Emil Cioran

Emil CIORAN
AMURGUL GNDURILOR
Humanitas, 1994.
EMIL CIORAN s-a nascut n 8 aprilie 1911 la Rasinari (Sibiu), ca al

doilea fiu al lui Emilian Cioran preot n Rasinari si al Elvirei
(Comaniciu) Cioran. Frecventeaza, ncepnd din 1921, Liceul Gheorghe
Lazar din Sibiu, oras n care se va muta ntreaga familie n 1924.
ntre 1928 si 1932 urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filozofie
din
Bucuresti.
periodicele
ncheie
ultimul
Calendarul,
studiile
intuitionismului
an
Floarea
universitare
bergsonian.
de
de
facultate
foc,
cu
acelasi
publica
Gndirea,
teza
an
articole
Vremea, Azi. si
de
(1932)
licenta
se
asupra
nscrie
la
doctorat, spernd sa obtina astfel o bursa n Franta sau Germania. n

1934 i apare prima carte, Pe culmile disperarii, pentru care i se
confera
Premiul
Comisiei
pentru
premierea
scriitorilor
tineri
needitati. Va mai publica nca patru carti n tara, nainte de a se

stabili definitiv n Franta. ntre 1933 si 1935 se afla la Berlin, ca
bursier al Fundatiei Humboldt. Rentors n tara, ocupa vreme de un an
(1936) postul de profesor de filozofie la Liceul Andrei Saguna din
Brasov. n 1936 pleaca la Paris cu o bursa a Institutului francez din
Bucuresti, care i se va prelungi pna n 1944. n 1940 ncepe sa scrie
ndreptar patimas, ultima sa carte n limba romna, a carei varianta
definitiva (ramasa inedita pna n 1991) va fi ncheiata n 1945, an
cnd se stabileste definitiv n Franta. Dupa 1945 ncepe sa scrie n
limba franceza, iar n 1949 i apare la Gallimard prima carte, Prcis
de dcomposition; i vor urma, pna n 1987, nca noua, publicate la
aceeasi prestigioasa editura pariziana. Cu exceptia Premiului Rivarol,
care i se confera n 1950 pentru debutul francez, va refuza toate
celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve,
Combat, Nimier).
SCRIERI:
Cartea
Pe
culmile
amagirilor
disperarii
(Bucuresti,
1936;
(Bucuresti,
1991);
1934;
Schimbarea
1990;
la
1993);
fata
Romniei (Bucuresti, 1936; 1941; editii revazute 1990, 1993); Lacrimi

si sfinti (Bucuresti, 1937; 1991); Amurgul gndurilor (Sibiu, 1940;
Bucuresti,
1991);
ndreptar
patimas
(Bucuresti,
1991);
Prcis
de
dcomposition (Paris, 1949) Tratat de descompunere (Bucuresti, 1992);

Syllogismes
de
lamertume
(Paris,
1952)
Silogismele
amaraciunii
(Bucuresti, 1992); La Tentation dexister (Paris, 1956) Ispita de a

exista (Bucuresti, 1992); Histoire et utopie (Paris, 1960) Istorie si
utopie
(Bucuresti,
1992);
La
chute
dans
le
temps
(Paris,
1964)
Caderea n timp (Bucuresti, 1994); Le Mauvais Dmiurge (Paris, 1969);

De linconvnient dtre n (Paris, 1973); Ecartlement (Paris, 1979);
Exercices
dadmiration
(Paris,
1986)
Exercitii
de
admiratie
(Bucuresti, 1993); Aveux et anathmes (Paris, 1987) Marturisiri si

anateme (Bucuresti, 1994).
CIORAN
AMURGUL GNDURILOR
HUMANITAS
Coperta seriei
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE
Editia princeps a acestei carti a aparut la Dacia traiana din
Sibiu n 1940.
reeditarea
de
Editia a doua a aparut la Humanitas n 1991. Pentru

fata
s-a
folosit
reconfruntata cu editia princeps.

HUMANITAS, 1994
ISBN 973-28-0549-8
ca
text
de
baza
editia
din
1991,
... hraniti-l cu pinea si

cu apa ntristarii.
Cronici 2,18
Poti spune usor ca universul n-are nici un rost. Nimeni nu se va

supara. Dar afirma acelasi lucru despre un individ oarecare; el va
protesta si va lua chiar masuri spre a te sanctiona.
Asa sntem cu totii: ne scoatem din cauza cnd e vorba de un
principiu general si nu ne e rusine sa ne izolam ntr-o exceptie. Daca
universul n-are nici un rost, scapat-am careva din blestemul acestei
osnde?
Tot secretul vietii se reduce la att: ea n-are nici un rost;
fiecare din noi gaseste nsa unul.
Singuratatea nu te-nvata ca esti singur, ci singurul.
Dumnezeu are tot interesul sa-si vegheze adevarurile.
Uneori, o
simpla smucitura din umeri i le darma pe toate, caci gndurile i le-au

surpat de mult. Daca un vierme e capabil de neliniste metafizica, si el
i tulbura somnul.
Gndul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu mortii. El
nu mblnzeste deloc ntunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe
vremea cnd si cauta pulsul prin teroarea nimicului....
Se spune ca Diogene s-ar fi ocupat cu falsificarea de bani. Orice
om care nu crede n adevarul absolut are drept sa falsifice totul.
Diogene,
daca
se
nastea
dupa
Cristos,
ar
fi
fost
un
sfnt.
Admiratia pentru cinici si doua mii de ani de crestinism la ce ne poate

