Sunteți pe pagina 1din 6

CURS 6 Motilitatea celulară

CURS 6 Motilitatea celulară

CUPRINS

MIŞCĂRILE CELULARE – SISTEME MOTOARE

• SISTEMUL ACTINĂ-MIOZINĂ

– CONTRACŢIA MUSCULARĂ.

– ALTE MIŞCĂRI PRIN SISTEMUL ACTINĂ- MIOZINĂ.

• SISTEMUL TUBULINĂ-PROTEINE MOTOARE:

– MIŞCAREA ORGANITELOR

– MIŞCAREA CILILOR ŞI FLAGELILOR.

2

MIŞCĂRILE CELULARE

• Celulele au dezvoltat două mecanisme de bază pentru a genera mişcări:

– Un mecanism este reprezentat de asamblarea şi dezasamblarea microfilamentelor şi a microtubulilor

– Al doilea mecanism necesită o clasă de proteine numite proteine motorii.

• Există două sisteme motorii principale implicate în mişcările celulare – fiecare necesită atât un anumit element al citoscheletului cât şi o proteină motorie:

– sistemul actină-miozină,

– sistemul tubulină-dineină/kinezină. 3

MIŞCĂRILE ÎN SISTEMUL ACTINĂ-MIOZINĂ

• Filamentele de actină, asociate cu proteine motorii determină diferite tipuri de mişcări celulare:

Contracţia musculară – în fibrele musculare

Citokineza – în timpul diviziunii celulare

• precum şi procese care nu depind direct de implicarea proteinelor motorii, ci mai degrabă de polimerizarea filamentelor:

Migrarea celulară – prin extensii tranzitorii de membrană de tipul lamelipodiilor sau

pseudopodelor

4

PROTEINA MOTORIE ASOCIATĂ CU ACTINA MIOZINA

• Proteinele motorii asociate cu actina sunt membri ai familiei MIOZINELOR.

• Prima proteină motorie identificată a fost miozina din muşchiul scheletic, responsabilă pentru generarea forţei în CONTRACŢIA MUSCULARĂ

• Aceasta miozină, numită miozina II este o proteină alungită formată din:

– două lanţuri grele, şi

– câte două copii a două lanţuri uşoare.

5

MIOZINA II

• Fiecare lanţ greu are:

– un cap globular (capătul N-terminal) ce conţine mecanismul de generare a forţei de contracţie – situs de legare pentru actină şi activitate ATP-azică

– o porţiune liniară lungă – prin care se unesc lanţurile grele între ele şi apoi în filamentul gros de miozină

• Lanţurile uşoare se găsesc în regiunea capului moleculei.

6
6

MIOZINA II

• Moleculele de miozină II se unesc prin porţiunile liniare cu capetele moleculelor proiectate în afara filamentului → „filamentul gros” de miozină – filament bipolar (capetele miozinelor orientate opus în cele două jumătăţi)

filamentul gros ” de miozină – filament bipolar (capetele miozinelor orientate opus în cele două jumătăţi)

7

CUM SE DEPLASEAZĂ MIOZINA?

• Experimentul de glisare a filamentelor

• Se urmăreşte mişcarea unor filamente de actină marcate fluorescent pe un pat de molecule de miozină.

• Moleculele de miozină sunt ataşate pe un suport prin cozile lor

• Capetele de miozină se deplasează către capătul „plus” al filamentelor de actină, în prezenţa ATP-ului

• Capetele de miozină se deplasează către capătul „plus” al filamentelor de actină , în prezenţa

8

CONTRACŢIA MUSCULARĂ

• Contracţia musculară reprezintă cea mai cunoscută şi mai bine studiată formă de mişcare la animale.

