ORGANIZAREA MEMB RANELOR CELULARE

DE

r^4, MOLECALE I^4,

O STUCTURA FANCTTONAL/{

LIPIDELE MEMBRANARE
Asoecte senerale
Lipidele reprezintd

4U50vo din materialul organic al membranelor. Sub aspect molecular

ele
reprezintd componenta structurald de bazd a membranelor celulare (raportul
molecular lipide/proteine
fiind de -50/1).
Aga cum stipuleazd modelul in mozaic fluid al organizirii membranelor,
lipidele sunt
in membrane sub formd de bistrat, cu capetele hidiofile la exterior gi cozile hidrofobe
in
i1ter1g, bistrat care prezintd proprietdfi fluide, manifestate bidimensional. tr'uirt
au o
(dispunere) asimetricd gi sunt de o mare eterogenitate. Agadar,
distribufie
"t-fipiJ"le
membranele
celulare
structurate

sunt

structurate pe-un bistrat lipidic bidimensional, asimetric

Ei eterogen.

In cele ce urmeazd vom cauta si argumentem aceste afirmafii de ordin general,

detaliind

aspectele legate de eterogenitatea componentei lipidelor membranare,

dispunerea"lor asimetricd in
cadrul bistratului gi comportamentul lor fluid, manifestat bidimensional, cu
scopul de a infelege cum
acestea asiguri funclionarea membranelor. tnformaliile se vor nuanfa qi
ne vor u.;otu ra
,nui
bine cum opercazd membranele celulare, prin abordarea ulterioarl a aspecteloi
legate de proteinele
membranare ca 9i prin discutarea componentei glucidice a membranetor.
oe punc"tat ca toi ce vom

irprr!"*

prezenta aici, in principiu, pentru structura gi funcfionalitatea

memb.*.i ^""fui*" se-aprica qi
membranelor din interiorul celulelor, aganumitele endomembrane, cele
care structureazd organitele
citoplasmatice delimitate de membrane.

In problema definirii lipidelor membranare, nu ne propunem un enun! cu

valabilitate absolut6.
interesul nostru, asrfet incdt s6 avem aceiaei
"oerationard.pentru
percepfie a noliunii. Vom structura aceastd
definilG dupd modelul logic al definirii p.i, g"n p;oxim gi

i::li::t*.ill'f:3:j:I1,:

diferen{d(e) specifi cd(e)' .

Lipidele membranare reprezintd o categorie larg6 de substanle organice
relativ insolubile in
apd' solubile in cei mai mulfi solvenfi organici, cu caracter amfifil,
*ult" dintr" ele fiind esteri ai unor

I logica qtiinfa care ne inv-afa.cum

s{ gdndim corect, pe. baza unor structurtrri rafionale ale cuno$tinfelor,
stabilefte patru
modalit4i de construcfie a definigiilor pentru nofiuni (fiinp, obiecte, fenomene;.
Aiesie fatru moauitati conduc la patru tipuri de
definifii care sunt (r) definifiile genetice (constructive) prin care se indica
rnodulin lare a luat fiinli nofiunea; (;;) definifiile
ostensive (demonstrative, sau prin indicare) prin care se enumeri
cafiva dintre membrii (preferabil reprezentativi) clasei
din
care face parte nofiunea de definit; (ii, deliniliiie enumerative prin
,ur" .. .nur"raioli memurii crasei; (iv) definifiile prin gen
proxim gi difercnftr(e) specific5(e) prin care, mai ?ntdi se stabiie-qte.
o .o,.goJ.-,nri r.:.gd de nofiuni cdreia ii aparline pi
cea pe
care dorim si o y'efinim (genul proxim), dupd care se identifici qi
se enfmeri atdtea caracteristici specifice no(iunii pe
care
urmlrim sd o definim, cate sunt necesare pentru o extragere tara amuiguitali
ain

g"*ip.*i*

9i definirea clard.
Pentru exitinderea demersului intelectual al acestei notJde subsol,
sd Jxernplirr.i*
pentru fiecare tip din cele patru.
Penru definifiile genetice am.putea Propune una
"r'a-"nni6i
Pentru ce esre. Romaniaii uo* rpun",
nomdnia este o fari europeantr formattr
printru-un proces indelungat de unire a unor
ldri medievale mici, mai int6i a Moldo'vei cu lara romaneascd, in a c9_Ia.iumatate
a
' *
secolului al XIX-lea' proces finalizat prin adtrugarea Ardealului qi nasa.auiei
ra
l pi,i rrri iaruoi ,o"ai'rr. "
ca cxemplu de definifie ostensivtr str incercdm aplicarea la oceania, .prrara,
ci.."riu- este o regiune de insule din oceanul
Pacificintre care se afli papua Noua Guinee, Insurire Marshar, samoa, Noua

ffiin

ffilj$:r"#**f":

putem exemplifica pentru

{drile scandinave ri

'

Zeerandi.

;";;;ril;;:

Tirire scandinave sunt Norvegia, suedia,

Nu vom da exemplu de definifie prin gen proxim diferenl6(e) specificS(e),

5i
deoarece folosim metoda in text la definirea Iipidelor
rrcmbranare, dar vom remarca faptul ci toate celelalte tipuri d; definitii
se aoresearide regul{, unor inifiati (in istorie, sau
geografie pentru exemplele folosite)' pe cind tipul oe definigie
ce tace subiectul ur"ri.iiur" ore unul instructiv, care poate
ajuta
infelegerea 5i unora mai pufin, sau deloc iniliali' Definilia
c:n froxim. !i diferenfe ,pr.in." este cel mai a". uiiiiruri in qtlir1",
daci nu in exclusivitate. Prin acest tip de definitie se pot defin-i chiar gi oriqnuinleil,
JL-p*
tot Logica ne spune ca sunr greu
de definit' condifia este ca cel care defineqte si cunoasci foarte
"u."
p.i't u
bine ceea ." t
Jiefineasca.
,rit inrt uili,
acest tip de definifie este elocvent din punct de vedere formator,
"bui"
"1r" fenomenul
creind o irugin. srg".tiua pentru obiectul,""i
nofiunea,

care se define$te.

Dr. Mhcea Leabu- Lipidele membranare. curs pentru studenliitn medicind

alcooli polihidroxilici cu acizi gragi (acizi carboxilici cu lan! alifatic liniar, adici o cateni liniard
confinind mai mulli atomi de carbon).
Se observi cd definilia este foarte cuprinz[toare sub aspectul speciilor moleculare pe care le
poate include, din punct de vedere al structurii chimice. S[ nu uitdm insd cE interesul nostru este de
naturd biologici, aga c6, privind din aceasti perspectivd, mai multe intrebdri pot frdm6nta dorinla de a
pdtrunde logic domeniul. Care ar fi acestea?
l. De ce lipide (in structura de bazd a biomembranelor)?
2. Care dintre lipide (participd la structurarea membranelor)?

3.

De ce (dispunere in) bistrat?

Si le luflm pe rdnd gi sI punctim aspecte care sd ne ajute in a gEsi rispunsuri acestor intrebdri,
cu rdsfringere asupra infelegerii funclionalit6fii membranelor.

Lipidele componente ideale pentru stracturarea membranelor (De ce lipide?)

Caracterele fizico-chimice ale lipidelor le definesc drept molecule ideale pentru
structurarea de membrane, a cdror principalI menire este aceea de a separa doud compartimente
apoase (interiorul celulelor de mediul inconjurdtor). De ce le definesc drept molecule ideale?
Pentru cd structura gi caracterul lor amfipat induce proprietdli amfifile arhitecturii pe care o
organizeazd, partea hidrofobi putdnd crea o barier6, iar partea hidrofilE conferind capacitatea de a

acomoda mediile apoase aflate de o parte gi de cealalt[, adicl interiorul, respectiv exteriorul
celulei.
Lipidele sunt molecule mici cu posibilitdli mari de mobilitate, astfel inc0t structurile pe
care le pot asambla nu sunt rigide. Sunt molecule relative insolubile in medii apoase, prezent6nd
tendinf[ de asociere spontan5, ceea ce conferd structurilor pe care le formeazi tenacitatea de a-gi
pastra integritatea, sau de a se reface rapid, atunci c6nd sunt agresate mecanic. Tendinfa spontane
de asociere implicd un consum energetic minim, ceea ce reprezintd un avantaj in economia
celulari. Degi sunt molecule mici, structura lor este deosebit de complexd (chiar numai
rememorind defini1ia, dar gi, cum se va vedea in cele ce urmeaz6, cdnd vom rdspunde intrebdrii
"Care dintre lipide?"). Aceastd complexitate chimicd vom realiza ci este exploatati fericit de
celuli (vezi la "Rolul lipidelor membranare"). Dacd ar fi sd punctdm pentru inceput avantajele ce
rezultd in privinfa structuririi membranelor, notdm cf, defectele, ce ar putea apdrea in structura
lor, sau in structurarea bistratului, sunt ugor de acceptat gi, ulterior, de corectat, fhrd a induce
efecte biologice catastrofale (caracterul amfifil nu se pierde). Mai mult, modelarea lor structural6,
dupi cum va reiegi mai jos (vezi la "Rolul lipidelor membranare"), care se face printr-un bagaj
enzimatic adecvat, consistent qi bine elaborat, folosegte integrdrii celulei in contextul biologic in
care se afli gi funcfioneazl,.
Clasifrcarea lipidelor membranare (Care ilintre lipide? )
Prin ceea ce vom include in rispunsul la intrebarea: "care dintre lipide?" vom substanlia
caracterul eterogeu al structurii membranelor celulare.
a
Biochitilia descrie o mare diversitate de clase de lipide, grupate in doui mari categorii:
lipide complexe, caracterizate prin prezenta tn structura lor a acizllor graqi (acilgliceroli,
fosfogligeride, sfingolipide, ceruri) gi lipide simple (steroizi, prostaglandine gi terpene). Ne putem
inteba, pe bun[ dreptate, daci toate aceste clase de lipide pot fi int6lnite in structura
membranelor celulare. Ei bine, r[spunsul este: NU! In membranele celulare lntilnim numai trei
tipuri de lipide pe care le putem clasifica, in funcfie de structura lor chimici globali, in:

1. fosfolipide;
2. colesterol;
3. glicolipide.

Enumerarea este in funclie de abundenla in care apar. Fosfolipidele reprezintd

70-75Vo
dintre lipidele membrane, colesterolul20-25vo, iar glicolipidele l-10?o. o menliune
de frcut, in
b-seture cu glicolipidele din membranele celuleloi animale, este aceea c6

ele sunt din clasa

sfingolipidelor (vezi despre sfingolipide mai jos, la clasificarea in funcfie de poliolul
din
sructur6). Iati, in aceasta primd clasificare a lipidelor membranare, o primi dovadd
a
eterogenitifii fipidelor membranare.
Ideea de eterogenitate a lipidelor membranare spore$te insa, daci ne-am propune
s6
abordim chiar 9i numai complexitatea tipurilor de lipide din ilura fosfolipidelor,
mai bine
reprezentate lipide din membranele celulare, sub aspectul abundenpi. Acestea
""i^"
se pot
clasifica, in
funcfie de poliolul din structurd ?n:

(i)
(ii)

fosfogliceride (glicerofosfatide) -dacd poriolul este glicerind;

fosfoslingozide (sfingofosfaride, sau simplu sfiisozilte) - dac6 poliolul este

sfingozini, de fapt un aminodiol cu un lanl alifatic (aceasta inlocuiegie unul ditre
acizii graqi din coada hidrofobd a fosfolipidelor rezultate, cel de al doilea fiind inserat
printr-o legdtura amidici Ia gruparea amino a sfingozinei).

Dar eterogenitatea fosfolipidelor membranare nu se termin[ aici. Ea se nuan! eazL pi,n

analiza detaliilor referitoare la structura lor chimicS. in cele ce urmeaz6, vom

discuta deipre
eterogenitatea structurald a fosfogliceridelor, dar menlionam ci unele aspecte

se extin; gi urupru
sfingozidelor.
- Structura de principiu a unui fosfoglicerid este reprezentatd grafic, in mod intuitiv, in Fig. l.
Seobservicdpe scheletul polialcoolului (glicerina) se afld grefati pe de o parte (lahidroxilii
din
pozigiile I 9i 2) doud lanfuri alifatice provenind de la acizii gragi eiterificali
cu gruparile hidroxil
(acestea formdnd coada hidrofobd a lipidului membranar),
i* p" de altr purt" [tu iia.oxilul din
pozifia 3) o moleculi, notatl simbolic cu X, atagatd prin intermediul unei giupiri
fosfat, impreund
formdnd partea esenfiald a capului hidrofil.

Fig. 1. structura schematici, de principiu a unui fosfoglicerid. in verde

este
reprezentat miezul glicerolului; in galben'sunt reprezentaie lanfurile
alifatice ale
acizilor gragi; cu X, in albastru, esteieprezentata p;rtea variaoiu
iin capul hidrofil.
In funcfie de restul X din capul hidrofil, fosfogliceridele

se

impart in:

(i) fosfatidilcoline (prescurtare intemafionald PC, denumire uzuali

lecitinl), c6nd X este
colini (Frg. 2);
(fi) fosfatidiletanolamine (pE), X fiind etanolamini;
(iii) fosfatidilserine (PS), la care X este serind;

(iu) fosfatidilinozitoli (P!, in care X este inozitol;

(v) acid fosfatidic @A), cu X-ur fiind, simplu, un atom de hidrogen.

Echivalentul fosfatidilcolinelor pentru sfingofosfolipidele membranare sunt

sfingomielinele (SM). De amintit aici (pentru sporirea ideii he ercrogenitate a fosfolipidelor
membranare) 9i: /) fosfolipidele in care doud molecule de acid fosfitidic
sunt condensate la
hidroxilii laterali ai unei a treia molecule de glicerina, structurdnd cardiolipine (difosfatidil
(fosfolipide specifice membranei mitocondriale interne); 2) fosfoliiidele
echivalente

$"!"oti),

fosfatidilcolinelor sau fosfatidiletanolaminelor, care in pozilia I a glicerinei au iterificat

un alcool
gras nesaturat cu dubla legaturi intre Cl gi C2, numite plasmalogene gi
reprezentind -lyVo
dintre fosfolipide in creier, mugchi, testicol, rinichi. De remarcat ca in mugchiul cardiac
nivelul
plasmalogenilor ajunge la 50vo specul0ndu-se cd ar putea proteja miocardul
fale de efectul
radicalilor oxigen singlet.

CAt privegte abundenfa sub care tipurile de fosfolipide apar in structura bistratului, pC,
sM, PE 5i PS sunt majoritare, reprezentad fiecare intre 20 gi zsur. pI pA reprezinti pinala
l?o
9i
fiecare; ln ciuda acestui fapt (sau poate tocmai de aceea) aceste doud fosfolipifu
,urt
implicate in
procese celulare deosebit de importante (vezi la ,.Rolul lipidelor membranari").

\u;
o.op

d-o

)
)

o=:9

)i

)\
\(

iq
I

Fig. 2. structura fosfatidircorinei (1-stearir-2-oreir{osfatidircorini).

Lecitina, denumirea uzuall a acestui fosfoglicerid, vine de
la

)uf*0oq, lekithos care in limba greaci inseamnd

gdlbenug de ou, intrucat acesta are un conlinut foarte
bogat de
cuvAntul
lecitinS.

