a fcut
mai mare, l-a vzut pe bunicul su cum se
ntuneca la fat si se ntorcea cu spatele de
fiecare dat cnd i se punea aceast ntre-
bare. Pentru cteva minute nu mai putea s
vad ochii bunicului su. Apoi, cnd a nteles
c aceasta ntrebare l deranja, l-a lsat n
pace. Dan se mira foarte tare c desi ei aveau
un grajd pentru boi, spatios, curat si cu iesle
mari, nu-l foloseau la nimic. Mcar caprele ar
fi putut s-l ocupe, dar bunicul prefera s le
tin ntr-o alt ncpere mic si ntunecoas.
Revenind la ora de zootehnie, era cara-
ghios de vzut cum profesorul fcea ncercri
furibunde ca s-l ncurce pe Dan cu ntrebri
despre detalii infime, complet inutile. Totusi,
pentru Dan nu aceasta era partea cea mai
dureroas, cel mai mult l deranjau rnjetele
tmpe ale colegilor si din ultimele rnduri,
care acum, la adpostul ascultrii sale n fata
clasei, puteau s doarm linistiti, asezati con-
fortabil n bncile lor. Supliciul a durat ora
ntreag, iar la sfrsit toti elevii au auzit urm-
toarele cuvinte rostite de profesor drept con-
cluzie:
- De data aceasta ai scpat pentru c se
sun de pauz. Nu-ti dau nicio not, dar o
s vezi tu pe naiba dac nu tii data viitoare.
Apoi Berbecu a nchis furios catalogul si a
plecat grbit fr s priveasc napoi. Altfel,
ar fi trebuit s ntlneasc zmbetul triumftor
al lui Dan si s vad nc o dat figurile ador-
mite si zeflemitoare ale celorlalti elevi.
(va urma)
William Hogarth - Rebeliunea jacobit
C#r]i primite
la redac]ie
54
Petre GIGEA-GORUN (n. 31.03.1930)
G
r
u
p
a
j

r
e
a
l
i
z
a
t

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
S-a nscut n comuna Goicea Mic, jud. Dolj. A absolvit Liceul Comercial Gheorghe Chitu, Craiova si Facultatea de Finante si
Credit, la Academia de Stiinte Economice Bucuresti. A lucrat la Sectiunea Financiar a Regiunii Oltenia, urcnd treapt cu treapt
pn la functia de sef al acestei sectiuni (director general al Finatelor Publice). ndeplineste apoi functiile de primar al Craiovei, prim-
vicepresedinte al Consiliului Popular J udetean Dolj, profesor la Universitatea din Craiova, Ministru al Finantelor, consilier al
presedintelui Romniei, presedinte al Consiliului Financiar-Bancar al Romniei, guvernator al Romniei la Fondul Monetar
International, guvernator al Romniei la Banca Mondial, ambasador extraordinar si plenipotentiar al Romniei la Paris si ambasador
al Romniei la U.N.E.S.C.O. n perioada 1965-1970 a fost presedinte a Sectiei de Fotbal a Universittii Craiova, iar n perioada
1981-1987 a fost presedinte al Federatiei Romne de Sah. n prezent este presedinte al cenaclului Epigramistilor Olteni si membru
al Uniunii Epigramistilor din Romnia, vicepresedinte al Fundatiei CulturaleScrisul Romnesc Craiova s.a.
Folosind pseudonimul literar Petre G. Gorun, economistul si diplomatul Petre Gigea a cochetat permanent cu poezia, proza,
memorialistica, epigrama, publicnd peste 50 de crti, ntre careCu floreta n aren - 501 epigrame (2004) si Printre epigramitii
olteni (antologie, 2008).
n activitatea sa, Petre Gigea-Gorun a fost distins cu ordine si medalii de stat, precum si cu zeci de distinctii si diplome. Este
Cettean de Onoare al Municipiului Craiova si al comunelor doljene Perisor si Goicea.
Nuan(e
Unii umbl mai nti
Ca s-si fac-un cpti,
Iar altii fr sfial
Doar dup cptuial.
Politicieni yi economiyti
Solutia-n economie
Acum, desigur, este grea
C nu se stie ce se vrea,
Dar nu se vrea nici ce se stie.
Gerul de afar yi cel din bloc
Dup ani, se vede treaba,
Este lucru dovedit:
Cel de-afar e degeaba
Cel din cas e pltit.
Categorii de srcie
ntre clase-s bariere
Cum e cerul cu vzduhul:
Unii sunt sraci de-avere
Altii sunt... sraci cu duhul.
Dentistului meu
A spus de mine, la betie,
Cnd a but peste msur
C m cunoaste si c-mi stie
Chiar si mselele din gur.
Unei doamne care se crede nc tnr
Mi-aduc aminte, ntr-o toamn,
M-a ntrebat cti ani i-as da
Si i-am rspuns: O, scump Doamn,
Eu nu v-as da, v-as mai lua.
Unui zgrcit
Cti ani mi dai? i-a zis se pare
La o discutie-un amic
Si prompt rspuns-a la-ntrebare:
Eu drept s-ti spun, nu dau nimic!
Unui datornic ru de plat
E pentru ultima oar
C-ti cer, banii s-mi pltesti.
Foarte bine, c-ncepusesi
De-acum s m plictisesti.
El yi ea pe o banc n parc
Micsorndu-se distanta,
Doar o palm-i mai desparte,
El se vrea tot mai aproape
Ea, c merge prea departe.
Ion yi Mria n noaptea nun(ii
Am s-ti pun o ntrebare,
Doar acum i este locul:
Esti, Mrie, fat mare?
Api cum ti-o fi norocul.
La apari(ia vol. lui A. Punescu,
S ne iubim pe tunuri
Zise ea citind volumul:
Cnd iubesti cu-adevrat
O fi bine si pe tunuri
Dar mai bine este-n pat.
Sfatul unui coleg de birou, cu experien(
Nu dori s moar seful,
Las ordinea fireasc,
Dar munceste cum ti-e cheful
nct el s si-o doreasc.
Vara sunt cutate spray-urile
contra insectelor
Doamna-aceea, cu mult har,
Si profilul de etrusc,
A primit un spray n dar
C-au aflat c-i rea de musc.
