Biologie Celulara

Biologie Celulara Subiecte rezolvate 2012
1

Biologie Celulara
2012

-Subiecte Rezolvate-

Autori:
Cristina Zabava
Valentina Negoita
Monica Grigore
Andreea Vulpe
Sabo Alexandru
Sultan Tiberiu
David Emanuel Anton

2

1. Conceptul actual despre organizarea mebranelor celulare

Membrana celulara este acea ultrastructura, formata in principal din lipide si protine, care
separa, dar si uneste celula cu mediul.
Cercetarile asupra membranei celulare au plecat de la 0 din momentul in care era confirmata
existenta celulelor insa nu se stia ca acestea sunt strajuite de o membrana celulara. A fost
nevoie de W. F. B. Hofmeister, in secolul XIX sa afirme celula este captusita la exterior de un
strat diferit ca si compozitie, fata de interiorul celulei.
Experimentele lui Goerter si Grendel au dus cercetarea mai departe, intentia fiind desigur sa
se determine mai mult despre compozitia membranei. Printr-un experiment simplu,
cunoscandu-se propietatile lipidelor, s-a dovedit constituentul principal al unei membrane
lipidele si ca acestea sunt organizate in bistrat. Ulterior, din consideratii biofizice, s-a dovedit
ca acestea contin si proteine (care reduc tensiunea superficiala).
In 1957 J. Robertson lanseaza modelul de unit membrane, care desi nu in totalitate corect,
intuia oarecum structura.
In 1972 S. J. Singer si G. L. Nicholson (prin studii de ME si inghetare-fracturare) au postulat
modelul mozaicului fluid, care uneste propietatile fizico-chimice ale membranelor.
Mozaic deoarece membrana celulara da dovadade heterogenitate comopzitionala, dontinand
glucide, lipide si proteine organizate specific.
Fluid deoarece toate componentele membranei sunt intr-o continua dinamica, oarecum
ordonata, deoarece componentele nu trec dintr-un strat lipidic in altul, respectiv de pe o fata a
membranei pe alta.

2. Compozitia chimica globala a membranei celulare

Compozitia membranelor difera de compozitia citosolica si extracelulara prin caractere fizico-
chimice. Astfele, cele doua componente sunt foarte hidratate, scufundate in apa fiind hidrofile
pe cand membrana, mediul de separare dintre doua spatii hidrofile, va trebuii sa aiba
caracteristici fiziochimice diferite, opuse chiar hidrofobe, astfel putand fi explicata
concentratia procentuala scazuta in apa a membranei 20 30% si crescuta in materie de
reziduu uscat.
Reziduul uscat prezinta si el o heterogenitate fiind compus 40-50% lipide, 50-60% proteine,
10% glucide si 1% substante minerale.
Componenta lipidica este de baza in membranele celulare datorita strucutruii lipidice un
capat hidrofil, altul hidrofob.

Membrana celulara nu constituie o bariera absoulta,ci una relatativa avand astfel doua functii:
(1) De bariera
(2) Metabolica

3. Lipidele membranare, definitie, clasificari

Lipidele memnranare reprezinta o categorie larga de substate organice, relativ insolubile in
apa, solubile in cei mai multi solventi organici, cu caracter amfifil, multe dintre ele fiind
esteri ai unor alcooli polihidroxilici cu acizi grasi.

Desi exista o mare gama de lipide in membrana celulara nu se gasec toate tipurile ci doar 3
categorii importante:
(1) Fosfolipide 70-75%
3

a) Fosfogliceride pornesc de la glicerol
b) Fosfosfingozide pornesc de la sfingozina (amino-alcool nesaturat cu doi carboni
asimetrici) [Glicerol aminat la C2, cu lant lung mononesaturat la C1]
Dupa ce se ataseaza la C3 al fosfogliceridelor putem face o clasficiare mai precisa:
i. Fosfatidilcoline (PC) (cand fac parte din b) echivalentul este
sfingo mielina SM)
ii. Fosfatidiletanolamine (PE)
iii. Fosfatidilserine (PS)
iv. Fosfatidilinozitoli (PI)
v. Acid Fosfatidic (PA)
N.B. mai sunt de amintit: cardiolipinele si plasmalogenele

(2) Colesterol 20-25%
(3) Glicolipide(din clasa sfingolipidelor) 1-10%

4. Fosfolipide membranare. Distributie, mobilitate.

Tipurile de fosfolipide mebranare au fost clasificate mai sus. Legat de distributia lor:
(1) Membrana externa: PC si SM (echivalentul lor = sfingozina legata fosforic de colina)
(2) Membrana interna: PE, PS, PI exclusiv in membrana interna
- Colesterolul este distribuit egal intre cele 2 membrane.
- Glicolipdele (contin sfingozina si colina dar nu au fosfor in membrana externa)

N.B. Aparitia PS in membrana externa este semn ca celula intra intr-un proces apoptotic.

Varietatea fosfolipidelor mai poate fi nuantata prin tipurile de acizi grasi de la pe care ii
contine legati la C
1
si C
2
(in ordine frecventei):
C
1
palmitic(16), stearic(18), miristic(14).
C
2
oleic, linoleic, linolenic, arahidonic.

Prin mobiliatea lipidelor membranare, trebuie sa luam in considerare dinamica componentelor
organice ele nu sunt statice sunt intr-o continua agitatie. Astfel miscarile sunt:
Intramoleculare de rotatie(intregul corp) si flexie(e cozii)
Intermoleculare difuzie laterala (in planul unei foite lipidice), flip-flop (trecerea
dintr-o foita a bistratului in alta - foarte rara, aproape nula)

Fluiditatea se moduleaza prin mai multi factori:
- Fizici: presiune, temperatura
- Chimici: intrinseci sau extrinseci
o Din categoria celor intrinseci, componenta chimic propriu-zisa: acizii grasi
saturati scad fluiditatea, cei nesaturati o cresc, coleterolul o scade, rigidizeaza
membrana.

4

5. Rolul lipidelor membranare.

Referitor la rolul lipidelor membranare, acestea sunt doua majore:
(1) Structurale bistrat lipidic, membrana selectiva
(2) Metabolice ambianta biosociala uneste celula cu mediul poate prezenta variatii
fiziologice si patologice devenind tinte terapeutice.
Deasemenea prezinta roluri in semnalizarea celulara prin componenta glicolipide.

Functia metabolica se poate modula prin fosfolipaze enzime ce cliveaza lipidele existente cu
un scop unul metabolic in comunicarea celulara (exemplu: cascada PLC cu IP3)
Pot fi de mai multe feluri dupa locul unde cliveaza:
1. PLA1 elibereaza acidul gras din pozitia 1
2. PLA2 - elibereaza acidul gras din pozitia 2
3. PLB cumuleaza activitatea A1 si A2
4. PLC elibereaza DAG
5. PLD elimina restul legat fosforic cu eliberare de PA

6. Proteinele membranare. Generalitati si clasficari.

Proteinele sunt si ele o componenta esentiala in organizarea membranelor, reprezentand
cantitativ 50% din masa membranei celulare. Raportrul molecular lipide:proteine este de 50:1,
deoarece proteinele sunt macromolecule cugreutate moleculara mult mai mare.
A reiesit din subiectele tratate anterior, ca lipidele au doua roluri structurale si metabolice,
cel mai important insa fiind cel structural.
Proteinele membranare, datorita conformatiilor complexe pe care pot sa le adopte, contribuie
la rolul metabolic al celulei, prin care se intelege bineinteles si comunicarea intra- si
intercelulara, activitatea enzimatica etc.
Astfel putem formula:
(1) Cu cat rolul structural al unei membrane este mai important, cu atat va contine mai
multe lipide.
(2) Cu cat rolul metabolic al unei membrane este mai important, cu atat va contine mai
multe proteine.

O prima clasificare a proteinelor se poate face pe baza localizarii lor in membrane:
(1) Extrinseci periferice (25%) de o parte sau de alta: endo- sau ectoproteine
(2) I ntrinseci integrale (75%) proteine ce se afla in bistratul lipdic, strabatandu-l total
sau partial.

Ectoproteinele se pot lega de un rest etanolaminic aparinand unei proteine din membrana
externa proces care se numeste glipiere partea lipidica care se leaga de PI ramane in
membrana interna ancora glicofosfatidilinozitolica.

Endoproteinele se pot atasa membranei interne tranzitoriu si reversibil prin reactii de
acilare (se leaga la diversi acizi grasi). Si in acest caz, ancora este cufundata in bistrat.
Aceasta ancorare poate fi necesara in exprimarea functiilor unor proteine abia dupa legare
adoptand conformatia necesara activitatii ei.
Exemplu proteinele G mici trebuie se se lege se face tranzitia functionala dintre proteina
citosolica si membranara.

5

[Uneori o ancora nu este de ajuns, fiind necesare mai multe. Legarea proteinelor de domeniile
extra- sau intracelulare se face cu ajutorul enzimelor specifice. Inhibitorii ai acestorenzime pot
astfel juca roluri in dezvoltarea tumorilor daca proteinele cu rol in crestere nu se mai pot
atasa membranei atunci procesul proliferarii este stopat.]

Majoritatea proteinelor integrale, strabat sun transmembranare, isi expun partile hidrofobe in
interiorul bistratului lipidic, pe cand partile hidrofile se afla la extremitati.
Proteinele integrale care se afla numai partial in membrane au fost considerate multa vreme
inexistente, astazi recunoscandu-se doua dintre ele:
(1) Citocromul B5
(2) Caveolina

Structuri secundare si tertiare
Proteine integrale, care strabat stratul lipidic in intregime au mai multe domenii, unul central
transmembranar si doua la extremitati endo- si ectodomeniu.
Referitor la organizarea structurilor secundare si tertiare la extremitati acestea pot lua
conformatiile de alfa-helix si beta-foaie pliata. In componenta transmembrana se credea ca
singura confromatie posibila este cea de afla-helix, insa s-a dovedit si existenta a unor
structuri de beta-foaie pliata care formeaza un fel de butoias cu doage prin al caror centru se
poate traversa membrana pori.

O alta modalitate de clasificare unipas / multipas dupa numarul de treceri prin membrana
sau tip I capatul amino in ectodomeniu, tip II, capatul amino in endodomeniu.

7. Exemple de proteine membranare: descriere si mobilitate

Pentru exemplificarea tipurilor de proteine s-au folosit membrane eritrocitare la studiu. Odata
recolatate, au suferit o separare electroforetica in urma careia diferitele proteine au migrat in
camp electric conform gradientului lor de marime.
Dupa rezultatele electroforezei, proteinele s-au numit dupa forma in care apareau:benzi:
banda 1, banda 2, banda 3 etc.

1. Glicoforina (A,B,C,D,E) este o glicoproteina a membranei eritrocitare, avand un
ectodomeniu mare de care se leaga 16 lanturi glucidice si un endodomeniu mic.
Functiile nu sunt cunoscute exact desi se stiu urmatoarele:
i. Glicoforina C - are functie structurala
ii. Izoforma a glicoforinei A poate restabili functia benzii 3 mutante.
iii. Absenta glicoforinelor cum este cazul in anemie endemica nu se
manifesta.

2. Anion Exchanger 3 AE1 banda 3 care este canal anionic de schimb pentru
HCO3- si Cl- si prezint la endodomeniu atasata anhidraza carbonica.

3. Spectrina este o endoproteina importanta ce joaca un rolfundamental in structurarea
citoscheletului atasat membranei.

4. Actina este si ea o endoproteine ce joaca rol in formarea citoscheletului.

5. Banda 4.1 Este o proteine globulara de legatura intre citoschelet format din actina si
spectrin pe de-o parte si foita interna a membranei prin legarea la glicoforina C
6

6. Ankirina o alta endoproteina globulara ce contribuie asemeni benzii 4.1 la ancorare
se leaga la subunitatea beta a spectrinei si la banda 3.

8. Mobilitatea proteinelor membranare si rolul ei

Proteinele prezinta doua tipuri de miscari:
(1) Difuzie rotationala miscarea de rotatie in jurul propriei axe, de 1000 de ori mai lenta
decat cea a lipidelor din cauza gabaritului
(2) Difuzie laterala mult mai lenta decat a lipidelor

Viteaza de rotatie si difuzie laterala depind de interactiunile proteinelor intre ele putand sa
se incetineasca sau sa se accelereze. Miscarile proteinelor au rol functional astfel ele pot
migra in membrana spre locuri unde sunt utile asta implica si distributie heterogena spre
exemplu in celulele polare distributia proteica este diferita la polul apical fata de cel later-
bazal, din considerente functionale.

Determinarea miscarilor s-a facut coletaral altor cercetari:
La heterocarioni, proteine marcate imunofluorescent au fost observate miscandu-se
Limfocitele marcate cu proteine fluorescente acestea s-au redistributi sub forma de
pete fenomen numit patching/capping
Experimente facute pentru determinarea migrarii moleculelor de rodopsina din
celulele cu bastonase din retina aceste experimente au permis determinarea vitezi si
capacitatilor de difuzie.

7

9. Citoscheletul asociat membranei: descriere si functii

Trecerea de la membrana lipidica la citosol acesta din urma fiind foarte complex structurat
se face printr-o structura proteica deasemenea complexa citoscheletul atasat membranei,
format din endo proteine aranjate sub forma de ochiuri si noduri, pe care le-am amintit mai
devreme:

Glicoforina C
Anion Exchanger 3 AE1 banda 3
Spectrina
Actina
Banda 4.1
Ankirina

Acestea se leaga ca in imagine componenta principala fiind spectrina, monomeri de
spectrina se rotesc cate doi in contrasens formand dimeri care fixati cap la cap poli-
merizeaza si formeaza o retea la care se leaga celalalte elemente.
Polimerii de actina se leaga si ei in ochiurile retelei la spectrina, avand rol in ancorarea ei.
Glicoforina C, banda 4.1 si ankirina au deasemenea rol in ancorare.

8

10. Rolul proteinelor membranare

Proteinele prezinta aceleasi roluri ca si lipidele:
(1) Structural proteinele exemplificate la citoschelet
(2) Metabolic in comunicare inter- si intracelulara, pot avea roluri de
o Receptori
o Transportori prin sau cu membrana
o Enzime Semnalizare

Proteinele membranare, cum este cazul receptorilor si integrinelor au rol in preluarea
semnalelor din mediul extracelular prelucrarea acestuia si angajarea mai departe a altor
componente in contiunarea semnalizarii catre alti centrii proces care se amplifica, avand ca
rezultat o schimbare fie ea enzimatica sau la nivelul sintezei proteice.

Pentru a intelege mai bine rolurile este necesar sa exemplificam:
Integrinele sunt heterodimeri cu rol in aderenta celulelor la matricea extracelulara
si in trasnmiterea de informatii legate de caracteristici fizico-chimice ale unor structuri
macromoleculare din mediul extracelular.
Asadar, au rol structural si metabolic, cel din urma nu este pe deplin cunoscut,
sestieinsa ca integrinele apar in procese ca diferentierea si moartea celulara.
Caderinele deasemenea proteiene cu rol structuralsimetabolic

11. Glicocalixul: definitie, caracterizare generala

Glicocalixul reprezinta componenta glucidica astasata pe fata externa a membranei celulare.
Este compus din oligo- si polizaharide atasate de lipide sau proteine, ele nefiind un element de
sine stator.

Categoriile de glucide care participa la formarea glicocalixului sunt numite glicoconjugate si
sunt de trei feluri:
o Glicolipide
o Glicoproteine
o Proteoglicani

Grosimea glicocalixului variaza intre 20-50nm variind de la tesut la tesut (spre exemplu, in
stomac, din cauza aciditatii stratul este mai gros si exista si glicoproteine specifice mucine),
de la celula la celula si chiar la o singura celula diferita la polul apical fata de cel bazo-
lateral.
Se pote formula o regula grosimea glicocalixului este cu atat mai mare cu cat proteinele sunt
mai putin implicate in interactiunea cu alte celule.

Componentele
Nu toate monozaharidele existente intra in constitutia membranelor, intra doar cateva, care
sunt: glucoza, galactoza, manoza, fucoza, N-acetil-glucozamina, N-acetil-galactozamina, acizi
sialici (o familie care deriva de la acidul neuraminic), xiloza (prin care partea glucidica se
leaga de o proteine) si acizi uronici, ultimii nefiind monozaharide.

Asamblarea componentelor nu este intamplatoare, se face prin control enzimatic, iar asta
exclude anumite posibilitati de asamblare, deoarece celula nu prezinta anumite enzime.

