JEAN-CLAUDE LARCHET

I
I
Thkrapeutique des maladies spirituelles, 2 vol.,
'
Les editions de I'Ancre, Paris, 199 1.
Wrapeutique des maladies mentales.
L'expkrience de I'Orient chrktien des premiers sidcles,
Les hitions du Cerf, Paris, 1992.
Teologia bolii
a .
Traducere din liinbi framed de
de Pr. @-of. Vasile Mihoc
I ' TEORT 1998 00428
I
. . .
I
\ - - - - - t - - I
I
- I
Editura ~Oastea Domnuluin
spiritual& c9ci ne relev& cu cruzime uneori, fragilitatea
conditiei noastre, ne rearnintesc faptul c9 sh9tatea i i viala
r. biologic9 nu sunt bunuri pe care le pose& durabil, c9 trupul
nostru, h viap aceasta, este destinat s9 sl9beasc9 s3 se
degradeze gi, in final, s9 mo&.
Din acest punct de vedere, boala ridic5 o serie de
intrebhi de care Gmeni nu scapl : De ce ? De ce eu ? De ce
acurn ? Pentru ciitii vreme ? Ce va fi cu mine ?
Orice bod9 constituie o interpelare, cu atilt rnai vie gi
rnai profund9 cu ciit ea nu este abstraca, nici gratuitii, ci se
inscrie intr-o experient3 ontologic9 adeseori s.rqietoare.
Foarte adesea ace& interpelare este crucial;. Cgci
intotdeauna boala pune rnai mdt sau rnai putin in disculie
fundamentele, cadrul gi formele existenlei noastre, echilibrele
dobhdite, libera dispozifie a facultii$ilor noastre corporale gi
psihice, valorile noastre de referin$&, relatia noash-5 cu ceilalfi
gi ins&$ viala noastr& c5ci atunci in ea moartea se profileazi
intotdeauna mai net deciit In mod obignuit.
Departe de a fi un evenirnent care n-ar privi decfit
trupul nos- gi numai pentru o vreme,[boala~constituie in
'
multe cazuri o incercare spiritual5 -care angajeaz9 fiinja
-/
\'
I noasti9 intreag9 gi htregul nostru destin. \ . -
Trebuie, htr-o form9 sau alta,-s5 depQim aceastii
I
incercar=asfi~-L:boala gi diferitele torme de suferint3
'
care o insotesc, ----- s3@sim --- solulii -. teoretice,:d.r-de-assnea, -- --- gi
r. - rnai ales, practice, la problemele pe care ele ni le pun. Fiecare
A
,, I '
- s e n&i, in cursul existenlei sale, trebuie nu numai s3 se
I qtepte la boala qi la suferinti5, ci, atunci c h d acestea survin,
Q ' s3 continuie a tr9i gi a-gi &a, in ciuda lor gi in ele, ^hplinirea.
-
Lucru care, ins&, nu este niciodatii ugor; cgci, in
general, boala ne arunc3 intr-o situqie neobignuitil, in care
conditiile noastre de via@ se afl9 modificate, in care relatiile
cu apropiatii nogtri sunt perhubate gi adeseori slgbite printr-o
izolare silitZi, in care trebuie sil facem fat9 durerii, dar gi
ingrijor5rii gi descurajhii sau chiar angoasei gi disperhii gi in
care intotdeauna ne simtim rnai mult sau rnai putin singuri in
a trebui gi a putea infrunta aceste dificultiiJi.
,
$i aceasta cu atilt rnai mult cu cat, intr-o astfel de
situatie, omul de asmi este in multe privinte rnai lipsit de
mijloace deciit striimogii s&i,-
Este adevilrat c~(med> iclna atins, in zilele noastre, o
foarte inaltii treaptii de Ixm@ere gtiintifick de capacitate
tehnic5 gi de organizare social%, ceea ce-i confer& in planul
prevenirii, diagnostic&ii gi terapeuticii, o mare eficacitate.
Multe boli care altiidaa ficeau ravagii considerabile, in zilele
noastre au di spht . Astki putem f i vindecati rapid de
afectiuni de care inaintqii nogtri trebuiau s9 sufere indelung
sau care erau total incurabile. Putem fi ugurafi de suferinte
altiidatii inevitabile. Trebuie ins3 s9 recunoqtem c3 acest
progres igi are limitele gi reversele sale, datorate, e adevilrat,
rnai putin medicinei insegi cEit valorilor sau chiar ideologiilor
care, 15 unele cazuri, sprijin9 folosirea gi dezvoltarea ei.
Dezvoltarea ' medicinei intr-o perspectiva pur
natura k istii a avut drept ~unGcin@ obiectivarea b01Gfichd
din 75, din ce in ce rnai mult, o realitate consideratii in ea
insikji gi pentru ea insQi, pe un plan pur fiziologic gi
independent de cel pe care ea il afecteaz2.fln loc de a da ; ,>
ingrijiri persoanelor, mulli medici ----- trateazi%rastizi boli sau 0
organeTaptul acesta, la care s-a ad9ugat folosirea de metode
-di@$ii~e din ce in ce rnai mult cantLtive gi abstracte gi de
mijloace terapeutice din ce in ce rnai tehnice, a avut drept
prim3 consecint9 o considerabilfi depersonalizare a practicii -
! '
medicale pi o crevtere a dezorienthii gi a solitudinii,)
bolnavului. in a1 doilea riind, acest fapt a avut ca efect , , .
deposedarea bolnavului de boala sa gi de suferintele sale gi,
prin aceasta, reducerea mijloacelor prin care s9 le fac9 faf3.
CHci, intr-adevk, -~.- considernd_boala _ - gi suferintele .. . ca-realitafi ., /-
autonome, L - - -- - . . . de natur3 pur fiziologici, gi deci ca put hd fi /
tratate intr-;in mod exclusiv tehnic gi numai in plan corporal, 1
medicina -- ---TfvJ actual9 nu-1 a'uEdeloc pe bolnav -_--- s9 gi le asurne, ci, I
dimpotriv& i ace s9 cread9 c9 starea sa gi destinul s3u se afl9
cu totul in miiinile medicilor, c3 nu existii altii solufie dec&
cea medical3 pentru diferitele sale dificultiti, c9 nu exist3
.a "
3 0 g.
J B - " Gg g 'a
I-.
"2. g -- hi
sar nEgg
r : $ CDs wL
asw
, PEE.
g- (11 a,-... k
w O K 8
F. (II 0 Er .
a 8 0s
Cd
$4 I-> m 8
k$3J o ' 3 S.
- > 0 t i wP9 g ' >a
5 a 3 w . s *
12 TEOLOGIA BOLJI
paradisul la care aspiril cei ce se incred orbe$e in ele.
intr-adevilr, se vede cii ele se dezvoltii in sensul unei
I? 1
f depersonalizSiri cresdnde : deoarece ele transformil bolile gi
13
suferiqele oamenilor in entitali indkpendente gi h probleme
-pw tehnice ; deoarece fac uneori din om un obiect a1
experientei, avhdu-se in vedere, in aceste cazuri, rnai putin
uqurarea persoanei c6t progresul gtiintei sau al tehnicii,
considerat ca scop in sine, sau chiar cHutarea spectaculosului,
aliat, in unele cazuri, cu scopuri publicitare ; deoarece tind s3
faca din via@ gi din moartea insegi pure produse tehnice ;
deoarece fac economie de relajii personale gi de valori mane
fundamentale, de care omul are o nevoie vitalil de la
zhislirea gi phil la moartea sa.
sii mai adilughn la acestea cil cele rnai multe
actuale au ca numitor comun faptul
trata pe om ca pe un organism pur
bun, ca pe un simplu compus
gi in ciuda eficientei lor pe un
asupra lui, pe un alt plan, dec6t
efecte profimd mutilante, cHci ele ignoril implicit dimensiunea
pi spiritual2 care-1 caracterized fhdamental. Data e adevilrat
I cii trupul omenesc este, in realitatea sa biologic& supus
I legilor care, in htreaga naturil, conduc functionarea
-1
I
organismelor vii, totuqi el nu poate fi tratat intru totul ca
\ ( oricare organism viu, c5ci el este trupul unei persoane umane
gi nu poate fi disociat de aceasta f5rH a f i denaturat ; in
2 .
conditiile sale actuale de existent&, el este inseparabil nu
numai de o complexil compozantii psihick care-1 ridicil deja
pe om cu mult rnai presus de animal, ci inc& gi de o
dimensiune spiritualil, rnai fundamentalil deciit dimensiunea
sa biologic&. Trupul nu numai cH exprim& la nivelul silu,
persoana, ci, intr-o oarecare mibur$ el este persoana.
Persoana nu nurnai cil are un trup, ea gi este trupul silu, chiar
dacil transcende infinit limitele acestuia. De aceea, tot ceea ce
privegte trupul implicil hsHgi persoana. A nu tine seama de
aceastil dimensiune spiritualil a omului atunci c$nd vrei sil
aduci remedii necazurilor sale insearnnil in mod inevitabil a-i
INTRODUCERE
cauza prejudicii grave gi, adeseori, a te priva de la bun
Fnceput de orice mijloc de a-1 ajuta sH-gi asume starea sa cu
folos gi sH depilgeascil diferitele hcerc2iri cZirora trebuie sil le
faca fafa.
fn paginile ce urmea* ne-am striiduit s& degaj h,
tntr-o sinted pentru care nu exist3 phi l asmi un echivalent,
bazele unei teologii cregtine a bolii, a suferiaei, dar, de
asemenea, gi a modurilor de vindecare, gi a silnatiltii i nwi ,
sprijinindu-ne in esenw pe invHVturile originale gi fondatoare
ale Sfmtei Scripturi pi ale Sintilor Pruinti.
Am vrea ca prin aceasta sH deschidem sau sH
reamintim perspective care sil-1 pa t 3 ajuta pe omul de asti5zi
s& inteleagil boala gi diferitele forme de suferinw legate de ea,
dar gi terapeuticile, vindecarea gi s ut at ea h wi , htr-un
cadru rnai vast dec6t cel pe care-1 oferil in general civilizatia
noastrZi dominatii de valori tehnice gi materiale, gi care sH-i
permit3 sH gi le asume rnai bine. Dorim, h primul rhd, s bi
a j ut h pe cre@ni d-gi situeze rnai bine aceste experiente
importante in cadrul legHturii lor cu Dumnezeu, cadru in care,
ca toate realit3file umane, ele trebuie sH-gi afle locul.
La izvoarele bolii
Dumnezeu, degi este ((FHcHtorul tuturor celor v k t e gi 7.
,
11 celor nevhte)), nu pa t e fi considerat ca autorul bolilor, al ,
iuferintei gi a1moqii. Sf. Phinfi afirmH fn unanimitate acest
-?
tdevb. & omilia intitulatii ((Dumnezeu nu este ~ricinuitoml
~ e l e l o n ) ; ~ ~ ~ l i - ~ ~ z i c e : ccE o nebunii sH crezi c5
lurnnezeu -- este autOrUF- ; aceast5 blasfemie [I]
nimicegte bun5itatea lui ~umnezeu'.)) ((Boala nu este [...I o
lucrare a m6inii lui Dumnezeu2.>> ((Dumnezeu, care a acut
trupul, n-a ficut gi boala, tot astfel cum El, degi a acut
sufletul, n-a..ficut nicidecum gi pHcatu13.)) De asemenea, este
evident cH <<Dumn&eu n-a %cut nicidecum moartea4.)) Celor
care, afhnatiei biblice despre crearea omului dupH chipul lui
Dumnezeu, ii aduc ca obiectie destinul nostru perisabil,
scurtimea vietii noastre, dispozitia noastra-de a suferi tot felul
de boli trupegti gi p s i h i c e , \ ~ m s d e . __ _ - ----_ ~ s l e ____ rbpunde :
((Caractem1 anormal al conditiilor actuale ale viefii umane nu
ajunge spre a dovedi cHomul n-a fost niciodatil in posesiunea
bunurilor (care fin de chipul lui Dumnezeu). h- adevh,
((om<l> fiind lucrarea 1ui Dumnezu-Care s-a inspirat-din
' Omilia : Dumnezeu nu este pricinuitorul relelor, 2, PG 3 1,
332B.
* Ibid., 6,344A.
Ibid 6,344B.
Ibid., 7,345A.
e
7 mEI 5'
@ 7 0 3
Fia
; i f C
% 9-j I.
EI 03 5'
0 3.
(I
3" 8 "
$it;J u
yF;g g
o - ..P, i ~ 8
L.. .