Anun( la mica publicitate, al
unuia care a gsit un ceas de aur
Un anunt a dat n pres
Cu msuri precaute:
Gsit ceas, rog pgubasul
Ca s nu m caute.
So(ia unui pictor abstrac(ionist
se confeseaz unei prietene
El picteaz, eu gtesc,
Fcnd zilnic cte-un salt
Apoi, ne ghicim ce-a vrut
Ca s fac cellalt.
O tnr yi consult prietena, ce
cadou s-i fac unei colege
Cadou? O carte se cuvine,
Asa se d dintotdeauna.
I-as lua, ns vezi bine,
Stiu precis mai are una.
O interpret de roman(e este ntrebat
de prietena ei ce-a fcut n vizit
La Popesti am petrecut,
Le-am cntatTrei flori de nufr.
Bravo, bine le-ai fcut
C nici eu nu pot s-i sufr.
Cupola unui circ s-a prbuyit
din cauze necunoscute
Oarecum insinuant,
Cineva a ntrebat:
Nu s-a dat la elefant
Cumva praf de strnutat?!
La ycoal, nv(toarea yi elevul
De ce berzele n toamn
Pleac-n sud, spre-alte cmpii?
,Si-acolo trebuie, Doamn,
Ca s se nasc copii.
Unui printe care i face lec(iile
fiului su
n librrie, bietul tat,
Cere cartea ntr-o doar:
N-aveti cumva editat
O algebr mai usoar?
Rspunsul elevului la examenul
de la liceul agricol
Cnd e timpul ce se cere,
Dac stii cu-adevrat,
Pentru culesul de mere?
Cnd e cinele legat.
Elevul despre profesorul su
de matematic
Cred c e bisericos
Dup cum am observat,
C vznd ce-am scris pe tabl
De trei ori s-a nchinat.
Epitaf la cptiul unui somnoros
Pare totu-asa firesc:
Doarme-adnc lng un sfesnic;
L-a lsat pe cel lumesc
Ca s-l doarm pe cel vesnic.
La moartea unui be(iv
Bucuria i-a fost mare
Cnd a-mbrtisat pmntul,
Findc popa la-ngropare
A stropit cu vin mormntul
55
Anul V, nr. 6(46)/2014
Gheorghe LEU (15.12.1935)
G
r
u
p
a
j

r
e
a
l
i
z
a
t

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
S-a nscut la Brila. A absolvit Liceul Nicolae Blcescu din Brila si Facultatea de Medicin General Bucuresti. A lucrat
ca medic militar la Brila. Este membru al Clubului Umoristilor Stefan Tropcea Brila (presedinte n perioada 1975-1995) si
al Uniunii Epigramistilor din Romnia.
Scrie epigrame, catrene cu tren (4+3 versuri), poligrame (7 versuri), sonete, rubaiyate, proz umoristic, compune careuri
si jocuri rebusiste, colaborareaz n timp la nenumrate publicatii, este prezent n peste 20 de antologii si volume colective de
epigram, a primit zeci de diplome si premii la concursurile de gen. A mai semnat: M.DIK, P.ION, R.PORTER
Aparitii editoriale: Puncte puncte (epigrame, 1979), 64 (epigrame alese si probleme de sah, 1999), De la caz la haz
(epigrame si poezie umoristic, 2000), Almanah de unul singur (epigrame si nu numai, 2001), Jocuri de cuvinte (epigrame si nu
numai, 2002), Puncte pe ep(i)grame (2008), Mai mult ca prezentul (sonete epigramatice, 2009), Altfel (epigrame s.a., 2010),
Mnia noastr cea de toate zilele (sonete, epigrame s.a., 2012), Satira timpului pierdut (mini-roman insolit si insolent, 2013)
Glumesc deci exist! (epigrame s.a., 2014).
Epigrama
Epigrama, ne-ndoios,
E bunica ce ne-nvat
Cums facemtrei pefat
Si al patrulea pe dos.
Ce e madrigalul
E mai mult sau mai putin
O betie de cuvinte.
Seamn c-un Buletin
Meteorologic: minte!
Curs valutar (1998)
Din zi n zi trim amarul
Ascuns n fel de fel de drame,
Cci urc tot mereu dolarul,
Iar LEU scrie epigrame.
Legmnt
Nesansa s mi-o am stpn
Si-atta s primesc sudalme,
Atunci cnd voi ntinde-o mn
Spre cel ce merit doar palme.
Promovare (fabul)
Maimutei, sincer, nu i-a fost pe plac
Cnd a primit o functie mai sus,
Dar leul a chemat-o si i-a spus:
Primeste, nu fi proast! Om te fac!
Parlament
Alesii nostri nu se contrazic
Voteaz legi ce au desigur rost:
O parte ce nu schimb mai nimic,
Iar altele ce-ncurc si ce-a fost!
Zoo
Sunt deputati ce nu prea se frmnt,
Nu tin discursuri, ci doar stau deoparte.
De ei se spune c fac parte
Din lumea celor care nu cuvnt.
Precizare
Istoria doar ntr-un fel se scrie
Cu oameni buni si ri destui,
Un ins cinstit e-acela care stie
C-n Parlament nu este locul lui
Poker politic
Democratiaparec-i un joc
Ce deseori ajunge la impas;
Puterea tot pluseaz la noroc,
Iar Opozitia rspunde: PAS!
Diploma(ie
Spre UE cnd ne-am ndreptat
Credeam c mergem la ospt
Ne-am dus cu geanta diplomat
Si am rmas cu traista-n bt!
Biblic
Se stie nc din antichitate
C tata Noe furios rostise:
Potopul este o calamitate!
(El de globalizare n-auzise).
Ipocritul
Respinge ferm ce i propune Vestul.
Mndria lui nativ l oblig
S-si manifeste foarte clar protestul:
Mnnc hamburgeri cu mmlig.
Negativistul
Criticnd ce nu-ntelegi,
Doar un lucru ne confirmi:
Nu e de ajuns s negi,
Ca n viat s te-afirmi.
Snobul
S-a adaptat mereu de cnd l stiu
Cu lucrurile care s nu coste,
Iar astzi el rosteste un Thank you!
Cu aroganta unui bogdaproste.
Orgoliu
Zadarnic te frmnti pe-acest pmnt,
Cnd nimeni nu-i pe-alturi s te vad,
Deci nu lupta cu morile de vnt,
Cnd nu-i si un Cervantes s te cread.