duce? Un Diogene duios
Platon a numit pe Diogene un Socrate nebun. Greu mai poate fi

salvat Socrate...
Daca ar prinde glas agitatia surda din mine, fiecare gest ar fi o

ngenunchere la un zid al plngerii. Port un doliu din nastere doliul
acestei lumi.
Tot
ce
nu-i
uitare
ne
uzeaza
substanta;
remuscarea
este
la
antipodul uitarii. De aceea se ridica ea amenintatoare ca un monstru

stravechi ce te rapune din privire sau ti umple clipele cu senzatii de
plumb topit n snge.
Oamenii simpli simt remuscari n urma unui act oarecare; ei stiu de
ce le au, fiindca motivele le snt sub ochi. n zadar le-am vorbi de
accese, ei n-ar putea ntelege taria unui chin inutil.
Remuscarea metafizica este o tulburare fara cauza, o neliniste
etica pe marginea vietii. N-ai nici o vina pe care s-o regreti, si
totusi simti remuscari. Nu-ti aduci aminte de nimic, dar te napadeste
un infinit dureros al trecutului. N-ai facut nici o fapta rea, dar te
simti responsabil de raul universului. Senzatii de Satana n delir de
scrupul. Principiul Raului n mrejele problemelor etice si-n teroarea
imediata a solutiilor.
Cu ct esti mai putin indiferent n fata raului, cu att esti mai
aproape de remuscarea esentiala. Aceasta-i uneori tulbure si echivoca:
atunci porti povara absentei Binelui.
Violetul e culoarea remuscarii. (Ceea ce e straniu n el pleaca din
lupta dintre frivolitate si melancolie, cu triumful ultimei.)
Remuscarea este forma etica a regretului. (Parerile de rau devin
probleme, iar nu tristeti.) Un regret ridicat la rangul de suferinta.
Ea
nu
rezolva
nimic,
dar
ncepe
identica ntiului freamat de remuscare.
totul.
Aparitia
moralei
este
Un dinamism dureros face din ea o risipa somptuoasa si zadarnica a

sufletului. Numai marea si fumul de tigara ne dau imaginea ei.
Pacatul
este
expresia
religioasa
remuscarii,
precum
regretul
expresia ei poetica. Primul este o limita superioara; ultimul, una

inferioara.
Te caiesti de ceva ce s-a ntmplat sub tine... Erai liber sa
dispui alt curs lucrurilor, dar atractia raului sau a vulgaritatii a
nvins reflectia etica. Ambiguitatea pleaca din amestecul de teologie
si vulgaritate din orice remuscare.
n nimic nu simti mai dureros ireversibilitatea timpului ca n ea.
Ireparabilul
nu-i
dect
interpretarea
morala
acestei
ireversibilitati.
Raul
ne
dezvaluie
substanta
demonica
timpului;
binele,
potentialul de vesnicie al devenirii. Raul este abandonare; binele, un

calcul inspirat. Nimeni nu stie diferentia rational unul de celalalt.
Dar simtim cu totii caldura dureroasa a raului si raceala extatica a
binelui.
Dualismul lor transpune n lumea valorilor un altul mai adnc:
nevinovatie si cunoastere.
Ceea ce deosebeste remuscarea de deznadejde, de ura sau de groaza
este o nduiosare, un patetic al incurabilului.
Snt atti oameni pe care i separa de moarte doar nostalgia ei! n

aceasta, moartea si creeaza din viata o oglinda pentru a se putea
admira. Poezia nu-i dect instrumentul unui funebru narcisism.
Att
animalele,
ct
si
plantele
snt
triste,
dar
ele
n-au
descoperit tristetea ca un procedeu de cunoastere. Numai n masura n

care omul l foloseste nceteaza a fi natura. Privind n jurul nostru,
cine nu observa c-am acordat prietenia la plante, animale si la cte

minerale! dar nici unui om.
Lumea nu-i dect un Nicaieri universal. De aceea, n-ai unde sa te

duci niciodata...
Toate
momentele
acelea
cnd
viata
tace,
ca
sa-ti
auzi
singuratatea... n Paris, ca si ntr-un catun ndepartat, timpul se

retrage, se nghemuieste ntr-un colt al constiintei si rami cu tine
nsuti,
cu
umbrele
si
luminile
tale.
Sufletul
s-a
izolat
si
zvrcoliri nedefinite se ridica la suprafata ta, ca un cadavru pescuit

n adncimi. Si atunci ti dai seama ca mai exista si alt sens al
pierderii sufletului dect cel biblic.
Toate gndurile par gemetele unei rme calcate de ngeri.
Nu poti pricepe ce nseamna meditatia daca nu esti obisnuit sa

asculti tacerea. Vocea ei este un ndemn la renuntare. Toate initierile
religioase snt cufundari n adncimile ei. Din misterul lui Buddha am
nceput
sa
banuiesc
clipa
care
m-a
apucat
frica
de
tacere.
Mutenia cosmica ti spune attea lucruri, ca lasitatea te mpinge n

