ICOANELE IN CULTUL ORTODOX

Noi ne inchinam Domnului Hristos si cinstim pe Maica Domnului si pe Sfinti, si prin icoanele care ii
reprezinta.
Pe Maica Domnului si pe Sfinti ii cinstim in ultima analiza pentru faptul ca in ei straluceste Hristos, pentru
faptu1 ca in ei s-a imprimat chipul lui Hristos. Deci cinstim icoanele lor pentru ca ele reprezinta pe cei ce
sint locasurile pnevmatizate ale lui Hristos, a carui umanitate e desavirsit pnevmatizata prin Duhul Sfint,
unit prin fiinta cu ipostasul acestei umanitati.
Dar in ce consta aceasta justificare a icoanei lui Hristos? n !echiul "estament nu e#istau icoane ale lui
Dumnezeu. $#istau numai sim%oale sacre& mielul pascal, toia'ul lui (aron, cortul sfint, sicriul le'ii etc.
Dar admitind sim%oalele sacre, !echiul "estament interzice chipurile si asemanarile lui Dumnezeu )esire
*+, ,- ( doua le'e ., 1*-1/0. 1are e deose%irea intre sim%olul admis si idolul interzis in !echiul "estament?
Sim%olul sacru e un semn sensi%il al prezentei lui Dumnezeu, un o%iect in care Dumnezeu si-a aratat
puterea si si-o arata in continuare. Dumnezeu poate lucra prin toate fapturile ca creaturi ale 2ui si lucreaza
de fapt prin toate. Dar a aratat si arata ca prin unele a lucrat si lucreaza n mod deose%it de accentuat. (dica
1ucreaza in mod supranatura1 si nu simplu natural. Distinctia aceasta pe care o face !echiul "estament
intre sim%oalele naturale si cele sacre, indicate prin 3evelatia supranaturala si introduse in cult, era menita
sa fereasca poporul srail de a confunda pe Dumnezeu cu natura in mod panteist. Dar odata facuta aceasta
distinctie si clarificind prin o%iectele alese in mod supranatural de Dumnezeu, ca locuri ale lucrarii Sale
deose%ite, faptul ca $l nu se confunda cu natura, !echiul "estament nu se mai fereste sa spuna ca in toate se
vede slava lui Dumnezeu )4Plin e cerul si pamintul de marirea 2ui40.
(ceasta distinctie intre natura si Dumnezeu nu o mai faceau inchinatorii la idoli. $i confectionau sau
ale'eau sin'uri anumite o%iecte si le aduceau inchinare, fara ca un Dumnezeu deose%it de natura sa se fi
manifestat printr-un act de putere supranaturala ca e prezent in mod special in acele o%iecte, numite idoli.
$i erau simplu 4ciopliti4 sau alesi prin simpla hotarire omeneasca, nu aratati de Dumnezeu printr-un act de
putere supranaturala ca locasuri ale prezentei si lucrarii 2ui.
dolul era o piesa simpla a naturii, sau un o%iect confectionat de om. Dar tocmai in aceasta calitate era
identificat cu Dumnezeu. "ocmai intrucit ca parte a naturii reprezenta intrea'a natura, sau o forta oarecare a
naturii, el era considerat ca e ca atare identic in esenta cu Dumnezeu.
Poporul evreu, in %aza 3evelatiei !echiului "estament, facea insa o distinctie intre sim%ol si Dumnezeu, fie
ca era vor%a de sim%olul natural fie de cel ales printr-un act special al lui Dumnezeu, printr-un act
supranatural. De aici putem tra'e concluzia ca nu recunoasterea unei lucrari a lui Dumnezeu in o%iectele
naturale si cu deose%ire in sim%oalele sacre indicate de Dumnezeu in mod supranatural era interzisa in
!echiul "estament, ci identificarea lor cu Dumnezeu insusi.
(cesta e motivul pentru care !echiul "estament a interzis idolii, dar a recomandat vederea maririi lui
Dumnezeu in toate si in mod special in anumite o%iecte in care Dumnezeu si-a aratat printr-un act
supranatural ca a lucrat si lucreaza, adica in sim%oalele sacre folosite in cult. Prin idoli se pierdea constiinta
deose%irii lui Dumnezeu de natura. Prin sim%olul natural si sacru se mentinea constiinta acestei deose%iri.
Prin idol poporul srail ar fi pierdut constiinta unui Dumnezeu superior naturii, deci constient, personal,
superior naturii si deose%it si li%er de ea. Prin sim%ol ei pastrau credinta in Dumnezeu deose%it de lume,
transcendent ei, si practicau o le'atura concreta cu ea prin adorare, prin cult, prin ru'aciune, pe temeiul
credintei ca acest Dumnezeu ii poate apara chiar fata de 'reutatile naturii, fata de le'ile ei implaca%ile.Prin
sim%ol vedeau toata lumea intr-o dependenta de acest Dumnezeu personal, superior in putere naturii,
atotputernic fata de ea, proniator al ei si in mod deose%it al oamenilor.
n toate cazurile, prin sim%oalele sale sacre, dar si prin toata natura vazuta ca sim%ol, !echiul "estament
marturiseste credinta sa in comunica%ilitatea lui Dumnezeu, prin mijloace sensi%ile, dar si deose%irea 2ui
de aceste mijloace. Sim%oalele sint in acest sens o anticipare a icoanei lor, precum !echiul "estament e o
anticipare a lui Hristos.