Rzbunarea e arma prostului
Zicala asta naste fric
Si are chiar un trist renume,
Cci, din pcate, ne explic
De ce-s attea arme-n lume
Proverb
Cndva bunicul, ntelept n toate,
I-a spus asa ca de la om la om:
S nu sapi groapa altuia, nepoate!
(Si de atunci n-a mai sdit un pom)
Unui medic care m-a tratat
Deci, din nou sunt viu
Si nevtmat!
Ce mi-a dat nu stiu,
Stiu doar ce i-am dat.
La nudiyti
Vznd pe plaj cum arat
Asa de bine dezbrcat,
Am descifrat ndat taina:
C nu pe om l face haina.
Mayina de splat
Unii, chiar milionari,
Folosesc cu brio trucul:
Ca s spele bani murdari
Au ca detergent ciubucul!
Istorie
Pe Lun am ajuns trziu
(Doar dup ce-am supus atomul)
Si n-am gsit dect pustiu
Semn c-a mai fost acolo omul!
Poli(ist nceptor
Cu sursul pe figur
Sefu-i zice pe moment:
Ia-te dup hot, sergent!
(Si sergentul astzi fur!)
Autoironie
Vanitos cum stiti c sunt
(Si cu seful mai ales)
Eu am ultimul cuvnt:
S triti am nteles!
O, tempora, o, mores!
Cnd fruntea este mai ridat
Si amintirile-s firesti,
Oglinda mea mi spune: Esti!,
Nepotii rd: Ai fost odat!...
56
Doina DR~GU}
Personaje:
- Gary (profesor, 65 de ani)
- Candid (un alter-ego al lui Gary); este un personaj invizibil; o
voce interioar, o completare a gndurilor nerostite. Este o voce
din culise.
- Xantipa (sotia lui Gary - al treilea personaj care relateaz
ntmplri din viata real, de la cozi etc.).
Deasupra scenei este scris un motto ce caracterizeaz nsusi
secolul XX.
Motto:
Toji cei care yi pierd ncrederea n Umanitate yi n Istorie se
ntorc, cu faja sau pre-faja, spre Dumnezeu...
Asta, dac nu alunec n apathia ndobitocirii sau a cinismului
ticloyiei cotidiene.
Actul II
Actiunea se petrece n aceeai garsonier. Gary i Xantipa stau de
vorb. Sunt relaxati. Gary fumeaz i bea cafea. Xantipa i face
de lucru prin camer. Sterge praful, aeaz florile n glastr etc.
Se aude o muzic de Bach.
Gary: Ce trist epoc trim! Avem poeti ce scriu o antipoezie,
romancieri ce scriu antiroman, dramaturgi ce scriu antiteatru,
muzicanti ce descoper anti-armonia (zgomotul) si plasticieni
ce caut haosul si infernul n inform si neculoare. Toti filosofii
materialisti prezic sfrsitul materiei, filosofii vietii vorbesc de
disparitia vietii, moralistii strig: Dumnezeu e mort!. Iar
politicienii fac tot ce e posibil ca s compromit politica,
ideologiile, sperantele sociale toate.
EXERCI|II
DE
LUCIDITATE
Dramatizare dup# romanul
JURNALUL UNUI JURNALIST F~R~ JURNAL,
de I. D. S@rbu
continuare din nr. anterior
Xantipa: Progresul tehnic ar fi flautul fermecat al celui ce ne duce
ca pe niste copii hipnotizati spre un nec, dar nu ntr-un fluviu
mret, ci ntr-un sant plin de murdrii, deseuri si tot felul de
libertinaje.
Gary: Stm prost cu masina de selectat valori. Mereu ncepem, rar
continum, nimic nu ducem pn la capt; doar delirul si
sminteala cunosc o carier continu si ascendent. Trim
acum momentul de trecere de la dezastru la catastrof.
Xantipa: Ora pionierilor, analiza muncii. Elevii buni si iau anga-
jamentul pionieresc s-i ajute pe cei slabi. Cei slabi fac
eforturi s nu plezneasc de rs.
Gary: Ai vzut Coloana Infinitului? De sus, ea e mai nimic; privit de
jos, e totul...
Xantipa: Nu amvzut eroi ai revolutiilor sau eliberrilor cares se
linisteasc dup ce au preluat puterea. Sub pretextul conso-
lidrii acestei puteri, imediat dup victorie au subjugat statul
ideilor lor fixe, poftei lor de putere, viselor lor paranoice de
politic extern, de expansiune militar chiar... Omul este o
fiar politic...
Gary: Colonelul Osmanescu mi fcea confidente, zilele trecute, pe
Unirii, privind emigrrile, pasaportul, cltoriile n Occident.
mi spunea c dintre umanisti nu dau drumul dect la homo-
sexuali, sportivi, evrei. De ce?, l-amntrebat eu. Fiindc au
ceva comun. Ceva care oblig la discretie, mi-a spus el. Ce
fel de discretie, am insistat eu. Nu pot spune. E secret. De
stat., a replicat el.
Xantipa: Te-as rugas evadmun pic din stareaastadecrisparesi
s ne amuzm nitel. Uite, am citit n Science et Vie un articol
Despre relativitatea deductiilor stiintifice. Se spunea acolo
c un savant fcea un purice s sar la ordinul su. Sari!, i
spunea savantul, si el srea. I-a rupt un picior. Sari!, i-a
ordonat. Si puricele a srit. I-a rupt al doilea picior, apoi l-a
rupt pe a-l treilea si puricele a continuat s sar la ordinul lui.
A ajuns la al patrulea picior, ultimul, l-a rupt, si, deodat,
puricele a refuzat s sar. Concluzia savantului: dac unui
57
Anul V, nr. 6(46)/2014
purice i se rup toate picioarele, acesta nu mai aude!. (Rd
amndoi)
Gary: Omul, cafptur, s-adovedit afi o fiar: estesi prost, si surd,
si orb; total nedemn pentru o lume att de frumoas, pe care
a primit-o n dar, si pe care o murdreste si o ucide n numele
progresului si al stiintei. Oamenii simpli, la noi, cnd sunt
ncoltiti de militie sau securitate, ca o form arhaic de aprare,
spun, jurndu-se: nu am fcut nimic!. Nu spun: nu am
Icut nimic ru! sau nu am fcut nimic mpotriva legilor!.