- - f = w4
, ~ @ o v
em r- g a 8 vl -.
5.E.g P
3" 'U
g u q .
g* w
=. -r , 8.
~9 8. P
v - P, m
Y . .. -
: A A 3 El.
uuco,
g g
CD a a m
N N O Q '
CD CD
c c FZ.
18 TEOLOGIA BOLII
I
dacg va compara fericirea [orginarg] cu suferinta [actualill,
relele [indurate astki cu bunurile Eposedate odinioar5I2'.)) Iar
- m Mamuisitorul scrie : ((Primul om, luikdu-gi fiinta
de la Dumnezeu, - - a Gmt -2 a existen@ [...I liber fat2 de pHcat gi
de striciciune, c h i nici pgcatul, nici stricgciunea n-au fost
create impreunii cu ; ((schimbarea pentru pgtimire,
stricHciune gi moarte [...I omul &-avea la inceputua.
Aceastg dub16 afirmalie, c i Dumnezeu n-a creat
I moartea gi c i ~ omul, ?n starea sa primad, era nestricgcios,
8
! implicH logic cii omul, in aceasta stare originmil a naturii sale,
' era gi nemuritor. Numeroase texte patristice par, intr-adevk,
') s8 indice acest l ~ c r u ~ ~ .
i . / - > ,
Privita ins5 mai de aproape, concepfia Pilrhtilor
asupra acestei probleme se dovedegte deosebit de nuantat&
Sprijinindu-se pe afirmatia din Sf. Scripturi c3
eu. l&nd t5rA - 'Fa" 1
e i dintre ei, i n e c r e a t : ! (
nu ezia sBafirme c& trupul omului era de la inceput gi dupg '
natura sa proprie un compus instabil, stric5cios gi muritor.
Ibid.
22 Rc5spunsuri cditre Talasie, 2 1, PG 90,3 12B.
Ibid., 42, PG 90,408C.
@ezi SF. ATANASIE AL ALEXANDRIEI, Contra pdgdnilor, 2
$i 3. SF. VASILE, Omilia : Dumnezeu nu este pricinuitorul relelor, 7, PG
31, 344C (Durnnezeu Pi d h i s e lui Adam ctbucuria vietii ve~nicen). SF.
GRIGORIE DE NYSSA, Cuvdnt catehetic, V, 6 (((Eternitatea fiind $i ea
unul dintre avantajele at-ate naturii diunnezeie$ti, trebuia deci, Pn mod
necesar, ca organizarea naturii noastre sil nu fi fost, din acest punct de
vedere, dezmogtenita, ci sil aibil h ea &d$i principiul nemuririi [to
athanaton]))) ; ibid., V, 8 (eternitatea este pusil, alilturi de absenp
suferintei fizice, printre atributele lui Adam cel de la hceput) ; ibid., VIII,
4-5 (conditia muritoare era la hceput rezervata creaturilor private de
ratiune) ; Despre facerea omului : IV, PG, 44, 136D ; XVII, 188B
(nemurirea figura printre calitiltile pe care omul le poseda la creatie) ;
Despre feciorie, XII, 2 ( ctOmul nu avea prin el fnsugi ca proprietate
esentialil unita cu natura sa capacitatea [...I de a muri))). SF. IOAN
DAMASCHIN, Dogmatica, II,12 ctDumnezeu I-a ficut pe om [...I
nernuriton)). SF. IOAN HRISOSTOM, Omilii despre statui, XI, 2 ( h rai,
trupul ((nu era supus rnoqii))).
ZVOARELE BOLII
19
,,,,,iul _ _ _ er agbu&~dupi l ~~t ur a - trupului sgp, afirmZI Fer.
Augustin2'. ((Prin natur8, omul este muritor, deoarece el este
_ _ _ -/
scos din neant)), scrie Sf. Atanasie a1 ~l exandr i ei ~~, care mai
afirmli cil, la origine, o&enii aerau de natura stric~cioasi?')).
Sf. ostom nQteaz5i c& in rai omul, degi nu resimtea
a i s t e l e necesi@ti,-era aimbricat--in&-un trup
~prit~?'a.-Ad&eori, Sf. Pilrinti igi nuanleazii exprimarea, '
spunfind - a t ( ( s~r e nestric~ciune~~)) - sau
ccpentru nemurire D, sau cg apqinea naturii sale de a tinde s5
participe la nemurirea dumnezeiasca3', sau vorbesc de
nestricgciunea gi nemurirea ctfagild~ite~~)), indichd astfel
faptul c i aceasti nestricaciune gi aceasta nemurire nu erau
dobhdite definitiv dintr-o data, q a cum s-ar fi intihplat
dach ele ar fi fost insugiri amate insTigi naturii sale.
Aceasta deoarece nestricilciunea ~i nemurirea primului
v '
om se datorau numai harului dumnezeiesc. Imediat dupfi ce ,,qo7
..
1-a facut pe om din f a h a pihnhtului, Dumnezeu, zice cartea
43-
Facerii, ((a suflat in fata lui suflare de via~Zi gi s-a mcut omul
fiinfg vie)) (Fac 2, 7) ; in aceasta suflare, Sf. Pirinfi au v h t
sufletul, dar gi Duhul dumne~eiesc~~. $i deoarece erau
pgtrunse de energiile divine, sufletul si trupul sHu posedau
caliti~i _- supranaturale. Astfel, Sf. Grigorie Palama noteazi cii
harul durnnezeiesc ((completa prin foarte multe binefaceri
25 De Genesi ad {itteram, VI, 25, PL 34,354.
26 Despre intruparea Cuvdntului, IV, 6. Cf. ibid., 4.
27 Ibid., V, 1.
Omilii la Facere, XV II,7.
29 Aceasta expresie din fntelepciunea lui Solomon 2,23 este citatil
de SF. ATANASIE AL ALEXANDRIEI, Despre intluparea Cuvdntului,
v , 2.
'O SF. GRIGORIE DE NYSSA, Cuvdnt catehetic, VIII, 5 ; Omilii
la Fericiri, 111, 5.
Cf. SF. GRIGORIE DE NYSSA, Cuvdnt catehetic, V, 6. SF.
ATANASIE AL ALEXANDRIEI, Contra pdgdnilor, 2. SF. GRIGORIE
PALAMA, I50 Capete despre cuno~tinfa naturald, despre cunoaJterea
lui Dumnezeu, despre viafa morald $i despre firptuire, 47.
32 Cf. SF. ATANASIE, Despre intruparea Cuvdntului, 111, 4. SF.
MAXIM, Ambigua, 10, PG 91, 1 156D.
33 Vezi, de ex., SF. GRIGORIE PALAMA, Omilii, LVII, ed.
Oikonomos, p. 2 13.
24 TEOLOGIA BOLR
Alexandriei n o t e a in acelqi sens : ((Stiind cii voinfa libera a
oamenilor putea sii incline intr-o parte sau in alta,
[Dumnezeu] a luat-o inainte gi a inti%% printr-o lege gi intr-un
loc determinat harul pe care li-1 diiduse [...I. fn acest fel, daca
ei pkzeau harul gi r5lmSineau in virtute, ar fi avut in rai o viala
intristare, nici durere, nici grij3, pe lSing5 figiiduinta
nemuririi in ceruri. Dar dacii hciilcau aceastii lege, ei trebuiau
sBgtie c8 ii qtepta striciiciunea dupii naturil, in moarte, cii nu
vor mai tr5i in rai, ci cii vor fi alungafi de acolo, spre a muri gi
a r h h e de atunci incolo in moarte ~i ~tricZiciune~~.>) Sf.
m&c dat de Dumnezeu omului pentru a evita striciiciunea gi
. A . . - - P A .
moartea - nt m a - ~i pgstra libertatea", $7
Zn i a z i i ca nemurirea si mo ~ e s t r i c a c i u n e a ' gi
s-giJgJga
-
depindeau - de fapt de a1- oau-i
- - - - - .-
Dumnezeu, creindu-1 pe om liber, nu putea s2-1 impiedice ca
Originea primarfi a bolii : pficatul strilmogesc
\ Astfel deci, dupii Sf. Piirinti, numai in voinfa
personal5 a omului, in reaua folosire a liberului siiu arbitru, in
pilcatul s ~ v ~ g i t de el in rai trebuie ciiutatii sursa bolilor6*, a
infirmitiifilor, -- a suferin~elor~~, a striciici~nii~~ gi a moqii6' ca gi
57 De Genesi ad litteram, VI, 25, PL 34,354.
I
' ' ~espre intruparea Cuvbntului, 111, 4. Cf. SF. IOAN
DAMASCHIN, Dogmatica, II,30.
59 Omilii, XXXI, PG, 15 1, 388D. Cf. Omilii, LIV, ed. Oikonomos,
. p. 213 ; 150 Capete despre cuno~tinfa naturald, despre cunowterea lui
Dumnezeu, despre viafa morald ~i despre fiptuire, 51.
Omilii, XXXI, PG 15 1, 3 88D gi Omilii, XXIX, PG 15 1, 369C.
Cf. SF. IOAN HRISOSTOM, Omilii la Facere, XVII, 7.
6' Omilii, XXXI, PG 15 1,388D.
62 Cf. SF. IRMEU, Contra ereziilor, V, 15,2. SF. GRIGORIE DE
NYSSA, De anima et resurrectione, PG 46, 149A. SF. IOAN
HRISOSTOM, Omilii la Facere, XVII, 7.
" Cf. SF. MAXIM, Rdrpvnsuri cdtre Talasie, 61, PG 90, 628BC,
1
629D, 632B ; Capete despre cuno~tinfa de Dumnezeu gi iconomia
fntrupdrii Fiului lui Dumnezeu, 111, 18. SF. IOAN DAMASCHTN, .
Dogmatica, 11, 30. SF. GRIGORIE PALAMA, Cdtre Xenia, PG 150,
IZVOARELE DQI,II 25
dur or relelor care afecteazii acurn natura 0meneasc5~~.
$ i
sli
putt
asal
r
Sor:
i /
adus . .. . scoaterea ... . . .- din .. r a l i ~ , ~ c u f t a r e a . s$~'Gi'iiid A. . . . . i i 3 O S
. . . - .. . . . . .
- . - - Y'
osteneala, durerea, arn&iiciunea -qi, - . in- -sf^arsit3- - a-.. clizut. 1n.._-..,
:rea,. - morfii6")t. -oncl na_at ul ui - --. neascultiirii 11 ::
.tea& bolile pe om)), scrie &f. kine*. La fel, Sf. Nil
w--
sky : ( ( DU~B calcarea poruncii,-~darn a fost supus b~lii' ~.))
Sf. Grigorie Palama, mai explicit : ((De unde ne vin
ibiciunile, bolile gi celelalte rele din care se nqt e moartea ?
$C.
Cf. SF. ATANASIE AL ALEXANDRIEI, Despre intruparea
htului, III,4-5 ; IV, 4 ; V, 1-2. SF. GRIGORIE DE NYSSA, Despre
crearea omului, XX, PG 44,200C. SF. MAXIM ~RTURISITORUL,
Tdlcuirea rugdciunii Tatdl nostru, PG 90, 904C ; Raspunsuri c&e
Talasie, 61, PG 90,636A ; Ambigua, 10, PG 91, 1 156D ; Scrisori, X, PG
-', 4498. SF. IOAN DAMASCHIN, Dogmatica, 11, 30 ; 111, 1. SF.
UGORIE PALAMA, Cdtre Xenia, PG 150,1048C.
65 Cf. Rom 5, 12. Epistola c&e Diognet, XII, 2. SF. IUSTIN,
,.alogul, 124. SF. IRINEU, Contra ereziilor, IV, 38,4. SF. ATANASIE
AL ALEXANDRIEI, Despre intruparea Cuvdntului, 111, 4-5 ; IV, 4 ; V,
1-3. SF. VASILE, Omilia : Dumnezeu nu este pricinuitorul relelor, 7.
SF. GRIGORIE DE NYSSA, Cuvbnt catehetic, VIII, 4 ; Despre crearea
pmului, XX, PG 44, 200C ; Despre feciorie, XII, 2 ; De anima et
pesurrectione, PG 46, 149A. SF. IOAN HRISOSTOM, Omilii la Facere,
KVII, 7. SF. MAXIM MARTURISITORUL, Ambigua, 7, PG 91, 1093 ;
'9, 1156D ; Rdspumuri cdtre Talasie, 61, PG 90, 629B $i D, 632B,
3BC, 636B. SF. IOAN DAMASCHIN, Dogmatica, 11, 30 ; 111, 1. SF.