9

Se poate face o diferentiere intre diferitele tipuri de glucide continute:
(1) Glicolipidele 10% - contin un singur lant oligozaharidic, deobicei neramificat si ca
numar sunt cam 13-15. Nu au o conformatie linara, sunt torsionate datorita gruparilor
hidroxil pe care le prezinta.
(2) Glicoproteinele contin o proteine de baza la ale caror asparagine, serine, treonine se
leaga lanturi glucidice la prima prin legaturi N-glicozidice, la ultimele doua prin
legaturi O-glicozidice.
La locurile de legare se ramifica astfel incat, ramurile vor bi- sau triantenare.
Aceste structuri contin mai multe monozaharide decat glicolipidele.
(3) Proteoglicani descoperiti tarziu, compozitie speciala 90% glucide, 10% proteine,
lanturile lor glucidice sunt cele mai lungi si poarta denumirea de GAG
(glicozaminoglicani). Aceste lanturi au si ele o structura speciala sunt formate dintr-
o structura dizahardica repetitiva un zahar sau aminozahar si un acid uronic (cu
exceptia keratan-sulfatilor care contin un zahar si un aminozahar, nu au acid uronic)

Exista anumite reglui in formarea lanturi:
(1) Capetele lanturilor au incarcatura negativa, astfel
(2) Glucoza nu se afla niciodata terminal
(3) Acizii sialici se afla la capatulterminal (poate aparea chiar sub forma de polimer)

12. Functiile componentei glucidice a membranelor

Glucidele au mai multe roluri importante:
(1) Rol protector fiind o bariera intre spatiul extracelular si bistratul lipidic cu componentele
sale. Spre exemplu, in stomac, stratul glucidic este mult mare. Un caz asemantoril intalnim la
eritrocite care prezinta si ele un glicocalix gros.

(2) Asigura electronegativitatea partii externa a membranei celulare lucru ce face opreste
interactiunea dintre celule, aceasta realizandu-se prin control celular numai atunci cand este
cazul si unde este cazul ex. Jonctiuni celulare.

(3) Procese de recunoastere celulara comunicarea celulelor intre ele. Fenomene fiziologice care
se bazeaza pe unele modificari glucidice la suprafatacelulelor, exemple fiind
a. Eritrocitele, dupa desializare sunt eliminate din organism.
b. Extravazarea leucocitelor diapedeza reprezinta trecerea unor celule sangvine din
sange in tesuturi se declanseaza printr-o cascada complexa la un stimul inflamator.
c. Fertilizarea capacitatia modificari enzimatice glicoproteice si lipidice ce cresc
metabolisul si motilitatea spermatozoidului cat sireactia acrozomiala etc.
d. Grupul sangvin AB0 se bazeaza tot pe recunostere de tip glucidic
e. Receptori celulari majoritate glicoproteine
f. Acizii sialici au rol indiferentiere si moarte celulara

13. Conceptul de microdomenii de membrana

Pentru a defini conceptul micrdomenii, trebuie luata in considerare distributia asimetrica
lipidelor in membrana distributie realizata cu mare consum energetic prin procesul de
biogeneza. Datorita distributiei asimetrice si a dinamicii lipidelor despre care am spus mai
devreme ca se comporta ca un fluid (modelul mozaic fluid) se poate spune ca prezinta
propietati mezomorfe, ca ale cristalelor lichide:

10

...certain organic materials do not show a single transition from solid to liquid, but
rather a cascade of transitions involving new phases. The mechanical properties and
the symmetry properties of these phases are intermediate between those of a liquid
and those of a crystal. For this reason they have often been called liquid crystals. A
more proper name is mesomorphic phases

Mai mult decat atat, fosfolipedele, colesterolul, glicolipidele si anumite proteine din
membrana prezinta capactitatea de a se uni, agrega(desi nu foarte stabil) spontan laolalta,
dupa considerente biochimice in microdomenii de membrana, adica, conglomerate de mai
multe tipuri de lipide si proteine ce se afla la un moment dat unite.
In cadurul membranelor se respecta modelul de plute lipidice lipid rafts si reprezinta
conglomerate ce au un scop structural (ex: caveolina) sau metabolic tin anumite structuri
legate pentru a forma complexe de actiune supramoleculare.

Cum spuneam, plutele lipidice se agrega pe considerente fizico-chimice si construiesc
complexe fie ele plane sau invaginari(caveole), ce ce este de asteptat, ele prezinta o
fluiditate mai scazuta, lucru explicat prin variatia unor componente:
(1) Colesterol de 3-5 ori mai abundent
(2) Sfingolipidele (SM si glicolipdele) sunt cu 30-35% mai abundente
(3) Glicerofosfolipdele mai slab reprezentate
(4) Lipidele foitei interne (PS, PI) sunt mai slab reprezentate
(5) Lipidele prezinta acizi grasi saturati mai rigizi!

14. Receptori intracelulari (nucleari) definitie, criterii de clasificare.

Receptorii intracelulari sunt componente complexe ale semnalizarii celulare cu localizare
intracelulara, ce leaga molecule semnal specifice si declanseaza raspunsuri specifice prin
modularea de gene reglatoare. Receptorii nucleari sunt inruditi structural, toti facand parte
dintr-o superfamilie. Majoritatea au fost identificati prin secventiere ADN insa liganzii
specifici nu sunt in totatlitate cunoscuti.
Receptorii leaga molecule specifice deoarece participa la semnalizarea intercelulara prin
hormoni si alti mediatori, ne-am putea gandi ca moleculele semnal ar trebuii sa fie exlcusiv
hidrofobe pentru a putea difuza prin bistratul lipidic membranar, insa, exista si receptori
nucleari care leaga molecule lipidice de provenienta intracelulara si moduleaza activitatea
intrinseca a celulei.
Receptorii au un situs de legare la ADN fiecare receptor se leaga la portiunea de ADN
specifica unde se gaseste gena pe care o moduleaza.

Receptorii intracelulari leaga de regula hormoni steroizi, tirodieni, retinoizii si vitamina D
care difuzeaza prin membrana celulara astfel realizandu-se un prim criteriu de clasificare.

Un al doilea criteriu de clasificare l-ar putea constitui localizarea receptorului in repaus,
astfel, receptorul pentru cortizol se afla in citosol si intra in nucleu dupa ce molecula semnal
s-a legat, pe cand reeptorii pentru hormon tiroidieni si retinozi se afla deja in nucleu.

De regula, in forma inactiva receptorul este legat de o proteine numita corespresor, care la
legarea moleculei semnal disociaza, atasandu-se o alta proteina, numita coactivator, care
initiaza transcriptia genica. Exista si cazuri in care molecula semnal inceteaza transcriptia
genica efectul moleculei semnal, mediat prin receptori specifici putand fi al 3-lea criteriu de
clasificare.
11

Raspunsul specific al celulei este determinat de natura celulei tinta dar si de natura moleculei
semnal. Multe celule au acelasi tip de receptor intracelular dar efectul difera prin faptul ca
sunt atasate la secvente ADN diferite.

15. Cascada adenilat-ciclazei

Sistemul adenilat ciclazei contine: receptori hormonali, proteine Gs/Gi, adenilat
ciclaza si fosfodiesteraza. Mesagerii secunzi sunt AMPc, iar proteinele reglatoare sunt
pkA.
Adenilat ciclaza este o protein-enzima, integral membranara, activata de Gs si inhibata
de Gi si catalizeaza reactia de formare a mesagerului secund AMPc din ATP.
Hormonii care activeaza adenilat ciclaza sunt Glucagonul, Adrenalina prin 1 si 2,
ACTH, PTH. Cei care inhiba adenilat ciclaza sunt Adrenalina 2 si SS.
Fosfodiestereaza, enima citoplasmatica ce catalizeaza reactia de transformare AMPc
in AMP.
AMPc este un nucleotid ciclic cu rol de mesager secund reglat de fosfodiesteraza si
adenilatciclaza.
Protein-kinaza A prezinta doua subunitati reglatoare si doua subunitati catalitice, R
2
C
2

inactiva.
Hormonul se leaga de receptor, se cupleaza cu proteinele Gs care stimuleaza adenilat
ciclaza. Aceasta permite cataliza reactiei de transformare a ATP in AMPc. AMPc
activeaza protein-kinaza A astfel: protein kinaza disociaza in subunitatile R si C:
subunitatile R se leaga de 2 AMPc, iar subunitatile C vor cataliza transferul P de pe ATP
pe o proteina celulara specifica.

16. Mesagerii secunzi: definitie, exemple, efectori intracelulari

Mesagerii secunzi sunt compusi care poarta informatia transmisa de primul mesager avand
capacitatea de a modifica activitatea unor proteine intracelulare care pot avea rol enzimatic,
intervin in contractie sau in asigurarea permeabilitatii membranare.
Exemple: AMPc, GMPc, IP
3
, DAG,Ca
2+

AMPc este un nucleotid ciclic cu rol de mesager secund reglat de fosfodiesteraza si
adenilatciclaza. GMPc este mediatorul semnalelor luminoase cuplat cu Gt. IP
3
determina
deschiderea canelelor ionice ptr Ca
2+
din reticulul endoplasmic in citosol. DAG ramane
ancorat de membrana lipidica si activeaza pkC. Ca
2+
functioneaza ca mesager secund
impreuna cu previousii* sau independent sau cu legandu-se de calmodulina->
calmodulina+4Ca.
Efectorii intracelulari sunt activati de mesagerii secunzi ca raspuns la mesajul primit de la
hormoni/neurotransmitatori. Exemple: pkA (adenilat ciclaza), pkC(fosfolipaza C)

12

17. Transportul pasiv: clasificare, exemple

Difuziunea sau transportul pasiv reprezinta trecerea prin membrana celulara a moleculelor
mici, in sensul gradientului de concentratie/electrochimic fara consum de energie(ATP).
Exista doua tipuri de difuziune: difuziune simpla si difuziune facilitata.
Prin difuziune simpla, moleculele sau ionii traverseaza membrana celulara prin pori/spatii
intermoleculare datorita energiei lor cinetice, fara a fi necesara legarea lor de o proteina
carrier. Rata difuziunii este determinata de cantitatea de substanta existenta, de viteza miscarii
cat si de numarul porilor prin care trec moleculele/ionii. Se poate face fie prin bistratul lipidic
(subst liposolubile: O
2
,azotul, alcoolul,CO
2)
fie prin canalele hidrofile ale proteinelor(canale
de Na,K care functioneaza ca o poarta pentru anioni controlate voltaj-dependent sau prin
ligand- ex: aldosteronul)

Difuziunea facilitata necesita interactiunea moleculei cu o proteina transportatoare care le
ajuta sa traverseze membrana(Glut4-pentru glucoza, anumiti aminoacizi). Rata difuziunii
creste odata cu concentratia insa atinge un maximum.
Difuziunea se supune legilor termodinamicii, rata depinzand de: permeabilitatea
membranei, suprafata, diferenta de concentratie, diferenta de presiune si potential si
temperatura.

18. Transportul pasiv: clasificare, exemple
Difuziunea sau transportul pasiv reprezinta trecerea prin membrana celulara a moleculelor
mici, in sensul gradientului de concentratie/electrochimic fara consum de energie(ATP).
Exista doua tipuri de difuziune: difuziune simpla si difuziune facilitata.
Prin difuziune simpla, moleculele sau ionii traverseaza membrana celulara prin pori/spatii
intermoleculare datorita energiei lor cinetice, fara a fi necesara legarea lor de o proteina
carrier. Rata difuziunii este determinata de cantitatea de substanta existenta, de viteza miscarii
cat si de numarul porilor prin care trec moleculele/ionii. Se poate face fie prin bistratul lipidic
(subst liposolubile: O
2
,azotul, alcoolul,CO
2)
fie prin canalele hidrofile ale proteinelor(canale
de Na,K care functioneaza ca o poarta pentru anioni controlate voltaj-dependent sau prin
ligand- ex: aldosteronul)

Difuziunea facilitata necesita interactiunea moleculei cu o proteina transportatoare care le
ajuta sa traverseze membrana(Glut4-pentru glucoza, anumiti aminoacizi). Rata difuziunii
creste odata cu concentratia insa atinge un maximum.
Difuziunea se supune legilor termodinamicii, rata depinzand de: permeabilitatea
membranei, suprafata, diferenta de concentratie, diferenta de presiune si potential si
temperatura.

19. Calea de semnalizare JAK STAT

Este o cale de semnalizarea intalnita in semnalizarea prin mediatori locali citokine dar si
pentru hormoni e.g. somatotropina si prolactina.
Acesti receptori citokinici actioneaza prin enzime tirozin kinaze citoplasmatice JAK
Janus kinase care fosforileaza si activeaza proteine reglatoare genice STAT signal
transducers and activators of trasncription.
13

Proteinele STAT sunt localizate in citosol si sunte denumite proteine latente deoarece
migreaza in nucleu si isi exercita functia reglarea transcriptiei genice numai dupa ce au
fost activate.
Receptorii citokinici sunt deobice dimeri sau trimeri, asociati functional cu proteinele JAK
(1,2,3 Tyk2).
Legarea moleculei semnal declanseaza o tranzatie conformationala care apropie proteinele
JAK una de alta astfel incate aceastea sa se transfosforileze astfel activandu-se, crescandu-
le activitatea domenilor tirozin kinazice.
Aceste domenii tirozinkinazice fosforileaza resturi tirozinice din structura receptorilor
intracelulari, activand aceste resturi tirozinice. Aceste resturi activate pot deveni punti pentru
legarea proteinlor STAT. Deasemenea se pot lega proteine adaptoare Ras-MAP-kinaze.

O proteina STAT prezinta un domeniu SH2 care indeplineste doua functii. In primul rand, se
leaga de puntea de tirozina amintita mai devreme. Dupa legare, proteina STAT este fosforilata
fiind practic activata. Dupa aceasta fosforilare ea disociaza legandu-se de alta proteine STAT
activata.
Dimerul STAT, activat, intra in nucleu unde, impreuna cu alte proteine reglatoare se leaga la
un ADN responsive element stimuland transcriptia genica.

Inactivarea acestui sistem se face prin bucla de feedback negativ realizabila la mai multe
etaje, care urmareste in principiu desfosforilarea componentelor.

20. Aquaporine. Semnificatii si implicatii medicale

Aquaporinele sunt canale de apa ce pot fi introduse in membrana celulara la nevoie. Aceste
aquaporine sunt foarte abundente in celule unde transportul de apa este foarte intens celulele
epiteliale si rinchi.
Principala caracteristica prin care se evidentiaza aquaporinele este capacitatea lor de a actiona
ca si canale de apa fara insa a permite traficul ionilor caracteristica importanta in mentinerea
gradientelor de concentratie ionica. Ele isi realizeaza functia prin structuralor deosebita
prezina un por care are grupari carbonil dispuse pe peretii circulari interiori pe de-o parte, iar
pe de alta parte prezinta aminoacizi hidrofobi. Porul este mult prea ingust pentru un ion
hidratat, iar deshidratrea lui ar necesita un consum energetic nerealizabil in acel loc.
Pentru moleculele de apa, aquaporinele mai prezinta doua asaparagine care se leaga la atomul
de oxigen. Deoarece se leaga la oxigen si nu la hidrogen, aquaporinele nu sunt permeabile nici
pentru protoni.

Prezenta aquaporinelor in anumite tesuturi explica caracteristicile lor speciale realizabile in
anumite circumstante, de la care pot pleca si implicatiile medicale.
1. Transportul prin celule epiteliale AQP sunt implicate in transportul de apa in
anumite tesuturi. Transportul activ de solviti prin membrane genereaza gradiente
osomtice care atrag dupa sine transportul apei facilitat in acest caz de AQP. Putem
spune ca membrana este mai permeabila daca prezinta AQP.
Astfel, lipsa AQP in anumite tesuturi poate declansa patologia lipsa lor la nivel renal
poate cauza o absorbtie ineficienta de apa. Patologia poate aparea si la nivelul
glandelor salivare sau arborelui traheobronisc unde pot aparea deficiente secretorii.
2. La nivel cerebral localizarea AQP apare la jonciunile hematoneuronale. Implicate in
acest caz sunt in special astrocitele. Se pot declansa astfel edeme cerebrale.
3. In migrarea celulara AQP intervin in angiogeneza explicabil si la nivel tumoral.S-a
observat o inaintare mai inceata a tumorilor la soareci care nu prezentau AQP.
14

4. La nivelul pielii aquagliceroporinele regleaza nivelul hidratarii prin transportul
moleculelor de glicerol.
5. Metabolismul lipidic AQP exista in membrana adipocitelor influentand traficul
transmembranar contribuind astfel la hipertrofia acestora.

21.Proteinele G heterotrimice.

Proteinele G sunt o familie de proteine cu rol in transmiterea semnalelor, determinand
schimbari metabolice in interiorul celulei.
Proteinele G heterotrimerice sunt alcatuite din 3 subunitati , si . Subunitatea este cea
care ii confera rolul. Sunt evidentiate mai multe tipuri de proteine G: Gs,Gi,Gq,Gt. Au
activitate GTP-azica.
Sunt proteine switch. Inactive sunt legate de GDP si devin active cand sunt legate de
GTP. Odata activata, subunitatea se detaseaza de celelalte unitati si activeaza o enzima
(mesageri secunzi) sau un canal ionic. Cateva exemple unde sunt intalnite proteinele G:
cascada adenilat ciclazei, cascada fosfolipazei C.
Inactivarea se face prin activitatea hidrolazica intrinseca a subunitatii alfa, reasociandu-se
cu subunitatile beta si gamma.