Ci, simplu de tot: nu am fcut nimic!. Eu nsumi, ntrebat de
ce am stat sapte ani n puscrie, rspund trneste: Nu stiu,
nu am fcut nimic!. Pasivitatea, ne-facerea, ne-angajarea n
nimic, iat o form foarte balcanic de nevinovtie.
Xantipa: Asta la nceput. Mai trziu, turma se alctuieste, mgarul
si ia doctoratul si devine gnditor, cinii si iau licenta n
drept, primesc pistoale si dreptul de a se considera lupi. Limba
devine limbaj, si limbajul - ltrtur. Aplauzele si uralele
nlocuiesc opinia public si liberul arbitru.
Gary: Nu orice schimbare e si transformare; nu orice transformare e
si dezvoltare; nu orice dezvoltare nseamn si progres; nu
orice progres e si civilizatie; nu orice civilizatie este uman;
nu tot ce e uman e si umanist; nu tot ce e umanist este si
drept; nu orice dreptate e universal si vesnic; nu tot ce e
vesnic e si valoare; nu tot ce e valoare e absolut; nu tot ce e
absolut e si substant sau esent, nimic ce-i omenesc nu e
divin, numai divinul din noi poate fi numit progres.
Xantipa: Omenirea a gresit drumul: n loc s o ia spre rugul aprins,
prefer acum s adune gteje pentru viitoarele ruguri pe care
vor arde morala, religiile, cultura, adic tot ce am realizat de
cnd am inventat focul si am nceput balul acesta care se
cheam progres si civilizatie. Din cauza teribilei tale sin-
gurtti, n sensul c nu esti lsat s-ti exprimi vocatia de
dascl, de pedagog, de jurnalist si de scriitor, unica ta form
de religie, de legtur cu transcendentul, o realizezi vorbind
mult, scriind mereu si pretutindeni. Cnti la o vioar mut.
mblnzesti verbul, l alinti, i dai de lucru, l iubesti; apoi l
rogi s-ti aduc aproape o tain, o minune, o bucurie rar.
Gary: De la dictator pn la rege nu e dect un singur pas, un pas
napoi. Idolatrizarea este egal cu idolo-ltrarea.
Xantipa: Secolul XIX stia cum trebuie s fie o societate, secolul XX
stie doar cum nu trebuie s fie ea. Istoria e o simpl anecdot
prost povestit.
Gary: Aud mereu: Sunt convins, dar nu cred!. Asta mi aduce
aminte de o glum evreiasc din anii 50. Cu Itig, cruia la o
sedint i se cere s fie si el o dat sincer, s-si spun rspicat
prerea sa n care crede. Itig ncepe asa: Eu ams v spun
prerea mea sincer, dar tin s v avertizez de nainte c,
personal, nu sunt deloc de acord cu aceast prere a mea!.
Xantipa: Cel mai curat adevr eascuns n muzic si poezie; cel mai
dur, mai barbar si mai periculos, n stiint si ideologii. Noi nu
suntem dect niste biete cmile ce trec prin desert, fcndu-
si n mod onest datoria, dar care, din pcate, nu vor afla
niciodat ce au crat n samarele lor.
Gary: Tinerilor le place jocul cu spatiul, btrnilor, jocul cu timpul.
Se vorbeste chiar de inventatorii unui timp nou. Se poate iesi
din spatiu, de ce s nu se poat iesi si din timp? ngerul din
Apocalips strig: Timpul nu va mai fi. Dar l credemexact ca
si peMarx care, n 1848, astrigat si el: Statul nu vamai fi!.
(Xantipa iese din camer cu tava cu cetile de cafea goale.)
Gary: (Aparte, vorbind cu el nsui.) De peste zece ani nu merg la
nimeni n vizit, nimeni nu vine s m viziteze. N-am fost la
nici o nunt, botez, aniversare. Dar nici eu nu mi-am serbat
nici o zi din viata mea. Dup o jumtate de or, de altfel, m
plictisesc cu cel mai drag vecin, dup dou ore nu mai am ce
vorbi cu prietenul inimii mele. Merg la sora mea, tot la dou
luni: n prima sear i spun mai totul. Si i spun azi exact ce i
spuneam si acum 15-20 de ani. A doua zi mri si citesc. A
treia zi accept s o nsotesc la mormintele printilor nostri din
Petrila, dar refuz s intru la unica si ultima mea mtus. Nu
mai stiu ce este o cafenea, o brf bun, o ceart defulant.
Chiar si citirea vechilor scrisori mi d sentimentul plimbrii
pe ntuneric ntr-un cimitir vechi. Cnd m alcolizez de unul
singur, caut tunelul ntunericului, iadul si uitarea de lume si
de mine.
(Xantipa intr n camer cu tava cu cetile de cafea pline.)
Gary: Vd mereu n fata ochilor pe A.P. (actorul poate spune chiar
Adrian Punescu), care, pe 8 octombrie 1978, cu curul su
mare si greu, ntors spre altarul bisericii din Vidra, declara
ritos: Nu avem ncotro: trebuie s-l convingem si pe btrnul
nostru Dumnezeu c nu exist, c a murit la 1848.... M simt
cutremurat. n aceast biseric si Blaga, si Prodan simteau
nevoia s intre n genunchi. Prostia si tupeul retoric, dema-
gogic, se pot apropia de apostazie. Ar trebui s strigm: iart-
l, Doamne, nu stie ce zice!.
Xantipa: Eu cred c acolo si atunci, n acea biseric, limba romn i-
a retras girul metafizic. A pctuit nu a gresit: va ispsi, nu va
plti. Va continua s scrie versuri cu nemiluita, dar poezie
adevrat... nevermore.
Gary: Cred c m-am mbolnvit de un fel de diabet politic, am fat de
politic un sentiment de scrb, idiosincrazie, fric. Sunt stul
si nu mai cred si nu mai pot spera. Prostia se ia ca o boal
veneric. Dar ea nu mai e rusinoas. E... universitar!
Xantipa: Doamne, nvat-ne s ne numrm bine zilele vietii noastre!
Doamne, nvat-l s-si numere bine zilele Puterii sale!