1aci icoana nu mai este nici idol, care identifica o piesa a naturii, confectionata sau nu de om, si prin
aceasta toata natura sau diferitele ei forte cu Dumnezeu, nici sim%ol care atesta in el prezenta lui
Dumnezeu, dar i afirma distinctia de el, ci reprezentarea lui Dumnezeu insusi deveni ipostasul personal al
firii umane, fara sa se identifice cu aceasta fire sau sa se confunde cu ea. coana pastreaza distinctia intre
creatura si Dumnezeu, ca si sim%olul, dar vede intr-o fata umana creata pe ipostasul dumnezeiesc insusi
devenit su%iectul ei. Natura umana, prin spiritul care tine de ea, e deose%it de apta sa devina natura proprie
a ipostasului dumnezeiesc, mediu de manifestare nemijlocita a Persoanei dumnezeiesti. n timpul recent
5livier 1lement a atras in mod special atentia asupra tainei insonda%ile pe care o reveleaza fata umana,
pentru ca e revelare a spiritului din om, care e orientat spre infinit )2e visa'e interieur, Paris, Stoc6, Paris,
1/780. 9ata omului reveleaza o infinitate ne'raita, pentru ca daca e luminoasa, e ancorata fericit in
infinitatea min'iietoare a lui Dumnezeu-Persoana, iar daca e intunecata si tra'ic de trista, e inspaimintata
de 'olul infinit ce se casca in mintea constiintei umane. Despre fata umana ancorata prin Spiritul care se
vede prin ea, in infinitatea lui Dumnezeu, stia si !echiul "estament cind spunea ca pe fata lui Moise era
atita stralucire ca evreii nu puteau privi la ea si de aceea Moise tre%uia sa o acopere cu un za%ranic care
modera stralucirea ei. 1redinciosii !echiului "estament nu puteau privi la aceasta slava de pe fata lui
Moise, pentru ca nu erau inca pre'atiti sa intelea'a ca Dumnezeu se poate arata prin fata omului, sau poate
ca l-ar fi socotit pe Moise insusi Dumnezeu, fara sa fie. 1ind a venit insa isus Hristos prin a carui fata
privea cu adevarat Dumnezeu, arest za%ranic n-a mai fost tinut pe ea, pentru ca revelarea lui Dumnezeu,
desi era pe de o parte cu totul desavirsita, pe de alta tocmai aceasta desavirsire in care se arata, dadea fetii
2ui o %lindete si o smerenie curata cum nu s-a putut vedea vreodata printre oameni. 9ata lui Hristos i-a
convins pe (postoli ca e fata lui Dumnezeu insusi, dar a unui Dumnezeu care nu inspaiminta, caci
apropierea. 2ui ma#ima de oameni e apropiere a nesfirsitei 2ui iu%iri si %unatati in chip uman.
1ei ce ramin asadar la litera !echiului "estament, cunosc 4chipul slavei lui Dumnezeu4 stralucind pe
muntele Sinai )lesire *,, 180, si in 'eneral stralucind peste anumite o%iecte sacre, in %aza faptului ca
Dumnezeu poate face aceasta cu anumite o%iecte si locuri din natura )sim%oale sacre0, pentru ca toate sint
fapturile 2ui, deci sim%oale ale 2ui in mod 'eneral si natural. $i isi dau de asemenea seama ca 4chipul
slavei lui Dumnezeu4 a stralucit pe fata lui Moise, intr-un mod deose%it de intens, dar in acelasi timp
ascuns pentru ca se smintesc la ideea ca Dumnezeu ar putea lua fata umana ca fata proprie a sa. 4Dar cind
se vor intoarce la Domnul )adica vor recunoaste cu adevarat ca Hristos este Dumnezeu cel intrupat0, se va
lua acoperamintul de pe inima lor4 si vor recunoaste ca fata Domnului Hristos e 4chipul4 cel mai deplin al
lui Dumnezeu.
Dar daca sim%oalele sacre ale !echiului "estament, ca locuri si o%iecte in care s-a manifestat in mod
special puterea lui Dumnezeu, s-au putut pastra spre inchinare pina la aratarea nemijlocita a lui Dumnezeu
prin fata omeneasca, %a se poate avea pentru toate timpurile intrea'a creatie ca un ansam%lu de sim%oale
naturale ale prezentei si lucrarii lui Dumnezeu, nu a %inevoit oare Dumnezeu sa ne acorde si un mod de a
pastra si constiinta si sentimentul prezentei fetei Sale umane ca aratare deplina a 2ui pina cind ea se va
arata descoperit, la sfirsitul timpului? Nu ne-a acordat Dumnezeu o posi%ilitate de a pastra vie si constiinta
prezentei fetii Sale, mai ales ca $l pastreaza in realitate aceasta fata pina la sfirsitul timpului, nevazuta
sensi%il, dar dupa aceea, in eternitate vizi%ila, in mod pnevmatizat ?
(cest mod de a pastra constiinta perpetuarii prezentei Domnului intre noi cu fata Sa umana, din planul Sau
invizi%il, ni l-a lasat Dumnezeu prin icoana Sa. Daca 9iul lui Dumnezeu cel intrupat continua sa fie printre
noi pina la sfirsitul veacului prin toate puterile dumnezeiesti, mijlocite prin trupul Sau, de ce nu ar continua
sa fie prezent si lucrator printre noi si prin fata Sa, intr-un mod care sa ne faca constienti de aceasta
prezenta cu fata Sa? Daca nu putem concepe ca Domnul lucreaza in noi puterile Sale fara mijlocirea
trupului Sau indumnezeit, cum am putea 'indi ca $l nu e prezent si cu fata trupului Sau, prin care se
manifesta in modul cel mai deplin intimitatea si comunica%ilitatea lui cu noi, sau infinitatea dumnezeiasca
de dra'oste in forma fetei omenesti care este, mai mult decit toate o%iectele naturii si madularele trupului
omenesc, e#presia infinitatii, sau a le'aturii omului cu infinitatea? Daca ne impartasim cu trupul si cu
sin'ele Domnului, si acestea sint izvorul sau mijloacele umane ale impartasirii cu toate puteri1e
dumnezeiesti ale lui Hristos, de ce n-ar e#ista si o anumita impartasire de fata 2ui? Nu e Domnul cu fata
2ui in $uharistie, ci numai cu un trup si cu un sin'e fara fata? Si daca pastram 4chipurile4 trupului si
sin'elui 2ui in $uharistie, su% infatisarea piinii si vinului nu putem pastra oare si o oarecare prezenta si a
fetei 2ui, desi'ur fara o prefacere a fetei Sale nevazute intr-o fata vazuta asemanatoare prefacerii din
$uharistie?