Ne afldm acum in situafia de a putea puncta aspecte legate de dispunerea

asimetrici a
fosfolipidelor in membrane (Fig. 3). Experimental s-a dovedit
pc qi sM sunt preponderent
distribuite in foifa externd a bistratuluirin timp ce PE, PS pi pI sunt,
"a dupe datele
existente p6ni in
prezent, exclusiv in foila internd. Mai mult, aparigia Ps
tn roila externe a uisuafrrtui reprezinta o
dovadr timpurie a intrrrii celulei ?ntr-un proces apoptotic. De usemenea,
activarea plachetelor
sanguine este insolit6 de aparilia PS in foitra extirna a bistratului
lipidic membranar [l].
colesterolul este, tn general, egal distribuit intre ambele foip ale bistratului.
cri"oripio"ie se afli
numai in foila externd a bistratului lipidic.. De curind, distribu,tia asimetricd
a iosfolipidelor
bisnaului lipidic membranar este investigat[ in anumite patologii
31,
afectarea
ei fiind insolitr
[2,
de defecte in funcfionarea normal5 a celulelor.

SPATIUL EXTRACELULAR

ffi$effieffi$ffiM
CITOSOL
Fig' 3. Lipidele membranare sunt asimetric distribuite intre cele doud foile
ale bistratului. semnificafia
simbolurilor:
- cotesterot;
-fosfatiditcotini;
-fosfatiditetanotamini;

[ - fosfatidirserini;
ft
ldeea '
h

fi

..1

-.riigori.rin.,

$ -gricoriJiJ.

eterogenitaili r8[rotlpia"tor membranare este substanliatd

gi

de

diversitatea tipurilor de
acizi grapi care intra in structura lor. Acegtia au un num5r par
de
atomi de carbon cuprins inlr.e 12 qi24 (cn-Cz+).La cei cu mai pufin
de 12 atomide carbon
solubilitatea ln apd a Iipidelor pe care Ie formeazi cre$te prea mult,
ceea ce poate afecta
integritatea bistratului gi rolul de barierd al acestuia. eciziigraii cu
mai mult de 24 de atomi de
ca6on in moleculd sporesc prea mult hidrofobicitatea tiiiaetor, ingroagd
bistratul reduc6nd

eficienfa sub aspectul proprietdlilor de permeabilitate seiectiva gi

ii

reduce fluiditatea prin

cre$terea interacfiunilor la nivelul cozilor hidrofobe. Agadar

din motive de eficienf6 in
funcfionare acizii gragi evidenfiafi a structura lipidele membianare
confin intre 12 gi 24 de atomi
de carbon. Ei pot fi acizi gragi saturafi sau nesatura{i, cu catena
hidrocarbonati neramificatd. in
ceea ce priveEte pozi{ionarea lor in structura glicerofosfatidelor
putem face urmdtoarele aflrmafii:

1' tn pozilia I

2'

a glicerinei, de reguld, se afld esterificat un acid gras saturat.

Cei mai des
intAlnili sunt (i,) Cqa, acidul miristic, (ii) Crc, acidul palmitic qi (iii)
c1s, acidul stearic.
O ordine a frecvenfei sub care apar ar fi: Cro > C,, > C,o.
ln pozilia 2 a g.licennei, de. reluld, este esterificat un acid gras nesaturat.
cei mai des
intalni$ sunt (i/ Crr,r', acidut oleic, (ii) C1s,2, acidul linoleic
(iii) C,ss, acidut
Ai
Iinolenic. Trebuie sd amintim aici, pentru rolul sdu deosebit
de important tii)';,,Rolul
lipidelor membranare"), acidul arahidonic, sau acidul eicosatetraenoic
(czo:+).

De menfionat, in incheierea acestui comentariu, cd acizii gragi

din sfingolipide sunt, de

regul6, saturafi.

a trece la aspecte mai detaliate asupra organizarii lipidelor

qi cum aceasta se rdsfringe asupra comportamentului bistratului la nivelul
lipidic ai
funcfionalitifii sale, merit5- de punctat, p"nt* o ultimd aigumentare
a amplei eterogenitdli a
lipidelor membranare faptul cd, ludnd in tonsiderare cele do"ua poritii
a" ert"rin"u." giJour."i
Inainte de

membranelor

in simbolistica notlrilor abreviate a acizilor graqi, prima cifri din indicele

inferior reprezintii numIrul de atomi de carbon din
moleculd, .:" reprczintf, simbolul pentru prezenta dubtelor legituri,
iar
u Jrr. rlrirezinta numtrrul a" arul"-r"gutm aln
molecultr' In biochimie notaliile pot fi muh rnai detaliate p.itru indicar"a
"iaurrprin*,ui a pozi;iei
dublelor leglturi in lanful
alifatic, insl in economia discufiei noastre
5i in infelegerea implicagiilor biologi"", u..ri" I.mlii nu sunr semnificative.
5

20 de acizi gragi mai des intAlnili, num6rul de diverse fosfolipide din fiecare tip (pCJE, pS, pI,
SM) poate atinge valoarea de 400. Bineinleles cd aceste valori teoretice nu se regdsesc in realitate
dintr-o multitudine de motive de constrangere specifice sistemelor biologice.

Structura de bistrat rezolvd dezideratul esenfial al organizdrii membranei (De ce bistrat?)

Vom incerca sd precizSm aici cdteva argumente logice pentru a rdspunde intrebarii ,pe ce
bistrat?". Bistratul este cea mai simpld structurare a lipidelor care poate inchide un volum mare
de mediu hidrofil, spre a-l separa de un altul, tot hidrofil (capetele hidrofile la exterior, put6nd
acomoda cele doud medii hidrofile; cozile hidrofobe in interior, in ad6ncimea structurii, conferind
rolul de barierd). Agadar este o structur[ care poate corespunde dezideratelor celulelor de a fi
separate de mediul inconjuritor gi de a-gi menfine intr-o manierl eficientd homeostazia intern6.
Asamblarea in bistrat se poate face spontan, fiind deci favoizatienergetic, iar bistratul nu
poate prezenta, din considerente termodinamice, capete libere. Acest lucru conferi membranelor
tenacitate in pdstrarea integrititii structurale gi refacerea rapid6 a acesteia chiar in cazul unor
distrugeri datorate agresiunilor mecanice.
Structurarea sub formd de bistrat

gi dispunerea asimetricd a componentelor acestuia

conferi proprietdli fizico-chimice diferite celor doud fefe ale membranei; mai mult, asiguri
comportament independent celor doud fe,te ale membranei, dar gi solidar, atunci c6nd nevoile
celulei o cer, aceasta av6nd cdile de a controla comportamentul (independent, sau solidar) al
componentelor membranare.

Stareafizicd a bistratului lipidic

Discufia asupra stirii fizice a bistratului lipidic igi propune si ne dea o imagine intuitivi
privind efectele structurii bistratului asupra funcfionirii membranelor. Bistratul lipidic este fluid,
intr-o continud dinamic[, cu efect asupra inter-relafiilor dintre moleculele care il compun, interrelalii care sunt intr-o permanent[ modificare. Fluiditatea bistratului lipidic este o rezultant1 a
diverselor posibilitdfi de migcare a lipidelor ce il alc[tuiesc. tn ce constil aceasti diversitate?
Lipidele membranare pot executa urmdtoarele tipuri de migcdri:
1. Mipclri intramoleculare, pe care lipidele le realizeazd,in raport cu propria lor structurd (in
raport cu propria lor axd), spafiul ocupat de ele putdnd fi aproximat cu un cilindru al cirui bazi
are o suprafalS de -60 A' {razd de -4.4 A) gi cu indltimea de -30 A. Aceste migcrri pot fi:
o De rota{ie, cu o frecvenld de lOe rotalii/s; aceste migcdri izvordsc din capacitatea
lanfurilor acizilor graEi de a se roti in jurul legdturilor C-C, capacitate care se iasf.ange
asupra comportamentului intregii molecule, prin cuplurile de forfe pe care le indui;
rezultanta acestui ,,zbucium" intern molecular este migcarea de rotafie a moleculei lipidice

in ansamblu.
De flexie a cozilor hidrofobe, cu o frecvenld de 108 flexii/s; aceste miqcdri trebuie inlelese
tot ca rezultat al migclrilor din interiorul moleculelor de lipid, la nivelul cozilor hidrofobe
ale acizilor gragi nesaturafi, care, datoriti impiedicdrilor datorate prezen.tei celuilalt acid
gras Cin structuri, nu pot executa, de reguld, dqc6t migc6ri asemdndtoare gtergitorului de
parbriz; efectul la nivelul intregii molecule este acela al migcdrii de flexie a
2. Migciri intermoleculare, care implicd schimbarea pozi{iei moleculelor de"oiii.
lipid unele in

raport cu altele. Acestea pot fi:

Mi$ciri de transla{ie (difuzie lateralS), miEcdri ale lipidelor in planul membranei, in

aceiaqi foitl a bistratului, unele printre altele; frecvenfa acestei miqclri este de 107
schimbiri de direclie/s. Trebuie menfionat faptul cd prezen[a colesterolului in bistrat
determind o diminuare a mobilitdlii laterale.
Mi$ciri "flip-flop", adicd migclri de trecere a lipidelor dintr-o foild a bistratului in
cealalti; aceste migclri presupun o risturnare a moleculei in planul membranei, pentru a-

gi pistra capul hidrom U

"*t"

miscdri
f*::":^tl*:Y:.rymbranei;j*"y:ltu..u:estor
(o datd pe luni pentru fiecare moleculi individuali),

.ru
,,flip-flop"

este foarre micd, practic nultr

,r*ii

pur" logic; exista

niverul
""
migcarea- de
frecvent gi anume"
-cdreia
membrana reticulului endoplasmic
(v ezi ra "Reticulu I enaoprasmic;;y.
endomembrand

la

Revenind la tema acestei secliuni,

sE

*!lo"

punctdm cf, absenla practicd a migcdrilor ..flip-flop,,

explici bidimensionalitatea stirii fluide a bistratului lipidic, siructura

de bazd. a membranelor
celulare' Migcirile lipidelor se manifestd practic numui in cadrul
aceluiagi strat al bistratutui.
Deasemenea, frecvenfa extrem de redusd a migcdrilor
"flip-flop" are ca efect menflnerea
distribufiei asimetrice a moleculelor de lipide in ceie doua straturi,
distribufie construita de celula
cu mare consum energetic odat6 cu biogeneza de novo a membranelor
(vezi la .Reticulul
endoplasmic"). Manifestarea bidimensionaid a fluiditarii bistratului
lipidic d6 membranei celulare
caracterul de structura cu proprietrti mezomorfe, proprietifi
specifice cristalelor lichide. Acest
comportament mezomorf este accentuat de capacitatea lipidelor
de a structura microdomenii
bogate in sfingolipif (nart9 dintre ele glicolipide), cotesterot
gi anumite proteine membranare.
Aceste microdomenii sunt denumite "plute tipidice" (lipid
rafts) gi au deosebita importan !d, atdt
structurala (organiznazd structuri specializaie ale me]rnbranei,
cum ar fi caveoi"l.;, .at gi
metabolicd -tinand laolaltd molecule gi macromolecule
destinate a funcliona impreund in
complexe supramoleculare [4]. Pentru a infelege mai bine
;ructurarea microdomeniilor de
membrana, sd menfiondm cr lipidele, a$a cum nu sunt echilibrat
repartizateintre cele dou6 foile
ale bistratului, nu sunt omogen amestecate nici in cadrul fiecarei
foife a bistratului, ci se asociazi
inn-u1 mod neomogen pe baza unor considerente fizice. plutele lipidice fie planare, fie
invaginate sub forma caveolelor (numite vezicule plasmalemale
in celula endotelial6) se
caracteizeazd printr-o fluiditate mai micd ?n comparalie
cu restul bistratului. prezentaplutelor
gi
!9i0t9e eterogenitatea lor suslin gi nuanfeazd ideea de mozaic nriJ r r.g-irariiii"#ur*"ror.

Plutele lipidice pot fi asemuite unor sloiuri de forme, dimensiuni

qi organizdri variate ce plutesc
in oceanul lipidic mai pulin specific organizat. caveolele reprezinia
o Iorme de plute lipidice, ce
se dispun individual, sau in ciorchini la nivelul membranei.
Eterogenitatea plutelor lipidice a fost evidenliatd prin
interpretarea rezultatelor diferitelor
metode
de obfinere:

diferili detergenli neionici;

sonicarea preparatelor de membrane gi analizarea fracfiunii
ugoare;

analizeimunocitochimice.

Degi rezultatele experimentale sunt, in anumite limite, variate,

suger6nd diversitatea
compozilional5 a plutelor lipidice, se pot totugi extrage cdteva
caracteristici generale:
- colesterolul este de 3-5 ori mai abundent dec6t in restul membranei gi
reprezintd 33-50Vo din totarul lipidelor ra acest niver;
- sfingolipidele (SM 9i glicolipidele) sunt imbogr{ite
gi reprezint6 30-35vo din',e
lipidele din plute;
glicerofosfolipidele sunt srmc
(in comparafie cu restul
membranei) ; s30vo pentru PC + PE,'epreientate
fald de -50Vo inrestul membranei;
- linidgl,e specifice foipi interne a bistratului (ps, pD sunt slab repr#ntate
la
nivelul plurelor lipidice;
- in foifa internd de la nivelul plutelor, lipidele conlin preferenfial acizi gragi
saturafi (asta ar putea realiza necesarul derigiditate corespunzltor
celei a foilei
externe, unde sfingolipidele sunt bogat reprezentate).

Anticipdnd, vom merliona aici cd plutele lipidi-ce sscaracterizeazi

gi prin capacitatea de
1 1s-lgmera

anumite tipuri de proteine membranare. AEadar, menfionand

inc6

odati,'irgnirar"a

lipidelor membranare in microdomenii accentueazd aspectul

de mozaic fluid al membranelor.

+.

In ciuda acestor organizdri eterogene, capacitatea lipidelor de a se migca in

"aa*t
bistratului este doar nuanfatii pe intinsul suprafelei membranei Ei nu anulata. AceastA capacitate
de miEcare a lipidelor in cadrul membranei determind proprietatea membranelor numit6
tluiditate. Fluiditatea membranelor poate fi modulatd (modificati, reglat6) de mai mulli factori.
Acegti factori pot fi de naturd frzicd, sau chimici. Ca factori fizici amintim temperatura gi
presiunea. Fluiditatea membranelor este direct proporfional6 cu temperatura qi invers
proporfionald cu presiunea. Efectivitatea acestor factori fizici in modularea fluiditdtii membranare
este insi limita6, dupi cum u$or ne putem da seama. Nici presiunea gi nici temperatura nu pot
varia larg in condilii fiziologice. Mult mai pregnant este efectul factorilor chimiii in modularea
fluiditdlii membranei. Acegtia, in funcfie de provenien!6, se pot clasifica in (i) factori chimici
intrinseci, sau (ii) factori chimici extrinseci.
Factorii chimici intrinseci, pe care celula ii folosegte in modularea fluiditdfii membranei in
funcfie de necesitdli, sunt cantitatea de acizi gragi nesaturali din structura fosfolipidelor, sau a
glicolipidelor gi/sau cantitatea de colesterol din structura bistratului. Fluiditatea membranei este
direct propo(ionald cu procentul de acizi gragi nesaturafi din structura lipidelor bistratului (cregte
cantitatea de acizi gragi nesaturafi, cregte gi fluiditatea), in timp ce cretterea procentului de
colesterol duce la rigidizarea membranei (micgorarea fluiditefii). Agadar, fluiditatea membranei
este invers propo(ional[ cu cantitatea de colesterol din bistrat. Cum trebuie infelese sugestiv
motivele acestor efecte ale colesterolului gi acizilor gragi nesaturali asupra fluiditd,tii membranei
celulare? Descriptiv, geometria angulari a cozilor acizilor gragi nesaturafi are ca efect dep6rtarea
spafiali a lipidelor gi micporarea interacliunilor intre acestea atdt la nivelul porfiunii hidrofobe,
cdt gi al capetelor hidrofile. in ceea ce privegte efectul colesterolului, dir motive structurale
(datoriti geometriei spafiale), acesta spore$te tdria interacfiunilor atdt la nivelul cozilor hidrofobe,
cat $i al capetelor hidrofile, anulAnd efectul acizilor gragi nesaturafi.
Factorii chimici extrinseci se clasificd la rAndul lor in (a) fizinlagici (hormoni sau
mediatori chimici liposolubili), (b) patologici (metabolili liposolubili ai unor agenfi patogeni,
substanle chimice toxice, liposolubile), sau (c) terapeutici (medicamente liposolubite). trrtutte
analgezice, ca gi unele anestezice, fiind compugi liposolubili, aclioneazd gi prin modificarea
fluiditeFi membranelor neuronale. Dovezi experimentale recente dovedesc fapiul cd, allturi de
efectele datorate modificdrii fluiditafii membranare, anestezicele gi/sau analgezicele aclion eazd
Si
prin modificdrile conformalionale induse la nivelul unor proteine transmembranare, afectdndu-le
func[ia.