bratele acestei lumi.
Religia-i o revelatie atenuata a tacerii, o ndulcire a lectiei de
nihilism ce ne-o inspira soaptele ei, filtrate de teama si prudenta
noastra... Astfel se asaza tacerea la antipodul vietii.
De cte ori mi vine-n minte cuvntul: ratacire, de attea ori am

revelatia omului. Si tot de attea ori, parca au atipit muntii pe
fruntea mea...
Suso ne spune, n autobiografia sa, ca si-a gravat numele lui Isus,

cu un stil metalic, n dreptul inimii. Sngele n-a curs n zadar, caci
dupa o vreme descopera o lumina n acele litere, pe care le acopera ca
sa nu le zareasca nimeni. Ce mi-as scrie n dreptul inimii? Se prea
poate ca: nefericire. Si surpriza lui Suso s-ar repeta la interval de
secole, daca diavolul ar avea lumina macar pentru emblema lui... n
felul acesta, inima omeneasca ar ajunge reclama luminoasa a Satanei.
Snt poieni n care ngerii si fac vilegiatura. n ele as semana

flori din marginea deserturilor, ca sa ma odihnesc n umbra propriului
simbol.
Trebuie sa ai spiritul unui sceptic grec si o inima de Iov ca sa

ncerci sentimentele n ele nsele: un pacat fara vina, o tristete fara
motiv, o remuscare fara cauza, o ura fara obiect...
Sentimente
pure care
si
au
echivalentul
filozofa
fara
probleme. Nici viata si nici gndirea nu mai au n felul acesta

vreo legatura cu timpul, iar existenta se defineste ca o suspendare.
Tot ce se petrece n tine nu se mai poate raporta la nimic, fiindca nu
se
ndreapta
nicaieri,
ci
se
epuizeaza
finalitatea
interna
actului. Devii cu att mai esential, cu ct rapesti istoriei tale

caracterul de temporalitate. Privirile spre cer n-au data, iar viata n
ea nsasi e mai putin localizabila dect neantul.
n dorul dupa absolut exista puritatea unui vag, care trebuie sa ne
lecuiasca de infectiile temporale si sa ne serveasca de prototip al
nencetatei suspendari. Caci aceasta nu-i, n fond, dect deparazitarea
constiintei de timp.
De cte ori ma gndesc la om, mila mi neaca gndurile. Si astfel

nu-i pot da de urma n nici un chip. O frntura n natura te obliga la
meditatii frnte.
Pasiunea pentru sfintenie nlocuieste alcoolul n aceeasi masura ca
muzica. Tot asa, erotica si poezia. Forme diferite ale uitarii, perfect
substituibile.
Betivii,
sfintii,
ndragostitii
si
poetii
se
afla
initial la aceeasi distanta de cer sau, mai bine zis, de pamnt. Numai
caile difera, desi toti snt pe cale sa nu mai fie oameni. Asa se
explica de ce o voluptate a imanentei i condamna n mod egal.
Timiditatea este un dispret instinctiv al vietii; cinismul, unul

rational. nduiosarea? Un amurg delicat al luciditatii, o degradare a
spiritului la rangul inimii.
n orice timiditate se afla o nuanta religioasa. Teama ca nu sntem
ai
nimanui,
ca
Dumnezeu
este
un
nimeni,
iar
lumea
opera
lui...
Nencrederea metafizica ne creeaza o neprielnicie n fire si o jena n

societate. Lipsa de ndrazneala ntre oameni decantarea fortei n
dispret pleaca dintr-o vitalitate nesigura, agravata de banuieli la
ce e mai esential n lume. Un instinct sigur si o credinta hotarta ti
dau dreptul sa fii obraznic; te silesc chiar. Timiditatea-i modul de
a-ti nvalui un regret. Caci orice ndrazneala nu e dect forma pe care
o ia lipsa de regrete.
De cte ori nu mai ai iluzii, este ca si cum ai fi servit de

oglinda
toaletei
intime
vietii.
Mister
mai
nduiosator
ca
dragostea de viata nu exista; ea singura calca peste toate evidentele.

Trebuie sa nu mai apartii deloc lumii ca viata sa-ti para un absolut. O
perspectiva din cer asa o proiecteaza.
Unde apare paradoxul moare sistemul si triumfa viata. Prin el si

salveaza onoarea ratiunea n fata irationalului. Ce e tulbure n viata
nu poate fi exprimat dect n blestem sau imn. Cine nu le poate mnui
mai are la ndemna o singura scapare: paradoxul surs formal al
irationalului.
Ce-i el din perspectiva logicii daca nu un joc iresponsabil, iar
din a bunului-simt o imoralitate teoretica? Dar nu ard n el toate
irezolvabilele, nonsensurile si conflictele ce framnta subteran viata?
De cte ori umbrele ei nelinistite se marturisesc ratiunii, aceasta le
mbraca soaptele n eleganta paradoxului, spre a le masca originea.
nsusi cel de salon, este el altceva dect expresia cea mai profunda pe
care o poate afecta superficialitatea?
Paradoxul nu-i o solutie; caci nu rezolva nimic. Poate fi folosit
doar ca mpodobire a ireparabilului. A voi sa ndrepti ceva cu el este
cel mai mare paradox. Fara dezabuzarea ratiunii nu mi-l pot nchipui.
Lipsa ei de patos o obliga sa traga cu urechea la murmurul vietii si
sa-si
desfiinteze
autonomia
talmacirea
acesteia.
paradox,
ratiunea se anuleaza pe ea nsasi; si-a deschis granitele si nu mai

poate opri navala erorilor palpitante, a erorilor care zvcnesc.
Teologii
inconstienta,
snt
ei
paraziti
trebuiau
ai
sa
paradoxului.
depuna
de
Fara
mult
ntrebuintarea
armele.
lui
Scepticismul
religios nu e dect practica lui constienta.

