DORINTA,

De Mihai Eminescu

Vino-n codru la izvorul,
Care tremur pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund

i n braele-mi ntinse
S alergi, pe piept s-mi cazi,
S-i desprind din cretet vlul,
S-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei ede-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar n pr, nfiorate,
Or s-i cad flori de tei.

Fruntea alb-n prul galbn
Pe-al meu bra ncet s-o culci,
Lasnd prad gurii mele
Ale tale buze dulci

Vom visa un vis ferice,
ngna-ne-vor c-un cnt
Singuratece izvoare,
Blnda batere de vnt ;

Adormind de armonia
Codrului btut de gnduri,
Flori de tei deasupra noastr
Or s cad rnduri-rnduri.