Gary: Fr s doresc a vsli contra curentului istoriei, cu toat
sinceritatea intuitiilor mele oarbe, cred c secolul viitor va
nsemna sfrsitul economic si politic al multor mituri care azi
ne sunt asa-zise faruri cluzitoare. De pild, citesc despre
ruralizarea oraselor n timp ce noi continum s urbanizm
cu slbticie pn si satele si ctunele rmase pn acum
neatinse. Va avea loc o fug din industriile mari spre ntre-
prinderile mici si independente, din industria pguboas spre
agricultura intensiv. Va fi o fug ct se poate de logic din
viitor spre valorile verificate ale trecutului. Dar constat, zi
de zi, cu ochii mei, c distanta ntre omul cinstit si puslama,
ntre cel sincer si lichea, dar mai ales distanta ntre cel inte-
ligent si prostul total ageamiu e n curs de rapid si alarmant
disparitie. Si asta pentru c avem trei categorii sociale: ac-
tivitii care se pricep la toate, birocratii care hotrsc totul
si securitatea care pzeste pzind pe cei care se pzesc.
Xantipa: Este ca si cnd un fel de daltonism axiologic ne face s
confundm culoarea rosie cu cea verde, binele cu rul, fru-
mosul cu urtul. Dracii de tip nou au aripi albe si umbl cu
coarnele introvertite. Coada lor nu mai conteaz, ea de mult e
vrt peste tot, ne-am si obisnuit s o considerm prietenul
casei.
Gary: Lui M.S. (actorul poate spune chiar Marin Sorescu), acestui
tnr si genializant confrate al meu, as fi vrut nu o dat s-i
spun: Noi suntem generatia care a fost obligat s treac
peste srma ghimpat, peste terenul minat, prin tara nimnui.
Unii au trecut, foarte multi dintre noi au czut, unii au rmas
58
infirmi pentru toat viata... Dar cu trupurile si biografiile
noastre tragice si anonime, noi am deschis o bres de lumin
si libertate spre viitor, pe care voi, acum, treceti ca pe un
trotuar asfaltat. Prin experienta si jertfa noastr ce continu
si azi, voi stiti acum, mcar din auzite, unde sunt minele, ce
este o srm ghimpat, cum se pot ele evita. Am mblnzit ct
am putut paznicii, cu enorm risip de suferint si umiliri, i-
am convins s-si ascund cravasa si s-si foloseasc zmbetul
n locul pistolului. Regretm c nu am apucat s v nvtm
cum s scpati de fric si de cretina smecherie de bazar si
iarmaroc. Nu mai avem timp s v explicm nici ce este Eu-
ropa, ca moral, constiint si valoare; voi cltoriti, noi ne
grbim fiecare spre baraca vesniciei noastre....
Xantipa: Asta ai vrut s-i spui, dar M.S. (actorul poate spune chiar
Marin Sorescu), marele nostru european, desi trece pe sub
geamul nostru de dou ori pe sptmn (locuinta sa de
tar e n bloc cu noi) pn n prezent nu a ndrznit s urce
spre izolatorul tu.
Gary: Poate miros a srm ghimpat, a teren minat... sau poate a
lepros periculos... Datoria mea este s-l astept; datoria lui
este s m evite... ntre noi doi se ngroas ceata levantin a
uitrii calculate.
Xantipa: Ce prere ai despre conditia intelectualului?
Gary: A fi intelectual nu are nimic comun cu a avea o diplom, o
profesiune sau o specialitate. A fi intelectual nseamn, n
primul rnd, capacitatea unui individ de a fi lucid n ceea ce
priveste esentialul a ceea ce se ntmpl n jurul su. A fi
intelectual nseamn a fi liber n gndurile, valorile, ideile,
actele sale. Adic, capabil de a opta dezinteresat, fr mnie
sau prejudecat, pentru solutia cea mai bun, nu pentru el, ci
pentru poporul din care face parte.
(Xantipa iese din camer cu scrumiera s-o goleasc.)
Gary: (Aparte, vorbind cu el nsui.) De circa 22 de ani, exilat n
Craiova, triesc melcoid ntr-o tot mai accentuat nsingu-
rare. Alcoolul a fost liantul meu cu lumea, cnd beam puteam
s iubesc oamenii, s comunic, s fiu vesel, inteligent, stu-
pid, generos. Om ca toti oamenii. M-au prsit, pe rnd, tu-
tunul (fumam cte patru pachete pe zi, acum mai trag cteva
fumuri si sting tigara), votca (vinul si berea nu m satisfceau),
pohta dup femei. Am trit n tinerete numai n internate,
cazrmi, cmine si puscrii. Apoi a urmat lagrul, mina, Craiova
- ca domiciliu fortat. Dumnezeu a fost bun si milos cu mine,
mi-a adus la picioare o sotie divin, pe care nu o merit, o cas
linistit, plin de crti, si o singurtate religioas. ns che-
mri de disparitie m sorb; m gndesc tot mai intens si mai
practic la ideea de sinucidere. n fiecare zi, cel putin de trei
ori, mi nmoi piciorul rece n apa si mai rece a Styxului.
(Xantipa se ntoarce n camer.)
Xantipa: Am czut din Gratie: Dumnezeu s-a lepdat de noi. Icoanele
au devenit obiecte de art naiv, biserica e un muzeu de
pictur bizantin, rugciunea nu e dect o alt form primitiv
de poezie. Copiii si pierd copilria, fecioarele nu mai au de
mult nimbul acela de puritate si de tain ca pe vremea cnd
citeamTeodoreanu (Olguta, Monica). Familia nu mai mnnc
la mas mpreun, ea se hrneste, se nutreste, cum poate,
cnd poate, toate gesturile rituale - crucea, srutul, bun-
ziua - s-au golit de sens si afect, nu mai au acoperire nici
mcar duminica n curtea Mitropoliei.
Gary: (Citind o scrisoare.) mi scrie un confrate de generatie din
Bucuresti, printre altele, c trebuie s te nscrii din timp pentru
cimitir sau la rnd, pentru crematoriu...