Dumnezeu are diferite moduri de a ne face constienti de prezenta Sa, adica de a ne ajuta sa pastram
constiinta, prezentei Sale intre noi.
$ semnificativ ca respin'erea icoanei e proprie celor ce respin' in 'eneral orice fel de comunicare a lui
Hristos din planul invizi%il cu noi prin vreo putere oarecare, afara doar de oarecare comunicare de putere
prin cuvint. Se spune de catre acesti sustinatori ai cuvintului ca sin'urul mijloc de comunicare a lui Hristos
cu noi, ca celelalte mijloace sint alese si or'anizate de om. Dar cuvintul rostit in numele lui Hristos nu e si
el ales si or'anizat de om? Se mentine vreo predica numai la repetarea cuvintelor Domnului din Scriptura?
Si avem dovezi nenumarate ca comunicarea Domnului prin cuvint a fost mai e#pusa decit toate celelalte
comunicari celor mai su%iective interpretari umane, contri%uind enorm unde n-a fost intre%uintat decit el, la
farimitarea unitatii credintei. Numai unde cuvintul a fost asociat cu "ainele si cu cinstirea icoanelor, s-a
pastrat unitatea credintei, acestea fiind prin identitatea lor in toate timpurile, frinele care au tinut cuvintul in
matca "raditiei pornite de la (postoli.
Dar se poate mer'e si mai departe pe aceasta linie de dovedire a indreptatirii icoanelor.
9ata omeneasca este prin ea insasi mijlocul de comunicare intre oameni. 9ata nu e data omului pentru o
e#istenta a lui in izolarea individualista. Din acest punct de vedere e#ista o mare identitate de rol intre fata
si cuvint. (mindoua sint date insului pentru a se comunica altora. $le sint date omului pentru ca el este
persoana, deci su%iect comunica%il, su%iect pentru alte su%iecte. 1a persoana omul nu e#ista numai pentru
sine, ci si pentru ceilalti, sau se realizeaza pe sine in comuniune cu ceilalti. n fata si cuvintul lui se reflecta
si se realizeaza constiinta sa ca e pentru altii, ca nu se poate realiza decit in comuniunea cu altii. n fata
omului se reflecta toate urmele lasate de intilnirea si de convor%irea cu ceilalti oameni. ar cuvintele lui se
im%o'atesc din convor%irea cu ceilalti din invatarea de la ei, din cuvintul lor oral sau scris. n fata si in
cuvintele fiecaruia se pastreaza urmele si vi%ratiile sentimentelor produse de altii, sau sentimentele nutrite
si e#primate fata de altii.
5mul este fiinta interpersonala, noi crestinii spunem ca este fiinta tripersonala, dupa chipul Sfintei "reimi,
pentru ca totdeauna doua persoane care vor%esc au in vedere o a treia persoana, sau pe el multiplicat.
2ucrurile intra in preocuparea lor numai ca o%iecte care-i intereseaza in comun, ca o%iecte care sint intre ei,
dorind sa si le dea, sau sa si le ia.
9ata tine de om, pentru ca el este pentru altii si prin fata isi arata tre%uinta sa fie cu ei, sa se intereseze de ei
si altii sa stie ca el se intereseaza de ei. 9ata nu apartine cuiva in izolare. 9ata e proiectia inevita%ila a
insului spre ceilalti. $a tine de el, pentru ca el tine de ceilalti.
De aceea a luat 9iul lui Dumnezeu fata omeneasca. $l a aratat prin aceasta interesul 2ui fata de noi, vointa
de a comunica cu noi.
9ata umana e pe de o parte e#presia infinitatii de intelesuri spre care e orientat spiritul uman, iar in cazul ca
e un spirit credincios, e#presia le'aturii lui min'iietoare cu infinitatea personala divina- pe de alta arata
vointa de comunicare a acestei infinitati traite catre ceilalti semeni. 9iul lui Dumnezeu, luind fata umana a
dus la ma#imum aceasta ancorare a ei in infinitatea dumnezeiasca, pe de alta vointa ei de comunicare catre
ceilalti oameni a acestei trairi a umanitatii asumate de $l in infinitatea de viata si de dra'ostea dumnezeirii.
Daca a luat fata omeneasca cu scopul de a comunica prin ea e#perienta vietii dumnezeiesti, traita de $l,
fratilor Sai intru umanitate, de ce nu ar mentine aceasta comunicare cu noi prin fata Sa in continuare ? Daca
voieste ca cuvintul Sau sa se comunice permanent oamenilor, ca e#primare a trairii Sale ca om in adincurile
dumnezeiesti, de ce n-ar voi ca aceasta comunicare sa se faca in continuare si prin fata Sa, care cuprinde
concentrat toate cuvintele Sale si care comunica mai mult decit cuvintul nu numai intelesuri, ci si putere si
viata.