Tot ce nu ncape n ratiune este motiv de ndoiala; dar n ea nu
este nimic. De aici avntul rodnic al gndirii paradoxale, care a
introdus continut n forme si a dat curs oficial absurditatii.
Paradoxul mprumuta vietii farmecul unei absurditati expresive. i
ntoarce ceea ce ea i-a atribuit dintru nceput.
Dac-as fi Moise, as scoate cu toiagul regrete din stnci. Oricum

este si acesta un mod de-a stinge setea muritorilor...
Ceea ce-i religios nu-i chestiune de continut, ci de intensitate.

Dumnezeu se determina ca un moment al frigurilor noastre, asa nct
lumea n care vietuim devine un obiectiv att de rar al sensibilitatii
religioase prin faptul ca n-o putem gndi dect n clipele neutre. Fara
calduri nu depasim cmpul perceptiei, adica nu vedem nimic. Ochii
servesc pe Dumnezeu numai cnd nu disting obiectele; absolutul se teme
de individualizare.
Intensificarea
nu
importa
carei
senzatii
este
semn
de
religiozitate. Un dezgust maxim ne dezvaluie Raul (calea negativa spre

Dumnezeu).
Viciul
mai
aproape
de
absolut
dect
un
instinct
nefalsificat, deoarece participarea la divin este posibila n masura n

care nu mai sntem natura.
Un om lucid si masoara caldurile la fiece pas, spectator al
pasiunii
proprii,
vesnic
pe
urmele
lui,
abandonndu-se
echivoc
nascocirilor tristetii sale. n luciditate, cunoasterea este un omagiu

fiziologiei.
Cu ct stim mai mult despre noi, cu att ndeplinim cerintele unei
igiene, care consista n realizarea transparentei organice. De atta
puritate, vedem prin noi. Ajungi astfel sa asisti la tine nsuti.
Sursa isteriei sfinte n mnastiri nu poate fi dect ascultarea

tacerii, contemplarea spectacolului de liniste al singuratatii. Dar
palpitatia launtrica a Timpului, pierderea constiintei n ondulatia
valurilor temporale? Sursa isteriei laice...
Timpul este un surogat metafizic al marii. Nu te gndesti la el
dect spre a nvinge nostalgia ei.
Daca se admite n univers un infinitezimal real, totul este real;

daca nu exista ceva, nu exista nimic. A face concesii multiplicitatii
si a reduce totul la o ierarhie de aparente nseamna a nu avea curajul

negatiei.
Distanta
teoretica
de
viata
si
slabiciunea
sentimentala
pentru ea ne duc la solutia sovaitoare a treptelor irealitatii, la un

pro-contra firii.
Situatia paradoxala exprima o indeterminatie esentiala a fiintei.
Lucrurile nu s-au asezat. Att ca situatie reala, ct si ca forma
teoretica
paradoxul
izvoraste
din
conditia
nedesavrsirii.
Unul
singur, si ar arunca raiul n aer.

Contingenta oazele de arbitrar n desertul Necesitatii nu e
sesizabila de formele ratiunii dect prin interventia de mobilitate pe
care-o introduce neastmparul paradoxului. Ce-i el daca nu o iruptie
demoniaca n ratiune, o transfuzie de snge n Logica si o suferinta a
formelor?
Semnul hotartor ca misticii n-au rezolvat nimic, dar au nteles

totul? Avalansa de paradoxe n preajma lui Dumnezeu, spre a se usura de
teama
nentelesului.
paradoxale.
nsisi
Mistica
sfintii
este
au
suprema
folosit
expresie
acest
gndirii
instrument
al
indeterminatiei spre a preciza indescifrabilul divin.
Senzatii
eterice
ale
Timpului
care
vidul
si
surde
lui
nsusi...
Melancolia nimb vaporos al Temporalitatii.
Existenta demoniaca ridica fiece clipa la demnitatea de eveniment.

Actiunea
moarte
spiritului
emana
dintr-un
principiu
satanic,
nct luptam n masura n care avem ceva de ispasit. Mai mult dect
orice, activitatea politica e o ispasire inconstienta.
Sensibilitatea fata de timp pleaca din incapacitatea de a trai n

prezent. ti dai seama n fiece clipa de miscarea nemiloasa a vremii,
care se substituie dinamismului imediat al vietii. Nu mai traiesti n
timp, ci cu el, paralel lui.
Fiind una cu viata, esti timp. Traindu-l, mori mpreuna cu el, fara
ndoieli si fara chin. Sanatatea perfecta se realizeaza n asimilarea
temporala, pe cnd starea de boala este o disociere echivalenta. Cu ct
percepi mai bine timpul, cu att esti mai naintat ntr-o dizarmonie
organica.
n mod firesc, trecutul se pierde n actualitatea prezentului, se
nsumeaza
temporale,
si
a
se
topeste
dezintegrarii
el.
din
Regretul
prezent
expresie
izoleaza
acuitatii
trecutul
ca
actualitate, l vitalizeaza printr-o adevarata optica regresiva. Caci