UGORIE PALAMA, Cdtre Xenie, PG 150, 1048C ; 150 Capete despre
noftinp naturald, despre cunoaSterea lui Dumnezeu, despre viafa
2raIii ~i desprefiptuire, 46, 50,51 ; ~mi l i i , XI, PG 151, 125A.
66 A se vedea, de ex. : SF. IOAN HRISOSTOM, Omilii la Facere :
VI, 1, 5 $i 6; XVII, 7. SF. GRIGORIE DE NYSSA, Cuvcint catehetic,
V, 11 ; VII, 1 ; Despre crearea omului, XX, PG 44, 201A ; Despre
kciorie, XII, 2. SF. MAXIM MARTURISITORUL, RZispunsuri ciitre
Talasie, 42, PG 90, 408BC ; Scrisori, X, PG 91, 449B. SF. IOAN
DAMASCHIN, Dogmatica, 111, 1.
67 Rdspunsuri cdtre Talasie, 42, PG 90,408B.
Ccifre Autolic, II,25.
69 Contra ereziilor, V, 15,2.
Regula, VII.
TEOLOGIA BOLII
. _ _ __- -.-
Din neascultarea noastril de
porunca legii pe care ne-a dat-o
Dumnezeu, din p5catul nostru originar in raiul lui Dumnezeu.
Astfel c5 bolile, infirmitafile gi greutatea incerckilor de tot
. ,
p & - e m e m * b i ] b:capg$~:l ...acestui-.id~m,
l&i,t.&*.&.iPng$48*@:~&2 ' .))
Alegiind s2i dea curs sugestiei celui r5u de a se face
((ca dumnezeii)) (Fac 3, 5) , adic5 dtlmnezei in afar5 de
Dumne~eu'~, Adam gi Eva s-au lipsit de har gi astfel au
pierdut calit5tile pe care le datorau acestui har gi care le
conferea oarecurn o conditie ~upranatural5~~. ttC5lcarea
poruncii, scrie7~-&-a readus la natura adic5
la $&ha phht ul ui din care au fost zidifi7' (Fac 2, 7),
precum a zis Dumnezeu lui Adam : (tTe vei intoarce in
p h h t u l din care egti luat ; c5ci p5mht egti gi in p h h t te
vei intoarce)) (Fac 3,19).gelele pe care le suf5ir Adam qi Eva
ca urmare a pilcatului se inscriu in logica privilrii lor
-
- - -- -- --
- --
7'
Omilii, XXXI, PG 151, 388BC. Aceeqi hvZL@tura la : SF.
IOAN HRISOSTOM, Omilii despre statui, XI, 2 ; SF. TEOFIL AL
ANTIOHIEI, Ca'tre Autolic, II,25.
72 Dupa multi Pilrinti, picatul stramo$esc a constat dintr-o tentativ5
de autotndumnezeire a omului. A se vedea, de ex. : SF. IOAN
HRISOSTOM, Omilii despre statui, XI, 2 ; SF. IRINEU, Contra ereziilor,
V, 3, 1 ; SF. IOAN DAMASCHM, Dogmatica, 11, 30 ; SF. SIMEON
NOUL TEOLOG, Tratate morale, XIII, 60. Omul era destinat sii devini
dumnezeu, afirm5 in mod unanim Pirintii rilsilriteni (vezi J. GROSS, La
Divinisation du chre'tien d'aprbs les Pbres grecs, Paris, 1938), dar 31
Dumnezeu $i prin El.
Cf. SF. GRIGORIE DE NYSSA, Cuvdnt catehetic; V, 11. SF.
IOAN DAMASCHIN, Dogmatica, 11, 30. SF. IOAN HRISOSTOM,
Omilii la Facere, XVI, 4. SF. GRIGORIE PALAMA, 150 Capete despre
cunogtin?~ naturalif, despre cunoafterea lui Dumnezeu, despre via?a
morald ~i desprefciptuire, 46 ; 48 ; 66.
74 Despre intruparea Cuvcintului, IV, 4.
75 Cf, ibid., 5.
/
voluntare de comuniunea cu Dumnezeu care-i ficea pilrtagi la
insugirile Sale. Separandu-se de Bine, ei au deschis natura
_ _ _.,___.--1- ------
omeneascil tuturor rele10r'~. sf. Grigorie de ~ y s 3 scrie :
" .
-- ---<
c t - w
au fost ,inlocuite,~.~una,c~t~~~de-i~~ia,x~el~~~,~~nt~ared~r77.~~
Acelagi s f ht pfirinte mai zice : ((Amestechdprin in~elaciune -'!
j
viciul cu voia liber5 a omului, vr5jmagul a determinat I I
stingerea gi intunecarea binefacerii --.. dumnezeiegti. Lipsind \ ... ..,
aceast5 binefacere, in mod necesar ii ia locul opusul ei. Ori, i -
vielii i se opune moartea, puterii ~15biciunea~~ [...I.)) r4
Aceste rele au afectat in primul r h d sufletul omul l , 1
care a d e s pgtimitor, a cunoscut intristarea gi suferinla, s-a
stricat gi a murit, fiind separat de Dumnezeu gi lipsit de viala
dumne~ei asci ~~.
Aceast5 indoit5
. - -- - . -- - - - . . - - - - - - - -- -
76 Reamintim faptul ca, in primul rind, dupa cei mai mulo Parinti
greci, raul nu exist5 decit prin vointa personala a demonilor sau a omului
$i ca, in a1 doilea rind, el nu are esentil pozitiva, nefiind decit lipsirea de
bine. A se vedea, asupra acestui subiect, mai ales lunga dezvoltare a lui
DIONISIE AREOPAGITUL, Numele divine, V, 19-35, PG 3,
7 16D-736B.
77 Cuvdnt catehetic, VIII, 19.
78 Cuvdnt catehetic, V, 11. Cf. SF. VASILE, Omilia : Dumnezeu
nu este pricinuitorul relelor, 7 : ccMoartea este o m a r e necesat% a
pacatului ; moartea este lipsirea de via@. Adam, tndepilrtdndu-se de
Dumnezeu, s-a expus moflii.)) SF. MAXIM, Ambigua, 10, PG 9 1, 1 156D:
ccPrimul om, deoarece n-a voit sa se hrheasca [din Cuvhtul vietii], in
mod inevitabil s-a tndepartat de viap dumnezeiasca, revenindu-i in
schimb alta, care navte moartea, lipsit& de Cuvint.))
79 Cf. SF IOAN HRISOSTOM, Omilii despre statui, XI, 2 ; SF.
GRIGORIE PALAMA, Ca'tre. Xenie, PG 150, 1048C ; Omilii, XI, PG
15 1, 125A. Aceasta moarte spiritualii, pe care Grigorie Palama o definevte
, drept separarea sufletului de Dumnezeu, a$a precurn moartea fizica este
separarea sufletului de trup, este, subliniazil el, cea mai gravi dintre cele
doug, $i ea este propriu-zis moartea (Ca'tre Xenie, loc. cit.).
Este evident c5 la aceasta indoit3 moarte se refera Sf. Pavel
atunci cdnd afirma, in Rom 5, 12, c51ccprintr-un om a intrat pacatul in lume
~i prin pacat moartea)) $i, in 1 Cor 15, 21, c& ccprintr-un om a venit
TEO140GIA BOL II
Atanasie, este ar5tatA prin caracterul insistent a1 formulei pe
care cartea Facerii o atribuie lui Dumnezeu atunci c h d ii
avertizeazZi pe Adam gi pe Eva (Fac 2, 17) : ((in ziua in care
vefi mhca [din pomul cunogtinfei binelui gi rHului] cu
moarte veti muria'>). Sf. Grigorie Palama precizeaz5, in
acelagi sens : ((Moartea survenit2 in suflet prin pHcat corupe
nu numai sufletul [...I, ci cuprinde gi trupul, cu necazuri gi
patimi, il face stric5cios gi, in sargit, il supune moqii.
fntr-adevk, dupH moartea omului dinlguntru prin c5lcarea
poruncii, Adam cel p h h t e s c aude cuvintele: ( ( P h h t egti gi
in p-ht te vei intoarce)) (Fac 3,19)'*.
Astfel, incethd, prin gregeala lui Adam, de a fi
. conformat2 lui Durnnezeu, natura omeneascSi intreagil ((a
devenit bolnava de stric5ciunea3)). Ea a pierdut condifia
exceptional5 pe care o avea la inceput, prin faptul prezentei in
ea a harului", gi a c h t intr-o ((condifie inferioar~i~~)).
((Oamenii nu mai r hi i n, de atunci incolo, cum incepusera a
f i ~ , noteaz5 Sf, ~tanasie' ~. Dac5 modul existenfei originare a
naturii sale il apropia pe om de condiria ingereascii, noua sa
_
existent3 --- il a ~ o p i e de animai~ta_te_~'. Trupul sSiu dobtmdegte o
materialitateas, o grosime8' gi o opacitate9' pe care nu le
moarteau.
81 Despre intraparea Cuvdntului, 1II,5.
'* Cdtre Xenie, PG 150, 1048C. Cf. I50 Capete despre cunoqtinla
naturald, despre cunoqterea lui Dumnezeu, despre via@ morald $i
despreflptuire, 5 1.
83 SF. CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Comentariu la Epistola cdtre
Romani, PG 74,789B. ,-
84 Leghtura dela c a m la efect afirmata de Tradifie htre moartea
spiritual% vi moartea fizick care este greu de fnteles dac% o privegti h mod
imediat $i cu referire numai la planul natural, devine cIarS1 prin mijlocirea
harului : moartea spiritualti implica pierderea harului care-i conferea
trupului nestricaciune $i nemurire.
8S SF. GRIGORIE DE NYSSA, Cuvdnt catehetic, V, 1 1.
86 Dapr e intruparea Cuvdntului, IV, 4.
" Cf. SF. MAXIM, Ambigua, 42, PG 91,1348A, SF. GRIGORIE
anima et resurrectione, PG 46, 148C. Asupra conceptiei
ZsE,":f &, vezi J. DANI~LOU, Platonisme el thkologie mystique,
p. 56-59.
Cf. SF. MAXIM, Ambigua, 45, PG 91, 1353B.
LA IZVOARELE BOLII
cunogtea la inceput; el intrSi in curentul vietii animale gi
sensibile gi sufer5 de acum inainte migcikile, instabilitatea gi
diviziunile pe care le cunosc celelalte Gpturi din fire gi de
care mai inainte el sc5pa prin har. Aceasa . - -- - not.&-condifie-de ---
existent5 este sernnificat5 in cartea Facerii prin
w e pielg (Fac 3, 21)9', care simbolizeazii I
deopotriv5 caracterul s5u material, animal, moartea a c&ei
puri5toare ea este gi faptul cH ea este supraadaugata la ,
adevilrata nat M a omului9$ Comenthd un text din Sf.
Grigorie de Nazianz unde azesta evocSi goliciunea originarii a
lui Adam, Sf. Maxim scrie : ((Eu bhuiesc c5 ceea ce vrea el
s5 arate ziciind aceasta este deosebirea dintre constitutia
trupului omenesc dinainte de ciidere, a phintelui nostru
Adam, gi cea pe care o vedem acum finhdu-ne sub
stAphirea ei. Omul nu era atunci h-it de caliafi opuse,
care se va-H unele pe altele in constitufia trupului. Nu, ci el
r h h e a netulburat, . fZrB flux $i reflux ; el era liber de
continua schimbare gi de dominarea reciprocii a acestor
caliafi, tot aga precum, prin har, el nu inceta a avea parte de
nestricaciune, f5rH biciuirea acestor bolduri, ci, evident, cu o
cu totul alt2 constitufie, in armonie cu trupul s5u, gi calit2fi
simple gi in pace [unele cu altele] ; primul om era go1 nu in I
sensul c5 n-ar fi avut nici carne, nici trup, ci ca mu1 care nu
avea aceasti3 constitufie mai ingrogat& care face ca trupul s5 /
fie muritor gi durg3.))
((Boala foarte gravh care 1-a afectat pe om a atins
cosmosul intregg4. Omul, explicii Sf. Maxim, primind, prin
O9 Cf. SF. IOAN DAMASCHIN, Dogrnatica, 111, 1. SF. MAXIM,
Ambigua, 45, PG 91,1353B.
Cf. SF IOAN DAMASCHIN, Dogrnatica, 111, 1.