Dupi cum vom vedea, fluiditatea membranelor este modulatd gi nuanfati gi de celelalte
componente ale membranelor: proteinele gi structurile glucidice.

Rolul lipidelar

m embranare
DupI cum am ariltat pdnl acum, rezultd

cd, fdrd bistrat lipidic nu pot exista membrane

celulare. Acesta reprezintd componenta structurald de bazd, a lor, funcfia structurall a lipidelor
membranare organizate in bistrat fiind esenfiald. Bistratul lipidic confera membranei celulare
rolul de barierS, aceaste menire a lipidelor membranare fiind enunlatd incd de la dovedirea
prezenfei lor in structura membranei.
Dar lipidele membranare nu se afli nici pe departe acolo numai din considerente
structurale. Ele sunt implicate in importante funclii metabolice, acele funclii care unesc celula cu
mediul inconjuritor, o integreazd pe aceasta in "ambianfa biosocialf,". Mai mult, echilibrul dintre
diferitele tipuri de lipide din membrane influenfeazd comportamentul normal al celulei, iar
modificarea lui poate atrage devialii patologice. De aceea, lipidele membranare pot reprezenta
finte terapeutice [5].
Glicolipidele sunt implicate in fenomene de recunoaqtere gi semnalizare intercelulari
(vezi la'Componenta glucidici a membranei").

Detalii referitoare

f"ff::.il"i*il:.ir:::,*.::::T",^*::,_*,,u*it"i'ioi{;;"

reguri, aceste modinciri se

petrec ca urmare a unor procese
dc semnariz*", *;;;;;l'ifii rezurtari u"liorano
secunzi gi declanqand numeroase procese
prin
semnaleror receprate. Exist,
mai multe tipuri de fosfolipaze,:are au proprietatea
a" u .rii"'*-diverse molecule din structu.a
complexi a fosfolipidelor (Fig. 2). Acestea
sunt:

;#:,:il.:;

.*'""tri;i".i,po;

(i)

o..\,X

o"r\
-O

fosfolipaza Al (prescurtare international6

PLAI), care
yidul gras din pozifia t a glicerinei;
(ry' fosfotipaza AZ (priscurtare iiternationUa
PLA2), care
deta$a7,a acidul gras din pozilia Z
a gileiinei, cu formare de
e)!!er^ea7a

lizofosfatide:
(iry' fosfolipaza B (prescurtare internafionaH pLB),
care poate
scoate acizi gragi din ambele pozifii
din structura fosfotipiieror,
cumuldnd acriviratea pLAl
pLA2;
asupra lizofosfatidelor.

^(iuj

aclioneaza

in

il;;

fosfolip^;; C:' ;*".9rrfu-".: Iegrura dintre glicerind

fosfat, c u
:,

$i

el

berarea diacilgliceronf

(v) fosfolipaza D, care ellmind

PA.

o. iOa Cl ;

gi

.rrui niarl'l X, cu eliberarea

*
3

ii

Fig.'2' Locurire specifice de acfiune a

diferiteror tipuri de fosforipaze, ra
nivelut morecureror de fosforipide. er-ioriorip aza A1; A2 fosfo_
lipaza AZ; B - fosfotipaza B; C _ tosfotip"r"
C; O _ fosfotipaza D.
Pentru exemplificarea efectelor punctam
urmdtoarele ro"tarli r" capitolul ..semnarizarea
transmembranard',):

(a) Fosfolipaza A2 poate elibera acidul

arahidonic, carc este precursor pentru
patru clase de
substanle cu roruri dintre cere mai diverse..Acestea
a.
i*iLdondine;2.
rromboxani;3.
prostacicline; 4. reucotrie,ne) sunr oblinute
prin_comprex" ;;;;;* de
zare (cubagaje
enzimatice adecvate) a acidului arahidonic,
-metabori
dupd elibera."u'ru-Jin fosfolipidele
care il contin.
Primele trei tipuri rezultd pe calea ciclooxigena
iei, ceaa"-u fut u
pe calea lipooxigenazei.
"ras5
(b) Fosfatidilinozitolii sunt implicali in mecanisme
de
transmitere
transmembranarr gi
intracelulard a semnalelor' cdnd un"t"'*oi""ule.semnal
leagE
0,g"rrii'..
de
receptorii specifici
din membranele celulare, P[ intrd intr-o secvenld
de reaclii-denumita cascada fosfoinozitidelor
(Fig' 3)' in aceastji cascadr PI sun"t ioifui
rorro.itut" pu,
p", i. r"rr"inozitolfosfali (plp), sub
acgiunea fosfatidilinozitol kinazei3 pi
"u
t<inaza;, cu cbnsu.'J"
arp, apoi la fosfoinozitol_dis_
fosfali (PrP2), sub acliunea Btp tinazei, oe
ur"*"nlu
consum de ATp. Asupra
fosfaridirinozitor-4,5-dis-fosfaturui formar
aclioneaz.d
speciRca
pentru fosfatidilinozitoli) cu eriberarea
de Ipr (inozitoi-tl+jlt iirorrur.) gi
DAG.
Ipr
actioneazd
ca mesager secund inducdnd cre$terea
ca2* in cirosol si
rapide
9i de scurtr durati (exemplu, contraclia muscular6). La randut
sdu, DAG este implicat in

-*
fornw"*-c$il;;d;; I
."rar.i";i;;ffiil ff#:

3
a

Prin kinaze desemntrm acele enzime a ctrror

activitate

se soldeazi cu grefarea de fosfat

pe diferite substrate.
Atenlie! in denumirea acestorm.etabolilise fblosesc
particuleledis, iespectir raril ,r?r
sau ri, deoarece

ffilTJi:$ilitli;,ig'ffX1j*#,:fi;*j'l;;'e*';;".
9

io,iJli'""'liil"umirea

fiecarereziduu fosfar
compus,or in care-iosratur se

Dr. Mircea l*aba - Lioidele membranare, curs oentru studenrtitn medicind

lungi durati (exemplu, semnalizarea prin
c6ile proteinkinazei C).
declangarea unor rdspunsuri celulare mai lente gi de

fosfatidil inozitol (Pl)

pt kinaze

p-ATP
oo"

fosfatidilinozitol-4-fosfat
I -ATP
PIP kinazd

(P

oo"
fosfatidilinozitol-4,5-bisfosfat

$pqfM

iosfolipazi C
pq*ru fasfoitw ilid

P)

Fig. 3. Cascada fosfoinozitidelor.

(

Pl Pr)

fosfatidil-

inozitol kinazelor duce la formarea

PlPz; Ulterior fosfolipaza C-p, cu

specificitate pentru fosfoinozitoli,

elibereazi lP3 gi DAG, care sunt

LC-B)

diacilglicerol(DAG)

Acfiunea secven[ial5

inozitol-

1,

4,Strisfosfat

(l

Pr)

mesageri secunzi

procese de

in

anumite
semnalizare

transmembranarS.

Ca

l.
2.

si rezumlm cele prezentate despre lipidele membranare punctim:

Lipidele membranare organizeazd structura de bazd, a biomembranelor, bistratul lipidic,

structuri cu proprietd[i fluide, manifestate bidimensional Ei caracteizat atit prin
eterogenitate compozilionalI, cdt gi prin asimetrie;
Bistratul lipidic asigurd func{ia de barierd a membranelor, f[r[ a-i conferi caracter de
barieri absolutd, adicd flri a impiedica selectivitatea acestei structuri in interacfiunea
celulei cu mediul;

3. Departe de a avea numai un rol structural,

lipidele membranare particip[

la

funclia

metabolicA a membranei celulare in procese de semnalizare.

Bibliografie specffici

1.
2.

3.
4.
5.

Fox JE. (1996) Platelet activation: new aspects. Haemostasis. 26: lO2-13 l.
Zwaal RFA, Schroit AJ. (1997) Pathophysiologic implications of membrane phospholipid asymmerry in
blood cells. Blood. 89: I l2l-l 132.
Kuypers FA. (1998) Phospholipid asymmetry in health and disease. Curr Opin Hematol.5: 122-131.
Pike, LindaJ. (200a) Lipid Rafts: Heterogeneity on the High Seas. Biochcm J.378,281-292.
Escriba PV. (2006) Membrane-lipid therapy: a new apprcach in molecular medicine. Trends Mol Med. 12,
34-43.

Bibliografie generali
1. MOLECULAR BIOLOGY OF TIIE CELL, autori: B. Alberts, D. Bray, J. Irwis, M. Raff, K. Roberts, J.D.
$Iatson, Carland Publishing Inc., New York & London, 1989 (edifia all-a), 1994 (editij'a III-a), Garland
Science, New York, 2002 (edifia a IV-a); autori: B. Alberts, A. Johnson, J. trwis, M. Raff, K. Roberts,
P.Walter, Garland Science, New York,2008 (edifia a V-a).
2. MOLECULAR CELL BIOLOGY, autori: H. Lodish, A. Berk, S.L. Zpunky, P. Matsudaira, D. Baltimore,
J. Damell, W.H. Freeman and Company, New York, 2000 (edifia a IV-a).

l0

PROTEINELE MEMBRANARE
Aspecte generale
Modelul mozaic-fluid de organizare a membranelor biologice
ne arate c6, aldturi de
lipidele structurate sub formi de bistrat, la construc,tia
acestor componente celulare participa
$i
Proteinele Raportul mo.lecylar intre Iipidele gi proteinele." d.atui"rc membranele celulare este
in medie de aproximativ 50/1. Acesi raport este ugor de infeles
flnand
ci, de
";ral;-frptul
fqo-le,compozilia sub aspectul masei de material organic Ia nivelul membranelor
este de -40vo
lipide gi -50vo proteine, iar lipidele sunt molecule- cu greutate
molecular[ mic[ in timp ce

proteinele sunt macromolecule.

Realitatea biologici este

insi diversr, existdnd gi excep{ii de la aceste valori. De exemplu

la nivelul tecii de mielini, unde func{ia de barierd a membranei
este esenfial[ rolului structurii,
procentul de mas[ pentru lipide este de
-80, iar cel al proteinelor de numai -20. Deevidenfiat,
pentru situalia diame!3!oPus6, compozi{ia de la nivelul
membranei mitocondriale interne unde
l-ipidele reprezint[ -20?o, iar proteinele -80vo. Funcfa
metabofice a acestei membrane este
deosebit de accentuati, chiar daci ar fi sr men[iondm
doar activitatea complexelor proteice
imp.llcate in transportul-elec-tronilor (lanful transportor
de electroni, numit gi lanful respirator
vezila cursul ,,Mitocondria"), respectiv activitatea ATP-sintazei,
complexul proteic care produce
ATP' l^a nivelul membranei mitocondriale interne insa,
ta fel die i*po.tunte qirunclia ae
barier5' Poate de aceea aici se afl[ cardiolipinele, fosfolipide
"ste
deosebite, cdpatru lanfuri alifatice
in coada hidrofobi (patru acizi graEi in moleculi), deci cu proprietifi
amfifile a cdror
componenti

hidrofobi este amplificatl.

comentariile de mai sus asupra complexit5lii realitilii biologice
in privinfa raportului
lipide/proteine in membrane, ne permit
enunlim reguli de principiu care sugereaz6
-si membrun"L
corespondenla intre acest raport gi funclionalitatea
A"rrt"
(i) cu c6t funciiile metabolice ale unei membrane (sau po4iuni reguli sunt:
--.""u ce se defineqte ca
microdomeniu sau domeniu - dintr-o membrand) sunimai
accentuate, cu at6t continutul
de proteine al acelei membrane este mai ridicat;
(ii) cu cdt rolul de barieri al unei membrane trebuie
sE se manifeste mai pregnant, cu at6t
conflnutul in lipide este mai crescut.
^ abordarea
In
studiului proteinelor membranare plec[m de la ceea ce gtim
deja despre
caracteristicile qi comportamentul fizico-chimice ale
membranei, a$a cum am vizut cr sunt
induse de ins69i prezenla,lipidelor in structura debazd,bistratul
lipidic. Completarea cu prteine a
organizirii moleculare a membranelor celulare nu'unut"-a
ci amplificd gi/sau nuanfeazd
eterogenitatea, asimetria gi comportamentul de fluid
bidimensional al structurii. vom c6uta s5
argumentdm, prin prezentarea aspectelor legate de prezenlaproteinelor
in membrane, afirmafia
din fraza anterioari.
Pentru substanfierea ideii de eterogenitate, vom proceda
la aceiagi strategie folosit[ la
prezentarea eterogenitefli lipidelor membranare:
discutaria diversita,tii ae tipu.i ie proteine in
membrane prin clasificarea lor pe diverse criterii.

Clasificdri ale proteinehr membranare

primn clasificare a proteinelor membranare se face

in funcfie de pozifia lor fatd de
bistratul lipidic, care permite impdrfirea acestora in doui
mari categorii:

1' Proteine

2'

periferice, sau extrinseci: acele proteine care se

afld atagate de o parte sau de
alta a bistratului lipidic, interacfiondnd cu &petele
hidrofile ale lipidelor;
Proteine integrale, sau intrinseci: acele proteine care
sunt cufundate in bistratul lipidic,
strlbatdndu-l complet sau partial.

Dn Mircea Leabu

Proteinelc membranare. curs pentru studentii in medicind

Eviden$erea, descrierea gi denumirea acestor doud categorii de proteine membranare au

fost fhcute in deceniul opt al secolului XX, la numai doi ani dupa introducerea modelului
mozaic

fluid privind organizarcamembranelor I I ].

Protcinele periferice reprezint5, in general, -25Vo din proteinele unei membrane, se
exEag din membran[ cu solutii saline sau agenfi chelatori, au caracter hidrofil, dup6 extragere
nu
sunt asociate cu lipide 9i igi pistreazd solubilitatea in ap6. in funclie de foi(a UistratutuilipiOic
cireia ?i sunt asociate se clasific[ in (i) ectoproteine (proteine periferice asociate foi,tei externe a
bistratului, agadar expuse la exteriorul membranei celulare sau pe fala luminall a membranelor
organitelor) gi (ii) endoproteine (proteine periferice asociate foifei interne a bistratului, agadar
expuse pe versantul citoplasmatic al membranelor Ei endomembranelor).
Au fost evidenfiate ataqiri mai ferme ale proteinelor periferice la bistratul tipidic, prin
conjuglri (stabilirea de legituri covalente) cu componente lipidice. Pentru unele ecto]roteine a
fost evidenliatd o cuplare prin carboxilul terminal la gruparea amino a etanolaminei din cap6tul
liber al structurii glucidice al glicofosfatidilinozitolilor. Fenomenul se nume$te glipiare
t1-a!.

Partea lipidici r6mdne in foila externe a bistratului gi poart[ numele de ancord

glitofosfatidilinozitolicd. Nu sunt deocamdati clar elucidate funcsiie acestor proteine modificate
prin glipiare.
Unele dintre endoproteine se pot asocia tranzitoriu gi reversibil bistratului lipidic prin
reaclii de acilare (miristilare, palmitilare, farnesilare, geranil-geranilare), radicalul acil fiind
cufundat in foila interni a bistratului [2] (vezi CASETA). Aceste modificiri reversibile sunt
importante pentru exprimarea functiilor acestor proteine. Mai mult, unele dintre ele, cum ar
fi
proteinele G mici pot tranzita, pe baza acestor modificiri, din starea de protein6 citosolici
in
starea de protein[ periferici pentru exercitarea func{iilor (vezilasemnalizarla celulari).
CASETA.