22. Modalitati generice de reglare a activitatii canalelor ionice membranare

Canalele ionice sunt complexe proteice care permit intrarea/iesirea diferitilor ioni prin
membrana celulara, fara ele fiind imposibil acest lucru.
Exemple de canale ionice:
-Na/K ATPaza: pastreaza un gradient electrochimic constant, mentinand celula polarizata
-H/K ATPaza: scoate H in afara celulei (intalnita mai des la celulele din stomac)
-Ca ATPaza: cu rol in contractia musculara.
Reglarea poate fi facuta prin mai multe moduri:
1. Canalele ionice urmeaz calea proteinelor de export, fiind sintetizate de ribozomii ataai reticulului
endoplasmic rugos (RER). Ulterior sufer o serie de prelucrri n drumul spre cisternele aparatului
Golgi, de unde sunt secretate n vezicule de exocitoz.
2. calea mesagerilor secunzi: reglarea canalelor prin fosfo/defosfo
3. isi modifica conformatia cand ligandul s-a atasat de el
4. exista unele canale voltaj-dependente care se deschid numai cand diferenta de
potential specifica tipului de celula e atinsa
5. deschiderea data de modificarile mecanice induse de citoschelet

23. Transport activ clasificare si exemple

Transportul activ reprezinta trecerea substantelor/ionilor prin membrana impotriva unui
gradient de concentratie/electrochimic cu consumul ATP.
Transportul activ este impartit in doua tipuri in functie de sursa de energie utilizata ptr
transport: transportul activ primar si transportul activ secundar.
15

In cazul celui primar, energia provine direct din descompunerea ATP sau a altor fosfati
macroergici. In cel sescundar, este utilizata energia unui gradient ionic de concentratie,
generat anterior prin transport activ pimar.
Este nevoie in ambele cazuri de prezenta unor proteine carrier.
Transport activ primar: pompa Na-K prezenta in toate celulele cu rolul de a polariza
celula, mentinand pe interior un potential electric negativ. proteina caraus prezinta la
extremitatea endocelulara 3 situsuri de legare Na si la extremitatea exterioara se afla 2 situsuri
pentru K. Cand locusurile sunt legate proteina isi exercita rolul ATPazic.
Transportul activ secundar: simport si antiport. Simport: glucoza+Na. Proteina caraus are
doua situsuri de legare la partea externa: unul ptr glucoza si celalalt ptr Na. Diferenta de
concentratie a Na asigura energia necesara intrarii glucozei in celula. In cazul antiportului:
Na-H (la nivelul tubului contort proximal al nefronului), Na se deplaseaza dinspre lumen spre
nefrocit, iar H spre lumen.

24. Pompe ATP-aze: definitie, clasificare, exemple

Pompele ATPazice sunt pompele care folosesc energia obtinuta din hidroliza ATP in
ADP pentru a transporta ioni sau diferite molecule impotriva gradientelor lor de
concentratie/electrochimice.
Acestea sunt impartite in 4 clase:
P-class: alcatuite din 2 subunitati care se fosforileaza si 2 care regleaza functia de
transport. Na/K ATPaza care expulzeaza 3Na in afara si 2K in interior. Ca ATPaza care
scoate Ca din citosol (prezenta in reticulul sarcoplasmic. K/H ATPaza care transporta H in
afara si K in interior ( prezenta in cel de la nivelul stomacului)
F-class + V-class: sunt similare intre ele si mult mai complicate decat pompele P-class si
pompeaza doar protoni si nu implica fosforilari ale proteinelor; V-class hidrolizeaza ATP-ul
in timp ce F-class sintetizeaza ATP(de aceea el se gaseste in membrana interna mitocondriala)
ABC class cu patru domenii centrale: 2 transmembranare si 2 citosolice unde leaga ATP
transporta atat ioni cat si aminoacizi, zaharide, peptide chiar si proteine.

25. Mecanismul semnalizarii celulare via receptorii cu activitate tirozin-
kinazica

RTK reprezinta acea clasa de receptori care au prezinta activitate protein tirozin-kinazica
intrinseca in domeniile citosolice. Liganzii pentru acesti receptori sunt solubili (hormoni
peptidici) in care includem: NGF, FGF, EGF si insulina.
Au un domeniu transmembranar si unul citoplasmatic.
Legarea hormonilor de receptor ii stimuleaza activitatea tirozin kinazica care stimuleaza
cascada Ras-MAP kinaza. Semnalizarea RTK are o gama variata de functii incluzand reglare
proliferarii celulare si diferentierii, pormovarea supravietuirii celulare si modularea
metabolismului celular.
RTK pot fi monomerici sau dimerici (cum al fi cel pentru insulina). Ajuns in contact cu
ligandul, RTK monomerici se vor dimeriza devenind activi a.i. kinaza din subunitatea unuia
va fosforila tirozina din subunitatea cealalta, crescandu-i activitatea kinazica. Are loc o
modificare conformationala ce favorizeaza legarea ATP (ptr insulina) si legarea de proteine
substrat (ptr EGF/NGF). Astfel resturile fosfotirozinice servesc ca docking sites ptr diferite
proteine care vor transmite semnalul mai departe (PLC,IP3-kinaza).
16

26.Care sunt destinatiile posibile ale materialului extracelular internalizat
prin endocitoza mediata de receptori?

Celulele eucariote sunt capabile sa preia din mediul inconjurator macromolecule si
particule printr-un process numit endocitoza. Materialul internalizat este inconjurat cu o mica
portiune a membranei plasmatice care se va invagina in celula formand o vezicula ce contine
materialul ingerat
Fagocitoza ncorporare de particule strine (bacterii),molecule fara fluid interstitial de
catre fagozomi ce vor fuziona cu lizozomii primari formnd lizozomi secundari
Pinocitoza nglobarea unor macromolecule aflate n soluie,in lichidul tisular de catre
pinozomi ce vor fuziona i ei cu lizozomii primari
Endocitoza fata de difuziunea simpla facilitatat,transport activ,pasiv care sunt mecanisme
de transport prin membrana este un mecanism de transport cu membrana.
Endo mediata de receptori are urmat mecanism: macromolec care vor fii internalizate se
leaga de receptori specifici care sunt concentrati in zone specializate ale membranei:
depresiuni tapetate cu clatrina.Aceasta se invagineaza si formeaza vezicula cu invelis de
clatrina ce va contine liganzii( macromolec ingerate),
Aceste vezicule fuzioneaza cu endozomii timpurii,in care continutul va fii sortat pt
transport la lizozomi sau reciclati la membrana celulara.
Ca exemplu vom lua colesterolul care este transportat prin sange sub forma de particule
lipoproteice,cele mai cunoscute fiind cele cu densitate joasa LDL.Adaptinele se leaga la
clatrina de pe fata citosolica. Clatrina se va ansambla formand o structura in forma de cos care
deformeaza membrana,formand depresiuni care se invagineaza.
Nu toti receptorii sunt reciclati, de ex cei pt factori de crestere sunt internalizati impreuna
cu factorii de crestere si degradati in lizozim, indepartandu-se astfel complexul receptor-
ligand,stopandu-se rasp celulei la stimulare proces numit down regulation.
In cazul cel epiteliale are loc procesul de transcitoza. De ex: anumite tipuri de cel
epiteliale transporta anticorpi din sange-lapte;acestia se leaga de recep de pe suprafata
bazolaterala si prin transcitoza(fara interactiune cu lizozomi) ajung pe suprafata apicala unde
receptorii se disociaza de anticorpi eliberandu-I in secretiile extracelulare.

27. Etapele fagocitozei

Prin fagocitoza celulele specializate- macrofagele-preiau si digera particule mari cum
ar fii:bacteriile,detritusurile,celule imbatranite, astfel particule mari preluate in vacuole de
fagozomi sunt digerate in urma fuzionarii cu lizozomii.
Legarea unei particule de receptor declanseaza emiterea pseudopodelor care
inconjoara particula. Dupa fuzionarea membranelor se formeaza o vezicula mare
intracelulara-fagozom.
Fagozomul fuzioneaza cu lizozomul in interiorul caruia materialul ingerat este digerat
de hidrolazele acide lizozomale
Prin fagozitoza sunt distrui agenii patogeni de ctre macrofagii sistemului imunitar.
Adesee aceti ageni trebuie sa fie marcai de ctre anticorpi, pentru a fi recunoscui de
ctre fagocite,leucocite i limfocite. Alte tipuri de celule, care opereaz prin fagocitoz
sunt granulocitele neutrofile, celulele dendritice din organele limfatice, celulele
gliale, monocitele, macrofagele.
Etape:
1. Chemotactismul fenomenul de atragere/respingere a celulei fagocitare
17

2. Adeziunea - membrana celulei fagocitare ader la membrana particulei, ce urmeaz a
fi ingerat, etap datorat lectinelor de pe suprafaa microorganismului;
3. Ingestia - invaginarea particulei strine i formarea fagozomului;
4. Digestia - realizat de enzime intracelulare.

28. Jonctiuniile stranse

Sunt dispozitive structurale de legare(adeziune) intre celule sau intre celula-matrice
extracelulara care au menirea de a stabiliza tesutul sau a media comunicarea intracelulara.
Au dispozitie in panglica,sunt impermeabile pentru markerii intracelulari separand net
compartimentele tisulare cu diferite compozitii chimice
Formeaza bariere care impiedica trecerea moleculelor si ionilor printre celulele
epiteliale si separa domeniul apical de cel bazolateral blocand difuzia libera a
lipidelor+proteinelor intre cele 2 domenii
Sunt formate dintr-o retea de lanturi proteice paralele care acopera intreaga
circumferinta a celulei,fiecare lant este format din siruri de proteine multipas: ocludine,
claudine si JAMs (junction adhesion molecules). Acestea vor forma niste legaturi extrem
de stranse cu randurile similare de aceeasi proteina din celula adiacenta. Ca
2+
este necesar
formarii jonctiunilor. Tripsina rupe jonctiunile-> rolul structural al proteinelor.
Functii:
a) Dispozitive de adeziune intracelulara flexibile si sigure
b) Bariere chimice+ fizice intercelulare
c) Confera polaritate celulelor implicate
d) Aparitie timpurie initial sub forma de macule ca apoi sa fie transformate in zonule pe
masura diferentierii celulare sau sa dispara

29. Jonctiuni de atasare cu filamente de actina

Fac parte din categoria jonctiunilor focale( leaga celula de matrice) care indeplinesc
rolul de adeziune. Cele doua tipuri de jonctiuni de atasare cu filamente de actina sunt zonula
adherens si focala.
Zonula Adherens
-se afla sub jonctiunea stransa, si este o cale de comunicare intre 2 celule situate la 15-20nm
distanta
-legaturile extracelulare sunt realizate de glicoproteina cadherina, care se leaga la un complex
proteic format din alfa, beta, gamma catenine
-beta cateninele si gamma cateninele se leaga de domeniul citoplasmatic al cadherinei si la
alfa catenina
-alfa-catenina se leaga la vinculina
18

-vinculina se leaga de actina din citoscheletul asociat membranei

Jonctiunea focala
-reprezinta o cale de comunicare celula-matrice
-elementul de legatura din matrice este fibronectina
-celula se ataseaza la fibronectina prin glicoproteina integrina-
-de endodomeniul integrinei se ataseaza fibrele de stress (actina cross-linkata de alfa-actinina)
-atasarea fibrelor de stres la integrina se face prin talina, vinculina si tensina
-actina din citoschelet se asociaza cu tensina
-tensina se asociaza cu talina
-talina se asociaza cu alfa-actinina
-alfa-actinina si talina se leaga la endodomeniul integrinei
-ectodomeniul integrinei se asociaza fibronectinei din matrice

30.Jonctiuni de ancorare pe filamente intermediare

Reprezinta puncte de contact intercelular sub frma de butoni care leaga strans celule din
diferite tesuturi,in special epitelii
Desmozomii reprezinta situsuri de ancorare pe filamente intermediare.
Desmozomii leaga celulele situate la 30nm distanta, glicoproteina de atasare fiind
caderina Ca
2+
dependenta alcatuita din desmocolina si desmocleina. Domeniile citosolice ale
caderinei interactioneaza cu plakoglobine si plakofiline. Acestea formeaza placa
desmozomala(aspect de semidisc) caracteristica desmozomului.
Filamentele intermediare ale celulelor adiacente se interconecteaza indirect,prin
intermediul acestor jonctiuni, formand o retea continua in intreg tesutul
Filamentele pot fi:
1. keratine-tari( intalnite in structura unghiilor,coarnelor,parului) sau moi-epitelii care
captusesc cavitatile interne ale organismului
2. vimetina- intalnita in fibroblaste,celule musculare netede sau leucocite
3. desmina-celule musculare
4. neurofilamente
5. lamine nucleare-componente ale invelisului nuclear
Au rol in intretinerea,functionarea tesuturilor epiteiale si in integrarea mecanica a
diferitelor structuri ale citosolului
Hemidesmozomii ( jumatati de desmozomi- diferiti de primii atat biochimic cat si
functional)-conecteaza suprafata bazala a cel epiteliale la lamina bazala(structura speciala
a matricei extracel dispusa la interfata dintre epitelii-tesut conjunctiv)

31. filamente de actina

Actina e proteina cea mai abundenta a citoscheletului care prin polimerizare formeaza
filamente de actina,subtiri,flexibile cu propietati de geluri semisolubile
19

Sunt prezente in general sub membrana plasmatica formand retea cu rol de suport
mecanic ce determina forma celulei si miscarile suprafetei celulare , permitand celulei sa
ingere diferite particule,sa se divida si sa migreze.
In celulele musculare reprezinta 20% pe cand in restul celulelor 5-10% di totalul prot
celulare
Moleculele individuale de actina sunt prot globulare cu 375 de aminoac, diametrul de
7nm, subtiri si flexibile. Este o structura polara cu subunitati dispuse in alfa-helix. Fiecare
monomer de actina-G(actina globulara)are situsuri de legare care mediaza interactiile cap-
coada,cu alti 2 monomeri de actina => polimerizare monomerii formeaza flamentele de
actina (actina-F)
Fiecare molecula de actina contine un cation de Mg complexat cu ATP sau ADP,
astfel exista 4 stari alea actinei:actina G-ATP, actina G-ADP, F-ATP si actina F-ADP. Intr-o
celula predomina G-ATP si F-ADP.
Fiecare monomer de actina este rotit cu 166grade in cadrul filamentului,acesta fiind
motivul pt care actina F se constituie ca dublu helix; toti monomerii sunt orientati in aceeasi
directie=> polaritate distincta si 2 capete plus(+) si minus(-) diferite unul fata de celalalt.
Polaritatea este importanta la ansamblare si stabilirea directiei unice a miscarii relative a
miozinei in raport cu actina
Ansamblarea se face in solutii de concentratii ionice diferite. In sol cu nivel ionic
scazut actina F se depolimerizeaza in monomeri.,apoi actina G va polimeriza spontan daca
nivelu ionic creste

Polimerizarea in vitro necesita K, Mg si un marker fluorescent legat covalent la actina..
polimerizarea are loc in 3 etape:
1. Nucleatie- formarea unor agregate mici formate din 3 monomeri de actinaG.
2. Faza de crestere-monomerii prin aditie reversibila la ambele capete(+-) cresc. Prin
clivarea intamplatoare si spontana a filamentelor care cresc se pt genera centrii de
nucleatie care amplifica elongarea. Monomerii leaga deasemenea AtP care este
hidrolizat la ADP urmarind ansamblarea filamentelor. Polimerizarea nu necesita
neaparat ATP insa cele care leaga ATP polimerizeaza mult mai repede.
3. Dupa ce filamentele cresc,concentratia monomerilor de actina G scade pana se atinge
un ecilibru cu filamentul. Aceasta stare de echilibru e mentinuta datorita monomerilor
de actina G care sunt inlocuiti cu subunitati de la extremitatea filamentului fara a se
modifica masa.
Capetele filamentelor cresc cu rate diferite astfel: monomerii de actina sunt fixati mai rapid la
capatul(+) decat la (-). Deoarece actina legata de ATP disociaza mai lent decat cea legata de
ADP duce la o diferenta de concentractie,fenomenul Treadmilling iustrand dinamica
filamentelor
Roluri: participa la formarea cilului prin formarea citoscheletului ,adaptare a formei celulare
la momentul functional,formarea jonctiunilor,diviziune celulara,formarea diferentierilor
celulare:permanente sau temporare
Exista 4 tipuri d actina :alfa 1 si alfa 4 specifice fibrei musculare. Beta si gama specifice
celulelor nemusculare. Diferenta dintre acestea fiind de 23-25 reziduri de aa

20

32. Filamente de miozina

Miozina este o proteina cu greutate moleculara de 500kd, cu rol de motor molecular,
transformand energia chimica in energie mecanica.
Alcatuita din 2 lanturi grele si 4 lanturi usoare(2 esentiale si 2 reglatoare)
Fiecare lant greu care o portiune globulara si una alfa helicoidala
Cele 2 capete globulare(capul miozinei) au fiecare atasate cate 2 lanturi usoare(gatul
miozinei). Coada e reprezentata de cozurile lanturilor grele rasucite sub forma de alfa helix.
Filamentul gros= cateva sute de molecule de miozina dispuse paralel si asociate prin cozile
lor.
Comportamentul in contractie: se hidrolizeaza ATP si capul miozinei isi schimba
conformatia. La inceput capul miozinei adera de actina. Se leaga ATP si miozina isi pierde
afinitatea ptr actina si se deplaseaza de-a lungul filamentului. Se hidrolizeaza ATP, capul
miozinei ramane slap legat de actina, iar cand Pi este eliberat capul se roteste cu 45 de grade.
Rotirea capului impinge filamentele si ajunge inapoi in conformatia originala rigor.
In cel. nemusculare formeaza fibrele de stress si centurile de aderenta.