n
regret
trecutul
pastreaza
virtute
de
posibil.
Un
ireparabil
convertit n virtualitate.
Cnd stii nencetat ce agent de distrugere e timpul, sentimentele
care se njghebeaza n jurul acestei constiinte ncearca sa-l salveze
pe
toate
laturile.
Profetia
este
actualitatea
viitorului,
precum
regretul a trecutului. Neputnd fi n prezent, transformam trecutul si

viitorul n prezente, nct nulitatea actuala a timpului ne usureaza
accesul infinitatii lui.
A fi bolnav nseamna a trai ntr-un prezent constient, ntr-un
prezent sie nsusi trans-lucid, caci teama de trecut si de viitor, de
ce
s-a ntmplat si de ce se va ntmpla, dilata clipa pe masura
imensitatii temporale.
Un bolnav care-ar putea trai naiv n-ar fi propriu-zis bolnav, caci
poti fi atins de cancer, daca n-ai teroarea deznodamntului (acest
viitor care fuge nspre noi, nu spre care alergam), esti sanatos. Nu
exista boli, ci numai constiinta lor nsotita totdeauna de hipertrofia
simtului temporal.
Uneori nu ni se ntmpla sa pipaim timpul, sa-l pierdem printre

degete,
excese
de
intensitate
care-l
proiecteaza
conture
materiale? Sau alteori sa-l simtim ca o adiere subtila prin firele de

par? Sa fi obosit? Cauta el vreun culcus? Snt inimi mai ostenite ca el
si care totusi nu i-ar refuza azilul...
Raul,
parasind
indiferenta
originara,
si-a
luat
Timpul
ca
pseudonim.
Oamenii au construit paradisul filtrnd eternitatea, din esenta
de
vesnicie.
Acelasi
procedeu
aplicat
ordinii
temporale
ne
face
inteligibila suferinta. Caci, ntr-adevar, ce este ea daca nu esenta

de timp?
Dupa miezul noptii, gndesti ca si cum n-ai mai fi n viata sau

n cel mai bun caz ca si cum n-ai mai fi tu. Devii o simpla unealta a
tacerii, a vesniciei sau a vidului. Te crezi trist si nu stii ca
acestea
respira
prin
tine.
Esti
victima
unui
complot
al
fortelor
obscure, caci dintr-un individ nu se poate naste o tristete care sa nu

ncapa n el. Tot ce ne ntrece si are sursa n afara de noi. Att
placerea, ct si suferinta. Misticii au raportat revarsarea de delicii
a extazului la Dumnezeu, pentru ca nu puteau admite ca marginirea
individuala
este
capabila
de
atta
plinatate.
Asa
se
ntmpla
cu
tristetea si cu toate. Esti singur, dar cu toata singuratatea.
Cnd totul se mineralizeaza, nostalgia nsasi devine geometrie,

stncile par fluide fata de mpietrirea vagului sufletesc si nuantele
snt mai prapastioase dect muntii. Atunci nu-ti mai trebuie dect
tremurul si privirea cinilor calcati, si-un ceas hodorogit din alte
secole perna a unei frunti nnebunite.
De cte ori ma primblu prin ceata, ma dezvaluiesc mai usor mie

nsumi. Soarele te nstraineaza, caci descoperindu-ti lumea, te leaga
nselaciunilor ei. Dar ceata este culoarea amaraciunii.
Accesele de mila snt precedate de o stare de slabire generala, n

care umbli cu teama de a nu cadea n toate obiectele, de a nu te topi
n ele. Mila este forma patologica a cunoasterii intuitive. Cu toate
acestea, nu poate fi asezata n rndul bolilor, ea fiind un lesin...
vertical. Cazi n directia propriei singuratati.
Noptile albe singurele negre te fac un adevarat scafandru al

Timpului. Cobori, cobori spre lipsa lui de fund... Scufundarea muzicala
si
nedefinita
spre
radacinile
temporalitatii
ramne
voluptate
nemplinita, fiindca nu putem atinge marginile timpului dect sarind

din el. Saltul acesta ni-l face nsa exterior; i percepem marginile,
dar nu n experienta lui. Suspendarea l transforma n irealitate si-i
rapeste sugestia de infinit decor al noptilor albe.
Somnul
n-are
alt
rost
dect
uitarea
timpului,
principiului
demonic ce vegheaza n el.
n biserici ma gndesc adesea ce lucru mare ar fi religia daca n-ar

fi credinciosii, ci numai nelinistea religioasa a lui Dumnezeu, de care
ne vorbeste orga.
Mediocritatea filozofiei se explica prin faptul ca nu se poate

cugeta dect la o temperatura scazuta. Cnd esti stapn pe febra,
ornduiesti gndurile ca papusile; tragi ideile de ata si publicul nu
se
refuza
incendiu
iluziei.
sau
un
Dar
cnd
naufragiu,
orice
cnd
privire
peisajul
spre
tine
launtric
nsuti
o
un
devastare
somptuoasa de flacari evolund la orizontul marilor atunci dai drumul

gndurilor, coloane turmentate de epilepsia focului interior.
Daca as sti c-am fost trist o singura data din cauza oamenilor, de
rusine as depune armele. Ei pot fi uneori iubiti sau urti si totdeauna
compatimiti,
dar
atentia
unei
ntristari
concesie
degradanta.
Clipele de generozitate divina, n care i-am mbratisa pe toti, snt