Proteinelecareigiexercit6func[iabiologiciexclusivpeunaoi,.@toi

lipidic sunt adesea asociate de lipidele membranare din monostratul lipidic expus fie mediului
extracelular, fie celui intracelular. De exemplu, o serie de proteine intracelulare (endoproteine)
cu
rol in transmiterea semnalelor din mediul extracelular in citosol se fixeazi covalent de lipidele
membranare pe fala citoplasmatic[ a membranei plasmatice. Fixarea covalentii a proteineior
se
poate realiza de catenele acizilor gragi, fie de gruplri prenil (famesil sau geranil-geranil).
Astfel, au
fost eviden$ate urmitoarele modalitl{i de ataqare covalenti a proteinelor nilarosotuUite, dupi
sinteza lor in citosol, de lipidele membranei plasmatice: (;) miristilarea, prin formarea
unei
leg[turi amidice intre gruparea amino-terminald apa(indnd unui rest de glicind ie la capdtul catenei
polipeptidice gi gruparea carboxil a unui acidului miristic; (ir) palmitilare, formarea
unei legdturi
tip tioester intre un rest de cistein[ din interiorul catenei polipeptidice gi gruparea carbJxil a
acidului palmitic); (iii) prenilare, const0nd in formarea unei legdturi tioeter intre un rest
de cisteind
(pozilionat inilial in pozilia a patra de la capltul carboxi+erminal qi ulterior
in pozifie terminald,
dupi fixarea de gruparea lipidicd gi clivarea celor trei aminociii de la extremiiatea catenei
polipeptidice) qi o grupare prenil (3-metil-2-buten-t -il).
Deseori ata$area proteinei printr-o singurl ancord lipidicl

nu este suficient de ferma, fiind

necesard fixarea suplimentarl de o ancori lipidicd secundard. De exemplu, membrii

famiiiel de
proteine Ras (proteine G mici cu funcfie GTP-azicd,,cu rol in semnalizare) sunt recrutate
la nivelul
membranei plasmatice prin fixarea de o grupare prenil iombinat[ cu fixarea de acidul palmitic).

Prenilarea proteinelor este mediat[ de trei tip_yri de enzime, respectiv farnesiltransferaza

gi
geranilgeraniltransferazele de tip I qi II. in ultimii ani inhibitorii farneziltransferazei
s-au dovedit
candidaf; terapeutici importanfi pentru tratamentul unor forme de cancer gi al unor infec,tii
cu
parazili aparfinind Senul_ui Plasmodium, agentul infec$os al malariei, gi genului Trypanosoma
(specia T. brucei), agentul infecfios al ,,bolii somnului".

De menfionat ci at6t proteinele membranare acilate, cdt gi cele glipiate au tendinta de a se

acumula in caveole sau plute lipidice (microdomenii de membrana difinite gi discutaie pa4ial
mai sus la lipidele membranare).

Proteinele integrale reprezinti, de regul[, -75Vo din proteinele unei membrane, se pot
extrage din structura bistratului lipidic prin folosirea de detergenfi (adicn dup[ distrugerea

integritr{ii bistratului lipidic), dupi extragere rimdn asociate

cu lipide, sunt insolubile in ap6
(dializarea detergentului duce la precipitarea
lor prin floculare) qi au caracte, u11ntn (porfiunea
hidrofobi fiind reprezentatd de zona imersatd in bistratul
lipidic, po4iunea/po4iunile
hidrofilr/tridrofi le reprezentdnd structurile expuse in afara
bistratului lipidic).
Proteinele integrale care traverseaz[ complet bistratul
lipidic sunt denumite proteine
hansmembranare gi reprezinti cea mai ,* purt" u prot"in"tor
intrinseci. Cele care sunt
pa4ial cufundate in bistratul Iipidic nu au primii o denumire
specifici. Mai mult, acestea din
urmr au fost considerate panr prin ultimul ieceniu al secolului'XX
a fi p.u"ti" i.Lristente. se
spea{a in favoarea acestei idei pe considerente structurale gi
termodinamice. Explica{i a era cE
nu p-utea fi adoptati
aceste proteine o conformape care si asigure hidrofobicitate
in
"1* polipeptidic
por{iunea de pliere a 9"
lanfului
in interiorul uistratuiui rrpror"lT, nlo?Lrur de fat[
sunt cel pufin doud proteine integrale candidate Ia imersare
par,tial6 in bistratul"rtr#]i
rnembranelor clrora le aparfin: citocromul D5 din membrana
reticulului endoplasmic ai
caveolina,la nivelul membranelor celulelor ce pot structura
caveole ca formagunispecializate de
membrand (de exemplu celule musculare netedi, celule
endoteliale,
atitudinii comunitdf,i stiinfifice in privinfa acestei riiuu6i, "nt"r*ii" "rci-schimuarea
oupa ,uport*", dovezilor
- aranjamentul
experimentale legate de
ielor doud proteine in'membiun",
al
dinamicii cunoagterii in biologia celulard qi al modulul rapio
"rt unpotexemplu
in care conceptele
evolua
in
acest
domeniu.

Revenind la proteinele transmembranare, acestora li se definesc

trei domenii structurale:
(i) un ectodomeniulporfiunea expus6 pe versantul
extern al membran ei), (ii)un endodomeniu
(poqtiunea expus[ pe versantul intem al
membran ei) qi (iii) un domemniu transmembranar
(po4iunea ce stribate bistratul lipidic). in ceea
ce priveEte modul de organizare structura6 a
ecto- qi endodomeniilor lan$rile proteice se pot impacheta
in aceste zone atdtin po4iuni de ohelixuri-cdt 9i in p-pliuri, aga cum se intdmpli cu toate prot"in.t".
situalia este oarecum diferit'
penru domeniul transmembranar. Pentru acesta, pdna prin
deceniul 9 al secolului XX, a existat
rccepSunea ci nu poate fi structurat decdt sub formr
de o-helix, astfel incdt sa poata ri mascate
citre axul acestuia por.tiunile hidrofile ale lan-tului polipeptidic,
iar Ia exteriorul ,eu ,e fie expuse
par'tile hidrofobe, acomodabile cu hidrofobicitaiea 'oin
prorun zimea bistratului lipidic. se
justifica 5i in acest caz prin considerente
de ordin structural gi termodinami". ir"" ,i*p
ins6, au
fost identificate proteine transmembranare care, la
nivelul domeniului transmembranar prezintil
ftpliuri orientate in contrasens care se organizeazd,asemenea doagelor unuiurroiui ,
fn acest fel
fiocare doagr (B-pliu) expune cdtre zoiele hidrofobe
ale bistratului suprafa{a hidrofob, gi
ascunde c6tre interiorul butoiagului componentele
hidrofile din structura lanfului polipeptidic.
Asemenea proteine se intalnesc, de eximplu, in
membrana mitocondriali externa formand
porine'
Descifrarea structurii porinelor a reprezentat un alt
exemplu de schimbare de atitutine pe

care evolufia cunoagterii

realitilii biologice

a impus_o

gtiinfifice.

Proteinele trans.mempranare se pot clasifica gi "orunitalii

pe baza alior criterii. Astfel, in funcfie de
numrrul de treceri ale lantului polipeptidic prin planuim"*u.*i
ele se impart in (i) unipas (o
singure trecere) si (ii) multipaJ(mai multe treceii).
Este lesne de in(eles ci proteinele structurate
cap-pliuri la nivelul domeniului transmembranar (porinet")
nu pot ri
pozilta
capitului amino al lanfuluipolipeptidic, proteinele
transmembranare se clasificd in (l) proteine
transmembranare de tipul
(cdnd caprtul amino

u;;^:ffi;.i;"

se afld in ectodomeniu) gi (ii) proteine

p"f JI (c6nd caprrur amino se afli in endodomeniu).
Toate aceste clasificrri ne sugereaz[ marea diversitate
de proteine membranare, astfel
incit este clar cd prezenfa proteineloiin structura membranelor
respectr caracterul eterogen al
stucturdrii lor, nuanfdndu-I. in acelaqi timp existenta
ecto- gi endoproteinelor (firesc entit[ti
moleculare diferite, rezultat al unor fenomene diferite
de biosintezd gi asambl*")
;#$"
asimetria structurali a organiztrii moleculare a membranelor.
Mai mult, asimetria membranelor
este accentuata 9i de prezenfa proteinelor transmembranare
cu ectodomeniul diferit de
endodomeniu, ca gi prin caracterul asimetric al
organiz[rii ranprui polipeptidic crruia ii putem
asocia caracteristici vectoriale (origine, directie,
senr;, .t i*-au"r similitudinea nu trebuie
transmembranare de t

Dr. Mirreo ltobu

- Prot inrle *embra*rr, rurs orut u stlrdrnfrito mrdiciod

in(eleasl in sensul strict algebric. Originea unei proteine poate fi convenlional atribuit6 capdtului
amino-terminal, direclia nu este deloc una rectilinie, iar sensul este dinspre capltul a-inoterminal spre capitul carboxi-terminal.
Vom comenta ceva mai jos efectul qi impotan(a acestor aspecte, eterogenitate $i
asimetrie, asupra funclionalit[fii membranelor.

Exemple de proteine rnetnbranare

Primele gi cele mai detaliate informatii asupra proteinelor membranare au fost obfinute
din studiul membranelor eritrocitare [5]. Motivalia este simpli gi se bazeazd pe urmitoarele
aspecte:

(i) materialul biologic este ugor de ob{inut in cantitate suficientl

(eritrocitele reprezint6
popula$a celulari majoritar[ din sflnge);
(ii) popula$a celular[ omogen[ este uEor de asigurat (celelalte tipuri celulare reprezinti o
mas[ mic[, sunt mai ugoare, sedimentdnd deasupra eritrocitelor la centrifugare, sau chiar
in cdmp gravitagional, iar eliminarea lor se poate face chiar cu pierderi de eritrocite,
pentru siguranla lipsei impurificArii);
(iii) membranele se obfin flri dificultate printr-un simplu goc hipoton urmat de centrifugare;
membranele ob[inute (numite gi fantome eritrocitare) nu sunt impurificate cu endomembrane
(membrane ale organitelor celulare), inexistente in acest caz.
Proteinele membranelor astfel purificate au fost rezolvate prin electroforezil in gel de
poliacrilamidl in prezenfd de dodecilsulfat de sodiu (SDS-PAGE). Avanrajele acestui tip de
electroforez[ constau in faptul cI detergentul (dodecilsulfatul de sodiu, numit gi laurilsulfit de
sodiu) pe de o parte elibereazdtoate proteinele (at6t pe cele periferice, cdt gi pe cele integrale)
din arhitectura membranei, solubilizdndu-le [6], iar pe de alti parte se adsoarbe unitar pe
lanfurile polipeptidice, conferindu-le o densitate de sarcind negative unitari. in aceste condifii
migrarea proteinelor se face numai in func{ie de greutatea lor moleculari.
Rezultatele unei asemenea aborddri pentru descrierea proteinelor membranei eritrocitare
infh$gaz[ sub forma unui spectru de benzi proteice distribuite intre 20 gi 250 kDa, care inifial
au primit denumiri sub formd de cifre (banda 1, banda 2, etc.), nuanfAndu-se cu, spre
"r"rnplr,
banda4.1, banda 4.2, acolo unde benzile apireau ca dublete. Ulterior, unele dintre proteine
au
primit denumiri specifice. in momentul de fati organizarea Ei funcf,onarea membranei
erihocitare poate
discutati pe baza informaliilor disponibile referitoare la proteinele ei.
Comentariile asupra proteinelor membranei eritrocitare ne vor ajuta si in,telegem mai aprofundat
organizarea acestor macromolecule in arhitectura biomembranelor, care este in strdns[ legaturl
cu funclionalitatea lor.
vom incepe cu o protein[, de fapt o glicoproteind, numiti glicoforind. prezenti din
abunden(i in membrana eritrocitului, care migreazdatipic (se dispune electroforetic undeva pe la
90kDa, degi masa ei moleculard este de numai -30kDa). Exist[ mai multe izoformi de
glicoforinl identificate pini in prezent: A, B, C, D gi E. Izoforma glicoforini A este cea mai bine
cunoscuti protein[ a membranei eritrocitare, sub aspectul structurii biochimice. Are 131
aminoacizi, cunosc6ndu-i-se,integral secventa; este proteini transmembra'nari unipas, tip I
(capatul amino in ectodomeniu)f ectodomeniul este maie qi poarti, din cdte gtim in momentul
de
faf.f, 16 lanfuri glucidice care practic dubleaz[ gabaritul acestei molecule (explicalie pentru
migrarea electroforetici atipici, densitatea de sarcind negativ[ pe unitatea de masi este mai mici
decdt ?n mod normal, detergentul SDS adsorbindu-se unitar numai pe lanful polipeptidic, nu qi pe
structurile glucidice); endodomeniul este mic, purtAnd capltul carboxil al lantului polipeptiOic;
domeniul transmembranar este structurat in s-helix qi contine 23 de aminoacizi, care sunt
identifica$.
Paradoxul este ci, degi structural glicoforina gi-a dezvlluit repede secretele, funcfia nu i
se cunoaSte inci exact, degi izoforma glicoforind C are o func(ie structurall
Ul Qezi mai jos la
citoscheletul asociat membranei), iar izoforma glicoforinl A prin interactiunea cu proteina banda
3 mutanti ii poate restabili func$a [8]. Ciudefenia este cu atet mai mare cu c6t exista eritrocite
se

fi

(Ena) din a cdror membranr glicoforina lipsegte, fafi

ca funcfionalitatea s6 le fie afectat[.
Populatiile cu asemenea defecte de exprimare a glicoforinei
sunt in zonele cu
iar exprimarea deficitari in glicoforinE A refrezinti un mecanism de malarie endemica,
adaptare, parazitul
Plamodiurn falciparum invaddnd eritrocitele gizdn p/rn tegarea
la o structure gir.iai"e purtat[
de rceasti proteind transmembranard
[9].
O situalie diametral opusl o reprezinti proteina banda 3, cunoscut[ qi
ca AEl (de la
nurnele in englezd, ,,A,nion Exchanger 1")
[8], despre care informafia asupra detaliilor structurale
a evoluat mai anevoios, dar a cirei funclie fost repede gi clar
stabijit*
care
structureazi canalul anionic de schimb intre _a
"rt" frot"ina
bicarbonit (Hio:-) 9i clorurr (cl-).
ilanda 3 este
prokini hansmembranar[, are 911 aminoacizi in lanful polipeptidic
ai o masj nroteculare

-100kDa Partea N-terminald

proteinei laminoacizii' l-359)

intri in

de

structurarea
endodomeniului, asigurdnd interactiuni cu alte proteine membranare.
Domeniul transmembranar,
care sffuctuteazd canalul de schimb anionic, are 12-14 treceri in
a-helix prin bistr*ul lipidic