• Contracţia depinde de alunecarea, cu consum de ATP, a filamentelor de actină printre ansambluri de filamente de miozină → formează miofibrilele – structuri cilindrice de 1-2 μm diametru şi lungime mult mai mare (pot atinge centimetri).

formează miofibrilele – structuri cilindrice de 1-2 μm diametru şi lungime mult mai mare (pot atinge

9

Miofibrilele constau din numeroase repetări ale unor unităţi contractile mici numite sarcomere:

– filamente de actină (subţiri) inserate cu capătul “plus” în discurile Z → formează banda I (izotropă)

– filamente de miozină (groase) solidarizate la nivelul liniei M → formează banda A (anizotropă)

( i zotropă) – filamente de miozină (groase) solidarizate la nivelul liniei M → formează banda
10
10

• Scurtarea sarcomerelor – contracţia – este produsă de deplasarea filamentelor de miozină printre filamentele de actină, fără schimbări în lungimea filamentelor.

de actină, fără schimbări în lungimea filamentelor. capătul plus → • Filamentele groase, bipolare se

capătul

plus

• Filamentele groase, bipolare se deplasează către capătul plus al celor două seturi de filamente subţiri

cu orientare opusă

11
11

GENERAREA MIŞCĂRII

• Hidroliza ATP şi disocierea ADP şi P anorganic produc o serie ordonată de modificări alosterice în conformaţia miozinei.

• Energia eliberată este cuplată cu generarea mişcării. Stadii:

• starea ataşată – durată scurtă,

• legarea ATP eliberează capul miozinei

• starea „armată” – hidroliza ATP deplasează capul miozinei

• legare slabă la noua poziţie – eliberarea ADP şi Pa declanşează forţa motrice

12
12

REGLAREA CONTRACŢIEI

• Influxul nervos → depolarizarea fibrei musculare, care se transmite la reticulul sarcoplasmic şi eliberează ionii de Ca 2+

• Proteinele reglatoare troponina şi tropomomiozina sunt influenţate de creşterea concentraţiei de Ca 2+ → eliberează situsurile de legare ale actinei pentru miozină

• Capetele de miozină se ataşează de actină şi se deplasează cu consum de ATP către capătul plus al filamentelor

• La fiecare ciclu de contracţie miozina avansează cu o moleculă de actină G

10 –7 Ca 2+ ↓ 10 –5 Ca 2+ MIOZINA troponina ACTINA
10 –7 Ca 2+
10 –5 Ca 2+
MIOZINA
troponina
ACTINA

tropomiozina

13

CITOKINEZA

• În celulele nemusculare, ansamblurile contractile bazate pe actină şi miozină se numesc mănunchiuri contractile.

• Principalul tip de mişcare – citokineza

• → la sfârşitul diviziunii se formează inelul contractil sub plasmalemă

• Contracţia sa formează şanţul de clivare → separarea celulelor.

inelul contractil 14
inelul
contractil
14

MIŞCĂRILE ÎN SISTEMUL TUBULINĂ- DINEINĂ/KINEZINĂ

• Sistemele ce conţin microtubuli şi proteine motorii sunt substratul unor importante mişcări celulare, cum ar fi:

Mişcările organitelor dintr-o locaţie în alta în citoplasmă;

Mişcările cililor şi flagelilor;

Segregarea cromozomilor în timpul diviziunii celulare.

15

MIŞCĂRILE ORGANITELOR

• Proteinele motorii se deplasează de-a lungul microtubulilor spre diferite destinaţii în celulă, având ataşate organite specifice delimitate de membrană.

• Proteinele motorii asociate microtubulilor sunt de două tipuri:

Kinezinele – care se mişcă spre capătul plus al MT (spre plasmalemă) – vezicule de exocitoză, vezicule cu neurotransmiţători în neuroni;

Dineinele citoplasmatice – care se deplasează către capătul minus al MT (spre centrozom) – veziculele de endocitoză.

16
16

• Pe lângă transportul veziculelor, proteinele motorii asociate MT stabilesc şi poziţia diferitelor organite.