9' V. LOSSKY notead : ccfmbr%c&nintea de piele reprezinta
natura noastriI actualil, starea noastriI biologic% grosieril, cu totul diferita
de corporalitatea transparent5 din mi)) (ctThCologie dogmatiquen, in
Messager de Ifexarchat du Patriarche russe en Europe occidentale, 48,
1964, p. 23 1).
92 Cf. SF. GIUGORIE DE NYSSA, De anima et resurrectione, PG
46, 148C-149A.
93 Ambigua, 45, PG 91,1353AB.
harul lui Durnnezeu care 1-a creat, de a dispune ca st2piin de
lumea intreagii, folosind r2u aceasta saphi r e [...I, gi-a intors
lucrarea impotriva naturii gi a introdus in ea, ca gi in intregul
cosmos, alterarea actualiig5.))
Lumea a fost creatil de Durnnezeu bun2 (Fac 1, 3 I),
ins8 depindea de om ca ea sii r h h 2 sau nu astfel.
fntr-adeviir, Ilumnezeu 1-a Ecut pe om ca un microcosmos --- in
m_acr_~smos96 - -;ecapituliind I i i at e~r eat Gi l e~~. L-a instituit
rege a1 creafiei (cf. Fac l,28-30), avhd putere asupra tuturor
Epturilor pe care ea le cuprindeg8. L-a pus mijlocitor intre El
gi creaturig9, diindu-i "isiircinarea de a le duce la perfecfiune,
unindu-le cu El, prin participarea la harul pe care el il primea
de la ~ u h u 1 ' ~ ~ . Omul avea ca misiune mai ales, dupa Sf.
Maxim, de a uni raiul cu restul phiintului gi deci de a face
pe toate celelalte filpturi create participante la conditia
paradisiacii'O'. Astfel, Adam trebuia sii le fac2 pe toate
celelalte Eptiiri sii participe la ordinea, armonia gi pacea de
care beneficia propria sa natur2 prin unirea cu Dumnezeu, dar
gi la nestriciiciunea gi nemurirea primite prin har'02.
Atunci insti c h d Adam se indep2rted de Durnnezeu,
natura incetem2 de a-i mai f i supusii. Ca m a r e a piicatului
I
s2u, se instalem2 dezordinea intre mpturile creatiei ca gi in
om. ((Blestemat va f i p h h t u l din pricina ta !>) (Fac 3,17), i-a
zis Dumnezeu omului, anunfhd catastrofa cosmic2 generat2
- - - - - -
94 Cf. SF. IOAN DAMASCHIN, Dogmatica, 11, 30. Vezi V.
LOSSKY, Thdologie mystiyue de lfEglise &Orient, Paris, 1944, p.
127-128 ; ((Thdologie dogma~ique)), p. 227.
95 Scrisori, X, PG 91,449B.
% Cf. SF. IOAN DAMASCHIN, Dogmatica, 11, 12. SF. MAXIM,
Mistagogia, V I I.
97 SF. GRlGORlE PALAMA, Omilii, LIII.
98 Cf. SF. GRlGORlE DE NYSSA, Despre crearea omului, IV,
PG 44, 136C ; Cuvdnt catehetlc, V1, 10.
'' Cf. SF. MAXIM, Amhigua, 41, PG 91, 1305A-C. SF. IOAN
DAMASCHIN, Dogmatica, I1,30.
loo Vezi SF. MAXIM, Ambigua, 4 1, PG 9 1, 1305A-C.
lo' Cf. Ambigua, 41, PG 91, 1305D.
Io2 Sf. Maxim vorbegte astfel de o hdumnezeire a tuturor
creaturilor ca finalitate a creatiei.
/'
dc greqeala sa. Distinctia gi separatia Bpturilor devin de acurn
Pnainte opozitie gi diviziune. Omul, care a fost dezbriicat de
I~arul care constituia protectia sa (cf. Fac 3, 7)'03 gi care gi-a
pierdut puterea de a stilpiini natura, devine slab in fafa ei gi
supus lov' lor ei.
Riiul se rkphdegte cu atat mai repede gi mai activ cu
'
G I ( i . c6t diavo u , prin faptul c9 Adam i s-a supus, prinde putere
'j
asupra omului gi uzurp2 privilegiile pe care Dumnezeu le
-
acordase acestuia din urm2 atunci c h d il instituise st2piin a1
celorlalte creaturi. fn dominarea naturii, ccst2phitorul acestei
lumi)) il inlocuiegte pe ccregele creatiei)). Efect a1 gregelii lui
Adam, consecin~ii gi formii a riiului n2scut de aceasta, boala,
este in acelagi timp produsii gi reprodusfi, extins4 dezvoltae,
multiplicat5 gi in&itil, gi uneori chiar intrupatii, de ((puterile
intunericului gi ale rilut.il!ii>>, diavolul gi demonii, care devin
atunci unul dintre principalele izvoare ale bolilor,
manifesthdu-se cel mai adeseori prin ele in mod indirect, dar
uneori gi nemijlocit, ca in cazurile de posesiune, ocupiind
atunci ele insele in om locul go1 a1 lui Dumnezeulo4.
Cf. SF. IOAN HRISOSTOM, Omilii la Facere, XVI, 5.
lo' Etiologia demoniac5 a unor boli este afirmat5 de Sf. Scriptur5 :
explicit, in prologul cwi i Iov (Iov 2, 6-7) $i implicit tn cuvintele
Apostolului Petru : cc[AdicB despre] Iisus din Nazaret, cum a uns
Dumnezeu cu Duhul Sfrfint $i cu putere pe Acesta Care a umblat &find
bine gi vindecgnd pe toti cei asupriti de diavolub (Fapte 10, 38), fir% a
mai socoti numeroasele relatilri despre minuni unde acest lucru apare cu
claritate. 0 astfel de etiologie este afirmatil $i de Sf. Parinti. A se vedea,
rnai ales: Apofiegme, serie alfabetic5, Teodora 3 ; SF. GRIGORIE DE
NYSSA (vezi A. M. KEENAN, ((St Gregory of Nyssa and the Medical
Profession)), tn Bulletin of the History of Medicine, 15, 1944, p. 159-1 60);
SF. VARSANUFIE, Scrisori, 154, 5 17, 5 19, 520, 52 1 ; ViaJa Sf: Teodor
de Sykeon, 43, 46, 71, 84, 86, 88, 89, 91, 106, 108, 140, 143 ; SF.
MAXIM MARTURISITORUL, Capete despre dragoste, II,74 ; SF. ILIE
ECDICUL, Antologie, 49 ; SF. MACARIE, Capitole tdlcuite de Simeon,
147. Aceasti recunoqtere a unei etiologii demoniace nu-i ^hpiedic8 pe
PSirinti, cum vom vedea ?n cap. 111, s3 admit5 o etiologie biologic3,
organic5 sau funcQonal3, cu titlu de cauza secund5 sau in mod paralel. in
primul caz, departe de a exclude o cauzalitate fizicg, cauzalitatea
ccmetafizic5)) sau spiritual5 o include .$i chiar o recunoagte ca necesara
propriei sale manifestbi.
TEOLOGIA BOLII
-
Dumnezeu, Care m&- egt e mhtuirea omului gi, in el,
a intregului universlo5, nu ingiiduie totqi ca puterile riiului sii
scufunde gi sii distrugg creatia Sa. Omul gi natura r h h
'
pwial protejate de Providenp Sa, care pune astfel unele
?: limite activiwii nimicitoare a diavolului gi a demonilorlo6,
I stabilizeazil cosmosul pe panta care-1 conduce in neant,
stabilegte o oarecare ordine in s hul insugi a1 dezordiniiI0'.
Degi a ._ pierdut __*_-L--- asemharea ----- cu Dmqezeu pe care incepea a o
&-di, omul _ r w h e - p a t o r al cgpului Siiu, chiar dacii
acesta este voalat, intunecat gi eKi at f e%: Tl l nu este totugi
lipsit cu totul de har gi ii r i mhe, in sliibiciunea sa, destul5
putere spiritual5 pentru a putea, dacil voiegte, sii se intoarc5
iar8~i la Durnnezeu gi sii se conformeze poruncilor pe care
continua, de altfel, a le primi de la El (cf. Deut 30, 11-19),
precum gi pentru a psstra, dupii voia lui Dumnezeu, o anurnitti
staphire asupra naturii (cf. Fac 9, 1-2).
Totugi, acest nou echilibru r h h e fragil. Omul gi
' natura au devenit c h p u l de b;itlie unde rHul gi binele,
moartea gi viafa duc in permanenfil, pe toate planurile, o lupt5
nemiloask de care milrtwisesc, la nivelul lor, boala,
infirmitil~ile gi suferintele, gi a1 cikei rezultat, inainte de
htruparea lui Hristos, r i mhe nesigur.
Sunt oarnenii responsabili de bolile lor ?
,& in ceea ce privegte relafia dintre boa15 gi piicat gi deci
a responsabiliti?$i oamenilor in aparifia gi dezvoltarea bolilor
care-i afecteaz& se vede ca aceastii reIafie gi aceastii
responsabilitate sunt imediate la origine, deoarece, q a cum
am vkut, boala, chiar in lucrarea demoniaca ce se manifest5
prin ea, este o consecinfii directil a piicatului personal a1 lui
l o ' Cf. SF. MAXIM, RiZspunsuri cdtre Talasie, 60, PG 90,621 AB.
I" Acest lucru apare clar fn prorologul cwii Iov. .
l o ' V. LOSSKY, ccTh6ologie dogmatique)), p. 27.
l o ' Cf. SF. GRIGORIE PALAMA, 150 Capete despre ~unogtinfa
naturalci, despre cunoqterea lui Dumnezeu, despre viaJa moral6 gi
desprefiiptuire, 39, PG 15 1, 1 148B. ORIGEN, Omilii la Facere, XIII, 4.
SF. IOAN HRISOSTOM, Cdtre Teodor, I, 3.
Adam $i a1 Evei, pe care, de altfel, P&intii o prezintg
adeseori, iereunil cu celelalte rele ce rezultil din acest pacat,
ca pe o$deapsiiJ
otug, termenul acesta din urmii nu trebuie inteles in!/
sensul unei pedepse pe care un Durnnezeu rkbun5tor gi crud;
nagtere propriei sale pedepse. ((GroapZi a sapat gi a adhcit-o
I \
ar aplica-o omului. Ci omul. insugi, prin gregeala sa, dB
$i va cgdea in groapa pe care a ficut-o. S5 se intoarc5
nedreptatea lui pe capul lbi qi pe cre~tetul lui silnicia lui s5 se
. -
coboare)) (Ps 7,-15-16). ((Fiecare - l______l_----. dintre noi i ~ i -- alege - pedepseleee
-. --
atunci c d P C cu voie)) scrie Clement
-.-----7- ---.-A..- ----.
AlexandrinuIo9, adoptfind aceastil frazii a lui / ~ l a t a ) &
diteaz~ irnediat dupa aceea : ((E gre9eala cel<ce a ales, nu
\ .-
Dumnezeu este respon~abil"~.)) \Sf. Ir%ii$ scrie in acelavi
- 2
sens: ((Tuturor -- celor ce se despartae21, [Dumnezeu]
. .
despktirea pe care ei ins~si a
" .
u ales-o. - e
D l - .- .. , - ,
desparprea de Dumnezeu inseamng pierderea~~~~tufiiror !
bunurilor care vin de la El. Deci cei care, prin lepildare, le-au :
pierdut pe toate acestea, sunt cufimdati in toate iedepsele, nu
pentru c2 Dumnezeu ia ini~iativa pedepsirii lor, ci pedeapsa le
vine din insugi faptul c5 s-au lipsit de toate bunurile"'.))
Agadar, c b d Dumnezeu le anunf8 protopiirintilor nenorocirile
ce vor rezulta din c5lcarea poruncii (Fac 3, 16-19), El nu le
produce, ci nu face decht s8 ie prezicil gi s5 le descrie.
Deoarece Adam este ctri3diicina)) naturii maneH2,
prototipul ei, gi cuprinde in principiu intreaga umanitate1I3, el
transmite starea sa . tuturor urmasilor s5i114* Moartea.
i
\ ? ~ ~ e d a ~ o g u l , I, VIII, 69, I.
'I0 Republics, X, 617e. 7.b~ 4 4
"I Contra ereziilor, V, 27,2. Cf. ibid, 28, 1.
Cf. SF. MARCU ASCETUL, Despre unirea ipostaticci, 18. SF.