(-50kDa din masa moleculari). La endodomeniul mare format

in principal din capdtul Ntennilal se adaugE capltul C-terminal scurt (format din 33 aminoacLi;
uriui toi,pr" citosol.
A$adar endodomeniul con{ine -400 din aminoacizii care formeazi
proteina, adic[ -40kDa gi
poartii atflt cap[tul N-terminal (proteind transmembranara de
tip II), c6t gi
-t caprtul c-terminal.
Ectodomeniul, mic, poartd o mici incrrcdturr glucidicd (se pari
c[ doar lang cu o structuri
extrem de eterogen[ I10]) qi reprezintd bucle dintre por,tiunile
transmembran*r.'i" p"rtiunea Cterminall banda 3 leagl anhidraza carbonici.Il, important[ pentru
func{ia transportorului prin
furnizarea anionului bicarbonat tl11. Au fost identificate forme
mutante pentru proteina banda 3
care induc o serie de patologii specifice eritorocitelor
[8], iar glicoforina A pare a fi de ajutor
aces'tor forme mutante in restabilirea funcflei de transport.
Cea de-a treia proteind pe care o amintim esti spectrina, care,impreuni
cu celelalte dou[
mai sus, teprezintd'peste 60?o (procente de mas[) din proteinele
membranei eritrocitare.
I*otiP
Spectina este o proteind perifericd situat6 pe fa{a interni u *"ri-rbruo"i (aqadar
o endoproteini) qi
reprezinti componenta de bazd' a ceea ce numim citoschelet asociat
'sau
membranei,
simplu
citoschelet membranar, ori citoscheletul membranei.
Citoscheletul membranei este o re{ea de endoproteine cu ochiuri gi
noduri, solidar6
membranei prin ataqarea la endodomeniul unor proteine transmembranare.
Grosimea acestei
ultrastructuri membranare este de 5-lOnm. Ciioscheletul membranei
este solidar gi cu
citoscheletul citosolic, refea de proteine organizatd sub formd
de filamente sau microtubuli la
nivelul citoplasmei (vezi acolo, in cursul de "Matrice citoplasmatici"),
fiind responsabil de
menginerea gi/sau modificarea formei celulelor, ca
6i de geometria membranei (de exemplu:
forma biconcavr a eritrocitului, structurarea speciahlirilor-de
membrand cum ar fi microvili,
stereocili, cili, fl ageli).
spuneam c[ spectrina este componenta de bazd, a citoscheletului
asociat membranei. Ea
este un heterodimer format dintr-o subunitate a (a-spectrind,
280kDa) gi o subuni tate p
Sspectind, ?/l6tDa). Ambele subunitd$ sunt formate predominant
din multipt" unia6 ,"petitive
de 106 aminoacizi: 22pentu o-spectini qi-l7.pentru p-spectrini
tl2l. cele doui subunitafl cu
geornetrie fibrilari se risucesc u$or una in jurul
atieia intr-o structur{. elicoidali, formand
basionaqe flexibile cu lungimea de -l00nm. ddsucirea
in
fiecare
bastonag av6nd la capete gruparea amino-terminali a"r*
"on,ru-r"nr't""irp*"rJU,
unei subunitef
g.d;
carboxi9i
terminali a celeilalte. Capitul conlindnd gruparea amino-terminala
a subunitfl1ii o gi gruparea
carboxi+erminalr a subunit[,tii B este numit-capul bastonagului,
iar celilalt cap6t Lte coada
acestuia' Bastonagele au capacitatea de a interac{iona cite
dtui, cap la cap, formdnd tetrameri
lungi de -200nm. Aceqti tetrameri formeazd laturile refelei
iiembranar. capetele
tetramerilor ce reprezintd cozile bastonaEelor de spectrinr au"itor.t "t"tolui
capacitatea de a se asocia, de regulr
cdte 5 sau 6, prin interacfiuni cu filamente scr.t" d" actina,
formand nodurile refelei.
Agadar actina este o altd proteinr ce participe la structurarea
citoscheletului membranei,
asigur6nd solidarizarea componentelor acestuia la nivelul ,oauritor.-in
il;;;;;omerici
actina este o proteini globulard cu masa de -43kD gi un diametru
de -5nm. La nivelul

Dr. Mircea l*abu

Protein"le membranare. curc oentru studentiitn rnedicind

citoscheletului membranar formeazilfragmente mici, filamentare de 8-12 monomeri cu

rolul de a

asigura asocierea cozilor tetramerilor de spectrind in nodurilor re,telei.

Tot in noduri se localizeazd o alti proteind periferici, banda 4.1, cu masa de

-g0kD gi
conforma(ie globulard (diametrul -6nm). Banda 4.1 interacfioneazd, dinamic, pe de o parte
cu
spectrina gi actina in nodurile refelei citoscheletale gi, pe de alti parte, c-u endodomeniul
glicoforinei C, contribuind la ata$area citoscheletului pe versantul intern al membranei
tgl.
Rezulti de aici un rol structural pentru o izoformi a paradoxalei glicoforine.
Atagarea citoscheletului asociat la membranl este insi datorati in principal unei alte
proteine globulare, ankirina (masa moleculard -2l0kD, diametrul
-9nm). en]arina se leagi at6t
la subunitatea B a spectrinei, la cea de-a 15 unitate repetitivd
(in treimea dinspre cap a
heterodimerului) cdt gi la endodomeniul benzii 3, asigurdnd ancorarea la membrana la nivilul
lanrilor ochiurilor citoscheletului membranar.
Pe scurt, citoscheletul membranei este format din tetrameri de spectrin[ ce organizeazd

tlll

laturile ochiurilor relelei, unde prin intermediul ankirinei se leagd de banda

(proteinl

transmembranar[) gi din mici filamente de actini care leagi cozile titramerilor de speitrinf la
nivelul nodurilor re{elei, unde, prin intermedierea benzii 4.1, refeaua se atagazi suplimentar la
endodomeniul benzii 3, sau al glicoforinei (o altd proteini transmembranar[). Interacliunile afine
dintre elementele citoscheletului asociat membranei sunt intr-o dinamici permanenti, astfel inc6t
aceast[ struchre nu este rigid[, ci intr-o continud modelare care si satisfacE nevoile celulei.
Citoscheletul asociat membranei nu este doar o caracteristici a membranei eritrocitare. El
se glsegte in toate celulele gi este structurat aseminitor, chiar daci unele dintre componente
au
fost denumite diferit (spre exemplu echivalenta spectrinei in celulele nervoase este numiti

fodrin\.

Din cele discutate p6n[ aici reztiltd ci proteinele contribuie la caracteristicile structurale
conferite de bistratul lipidic membranelor, nuanl6ndu-le. Astfel proteinele sporesc eterogenitatea
compoziSei membranelor ca gi asimetria structurali a acesteia.
Totu$i, in ciuda complexitlfii interacfiunilor pe care proteinele membranare le stabilesc
intre ele, cu lipidele membranare, sau (dupd cum vefi ionstata in numeroase ocazii in
parcurgerea cursurilor de biologie celulari) cu structuri intracelulare, ori din afara
celulelor, ele
sunt mobile, migcflndu-se in planul membranei.

Mobilitatea proteinelor membranare consti

in

miscdri de rotayie gi miscdri

de

translafie.
Migcarea de rotafie a proteinelor membranare in jurul propriei axe, denumitit
li difuzie
rotu$onald, este de cel pufin 1000 de ori mai lenti decdf a fipidel,or. Este lesne de inteles
acest
lucru gflndindu-ne la diferenfele de gabarit intre lipide qi proteine.
Migcarea de translatie, denumitd gi difuzie laterald, este pi ea mult mai lent6
decat a
lipideloa fiind in medie de lpm/s. l,entoarea difuziei laterale a proteinelor nu trebuie
infeleasl
numai prin diferenfele de m[rime intre acestea gi lipide, dar gi prin interacfiunile
pe care
proteinele le stabilesc in mod dinamic intre ele, sau iu alte structuri diniuntrul
sau dinafara
celulei. Astfel aceiagi proteini, in aceleagi condirii de fluiditate a bistratului lipidic,
se poate
migca mai repede sau mai incet in funclie de situa$rei funcfionali de moment (interaclioneqz6
sau nutu alte componente membranare, celulare, sau extracelulare). Pe de
altd parte, migrarea
laterali a proteinelor membranare poate
limitati, din considerente impuse de nevoile
funcfionale ale celulelor, numai la anumite domenii ale membranei. De
celulele
polarizate ale epiteliilor unistratificate igi creazd iqi pistreazi o compozifie proteite
"*".pfr,diferiti la
9i
nivelul membranei apicale, fa{i de cea de la nivelul membranei latero-bazale; asta deoarece
cele
doui domenii diferite ale membranei celulare au funcli diferite (vezi gi la rolul joncfiunilor

fi

membranare).

Dovezile experimentale asupra translaliei laterale a proteinelor in planul membranei

au
venit din observa$i colaterale, nu neapirat din experimente imaginate gi cinduse special pentru

aceasta.

Prime dovezi au fost aduse in 1970, cdnd se urmirea obtinerea

de celule hibride intre om
gi goarece (aqa-numifii heterocarioni). Pentru a se monitoriia
fuziunea."rri"r"r-ij obfnerea
heterocarionilor, cele doui tipuri de celule au fost marcate
cu anticorpi specifici, ce purtau
fluorescenfe de culori diferite. in celula hibride s-a observat.[
fluor"r""rt"i"i"itirr localizate
separat' s-au amestecat dupd 40 de minute, distribuindu-se
uniform i; membrana
heterocarionului. Aceastd observa,tie a fost explicati prin
proteinelor membranare de
a difuza in planul membranelor clrora le apar,tin.
"upu.irut"u
Alte dovezi au venit din observafiiG asupra fenomenelor de',patching
I capping,,pe care
le-am putea denumi in romaneqte pdraie (macilare) I calotare.In
ce constau aceste observatii.
Limfocitele a cdror suprafafd era marcatd inifial uniforn cu anticorpi
pori"ronJi n;;;fii:
prezentau in timp aglomer[ri in pete a fluorescenfei, iar
in cele oin urma il";."*dse aduna in
inftgime polar, sub forma unei tichii (calote sgl.g) Explicafia acestei
realit[{i experimentale
nu putea fi datd decdt acceptand c[ proteinele, distribuite inilial
uniform l, pili;"mbranei,
pot difuza lateral liber, iar ambivalen{a gi caracterul policlonat
al anticorpilor totosili, prin legiri
incricigate, contribuiau Ia unirea partenerilor de reac{ie in complex"
din c" in ce'mai mari,
sf6rqind prin formarea unui complex singular.
- tl tr9ilea tip de experimente, de aceastd dati destinare studiului difuziei laterale a
moleculelor individuale de rodopsind (cromoproteind cu fluorescenfi
intrinseci) din membranele
discurilor celulelor cu bastonage din retini, sunt cele care studiazi
refacerea fluorescenfei dupd
foto-stingere denumit[ prescurtat FRAP (de la ,,Fluorescence
Recovery Afier
Phonbleachizg"). Aceste experimente au permis gi estimarea coeficien,tilor
de difuzie, aEadar
aprecierea cantitative a migcirii proteinelor membranare.
Ele se pot realiza gi pentru proteine
care nu sunt fluorescente de.la sine, dupl ce acestea au
fost marcate cu fluoio&omi. pe scurt,
aceste experimente constau in stingerea fluorescenfei unei
zone micronice din membrani, prin
actiunea unui fascicul de lumind intens qi puternic iocalizat(de
obicei raz6laser) qi in ,r-ariru
refacerii fluorescenlei in acea zoni datorit[ difuziei moleculLlor
fluorescente din ceielatte zone,
neafectate (nestinse) ale membranei. tn acest fel se pot
misura coeficienli de difuzie pentru
proteine din orice tip de celul6.

Rolul p rote in e lo r rn e mb ranar e

Ca qi in cazul lipidelor membranare, proteinele au at6t rol
structural, c6t gi rol
metabolic.
CASETi. Inreenzele oi

roL

subunitate.- o' sau B - fiinJ proieine unipas de tipur

r), cu ror in aderarea
**r9:r:ryP,!!:"ur:
celulelor
la matricea extracelulari gi in transmit..", d" informaliitegate
oe caracteristicile

fizicol
chimice ale structurilor macromoleculare din mediul
Existr, identificate in
momentul de fa15, 18 subunitifi o gi 8 subunitrti
"*t*""iu"lur.
B, care, prin diverse combina{ii, structureazx
(dupd informaliile de care dispunem in acest
mement) 24 de tipuri distincte de integrine.

Acegti
heterodimeri diferi{i au specificitdfi diverse, atdt sub
de interacfiune din
matricea extracelulard pe. care il leagr, cat gi sub aspectui
^p""trip*r"*rului
rnriialr,rii.fd de aceqtia. Alrfel spus,
chiar dac[ specificitatea.integrinelorett" u, porrretru
degenerat (mai multe proteine de matrice
se pot lega de aceeaEi integrin[ gi mai muite integrine
[ot tega u.""ugi protein6 de matrice),
afinitatea acestor interacliuni este diferitd. Daci rolul structuraial
integrinelor este relativ bine
caracterizat, rolul metabolic al lor (procesele de semnalizare
pe care le Jeclangaza;
o"purt" a"
a fi cu claritate elucidat, degi nu este contestat de nimeni
"*t" Integrinele
in comunitatea gtiin1ifictr.
sunt implicate in controlul unor procese celulare ca diferentie."u,
celulara programat6,
motilitatea' Toate aceste procese sunt importante atdt
orguril*u normalr a fesuturilor gi
organelor, cat 9i in patologii dintre cele mai diverse. in
u""rt]" urp""t" de biologie normald sau
patologie celularr, integrinele coopereazd cel pu$n cu
receptorii ru iu"torl de cregtere. crile de
semnalizare ce sunt inifiate de integrine se intersecteazi
cu cele iniliate de receptorii Ia factori de
cre$tere, nuanlind intr-o plaji- largi capacitdfile celulelor
de a raspunde factorilor externi gi
asigurdnd o multitudine de posibilitili de adaptare.

t,

*o*t*

Dr. Mircea Leabu

- Proteinele

membranare. curs pentru studenliitn medicind

O buni exemplificare asupra rolului structural al proteinelor membranare il constutuie

comentariul aferent citoscheletului asociat membranei (vezi mai sus). Se poate adeuga rolul unor
proteine Eansmembranare numite caderine gi integrine (vezi Caseta) in stabilirea joncfiunilor
dintre celule, la nivelul {esuturilor, cat $i dintre acestea gi matricea extracelular[ (proteine gi/sau
glicoproteine ce structureazi diverse componente tisulare intre celule). Rolul acestora este de a
menfine celulele intr-o ordonare coerenti in structurarea fesuturilor, dar gi de a permite acestora
si schimbe informafii pentru o integrare eficientd. Asta inseamni ci nu se poate face o delimitare

infre cele dou[ tipuri de funcfii (lucru valabil qi pentru lipide dealtfel). Acelea$i entiteti
moleculare pot avea atdt rol structural cdt gi metabolic (vezi mai sus, ca exemplu, proteina banda
3 din membrana eritrocitarl). Aga stau lucrurile gi pentru integrine, care au atAt un important rol
structural (ataqarea celulelor la substrat), cit qi rol in culegerea de informaSi legate de ambianfa

care celulele se g[sesc qi de a declanEa procese celulare menite si rispund[ specific la

condifiile de mediu.
Detalii asupra rolurilor metabolice ale proteinelor membranare veli afla la cursurile de
transport membranar gi semnalizare celulari. Aici vom aminti, doar in linii generale, ci rolurile
mekbolice ale proteinelor membranare se manifesti in ceea ce privegte schimburile de informa{ii
gi substanf[ dintre celule, sau dintre acestea gi mediu. Astfel proteinele membranare pot fi
receptori (penm hormoni, factori de cregtere, citokine, chemokine), transportori prin
membrand (canale ionice, pompe ionice, conexoni), saa transportori cu membrand (clatrind,
caveolinl: proteine ce structureazd inveliquri ale unor microdomenii din membrani pentru a
permite invaginarea acestora gi detaqarea sub formi de vezicule pentru a realiza precese
denumite endocitozi; alte proteine asigurd fuzionarea unor vezicule cu membrana celular[,
facilitdnd fenomenul de secrefie prin exocitozd', vezi amlnunte la transportul membranar).

in

Proteinele membranare mai pot funcliona ca enzime (metaloproteinaze pentru

componente de matrice extracelulari, fosfolipaze, kinaze, fosfataze), ca proteine implicate in
semnalizare (proteine platforml, sau scheli, proteine G). Detalii asupra micanismeloiprin care
aceste proteine membranare iSi rcalizeaz6 funcfiile vef, gisi qi trebuie folosite in discutia despre
aceasti^componenti moleculard a membranei pe parcursul tuturor prelegerilor despre celuli.
In toate aceste func(ii asimetria structurdrii membranei este deosebit de importante.
Astfel, receptorii, dar gi proteinele de adeziune (aderinele qi integrinele) prin asimetria lor
structural[ permit interacfiunea prin ectodomenii cu liganzii specifici, iar prin endodomenii
asigurd transmiterea informa,tiei cltre interiorul celulei qi declangarea unor procese celulare care
se constituie in rdspuns celular la semnalizirile receptate. De remarcat cd in transducfia
semnalelor (la receptori, sau integrine) un rol important revine domeniului transmembranar, care,
prin capacitatea de a suferi rearanjiri conformagionale, asigurd transmiterea informa$ei purtate
de ligand qi transmise, dinafara celulei in citoplasmd, prin interactiunea cu receptorul.
Informa{ia, ajunsi la nivelul endodomeniului receptorului, este preluatd, prelucratd gi, de regull,
amplificatl de participanfii la diversele procese de semnalizare. De men$onat aici cI efectele
asupra conformaliei domeniilor transmembranare sunt dependente gi de aspectele legate de
parametrul fluiditate a membranei.
In rezumat, proteinelc membranare sporesc eterogenitatea qi asimetria compozi{ionald ale
membranelor gi moduleazi proprieti{ile fluide ale acestora, adici accentueazl, gi modeleazl
caracteristicile induse de bistratul lipidic. Altfel spus, proteinele membranare coopereazd cu
lipidele at0t in structurarea membranei cAt gi in perfectarea funclionaliti{ii acesteia, prin rolul lor
metabolic, cel care asiguri integrarea celulei cu mediul. in exercitarea roluriloi metabolice
proteinele membranare pot antrena at6t lipidele membranare, cdt qi componente citosolice, sau
extracelulare.