33. Proteine asociate actinei

Atat ansamblarea cat si dezansamblarea sunt influentate de prot ce actioneaza fie prin
separarea monomerilor prevenind incorporarea lor in filamente sau se pot lega la capetele
filamentului prevenind aditia monomerilor
1. Timozina-(5kd)cea mai abundenta,se leaga la actina G-ADP si impiedica
ansamblarea in filamente
2. Profilina se leaga la monomeri blocand incorporarea in filamente,insa permite
schimbul ADP cu ATP => monomerii de G-ATP ansamblati rapid in filament.
Se mai poate asocia cu unele fosflipide(PIP2) stimuland polimerizarea actinei
ca raspuns la semnalele intercelulare
3. Proteinele de la capete: cap Z prezenta la extremitatea (+) si tropomodulina(-)
care se leaga la capetele filamentelor de actina prevenind pierderea/aditia de
monomeri.
4. Gelsolina-promoveaza deplasarea filamentelor de actina. Fragmenteaza
filamentele ramanand legata de capetele (+) fiind o prot ce blocheaza cresterea
filamnetelor. Este activata de Ca++ si d aceea poate fii stimulata de semnalele
extracel ce pot creste concentratia de Ca intracelular.
34 filamente intermediare

Sunt denumite astfel avand diametrul intre diametrele celorlalte 2 componente principale ale
citoscheletului: filamentele de actina(~7nm)si microtubuli(~25nm). Organizarea si asocierea
lor cu membrana plasmatica sugereaza ca principala lor functiune este de sustinere mecanica a
celulelor si tesuturiloe nefiind implicate in miscare
Sunt alcatuite dintr-o multitudine de proteine calsificate in 6 grupuri,bazate pe similaritati
intre secventele de aminoacizi:
Tipul I si II sunt keratine. Fiecare tip de celula epiteliala sintetizeaza un tip de keratina din
categoria I (acida) si un tip de proteina din categoria II(bazica) ambele copolimerizand
21

formand un filament. Unele din prima categorie se numesc jeratine si produc unghii si fire de
par
Tipul III include vimentina (celule musculare netede,fibroblaste,leucocite),desmina (fibre
musculare striate prinzandu-se de membrana Z), proteine fibrilare gliale acide ( celule gliale,
iar periferia se exprima in neuronii SNP )
Tip IV proteine din neurofilamente( 1, NF-L, 2.NF-M 3.NF-H prezente in neuronii motori ai
SNC, 4 alfa-internexina in neuroni in stadii de dezvoltare embrionara)
Tip V- laminele nucleare intalnite in majoritatea cel eucariote,componente ale anvelopei
nucleare
Tip VI nestina-celulele stem din SNC
Toate proteinele filamentelor intermediare au o portiune centrala alfa helicoidala,flancata de
capetele amino si carboxi-terminale.

Ansamblarea se face in 4 stadii:
1. se asociaza in dimeri
2. se asociaza anti paralel, nepolar cu capetele identice formand un tetramer
3. ansamblarea sub forma de protofilamente
4. 8 protofilamente alcatuiesc un filament intermediar.
35 microvili,stereocili,flageli,cili

Cilii si flagelii sunt prelungiri ale membranei plasmatice constitute din microtubuli care
determina miscarea anumitor tipuri de celule eucariote.
Structura fundamentala de baza a cillor si flagelilor este axonema ,lcatuita din microtubuli
si proteinele lor asociate. Microtubulii au un aranjament caracteristic 9+2(un dubletcentral
inconjurat de 9 dublete periferice)in cadrul dubletelor periferice exista un microtubul
complet format din 13 protofilamente si un microtubul incomplet format din 10-11
protofilamente.
Microtubulii periferici sunt legati de perecea centrala prin legaturi radiare alcatuite din
nexina,aditional fiecare microtubul A mai contine atasate 2 brate de dineina a carui motor
va determina bataia cililor si flagelilor
Capatul microtubulilor este ancorat in corpusculul bazal,similar ca structura centriolului
avand triplete de microtubuli. Corpusculul are rol in formarea si cresterea microtubulului.
Miscarea rezulta din alunecarea dubletelor externe unul pe celalalt.
Cilii se gasesc in special in mucoasa uterina si epiteliul olfactiv.
Microvilii extensii permanente,digitiforme,abundente la cel epiteliale implicate in
absortie .pe suprafata apicala formeaza marginea in perie formata din ~1000 microvili ce
maresc de 10-20 ori suprafata de absortie
Contin 20-30 filamente de actina paralele legate transversal si foarte strans prin fimbrina
sau vilina. Extremitatea (+) este legata de o proteina de acoperire,iar extremitatea (-)
ancorata intr-o retea termianala formata din spectrina ce acopera un strat de filamente
intermediare. Actina e legata prin punti laterale formate din calmodulina asociata cu
miozina I.
Miscarile sunt datorate interactiunii dintre actina-miozina din reteaua terminala

Se gasesc in enterocite,nefrocite si in toate celulele cu rol in absortie.
Stereocilii sunt forme specializate de microvili din celulele auditive ale urechii interne
care detecteaza vibratiile sonore.

22

36. Microtubulii

Reprezinta a 3a componenta principala a citoscheletului fiind repreentat de formatiuni
cilindrice cu diametru de 25 nm numite microtubuli
Precum filamentele de actina sunt structuri dinamice ce se ansambleaza/dezansambleaza
continuu la nivelul celulei fiind dependenta de concentratia de Ca ++ si de a moleculelor de
AMPc din citosol
Rol in mentinerea formei celulare ,in determinismul unor miscari:locomotia celulara,transport
intra de organite, separare cromozomi in mitoza
Alcatuiti dintr-un singur tip de proteina-tubulina. Dimerii de tubulina polimerizeaza pt a
forma microtubuli,alcatuiti in general din 13 protofilamente ansamblate in jurul unui spatiu
central. Protofilamentele,la fel ca la actina,sunt structuri polare cu 2 capete distincte. Aceasta
polaritate e importanta in stabilirea sensului de-a lungul microtubulului
Atat alfa cat si beta tubulina leaga GTP care functioneaza analog ATP-ului legat de actina .
particular GTP legat de beta este hidrolizat si urmat de polimerizare
Au comportament de Treadmillling(ansamblare/dezansamblare in care moleculele de GTP
sunt pierdute de la capetele (-) si sunt inlocuite prin aditie de molecule de tubilina legate de
GTP la capatul (+)

37. Centriolii si centrul celular

Centriolii sunt organite cilindrice stabile in citoplasma celulelor
Au un diametru de 0,15 nm si o lungime de pana la 0,5 nm
Sunt alcatuiti din 9 triplete de microtubuli,similar corpuscului bazal al cilului sau
flagelului(sunt precursorii corpuscului bazal)intrand in componenta centrului celular
Centrozomul(centrul celular) poate fii alcatuit din 2 centrioli orientati perpendicular
unul pe celalalt si inconjurati de un material amorf pericentriolar
Microtubulii care provin din centrozom nu se vor termina in centriol ci in materialul
pericentriolar care initiaza ansamblarea microtubulilor sau poate capta extremitatile
microtubuilorpolimerizati independent in citosol
Centrul celular este responsabil de initierea si declansarea diviziunii celulare formand
fusul de diviziune prin microtubuli.. De asemenea genereaza si miscarea cililor sau al
flagelilor prin faptul ca la baza acestora se gaseste intotdeauna prezent un centriol numit
corpuscul bazal

38. Centrii de organizare ai microtubulilor:

-Se extind in celula din centrii de organizare ai microtubulilor in care sunt ancorati cu
capetele.in marea majoritatea a cazurilor centrul de organizare e centrozomul localizat in
apropierea nucleului
-Centrozomul(centrul celular) poate fii alcatuit din 2 centrioli orientati perpendicular unul pe
celalalt si inconjurati de un material amorf pericentriolar,deci nu centriolul ci materialul
pericentriolar initiaza ansamblarea microtubulilor.
-Proteina asociata centrozomilor_gamma tubulina. Aceasta va forma complexe inelare
folositoare ca situsuri de nucleatie pt anasamblarea viitorilor microtubuli.
-In timpul mitozei microtubulii se extind din centrul celular duplicat pentru a forma fusul de
diviziune ce este responsabil de separarea si distributia cromozomilor in celulele fiice astfel
se formeaza doi centrii de organizare a microtubulilor la polii opusi ai fusului
mitotic.centriolii si materialul perinuclear se duplica inca din interfaza ramanand insa
23

impreuna pana la inceputul mitozei cand cei 2 centrioli separati se misca catre extremnitati
opuse ale nucleului formand cei 2 poli ai fusuui de diviziune.
-Intrarea in mitoza creste viteza de deplasare a microtubulilor crescand si nr celor eiberati.
-Microtubulii care iradiaza din centrozomi sunt d 3 tipuri:
1. Kinetocorici-atasati la kinetocorii din centrul centrozomului condensati in celulele
mitotice(aceasta atasare stabilizeaza microtubulii)
2. Microtubulii polari-provin dn cei 2 centrozomi,extremitatile lor libere sunt stabile
deoarece se suprapun in centrul celulei
3. Astrali- se intind spre periferia celulei si au extremitatea(+)libera. Pe masuara ce
mitoza se desfasoara cromozomii metafazici se aliniaza in placa metafazica,apoi
cromozomii se separa iar cele 2 cromatide ale fiecarui cromozom sunt trase spre polii
opusi ai fusului. In stadiul final al mitozei invelisul nuclear se reface,cromoomii se
decondenseaza si are loc citokineza.
39. Ribozomi. Structura,organizare,biogeneza

Ribozomii (granulele lu Palade) sunt organite celulare minuscule prezente in nr foarte
mare(in afara hematiti adulte unde nu exista),sunt subcelulare rotunde sau ovale cu
dimensiuni cuprinse intre 100-300 A
In citoplasma celulelor eucariote sunt liberi(in nodurile retelei microtrabeculare din
hialoplasma)fie atasati citomembranelor(RE,membrana externa a nucleului si la suprafata
microsomilor)
Sunt generati de nucleoli,sunt sediul biosintezei proteinelor specifice,nu prezinta
membrana la periferie.
In stare de repaus sunt constituiti din 2 subunitati:mare si mica
Subunitatea mare-50 S si mica 30S sunt specifice celulelor procariote iar 40S respectiv
60S celor eucariote, cele doua subunitati fiind legate de un fragment fin de ARNm.
Mai multi ribozomi insirati pe un ARN alcatatuiesc poliribozomi(ergozom). Ribozomii
sunt alcatuiti 65% ARNr si 35% ribonucleoproteine, ioni bivalenti si apa. Subunitatea
mare e alcatuita din ARN 5S, 28S si 5.8S. Cea mica contine 18S.
Agregatele ribozomale sunt forma activa a ribozomilor.
Biogeneza: Proteinele ribozomale sunt sintetizate in citoplasma in apropierea
nucelolui. Acestea traverseaza membrana prin transport activ prin porii nucleari. ARNr e
transcris in nucleol care contin toate genele subunitatii 45S. Exceptie face subunitatea 5S
care se sintetizeaza in afara nucleolului.

40.Functiile ribozomului
Ribozomiii sau granulele lui Palade sunt prezenti in toate celulele ,atat la pk cat si la ek,cu
exceptia hematiilor adulte.In citoplasama ek ribozomii sun liberi ,situati in nodurile retelei
microtrabeculare din hialoplasma,fie atasati citomembranelor.
Ribozomii sunt sediul sintezei proteinelor specifice,la celulele ek ribozomii au dimensiuni mai
mari decat la pk si nu prezinta membrane la periferie.
In stare de repaus ribozomii sunt constituiti din 2 subunitati:60S respective 40S la ek si 50S
resprectiv 30S la pk.
Mai multi ribozomi insirati de-a lungul lantului de arn-m alc o unitate functional activa-
POLIRIBOZOM sau ERGOZOM.
24

Numarul de ribozomi ce intra in alcatuirea unui poliribozom depinde de marimea molec
proteice care va fi sintetizata.
Ei sunt numerosi in cel aflate in fazele de crestere si in cel cu sinteza crescuta de proteine(cel
pancreatice,hepatice si nervoase).
Ribozomii au capacitatea de a se uni ,alcatuind structuri polimere determinate de C%
mediunlui in ioni de Mg2+. Agregatele ribozomale constituie forme active a ribozomilor.
Arn-ul ribosomal este localizat in ribozom,cantitativ el reprezentand ~80% din totalul arn-ului
cellular. Proteinele ribozomale reprezinta circa 45% in ribozomi,au character basic asemanator
histonelor si sunt bogate in lizina arginina, ac glutamic si ac aspartic. Cu acetat de uranul rbz
liberi apar mai putin densi la fluxul de elctroni,in timp ce rbz atasati de membrane datorita C%
crescute de arn redau imagini dense.

1. 41. Structura proteazomilor. Degradarea proteinelor mediate de
ubiquitina
-localizati atat in citoplasma cat si in nucleoplasma.
Rol: degradeaza proteinele denaturante in peptide mici
-format din 2 compartimente majore: miez si 2 complexe reglatoare
Miezul(20S) este format din cate 2 subunitati alfa si beta aranjate in 4 inele. Subunitatile alfa
formeaza partea externa a inelelor iar cele beta partea interna.
Activitatea proteolitica se gaseste pe subunitatile beta,acestea au mai multe tipuri de activitati:
-act asemanatoare caspazelor-cliveaza aa acizi
-act asemanatoare tripsinei-cliveaza aa bazici
-act asemanatoare chemotripsinei-cliveaza rezidurile hidrofobe
Unul dintre complexele reglatoare (Reglatorul 19 S) are componente ce fac parte din familia
ATP-azelor si componente implicate in recunoasterea complexului ubiquitin-proteina si
desfacerea din complex a ubiquitinei.
Al 2lea complex (11S) desface ubiquitina de antigenele intracelulare.
Ubiquitina leaga proteinele de proteozomi, ea actioneaza dupa o schema care se deruleaza in 3
etape:
1. Activarea ubiquitinei este activate de enzima E1. Ubiquitina activate este apoi
transferata la rezidurile de cisteina de pe enzima E2
2. In etapa a2a se produce recunoasterea substratului si implica una din enzimele
E3(ubiquitin ligaza).E3 reprezinta o familie ce catalizeaza transferul ubiquitinei la substratul
proteic fie direct fie prin intermediar. Legarea ubiquitinei la substratul proteic se face la
capatul amino al rezidurilor de lizina(localizate dintr-un loc neordonat al substratului proteic
si accesibil lui E3)-poliubiquitinizare
3. Subunitatile 19S completeaza procesul prin dezubiquitinizarea substratului

42. Incluziuni lipidice aspect MO, ME

MO prezinta un aspect clar pe preparatele standard (Alb in HE, Rosu in Sudan IV)
ME aspect electronoclar
MET aspect electronodens (nu atat de inchis precum melaninele)

Incluziunile pigmentare pot aparea in 3 circumstante:
(1) Tranzitoriu in celule hepatica postprandial, sub forma de piacturi lipidice izolate,
proportionale ca numar cu cantitatea de lipide ingerate, sunt repede metabolizate si
dispar din citoplasma lacetevaore dupa ingestie
(2) Temporar spre exemplu in celule secretorii din glanda mamara in lactatie
25

(3) Permanent in adipocite albe sau brune
Adipocitele au forma rotunjita cand sunt izolate sau poligonala cand sunt grupate.
Incluziunea lipidica din cadrul unei celule este uniloculara, ocupa intreaga citplasma
pe care o impinge catre periferie. Celula capata aspectul de inel cu pecete.

43. Incluziuni pigmentare aspect MO, ME

Incluziunile lipidice sunt de mai multe feluri, pot aparea in conditii fiziologice si patologice.
Din categoria celor patologice sunt pigmentii biliari bilirubina in celulele Kupfer sau
hepatocite. Cele fiziologice:

(1) Melanina pigment negru evident in epidermul pielii, in SNC substanta neagra.
In piele, este sintetizata in melanocite, celule stelate si se depoziteaza in cheratinocite.
MO fulg de nea, neagra-maronie aspect granular cu diametru granulelor mai mic
de 800nm
ME Melanina - se evidentiaza structura fina a granulelor, formatiuni electronodense.