Xantipa: Si n Craiova este la fel. Trebuie s-ti cumperi locul de veci
(pentru 7 ani) din timp: din 7 n 7 ani, taxa de vecie se re-
nnoieste. Exist o planificare stiintific si pentru sicrie:
dac nimeresti s mori cnd s-a terminat cota pentru muni-
cipiu, atunci trebuie s alergi la Caracal, Turnu-Severin sau
Piatra Olt. Benzina sau motorina pentru camionul funerar
trebuie s o ai gata ntr-o canistr. Pentru pomeni, dac ai
legturi la Arhiepiscopie, poti cumpra cteva kilograme de
Iin pentru colacii de poman. Discursurile funebre ale
preotilor sunt tipizate, ele se citesc sau se recit, fr nici un
fel de improvizatie. Nu se admit alte discursuri dect pe texte
scrise si aprobate de autoritti...
(Xantipa iese din camer.)
Gary: (Vorbind singur.) Ascult toate aceste noutti si m cuprinde
o maregrij: nu ambani laCEC, nu amloc deveci, nu sunt
nscris la fondul de nmormntare, nu am canistr (nici nu am
unde s o tin). Nu sunt nici ortodox, si nici catolic. As dori s
fiu dus la Petrila, lng printii mei. Dar cine mai aprob azi
un camion dintr-un judet n altul? As dori s-mi cnte fanfara
minerilor; dar mai exist aceast fanfar? Mai am eu dreptul
la ea?
(Intr Xantipa. La televizor se vede o defilare de 1 Mai.)
Xantipa: Nu foamea si frigul ne vor ucide, si nici frica sau lasitatea,
ci prostia. Prostia cntnd din fluierul strmosesc...
Gary: Ziua de 1 Mai, n copilria mea, era una din cele mai frumoase
srbtori. Un scurt discurs sindical, dou recitri (eu mereu
prezent cumprat i proletar, pe care de atunci nu o mai pot
suferi) si fanfara intonnd imnul minerilor si Internationala.
Dup care toat lumea iesea la iarb verde, unde se chefuia
pn spre sear. Astzi ce nseamn 1 Mai? Ct este piata de
mare, la picioarele imensului portret, se vede un covor natio-
nal, n care fiecare copil al nostru nu este dect un singur
punct dintr-un urias gobelin: aceste mii de trupuri scriu lo-
zinci, fac portrete, picteaz istorie national si revolutionar.
Numai el si ea se pot bucura de o asemenea hecatomb de
trupuri, timp, jertfe aduse. Defilrile fasciste au devenit lili-
putane n raport cu faraonia acestor hore ale prostiei ntru
desert si mizerie.
Xantipa: Ajung doi insi - un prost si o lichea - ca Puterea s fie
servit.
Gary: Fierbe ceva n imensa Rusie... Gorbaciov a nceput o campanie
forte de curtire a moravurilor cadrelor de conducere: nu
vrea s-i schimbe, vrea doar s-i curete. Vor fi nlturati, zice-
se, afaceristii, demagogii, semidoctii, escrocii, parvenitii, man-
darinii etc.
Xantipa: Foarte frumos, foarte bine. Dar se ridic ntrebarea: cine
verific acum puritatea moral si ideologic a membrilor din
comisiile care mtur si curt fr mil partea de jos a apa-
ratului? Cine va putea verifica dac noile cadre tinere nu
sunt cumva mai flmnde dect generatia, stul de putere si
avere, care pleac?
Gary: Cu ctiva ani n urm, am auzit, la coada de varz, urmtorul
banc soptit: Un ziarist pleac n cutare de muncitori fericiti.
n Germania, muncitorii manifesteaz pentru c vor si vinerea
liber. n America, greve: muncitorii vor 13 salarii. n Anglia,
scandal: muncitorii nu mai vor s munceasc... Doar n Ro-
mnia, veselie mare, hore, chiote. Lumea e fericit. De ce?
Strig cei din hor: se dau oase, se dau oase!.
Xantipa: Drag Gary, care este diferenta ntre btrnete si mb-
trnire.
59
Anul V, nr. 6(46)/2014
Gary: Eu consider mbtrnirea un fenomen de gradare sau de-
gradare fizic si psihic ce are loc n mod natural, n etape
evolutive, lente; ea poate duce spre ntelepciune, gratie, lu-
min sau libertate. Sau spre n jos, prin scleroz, manie, n-
tunecare. Totul depinde de gena ereditar sau de steaua pro-
videntei tale. Btrnetea este un accident, se poate ntmpla
ntr-o singur or: un accident de soart sau un accident de
cunoastere. Pleci n oras ca un domn luminos, n curs de
lent si fertil mbtrnire; ti se ntmpl ceva, un accident
fizic sau metafizic, si te ntorci acas ca un mosneag dobort,
ucis n esent, dorindu-ti moartea. Mama mi povestea: Tatl
tu, cnd a aflat la ct ai fost condamnat, a mbtrnit ntr-o
singur or. A si murit repede, fiindc voia s moar!.
Xantipa: Noi mbtrnim sau btrnim? Dar, cum trim noi cu
sula n coaste mereu, mai degrab btrnim...
Gary: Nu cu orice sul, ci cu sula marelui cizmar. mi amintesc c la
un ordin al nu stiu cui, anchetatorilor li s-a spus: dac nu
vor s declare, le puneti sula n coaste. Efectiv, tuturor an-
chetatorilor li s-au distribuit sule, sule de cizmar, cu care, n
batjocur ne amenintau. n 1959, Gheorghiu-Dej, la o sedint,
ar fi spus: stia nu si merit nici aerul pe care l respir.
Xantipa: Stii cine a fost primul socialist? Columb. Cristofor Columb.
Cnd a plecat, habar nu avea ncotro se duce, cnd a sosit,
habar nu avea unde este, iar cnd s-a ntors, habar nu avea
pe unde a umblat. Si toate acestea cu bani mprumutati.
Gary: Citeam, zilele trecute, despre o bsclioas definitie a fericirii:
sentimentul pe care l ncerci cnd reusesti, n sfrsit, s-ti
scoti pantoful care te strnge.
Xantipa: Umblm, n acest militarizat secol, nu n pantofi ce ne strng,
ci n bocanci, cizme.
Gary: Are si Spiritul ghetele sale care l strng si pe care nu are voie
s le scoat cnd si unde vrea. Are si literatura asemenea
ghete chinuitoare. Chiar si dictatorii au momente n care simt
nevoia s-si scoat cizma istoric si s-si pun picioarele n
ap rece. Gorbaciov ncearc s-i scape pe rusi de gheata
care e cizm si care i strnge de 70 de ani, dar nu poate; rusii
s-au obisnuit si nu mai vor s ncerceo alt gheat. Poatec
ea va fi mult mai dureroas dect cea care i strnge acum si
care, totusi, e gheata lor drag, pentru ea au luptat si au n-
durat attea...