Refemnp

1.

2.

Steck TL. ( 1974) The organization of proteins in the human red blood cell membrane . A review. J Cell
Biol.62: l-19.
Schultz AM, Henderson LE, Oroszlan S. (1988) Fatty acilation of proteins. Annu Rev Cell Biol.4:6ll-74.

3.

Rodriguez-Boulan E, Powell SK. (1992) Polarity of epithelial and neuronal cells.

Annu Rev Cell Biol. g:

4.

Spiro RG. (2002) Protein glycosylation: nature, distribution, enzymatic formation,

and disease implications
of glycopeptide bonds. G ly c ob io to gy. 1.2: 43R-5 6R.
Marchesi VT, Furthmazr H, Tomita M. (1976) The red cell membrane . Annu
Rev Biochem.45:667-gg.
Helenius A, Simons K. ( I 975) Solubilization of membranes by detergents. Biochim
Biophys Acta. 415: 2979.

395427.

5.
6.

Takakuwa Z (2001) Regulation of red cell membrane protein interactions: implications

for red cell
function. Curr Opin Hematol. E: 80-84.
8. williamson RC, Toye AM. (2008) Glycophorin A: band 3 aid. Blood cells
Mol Dis.4l:35-43.
9. Orlandi PA, Klotz FW, Haynes ID. (1992) A malaria invasion receptor,
the l75-kilodalton erythrocyte
binding antigen of Plasmodium^falcip_arum recognizes the terminal H"uia"1apnu2-3)Galseqriences of
glycophorin A..I Cell Biol.116: 901-909.
Drickamer LK. (197s) orientation of the band 3 polypeptide from human erythrocyte
membranes.
Identification of NH2-terminal sequence and site of iarUonyarate attachment. J Biol
Chem. 253: 7?127248.
11. Vince Jw' Reithmeier RA. (1998) Carbonic anhydrase II binds to the carboxyl
terminus
7.

t2.

of human band 3,
the erythrocyte CI-/HCO3- exchanger. J Biol Chem. Zil3: 2g430_2g437.
Kennedy SP, Warren SL, Forget BG, Morrow JS. (1991) Ankyrin binds to the l5th
repetitive unit of
erythroid and nonerythroid beta-specrrin. J Ceil Biol. llst 267-Z7i .

CoMP0NENTA GLUCIDTcA

a.

MEMBRANEI

in afarn de fipide 9i proteine, in structurarea membranelor se intalnesc glucide.

in ceea
ce urmeaz[ vom folosi termenul de componenti glucidici a membranelor ai
gi nu de glucide
membranare, pentru- a
!, ptin exprimare, mai aproape de realitatea biologici. Motivafia acestei
pleferinfe este datd de faptul c[, in membranele celulare (ca gi
in endomern'brane) glucidele nu se
grsesc ca entitifi individuale, ci sunt grefate pe un purtrtoi
lipidic sau prote(?a structuri in
principal oligozaharidice, dar qi polizaharioice. gte sunt dispuse
intotdeauna pL iupextern[ a
membranelor celulare, formind ceea ce denumim glicocalix. tnci
de tu in."plt, in baza
afirmafiei anterioare $i^rememordnd faptul ci pe fa{a in-ternd a membranelor
se afli citoscheletul
putem putcta-faPt{ ca prezen,ta acestor dour structuri sporegte
asimetria membranelor.
3to"i3',
In cele ce urmeazi, abord6nd aspecte generale referitoare la prezenfa, glucidelor
in organizarea
membranelor, vom addnci argumentarea nu numai pentru caracterul
asimetric al structuririi
acestora, dar gi pentru eterogenitatea lor, respectiv pentru comportamentul
fluid manifestat

bidimensio-nal.

gli c o c alixulu i
Glicocalixul reprezinti inveligul glucidic al celulelor, constituit din
structuri
oligozaharidice, sau polizaharidice inserate pe lipide ale foigei
exteme a bistratului (doar

D efini{ia

structurile oligozaharidice), sau pe proteine (ictoproteine, respectiv

ectodomeniile proteinelor
transmembranare).
Din punct de vedere al structurii biochimice globale, trei sunt componentele
membranare
ce participi la structurarea glicocalixului prin pe4iie glucidice
din structura tor: glicolipiaeh,
glicoproteinele qi proteoglicanii. Toate ceie t
de componente sunt denumite generic
"i medi-e,
"ut"g;riiintre
glicoconjugate. Grosimea glicocalixului este, in
20 gi 50nm, variind de la un tip de
celuli la altul, dar gi pentru aceeagi celuld de la un domeniu..,ribr**
la altul
exemptu

ta
lsprl
celulele epiteliilor unistratificate intre polul apical qi cel latero -bazal).
Sunt insa raportari de
grosimi ale glicocalixului ce pot ajunge pand ia 20{i qi chiar
2000n* f if. ii
care o
aplicrm in in{elegerea grosimii glicocalixului este cd atesta are grosime
o
cu at6t mai mare, cu
c6t celulele sunt mai putin implicate in interacliuni cu alte
celule, sau cu substrate din matricea
exhacelulari' Aplicdnd aceast[ reguld vom intui cd glicocalixul
cel mai gros il preziitecelulele
sanguine' Pe de alti garte,_ll celulele epiteliilor moiostratificate,
polul apical are un glicocalix
mai abundent, fa[[ de polul latero-bazal. La celulele epiteliilor
in monostrat definim dou6
domenii membranarel: domeniul apical, situat la polui celulelor
orientat cdtre cavita$le
-situat pe
care aceste epitelii le crptugesc (pol apical), respectiv domeniul
latero-bazai,
catre
spafile dintre membranele a dour celule invecinate ale epiteliului gi
crtre membrana baz,ali,
element al matricei extracelulare prin care.aceste_ epitelii
se atasazd de structurile tisulare (pol
latero-bazal)' Mai mult, acolo unde mediul din cavitatea
.iptugite de celulele epiteliale
monostratificate este puternic agresiv (de exemplu in stomac,
ruu in intestin) gticocatixut este
ingroqat de secre.tii glicoproteice de tip muc]nic (vezi
mai-los prin ." 'rJteizeazd,
gJicbproteinele de tip mucinic, numite *uir"urt mucine,
din mucusul diferitelor structurir
In cele ce urmeaz[ vom discuta aspectele cu caracter general legate
de otganizarca
glicocalixului, intrucat complexitatea gi diveisitatea structurale
a tanluritor iigozatrariaice de la
nivelul acestui invelig glucidic al celulelor face abordarea
detaliilor ineRciente"qiiJlurrin"*
in raport cu scopul nostru: cunoa;terea organizdrii membranei la nivel
molecular, pentru a
ln{elege funcfionarea ei ca un- sistem integrat. Aceastr
modalitate de tratare nu va afecta cu nimic

'.fiilr"

"**

organizlrii acestei
structurale a membranelor qi a rolului ei.
"ompon"rt"
In structura glicocalixului
nu. participl toate monozaharidele existente
in naturd. Numai
Sapte intri in alcituirea lan.turilor oligozaharidice ale glicolipideior gi glicoproteinelor.
in{elegerea

Acestea

I Atragem
atenfia a nu se face confuzie intre nofiunea de domeniu
membranar gi cea de microdomeniu de

membran6.

Dr. Mircea l*abu

Componenta elucidicd a membranei celulare. curs oentru stulentii tn medicind

o anumiti semnificalie: glucoza (Glc), galactoza (Gal), manoza

(Man), fucoza (Fuc), N-acetil-glucozamina (GlcNAc), N-acetil-galactozamina (GaWAc) qi
acizii sialici (SA). Spunemacizi sialici (laplural) qi nu folosim singularul deoarece nereferim la
o clasE de glucide ce deriv[ din structura debazd, a acidului neuraminic, un glucid cu 9 atomi de
carbon in molecul[, cel din pozifia 1 afldndu-se intr-o grupare carboxil (de unde qi numele de
acid). De la acidul neuraminic deriv[ primii reprezentanti a doufl serii: acidul N-acetilneuraminic (NANA), cel mai rispdndit qi acidul N-glicolil-neuraminic. Dar diversitatea
acizilor sialici nu se opre$te aici, deoarece reprezentanfii debazd, pot fi O-acetila{i la hidroxilii de
la carbonii 4,7,8 gi/sau 9. Jinf;nd cont c[ pot fi mono-, di-, sau chiar tri-acetilafl ne facem o idee
mai exacti asupra diversitdlii entit[filor moleculare incluse sub numele de clasl acizi sialici.
Aceastd diversitate enormi de tipuri de acizi sialici se constituie, iatil, ca o primi argumentare a
eterogeniti$i structurilor glucidice ale glicocalixului.
in afari de aceste gapte monozaharide, in proteoglicani intdlnim gi xiloza (monozaharidul
prin care se poate lega structura glucidici de o serini din partea proteicd), ca gi acizi uronici
(acid glucuronic Ai acid iduronic).
Dintre monozaharidele men{ionate numai Fuc este din seria L, toate celelalte apar,tindnd
seriei D.
Prin enumerarea monozaharidelor ce participl la structurarea lanfurilor oligo- sau polizaharidice ce organizeazl glicocalixul ne accentudm ideea de eterogenitate structurali a acestuia.
Dar lucrurile nu se opresc doar la acest nivel. Pentru substan,tierea caracterului eterogen al
structurlrii membranelor (indus de lipide, amplificat de proteine gi de structurile glucidice)
trebuie si subliniem ci ingiruirea glucidelor in lanfurile oligozaharidice nu este aceeagi, diferind
intre glicolipide 9i glicoproteine, diferind intre divesele glico-lipide, diferind intre diversele
glicoproteine. Mai mult legarea monozaharidelor intre ele se poate face in mai multe moduri,
inruc6t existi mai multe gruplri hidroxil disponibile. E drept cd nu toate din aceste posibilitafi
sunt utilizate de celule. Diversitatea de posibilitd{i teoretice este limitatd de tipurile de
glicoziltransferaze pe care o anumitii celull le are in reticulul endoplasmic ai in ibmplexul
Golgi, organitele unde structurile glucidice din glicolipide, glicoproteine, sau proteoglicani sunt
biosin-tetizate. Glicoziltransferazele sunt enzime cu stereospecificitate foarte ridicati, astfel incdt
legarea pas cu pas a glucidelor unul de altul in structurile oligozaharidice, din glicolipide gi
glicoproteine, nu este intdmplltoare.
intre glicolipide, glicoproteine gi proteoglicani existl insemnate diferenfe structurale la
nivelul componentei glucidice.
Glicolipidele, care constituie lATo dintu.e lipidele membranare, con{in un singur Ianf
oligozaharidic, de reguld neramificat. Lanfurile glucidice din glicolipide con$n, in general, mai
pufine monozaharide (rar peste 13-15). Pentru a avea o imagine corecti a organizErii spatiale a
lan{urilor, vom menfiona ci acestea nu au traiect liniar ci sunt "contorsionate", tocmai datorite
orient[rii gruplrilor hidroxil utilizate la lungirea oligomerului glucidic (rezultat al stereospecificitafii glicoziltransferazelor).
Glicoproteinele confin uzual mai multe lanquri oligozaharidice grefate pe lanful
polipeptidic. Inserarea se poate face la azotul amidic al unei asparagine aflate intotdeaunaiutio secvenf6 consens (vezi la "Reticulul endoplasmic"), sau la hidroxilul dintr-o serini, ori
dintr-o treoninl. In primul caz structurile glucidice se numesc N-glicozidice, in cel de-al doilea
O-glicozidice. Structurile O-glicozidice (legate la serini sau treonin[) sunt abundente in
glicoproteinele de tip mucinic. De aceea aceste tipuri de oligozaharide din proteine sunt
denumite gi structuri mucinice. Structurile N-glicozidice con,tin Man, cele O-glicozidice nu.
Lan{urile oligozaharidice ale glicoproteinelor sunt ramificate. Ramificarea se face dupi
principiul dihotomic (adicfl din fiecare punct de ramificare pleaci numai dou[ ramuri). De
regulfl, din cdte se cunoa$te pdni in prezent, existd unul sau doud puncte de ramificare, astfel
incdt fiecare structuri oligozaharidicd din glicoproteine poate fi biantenari sau triantenar[.
Structurile oligozaharidice ale glicoproteinelor conlin un numlr semnificativ mai mare de
monozaharide, in comparafle cu cele ale glicolipidelor.
sunt, intr-o ordine lipsitd de

Dn Mircea l*abu

Comoonenta elucidied. a ,nembranei celulare. curs oentra stadentiitn medicind

Privind succesiunea monozaharidelor in lan,turile oligozaharidice din glicolipide gi

glicoproteine, se pot face urmitoarele afirmalii cu caracter de reguli: (i) glucoza, atunci cand se
afli, nu se glsegte niciodati in pozi(ie terminald a lanfului; (ii) acizii sialici, atunci cdnd se afl[
(gi de regull se afli), se glsesc intotdeauna in pozitia terminali a lanfului. Regula nu este
incllcat[ nici atunci cdnd o moleculd de acid sialic se afli subterminal. Aceasta inseamn[ c6
lanfurile se pot termina cu acizi sialici legafi unul de altul. Un aspect cu semnifica{ie biologic6
(vezi mai jos la ,,Rolul glicocalixului") ce trebuie punctat aici este faptul cd, de regul6 structurile
glucidice din glicolipide qi glicoproteine se termini cu elemente purtdtoare de sarcinE negativ6.
Degi proteoglicanii sunt mai slab reprezentali la nivelul membranelor celulare, ceea ce a
determinat gi eviden{ierea mai tdrzie a prezenqei lor in glicocalix, contribufia acestora la
structurarea glicocalixului nu poate fi neglijatd, din cel pu{in doui motive. in primul rdnd
inclrcltura lor glucidic[ dep[gegte cu mult componenta proteic6 (90-95Vo de masd glucide, 5l0% maxim proteini in structura proteoglicanilor) gi, in al doilea r0nd, structurile glucidice sunt
cele mai lungi dintre toate cele intdlnite la nivelul glicocalixului. Lan{urile polizaharidice ale

proteoglicanilor poartd denumirea de glicozaminoglicani. Glicozaminoglicanii sunt structuri

polizaharidice neramificate, formate din unitifi dizaharidice repetitive alcituite dintr-un zahar,
sau aminozahar gi un acid uronic (acid glucuronic sau iduronic). Exceplia de la aceastd descriere
de principiu a compoziliei moleculare o prezinti keratan-sulfa{ii in care unitllile dizaharidice
repetitive conlin Gal (un zahar) gi GlcNAc (derivat de aminozahar). De subliniat gi in acest
context, puternica incircituri negativd a proteoglicanilor provenitd at0t de la acizii uronici
confinu{i cdt gi de la sulfatdrile pe care le pot conline zaharurile sau amino zaharurile prezente in
moleculele glicozaminoglicanilor. Aceastd puternicd inclrclturl negativi se r[sfringe asupra
caracteristicilor fi zice ale s uprafe(ei celu lare.