1redinciosii vor sa ai%a cu ei nu numai cuvintul lui Hristos pina la sfirsitul veacurilor, ci si fata 2ui umana
si prin ea 49ata4 dumnezeirii, ca izvor al tuturor fetelor omenesti, deci si al fetei asumate de Hristos- sau
49ata4 dumnezeiasca, ca forma mai presus de forme a e#istentei Sale tripersonale eterne, ca e#presivitate
intratreimica, izvor al oricarei e#presivitati si comunicari interpersonale create. Si daca 9iul lui Dumnezeu
a luat fata omeneasca pentru a fi intr-o comunicare ma#imala cu toti fratii Sai intru umanitate, de ce nu ar
satisface aceasta vointa a 2ui si sete a lor de ma#ima comunicare intre $l si ei prin fata asumata ?
1uvintul 2ui li s-ar parea lipsit de intimitatea si de caldura ma#ima, daca n-ar simti ca el porneste din fata
2ui in care e concentrata toata intimitatea si caldura fata de oameni. 2i s-ar parea ca e un cuvint venit de
departe, de la un Dumnezeu ascuns, distant, retras din nou dupa inaltare in transcendenta 2ui. $i vor sa stie
nu numai teoretic, sau prin memoria istorica, ca aceste cuvinte au fost odata 'raite de Hristos, ci vor sa-2
simta ca le 'raieste si acum $l insusi, ca cuvintele lor au ca punct viu, unitar si permanent al le'aturii 2ui
cu ei, fata 2ui.
(ceasta fata a lui Hristos este de altfel ea insasi plenitudinea inepuiza%ila si vie a cuvintelor 2ui. $le sint
raze ce pornesc din viata adinca, infinita, e#primata prin fata 2ui, din iu%irea 2ui, pe care o e#prima fata
mai plenar decit cuvintele, intrucit ea este e#presia su%zistenta, ipostatica a iu%irii 2ui, care vrea sa se
comunice, care nu s-a alcatuit ca fata a lui Dumnezeu-1uvintul, decit pentru ca $l vrea sa se comunice prin
ea fara sfirsit.
De aceea, $l vrea ca fata insasi pe care a asumat-o sa continue a fi cu noi prin icoana si dupa inaltarea 2ui
la cer, vrea ca fata 2ui insasi sa ne vor%easca despre $l, sau prin icoana vor%este $l insusi mai plenar, mai
viu decit prin cuvintele dezle'ate de $l. S-a spus ca icoanele sint o :i%lie pentru cei ce nu stiu citi, ceea ce
poate insemna astazi& pentru cei ce n-au vreme sa citeasca, sau sa asculte prea multe din cuvintele despre
$l. Dar pe lin'a aceasta, se mai poate spune ca icoana lui Hristos ni-2 pune intr-un fel pe Hristos insusi
inaintea noastra, sau ne da constiinta prezentei 2ui cu fata proprie inaintea noastra in planul invizi%il.
coana ni-2 face intr-un fel transparent pe Hristos insusi, asa cum printr-o pinza transparenta pe care se
proiecteaza chipul 2ui, se vede el insusi.
(stfel, icoana lui Hristos n-a ajutat numai la pastrarea intelesului e#act al invataturii lui Hristos si despre
Hristos, prezentindu-ni-2 in tot cursul istoriei :isericii ca pe acelasi Hristos, autor al faptelor Sale
mintuitoare, ci au avut si un important rol de vivificare a credintei, mentinind in credinciosi constiinta
prezentei lui Hristos, ca Su%iect al cuvinte lor ce se 'raiesc de catre $l sau despre $l.
Pe lin'a aceea, Hristos reprezentat pe icoana ortodo#a, in acelasi fel cum a fost reprezentat in toata traditia
:isericii, incepind cu primele secole, ne-a pastrat pe Hristos in inte'ritatea trasaturilor vietii lui
pnevmatice, ca model si indemn pentru credinciosi de a se stradui pentru o induhovnicire a vietii lor, dupa
chipul lui Hristos. Daca Hristos cere credinciosilor sa imprime in ei chipul 2ui, sau sa se faca dupa chipul
2ui, cum ar reusi acestia sa imprime in ei chipul autentic al lui Hristos daca n-ar avea decit cuvintele 2ui,
sau despre $l, pe care fiecare teolo' sau predicator le poate interpreta dupa capul lui? (stfel icoana lui
Hristos pastrata pina azi cu infatisarea 2ui pnevmatizata din primele secole a constituit, alaturi de literatura
duhovniceasca a Sfintilor Parinti, o calauza importanta pentru formarea duhovniceasca a credinciosilor
ortodocsi dupa chipul autentic al lui Hristos. coana lui Hristos din 5rtodo#ie a fost nu numai o icoana
hristolo'ica, ci si pnevmatolo'ica, tinind seama de faptul ca Hristos a fost plin de Duhul Sfint si acest Duh
li s-a daruit si lor ca putere formatoare in directia sfinteniei.
1el mai mult s-au format in acest sens sfintii, in ale caror icoane se reflecta aceasta viata pnevmatica a lui
Hristos si in a caror fata straluceste curatia si prezenta Duhului sfintitor al lui Hristos. Stilul %izantin al
icoanelor mentine pina azi aceeasi veche si inalta spiritualitate superioara in cadrul icono'rafiei crestine si
azi incepe sa fie apreciat pretutindeni din nou, nu pentru ca e stilul epocii %izantine, ci pentru ca este stilul
su%tirimii si delicatetei pnevmatice adevarate, care nu poate fi inlocuita de alta. (ceasta pnevmaticitate, pe
lin'a faptul ca reprezinta pe Hristos impreuna cu actele sale mintuitoare, unice, este sin'urul mod
4o%iectiv4 in care poate fi su'erata spiritualitatea 4nescrisa imprejur4 )necircumscrisa0, a dumnezeirii lui
Hristos in forma circumscrisa umana, su'erind adincimile a%isale dumnezeiesti prin trasaturile unei fete
omenesti fizic circumscrise, dar prin spiritul ce-l reflecta su'erind ea insasi necircumscrisul.