inspiratii rare, adevarate gratii.
Iubirea de oameni este boala tonica si n acelasi timp ciudata,
fiindca nu-i sprijinita de nici un element din realitate. Un psiholog
iubitor
de
oameni
n-a
existat
pna
acum
si
desigur
nu
va
exista
niciodata. Cunoasterea nu merge n sensul umanitatii. Snt nsa pauze

ale
luciditatii,
recreatii
ale
cunoasterii,
crize
ale
ochiului
necrutator, care l pun n situatia stranie a iubirii. Atunci ar dori

sa se ntinda n mijlocul strazii, sa sarute talpile muritorilor, sa
dezlege curelele ncaltamintei negustorilor ca si cersetorilor, sa se
trie
prin
toate
ranile
si
nsngerarile,
sa
atrne
de
privirea
criminalului aripi de porumb sa fie ultimul om din dragoste!

Cunoasterea de oameni si dezgustul fac din psiholog, de bine, de
rau, o victima a propriilor lui cadavre. Caci pentru el orice iubire
este o ispasire. Oamenii pe care i-a anulat cunoasterea mor n tine;
victimele
dispretului
tau
putrezesc
inima
ta.
Si
ntreg
acest
cimitir care prinde viata n delirul de dragoste, n spasmele ispasirii

tale!
Sublimul
este
incomensurabilul
ca
sugestie
de
moarte.
Marea,
renuntarea, muntii si orga n moduri diferite si totusi n acelasi

fel snt ncoronarea unui sfrsit, care desi se consuma n timp,
destructia lui este totusi dincolo de el. Caci sublimul e o criza
temporala a eternitatii.
Ceea ce-i sublim n exemplul lui Isus deriva din ratacirea prin
timp a vesniciei, din nemasurata ei degradare. Tot ce e nsa scop n
existenta
Mntuitorului
atenueaza
ideea
de
sublim,
care
exclude
aluziile etice. Daca s-a cobort de bunavoie ca sa ne salveze, atunci

el ne poate interesa numai n masura n care gustam estetic un gest
etic. Dimpotriva, daca trecerea lui printre noi este numai o greseala a
vesniciei, o ispitire inconstienta de moarte a perfectiunii, o ispasire
n
timp
inutilitati
absolutului,
nu
se
nalta
atunci
sub
proportiile
semnul
enorme
sublimului?
ale
acestei
Estetica sa mai
salveze crucea, ca simbol al vesniciei.
Nu exista o placere mai mare ca aceea sa crezi c-ai fost filozof

si nu mai esti.
A suferi nseamna a medita o senzatie de durere: a filozofa a
medita asupra acestei meditatii.
Suferinta-i
ruina
unui
concept;
avalansa
de
senzatii,
care
intimideaza orice forma.

Totul n filozofie este de rangul al doilea, al treilea... Nimic
direct.
Un
derivatul
sistem
prin
se
construieste
excelenta.
Iar
din
filozoful
derivari,
nu-i
mai
el
nsusi
fiind
mult de un geniu
indirect.
Nu putem fi att de generosi cu noi nsine, nct sa nu ne zgrcim

n libertatea ce ne-o acordam. De nu ne-am pune piedica, de cte ori
fiece clipa n-ar fi altceva dect o supravietuire! Nu se ntmpla de
multe ori sa ramnem noi
nsine doar prin ideea limitelor noastre? O
biata amintire a unei individualizari trecute, o zdreanta a propriei

individuatii... Ca si cum am fi un obiect ce-si cauta un nume ntr-o
natura fara identitate. Omul e facut ca toate vietatile pe masura
unor anumite senzatii. Or, se ntmpla ca ele sa nu-si mai faca loc una
alteia, n succesiunea normala, ci sa napadeasca toate ntr-o furie

elementara, roind n jurul unei epave din plenitudine care e eul.
Unde sa mai fie loc atunci pentru pata de vid care e constiinta?
Este atta crima si poezie n Shakespeare, ca dramele lui par

concepute de un trandafir n dementa.
Oricta amaraciune ar fi n noi, ea nu-i att de mare nct sa ne

poata dispensa de amaraciunile altora. Iata de ce lectura moralistilor
francezi este balsamica n orele trzii. Ei au stiut totdeauna ce
nseamna a fi singur ntre oameni; rar de tot ce e singuratatea n
lume. Pna si Pascal n-a putut nvinge conditia lui de om retras din
societate. O suferinta ceva mai redusa, si-am fi nregistrat doar o
mare inteligenta. ntre francezi si Dumnezeu s-a interpus totdeauna
salonul.
Doua lucruri m-au umplut nencetat de o isterie metafizica: un ceas

care sta si un ceas care umbla.
Cu ct oamenii te intereseaza mai putin, cu att devii mai timid n

fata lor, iar cnd ajungi sa-i dispretuiesti, ncepi sa te blbi.
Natura nu-ti iarta nici un pas peste inconstienta ei si-ti urmareste
toate cararile orgoliului, mpnzindu-le de regrete. Cum s-ar explica
altcum ca oricarui triumf peste conditia de om i se asociaza o parere
de rau corespunzatoare?
Timiditatea mprumuta fiintei umane ceva din discretia intima a
plantelor, iar unui spirit agitat de el nsusi o melancolie resemnata
care pare a fi aceea a lumii vegetale. Snt gelos pe un crin numai cnd
nu-s timid.
Daca suferinta n-ar fi un instrument de cunoastere, sinuciderea ar