Xantipa: Tovarsul nostru de sus e fericit si bogat; e bun, mare si
viteaz, posesor exclusiv al tuturor superlativelor. Noi trebuie
s fim fericiti, stui si bogati privindu-i doar portretul si
admirndu-l fr s obosim, fr s crcnim.
Gary: S-a abtut asupra poporului nostru un fel de paranoic invazie
de adjective si adverbe la superlativ nsirate fr nici o pu-
doare sau simt al realului. Ne-am mutat n alt veac, n alt
religie? Sau trim o febr si un delir halucinatoriu de tifos,
lepr sau cium? Vom mai fi vii, vom mai fi noi nsine dup ce
vor amuti aceste fanfare si coruri ce ne asurzesc si ne rusi-
neaz de moarte n prezent?
Xantipa: Nu stiu. Ascult si ncerc s nu ametesc. Nu pot nici rde si
nici plnge. Dup moarte ne vom aduga, precum un strop,
oceanului din care ne-am smuls prin nastere.
Gary: DespreLumin se vorbeste foarte mult: n religie, art, meta-
fizic, moral, astronomie, electrotehnic etc. Dar despre
Umbr mult mai putin. Umbra pmntului e o pat de ntuneric
pe lun, umbra mea e alt pat de ntunecime pe pmnt.
Despre omul care si-a pierdut umbra am citit, despre cea
de-a doua umbr am scris, dar nc nu am zrit-o. Nu este
btrnetea o vrst a umbrelor? Nu e oare singurtatea o
stare de umbr a Fiintei? Nu poate fi considerat o ocupatie
strin ca un fel de ntunecare printr-o putere ce se interpune
ntre tine si soarele liberttii tale? Vorbind despre umbra
pridvorului romnesc, filosoful marxist Joja constat c
blocurile au multe calitti, dar nu dispun de o nteleapt si
tonic repartizare a luminii si umbrei asa cum avea vechea
cas trneasc.
Xantipa: Nu ar merita ateismul oficial s fie considerat ca o form
de umbrire a fetei lui Dumnezeu? Ca o pat de ceat pus pe
ochi...
Gary: Ceata - mi spuneau motii din Apuseni, prin anii 50 - poate fi
mai puternic dect fulgerul: nu loveste, nu arde, dar e peste
tot, nu se termin, duce la disperare si nebunie. Dac as fi
tnr azi, as re-nvta ruseste, m-as re-nscrie n partidul
comunist si as face totul ca s ajung ntr-un post n care s
am puterea de a face si bine.
Xantipa: Acesta e visul idiot al multor activisti cinstiti si inteligenti.
Deocamdat aparatul e infinit mai puternic dect toti membrii
si luati cte unul sau adunati laolalt. Oricine intr azi, las
la us cinstea si inteligenta sa, calitti de care nu are nevoie
aparatul, care a ajuns s urasc si s elimine orice cap ce
gndeste singur si orice caracter ce se bazeaz pe o rmsit
de constiint moral.
Gary: (Premonitia schimbrii ce va urma.) Se simte n aer nevoia
unei uriase revolutii. Dar dac ncepem prin a combate
efectele (betia, hotia, demagogia, nepotismul) si nu ne ntre-
bm asupra cauzelor esentiale ce au dus la proliferarea acestor
lepre si lichele, totul se va reduce la o simpl si zgomotoas
schimbare de echip: n locul unor babalci, conservatori si
monotoni, se va instala o generatie de tineri, zgomotosi, vani-
tosi, lacomi.
Xantipa: Poate c undeva, n urm cu multi ani, ntr-un cabinet mistic,
s-a hotrt pieirea neamului romnesc. Prin metode stiintifice,
cu puteri locale, pe cheltuiala si rspunderea noastr. Bul-
garia public hrti cu Bulgaria-Magna, ungurii se si consider
stpni pe Ardeal, la Chisinu se vorbeste tot mai tare de
unirea tuturor moldovenilor.
Gary: Citeam ntr-o revist sovietic un articol isclit de Anatoli
Bociarov, care se ocup de mankurtism, ntelegndu-se
prin aceasta omul-unealt-robot, fr voint, fr memorie,
supus si asculttor, putnd fi dirijat, de departe, prin radio.
Pentru combaterea acestui mankurtism, autorul propune o
mpcare a moralei crestine cu cea comunist. Doamne!... Nu
am propus eu, n 1949, la verificarea mea de partid si cadre, ca
Iisus Christos s fie primit n partid!? Toat lumea a rs atunci
de mine, credeau c sunt nebun, sifilitic, idiot. Iat, au trecut
attea decenii, triste si ruintoare, si, azi, altii mai tineri si mai
destepti dect mine nu vd o salvare a moralei comuniste
dect prin contopirea acesteia cu traditionala, vechea si
ncercata moral crestin.
Xantipa: Orice schimbare vine de sus, sub form de ordine, decrete,
legi. Puterea porunceste... rezultatele se vd...
Gary: Ceea ce m doare cumplit este acea decuplare, pentru cteva
decenii, pentru un demisecol, poate si mai mult, a tuturor
inteligentelor libere si creatoare. Ceea ce mi se pare tragic nu
sunt numai aceste decenii n care nu am avut voie s gndim
(dect n particular sau pe ascuns), ci consecintele pentru
generatiile ce vor urma.
Xantipa: Masina ideologic ne oblig s devenim sclavi-robotizati;
aparatul birocratic, de partid si de stat, ne transform n
60
sclavi prosti si lasi.
Gary: mi soptea la ureche vicepresedintele Comisiei de control a
demografiei (fiindc avem si o astfel de Comisie) c, dup
unele date secrete dar foarte sigure, tiganii nostri se nmultesc
n progresie geometric, lumpen-marginalii se nmultesc nor-
mal (2-3 copii, crescuti n conditii de santierism, vagabondaj,
betii, divorturi etc.), iar oamenii normali rmn sub nivelul
de mentinere, prefernd s aib un singur copil sau niciunul.
n anul 2020, sau poate si mai devreme, numrul tiganilor va
trece peste 50% din populatie... Nu e vorba, asadar, de o
simpl natalitate sczut a oamenilor nc normali, ci de un
foarte alarmant fapt, stiut dar ascuns de oficialitti, legat de o
grav scdere a calittii biopsihice a noii rase ce se impune.