9ara indoiala, pictorii de talent, pot da acestei pnevmaticitati a prezentei dumnezeirii lui Hristos o
profunzime si mai accentuata.
Dar sa revenim la comunicarea ce se infaptuieste intre credinciosi si Hristos prin icoana.
1redinciosii stiu ca icoana nu le vor%este numai despre Hristos si nu le arata numai pe ce linie de
induhovnicire au sa-si conduca viata lor, pentru a se face tot mai asemenea cu Hristos. $i sint convinsi in
primul rind ca prin icoana ei intra intr-o comunicare reala cu Hristos.
De aceea pro%lema cheie care se pune pentru e#plicarea teolo'ica a insemnatatii icoanei in ortodo#ie, este&
ce le'atura reala, vie si prezenta e#ista intre Persoana vie a lui Hristos si icoana 2ui, mai %ine-zis intre
Hristos si credinciosul care se roa'a in fata icoanei 2ui? Si in ce mod se sta%ileste ea?
1el mai usor raspuns ar fi acela ca orice cuvint de ru'aciune adresat de credincios lui Hristos, are un
raspuns de la Hristos, odata ce Hristos e viu si ca om. 1aci nu e cuvint adresat de o persoana altei persoane,
caruia acea persoana sa nu tre%uiasca sa-i raspunda, in %aza unitatii dialo'ic-ontolo'ice ce e#ista intre
persoane si cu deose%ire intre persoanele umane, intre care a %inevoit sa ia loc si 1uvintul lui Dumnezeu,
sau sustinatorul tuturor cuvintelor si a le'aturii dintre cei ce isi vor%esc. ar crestinul e provocat in mod
deose%it de presant sa 'indeasca la Hristos si sa- adreseze cuvinte de ru'aciune privind la icoana 2ui. (sa
cum fata semenului nostru ne provoaca sa i ne adresam, sau fata noastra prezenta in timp ce i ne adresam il
preseaza pe acela cu deose%ita putere sa ne raspunda, asa tre%uie sa socotim ca si chipul fetii lui Hristos ne
provoaca in mod deose%it de presant sa ne adresam 2ui insusi, iar prezenta noastra ce se adreseaza
inaintea icoanei 2ui l face sa raspunda cuvintului nostru.
Dar raspunsul la intre%area de mai sus poate fi intemeiat si prin unele e#plicari ale te#telor de autoritate din
traditia %isericeasca.
Definitia Sinodului ! ecumenic afirma ca inchinarea acordata icoanei 4trece4, 4urca4 la persoana
reprezentata, sau la prototip, la modelul viu al ei. (ceasta e#presie este interpretata de o%icei ca o 4trecere4
de %unavoie a 'indirii de la icoana la prototip, ca de la un chip la realitatea vie a lui Hristos, pe %aza unei
asocieri facute de minte. Dar aceasta 4trecere4 are un inteles mai adinc. 1el ce crede in Hristos nu poate sa
nu faca aceasta trecere de la icoana 2ui la realitatea 2ui vie. n aceasta tre%uinta a 'indului de a trece de la
icoana lui Hristos la realitatea 2ui vie este implicata o lucrare a lui Hristos insusi asupra celui ce priveste
icoana, Daca toate lucrurile care e#ista sint cuvinte incorporate ale lui Dumnezeu adresate noua, cu atit mai
mult este icoana lui Hristos un cuvint, un indemn, o revendicare adresata de Hristos catre noi. (stfel
precum un cuvint specificat despre Hristos este si un cuvint al lui Hristos care provoaca cu necesitate in cel
ce-l aude 'indirea la Hristos si un raspuns lui cuvintul 2ui, la fel cuvintul acesta plasticizat si concentrat
despre Hristos, sau al lui Hristos, care este icoana 2ui, provoaca in cel ce o priveste )care e si ea un fel de
auzire0, necesitatea de a 'indi la Hristos si de a- raspunde prin ru'aciune si prosternare.
$#ista o le'atura ontolo'ica )o le'atura prin fiinta0 intre o reprezentare si realitatea reprezentata,
asemanatoare aceleia ce e#ista intre ceea ce se spune sau s-a spus prin cuvint si intre continutul sau chiar
persoana celui ce rosteste sau a rostit cuvintul, %a mai mult, intre acela si intre cel ce aude sau a auzit
cuvintul. Daca prin cuvintul lui Hristos sau despre Hristos, rostit acum doua mii de ani, dar repetat acum
din nou la urechile mele se sta%ileste o le'atura intre mine si Hristos, cum nu s-ar sta%ili o le'atura intre
mine si Hristos si prin icoana 2ui, care este un cuvint plasticizat ce cuprinde intrea'a lui Persoana? (ceasta
le'atura intre mine, cel ce aud cuvintul sau vad chipul cuiva sau despre cineva, se sta%ileste aceasta
le'atura cu su%iectul cuvintului sau al chipului, pentru ca e#ista mai intii o le'atura ontolo'ica intre ceea ce
se spune despre cineva sau de catre cineva, sau intre chipul 2ui si persoana 2ui insasi.
Nu e#ista persoana care sa nu ai%a implicata in ea chipul ei si cuvintul despre ea, sau cuvintul ei, daca este
o realitate constienta. ar cuvintul despre mine de e#emplu, sau chipul meu, sint implicate in mine prin
faptul ca sint pentru altii. De aceea, nu se poate sa nu ma intereseze reactia necesara pe care acestea o
provoaca in altii sau sa nu caut sa provoc niste reactii in altii. De fapt, prin cuvintul si prin chipul le'ate de
o persoana pentru a se comunica prin ele altora, ea insasi lucreaza asupra acelora, implinindu-se in acelasi
timp pe ea insasi.