fi obligatorie. Si viata nsasi cu inutilitatile ei sfsietoare, cu
bestialitatea ei obscura, care ne trie n erori pentru a ne spnzura
din cnd n cnd de cte un adevar, cine ar putea-o suporta, de n-ar fi
un spectacol de cunoastere unic? Traind primejdiile spiritului, ne
mngiem prin intensitati de lipsa unui adevar final.
Orice eroare este un fost adevar. Nu exista nsa una initiala,
deoarece ntre adevar si eroare distanta e marcata doar de pulsatie, de
animatia launtrica, de ritmul secret. Astfel, eroarea-i un adevar care
nu mai are suflet, un adevar uzat si care asteapta sa fie vitalizat.
Adevarurile
mor
psihologic,
nu
formal;
ele
si
mentin
valabilitatea, continund nonviata formelor, desi pot sa nu mai fie

valabile pentru nimeni.
Tot ce-i viata n ele se petrece n timp; eternitatea formala le
asaza ntr-un vid categorial.
Pentru un om, cam ct tine un adevar? Nu mai mult ca o pereche de
ghete. Doar cersetorii nu le schimba niciodata. ntru ct esti nsa n
rnd cu viata, trebuie sa te primenesti ncontinuu, caci plinatatea
unei
existente
se
masoara
dupa
suma
de
erori
nmagazinate,
dupa
cantitatea de ex-adevaruri.
Nimic din ceea ce stim nu ramne neispasit. Orice paradox, curaj de

gnd sau indiscretie a spiritului le platim scump mai curnd sau mai
trziu.
Este
oricarui
de
un
farmec
straniu
progres
al
cunoasterii.
Ai
aceasta
sfsiat
pedeapsa
un
val
care
ce
urmeaza
acoperea
inconstienta naturii? l vei ispasi ntr-o tristete a carei sursa n-o

vei banui. Si-a scapat un gnd plin de rasturnari si amenintator? Snt
nopti ce nu pot fi umplute dect de evolutiile caintei. Ai pus prea
multe
ntrebari
lui
Dumnezeu?
raspunsurilor ce nu le-ai primit?!
Atunci,
de
ce
te
mira
povara
Indirect, prin consecinte, cunoasterea-i un act religios.

Ispasim
cu
voluptate
spiritul
si
cu
toata
abandonarea
inevitabil. Cum dezintoxicarea de cunoastere este imposibila, deoarece

o cere organismul, incapabil de-a se obisnui cu doze mici, sa facem
si din actul reflex o reflexie. n felul acesta, setea infinita a
spiritului si afla o ispasire echivalenta.
Cultul frumusetii seamana unei lasitati delicate, unei dezertari

subtile. N-o iubesti oare fiindca te scuteste de-a trai? Sub impresia
unei sonate sau unui peisaj, ne dispensam de viata cu un zmbet de
bucurie
dureroasa
si
de
superioritate
visatoare.
Din
centrul
frumusetii, totul este n urma noastra si nu putem privi spre viata

dect ntorcndu-ne. Orice emotie dezinteresata, neasociata imediatului
existentei, ncetineste mersul inimii. ntr-adevar, organul timpului,
care-i
inima,
ce-ar mai putea marca n amintirea vesniciei care e
frumusetea?!
Ceea
ce
nu
apartine
timpului
ne
retine
respiratia.
Umbrele
eternitatii, ce se apleaca de cte ori singuratatea este inspirata de

un spectacol de frumusete, ne taie suflarea. Ca si cum am pngari
nemarmurirea prin aburii respiratiei noastre!
Cnd
toate
lucrurile
ce
le-as atinge ar deveni triste, cnd o
privire furisata spre cer i-ar mprumuta culoarea mhnirilor, cnd n-ar
exista ochi uscati n preajma mea si as evolua pe bulevarde ca prin
maracini, ca urmele pasilor mei le-ar sorbi soarele spre a se mbata de
durere,
atunci
as
avea
dreptul
aprobare ar avea de partea ei
si
mndria
sa
afirm
viata.
Orice
marturia infinitului de suferinta si
orice bucurie sprijinul amaraciunilor. E urt si vulgar a scoate o

afirmatie
ntaritoare
din
ce
nu
plenitudine
de
rau,
durere
si
mhnire. Optimismul este un aspect degradant al spiritului, fiindca nu
pleaca din febra, din naltimi si ameteli. Tot asa o pasiune ce nu-si
extrage taria din umbrele vietii. n scuipat, n gunoi, n tina anonima
a ulitelor zace un izvor mai curat si nesfrsit mai rodnic dect n
mpartasirea blnda si rationala din viata. Avem destule vine prin care
sa urce adevarurile, destule vine n care ploua, ninge, bate vntul,
apun si rasar sori. Si-n sngele nostru nu cad stele spre a-si recapata
sclipirea?
Nu-i
loc
sub
soare
ca
sa
ma
retina
si
nici
umbra
sa
ma
adaposteasca, fiindca spatiul devine vaporos n avntul ratacitor si-n

fuga nesatioasa. Ca sa rami undeva, ca sa-ti ai locul tau n lume,
trebuie sa fi mplinit miracolul de a te fi aflat n vreun punct al
spatiului, negrbovit de amaraciuni. Cnd te gasesti ntr-un loc, nu
faci
dect
organic
sa
ntr-o
te
gndesti la altul, nct nostalgia se contureaza
functie
vegetativa.
Dorinta
de
altceva,
din
simbol
spiritual, devine natura.