GRIGORIE PALAMA, Omilii, LII.
Cf. SF. GRIGORIE DE NYSSA, Despre crearea omului, XVI,
185B $i XXII, 204CD. SF. GRIGORIE PALAMA, Omilii, V, PG 15 1,
64-65.
[I4 Cf. SF. MAXIM, Ambigua, 10, 1156D ; Rcispunsuri ciitre
Talasie, 61, PG 90,628C7 632AB, 633BC, 636AB.
36 TEOLOGIA BOLII
ajuns ca Hristos s8-i fi iertat p8catele pentru ca el sB se fi
vindecat de boala sa trupeasc8 deodatii cu cea sufleteasca,
f8r8 s8 fi fost necesaril o a doua intervenfie. S8 n o t h , in
sargit, c8 Sf. Iacov, atunci c3nd recomanda ca in caz de boa18
s8 fie chemafi preofii Bisericii ca s8 se roage pentru cel
bolnav gi s8-1 ung8 cu untdelemn, precizeaz8 : cc$i rugiciunea
credinfei va miintui pe cel bolnav pi Dornnul il va ridica, gi de
va fi Gcut piicate se vor ierta lui)) (Iac 5, 14-1 5). Prin
folosirea condifionalului (kan, gi dac8 ...) el arat8 c8 nu existi%
o leg8tur8 necesarg intre boala pacientului gi picatele pe care
el le-ar fi s8v8rgit. S-ar putea cita numeroasele locuri din
Vechiul Testament unde apar oameni drepfi atingi de boli
grave gi afectafi de mari suferinte fizice, cam1 cel mai frapant
in aceast8 privinf8 fiind Iov.
Faptul c8 Adam este la originea c8derii naturii urnane
nu insearnnii totugi c5 el ar fi singurul responsabil de starea
actual8 a acesteiaI2'. Exist& intr-adeviir, o responsabilitate a
tuturor oamenilor in m8sura in care ei s-au mcut imitatorii lui
Adam. Urm8rile pgcatului lui Adam i-au afectat pe urmagii
lui Adam deoarece gi ei ingigi au p8c8tuit. Aga invat& Sf.
Pavel : ((printr-un om a intrat p8catul in lume gi prin pficat
moartea, gi [...I aga moartea a trecut la tofi oamenii, pentru c8
"' Responsabilitatea lui Adam se refer&, in primul r hd, la propria
sa gregeali gi la urmilrile acesteia pentru el insugi. Consecinfele care-i
afecteazi pe urmagii s&i tin de pozifia sa de prototip a1 umanit&@i gi de
modul de generare in care se afli angajat3 omenirea datorita gregelii sale.
Din acest punct de vedere, transmiterea relelor sale urmagilor sii devine
un fapt a1 firii gi nu provine decit in mod secundar din vointa sa
personali. Alte doui considerafii atenueazi, in ochii Sf. Parinti,
responsabilitatea sa : in primul rbnd, starea de copilarie gi, prin urmare, de
lips2 de experienti, in care el a fost creat (cf. SF. GRIGORIE PALAMA,
150 Capete despre cunogtinJa naturald, despre cunoqterea lui
Dumnezeu, despre viata morald ~i desprefiptuire, 55, citat infia) ; in al
doilea r hd, rolul pe care I-a jucat diavolul, pe de o parte de a-l impinge
pe Adam la picat (cf. SF. ATANASIE, Despre intruparea Cuvtintului, V,
2 ; SF. MAXIM, Riispunsuri ciitre Talasie, 61, PG 90, 633B), autorul
ciqii intelepciunii mergfind pbn2 la a zice c i ccprin pizma diavolului
moartea a intrat in lumen (fntel Sol. 2, 24), iar pe de alt& parte de a
extinde efectele raului in lumea al carei ccstapfiniton) s-a ficut.
w
/,A IZVOARELE BOLII 3 7
loti RU plic8tuit)) (Rom 5, 12; cf. 3, 23)'23. $i Sf. Chiril a1
Alexandriei scrie in aceastfi privint8 : ((Sarpele, inventatorul
pAcntului, repurthd, prin perversitatea sa, biruinfa asupra lui
Atlnm, a aflat intrare la inteligen!a omului, c8ci ,,toti s-au
rrlmlut, impreun8 netrebnici s-au ficut" (Ps 13,3 ; Rom 3, 12)
I , , . I qi moartea ne-a inghifit in .biruinfa sa, dup8 cuvintele
profetului : ,,De aceea gi iadul gi-a mai t de dou8 ori l8comia
Ini, cilscat-a gura sa peste m5sur;?'(Is 5, 14). htr-adevir,
ticaarece noi am imitat gregeala ce s-a petrecut in Adam - in
~~~fi sura in care tofi au p8c8tuit -, am fost finta aceleiagi
o~finde'*~.)) Teodoret a1 Cirului zice intr-un mod Inca gi mai
plmccis : ((Nu prin p8catul strSimogului sufer8 fiecare om legea ,
mortii, ci prin propriul s8u pi i ~at ' ~~) ) , voind s8 spun8 astfel,
i
lnr& a nega responsabilitatea prima a lui Adam gi caracterul
creditar a1 firii chute1*', coresponsabilitatea tuturor
nnmenilor pac8togi in aceast4 ereditate care-i afecteaz8,)
I'hclituind la riindul lor, oamenii contribuie la perpetuarea /
pticatului lui Adam gi a urmsrilor sale qi chiar, ad8ugbd '
pticatele lor personale la p8catul lui Adam,
dezvoltg gi
multiplic8 urmfile acestuia. A
Astfel, fiecare om, degi nu este aaprio< responsabil de
relele de care sufer8 firea sa mogtenit8 de la Adam, devine
partial responsabil a Ee r i o r i prin piicatul personal,
asociindu-se astfel lui Adam g i Z h d ~ - ~ i oarecum gregeala
a~estuial*~. Din acest punct de vedere, exist4 o solidaritate in
-Iz3 Divergenw sernnalat3 mtli Tnainte se datoreazii mai ales unei
interpreari diferite a acestui loc din Sf Pavel, textul grec efo pantes
emarton,'care hseamng ccpentru c i [sau : ccdatoritg faptului c b ] tofi au
p&cituit)) fiind tradus de Vulgata prin : ccin quo omnes peccaverunb (in
care [adici h Adam] toti au picituib)). Prima interpretare, care este cea a
Pirinfilor greci, este astizi admisi de cei mai mulfi specialigti. Cf. J.
MEYENDORFF, op.cit., gi S. LYONNET, ccLe sens de eph'o en Rom
5,l2 et l'exkgtse des Pbres grecs)), p. 436-456.
'24 Comentariu la Romani, PG 74,784 BC.
Iz5 Comentariu la Romani, PG 82, 100. . .
Cf. ibid.
1 2 ' Sf. Grigorie Palama nu ezitil s& atribuie urmqilor lui Adam o
responsabilitate gi mai mare decit a sa, datorita faptului c& ei au mai mula
experienp : ccMulfi invinuiesc poate pe Adam ca, l&$ndu-se cu ugurinta
TEOLOGIA BOLII
riiu intre Adam gi urrnqii siii, intre tofi oamenii. $i fiecare
om, ca purtiitor a1 naturii umane, devine in parte responsabil,
in miisura in care piiciituiegte, de relele care i se inthplii nu
128 A
numai lui insugi, ci gi altora . In acest sens poate fi infeleasii
o invilfiiturii a lui Hristos raportatZ in Evanghelia de la Luca
-
(1 - 3, 1-1 5), care nu privegte in mod explicit problema boln,
dari?-@ate totugi sii se aplice la aceasta, deoarece ea evocii
existenfa unei responsabiliafi colective in cazuri de
nenorociri sau accidente care pot fi clasate, impreung cu boala
gi cu alte rele ce vin asupra oamenilor, printre urmikile
piicatului129. Unora care-i aduc la cunogtinfil uciderea
galileienilor poruncit3 de Pilat, Iisus le riispunde : ((Credefi,
oare, cii acegti galileieni au fost ei mai pilciitogi decilt tofi
galileienii, fiindc3 au suferit acestea ? Nu ! zic vouii : dar
dacii nu vii vefi pocgi, tofi vefi pieri la fel. Sau acei
optsprezece ingi, peste care s-a surpat turnul in Siloam gi i-a
ucis, gilndifi, oare, cii ei au fost mai piic8togi decilt tofi
oamenii care locuiau in Ierusalim ? Nu ! zic vouii : dar de nu
vii vefi pociii, t ~ f i vefi pieri la fel.)) Hristos nu vrea prin
aceasta sii-i ameninfe pe acegti oameni, ci s3-i invefe cii
nenorocirile de acest fel nu sunt legate numai de piicatele
celor lovifi de ele, ci de pacatele omenirii intregi. El voiegte
ca oamenii ciirora li se adreseazil, degi nu sunt cauza direct& a
celor intiimplate, sii se simtii interesafi, sii se simtii implicafi,
induplecat de sfituitoml cel rgu, a cglcat porunca dumnezeiascil gi prin
aceasta calcare ne-a pricinuit nou51 moartea. Dar nu e to" una a vrea
cineva sa guste hainte de cercare dintco bumiana aducatoare de moarte $i
a dori s2 manhoe din ea dupa ce a cunoscut din cercare c?l e aducatoare
de moarte. E mai de ocarii acela care ia otravB ~i-gi atrage moartea dup2
cercare, decdt cel care face gi patimegte aceasta 'inainte de cercare. De
aceea, fiecare dintre noi e mai de ocarB gi mai de oshdil decdt Adam))
(150 Capete despre cunogtinta naturald; despre cunoasterea lui
Dumnezeu, despre vi ap morala' ~i d&pre~ptuire, 55, Fil. rom..vol. , VII,
P. 462).
ARCU ASCETUL, Disputa' cu un scolastic, 14 - 19.
zice Sf. Ioan Hrisostom, este cauza tuturor relelor :
cauza tulburgrilor, cauza ribboaielor, cauza bolilor,
cauza tuturor suferintelor de nevindecat care vin asupra noastrB din toate
pgrfile)) (Predici despre pocriinla', VII). $i : ctPacatul este izvorul tuturor
rnizeriilor care-i cuprind pe oameni)~ (ibid.).
/ , A IZVOARELE BOLII 3 9
se simta responsabili, ei gi tofi ceilalfi, de ceea ce s-a
PntA~nplat gi de orice lucru asemhiitor ce s-ar putea i nt hpl a
rltlctl se perpetueazg piicatele tuturor. De aceea, El ii cheamii
lo pociliniii.
Fidelii acestor invilfiituri, spiritualitatea ortodox8, mai
rllcs cea monahalii, a inclus in tradifia sa de rugiiciune acest
~cntiment de responsabilitate colectivii fafii de nenorocirea
una dintre forrnele acesteia fiind
remarcabil aceastii
: ((Fiecare dintre noi
este vinovat in fafa tuturor, pentru tori gi pentru toateI3'.))
-
Vindecarea naturii umane de ciitre Cuvfintul intrupat
Singur Hristos putea s&-i elibereze pe oameni de
urmiirile gregelii lui Adam gi de piicat. Fiind Persoanii
dumnezeiascii, El putea sii enipostazieze natura omeneascii in
totalitatea ei gi, asurnilnd-o deplin, s-o restaureze prin puterea
naturii Sale dumnezeiegti, s-o re-uneascii gi s-o conformeze
intru El cu dumnezeirea, fichdu-se astfel noul Adam, dar un
~dam'desiivkgit, care. a realizat integral proiectul divin pe
care omul cel dint% nu avusese grijil sii-1 ducii la ~a pi i t l ~~. .
I3O Gf. SF. MARCU ASCETUL, Disputa' cu un scolastic, 20.
'Lh'ratii Karamazov, Paris, Gallimard, coll. ctBiblioth5que de la
PlCiade)), 1972, p. 320.
'32 Hristos impline~te astfel in Sine ceea ce Sf. Parinti considera a fi
finalitatea cre2rii omului : indumnezeirea sa, care era, q a cum am ariitat,
misiunea conferita lui Adam. Dar realizarea de catre om a acestei finalitati
a naturii sale presupune ca aceasta s2 se afle in situatia de a o putea
implini, aga cum era natura lui Adam in starea ei originad. De aceea, dac2
finalitatea ultima a fntruparii este tocmai - aga cum a subliniat mai ales SF.