Sfintul "eodor Studitul e#prima aceasta idee in felul urmator& 4Daca de orice corp tine in mod insepara%il
um%ra sa, si n-ar putea spune cineva, de este inzestrat cti inteli'enta, ca e#ista vreun corp fara um%ra, ci
vede in orice corp um%ra care-i urmeaza, si in um%ra corpul care ii premer'e, la fel nu s-ar putea spune de
Hristos ca nu poate fi reprezentat in icoana, daca e#ista in $l un corp definit. 1i tre%uie vazut e#istind in
Hristos icoana Sa si in icoana tre%uie vazut Hristos ca prototipul ei.
Si intrucit acestea doua sint date impreuna, se poate spune, ca, si atunci cind era vazut Hristos, s-a aratat
virtual icoana 2ui, pentru ca ea a fost luata din realitatea 2ui, imprimindu-se in oarecare materie4
1
. n
acelasi sens, Sfintul "eodor Studitul zice& 4Desi ceea ce e#ista prin natura si ceea ce e#ista prin act ) 0 nu
e#ista simultan, totusi prin faptul ca icoana e#ista virtual si inainte de a fi confectionata prin mestesu', ea
poate fi vazuta totdeauna in Hristos, asa cum um%ra este totdeauna impreuna cu corpul, chiar daca nu
primeste forma ei prin raza luminii. n felul acesta nu e 'resit a zice ca Hristos si icoana 2ui e#ista
impreuna4
*
.
$ de remarcat ca Sfintul "eodor Studitul afirmind ca prototipul si chipul sint impreuna, nu le confunda
totusi. $le sint le'ate, dar nu identice. Pina este in prototip, ima'inea nu se distin'e de el. Dar dupa ce iese
la iveala ima'inea, se deose%este de prototip, dar nu se separa. (sa cum prototipul nu poate e#ista fara sa
ai%a o um%ra sau o ima'ine virtuala, asa nici ima'inea sau um%ra nu poate e#ista fara o le'atura cu
prototipul. $a continua sa-si ai%a fundamentul in prototip, chiar daca e altceva decit el.
$ ceea ce am lamuri noi cu e#emplul relatiei intre cuvint si persoana care-l rosteste. 1uvintul pina nu e
rostit, nu se poate sesiza ca deose%it de persoana. Dar dupa ce e rostit, se constata ca e distinct de ea. Dar
totusi, el nu poate fi e#plicat fara persoana care l-a rostit. Si efect deplin nu poate avea decit tinind seama
de le'atura lui cu persoana care l-a rostit. (sa cum nu poate fi persoana fara cuvint, asa nu poate fi cuvint
fara persoana. ar aceasta e vala%il si pentru relatia intre persoana si chip. Dar asa cum cuvintul se
detaseaza de o persoana numai cind e o alta persoana care sa-l asculte, asa e si cu chipul& se detaseaza
interior pentru un doritor de a o cunoaste, in cazul lui Hristos pentru un inchinator. ar faptul ca ima'inea
cuiva nu poate fi separata de persoana a carei ima'ine este, se arata in tre%uinta ca indata ce o vezi sa te
'indesti la persoana respectiva, asa cum indata ce auzi cuvintul rostit de o persoana cindva, tre%uie sa te
'indesti la persoana care l-a rostit.
Desi'ur, pentru multimea de cuvinte 'enerale care circula intre oameni, nu le mai poti identifica pe acestea
cu autorii lor deose%iti, pentru ca ele pot fi ale oricui. Dar cuvintele lui Hristos ramin e#clusiv ale 2ui, prin
unicitatea or. De aceea cind le auzi tre%ure sa te 'indesti numaidecit la $l si nu le poti simti in ele insesi,
sau nu le poti atri%ui indiferent carei persoane.
"ot asa este si cu icoana 2ui. 1ind o vezi nu te poti 'indi decit la Persoana lui Hristos si nu poti sa nu te
'indesti la ea. 1hiar daca ar avea numai acest rost, icoana lui Hristos ar avea o mare insemnatate pentru
viata crestinilor.
Dar le'atura aceasta pe care tre%uie sa o facem su%iectiv intre icoana lui Hristos si Persoana 2ui, are,
precum am vazut, si o %aza ontolo'ica, dincolo de su%iectivitatea noastra.
Dar se poate mer'e si mai departe. Daca um%ra luminoasa se arata le'ata de corpul de care tine prin
anumite raze care pornesc din corp, chipul unei persoane se arata le'ata cu realitatea aceleia prin raze
spirituale, sau si prin acestea, prin care aceea proiecteaza intr-un mod necesar, chipul sau specific in
sufletele altora. 1hipul unei persoane spune si ceva spiritual celorlalti. Spune ce este caracteristic ei. 1u atit
mai mult spune icoana lui Hristos nu numai ceea ce este caracteristic in mod deose%it numai 2ui ca om, ci,
ceea ce l arata ca unicul Mintuitor. 1ind vedem icoana lui ne 'indim in mod necesar la $l, ca la unicul
Mintuitor al nostru. Si aceasta provoaca la credinta, la ru'aciune, la multumire.
;ratie acestui fapt Persoana lui Hristos provoaca in mod necesar si unic prin icoana Sa 'indirea la $l a
celor ce cred in $l. ar prin 'indire ii atra'e pe ei insisi. (cest lucru il spune din nou Sfintul "eodor Studitul
cind insista asupra concomitentei intre privirea icoanei si 'indirea la prototipul ei &
4Prototipul si icoana sint corelative ca o jumatate cu cealalta jumatate. 1aci prototipul poarta impreuna cu
$l in mod necesar icoana, al carei prototip este, asa cum jumatatea aduce inevita%il cu ea a doua jumatate,
in raport cu care se numeste jumatate. 1aci nu e#ista prototip daca nu este icoana, cum nu e nici jumatate,
care sa nu te faca sa 'indesti la cealalta jumatate. 1ele ce sint impreuna, sint 'indite impreuna tocmai
pentru acest motiv. Deci, daca nu se intercaleaza intre ele nici un interval, nici inchinarea nu e alta pentru
fiecare din ele, ci e aceeasi pentru amindoua4
<
.