Xantipa: Satul era pentru noi sursa inepuizabil de crestere de-
mografic: tranul fcea la copii cti ddea bunul Dumnezeu,
nevasta lui i crestea, unul sau doi rmneau n ograd sau
sat, ceilalti si cutau rostul peste deal, peste ap, la orase, n
industrii, unde puteau.
Gary: Satul a murit. A secat si izvorul demografic normal. Satra e n
plin vigoare, fiii si sunt tot mai liberi, nu recunosc contractul
social, nu vor nici buletin si nici scoal, ei sunt cei multi,
flmnzi si goi. Al lor e viitorul... copiilor nostri.
Xantipa: Un proverb chinezesc sun cam asa: Printii i nvat pe
copii s vorbeasc; copiii i nvat pe printi s tac.
Gary: Adaug eu. Scoala i nvat pe copii s citeasc si s scrie;
viata i nvat ce s nu citeasc si ce s nu scrie. Libertatea te
cheam la tribun, dndu-ti dreptul la cuvnt; frica te face s
vorbesti nespunnd nimic. Cititul liber ti deschide mintea si
ochii; televizorul (care e fcut pentru minte si pentru ochi) te
tmpeste si te orbeste. Viata ne nvat ce trebuie s facem;
abia nainte de moarte ne dm seama de ce nu ar fi trebuit s
facem. Azi printii i nvat pe copii ce s nu spun; ce vor
face acesti copii cnd vor ajunge printi?
Xantipa: Vorbeam mai nainte de tigani c se nmultesc alarmat, dar
si sectele de azi se nmultesc. Si asta nu fiindc ele aduc mai
mult mntuire, ci pentru c ele sunt comunitti de dragoste
si de sperant, n timp ce biserica oficial s-a umplut de for-
malism, plictis si prudent functionreasc.
Gary: Domneste si aici, ca
n toate institutiile,
frica. Un cioban, n
drum spre Petro-
sani, mi-a explicat c
oaia, dac o sperii,
se sterpeste. Vzuse
omul o emisiune la
TV n care niste zo-
otehnicieni scufun-
dau oile ntr-un li-
chid dezinfectant.
Poate c oile scap
astfel de paraziti, mi
spunea ci obanul
meu, dar sperietura,
dup o asemenea
baie cu forta, le face
s nu mai dea lapte.
Dac oaia vede lup,
se sperie si dup a-
ceea trei zile d doar
jumtate din laptele ei. Bine, bine, i spun eu, dar atunci, voi,
ciobanii, cum procedati ca s le vindecati de boli? Cu
dragoste, mi rspunde omul meu, o ung cu alifie n asa fel
nct s cread c o mngi. O alint, i vorbesc ca unui copil.
Frica e dusmanul de moarte al productiei de lapte.
Xantipa: Cunosc intelectuali, poeti si filosofi care s-au sterpit la o
simpl artare a unui lup de hrtie...
(Xantipa iese din camer)
Gary: (Citind dintr-un tratat de medicin.) Cei bolnavi de angina-
pectoris o duc n medie cam 5 ani indiferent dac se opereaz
sau se trateaz medicamentos. (Vorbind ca pentru sine.)
Micul meu diabet, incipienta mea cardiopatie ischemic,
puseurile de tensiune, eczema mistic la picior - toate sunt
manevre complexe n vederea unui ultim atac-surpriz. Stiu
c, n fata vesniciei, nu sunt dect o biat molie ignorant si
pustie. Abia acum ncep s aflu cam unde am gresit si cam
cum ar fi trebuit s triesc. Stiu c nu voi putea s-mi termin
opera minim propus, am fost si am rmas o biat even-
tualitate n parantez, un nedemn suplinitor al catedrei mele,
atlet al mizeriei si erou al ratrii pe jumtate. Ca n vis, automat,
ncep s adun pilule de barbiturice. Asemenea unui hrciog,
m pregtesc pentru o iarn foarte lung, n care voi avea
nevoie de un somn fr de sfrsit. Iarba, de frica vietuitoarelor
erbivore, zice Blaga, s-a nltat, s-a tot nltat, devenind copac.
Eu, din nefric, cobor, m tot cobor, n ntmpinarea acelei
mbrtisri ultime, prin care, desertciunea desertciunilor,
voi deveni Umbr si Vis, ceea ce mi se pare a fi exact ce mi
doresc acum... Unul din cei cinci provocatori din cartierul
meu, m interpeleaz, deunzi, de ast dat, sine ira, cumva
din mil: Ce faceti, la ce v mai folosesc limbile strine pe
care le cunoasteti?. De obicei, pentru informatorii ocazionali
sau provocatorii amatori, am pregtite din timp rspunsuri
patent, prin care scap si de urmri si de urmriri. Dar, de ast
dat, simtind compasiune si mil n vocea si privirea prie-
tenului meu, Licheaua, i-am rspuns spontan: Domnul meu,
toate cele cinci limbi strine n care citesc si gndesc, cnd
simt nevoia (adic franceza, germana, engleza, maghiara si
italiana), alctuiesc o singur limb pentru mine: limba euro-
pean prin care mi mentin proaspt si viu spiritul si cultura
mea european. Limba
rus - n care nu citesc, dar
pe care o vorbesc si o n-
teleg - o am rezervat pen-
tru dialogurile mele poli-
tice cu puternicii lumii, cu
actualitatea si cu utopiile
viitorului meu luminos. Iar
Limba Romn, n afar c
e limba mea de serviciu, u-
nealta mea de productie si
creatie, o consider casa Fi-
intei mele. Die Sprache ist
das Haus des Seins - cum
spune Heidegger. Prin ea,
gndirea mea, angajat n
istorie, devine degajat de
istorie, prin ea mi desco-
pr esenta si rdcinile,
limba romn este si sche-
letul si sufletul Fiintei mele
nationale si universale.
William Hogarth - n nchisoare

Constelatii Diamantine Nr. 6 (46) / 2014

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Constelatii Diamantine Nr. 6 (46) / 2014

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revist# de cultur# universal#

editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

S-ar putea să vă placă și