(2) Lipofuscina pigmentul de uzura apare odata cu imbatranirea, in special in
miocardite, celulenervoase, macrofage. Este produsul nedigerat al unor reactii litice la
nivel subcelular. Dau culoarea galbena adipocitelor.
MO granulatii galben-maronii (chiar si in HE)
ME formatiuni electronodense

(3) Hemosiderina reziduul nedigerabil rezultat in urma distrugerii hematiilor, apare in
macrofage. Se poate confunda cu (1) sau (2) in coloratia HE, dar capata o coloratie
specifica prin coloratia cu albastru Prusia datorita atomilor de FE pe care ii contine
MO aspect granular marioniu
ME aspect granular electronodens

44. Incluziuni glicogen aspect MO, ME

MO se evidentiaza cu ajutorul coloratiei carmin amoniacal best plaje mai mult sau mai
putin intinse ce nu ocupa niciodata intreaga citoplasma, se coloreaza in ROSU.
Se poateevidentia si prin PAS
ME bastonase (particule alfa) sau rozete (particule beta), aspect electronodens

45. Structura si ultrastructura lizozomilor.

Lizozomii sunt organitele digestiei intracelulare descoperite de Christian deDuve, ce se gasesc
in toate celulele, cu exceptia hematiei adulte.

Aspectul lor ultrastructural este de organit delimitat de membrana de 0,5 m in diametru,
avand adesea un miez electronodens. Acestia se caracterizeaza si prin criterii histochimice:
(1) Se identifica datorita fosfatazei acide prezinte in lumenul lizozomal
(2) In imunoelectromicroscopia se gasesc hidrolaze specifice, si lipsesc receptori pentru
M6P

26

ntr-o singur celul pot exista cteva sute de lizozomi, ocupnd aproximativ 0,5 5% din
volumul celular. Cea mai mare parte a lizozomilor este dispus n regiunea juxtanuclear n
strns vecintate cu aparatul Golgi, centrul organizator al microtubulilor i endozomii
secundari faza avansata de evolutie.

Membrana lizozomilor are o structura specifica, rezistenta, ea trebuie sa reziste la actiunea
enzimelor din interiorul lizozomului. Pentru a spori rezistenta peretelui membranar, proteinele
din structura sa sunt intens glicozilate pe fata interna, luminala.
Sunt de aminitit doua proteine din structura lizozomului:: IgpA si IgpB unipas tip I.
Deasemenea, membrana lizozomului contine o pompa Na+/H+ ATP-aza ce asigura
aciditatea luminala.

45. Incluziuni lipidice: aspect MO, ME
Incluziunile lipidice pot si intalnite in celula in urmatoarele circumstante:
-tranzitoriu-celula hepatica postprandial,sub forma de picaturi lipidice isolate,proportionale ca
nr cu cant de lipide ingerate,sunt repede metabolizate si dispar din citoplasma la cateva ore
dupa ingestie;
-temporar-pe o durata de timp variabila- in celulele secretorii din glanda mamara in perioada
lactatiei,dispar dupa ce se gtermina perioada lactatiei.
-remanent-in cel specializate al tesutului conjunctiv numite adipocite
In patologie se pot obsera numeroase incluziuni lipidice in hepatocitele alcoolicilor.
Lipidele apar la microscopul fotonic(optic) sub forma unor picaturi sferice evidentiate cu
coloranti specifici de tipul Sudanului sau OsO4(tetraoxid de osmiu) in hepatocite, celulele
corticosuprarenalei si corpului galben din ovar. La microscopul electronic, acumularile de
grasimi au forme ovalare sau sferice, de diferite marimi.

46. Biogeneza si functiile lizozomului.

Biogeneza
Biogeneza lizozomului implica biosinteaza proteinlor ce apartin lizozomului, proteinelor
structurale din membrana sa, dar si protein-enzimelor pe care le contine si care ii asigura
functia hidrolitica. Acesta biogeneza presupune activitatea RE primul pas in sinteza si a
aparatului Golgi continuarea maturarii si sortare, intre care se realizeaza o comunicare
precisa avand ca rezultat exportul proteinlor lizozomale catre lizozom.

La nivelul aparatului Golgi se realizeaza marcarea enzimelor ce sunt destinate transportului
catre lizozom, acesta presupune adaugarea unui rest de M6P, in doua etape:
(1) La nivlelul cis-Golgi, structurile ajunse de la RE poarta structuri oligozaharidice N-
glicozidice. La cel putin o manoza din structura lantului, la C
6
al acesteia se adauga o
N-acetil-glucozamina impreuna cu un P, aceste constituind astfel structura M-6-P-N-
acetil-glucozamina ultima portiune fiind un capacel.
(2) La nivelul trans-Golgi printr-un mecanims neelucidat complet se pierde capacelul
de N-acetil-glucozamina, ramanand liber restul de M6P.

Ulterior, tot la nivel golgian, structura se aglomereaza intr-o singura vezicula ce poarta un
invelis de clatrina. Odata ce vezicula este matura acesta este exocitata din aparatul Golgi
in citosol, proces in urma caruia isi pierde invelisul de clatrina.
Vezicula exocitata fara invelis de clatrina se va numi lizozom primar.

27

Lizozomii primari fuzioneaza acum cu endozomii tarzii producand lizozomi secundari
sau, fuzioneaza cu lizozomi secundari deja exsitenti.

La nivelul retelei trans-Golgi se gaseste o enzima lizozomala fosfataza acida fapt ce
dovedeste biosinteza enzime in forma activa, insa acesta nu functioneaza biochimic decat la
un pH mai scazut precum este in lizozom.

Functie
Lizozomii (Christian deDuve) sunt organite celulare cu rol digestiv celular, prezente in toate
celulele, mai putin in hematia adulta, gasindu-se in cantitate mare in hepatocite si macrofage.

Ei contin enzime hidrolitice, proteaze, lipaze, glicozidaze, nucleaze, dar si alte tipuri de
enzime, fosfataze, sulfataze, glicozilare ce le asigura functia digestiva, toate componentele
de origine endo sau exogena, care sunt superfluu sunt digerate lizozomal.
Ei contin un lumen acid, cu doua unitati mai jos decat pH-ul citosolic, acesta asigura un ph de
actiune.

Exista doua tipuri de lizozomi:
(1) Lizozomi secretori o combinatie intre lizozomi conventionali si granule secretorii, se
diferntiaza prin faptul ca includ enzime hidrolitice specifice celulelor in care se afla.
Un exemplu bun sunt celulele de e linia imuna limfocitele T care contin in lumenul
lor lizozomi cu enzime hidrolitice specifice mentinute inactive datorita pH-ului.
Limfocitele se apropie de celula tinta si isi secreta enzimele care sunt instant activate
de conditiie de mediu.

(2) Lizozomi conventionali nu au functia secretorie, o prezinta doar pe cea digestiva.

Lizozomii interactioneaza cu molecule provenite din spatiul extra- si intracelular care mai
intai sunt prelucrate dezasamblare si reciclare.

Moleculele din spatiul extracelular sunt introduse in celula prin endo- sau pinocitoza si sunt
acoperite de un strat de proteine (clatrina, coatomer, ceveolina) formand un endozom acestia
fiind la randulor de maimulte feluri primar si secundar.
Moleculele din spatiul intracelular formeaza de autofagozomi vezicule responsabile de
distrugerea unor structuri sau organite inutile in structura celulara.

Lizozomii interactioneaza cu endozomii secundari si produc endofagozomul, locul unde se
produce digestia.
Tipurile de interactiune dintre lizozomi si endofagozomii secundari pot fi sistemtizati astfel:
(1) Kiss and Run lizozomul interactioneaza scurt cu endozomul secundar, se produce un
schimb chimic, in endozom se poate produce digestia, iar lizozomul poate pleca mai
departe sa interactioneze cu alti endozomi secundari.
(2) Fusion lizozomul si endozomul fuzioneaza producand un organism hibrid in care are
loc digestia aminoacizii si alti metaboliti rezultati sunt trasnportati incitosol pentru a
fi reutilizati. In unele cazuri ramane un mic reziduu pigmentar care este exocitat si
ramane in celula pentru tot restul vietii organismului.

N.B Modelul maturarii presupunea interactiunea consecutiva a unor endozomi primari cu
alte vezicule intre care au loc schimburi, pana cand endozomul se matureaza si devine
lizozom.
28

N.B.2 Lizozomii tertiari sunt lizozomi ajunsi intr-un stadiu de epuizare enzimatica,
maeterialul continut nu poate fi degradat in continuare. Se mai numesc corpi reziduali.

Actiunea lizozomilor se poate sistematiza:
(1) Autofagie digestia componentelor, poate fi de doua feluri:
i. Macro componentele ce trebuie fagocitate sunt acoperite de un strat
de REN
ii. Micro fagocitoza unei singure protien
(2) Autoliza intervine in apoptoza
(3) Heterofagie pentru materiale celulare
(4) Crinofagie digestia produsilor de secretie in celulele secretorii in vederea reglarii
calitatii si cantitatii

47. Peroxizomul. Structura si ultrastructura.

Peroxizomul este un organit celular ce se gaseste in toate celulele eucariote, inconjurat de o
singura membrana ( un singur bistrat lipidic, nu de o membrana dubla precum cea a
mitocondriei) ce nu contine ADN sau ribozomi. Acesta trebuie sa isi importe toate proteinele
constituente si o face printr-un mecanism de import selectiv.

Peroxizomii sunt un sediu al ultizarii oxigenului ce contine multe enzime catalaza, urat
oxidaza si HMG-CoA reductaza(tinta statinelor cu rol in scaderea colesterolului) intr-o
concentratie foarte mare.

Ultrastructura peroxizomilor examinat la MET releva o membrana simpla de cca. 6nm
grosime, la interiorul careiraexista o matrice granulara amorfa sau fibrilara.
In aceasta matrice se poate observa unerori una sau mai multe structuri cristaline inconjurate
de material amorf mediu electronodens. Aceste structuri sunt denumite cristaloizi
conglomerat de urat oxidaza se gasesc la in regnul animal, dar lipsesc in peroxizomii umani.

48. Biogeneza si functiile peroxizomului.
Functii
Functia peroxizomilor este data de enzimele pe care le contin, ce faciliteaza utilizarea
oxigenului ca substrat reducator ei oxideaza alte subtraturi le preiau atomii de hidrogen,
conform reactiei:
RH
2
+ O
2
-> R + H
2
O
2

Catalaza, enzima peroxizomala, utilizeaza H2O2-ul generat de alte enzime ca substrat
reducator, oxidand alte substraturi, jucand un rol in detoxifiere.

H
2
O
2
+ RH
2
-> R + 2H
2
O

Se poate realiza o clasificare a functiilor:
(1) Reactii de oxidare a altor substraturi - detoxifiere
(2) Degradarea acizilor grasi -oxidare, cu transformarea lor in acetil-CoA. Aceasta
reactie are loc si in mitcondrie, insa sediul pricnipal este peroxizomul.
(3) Descompunerea purinelor cu formare de acid uric
(4) Produc si importa colesterol
29

(5) Sinteza plasmalogeni contin primele 2 enzime necesare

Peroxizomii sunt organite care se adapteaza repede mediului in care se afla, asta explica
heterogenitatea structurala a peroxizomilor din cadrul aceluiasi organism.

Biogeneza
O functie a peroxizomului ce il incadreaza la categoria organisme autonom este capacitatea
acestuia de a se divide, desi nu posed material genetic. Deasemenea poseda capacitatea de a
prolifera, proliferare indusa in doua faze:
(1) Prolifereaza din muguri preexistenti
(2) Crestere prin import de proteine

Desi se poate autoreplica si prezinta functia de proliferare nu este un organit autonom el
depinde de REN in anumite circumstante astfel el este incadrat in cateogria organite
semiautonome.

Procesul este putin cunoscut, implica formarea bistratului lipidic si importul proteinelor in
bistrat. Exista 3 proteine implicate in procesul de formare PEX3, PEX 16, PEX 19.

1. Se formeaza intai bistratul lipidic se presupune ca se formeaza in RE inainte de a se
importa proteinele PEX mai sus mentionate.
2. Se importa PEX 16, 3, 9 ultima este absolut necesara genezei. PEX 11 este
modulatoare a genezei si poate fi produsa sub actiunea stimulilor externi.
3. Proteinele matricei peroxizomale sunt sintetizate din ADN nuclear prin poliribozomii
citoplasmatici liberi.
Proteinele contin secvente semnal PTS1 si PTS2 ce folosesc la directionarea
proteinelor spre peroxizom.
4. Secventele semnal ale proteinelor se leaga de proteinele PEX si sunt transportate spre
peroxizom.
5. In peroxizom se elibereaza proteinele noi, proces ATP-dependent.
49 Reticulul endoplasmatic: definiie, clasificare, forme
- Reprezinta un organit delimitat de endomembrane, organizat sub forma unei retele de
cisterne si/sau tubuli, cu numeroase anastomoze, care pot prezenta sau nu pe suprafata
citoplasmatica ribozomi atasati
- Zonele organizate sub forma de cisterne prezinta de regula ribozomi atasati pe
membrana citoplasmattica a organitului si fomeaza RER, iar zonele structurate sub
forma de tubuli, ce continua cisternele RER --> REN
- RER si REN sunt 2 forme de organizare diferita ale aceluiasi organit
- Prin centrifugare se separa impreuna cu membrana celulara si cu ap Golgi in fractia
microzomala
- RER: sinteza de proteine, prelucrarea si transportul lor spre ap Golgi
REN: metabolizarea lipidelor, stocarea ionilor de calciu, detoxifiere celulara

50. Mecanismul prin care lanul polipeptidic este transferat din citosol n reticulul
endoplasmic.
- Peptidul semanl se afla la capatul N-terminal
- Procesul este mediat de 2 componente: particula de recunoastere a semnalului (signal
recognition particle = SRP) si receptorul corespunzator
30

- SRP are initial 2 situri de legare pt peptidul in curs de semnalizare si pt situsul A
ribozomal.Dupa ce acestea sunt ocupate se expune un al treilea situs de legare pt
receptorul de pe membrana RE.
- Totodata, SRP blocheaza sinteza proteinelor in lipsa RER
- Acest complex transfera lantul polipeptidic si ribozomul unui alt complex/ =
translocon
- Transloconul prezinta un canal hidrofil prin care are loc elongatia polipeptidului direct
de pe ribozom in lumenul RE.
- In momentul preluarii ribozomului de catre translocon se disociaza si SRP --> situl A
ribozomal este din nou liber --> sinteza proteica este reluata

51. Rolul reticulului endoplasmic n biosinteza si prelucrarea proteinelor
- Biosinteza tuturor proteinelor incepe in citosol (exceptie cele codificate de ADN-ul
mitocondrial)
- Dupa ce sunt preluate de translocon soarta polipeptidului este dictata de tipul sau.
Astfel, cele destinate exportului sau prelucrarii in RE, golgi sunt eliberate de o semnal-
peptidaza (enzima ce actioneaz asupra unui peptid semnam ce dicteaza hidroliza
polipeptidului)
- Cele care nu contin aceasta peptida semnal pentru semnal-peptidaza vor deveni
proteine transmembranare a RE
- La nivelul RE polipeptidul sufera modificari co- si post-traducere (=maturare) procese
ce vor fi finalizate la nivelul aparatului Golgi
- Modificarile co-traducere
o Au loc la nivelul transloconului
o Initierea glicozilarii proteinelor
In RE este initiata formarea structurilor N-glicozidice, prin grefarea de
resturi oligozaharide pe asparagina aflata in secventa consens ..-Asn-X-
Ser(Thr)... (enzima oligozaharid-trasnferaza este indiferenta la asp care
nu se afla in aceasta secventa)
Substratul pentru reactie il reprezinta dolicil-difosfo-oligozaharidul
o Hidroxilari la nivelul lantului polipeptidic hidroxilarile prolinei si lizinei se
petrec in proteine ale matricei extracelulare
o Carboxilarea acidului glutamica in pozitia gama --> proteinele coagularii se la
unele proteine ale matricii osoase
- Modificari post-traducere
o Glipiarea = ancorarea unor ectoproteine la bistratul lipidic printr-o ancora
glicofosfatidilinozitolica.
o Asistearea proteinelor pt impachetarea corecta
Asistata de proteine numite s(h)aperone (chaperone)
Un exemplu de saperona il constituie calnexina. Altul = disulfid
izomeraza ce supravegheaza formarea corecta de legaturi disulfidice
S(h)aperona cu cel mai larg spectru de actiunie se numeste BiP
(binding protein) si elibereaza polipetidul translocat numai dupa ce este
corect impachetat. In caz contrar
-
52. Rolul reticulului endoplasmic n biosinteza lipidelor membranare
- RE participa la biosinteza tuturor lipidelor membranare
- Colesterolul este produs din acetil-Co A cu ajutorul enzimelor: HMG (3-hidroxi 3-
metilglutaril) CoA reductaza, scualen- sintaza, sucualen oxidociclaza. Intermediar:
lanosterolul
31