MAXIM (cf. TElcuire a rugciciunii Tata'l nostru, PG 90, 873C ;
Ra'spunsuri ccitre Talasie, 54, PG 90, 520D ; 60, 621A-C) -
indumnezeirea omului, aceasta indumnezeire presupune ca prealabila, in
starea actual&, restaurarea naturii umane, nimicirea puterii pgcatului gi a
tiraniei diavolului, biruinp asupra moqii gi restituirea potential5 catre
omenitate a nestricaciunii $i a nemuririi pe care le cunogtea Adam la
inceput, apardnd astfel drept finalitatea prima a acestei intrup5ri. Asupra
distinctiei pe care o face teologia ortodoxa intre ace~t i doi ((polin
complementari ai intrup&rii : opera msntuitoare gi opera indumnezeitoare
TEOLOGIA BOLIl
((Agadar, precum prin gregeala unuia a venit oshda
pentru tofi oarnenii, aga gi prin indreptarea adusii de Unul a
venit, pentru toti oamenii, indreptarea care dii vials. Caci
precum prin neascultarea unui om s-au fTicut paciitogi cei
mulli, tot aga prin ascultarea unuia se vor face drepfi cei
rnulfifi (Rom 5,_18-19L Natura urnan$ c h t i l in Adam, este
restauratii in Hristos gi-gi redobhdegte toate privilegiile stkii
paradisiace. Precum in Adam natura omului s-a imbolniivit de
striciiciune [...I, aga in Hristos ea ~i - a redobhdit shiltatea),
note& Sf. Chiril a1 ~l exandr i ei ' ~~. Prin intruparea Sa,
Hristos a surpat bariera care separa natura noastril de
Durnnezeu gi a deschis-o iar5gi energiilor indurnnezeitoare ale
harului necreat. Prin lucrarea Sa de riiscumpzirare, El ne-a
eliberat de sub tirania diavolului gi a nimicit puterea
pilcatului. Prin moartea Sa, El a biruit moartea gi stric5ciunea.
Prin Kvierea Sa, El a dat oarnenilor o viafH nouii ~i vegnicii.
$i nu numai natura omeneascil, ci gi intreaga creafie o vindecii
gi o restaureazti Hristos, remind-o ^in El cu Tatill, desfiinfhd
astfel despwirile gi punhd capiit dezordinilor care dornneau
in s hul ei din pricina p5catului. ((Durnnezeu, scrie Sf. Maxim
Miirturisitorul, se face om, pentru a-1 mht ui pe omul care se
pierdea ; gi reunind prin El insugi fractiunile universalei
naturi [...I, El a implinit marele plan a1 lui Dumnezeu gi
Tatiilui, recapitulhd toate lucrurile, cele din ceruri gi cele de
pe p-ht, in EI Rsugi in care ele gi hseseril create [...I.
Unificdndu-ne mai inGi pe noi ingine ?n El [...I, Bchdu-ne
cu totul conformati Lui gi putiltori ai chipului SBu sh5tos gi
cu totul intact, pe care nu-l mai atinge niciunul din
simptomele striciiciunii, impreunii cu noi gi pentru noi El
imbr5tigeazii intreaga creafie [...I ; El le recapitualeazii pe
toate in Sine, demonstrhd c5 intreaga crealie este una, ca gi
a Cuvdntului Inimpat, a se vedea V. LOSSKY, ctRCdemption et
dkificationn, cap. V a1 lucrarii A l'image et 2 la ressembiance de Dieu,
Paris, 1967, p. 95 - 108. Asupra modalit5filor restaurilrii de c5tre Hristos a
naturii umane, pe care Sf. Parinti o consider5 adeseori drept o vindecare, a
se vedea studiul nostru : Thkrapeutique des maladies spirituelles, Paris,
199 1, vol. I, partea a 3-a, cap. I, p. 3 19 - 344 : ctHristos docton).
133 Comentariu la Romani, 789B.
cllm $i ea ar fi in felul ei un om, a c h i alciituire este
Incheiatil prin adunarea laolaltii a membrelor sale [...I. El
r~luce la unitate lucrurile indepartate, desfiinfeazg rkboiul
lhuntric a1 fipturilor gi leagii laolaltii, pentru o prietenie
1ru$nici5 gi o infelegere nestricatii toate lucrurile, cele din cer gi
cclc de pe ph~dnt ' ~~. >)
I)in ce motive exist5 Encg bolile
Totugi, aceast5 lucrare a lui Hristos nu se implinegte
fhra a f i respectat5 libertatea omului. Ea nu-i este impus5
ncestuia, nici celorlalte fipturi ale creatiei. Dar implinirea ei ii
cste propus5 liberei sale vointe gi presupune asentimentul s5iu
~i conlucrarea sa liberil13'. Riispunzhd celor care intreab5 de
ce harul mdntuirii nu este impus tuturor, Sf. Grigorie de
Nyssa scrie : ((Gel Care dispune liber de toate lucrurile,
duchd piin8 la capilt respectul Siiu pentru om, a ing5duit ca gi
noi sil avem domeniul nostru propriu, peste care fiecare sii fi,e
sttipdn el insugi : acesta este vointa, facultatea care nu
cunoaSte robia, care este libera ~i intemeiatii pe independenla
ratiunii noastre [...I. Dumnezeu putea, zic [adversarii nogtri],
93-i facil cu fo6a pe recalcitranti s5 accepte Vestea cea Bung.
Unde ar fi atunci liberul arbitru ? Unde ar fi virtutea $i slava
unei purt5ri drepte136?))
Restaurarea gi indurnnezeirea naturii urnane, realizate
in ipostasul lui Hristos, r h h virtuale pentru ipostasurile
umane aata vreme cdt ele rill s-au incorporat in El gi nu s-au
asimilat Lui. Aceastil incorporare gi aceastii asimilare se
efectueazil in Biseric5 - care este trupul lui Hristos -, prin
harul Sfhtului Duh care .este impikt5git in Taine. Totugi,
ornul trebuie s5 colaboreze la aceasta transformare a sa prin
har, el trebuie sii lucreze (cf. Fil. 2, 12) spre a gi-1 insugi, s5 se
deschidii spre el gi sil gi-1 asimileze prin eforturi statornice.
Prin botez, el se dezbracii de (tomu1 cel vechi)) (Ef 4, 22) gi se
Ambigua, PG 91,1308D - 1313B.
<@cf. SF. CHIRIL AL IERUSALIMULUI, Cateheze baptismale,
VfI, 13.
"6 Cuvhnt catehetic, XXX - XXXI.
42 TEOLOGIA 1301,ll
imbric2 in Hristos (Gal 3, 27h in aomul cel noua (Ef 4, 22),
dar in mod po'tentiaf ; el trebuie s2 actualizeze aceast2
schimbare in el a firii celei ciizute in fire restauratg gi
ind~mnezeit2' ~~; gi aceasta'nu se poate implini deciit in sdnul
unui proces de cregtere, care presupune pe de o parte
renunfarea constantA la starea dec5zut5i a firii, lupta impotriva
ispitelor, curgfirea proprie, ~i pe de altil parte, dobiindirea firii
celei reinnoite in Hristos, prin implinirea poruncilor. in
procesul lent ~i dificil (cf. Mt 7, 14 ; 11, 12), c2derile gi
rec2derile sunt frecvente gi nimeni nu poate zice c9 este
de p2cat (cf. 1 In. 1, 8 -10 ; Rom 3, 10 - 12).
in afar2 de aceasta, nurnerogi oameni refuzg in mod
deliberat mhtuirea adus2 de Hristos gi s t hi es c in a alege
r2ul.
Deoarece pgcatul se perpetueaz9 in lume, consecinfele
sale continu2 s i afecteze natura omeneascg gi cosmosul
intreg.
Hristos, intr-adeva, a suprimat necesitatea picatului,
a pus cap2t tiraniei diavolului, a Bcut moartea inofensiv2, dar
El n-a suprimat nici pgcatul, nici lucrarea demonilor, nici
moartea fizic3, nici, in general, urmilrile pilcatului, pentru a
\ nu forpl voinfele libere care sunt cauza acestora13'.
I
Numai la sfkgitul veacurilor, atunci c h d Tat51 va
hot2ri (cf. Fapte 1, 7 ; Mt 24, 36), se va face restaurarea
tuturor lucrurilor (cf. Fapte 3,21) gi se vor ar2ta ((cenui noi gi
p2mht nou, in care locuiegte dreptatea)) (2 Petru 3, 13), unde
ordinea ~i armonia distruse de p2cat vor fi restabilite gi unde
bunurile dobhdite de Hristos in lucrarea Sa de rilscump3rare
gi de indumnezeire a firii noastre vor fi deplin impiirtZgite
tuturor.
Omul care trgiegte in Hristos in BisericLunde se afl5
p l i n 5 t a t e ~l u l u i ; ~me g t e &mn a Duhului)), cunoagte
primele roade a1 bungttitilor viitoare. Pi c a t d- dhdd,
'" Vezi articolul nostru : ccLe bapt6me selon saint Maxime le
Confesseun), in Revue des sciences religieuses, 65, 199 1 , p. 5 1 - 70.
13' Cf. SF. IOAN DAMASCHIN, Dogmatics, IV, 19; SF. IRINEU,
Contra ereziilor, IV, 37.
lnnnrtea ~i stricaciunea nu mai au putere-aupra 1ui2 nu pot
1- 1 sfccteze in mod dCfiiiitiv ; el -este,din_purnct de vedere
--.
~pirilual, liber fat2 de -- ele. ----
Dar nestricgciunea gi nemurirea, degi qi ele ii sunt
rlsigurate gi deci oarecum deja dobiindite, nu vor deveni reale
pntru trupul s2u deciit dup2 inviere gi Judecatg, aga precum
l~~clumnezeirea intregii sale fiinfe nu-gi va afla deplina
rcnlizare deciit in acest moment din urm5 (cf. 1 Cor 15,28).
11-1
Iru
im
.- -.
Aga precum tofi oamenii, prin faptul comunitAfii
nnturii lor, sunt intr-o oarecare m5surii afectati reciproc de
urmtirile pacatelor lor gi precum exist2 astfel o oarecare
~olidaritate in relele suferite, tot astfel exist2 o oarecare
~olidaritate in primirea buniitiitilor figilduite. Dumnezeu
vaiegte mhtuirea gi indumnezeirea fiecgrui om, dar gi a
tnlregii omeniri gi, in giindirea P2rintilor acestea nu sunt
rlisociate. ((Nu existti decdt un singur trup care-gi agteapt2
rfiscump3rarea>), zice OrigenI3'. Iar Sf. Ipolit scrie : ((Dorind
~~~Antuirea tuturor, Durnnezeu ne cheam5 sii f o r mh un singur
om de~2vkgi t ' ~~. >) Din aceast2 pricing, bunurile ce ne sunt
pregtitite nu ne sunt date individual gi imediat in integritatea
lor, ci exist2 o arnhare, care corespunde desfigurikii
integrale a omenirii, posibiliatii oferite tuturor ipostasurilor
lane de a fi mhtuite gi indumnezeite. intrebat asupra
lotivului pentru care aceasti existent2 dureroasti nu se
himb2 imediat in ceea ce dorim, ci se prelungegte in durere
1peasc5 p5n2 la timpurile hotrudte gi qteapg sfkgitul
~plinirii universale pentru a elibera omenirea de zilbala pe
re-o porn gi a o face sB treacil; in sfkgit, in libertatea
solutg a viefii prea fericite gi nepgtimitoare)), Sf. Grigorie
Nyssa propune urm9toarea explicatieI4' : Crehdu-1 pe dm,
inceput, Durnnezeu n-a creat un individ, ci ((pleroma
din
I >i l
Omilii la Levitic, VII, 2.
140 Despre Antihrist.
14' fn capitolul MI 1 'din lucrarea Despre crearea omului, unele
~tre bazele acestei explicatii fiind puse in capitolul XVI, PG 44, 185BC.
I aceste dou5 capitole, $i mai ales din capitolul XXII (PG 44, 204C -
5D) sunt extrase citatele pe care le prezentm.