Metodologia de studia a glicocalixului

Prezen(a glicocalixului la suprafafa celulelor a fost evidenfiat[ la microscopul electronic
prin metode de citochimie ultrastructurall at6t nespecifice (adic5 metode care evidenflazi
sEuctura, fbri a aduce indicii referitoare la compozifia lui biochimicd), cAt gi specifice (metode
care permit descrierea, cel pulin par1ial6, a biochimiei structurii).

Ca exemplu de metodi nespecificl amintim folosirea rogului de ruteniu. Acest compus

interaclioneazi cu sarcinile negative de la nivelul glicocalixului impregndndu-i grosimea cu
nucleii grei ai ruteniului qi conferind structurii electrono-opacitate. Putem caracteriza prin
aceasti metod[ glicocalixul sub aspectul grosimii sale gi a densiti{ii lanfurilor glucidice care il
formeazi.
Ca metodd specifici prezentem citochimia ultrastructurall cu lectine 12,31. Lectinele
sunt proteine, sau glicoproteine ce leagi specific structuri glucidice, au cel puf,n dou[ situri de
legare identice gi nu sunt de origine imunl (adici nu sunt anticorpi impotriva unor epitopi ce
confin glucide). Lectinele mai sunt cunoscute gi sub denumirea de aglutinine deoa.ece,
mulgrmit[ capacitirii lor de a interacfiona cu structurile glucidice, cit gi datorit[ faptului c6
prezintfl cel pulin doud situri identice de legare, pot aglutina celulele sanguine. Irctinefu au fost
ini(ial identificate gi extrase din plante; ulterior activirlfi de tip-lectinic iu fost eviden{iate gi in
organismele animale, fiind implicate intr-o multitudine de procese celulare (vezi cdteva
exemplifi clri, mai j os, la "Rolul glicocalix-ului").
In citochima ultrastructural[ lectinele pot fi folosite sub formd nativl, sau cuplate cu
trasori electrono-opaci (feritinl, peroxidazX de hrean, hempeptizi, aur coloidal). Folosirea
in fromi nativi a lectinelor implici utilizarea unor metode in doi paEi, numite metode in
sandwich. La primul pas, suprafala celulelor este incubati cu lectina aflatd in exces in solu,tia
folositi. Excesul este apoi indepirtat, iar lectinele rlmase, atagate specific de componente
glucidice ale membranei (prin unul din siturile de legare), sunt vizualizate prin legarea de
glicoproteine corespunzdtoane cuplate cu trasori electrono-opaci. Tehnicile in doi pagi pentru
citochimia ultrastrcuturali cu lectine exploateaz[ existenla celor doul situri de legareale uneltei
de investigare. Glicoproteinele marcate cu trasorul electrono-opac se fixeazi pe siturile de

Dr. Mircea l*abu

Comoonenta eluci.dicd. a membranei celulare. curs oentru studenliiin medicind

interacsune ale lectinelor rimase disponibile dupd legarea cu unul din situri la componentele
glicocalixului. Avantajul acestor metode este ce lectinele sunt folosite cu capacitd{ile de legare
(afrnitatea gi specificitatea) nealterate. Afinitatea gi specificitatea acestor unelte de studiu pot fi
afectate in cazul folosirii unor conjugate lectin[-trasor electrono-opac, datoriti reacliilor chimice
petrecute in timpul cupldrii, sau posibilelor impiedicdri sterice care pot aplrea in conjugat.
A fost folositi o mare gaml de lectine pentru caracteizarea par.tialn a gficocalixului
diverselor tipuri de celule. Amintesc aici pe cele mai des utilizate, cu glucidul determinant al
specificitiiSi lor.
Concanavalina A (ConA), o lectinl din Concanavalia ensiformis, care leagl o-Man din
miezul trimanozidic al structurilor N-glicozidice, sau o-Glc aflatd in pozilie terminala. Rezulti ci
la nivelul glicocalixului ConA nu se leagi de Glc aceasta nefiind situati in pozilie terminal6.
Irctina I din Ulex europaeus (tlEA I), care recunoagte o-Fuc aflat[ in pozifie terminali a
lantului oligozaharidic.
l.ectina din Dolichos biflorus (DBA) interacfioneazd cu structuri ce conqin a-GalNAc
legati de o alt[ GaWAc.
O ahn lectin[ ce leagl o-GaWAc, insi inseratl pe o Gal este cea din Helix pomatia
G{PA).
Pentru p-Gal sunt folosite lectina din arahide (PNA) gilsau lectina I din Ricinus communis
(RCA D. SpecificitElile celor dou[ lectine sunt insl diferite. PNA se leag[ exclusiv de Gal aflata
in pozilie terminald, in timp ce RCA I poate recunoafte gi Gal aflat[ in pozifie subterminal6, daci
acidul sialic terminal este inserat la hidroxilul de la carbonul Ease al acesteia. Mai mult ambianla
in care galactoza terminalS se aflI in cadrul secvenfei glucidice este diferiti. Agadar
specificitn{ile celor doui lectine sunt nuantate.
Au fost folosite doui lectine gi pentru evidenfierea citochimic6 a acizilor sialici. Acestea

sunt lectina

din germeni de grdu (WGA) qi lectina din Limulus polyphemus (LPA). Prima

recunoa$te acidul N-acetil-neuraminic-4-O-acetilat, dar gi B-GlcNAc. Cea de a doua se leagi de

acizi sialici atdt din categoria celor N-acetilaf;, c0t gi din categoria celor N-glicolilafi.
Nuanfirile din specificitilile acestor lectine sunt bine cunoscute sub aspectul secvenfelor

in care trebuie si se afle glucidul determinant al specificitn{ii. Utilizarea lor aduce astfel
informafli nu numai asupra prezenfei qi abunden,tei tipurilor de glucide din compozifia

glicocalixului, dar qi in ceea ce privegte caracterizarea pa(iald a structurilor oligozahariai"", u

secven{elor acestora. Cu c0t spectrul lectinelor folosite este mai larg, cu at6t imaginea asupra
glicocalixului este mai detaliat[. tn plus combinarea acestor metode cu folosirea **J-, ,uu endoglicozidazelor, pentru degradarea specifici secven{iali, sau globall a lan{urilor glucidice,
completeazl fericit caracterizarea citochimic[ a glicocalixului.
Trebuie ins[ menfionat cI informa{iile complete asupra structurilor glucidice ale
glicocalixului le aduc tot metodele biochimice prin care putem segrega intrJ glicolipide,
glicoproteine gi proteoglicani, putem izola gi caracteiza entitetile moleculare. Speranla inieea
ce priveqte rezolvarea problemei caracterizdrii glicocalixului Ei in general a biologiei glucidelor
celulare o reprezintl biologia moleculari prin capacitatea de a identifica gi modela bagajul
enzimatic celular implicat.
Pentru a integra informaSile structurale prezentate mai sus, cu scopul de a intelege
organizarea spafialn a glicocalixului putem rezuma ci acest invelip celular trebuie perceput ca o
lizietd', ca un llstirig din ce in ce mai des pe misurd ce pitrundem de la exteriorul structurii cltre
bishatul lipidic. El se carcatenzeazd,prin eterogenitate compozi-tional[ gi de organizare, sporind
asimetria membranelor, deoarece este prezent numai pe versantul extern. Aceasta organizare a
sugerat gi primele idei asupra funcSilor glicocalixului.

Rolul glicocalixulai
Prin asemlnare cu rolul protector al partii glucidice din glicoproteine impotriva acfiunii
proteazeloq se poate afirma ci glicocalixul protejaze structura membranei celulare impotriva
agresiunilor fizico-(bio)chimice. Lucrul acesta nu este departe de realita-tea biologicl. Modul in

care el este structurat, conferi membranei rezistenld mecanici, con-trol6nd

accesul citre
strtaturile profunde ale sale, deci citre bistratul lipidic pi citre componentele
proteice ale
acesteia. Rolul acesta este cu atit mai important cu c0t accesibilitatea factorilor
ugr"Jiri aste mai
mare. Aceasta este o motivatie pentru care celulele sanguine, sau polii apidti
ai celulelor
epiteliale dispuse in.monostrat au glicocalixul abundent. Mai mult, in *u,rrit"
situafii in care
agresiunile pot fi mai accentuate, membranele sunt protejate de secrelii glicoproteice
abundente
(de exemplu in mucoasele gastrice gi intestinale).
Dar glicocalixul nu este, nici pe departe, important numai penffu acest
aspect.
Prin componentele acide din structura lor (acizii sialici, acizii uronici, grup6rile
sulfat),
oligo-/poli-zaharidice ale glicocalixului participl Ia sarcina negativ6'a suprafefei
lTSt" lnclrcltura negatiYd a suprafefei celulare, o caracteristicl
celulare.
general valabili tuturor
celulelor, face ca interacliunile dinte acestea si nu se poatd rcaliza decdt sub control
celular, in
zone (microdomenii) ale membranelor inalt specializite in realizarea acestei
functii. t" ;;rt,
zone se formeazd ceea ce numim joncliuni celulare (vezi acolo), structuri
specializate ale
membranelor cu organizlri gi funclii diverse. Stabilirea jonc,tiunilor celulari
are la bazd,
fenomene de recunoaptere celulari in gare sunt implicut" ji componente glucidice
ale
membranelor. Participarea structurilor glucidice (de regul[ prin glucidul ierminal)
ii
fenomenele
de recunoagtere celularl reprezinti o explicalie pentru
nu se ga;"$" in pozifie
"*" glu.ora
terminali; glucoza este glucidul aflat liber in umorile organismelor
gi ar
structurile
glucidice ale glicocalixului in interac(iunile pe care ar trebui s[ le stabileasc[
"ornpJti6ona
fn diferitete procese

de recunoagtere.

Agadar, componentele structurale

ale glicocalixului (componentele glucidice

ale

membranelor) sunt implicate in fenomene de recunoagtere celulari, cu rol

in offiizarea de
fesuturi gi organe, atAt prin interacliuni ale celulelor ?ntre ele, cdt qi prin aderaref acestora la
substrate extracelulare (la componente ale matricei extracelulare). Se
formeazi astfel structuri cu
caracter permanent, sau cu existenf6 de lungr duratd. [n ciuda caracterului
lor permanent sau de
Iungi durat6, aceste structuri nu trebuie intelese ca rigide gi imuabile. Ele sunt
i'nt -o po*unenta
dinamici, rispunz6nd nevoilor celulei in ceea ce priveqte amploarea lor,
capacitatea de a se
forma qi desface in diferite zone ale membraneloi celulare, sau capacitatea
de a implica in
momente diferite componente moleculare diferite, pentru a-Ei nuanla

funclia. Caracterul

permanent sau de lungi durati al existen,tei lor trebuie astfel

in,teles in sensul
celulele prezintd asemenea structuri neces are organizlrii
fesuturilor.
Existi fenomene fiziologice care se desf[qoard pe baza unor modificIri

ci

intotdeauna

ale structurilor
glucidice ale suprafefei celulare. De exemplu,-eritrocitele de
mamifer dupr desialilare a
structurilor din glicocalix sunt eliminate din circulafie la nivelul ficatului
gi splinei t+i. pi"ra"r.*
sialic din pozilia terminali a structurilor glucidice din glicocalix
reprezinte semnal de
fe-acid
imbrtranire a acestor celule. De asemenea plachet6le sanguine desialilate
i$i micaoreazd timpul
oe v11F in circulafie.$i determinr sporirea tromboci-topliezei
[5]. Eliminarea din circula{ie a
celulelor cu structurile glucidice desialilate implic[ receptori cu
activitate lectinicd indreptat6
imporiva galactozei ajunsd in pozifie terminald, receptori de pe suprafa,ta
celulelor din organele
"cur[fltoare.
Fenomenele de recunoaqtere celulard sunt implicate gi in procese
biologice in care
interacfiunile dintre celulele participante sunt temporare gi tranzitorii.
Lxemplincemjrin (i) ceea
ce se intimpli la extravazarea leucocitelor in zonele de inflamare
tisular[ ii f;;f pri" ir"plicarea
structurilor glucidice in procesul de fertilizare.
(i) Extravazarea celulelor sanguine are loc printr-un proces
al cdrui efect este trecerea
lor printre celulele endoteliale, din fluxul sanguin in
lesuturi, fenomen denumit diapedezi.
Diapedeza se produce sub acliunea unei
yarieiag de stimuli, care depind de gi difere nltazil
procesele biologice ce duc la extravazarea diferiteior
tipuri de celule sanguine JO-'a1. Recrutarea
leucocitelor aflate margiPl in fluxul sanguin din vasele de s6nge
ale zonelor inflamatorii,
implicd structurile glucidice ale glicocalixuiui acestora. Procesele inflamatorii
duc la eliberarea
de stimuli care aclioneazd asupra unor receptori din membranele celulelor
endoteliale,