- Ceramidele care vor fi transformate in sfingomieline sau glicolipide la nivelul
aparatului Golgi
- Glicerofosfatidele. Sunt sintetizate in foita interna a RE. Exemplificare pe PC:
o Se obtine acid fosfatidic din acil-CoA si glicerol-3-P
o Se elimina P din PA --> DAG
o Se adauga fosfo-colina la nivelul DAG
o PC va fi translocata in foita externa cu ajtorul flipazelor (maresc frecventa
miscarilor flip-flop)
- Au loc si procese de disproportionare (trecerea unui glicerofosfatid in altul):
o PE --> PC
o Exista procese de conversie in ambele sensuri intre PC, PE si PS (PS se
produce numai prin acest mecanism la mamifere)

53. Ultrastructura aparatului Golgi.
-este delimitat de endomembrane
-Nr variaza ajungand pana la 50 in hepatocit.
-se prezinta sub forma unei stive de 3-7 cisterne curbate localizata perinuclear.
Fiecare stiva are 2 fete: -> o fata cis (convexa,de intrare, imatura) orientate spre RE si
nucleu,prezinta o retea de microvezicule(20-80 nm) ce realizeaza comunicare cu RER
->o fata trans (concava,de iesire,matura) orientate spre membrana plasmatica, prezinta o retea
de macrovezicule (diametru 0.1-0.5 micrometri)
Distributia echipamentului enzymatic:
-reteaua si cisternele cis-reduc ionii metalici
-cisternele mediene-actiune monozidazica
-cisterne trans-prezinta nucleozid difosfataze
-reteaua trans-contine fisfataza acid apt lizozo
54. Funciile aparatului Golgi
1. producerea sfingolipidelor (prin modificarea ceramidelor produse in RE)
2. glicolizarea proteinelor-prelucrarea structurilor N-glicozidice-continuarea tunderii si
efectuarea glicolizarii terminale
-formarea in intregime a structurilor O-glicozidice inserate pe serina sau streonina
3. producerea glicozaminglicanilor
4. sulfatarea unor glucide (substratul de pe care sulfo-transferaza transfera sulfatul este 3
fosfoadenozin 5 fosfosulfat)
5. marcarea enzimelor lizozomale
6. maturarea proteinelor (proces ce necesita atat modificari enumerate la 2-5 cat si prelucrari
proteolitice)
7.sortarea si transportul moleculelor catre destinatia finala: in celula sau in afara celulei( prin
exocitoza)
8. biogeneza si traficul intracelular al membranelor
55. Polarizarea biochimica a aparatului Golgi si semnificatia ei.
- Fiecare stiva de cisterna (ultrastructura) prezinta o fata cis(de intrare) si una trans (de
iesire)
- Polaritatea aparatului Golgi este atat morfologica, cat si biochimica
- Fata cis:
o Convexa si prezinta o retea de microvezicule. Este orientata spre RE si se mai
numeste si imatura. Aici se gasesc enzime cu proprietatea de a reduce ioni
metalici
- Fata trans:
32

o Concava si prezinta o retea de macrovezicule. Este orientata spre membrana
celulara = fata matura. Reteaua trans are in alcatuire fosfataza acida (enzima
specifica pt lizozomi)
- Modalitatea prin care aparatul golgi isi mentine polaritatea a fost explicata prin doua
modele: Modelul transportului vezicular si modelul maturarii cisternelor ( spre
deosebire de prima in care complexul tinta este transportat intr-o vezicula
independenta, in acest model intreaga vezicula golgiana evolueaza, se matureaza
dinspre fata cis spre fata trans. Procesul are loc atat anterograd cat si retrograd (de la
ap Golgi la RE)
56. Modele asupra dinamicii aparatului Golgi.
- Pt explicarea mentinerii polarizarii aparatului Golgi in pofida miscarilor anterograde
de la nivelul sau, au fost propuse 2 modele: cel al transportului vezicular si cel al
maturarii veziculelor
- Modelul transportului vezicular sustine ca metoda de transport intre vezicula
donatoare si vezicula acceptoare inglobarea substantelor de interes in microvezicule (
diam ~ 50 nm)
- Modelul maturarii veziculelor presupune ca metoda de transport anterograd de pe fata
cis pe fata trans maturarea intregii vezicule. Transportul retrograd al proteinelor
reziduale se face prin transport vezicular
- De notat faptul ca ambele metode reprezinta si posibilitatea transportului retrograd
- De mentionat pt domnul Leabu ar mai fi faptul ca desi modelele acestea au fost
propuse de mai bine de 50 de ani, nu a fost luata inco o decizie in favoarea vreunuia
dintre ele, existand dovezi pro si contro pt ambele.
57. transportul RE-Golgi
-implica urmatoarele procese:
1. Sortarea la nivelul elementelor tranzitionale ale RE (cu participarea proteinelor de invelis
COP II si a proteinei G monomerice Sar1 cu rol reglator)
2. Traficul catre Ap Golgi
3. Sortare la nivelul complexului Golgi (cu participate proteinelor de invelis COP I si a
proteinei G monomerice Arf1 cu rol reglator)
4.Returul la RE (cu reciclarea unor componente)
Transportul respecta un mechanism tip suveica ce implica atat un transport anterograd
(de la RE la Ap Golgi) cat si un transport retrograde (de la Ap Golgi la RE). Prezenta
transportului retrograd s-a demonstrat la celulele tratate cu brefeldina A, intrucat la aceste
celule s-au regasit enzime golgiene in RE si anvelopa nucleara. Rezultatele nu pot fi explicate
decat acceptand ca brefeldina A blocheaza specific transportul anterograd si ca, drept urmare,
aparatul Golgi se varsa in RE datorita unui transport retrograd.
Mecanismele prin care transportul se face sunt departe de a fi elucidate, cert este ca el implica:
1.diferite proteine de invelis (COPII si COP I
2.reglatori( proteinele monomerice G)
3.structuri intermediare (ERGIC/VTC)

58. Transportul Golgi- membrana celulara.
1.Trafic trans-Ap Golgi Membrana apicala
Mecanismele sortarii : - mecanisme ce implica str glucidice din glucolipide si glicoproteine de
pe fata luminala a organitului
- mecanisme ce implica structuri de tip pluta lipidica
Transportul elementelor rezultate prin sortare implica un rnecanism cooperativ. care foloseste
initial ruta rnicrotubulilor, apoi ruta fllamentelor de actina.
33

Microtubulii ce trec pe langa cisternele golgi sunt orientate cu capul (-) catre membrane
apicala strabatand partial tesatura de filamente de actina.
Veziculele folosesc initial proteine motoare din familia dyneinelor pt a se deplasa catre capul
(-) al microtubulilor apoi cand ajung la filamentele de actina folosesc proteine motor ,miozina
I cu ajutorul careia se deplaseaza de-a lungul acestor filamente. Ajungand la nivelul
membrane apicale membrane veziculelor fuzioneaza cu membrane celulara marindu-I
suprafata.

2.Trafic trans-Ap Golgi Membrana bazo-laterala
Sortare: prin motive de aminoacizi
Transport: tot pe calea microtubulilor insa catre capul (+) prin folosirea kinezinelor
(proteinele motor)
Reglarea mecanismelor de selectie,sortare si veziculare se face prin proteinele G monomerice.

59. Ciclul secretor.
Este un proces ce implica urmatoarele etape:
a) Biosinteze moleculelor/macromoleculelor de secretie
b) Prelucrarea, maturarea, sortarea si vezicularea acestora
c) Secretia propriu-zisa (detaliata in subiectul urmator)
Primele doua etape cuprind o sinteza o subiectelor 50-56.
De mentionat este faptul ca de multe ori in cazul produsilor de secretie maturarea
implica hidroliza unor pro- sau pre-pro-componente. Exemplu : insulina
Adesea continutul veziculelor de secretie sufera un proces de condensare
Directionarea veziculelor/vacuolelor spre membrana se face prin folosirea proteinelor
(SNARE)
Pentru domnul Leabu ar mai fi de precizat faptul ca termenul de ciclu secretor nu este cel
optim de folosit aici, ci ca, mai corect ar fi termenul de cale secretorie, deoarece termenul de
ciclu implica reciclari ale unor componente, fenomen despre care nu avem dovezi suficiente
pentru a-l sustine.

60. Exocitoza: definiie, tipuri de exocitoz .
Exocitoza reprezinta procesul de eliminare a unor produsi de secretie in spatiul extracelular
prin intermediul fuzionarii veziculelor ce contin materialul de interes cu membrana celulara.
Se cunosc doua astfel de cai:
a) Calea de secretie constitutiva
a. Opereaza in toate tipurile de celule
b. Are loc concomitent cu traficul noilor suprafete de membrana necesare pt a
inlocui componente nefunctionale sau pt a satisface nevoile de crestere. Acest
lucru necesita si dezvoltarea matricei extracelulare, fapt pt care se secreta si
componente ale acesteia
b) Calea de secretie semnalizata
a. Este,de regula, specifica celulelor specializate in secretie.
b. Produsii de secretie sunt stocati in vezicule aflate langa membrana celulara, ce
asteapta a fi exocitate dupa primirea unui semnal.
c. De multe ori acest semnal este reprezentat de cresterea concentratiei citosolice
de Ca, ca urmare a legarii unui mesager primar la un recepor specific din
membrana celulei respective.
De mentionat ar mai fi faptul ca, in unele situatii, maturarea moleculelor secretate are loc
exact in momentul exocitarii. Exemplu : colagenul tip I (daca s-ar matura in interiorul
celulei s-ar integra in structurile ei intracelulare, determinand situatii patologice.
34

61. Rolul mitocondriilor in apoptoza (Mecanismele apopotozei)

Apoptoza reprezinta moartea celulara programata, ce joaca un rol esential in organogeneza si
reinnoirea celulara, ce apara insa si in cazul detoriorarilor usoare de ordin exogen (cele grele
produc necroza).

Caracteristicile apopotozei pot fi rezumate:
(1) Sunt consumatoare de ATP
(2) Sunt controlate genetic
(3) Se pastreaza organitele
(4) Se pastreaza integritatea celulara
(5) Absenta inflamatiei
(6) Micsorare celulara
(7) Se formeaza corpuri apopototice delimitate de membrane ce pot fi usor fagocitate

Exista 3 cai ce interactioneaza in mecanismul apoptotic:

1. Calea extrinseca se bazeaza pe existenta a semnalelor exracelulare ce se leaga la
membrana celulara pe asa numiti Death receptor DR (Apartin familiei
TNFR Tumor necrosis factor receptor) ce contin un domeniu intracelular numit
Death domain. Legarea semnalului induce transformari la nivelul Death
domain-ului consecutiv cu recrutarea la nivelul acestuia a procaspazei 8, care,
prin actiunea proteolitica a domeniului produce caspaza 8 forma activa. Aceasta
activeaza la randul sau alte caspaze (cascada caspazelor), care, impreuna,
actioneaza proteolitic asupra proteinelor intracelulare inducand apopotoza.
Deasemenea, actioneaza asuprea gelsolinei, care este in stransa legatura cu actina
din matrix si ca urmare, schimba forma celulei.
Caspazele activate interactioneaza cu factorul inhibitor al caspazelor (ICAD) si il
inhiba, potentand astfel cascada.

2. Calea mitocondriala activata prin factori exogeni specii reactive ale
oxigenului, cresteri ale [Ca2+] intramitosolic si caspaze.
Rezultatul activarii este deschiderea unui por larg in membrana mitocondriala
interna MPTP Mitochondrial Permeability Transition Pore, urmata de
umflarea celulara, ruperea membranei externe mitocondriale si eliberarea
citocromului C in citosol.
Citocromul C eliberat in citosol, se leaga de APAF Apoptotic protease activating
factor 1 si ATP si formeaza o strucutura, 7 dintre aceste structuri legate intre ele,
formeaza un oligomer sub forma de roata cu spite numit apoptosom. Aceasta
structura leaga 7 molecule de procaspaza 9 si formeaza caspaza 9 forma activa,
ce induce apoptoza.

3. Calea nucleara se bazeaza pe existenta unei proteine nucleare tumor
suppressor p53 ce detecteaza nepotriviri intre bazele azotate la nivelul ADN-
ului.
In cazul unei nepotriviri usoare seactiveaza transcrierea p21 ce opreste ciclul
celular (probabil pentru corectare).
35

In cazul unei erori severe la nivelul ADN-ului p53 isi autostimuleaza propria
trasncriere si actioneaza consecutiva la activarea factorilor proapoptotici BAX si
inactiveaza factorii antiapoptotici BCL2.
Modificarea cantitativa BAX:BCL2 activeaza MPTP declansand apoptoza pe
cale mitocondriala (2). Deasemenea, activeaza factorii Fas ce activeaza calea
descrisa la punctul (1).

Dereglari ale mecanismului apopotozei provoaca imbatranirea, incapacitatea
organismului de a scapa de celulele afectate crescand riscul de cancer.

68.Nucleul celular: definitie, aspect MO, ME
Nucleul mai este denumit carion i este formaiunea cea mai reprezentativa a celulei. Este un organit
celular cu multiple funcii difereniat in procesul evoluiei i n continu perfecionare i organizare.
Nucleul este componentul subcelular preznt doar in celulele ek si numai in interfaza-perioada dintre doua
diviziuni succesive.
Nucleul este sediu:
-adn-ului, puratatorul informatiei genetice,adica informatia pe baza careia se sintetizeaza proteinele
-autoreplicarii adn-ului
-transcriptiei maesajului genetic,adica a sintezei ARN-m;
-centrul de control si comanda a celulei ek;
La MO
-nucleul este studiat folosind coloranti bazici cea mai folosita coloratie fiind hemalaun-
eozina=>violet
-nucleul este BAZOFIL
Componente cere pot aparea legate de nucleu sau pe langa acesta:
-membrana nucleara(care de cele mai multe ori nu se observa)
-la periferie e delim de invelis nuclear
-cromatina-bazofila -granule
-filamente
-blocuri
-in nuclei inchisi la culoare se pot observa nucleoli->care exista in totii nuclei
-cariolimfa-lichidul nuclear format in mare parte din proteine
Nucleii eucromatici au aspect veziculos,prezinta granulatii finesi in general au aspect
granular sau fibrilar.
Nucleii tahicromatici sunt intens bazofili.
Eucromatina contine aden-ul care poate fi pus in evident prin urmatoarele metode:
-reactia Fulgen:AND-rosu violet
-reactia Bracket:-verde-metil-pironina=> AND-verde
ARN-rosu
La ME remarcam remarcam:
-nucleoplasma-care cuprinde matricea nucleara
-heterocromatina electronodensa si eucromatina electronoclara
-nucleolii
-membrana nuclear cu cisternele nucleare care apare intrerupta din loc in loc de complexele
por
La microscopul cu fluorescenta: DAPI-4,6-diamino-2-phenylindol-AND-ul capata
fluorescent-nucleul devenind albastru

36

69.Nucleul celular: numar, forma, localizare

Raspandire. Nucleul este prezent in toate celulele organismului uman cu cateva exceptii:
-hematiile adulte
-fibrele cristaliniene sau trombocitele.
Numar: de regulao celula-un nucleu. Exista insa cateva exceptii:
-celule binucleate:hepatocitele si unii ganglioni din neuronii simpatici
-celule cu cateva zeci de nuclei:osteoclastele si celulele gigante Langhans care apar in
tuberculoza
-celule cu cateva sute de nuclei:fibra muscular striata(40 de nuclei pe cm)
Forma. De obicei forma nucleului urmareste forma celulei+>nucleul prezinta o mare varietate
de forme:
-rotund-ovalar in celulele izodiametrice(sferice,cuboide,poliedrice)
-alingit in celulele inalte sau fuziforme
-turtit in cel in care exista acumulari de material
-lobat in unele leucocite
-inmugurit in megacariocite etc..
Localizare; de obicei nucleul ocupa o pozitie cantrala in nucleu, pozitie ce poate fi socotita
strategica dpdv al rolului sau.Exceptii:
-nucleu excentric in cellule care acumuleaza anumite material in citoplasma(cellule
adipoasa,secretoare de mucus etc)
-nucleu plasat la unirea treimii bazale cu cea mijlocie in celulele secretoare seroase din
pancreasul exocrin si parotide.