3emarcam afirmarea Sfintului "eodor Studitul ca nu e#ista un interval intre icoana si Hristos, ca prototip al
ei, sau comparatia lor cu doua jumatati care nu pot fi separate, nici in 'ind, nici in realitate. Dar tre%uie sa
remarcam ca ontolo'la chipului sta in prototip, fapt care nu poate fi inversat. coana ca jumatate isi are
temeiul in prototip, nu si invers. coana traieste din ontolo'ia prototipului, dar prototipul isi manifesta toata
realitatea 2ui ontolo'ica in faptul ca are si un chip. Daca n-ar avea implicat in el chipul ca virtualitate, n-ar
avea realitate adevarata. 1el ce n-are um%ra, nu e#ista - tot asa cel ce nu are virtualitatea chipului sau
virtualitatea cuvintului. 1el ce nu e pentru altii, nu e nici pentru sine. n sensul acesta um%ra, sau
virtualitatea chipului, sau cuvintul, sint o conditie a ontolo'iei prototipului.
De aici apare deplin justificata convin'erea credinciosului ca, atunci cind priveste icoana, vor%este cu
Hristos si inchinindu-se in fata ei, se inchina in fata lui Hristos. Daca ar aduce icoanei o inchinare deose%ita
de cea adusa lui Hristos, ar face din icoana un fel de idol, in sine, chiar daca i-ar acorda o putere mai mica
decit lui Hristos. De fapt, puterea ce se manifesta prin icoanele facatoare de minuni, nu e decit puterea lui
Hristos, nu a icoanei insasi.
1ind credinciosul se roa'a in fata icoanei, nu se roa'a ei, ci lui Hristos. Privind la ea, privirea lui se
indreapta spiritual spre Hristos, asa cum mama privind la foto'rafia fiului ei, vor%este cu el, desi ea nu
confunda foto'rafia fiului cu fiul insusi. $a uita de foto'rafie, asa cum credinciosul uita de icoana. Mama
zim%este fiului, credinciosul se roa'a lui Hristos, stind in fata icoanei si privind la ea. coana si prototipul
sint cuprinse deodata prin simtire si 'indire, fara sa fie confundate- sau mai %ine-zis, icoana este uitata,
credinciosul traind propriu-zis relatia cu prototipul. Sfintul "eodor Studitul voieste sa precizeze direct acest
lucru.
2a acuzatia ca el indumnezeieste icoana, im%ratisind intr-o sin'ura inchinare icoana si pe Hristos, el
raspunde& 4Nu se poate 'asi aceasta in epistola mea, ci ca nu tre%uie adorata icoana lui Hristos )in sine0.
1aci aceasta este un 'ind idolatru si nu se acorda adoratie decit Sfintei "reimi. Si ca Hristos adorat in sfinta
icoana este adorat impreuna cu "atal si cu Duhul Sfint, in timp ce )intrucit0 icoanei ii dam o veneratie
relativa4
,
.
(paratorii icoanelor n-aveau inca prea e#plicita constiinta despre ener'iile necreate aduse in creatiune de
Sfintul Duh. (ceasta le-ar fi dat posi%ilitatea de a e#plica le'atura intre Hristos si icoana 2ui, le'atura pe
care ei o afirma fara sa o e#plice suficient. ntrucit n-au e#plicat suficient sensul termenului 4inchinare
relativa4, 4inchinare ce trece la prototip4, ei n-au e#plicat ca 4trecerea4 de la icoana la prototip, nu inseamna
o separatie intre Hristos si icoana, sau o distanta intre $l si ea. De acea, ei afirma si una si alta )adica si
trecerea si le'atura interioara intre ele0, dar fara sa le aduca la o e#plicare unitara, de sinteza. n felul acesta
unii au retinut numai ideea de separatie, altii numai ideea impreunei e#istente a icoanei si a lui Hristos, fara
sa se confunde totusi.
Mai clar e#plica aceasta le'atura ru'aciunea pentru sfintirea icoanei lui Hristos, continuta in $vholo'iul
:isericii 5rtodo#e. (ceasta e#plicare e vie si in evlavia poporului. n aceasta ru'aciune se mentioneaza
aplicarea ster'arului lui (v'ar de $desa pe fata lui Hristos, care a imprimat in el impreuna cu chipul 2ui si
puterea 2ui, datorita careia a vindecat pe printul $desei caruia i l-a trimis. Prin aceasta se confirma ceea ce
s-a zis, ca chipul si cuvintul cuiva sint le'ate de su%iectul aceluia printr-o iradiere de putere din el. (poi, in
ru'aciune se cere& 45, :unule Mintuitor, priveste cu milostivire spre noi si spre aceasta icoana si... trimite
asupra ei %inecuvintarea "a cereasca si darul Prea Sfintului "au Duh si ...da-i ei puterea de a vindeca si de a
alun'a toate uneltirile dracesti, umple-o pe ea de %inecuvintarea si de puterea chipului sfint si nefacut de
mina, pe care prin alipirea de prea curata fata a 9iului "au preaiu%it a do%indit-o cu, im%elsu'are. pentru ca
prin ea sa fie savirsite puterile si minunile pentru intarirea dreptei credinte si mintuirea poporului "au4.