44 TEOLOGIA BOLII
naturii noastre)) ; ccprin pregtiinp gi prin puterea
dumnezeiascil, in aceast2 prima instituire este imbrilfigatil
intreaga manitate.)) Dumnezeu nu numai cil gtia cBAdam va
pilcBtui gi cil va nagte dupil aceea, ci de asemenea, ((El, Care
are in miiinile Sale marginile tuturor lucrurilor)), gtia gi
ccnumhl exact a1 tuturor indivizilor care compun
umanitatem. ccAtunci c h d plenitudinea umanitilfii fusese
premeditat2 prin activitatea [Sa] pregtiutoare [...I Durnnezeu,
a C h i stilphire pe toate le ordoneazil gi le delimiteazil cu
exactitate [...I [gi] Care vede viitorul ca prezentul, stabilegte
dinainte timpul necesar constituirii umanitilfii, astfel incit
.venires sufletelor in nur nhl lor fixeazil durata, gi curgerea
timpului se va opri atunci c h d el nu va mai fi util venirii
neamului omenesc.)) Astfel sf&rgitul timpurilor va veni
((odatil cu incheierea generZirii umane)), ((umanitatea va fi
transformat2 gi, din starea ei stricilcioasil gi pilmhteascil, va
trece intr-o stare nepiltimitoare gi vegnicil)) atunci ciind
ccpleroma umanitiltii [va fi] ajuns la sf&-gitul ei dupil milsura
prevSizutA, prin faptul cil n u mh l sufletelor nu va mai [avea]
sil creascil)). Aceast2 solidaritate intre tofi oamenii gi, ca
ma r e , amharea primirii pliniltBfii bun5t5filor sunt
subliniate de Psalmist : ccPe mine mil agteaptil drepfii, phi4
ce-mi vei rilsplilti mie)) (Ps 141, 7) gi mai ales de Sf. Pavel
care, amintind pe sfinfii patriarhi, scrie cil ei cm-au primit
figilduinfa [...I, ca ei sil nu ia noi desilvirgirea)) (Evr 1 1,
39-40). fn acest sens este infeles acest din urmil text de Sf.
Grigorie de Ny ~ s a ' ~ ~ , dar gi de Sf. Ioan Hrisostom, care-1
tilcuiegte astfel : ((Ghdifi-vil la lucrul acesta de mirare, cil
Avraam gi Pavel agteaptil silvkgirea fericirii voastre, spre a
prirni atunci deplina lor rilsplat5. Cilci Mhtuitorul le-a spus
cil nu o vor avea piing nu vom fi gi noi acolo spre a o primi
impreunil cu ei [...I. Durnnezeu a hot&3t un timp in care vom
f i incununafi cu tofii impreunil [...I. Ei ne qteaptil ca pe nigte
frafi. Data noi tofi nu suntem deciit it singur trup, e mai
mult5 bucurie pentru acest trup sil fie incununat impreunil
decit parte cu pa~-te' ~~.))
1 4 ' Ibid. XXII, 208B-D.
F
I,A IZVO/I RELE BOLII
De$i este membru a1 Bisericii, in care hnp&ilfia este -
dcja prezentil, omul r b h e deci supus, in corporalitatea sa
nctualk condifiilor acestei lurni, urmZirilor pilcatului, care
mcnfin cosmosul in dezordine. De aceea, el este in mod
inevitabil afectat de boalil, de suferintil gi de moartea
hiologicti, chiar dacil aceste realitilfi primesc, prin harul lui
Dumnezeu, in contextul viefii spirituale, o semnificatie nou&
&el ce se imp2rtilgegte de Duhul [...I nu este scutit de nevoile
rupului gi ale firii)), note& Sf. Maxim'44. $i Sf. Ciprian
:xplicil acest fapt subliniind solidaritatea care subzist2, pe
,Ian fizic, intre tofi oamenii in condifia lor pbht easci i :
(Atiita vreme c3t trilim aici jos, suntem legafi de nearnul
,menesc prin identitatea trupului nostru ; prin duh ne
ieosebim. De aceea impilrtiigim cu tofi oamenii
nconvenientele c h i i , phi l ce ,,acest trup stricilcios se va
mbrilca in nestricilciune" (1 Cor 15, 53). Ch d o cetate este
nvadat2 de dugman, captivitatea ei ii inglobeazii pe tofi
ocuitorii ei, faril nici o deosebire. $i c h d cerul senin eliminil
,rice nildejde de ploaie, seceta ne ameninfil pe tofi deopotrivB
In s&git, c h d sthcile cuprind o corabie. din toate pwile,
laufragiul devine soarta comunil a tuturor pasagerilor, f51-2
zxcepfie. Aga este gi cu orice durere, a ochilor, a membrelor
sau a trupului nostru in general : ea este soarta noastril a
tuturor atiita vreme cit avem parte de acelagi trup in lumea
' 145
lceasta .))
fntr-adevilr, numai dincolo gi dupil ce va fi inviat gi va
i fost %cut nestricilcios, trupul nostru va putea fi, prin harul
lui Dumnezeu, cu totul unit gi supus sufletului gi deplin
spiritualizat (cf. 1 Cor 15,44). Degi incil de pe pilmht el este
strins legat de suflet gi poate deja sil fie transfigurat impreunil
cu el intr-o anumitil mBsuril prin energiile dumnezeie~ti' ~~, el
posed$ in realitatea sa actual2 de cctrup fireso)) (1 Cor 15,44),
o - naturil gi un destin pr ~pr i i ' ~~. El rtirnhe legat, prin
'43 Omilii la Evrei, XXVIII, I .
Capete despre dragoste, III,60.
Despre moarte, 8.
'46 Vezi, de ex., SF. MAXIM, Ambigua, PG 91, 1088C.
46 TEOLOGIA ROLII
I
compozifia gi modul s2u de existenfa, cosmosului gi, drept
urmare, suferii vicisitudinile acestuia. DatoritSi naturii sale
materiale, el este supus legilor materiei ; ca organism viu, el
irnprnpegte condiiiile de existent2 proprii fiinfelor
i n~ufl et i t e' ~~. Prin aceasta, el este ((susceptibil de diviziune, de
epuizare, de schimbare)) gi de a1tera1-e'~~ ; se poate chiar spune
c2 el este crmuabil prin natur2 [...I gi instabil prin
s~bstanfii' ~~)). Astfel, in condifia noastr2 actual& ((nu e cu
putin$ sii sci i ph de boalii gi sii nu fim mgcinafi de v ~ s t 2 ,
c2ci faptul de a r h h e totdeauna in aceeaSi stare)) nu este o
proprietate care sii ne apa~$nii'~'. Iar o bun5 parte a trupului
omului scap5 cu totul voinfei sale gi nu poate fi stiiphitrl, nici
controlatii de c2tre ell5*. ((Nurneroase sunt schimbiirile
trupului [...I care rezultSi, de cele mai multe ori, din naturii
(phusis))), constat3 Sf. S i me ~ n ' ~ ~ .
1 4 ' Cf. SF. IOAN DAMASCHIN, Dogrnatica, 11, 12. SF. SIMEON
NOUL TEOLOG, Cateheze, XXV, 53-68 $i 124-146.
1 4 ' Cf. SF. IOAN DAMASCHIN, 1oc.cit. SF. NICHITA
STITHATUL, Despre sufet, 32. SF. IOAN HRISOSTOM, Omilii despre
statui, XVIII, 3.
149 SF. IOAN DAMASCHIN, loc.cit.
SF. SIMEON NOUL TEOLOG, loc.cit., 63-66.
15' TEODOR DE PETKA, Viala Sf Teodosie, XLVIII, 25-49, 1-2.
15' Cf. SF. IOAN DAMASCHIN, 1oc.cit. SF. NICHITA
STITHATUL, op. cit., 3 1 .
15' LOC. cit., 53-55. SF. NICHITA STITHATUL, loc. cit. SF. IOAN
HRISOSTOM, Omilii despre statui, XVIII, 3.
154 Cf. SF. SIMEON NOUL TEOLOG, loc. cit., 122-124. SF.
GRIGORIE DE NAZIANZ, Cuvcintciri, XVIII, 28. SF. MAXIM, Disputci
la Bizya, 11.
I
Chiar'gi sfinfii suf"ar inevitabil, in trup, suferinfe gi
nduce jertfil ca gi cel ce nu aduce ; [soarta] e accea~i pentru
eel bun $i pentru cel pacatos, pentru cel ce jur2 ca gi pentru -
cel ce se teme s8 jure" (Ecles 9, 2. Cf. Mt 5,45).
Sfintii sunt uneori chiar mai loviii deciit ceilalfi
mneni. Ar putea fi dou2 motive fundarnentale pentru
Iceasta. Unul fine de iconomia dumnezeiascii : vom vedea in
:apitolul urmator cil Dumnezeu, fZ1-5 a fi vreodatii cauza
?olilor gi a suferinfelor, poate totugi s i le aut or i ~eze' ~~ ~i s5 le
bloseascii in vederea progresului spiritual a1 omului gi, pe
Icasupra, pentru zidirea duhovniceascii a celor din jurul lui.
ntrebhdu-se ctde ce Dumnezeu ingiiduie ca sfinfii sB fie
limsinferes, cia C ~ ~ O U , f@&-.de,El o <-dragoste curat3, ciici in
ni:j locul necazur' ei fi sunt mereu. la $el de d e v wi [. . .] . in
I cincilea r h n t r w - a ~ ~ ~ ~ s ~ ~ ~ r n e d ~ ~ ~
&
IIC@&W ; c2ci a t u n c i - ~ W* v e d WI -drept-plin -de numerome
irtuli neieqind din vi ap decst dupg ee a..sufer&~~~hfinitate de
~ L f " ~ n ~ B ~ v ~ e ~ ~ ~ i m ~ ~ l ~ ~ ~ d e ~ t a , ~ v i i t o ~ ~ I t m
a t a lui .Dmmezeu. ((in aI gaselea
?mgtiii6fi@iiiauxiwferit la fel, ba chiar
i mai mult. fn a1 ~aptelea rgn entru ca I..:~qgkdirnitate;a
nptelor lor sii nu ,vB fac2 sti cre eii, o@=e&,au fost de o naturZ 9
iferita de a voastrii gi c2 vSi este cu neputinfg sii-i imitafi)) (cf.
155 Sf. Parinti respeca constant aceast2 nuan12 $i folosesc in general
verbul sugchorein, care hseamn2 a concede, a consimti, a accepta, a
nutoriza, a permite ..., sau verbulparachorein, a1 c h i sens este inrudit.
Cf. SF. VARSANUFIE, Scrisori, 599.
1 5 ' Cf. Viala Sj Teodor de Sykeon, 105.
, boliIS4 gi, la sffirgit, moartea biologic5. Ceea ce dovedegte
odat2 mai mult cii nu existrl o relafie necesar2 intre sh2tatea
i trupului gi shiitatea sufletului, cii boala gi suferintele fizice
1 nu sunt direct imputabile p2catului personal a1 celui pe care
' ele il ating. Ele ii lovesc deopotriv2 pe cei drepti ~i pe cei
I piicilto~i : ~C2ci tori au aceeagi soarti : cel drept ca gi cel
1 piiciitos, cel bun ca gi cel rgu, cel curat ca gi cel necurat, cel ce
E. $
" C
- " = -
s 5 3: s
- m
W E -
% ? $ -
2 2b
' Z Z . 2
a g s
0 l o p
g zR'
3 03'
.g. 9-8
" J
z g %
5 z.
2 2%.
? m a \
;?
2 9
3 0
z 2
S. a
- B
F 3.
2. 5
5 0 TEOLOGIA BOLII
despre surpriza pe care o provoac5 acest dublu paradox (cf.,
de pild5, Ier 12, 1 ; 5,8. Iov 21. Ps 72,4-5. Ma1 3, 15).
I
Sf. PSirinti admit totugi c$ in unele cazuri, bolile pot f i
legate de starea p5c5toas5 a celui atins de ele'64. Astfel, de$i
consider8 c8 in-p5n*iu ,--.- ((boala .,- nu -= L.-- depinde _ _.___---= de noiu. sf.
maxim'a%-&i3 cgo via!& dezordonatii poate fi cauza eiI6'. Sf.
Varsanufie se refer5 chiar la ((bolile care vin din neglijenp gi
. .
dezordineIMn. Sf. N i c o w - ai categoric :
:Exist5 oameE&ora le u -
. "
-
_ - _ _ _
. ,-
&ste
in m5sura in care, aga cum remarc5 Sf. Grigorie de
Nazianz, ((patimile igi imprim5 pecefile lor asupra
t rupul ~i ' ~~)), este inevitabil s5 constatw, impreun5 cu Sf.