70. Invelisul nuclear: definitie, organizare, ultrastructura
Definitie
Invelisul nuclear este un complex membranar characteristic celulelor ek.El separa doar in
perioada interfazica continutul nuclear de citoplasma si implicit controleaza schimburile dintre
nucleu si citoplasma.
Importanta:prezenta invelisului nuclear si prin intermediul acestuia a nucleului insusi ca
entitate subcelulara individualizata este trasatura esentiala morfologica care deosebeste ek de
pk.
Aparitia in evolutie a invelisului cellular a reprezentat un avantaj decisiv prin crearea unui
compartiment subcelular separat in care isi are sediul adn si in care se desfasoara
autoreplicarea si transcriptia. Prin urmare acesta asigura binecunoscuta stabilitate genetica
mai mare a ek in raport cu pk.
Ultrastructura
Structura inv nuclear nu este microscopica ci ultramicroscopica,acesta fiind prea subtire ptr a
fi obsrevata la MO.
Pe sectiuni colorate cu hemalaun-eozina si examinate la mo invelisul nuclear apare ca o linie
de culoare rosu-violaaceu.In realitate grosimea totatala a invelisului nuclear fiind de cca 400A
de 5 ori sub limita de rezolutie a mo.
Ultrastructural inv nuclear are 2 caracteristici esentiale;este dublu(formar din doua membrane
concentrice) si prezinta pori .
Elementele componente ala invelisului nuclear:
-membrane nucleare int si ext
-spatiul perinuclear
37

-porii
-materialul anular/anulii
-lamina densa interna

A.Membranele inv nuclear
Mb ext:este in contact direct cu citoplasma si pe ea se pot atasa ribozomi.
Mb interna:delimiteaza continutul nuclear.
Grosime. Ambele mb au cca 70-80 A
Organizare supramoleculara:
-cel putin apparent ambele mb au o ultrastructura asemanatoare altor citomembrane in sesnul
ca apar trilaminate la ME
-fiecare este alc din 3 straturi:un start osmiofob(clar la fluxul de electroni) cuprins intre 2
straturi osmiofile(dense la fluxul de elcrtoni)

B.Spatiul perinuclear(cistern perinucleara)

Def: spatiul care separa cele 2 mb ale inv nuclear
Diametru: grosimea spatiului perinuclear este de ~200-300A ,variabil de la o cel la alta si in
oarecare masura chiar si in caeeasi celula.
Continutul:in spatiul perinuclear prin metode uzuale de investigare nu s-a putut confirma
existent unei substructuri macromoleculare, dar acest fapt nu inseamna ca este gol, fara mat
biologic.

C.Porii
Def:Discontinuitati in spatiul perinuclear dat de fuzionarea celor 2 membrane.
Importanta:rolul lor este essential in realizarea schimburilor dintre nucleu si citoplasma, in
primul rand permitand trecerea ARNm din nucleu in citoplasma
Dimensiuni: diametrul cuprins intre:300-1000A, in fct de tipul cellular si organism
Forma: dupa ultimele cercetari se considera ca forma porilor ar varia intre circular si
polygonal.
Numarul:proportional cu activitatea celulei: cu cat sinteza de arn este mai mare cu atat celula
respectiva va avea mai multi pori.In medie porii ocupa cca 10-20% din invelisul nuclear.

D.Materialul anular(anulii)
Termenul de material anular tine sa inlocuiasca termenul de annulus folosit in anii 60.
Def:formatiuni ultrastructurale atasate circumferintei sau perimetrului porilor. Acesta
formeaza impreuna cu porul complexul por.
Componente:
Matricea anulara:(anulul propriu-zis) este un inel de material dens la fluxul de elctroni ,care se
proecteaza atat pe versantul citoplasmatic cat si pe cele nucleoplasmice. Dpdv biochimic este
alc din proteine deoarece dispare dupa digestia cu tripsina.
Masele anulare(subanulii): sunt in numar de 8 substructuri aproximativ sferice dispuse in
matricea anulara . Fiecare are un diam de ~200A si o dispozitie simatrica radial.
Diafragmul: -uneori oblitereaza orificiul anular
-format dintr-un mat mai dens decat matricea citoplasmatica sau decat carioplasma
-nu este o membrana dpdv ultrastructural si prin urmare UN ARE VALOARE
FUNCTIONALA
Granula centrala: ocupa uneori centrul porului,cu diametru de 100-150A
38

-formal datorita pozitiei ei strategica a fost considerata gardianul porului
-aceasta nu ar fi considerata structura permanenta ci un complex Arn-proteine
surprins in tranzit prin por.
Materialul fibrilar-reprezentat de fibrele ce se ancoreaza pe de o parte de masele anulare iar
pe de alta parte de granula centrala.

E.Lamina densa interna
Definitie:strat electronoopac aplicat pe frontul nucleoplasmic al mb nucleare interne
Apare clar pe img de ME dupa fizarea cu GLUTARALDEHIDA
Ultrastructura:
-grosime de cca200-600A in functie de tipul cellular si de procedeul de fixare folosit
-prezinta o zona fin granulara sau fin fibrilara localizata intre mb interna a inv nuclear si
masele cromatiniene periferice
Compozitia biochimica nu este inca cunoscuta.
ROLUL:-se presupune ca ar avea loc de suport ptr mb nuclear interna

71.Porul nuclear, transport (generalitati)-am tartat acest subiect mai sus la
70.(in continuare voi scrie din curs)

Porul nuclear -este zona de intrerupere a invelisului nuclear
-la nivelul sau se gaseste complexul por
-rol-regleaza schimburile dintre nucleu si citoplasama
-functioneaza ca o bariera selectiva in ambele sensuri
-sunt structuri dinamice care par si dispar in sunctie de activitatea celulei
-in nr de ~3000-4000 pe un nucleu
-dimensiuni:10nm in repaus
25 nm in stare activa(are loc transport)
Complexul Por
-structura ordonata cu aspect octagonal vazut de sus
-format din urmatoarele structuri:
*anul sau mase anulare-subunitati proteice a 20nm in nr de 8(sunt 8 citoplasmatice se insera
pe citoplasma si 8 nuceloplasmice ce se insere pe fibrilele nucleoplasmice si pe inelul
nucleoplasmic formand COSULETUL FIBROS AL PORULUI
TRANSPORTUL PRIN POR
-se face in ambele sesuri si este de 2 tipuri-ACTIV SI PASIV
*T PASIV-trec elem cu diametre foarte mici:ioni ce Na+ siK+, molecule cu greutate
molecular mai mica de 60 de KDa:aa nucleotide oligozaharide
-se face in fct de gradientul de concentratie
-se face prin canale periferice
*T ACTIV-prin partea centrala a porului
-molec mai mari de 60 de kDa
-necesita enzyme ptr transport:6ATP-aze
-viteza de transport este invers proportional cu dimensiunile molec de transportat(cu
cat molecula e mai mare cu ata transportul decurge mai incet)
-exista un import si un export in ambele sensuri:
#TRANSP ACTIV PTR IMPORT
-proteine nucleare-cu afinitate ptr nucleu
39

-enzime necesare ptr replicarea adn
-complexe ribonucleoproteice
-complexe ligand-receptor-hormon
-factori ptr transcriptie
PROTEINELE TREBUIE SA AIBA IN STRUCTURA LOR SECVENTE SEMNAL DE
ADRESARE NUCLEARA (+LIZINA SI ARGININA).Proteinele putand fi libere la suptafata
sau mascate.secventa semnal recunoscuta in citoplasma de receptori care se apaseaza la
proteina formand un complex din fibrele citoplasmatice=> POR
Complexul se va desface si receptorul se recicleaza.
Ptr export procesele sunt similar:ARNt-ARNm-ribozomi

72. Nucleolul: rol, compozitie chimica, evidentiere MO, ultrastructura

Definitie:
Formatiune corpusculara intranucleara,prezenta numai in interfaza,a carei functie principala
este biogeneza ribozomilor(cu exceptia ribozomilor mitocondriali).
Importanta
Nucleolul are importanta vitala ptr celula=>mutantii anucleolari nu sunt viabili
In absenta nucleolului nu se formeaza ribozomi prin urmareARNm si ARNt nu trec din
nucleu in citoplasa si este blocata sinteza proteica.
COMPOZITIE CHIMICA
Principalele componente chimice ale nucleolului sunt AND,ARN si proteine,care se
gasesc, in functie de tipul cellular si de momentul functional in proportie aproximativa
de 3%,7%si90% din greutatea uscata.
Microscopie optica (structura)

Coloratie uzuala hemalaun-eozina:evidentiaza nucleolul ca un corpuscul bazofil mai ales in
nuclei eucromatici(tipic celulei nervoase)
Coloratia Fulgen:care pune in evident in mod selectiv and-ul colorand cromatina in rosu-
violaceu,permite individualoizarea unui corpuscul cromatinian atasat nucleolului asanumita
CROMATINA ASOCIATA NUCLEOLULUI
Impregnarile argentice:au scos in evident doua componente in structura
nucleolului:nucleolema ,formatiune filamentoasa rasucita ca un ghem, si pars amorfa, fondul
omogen(astructurat la microscopul optic)in care este dispusa nucelolema.

Microscopie elecrtomica-ULTRASTRUCTURA
Nucleolul este un component subcelular care NU este delimitat si NU contine citomembrane.
Ultrastructural in alc nucleolului intra 4 componente:

a.pars fibrosa(componenta fibrilara)-formata din filamente de 50A, grupate in pachete si
oranizate in retea.
b.pars granulose(componenta granulara)-alc din granule de 150A diametru,similar dar Nu
identice cu ribozomiidin citoplasma,ESTE COMPONENTA NUCLEARA DOMINANTA
c.pars cromosoma(componenta cromozomala)-alc din fibre comatiniene ,este repartizata la
PERIFERIA NUCLEOLULUI(cromatina perinucleara) dar patrunde si in interior sub forma
de benzi(cromatina intranucreara)
d.pars amorfa(componenta astructurata)-omogena,de densitate medie la fluxul de electroni
40

-se discuta daca reprezinta in mod real o component a nucleolului sau este cariolimfa care
umple spatiul dintre cecelalte component nucleolare
Toate cele 4 componente nucleolare pot fi distinse in acelais nucleol clar numai in CAZURI
RARE. Raporturile cantitative si topografice dintre aceste componente variaza in raport cu
tipul celualar si in mod special cu momentul functional.

73.Matricea nucleara: ultrastructura, roluri(asta e tot ce am gasit)

Studiile privind organizarea interna a nucleului au condus la identifiarea unei retele de natura
proteica numita MATRICE NUCLEARA alc din proteine nehistonice numite proteine
SCAFFOLD. Filamentele matricei nucleare sunt dispuse intr-o retea 3d ce formeaza in int
celulei o structura cu rol analog citoscheletului.
Matricea nucelara reprezinra sediul unor procese imp cum ar fi replicarea and si procesare a
arn heterogen nucrelar(hnARN) precursorul arn-ului mesager.
Macromolec de AND se fixeaza pe proteinele Scaffod prin intremediul unor secvente
polinucleotidice denumite regiuni de atasare la scaffold(SAR-scaffod associated regions) sau
MAR-matrix-attachment regions. Desi rolul secventelor SAR nu este f bine precizat se
considerea ca participa la organizarea crz si reglarea transcrierii si replicarii adn.

74.Cromatina: definitie, clasificare
Definitie :cromatina si spatiile intercomatiniene aclatuiesc impreuna
nucleoplasma(karioplasma), reprezentand materialul biologic exranuclolar continut in
interiorul invelisului nuclear.
La MO in urma coloratiilor uzuale (HE) in interiorul nucleului apare o substanta cu mare
afinitate ptr colorantii bazici care a fost denumita CROMATINA.
Compozitie chimica:
Este alcatuita in esenta din ADN si histone(protein bazice)
CROMATINA SI CRZ REPREZINTA 2 FORME DE ORGANIZARE A ACELUIASI
MATERIAL GENETIV(AND) :
-CROMATINA=FORMA DE EXISTENTA A COMPLAXULUI AND-HISTONE IN
INTERFAZA
-CRZ=(CROMATINA CONDENSATA)SUNT FORME DE INALTA ORGANIZARE A
COMPLECXULUI AND-HISTONE IN TIMPUL DIVIZIUNII INDIRECTE-MITOZEI

Clasificare;
Cromatina se clasifica in
-eucromatina-prezenta in nucelii eucromatinici(veziculosi) care sunt de obicei de talie mare
care sunt slab cromatici)
*palid colorata
*crz decondensati
*fibre de cromatina despiralizate
*active genetic
-heterocromatina-prezenta in nuclei heterocromatinici(tahicromatici)-care sunt intens
cromatici si de talie mica.
*segmentele cromozomiale raman condensate
*inactiva genetic
*este de doua feluri-constitutica
-facultativa-autozomala
41

-gonozomala
#Eucromatina cromatina mai putin condensate si care se coloreaza mai putin intens dar este
purtatoare de gene structurael. Este portiunea functional activa a cromatinei, fiind cromatina
pe care se face transcriptia-sinteza de ARNm .
Heterocromatina-se disting doua tipuri de cromatina; constistutiva si facultative
H Constitutiva:este cromatina constant condensata in interfaza,care se coloreaza foarte intens
cu coloranti bazici. Este genetic inactiva, nu contine gene structurale si pe ea nu se face
niciodata transcriptie. Acets tip de cromatina contine dpdv chimic acel tip de and-repetitiv
care nu are semnificatia de molecual functionaal
H Facultativa:este o cromatina care nu este obligatoriu condensata in interfaza;contine gene
structural,care insa sunt inactive, adica nu se mai face transcriptie, desi fie s-a facut
transcriptie intr-o perioada anterioara, fie se va putea face transcriptie daca se transforma
temporar in eucromatina.
Cel mai tipic ex de heterocronatina facultativa este cromatina de sex sau corpusculul bar.

75.Fibra de cromatina. Histone si proteine nehistonice, caractere generale,
roluri

Indiferent daca este eucromatina sau heterocromatina, constitutiva sau facultativa, din punct de
vedere ultrastructural cromatina apare alcatuita sub forma defibre de cromatina cu diametrul
de 100A .
Fibra de cromatina la randul ei este alcatuita din nucleozomi.
Structura fibrei de cromatina are la baza o unitate repetitiva numita nucleozom,care esta alc
din 8 molecule de histone. AND-ul face cate 2 ture de superhelix in jurul fiecarui nucleozom.
Nucleozomul este compus dintr-un miez care contine cate 2 molecule de histone H3si H4,
invelisul acestui miez fiind alcatuit din alte histone H2A si H2B. Legatura dintre nucleozomi
este realizata ptin linkeri formati din AND care trece de la un nucelozom la altul si histona H1.
Proteinele histonice sunt bazice numai la ek. Sintetizate in citoplasam ajung in nucleu prin
transport activa(prin pori). Sunt 5 tipuri in functie de continutul in arginina si lizina
;H1,H2a,H2B,H3si H4.Fiind incarcate pozitiv se leaga de gruparila fosfat ale and-ului
incarcate negativ.
H1-specificitate de specie
-au rol cheie in organizarea si fnctioanarea cromatinei:mentine struct comatinei ,impiedica
transcrierea genelor si spiralizarea crz
H2a,H2b,H3si H4-nu au specificitate de specie
-au rol structural-formeaza nucleozomii
Proteinele nehistonice
-sunt sintetizate in citoplasma-
-sunt acide
-se gasesc in nucleoplasma, nucleol si cromatina
Rol:reglare activitate si diferentiere gene
-and,arn-polimeraze
-enzime ce intervin in acetilarea,metilarea, fosforilarea nucleoproteinelor

42

76.Eucromatina

Eucromatina reprezint materialul normal, izopicnotic, deintorul informaiei genetice,
cucomportament tipic n cazul diviziunii celulare (se spiralizeaz, se condenseaz, se decondenseaz i se
coloreaz). La rndul ei, eucromatina este de dou tipuri: eucromatina activ i eucromatina
permisiv.
Eucromatina activ conine genele ce vor fi transcrise n ARNm.

Eucromatina permisiv este reprezentat de acea poriune din eucromatin care devineactiv
doar dup ce accept (permite) semnale declanatoare (din categoria hormonilor,enzimelor etc.). Procesul
autoreplicrii semiconservative a ADN-ului, n faza S din ciclul diviziunii celulare, ncepe la
nivelul eucromatinei. n consecin, replicarea eucromatinei este mult mai timpurie, ncomparaie cu cea a
heterocromatinei..

77.Heterocromatina constitutiva. Heterocromatina gonozomala

Heterocromatina reprezint materialul unor regiuni (uneori al unor ntregi
cromosomi)heteropicnotice, caracterizate prin structur dens i compact, inclusiv n
telofaz, interfaz iprofaza timpurie. Din aceste cauze, heterocromatina se coloreaz intens i
este vizibil i n interfaza ciclului celular (n nucleii celulelor n interfaz).