Dn Mircea l*abu

Comoonenta elucidicd a membranei celulare. curs oentru studentii tn medicind

conduc6nd la expunerea pe suprafafa luminali a acestora (in ariile inflamate) a unor

glicoproteine cu actrivitate lectinicI, denumite P-selectine. P-selectinele (care fac parte din
familia selelctinelor) nu se alld permanent la suprafa{a endoteliului, ele fiind stocate in
membrana unor structuri veziculare din interiorul celulelor endoteliale. Expunerea tranzitorie a
P-selectinelor la suprafafa membranelor apicale ale celulelor endoteliale se face numai ca
rezultat al stimulilor elibera{i in procesele inflamatorii. P-selectinele au parteneri de actiune
expugi permanent pe suprafafa limfocitelor qi anume structuri glucidice din glicocalixul acestora,
numite antigene sialilate Lewis-x. Interactiunile dintre P-selectine qi leucocite, care au loc in
zonele inflamatorii, sunt de joasl afinitate, fEcindu-se qi desftcf,ndu-se, asigurind dinamica unui
process de rostogolire a leucocitelor pe suprafafa endoteliului gi incetinindu-le deplasarea.
Simultan cu expunerea P-selectinelor la suprafafa endoteliului, celulele endoteliale, activate de
stimulii elibera{i in procesele inflamatorii, exociteazd factorul de activare plachetari (PAF), un
compus de naturi fosfolipidicd2. Cele ce urmeazl descriu fenomenele ce se petrec in cazul
particular al exftavazirii limfocitelor T. Prin legarea de receptorii de pe suprafa{a limfocitelor,
PAF activeazd prin mecanisme de semnalizare dependente de RhoGTP-aze (vezi la
semnalizarea celularfl) integrina aLpL.Integrinele sunt compugi glicoproteici transmembranari
cu rol ?n adeziunea celulari, au afinitate ridicati qi sunt structura{i ca heterodimeri oB. Au
specificitate pentru proteine ale matricei extracelulare, sau pentru proteine transmembranare
expuse pe suprafafa unor celule partenere. Integrina uL$2 activatl se leag[ la molecule de
adeziune celularl (CAM) din superfamilia imunoglobulinelor ICAM-I gi ICAM-2, expuse
constitutiv la suprafafa celulelor endo-teliale. Interacliunile integrin[ aL$ZfiCANIduc la ata$area
ferm6 a limfocitelor la supra-fafa endoteliului gi la oprirea lor din migcarea in care fluxul sanguin
le antreneazl. Totodat[ are loc etalarea gi migrarea lor pe suprafa{a celulelor endoteliale pdnfl in
zonele joncfionale dintre acestea. Ajunse aici limfocitele se insinuiazl printre dou[ celule
endoteliale pirlsind lumenul vasului qi trecdnd in tesut pentru a-gi indeplini menirea in zona
tisular[ inflamatii.
Fenomene similare se petrec $i la extra-vazarea monocitelor. in acest caz integrina
implicatl este oMp2.
(ii) Berilizarea este procesul prin care spermatozoidul fuzioneazil ca ovociful t9-111.
Pentru realizarea acestui proces, spermatozoizii trebuie sd ajung[ in tractul reproducator feminin,
unde suferi un fenomen de capacitare, ce dweazd 5-6 ore la om. Capacitarea const[ in
modificlri ale compozifiei lipidice Ei glicoproteice a suprafefei capului spermatozoidului, ca gi in
cre$terea metabolismului qi motilit[1ii celulare a acestuia. Mecanismele acestor transformeri
structurale qi funcfionale nu sunt cunoscute inci in detaliu. Ele sunt declan$ate de pltrunderea
anionului bicarbonat prin membrana spermatozoidului qi activarea unei adenilat ciclaze.
Spermatozoidul astfel capacitat poate traversa straful celulelor foliculare ce inconjoarl
ovocitul, pentru a ajunge la zona pelucida, un inveliq glicoproteic al ovocitului, format din trei
glicoproteine denumite ZPl, ZPZ Si ZP3. Ajuns aici, el se leagi de structuri O-glicozidice ale
ZP3,prjin componente ale membranei zonei acrozomale. Zona pelucida acfioneazd, ca o barierl
ce confer[ specificitate de specie fertiliz[rii, astfel incdt aceasta nu se poate rcalizaintre celule
ale unor specii diferite. Acest lucru a fost--evidenflat prin faptul ci eliminarea zonei pehi:ida a
ovocitului permite fertllizarea elementelor apa4in6nd unor specii diferite. Zigofii hibrizi astfel
obf;nufi nu sunt insi viabili, nu se dezvolt[. Interacf,unea descrisl mai sus intre spermatozoid qi
ZP3, declangazi ceea ce se numeEte reacfie acrozomali. Aceasta consti in eliberarea prin
exocitozi a conSnutului vacuolei acrozomale, ca urmare a unui complex proces de semnalizare,
indns de legarea spermatozoidului la zorw pelucida Ei care are ca effect cregterea concentra{iei
Ca" in citosolul spermatozoidului. Enzimele eliberate ca urrnare a reacfiei acrozomale (proteaze
qi hialuronidaze) degradeazdlocal zona pelucida permilAnd spermatozoidului si o penetreze ca
si ajungi la membrana ovocitului de care se leagl gi cu care fuzioneazi. Fuziunea arelabazd,
2PAF

rezulttr din derivafi alchilafi ai fosfatidilcolinei (alcool gras in loc de acid gras la hidroxilul I al glicerinei),
dupi acfiunea fosfolipazei A2 gi acetilarea hidroxilului 2 astfel eliberat din legatura estericd ini[iali. Altfel spus pAF
este 1 -alchil-2-acetil-3-fosfocolino-glicerol.

Dn Mircea l*abu

Componenta elucidicd a membranei celulare. curs pentru studentii tn medicind

activitatea unei proteine de fuziune din membrana spermatozoidului expus[ ca urmare a

modificirilor induse de reactia acrozomali. Fertilizarea se sfdrgegte cu ciea ce se nume$te

reaqtia corticall a ovocitului, care impiedici polispermia, adicd fuziunea mai mulior
spermatozoizi cu ovocitul. Aceasta conferd protec{ia secundar6 (de lungl durat[) impotriva
polispermiei. O blocare primarl (de scurt[ duratl) a polispermiei are loc pe baza depolarizirii
rapide a membranei ovocitului in momentul fuziunii cu spermatozoidul. Reaclia cortica6 conste
in activarea, in momentul fuziunii ovocit-spermatozoid, a unei cii de semnalizare prin
fosfoinozitide (fosfatidilinozitoli) care are ca efect cre$terea concentraliei Ca2* in citosolul
ovocitului gi exocitarea confinutului enzimatic al granulelor corticale ale acestuia. Enzimele
eliberate prin reacfia corticali modifici biochimic structura zonei pelucida, prin clivarea Zy2
Si
degradarea componentei glucidice aZP3. Aceste modificdri asiguri rezistenfa zonei pelucida ia
legarea altor spermatozoizi. Agadar doui dintre evenimentele esen$ale ale procesului de
fertilizare (reaclia acrozomali a spermatozo-idului qi reacfia corticall a ovocitului) implic6
participarea directi a unor structuri glucidice.
Pe fenomene de recunoaqtere celulard care implicd structurile glucidice ale glicocalixului
wbazeazd, gi compatibilitn{ih de grup sanguin ale sistemului ABO. Purtitoarele antigenelor
de grup sanguin sunt glicolipide gi glicoproteine aflate in membranele celulelor sanguine, cu
sfructuri oligozaharidice cu porfiuni terminale identice. Lanfurile glucidice responsabile de
compatibilitnfile de grup sanguin au urmdtoarele structuri:
Grupa

O:

Fucal---+2GalBl--+4GlcNAc-+...

Grupa

A:

Fucal---+2GalF1--+4GlcNAc---+...

1(ol--*3;
Gall/Ac
Grupa

B:

Fucol---+2Galpl---+{Qls/y4g---'...

t(ol-+31
Gal

Grupa AB poarti in amestec ambele antigene ale grupelor A gi B. Binein(eles ci

la una dintre grupe este dependentl de tipul de glicoziltransferaze disponibile, ca
urmare a exprimirii genelor corespunzltoare. Compatibilitdsle de grup sanguin se bazeazd pe
prezenlain s6nge a anticorpilor anti-antigene de grup. Indivizii din grupa A con$n in plasma lor
antiticorpi anti-B care vor aglutina celulele din grupele B gi AB. Indivizii din.grupa B confin
anticorpi anti-A, care aglutineazi celulele din grupele A gi AB. Indivizii din grupi A-B nu confin
nici un fel de anticorpi qi sunt primitori universali, deoarece nu pot aglutina celulele indiferent
cdrui grup ar apar,tine. tn sfdrqit, indivizii din grupa O, neavend -ri"i ,t u"turile glucidice
specifice grupei A, nici pe cele specifice grupei B sunt donatori universali, celulele lor sanguine
nefiind aglutinate indiferent de anticorpii anti-antigene prezenfi.
Structufle glucidice sunt necesare, dar nu neapdrat suficiente funcfionlrii receptorilor din
membranele celulare. Cea mai mare parte dintre receptorii suprafefelor celulare, evi-dentiati
pin[ in prezent, sunt glicoproteine. Pentru unii dintre ei eliminarea componentei glucidice nu
afecteazd' esenfial capacitatea de legare a liganzilor, pentru alfii da. penru cei cire
igi pierd
afirytatea fafi de liganzi, nu se poate, afirma cu certitudine c[ structura glucidici este implicati
in formarea locului de legare. Mai degrabi se specul eazd cd ar fi vorba de modific6ri
conforma(ionale induse de pierderea componentei glucidice, modific[ri ce ar avea ca efect
distrugerea geomeffiei sitului de legare.
Componentele glucidice ale suprafe,tei celulare reprezint[ interes deosebit pentru
infelegerea atdt a fiziologiei cat gi a patologiei celulare. De exemplu, acizii sialici terminali din
glicocalixul limfocitelor T sunt implicaf in aproape toate fenomenele ce
tin de destinul gi
func$ile celulei. Supraviefuirea celular[ inso{iti de fenomenele de maturare, diferen-f;ere,
apartenenta

Dn Mircea l*abu

Comoonenta slacidicd a men branei celul.are. curs oentra stuilentiitn medicind

motilitate qi moartea celularl sunt dependente de acizii sialici gi de interacfiunile acestora cu

proteine cu activitili lectinice indreptate c[tre aceste glucide terminale [2]. Modificdri in
glicozilarea suprafeqei celulare inso{esc diferite patologii, cum ar fi cazul celulelor canceroase,
cu implicafii asupra progresiei tumorale gi metastazflrii [13].
Implicarea glicocalixului in fiziologia gi patologia celulari a flcut ca acesta si fie
considerat Sntii terapeuticl in tratamentele multor boli [1, 14, 157.
In concluzie se poate spune despre componenta glucidicd a membranelor ci nuanleazd,
uneori intr-o manierl de mare subtilitate, funcgionarea acestei structuri care separi, dar gi unegte
celula cu mediul.

CONSIDERATII FINALE ASUPRA ORGANIZANTT MOLECULARE A

MBMBRANELOR CELULARE
Organizarea membranelor celulare (ca gi a endomembranelor) are la bazl un bistrat
lipidic eterogen, asimetric qi cu proprietifi fluide manifestate bidimensional. Acestuia se
adaugi proteine care ii conferd caracterul unui mosaic (proteine plutind pe, sau cufundate in
marea lipidicl ce formeazd bistratul).
Modelul mozaicului fluid pentru organizarea biomembranelor a fost completat prin
evidenferea gi descrierea unor structuri adiacente: citoscheletul asociat membranei (structuri
aflati pe fa,ta intern[ a membranelor) qi glicocalixul (structurd expusd pe fa{a externe a

membranelor, alcltuiti din lanfuri oligo-/poli-zaharidice din compozi$a glicolipidelor,

glicoproteinelor gi proteoglicanilor din membrani).
Atdt proteinele cit gi componenta glucidicd a membranelor nu diminueazfl ci accentueaz[
qi nuanfeazl caracterul eterogen, asimetric Ai de fluid bidimensional al structurdrii membranelor
celulare.

Tot in completarea modelului mosaic fluid sub aspect structural, dar qi funcfional au fost
definite no{iunile de domenii gi/sau microdomenii de membrand. Acestea sunt regiuni mai

extinse (domeniile) sau mai reduse (microdomeniile) din suprafala membranelor a ciror
compozilie este diferitl de a altor zone. Compoziliile diferite ale domeniilor de membran[
(apical versus latero-bazal) sunt riguros controlate gi pdstrate de celuld. Compozilia gi existenfa
microdomeniilor (caveole, plute lipidice, structuri cu invelig de clatrinl gi altele pe care le veF
intfllni pe mlsuri ce vom avansa in cunoaqterea celulei) au o dinamici mai accentuat[,
r[spunzAnd nevoilor in continul schimbare ale celulelor, nevoi impuse de considerente interne
ale celulei, sau de stimuli externi la care celulele trebuie si rdspundi.
Componentele membranelor fie ele lipide, proteine, structuri glucidice au at6t roluri
structurale c6t gi metabolice. Aceasti dualitate a rolurilor este valabil[ atdt pentru clasele de
componente biochimice ale membranelor, cdt qi pentru entitif moleculare (aceeagi moleculi
poate indeplini at0t func(ii structurale cflt gi metabolice).
In ciuda acestei organiz6ri moleculare complexe (puternic eterogen[ gi asimetric[), sau
mai degrabi tocrnai'datoritd ei, biomembranele aclioneazd ca sisteme integrate. Detalii asupra
funcfiondrii biomembranelor ca sisteme integrate se vor prezenta, in primul rdnd, la capitolele
,,Transp,ortul membranar" gi ,,Semnalizarca celularl". Vef afla insi aspecte legate de acest
comportament al membranelor ca sisteme integrate gi in alte capitole, cu precddere in cele care
prezinti organitele celulare delimitate de endomembrane.

Bibliografu specificd
1. Becker BF, Chappell D, Bruegger

D, Annecke T, Jacob M. (2010) Therapeutic strategies targeting the

endothelial glycocalyx: acutedeficits, butgreat potential. Cardiovasc Res.87: 300-310.

2.

L,eabu M, Ghinea N, Muresan V, Colceag J, Hasu M, Simionescu N. (1987) Cell surface chemistry of
arterial endothelium and blood monocytes in the normolipidemic rabbit. I Submbrosc Cytol. 19;193-208.

Ghinea N, kabu M, Hasu M, Muresan v, Colceag J, simionescu

N. (19g7) prelesional events in
atherogenesis. Changes induced by hypercholesteroiemia in the
cell surface chemistry of urteriat
endothelium and blood monocytes, in rabbit. J subnicrosc Cytol.
rg:209-227.
4.
5.

7'
8'

AminoffD, Bell wc, vorderBruegge wG. (1978) cell surface carbohydrate

recognition and the viability
of erythrocytes in circulation. prog Clin Biol Res.23: 569_5g l.
Karpatkin S, Shulman s. (1980) Asialo platelets enhance thrombopoiesi
s. Trans Assoc Am physicians. g3:
2M-2s0.
Hynes Ro, Iander AD. (1992) contact and adhesive specificities in
the associations, migrations, and
targeting ofcells and axons. Cell. 68 303-322.
Ebnet K, Vestweber D. (1999) Molecular mechanisms that control
leukocyte extravasation: the selectins
and the chemokines. Histochem Cell Biol. ll2: l-23.
Vasc

9'

JD, Hordijk PL.

Biol.?A:824-833.

y-an B-uul

Qa\q

Signaling in leukocyte transendothelial migration. Arterioscler Thromb

wassarman PM, Jovine L, Litscher ES. (2001) A profile of fertilization

in mammals. Nat cell Biot.3: E59-

E&.

l0'
11'

Wassarman PM, Jovine L, Qi H, Williams Z, Darie C, Litscher

ES. (2005) Recent aspects of mammalian
fertilization research. M o I C e I I Endo c rirc l. 234; 95_ 103.
Wassarman PM, Litscher Es. (2008) Mammalian fertilization:
the egg's

Dev Biol.52:665-676.

12' Bi S' Baum LG. (2009) Sialic acids in T cell

1599-1610.

multifunctional zona pellucida. Int

developmenr and function. Biochim Biophys Acta. l1X):

13' Dafik L, d'Alarcao M, Kumar K. (2010) Modulation of cellular adhesion

by glycoengin
Chem.53:-4n7-4284.

eenng.

J Med

14' Drake-Holland AJ, Noble MI. (2009) The important new drug target
in cardiovascular medicine - the
vascular glycocalyx. c,rdiovasc Hemntor Disord Drug Targets.i:
t r's-rz:.
15' Du J, Yarema KJ. (2010) carbohydrate engineered cells for regenerative
medicine. Adv Drug Deliv Rev.
62:671482.

Bibliografie generali
1' M0LECULAR BIOLoGY oF THE CELL, autori: B. Alberts,
D. Bray, J. Lewis, M. Raff, K. Roberts,
J'D' watson, Garland Publishing Inc., New York & London, lsas
il-a), t994(edilia a III-a), Garland
i"iiti.i
Science, New York,2002 (editia a IV-a); aurori: B. Alberts,
A.'Johnson, J. Lewis, M. Raff, K. Roberts,
P.Walter, Garland Science, New york, 200g (edi{ia a V-a).
2' M0LECULAR CELL BIOLOGY, autori: H.
J. Damell, W.H. Freeman and Company, New

A. Berk, S.L. Zipursky, p. Marsudaira, D. Battimore,

!o!1t_h:
york,
2000 (editia a'IV_a). '