~eiafim de Sarov, c5 ase intikpl5 ca boala s5 fie generat5 de
~at i mi ' ~~) ) . Sf. Nichita Stithatul incrimineaz5 intr-un mod
foarte general filavtia sau iubirea egoist5 de sine, pe care
-7
traditia ascetic5 r5sliriteanli o considera ca patima
primordial& care le nagte pe toate celelalte ~i le contine
oarecum principiall". Dar sGt in cauz5 mai ales patimile pe
care tradifia ascetic5 le numegte ((trupegti)), nu pentru c5-gi au
sursa in trupul insugi, ci pentru cli nu se pot realiza fir5 el
gi-gi gaesc un punct de sprijin in pornirile lui :
gastrimargiaI7' gi desfiiul17*, la care se pot ad5uga acedia,
164 Cf. SF. SERAFIM DE SAROV (!nvd~cituri duhovnice~ti, in I.
GORAINOFF, Skraphim de Sarov, Paris, 1979, p. 208), care-1 citeazti pe
Sf. Vasile : ccindep5rtati p8catul $i bolile dispan) (extras nelocalizat).
16' Disputci la Bizya, 11.
Scrisori, 52 1.
167 Explicarea Dumnezeie~tii Liturghii, XLIII, 2.
168
CuvdntcTri, XXXII, 27. Sf. Grigorie da numeroase exemple.
169
LOC. cit.
I m Vezi I. HAUSHERR, Philautie, Roma, 1952.
17' Vezi, de exemplu : Is. Sir. 37,29-3 1. SF. IOAN HFUSOSTOM,
Omilii la loan, XXXVIII, I ; Despre feciorie, 69. SF. VASILE, Regulile
mari, 19. SF. MAXIM, Capete despre dragoste, 11, 74. SF. NICHITA
STITHATUL, Capete, I, 88. SF. SIMEON NOUL TEOLOG,
Cateheze, XX, 132-133. Preferam transpozitia termenului grecesc
gastrimargia cuvdntului ctlBcomie la mdncare)) (fi . : ccgourmandise)), n. t.),
care nu acopere decdt ppartial $i superficial intelesul pe care-1 are in traditia
ascetic8 aceastil patim8 cu compozante $i implicatii multiple.
starca de descurajare a sufletului pe care o genered starea
de lenevire a tr~pului' ~' , .gi irascibilitatea care se.insotegte, in
manifestilrile sale, de tulbur&i fiziologice n~t or i i ' ~~, precum
gi teamaI7' gi intri~tarea' ~~.
AlSituri de bolile legate de patimi de acest fel, putem
gBsi in Sf. ScripturH cilteva cazuri de afectiuni care apar
neindoielnic drept consecinte directe ale gregelilor personale
(cf. Num 12, 10. 4 Regi 5,27. 2 Para1 21, 18 ; 26, 19. 1 Regi
3, 18). Acestor cazuri mai rare se cuvine s5 le aplicim o
lectur5 pozitiv5 : s5 nu vedem in mod naiv in ele o pedeaps5
rea sau mecanic5 dat5 de mhi a dumnezeiasc5, ci c5i
nrovidentiale de mhtuire, prin faptul c5 ele sunt, pentru
~ersoanele respective, cele mai potrivite pentru a le face s5-gi
neconsidere, prin brusca mizerie a trupului lor, bolile
;ufletului lor gi indepTirtarea lor de Dumnezeu. Mai mult, se
~oate vedea in ele o reamintire ce se face cu aceste prilejuri
:elorlalti oameni - gi aceasta pentru a-i invita la poc5int5 - a
eg5turii principiale gi ontologice care uneSte bolile,
suferintele gi moartea de p5catul tuturor.
"' Vezi, de exemplu : SF. IOAN HRISOSTOM, Omilii la Filipeni,
YIV, 2. SF. MAXIM, Trilcuire la rugciciunea Tat61 nostru, PG 90, 889B.
:olosim termenul ccdesfidw) (fk. : ctluxure)), n. t.) in lipsa unuia mai bun
)entru a reda cuvhtul grecesc porneia care desemneazil, in traditia
~scetica, ansamblul patimilor sexuale.
17' Vezi, de exemplu, SF. IOAN HRISOSTOM, Omilii la loan,
YXXVIII, I. Conform unei utiliz5iri curente astiki, folosim aceastti
ranspozitie a cuvdntului grec akedia, preferabilti cuvintelor cclene)) sau
ctrdndavie)), care exprimti imperfect realitatea acestei patimi in care se
:uprinde deopotriv8 dezgustul, plictiseala, delasarea, langoarea,
iescurajarea, insatisfactia, toropeala ...
Vezi, de exemplu, EVAGRIE, Tratat practic, 11. SF. IOAN
-IRISOSTOM, Omilii la Faptele Apostolilor, VI, 3 ; Omilii la loan,
CXVI, 3. SF. GRIGORIE DE NAZIANZ : Poeme morale, I, 11, XXV, PG
17, 816A $i XXXIV, 948A ; Cuvdntciri, XXXII, 27. SF. IOAN
;CARARUL, Scara, VIII, 5. SF. MAXIM, loc. cit. SF. IOAN
IAMASCHIN, Dogrnatica, 11, 16.
"' Cf. SF. GRIGORIE DE NAZIANZ, Cuvdntdri, XXXII, 27.
176 Cf. SF. GRIGORIE DE NAZIANZ, ibid. Natura gi efectele
latologice ale diferitelor patimi s_ pe larg in lucrarea
loaitr8: Thkrapeutique des m a I a 4 f 9 < F ~ ~ ~ ~ 1 5 1-306.
5 2 TEOLOGIA BOLII
fn afarii de aceste cazuri particulare gi de aceea
frapante, nu se poate nega influenfa generals pe care o
exercitil starea sufletului asupra celei a trupului, in virtutea
relaliei lor strhse in s bul compusului uman, pe de o parte,
iar pe de altil parte a legilturii lor spirituale evocate mai
inainte. Aceastil influenfil este patogenil la omul cdre r h h e
supus picatului gi tr5iegte 'in patimi. Dezordinile spirituale se
traduc inevitabil in suflet gi in trup prin tulbur&i adeseori
imperceptibile pentru observatorul neexersat, dar cei
duhovnicegti giu sil le citeascil inscripfia pe fefe sau sil le
resimt5 manifestiirile in unele circumstanfe, grafie puterii lor
de discernwbt. Invers, 1% omul care prin asced tean ' 5
?e purific9 de patimi. kflyenta s uf l eui as u- t r s ui
I
devine pulificatoan= Cind sufletul participil la pacea diving pi
la ordinea harului, el comunicil aceastil pace gi aceastil ordine
funcfiunilor t r up~l ui ' ~~. Aga ajung multi oameni duhovnicegti
la o viirsti inaintatil gi-gi pSistreaz,Zi chiar gi in trup o uimitoare
vigoare gi o tinerefe s~rprinz5toare' ~~. in timp ce calea unor
sfinfi este de a face in trupul lor dovada suferinfei gi a
striciciunii, altora le este dat s5 manifeste in el sh5tatea pe
care, prin haul lui Durnnezeu, au realizat-o in sufletul lor.
Trupul lor, pitruns gi el de energiile divine, igi relevil
destinul, transcenzind soarta obignuit5 a materiei. Sf. Ioan
Sc&arul scrie in aceast.3 privinfil : ((Atunci c h d omul este
unit gi amestecat liluntric cu iubirea durnnezeiasck se vede
strglucind pe trupul siu, ca intr-o oglind$ strillucirea gi
linigtea sufletului s5u, precum s-a petrecut cu Moise atunci
chd, dupi ce a fost cinstit cu vederea lui Dumnezeu. fata sa a
~n Sufletul care trgievte in pacea durnnezeiasca $i in nadejdea
bunatafilor imparatiei lui Durnnezeu este, de pilda, eliberat de orice grija
$i de orice angoasa $i deci de efectele lor patologice asupra trupului. Se
cunoqte, de asemenea, rolul regulator pe care-l exercita rugaciunea
isihastg asupra ritmurilor cardiac vi respirator $i efectele benefice care
rezulta de aici pentru intreg organismul. Sf. Maxim noteazil la modul
general : ((0 viala bine ordonat2 este caud a sanatatii)) (Disputii la
Biiya, 11).
178 Acest fapt este notat adeseori in Viefile sfintilor. Vezi, de pildg,
CALMIC, Viafa Sf Ipatie, 26, 4. Evagrie noteazil incidental : ctNoi, in
pustiu, rareori avem bolnavi)) (Despre difritele gcinduri rele, XI).
v
/ , A IZVOARELE BOLII 53
tlcvenit toata plinil de l ~mi nh' ~~) ) . Tot el zice : ((Cred c i
Irwpurile acestor persoane care s-au ficut nestricilcioase nu
n i l ~ ~ l tot atat de mult ca gi ale altora supuse bolilor deoarece,
Ilind curafite de catre aceast5 flac&il prea curat5 a dragostei
clutnnezeiegti [...I, ele nu mai sunt supuse niciunei
~lricllciuni'~~.)) Fiind cei dint% care realizes in aceastii lume
prcmizele Transfigur&ii gi ale fnvierii asigurate intregului
lrcnm omenesc prin Hristos, ei msirturisesc inaintea tuturor
orrmenilor despre sfkgitul oricirei boli in vindecarea naturii
lilnnne totale prin (tdoctorul suprem a1 sufletelor gi a1
Irupurilom, manifest5 primele roade ale acestora gi aduc o
rhczagie a s5nataJii superioare gi definitive din fmp&ifia
ccrurilor.
entru ei ca gi pentru orice om,
in mod definitiv. Mai mult,
In aceast5 lume, ea nu exist5 niciodat5 in mod absolut gi
tatdeauna nu este altceva decfit un echilibru partial gi
~rovizoriu' ~' gi chiar, s-ar putea spune, o stare de mai pufinil
hoalti. fnsigi nofiunea unei shiltZiii ideale scapil concepfiei
noastre omenegtiI8*, deoarece ea nu se poate referi la nici o
cxperienfi posibilil pentru noi acum. Shiltatea in condifia
noastr5 prezent5 este totdeauna, intr-un oarecare fel, boala
care nu se arat5 sau (gi) nu are suficientil amploare spre a fi
reperati ca atarelg3.
Scara, XXX, 17.
I8O Ibid, XXX, 19.
''I Cf. SF. SIMEON NOUL TEOLOG, Cateheze, XXV, 124-126.
De aici interminabilele dezbateri filozofice vi medicale pentru a
preciza sensul $i extensiunea notiunii de stinatate.
18' De aici posibilitatea pentru medicina de a extinde gi de a rafina
din ce in ce mai mult definitia pe care ea o da bolii $i tot mai marea
medicalizare a individului in societatile noastre Ih care se incearca cu
orice pret reperarea unor boli care aladata nu erau nicidecum considerate
ca atare.
Sensul spiritual a1 bolii
Ambivalenta siin5tSfii gi a bolii
dntre lucrurile omenegti, scrie Sf. Ioan Casian, nimic
nu merita sil fie socotit ca bun in sensul deplin a1 cuvhtului,
-- --* -2- - - -
de&t virtutea, care ne duce la Dumnezeu [...I ~i ne face sil
--- ----
- - -
aderilr%-Kemcetat IZi acest bine neschimbiltor. DimpotrivSi,
nimic nu este rSiu decit pkatul care, despwindu-ne de
-- w... _ I _ ^ _ _ - _ _ - - _ _ _
Dumnezeu, Care este-bbeL-ne-une_@e__cu demonui ~- ci i i - e~
rSiu. Si este 1ucruTndiferent [din punct de vedere moral, n.t.1
ceea ce, dupH dispozifiile celui ce se folosegte de el, poate
profita indiferent, fie pent r upe, - f ynt r u rSiul.)>
Este adevkat cZi matatea f i z - a corespunde cu starea
- 8 a naturii omenegti, cea a conditiei paradisiace gi c&
de aceea, ea poate fi considerata ca un b x 3 n sinei. l'otugi,
din alt punct de vedere, ~ y g & g s q y J : S t . F B B ~ l a -
nimie, , n u . ~ c o . ~ ~ ~ + e l ,w, ac&~5rat.<.bine..w+este y
bine de&t.iaapa;enliI~ dac4.n~,qste_bine,fol~~i~~,, adic&&cZi
nu este folosita in veclerea*Binehii, ~ p r e ~ i a q d i n i r ~ ~ ~ c i l o r
lui5Iristo~r~~i spre.slava i~i.~Duninezeu. De aceea, Sf. Vasile
' Omilia : Dumnezeu nu este pricinuitorul relelor, 5 .
* Cf. SF. MAXIM MARTURISITORUL, Capete despre
dragoste, II,77.
ID., ibid.
ID., ibid.