Se cere deci, ca si icoana sfintita acum sa se impartaseasca de puterea data icoanei nefacuta de mina prin
alipirea ster'arului de fata lui Hristos- de a se prelun'i deci puterea acelei icoane si in icoana sfintita acum.
ata cum fata vie a lui Hristos, pastrata de $l in veci, lucreaza cu puterea ei in icoanele fetei 2ui, raminind
prezenta nevazut, dar prin puterea ei, in icoanele 2ui. (vem astfel pururea cu noi fata lui Hristos, mai %ine-
zis puterea ei dumnezeiasca, prin trasaturile fetelor zu'ravite dupa asemanarea ei. n felul acesta, prin
icoana lui Hristos ne priveste si lucreaza asupra noastra fata 2ui reala plina de dra'oste- aceasta insasi
ramine in comunicare cu noi.
(poi ru'aciunea se termina cu afirmarea ca inaintea icoanei se aduce adorare lui Dumnezeu in "reime& 41a
inchinindu-ne cu credinta inaintea ei, "ie (totputernicule si 9iului "au =nul-Nascut si Preasfintului Duh, si
chemindu "e pe "ine cu staruinta prin ru'aciune, sa fim auziti si sa aflam mila iu%irii "ale catre noi si sa
do%indim darul "au4.
1hemata prin ru'aciune in fata icoanei, Sfinta "reime, raspunzind, isi revarsa puterea $i peste cel ce
priveste icoana, il indeamna sa se inchine $i si sa- ceara ajutorul, chemind-o sa se aplece spre el.
Sa rezumam& dolul avea de cele mai multe ori un chip monstruos, care reda fortele neintelese si
dezordonate ale naturii. 9ata omului care reflecta constiinta le'aturii cu Dumnezeu cel personal si deci
izvor al ordinii, inchinindu-se idolului, se supunea naturii inferioare conceputa ca un comple# de forte
dezordonate, socotind-o ca ultima realitate si resemnindu-se sa suporte toanele ei, neavind constiinta
incompara%ilei sale superioritati, ca putind, prin spiritul ce-l reflecta, stapini natura, asa cum i-a cerut
Dumnezeu.
Prin sim%olul sacru, care implica recunoasterea naturii intre'i ca supusa spiritului luminos sau personal al
lui Dumnezeu, omul se inchina lui Dumnezeu ca deose%it de natura, crescind el insusi in comuniune cu
acest Dumnezeu personal infinit. Dar acest Dumnezeu raminea inca la oarecare distanta de om. Nu se
cunostea intimitatea potentiala ce e#ista intre Dumnezeu cel personal si persoana si deci fata umana.
(ceasta era etapa superioara a !echiului "estament, fata de reli'iile naturiste. n slava ce se asternuse pe
fata lui Moise se 'hicea aceasta relatie deose%ita ce o poate avea Dumnezeu cel personal cu omul ca
persoana, se 'hicea stralucirea deose%ita ce o da acestei fete slava lui Dumnezeu sau relatia cu $l, dar slava
aceasta manifesta inca de la oarecare distanta mai mult puterea decit iu%irea lui Dumnezeu, asa cum se
manifesta si in sim%oalele sacre luate din natura in care se reflecta mai mult puterea decit iu%irea lui
Durnnezeu ca insusirea cea mai proprie persoanei. De aceea nici nu puteau privi evreii la fata descoperita a
lui Moise.
Deplina intimitate intre fata omeneasca sau persoana umana si caracterul personal si iu%itor al lui
Dumnezeu se arata atunci cind Dumnezeu-1uvintul isi face proprie fata omeneasca pentru a intra intr-o
relatie descoperita cu toti fratii Sai intru umanitate. (cum oamenii nu se mai simt infricosati sa priveasca la
fata omeneasca plina de slava dumnezeiasca deplina a lui Dumnezeu cel intrupat, ci dimpotriva se simt
atrasi de ea, sint dornici sa o priveasca neincetat si sa o vada ca model de desavirsire a fetei lor proprii. 5
relatie de afectiune nesaturata se instaureaza intre fata omeneasca devenita fata a lui Dumnezeu si cei ce
recunosc in Hristos pe Dumnezeul supremei iu%iri de oameni si impliniri a aspiratiilor umane dupa
desavirsirea prin iu%ire. Slava dumnezeiasca a fetei omenesti a lui Hristos le este atit de proprie, atit de
dra'a, incit ea se raspindeste si asupra fetelor lor prin comunicare cu $l. 4ar noi toti, spune Sfintul (postol
Pavel, privind ca in o'linda )adica prin fata omeneasca a lui Hristos0, slava Domnului, ne prefacem din
slava in slava )adica din zi in zi mai mult0, ca de la Duhul Domnului4 )e ceva ce se petrece prin lucrarea
Duhului0 )* 1or. <,180.
Dar pentru aceasta sporire a slavei, sau a luminii lui Dumnezeu pe fata noastra, dupa asemanarea slavei de
pe fata lui Hristos ce reflecta adincimile iu%irii si curatiei, se intele'e ca tre%uie sa privim mereu la fata lui
Hristos. Dar cum am putea privi la ea, daca n-am avea icoana lui Hristos? ( crede in Hristos, dar a nu privi
la slava fetei 2ui prin icoana 2ui, inseamna a se priva de posi%ilitatea impartasirii de slava fetei 2ui, de
induhovnicirea prin $l, inseamna a reduce enorm eficienta lucrarii lui Hristos asupra sa, inseamna a nu
aprecia pretuirea ce a dat-o isus fetei omenesti ca mijloc si ca o%iectiv de induhovnicire, inseamna a
micsora insemnatatea faptului ca Dumnezeu a luat fata omeneasca pentru vecie, ca cea mai concentrata
manifestare a spiritualitatii umane fata de natura.
Pr. Prof. Dr. D. Staniloae,