Zonele heterocromatice sunt rspndite pe ntreaga lungime a cromosomului, dar mai ales n jurul
centromerului, unde formeaz heterocromatina centromeric. Destul de frecvent estelocalizat i
n apropierea organizatorilor nucleolari i spre capetele cromosomilor. Cu aceastocazie se poate meniona faptul
c n aceste zone cromosomiale (heterocromatice) au loc cele mai frecvente ruperi ale cromosomilor.
Heterocromatina este componenta preferenial a cromosomilor sexuali i a
celor suplimentari (cromosomii B). Sunt unele specii (broatele estoase, unii viermi) la
care ntregul set cromosomial este heterocromatic
.
Replicarea ADN-ului, n zonele eucromatice i heterocromatice, se desfoar asincron.

n ceea ce privete heterocromatina, ns, apar i unele aspecte deosebit de interesante.De pild, n stadiile
timpurii de dezvoltare embrionar, heterocromatina lipsete. Deci, ca oconcluzie fireasc, se
poate accepta c ea nu se transmite de la o generaie la alta, ci se formeaz ntr -un anumit
stadiu al ontogeniei. Dup ultimele observaii i experimente, se pare c oriceregiune a
cromosomului poate deveni, la un moment dat, heterocromatic. n
consecin,heterocromatina i eucromatina trebuiesc privite nu ca uniti distincte i
discontinue alecromosomilor, ci stri ale cromatinei, dinamice att n timp ct i n spaiu.

Sunt i autori care consider c exist o heterocromatin nativ, reprezentat prinsegmente
cromosomiale heterocromatinizate, nc de la naterea organismului i o
heterocromatin funcional, care se individualizeaz temporar.

O alt clasificare a tipurilor de heterocromatin a fost propus de Brown, n 1965.
nconformitate cu aceast clasificare, heterocromatina poate fi
43

Constitutiv i facultativ
.
Heterocromatina constitutiv este identificat n cromosomul Y de la
Drosophila melanogaster sau de la alte specii i are ca trstur definitorie faptul c se
constituie nc de la nceputul vieii individului i rmne n aceast stare (genetic inactiv) pe
tot parcursul dezvoltriiindividuale. Heterocromatina constitutiv poate fi prezent i n ali
cromosomi, fiind localizat (deobicei) de ambele pri ale centromerului.

Heterocromatina facultativ este considerat cea din unul dintre cei doi cr
omosomi X, de la femelele de mamifere de pild, care devine genetic inactiv i se
evideniaz n nucleul interfazicsub forma unui corpuscul intens colorat, cunoscut sub numele de
cromatin sexual sau corpusculBar, bastonaul de tob (drum-stick) etc. n acest context, unul
dintre cromosomii X devine nefuncional, asigurndu-se astfel egalitatea ntre cele dou sexe.
Fenomenul este cunoscut subnumele de compensaie de doz.
. Important este faptul c heterocromatina facultativ arecapaciti reversibile,
astfel nct, n momentul n care cromosomul X inactivat de la femel ajunges fie unicul
cromosom X de la mascul, el devine funcional. Dar el devine activ i n ovulul n care,din ntmplare, nimerete.
Apoi, dac prin fecundarea respectivului ovul se ajunge din nou la un zigot femel, iniial, acesta va avea
ambii cromosomi X funcionali. n stadiul de blastocist, unuldintre ei devine nefuncional-
capt statutul de cromatin sexual pentru ntreg ciclul ontogenetic.
Iniial se considera c zonele heterocromatice nu conin gene funcionale. Dar, prin
studiiefectuate pe tomate, n 1961, s-a demonstrat c n heterocromatin exist gene
funcionale- nheterocromatina centromeric.
Heterocromatina poate aprea supercondensat, n unele regiuni cromoso
miale, cum estecazul la Zea mays . Aici apar un fel de noduli, denumii knobi, n care activitatea
genic estecomplet blocat. Numrul i topografia knobilor sunt constante pentru anumii
cromosomi.

Deocamdat nu se cunoate rolul concret al knobilor i nici dac au sau nu gene cantonate pe ei.Sunt doar,
presupuneri cu privire la rolul lor n procesele de gametogenez

44

78. Ciclul celular faze, mecanisme de control

Dupa cum reiese din imagine, in viata oricarei celule exista o ciclicitate care poate fi
subdivizata functional in mai multe faze, doua principale:

1. Stadiul M este stadiul esential in ciclul celular, M vine de la mitoza care
presupune clivarea definitiva a unei celule in doua celule identice.
Mitoza in sine este un procedeu complex subimpartit in mai multe faze. Cu toate
acestea, durata mitozei este de doar 1 ora.
De aici rezulta ca, celalalte faze ale ciclului celular sunt premergatoare, preparatoare
ale diviziunii si dureaza mult mai mult.

2. I nterfaza este faza a ciclului celular ce are loc intre doua mitoze. O celula
vizualizata la microscop in timp interfazei, pare doar sa creasca. Defapt, in acest timp
au loc procese ordonate, complexe, premergatoare mitozei ce pregatesc celula,
procesul central fiind replicarea ADN-ului nuclear(dublarea doua copii identice).
Deasemenea exist puncte de control checkpointuri - in interfaza, prin care celula
pote fi controlata.

Stadiile interfazei prezinta un stadiu central, intre doua stadii de latenta.

(1) Stadiul S (Synthesis) este faza propriu-zisa in care se replica ADN-ul, strajuita de
doua faze de latenta
(2) Stadiile G (Gap) au loc inainte si dupa stadiul S si sunt faze de siguranta in care
celula creste daca stadiile nu ar exista, celula nu ar avea timp sa creasca in masa:
G1 este faza de la sfarsitul unei mitoze pana la inceputul replicarii ADN,
este faza in care celula creste in dimensiune (sinteza de proteine) iar la
momentul potrivit va trece in faza S.
[N.B. - Diferentele intre diferite celule ce prolifereaza cu diferite viteze au
loc in acest stadiu]
G2 este faza dintre replicarea ADN-ului (stadiul S) si mitoza (stadiul M)
45

G0 este un stadiu de pauza. Celulala aflata instadiul G1 poate sa intre in
stadiul G0, un stadiu de conservare, in care ADN-ul nu se mai replica. Din
acest stadiu poate sa iasa, insa poate dura zile, saptamani ani.

Pentru a determina in ce stadiu se afla celula, este necesara tratarea cu timidina marcata
aceasta este folosita intens de celulele ce se afla in stadiul S. Chiar daca stadiile unei culuturi
nu sunt sincron ~30% se vor afla in stadiul S.

In interfaza, inafara de replicarea ADN-ului si sinteza de proteine, au loc si alte evenimente
spre exemplu, centrozomul trebuie sa dubleze si el si sa formeaze fusul de diviziune.
Deasemenea, in stadiul S are loc o productie accelerata de proteine histonice dar si de
proteinenzime ce produc ADN-ul.

Controlul ciclulului celular.
Desi inainte se credea ca mecanismele celulare se
autoregleaza sub forma unei cascade respectiv
sub forma unui domino fiecare pas implinit
declansandu-l pe urmatorul, conceptia actuala
prevede un mecanism central de control ce poate
modula activitatea celulelor dupa nevoie.
Mecanismul de control se bazeaza pe procese
biochimie, el insusi fiind constituit de un complex
proteic cu interactiune complexa, la care se
adauga si diferiti senzori prin care se trasnmit
semnalele la nivel central, prin care se poate
modula activitatea celulelor.
Semnalele ce se transmit pot fi de tipul brake
ce pot incetini activtiatea intr-una din stadiile
ciclului la momente precise - checkpointuri:
(1) In faza G1 inaintea intrarii in S
(2) In faza G2 inainte intrarii in M

Din punct de vedere biochimic, activitatea se
regleaza prin protein-kinaze.
Exista astfel:
(1) Cyclin ciclina moduleaza activitatea (2), sufera procese de activare inactivare in
cursul ciculului celular
(2) Cyclin dependent protein kinase - CDK fosforileaza anumite proteine subordonate
la resturile de serina si treonina, activandu-le. Este la randul ei activata de (1).
Exista 2 tipuri de CDK, unul pentru cele doua checkpointuri.
(3) M-phase promoting factor MPF - este complexul format de ciclina si CDK-ul fazei
G2 si induce o actiune fosforilanta explozica cu feedback pozitiv ce declanseaza
trecerea de la o faza la alta, eliberarea ciclinei din complex oprind brusc activitatea.

79.Biogeneza unei structure celulare. Aspecte generale

biogeneza = producerea oricarui element de organizare a structurilor vii
46

biogeneza unei structure celulare = producerea in interiorul celulei a elementul din
organizarea celulei:organite celulare, membrana celulara,endomembranele(ce delimiteaza unele
organite)
biosinteza = fenomen ce se refera la producerea de biomolecule in interiorul celulei si
reprezinta o etapa a procesului mai amplu de biogeneza

Etape biogeneza:
1. Biosinteza componentelor moleculare ale structurii
2. Maturarea si asamblarea componentelor moleculare in cadrul structurii
3. Maturarea structurii pentru asigurarea functionalitaii sale
4. Directionarea structurii catre locul din celula unde isi va desfasura activitatea
Aceste etape nu se desfasoara intr-o anumita ordine, dimpotriva, cel mai adesea evenimentele se
petrec simultan.
ex. maturarea si asamblarea se petrece atat pe parcursul biosintezei, cat si dupa definitivarea ei.

Biogeneza membranelor incepe cu biosinteza componentelor moleculare care vor forma
membrana. Ceea ce este valabil pentru biogeneza membranelor este valabil si pentru cea a
endomembranelor:
- lipide organizate sub forma de bistrat
- proteine absorbite de o parte sau de cealalta a bistratului
- proteine cufundate in bistrat, strabatandu-l complet sau partial
- pe fata externa a membranei exista o componenta glucidica (oligo- sau poli- zaharidica)
purtata de structuri lipidice sau proteice din organizarea membranei

Biosinteza componentelor moleculare:se abordeaza biosinteza lipidelor membranare, a
proteinelor membranare si a componentei glucidice a membranelor. Pentru aceasta, colaboreaza
3 organite: ribozomi, RE,aparat Golgi.

80.Rolul RE in biogeneza membranelor

biogeneza membranelor = totalitatea proceselor de biosinteza si maturare a componentelor
acestora, de asamblare corecta a lor in noua structura si de transportare a lor in locurile
corespunzatoare din celula

ROLUL RE IN BIOSINTEZA LIPIDELOR MEMBRANARE

Implicarea majora revine partii netede a RE.
Participa prin intermediul pachetului enzimatic la:
- biosinteza tuturor lipidelor membranare(forma finala sau precursor)
minoritare: colesterol, ceramide; majoritare:glicerofosfatidele (~70%)
- producerea si hidroliza trigliceridelor
- desaturarea acizilor grasi
Are mecanisme ce distribuie lipidele intr-un bistrat asimetric si heterogen.
Colesterol
materia prima: acetil-CoA
intermediar de baza: acid mevalonic (format din acetil-CoA prin activitatea HMG CoA reductazei)
- in urma unor etape, acidul mevalonic devine farnezil-fosfat
47

- prin imbinarea a 2 molecule de farnezil-fosfat se produce scualenul (sub actiunea scualen-
sintazei)
- scualenul se ciclizeaza si se oxideaza, formand lanosterolul (sub actiunea scualen-
oxidociclazei)
- lanosterolul se transforma in colesterol

Ceramide
Sunt produse la nivelul RE, reprezinta precursori ai sfingomielinelor si glicolipidelor.
materia prima: sfingamine(este precursor al sfingozinei, obtinut din L-serina si palmitil-CoA)
- in urma amidarii sfingaminelor se formeaza ceramide
- ceramidele sunt transformate in sfingomieline sau glicolipide la nivelul complexului Golgi
Glicerofosfatidele
Vom exemplifica prin fosfatidilcoline (PC)
Biosinteza la nivelul foitei interne a RE(lucru valabil si pentru celelalte glicerofosfatide)
materia prima: acetil-CoA si glicerol-3-fosfat
- obtinerea acidului fosfatidic (sub actiunea acil-transferazelor) din acetil-CoA si glicerol-3-
fosfat
- eliminarea fosfatului din acidul fosfatidic (sub actiunea fosfatidil-fosfatazei) cu formarea
diacilglicerolului
- adaugarea fosfo-colinei la hidroxilul diacilglicerolului (sub actiunea colinfosfo-transferazei)

Desaturarea acizilor grasi
Se face prin actiunea unui complex enzimatic ce contine citocrom b5, NADH-citocrom b5-
reductaza si acid gras desaturaze.

ROLUL RE IN BIOSINTEZA PROTEINELOR MEMBRANARE

Implicarea majora revine partii rugoase a RE.
Intervine prin:
- formarea structurii primare a lantului polipeptidic (prin intermediul transloconului) si
eliberarea lantului in lumen, sau inserarea in membrana
- prelucrarea lanturilor polipeptidice:
modificarea chimica la unele resturi ale aa
asistarea proteinelor pentru o corecta impachetare (saperone)
ex. calnexina
- transformari asupra proteinelor, care au loc concomitent sau dupa traducere
Modificarile co-/post- traducere constituie etape ale fenomenului numit maturarea
proteinelor. Rolul maturarii proteinelor este acela de a le aduce in stare functionala, de a le
sorta si redirectiona catre locurile din celula carora le sunt destinate.
Procesul de maturare va fi initiat la nivelul RE, continuat si finalizat la nivelul aparatului
Golgi!

48

81.Semnificatia traficului intracelular al membranelor

Parte componenta din procesul de biogeneza a membranelor.

A. Realizat intre RE si complexul Golgi:
1. modelul transportului vezicular (model tip suveica)
2. modelul maturarii cisternelor

Mecanism tip suveica:

- transport anterograd: facut prin microvezicule; presupune segregarea moleculelor a caror
prelucrare este terminata in membrana cisternelor donoare, desprinderea lor sub forma unor
vezicule de transport, migrarea catre cisterna urmatoare (acceptoare), fuzionarea cu membrana
acesteia, predarea moleculelor/macromoleculelor transportate in vederea prelucrarii
corespunzatoare bagajului enzimatic al noii cisterne
- transport retrograd: returnarea componentelor rezidente in RE, adica acele componente care
scapa accidental in microveziculele de transport in timpul selectarii si segregarii materialului
exportat, inmuguririi si desprinderii structurilor de transport din membrana RE
- reciclarea componentelor necesare reluarii procesului

Au fost evidentiate vezicule de transport ce contin molecule transportate si prelucrate la nivelul
organitului, in toata adancimea complexului Golgi, argument in favoarea modelului tip suveica.

Modelul maturarii cisternelor:
- transport anterograd: se face prin inaintarea intregii cisterne dinspre fata cis catre fata trans,
pe masura ce procesele biochimice avanseaza.
- transport retrograd: din cisternele maturate, in fiecare etapa, proteinele sunt returnate
cisernelor anterioare printr-un transport vezicular.

Prin Golgi sunt transportate agregate moleculare ce depasesc diametrul unor vezicule de transport,
ceea ce favorizeaza modelul maturarii cisternelor.

Fiecare model are dovezi si contra-argumente, controversa ramane actuala.

B. Realizat intre trans-Golgi si locatia finala:
1. trafic trans-Golgi lizozom
2. trafic trans-Golgi membrana celulara:
trafic trans-Golgi membrana apicala
trafic trans-Golgi membrana latero-bazala

Traficul trans-Golgi membrana apicala presupune participarea:
49

-structurilor glucidice ale glicoproteinelor sau glicolipidelor de pe fata luminala a organitului
-structurilor de tip pluta lipidica
Transportul: implica un mecanism cooperativ, care foloseste initial ruta microtubulilor, apoi ruta
filamentelor de actina.Microtubulii sunt orientati cu capul (-) catre membrana apicala, strabatand
partial tesatura de filamente de actina.

Traficul trans-Golgian membrana latero-bazala presupune participarea aa. Din endodomeniile
proteinelor transmembranare.
Transportul: se face tot pe calea microtubulilor, insa catre capul (+), prin folosirea kinezinelor
(proteine motor specifice pentru microtubuli) Este astfel folosita orientarea diferita a microtubulilor
cu capul (+) catre membrana latero-bazala.

Directionarea traficului membranar este asigurata de diversitatea proteinelor SNARE.
Pentru fiecare membrana tinta exista o pereche specifica v-SNARE/t-SNARE. Specificitatea acestei
perechi asigura transportul corect catre membrana acceptoare. Imperecherea corecta atrage
declansarea mecanismelor de fuziune a membranelor.

50

Note:
1. S-a considerat inutila rezolvarea subiectelor legate de mitocondrie intrucat exista un
curs special despre acest organit in care subiectele sunt foarte bine rezolvate.
2. Speram la o colaborare mai buna la urmatoarele examene, spre binele tuturor. Ar
trebui sa consideram ca e destul de invatat, sa nu ne facem viata mai grea decat trebuie
sa fie prin cautarea individuala a materialele necesare. Unde-s multi munca se imparte!
3. Pentru o buna intelegere este recomandata lecturarea cursurilor, aceste subiecte fiind
materialul perfect pt un review al materiei inaintea examenului.
4. Bafta la examen!

Biologie Celulara

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biologie Celulara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biologie Celulara Subiecte rezolvate 2012

S-ar putea să vă placă și