• Această poziţie pare să fie determinată de proteine receptoare de pe faţa citoplasmatică a membranei organitelor → leagă o anumită proteină motorie, de ex.:

– Membrana reticulului endoplasmic se extinde de-a lungul microtubulilor până aproape de marginea celulei – leagă kinezine

– Membrana aparatului Golgi conţine receptori pentru dineină – cantonat în apropierea nucleului.

17

MIŞCAREA CILILOR ŞI FLAGELILOR

• Cilii sunt prelungiri filiforme cu diametrul de ~0.25μm ce au ca miez un mănunchi de microtubuli.

• Funcţia primară a cililor este să deplaseze fluide pe suprafaţa celulelor, sau să propulseze celulele prin fluide (ca flagelul spermatozoizilor)

celulele prin fluide (ca flagelul spermatozoizilor) Pe suprafaţa celulelor din aparatul respirator, numeroşi

Pe suprafaţa celulelor din aparatul respirator, numeroşi cili (10 9 /cm 2 ) propulsează mucusul cu particule nedorite către căile respiratorii superioare

18

• Mişcarea cililor şi flagelului este produsă prin îndoirea miezului lor – numit axonemă.

• Axonema este alcătuită din microtubuli şi proteine asociate.

• Microtubulii sunt modificaţi şi aranjaţi într-o structură specifică – nouă dublete aranjate în jurul unei perechi de microtubuli centrali (9 + 2).

19
19
• Flagelii şi cilii se dezvoltă din corpii bazali (înrudiţi cu centriolii). • Aceştia au

• Flagelii şi cilii se dezvoltă din corpii bazali (înrudiţi cu centriolii).

• Aceştia au nouă triplete de microtubuli – se găsesc sub plasmalemă.

• În timpul formării cilului, fiecare dublet al axonemei se dezvoltă din doi microtubuli ai tripletelor corpilor bazali.

20

• Cea mai importantă dintre proteinele accesorii din cili este dineina ciliară, ale cărei capete globulare interacţionează cu microtubulii învecinaţi pentru a genera mişcarea.

• Dineina se deplasează către baza cilului (capătul minus al MT) – datorită legăturilor ce ţin uniţi microtubulii din axonemă aceştia nu alunecă unii printre alţii → îndoirea cilului.

21
21

RECAPITULARE:

Numiţi tipuri de sisteme motorii R: actină-miozină, tubulină-proteine motorii

Contracţia musculară are ca motor proteina dineină (Adevărat/Fals) R: Fals miozina

Miozinele se deplasează de-a lungul filamentelor de actină totdeauna către capătul minus. (Adevărat/Fals) R: Fals totdeauna către capătul plus

Numiţi filamentele care intră în structura sarcomerelor. R: filamente subţiri (actină), filamente groase (miozină)

22

În timpul contracţiei musculare, filamentele de miozină şi actină nu îşi schimbă dimensiunile (Adevărat/Fals) R: Adevărat

Filamentele de actină din muşchi generează o forţă motrice prin hidroliza ATP (Adevărat/Fals) R: Fals miozina generează forţa motrice

Deplasarea organitelor se face totdeauna către capătul plus al MT. (Adevărat/Fals) R: Fals se face către ambele capete, depinde de tipul proteinei motorii

Reglarea contracţiei musculare se face prin eliberarea de ioni de Ca 2+ din reticulul sarcoplasmic (Adevărat/Fals) R: Adevărat ioni de Ca 2+ se leagă de troponină şi

deplasează tropomiozina eliberând situsul pentru miozină 23

Numiţi structuri celulare ce conţin receptori pentru kinezină R: vezicule de exocitoză, RE, vezicule cu neurotransmiţători

Axonema cililor şi flagelilor are aceeaşi structură – nouă triplete de microtubuli în jurul unei perechi centrale. (Adevărat/Fals) R: Fals – nouă dublete de microtubuli în jurul unei perechi centrale

Fiecare cil are la bază o structură cu rol în organizarea microtubulilor numită corp bazal. (Adevărat/Fals) R: Adevărat

Numiţi proteina motorie asociată microtubulilor în cili. R: dineina ciliară

24