Expresie
anula.
Cine
aceasta
aviditatii
sufera
lunecare
numai
de
spatiu,
de
pasiunea
orizontala
pe
nostalgia
sfrseste
Absolutului
ntinderi.
n-are
Existenta
prin
a-l
nevoie
stationara
de
a
calugarilor si are sursa n canalizarea verticala, spre cer, a acestor

doruri
vagi
dupa
vesnic
alte
locuri
si
alte
departari.
emotie
religioasa n-asteapta consolare de la spatiu; mai mult, ea nu-i intensa

dect n masura n care l asimileaza unui cadru de caderi.
Cnd nu-i loc n care sa nu fi suferit, ce alt motiv poti invoca n
sprijinul ratacirii? Si ce o sa te lege de spatiu, cnd albastrul
ntunecat al nostalgiei te dezleaga de tine nsuti?
Daca
omul
n-ar
fi
stiut
introduce
un
singuratate de mult s-ar fi aprins ntunericul.
delir
voluptuos
Descompunerea cea mai oribila, ntr-un cimitir necunoscut, este o

icoana palida pentru parasirea n care te afli cnd, din aer sau de sub
pamnt, o voce neasteptata ti dezvaluie ct esti de singur.
Sa n-ai cui sa spui niciodata nimic! Numai obiecte; nici o fiinta.
Si napastuirea singuratatii nu pleaca dect din sentimentul ca esti
nconjurat de lucruri nensufletite, carora n-ai ce sa le spui.
Nu din extravaganta si nici din cinism umbla Diogene cu un felinar,
n plina zi, sa caute un om. Stim noi prea bine ca din singuratate...
Cnd nu-ti poti aduna gndurile si te supui, nfrnt, argintului

lor viu ca aburul se risipeste lumea si cu ea tu nsuti, ca pari a
asculta la marginile unei mari ce si-a retras apele lectura propriilor
memorii scrise ntr-o alta viata... ncotro alearga mintea, spre ce
nicaieri si dizolva granitele? Se topesc ghetari n vine? Si-n ce
anotimp al sngelui si-al spiritului te afli?
Mai esti tu nsuti? Nu-ti zvcnesc tmplele de teama contrara? Esti
altul, esti altul...
...Cu ochii pierduti spre celalalt n melancolia neprihanita a
parcurilor.
Despre orice si-n primul rnd despre singuratate esti obligat a

gndi negativ si pozitiv n acelasi timp.
Fara tristete ne-am da noi seama, n aceeasi vreme, de trup si de

duh?
Fiziologia
si
cunoasterea
se
ntlnesc
ambiguitatea
ei
constitutiva, nct nu esti mai prezent tie nsuti si mai solidar cu

tine ca-n clipele de tristete. Va fi aceasta ca si constiinta un
agent de nstrainare de lume, un factor de exterioritate; cu ct ne
ndeparteaza
nsa
de
toate,
cu
att
coincidem
mai
mult
cu
noi.
Seriozitatea tristete fara accent afectiv ne face sensibili numai
la
un
proces
rational,
caci
neutralitatea
ei
n-are
adncimea
care
asociaza capriciile viscerelor vibratiei spiritului. O fiinta serioasa

este un animal ce ndeplineste conditiile de om; opreste-i o clipa
mecanismul de gndire; nu va observa ce usor a redevenit animalul de
altadata.
Rapeste-i
nsa
tristetii
reflexia;
va
ramne
destula
imbecilitate sumbra ca zoologia sa nu te accepte.

A lua lucrurile n serios nseamna a le cntari fara a participa; a
le lua n tragic a te angaja n soarta lor. ntre seriozitate si
tragedie (aceasta tristete ca actiune) este o mai mare deosebire dect
ntre
un
functionar
si
un
erou. Filozofii
snt
bieti
agenti
ai
Absolutului, platiti din contributiile mhnirilor noastre. Din a lua

lumea n serios si-au facut o profesie.
Tristetea n forma ei elementara este o genialitate a materiei.
Inspiratie primara fara gnduri. Trupul si-a nfrnt conditia si tinde
la
participare
superioara
lui,
iar
formele
reflexive
ale
tristetii procesul este completat de o descindere a spiritului prin

vine, ca pentru a ne arata ct de organic ne apartinem.
Rapindu-ne
firii
si
redndu-ne
noua,
tristetea-i
izolare
substantiala a firii noastre, n deosebire de mprastierea ontologica a

fericirii.
accesele
de
mila
se
manifesta
atractie
secreta
pentru
proastele maniere, pentru murdarie si degradare. Orice monstruozitate

este o perfectiune fata de lipsa bunului-gust al milei, acest rau cu
aparentele reale ale blndetii.
n mormanul de pete si de devieri ale naturii sau n rafinamentul
vicios al mintii, nu veti gasi o perversiune mai ntunecoasa si mai
framntata ca mila. Nimic nu ne abate de la frumusete mai mult dect
accesele ei. Si dac-ar fi numai frumusetea! Dar virtutile subterane
ale
acestui
viciu
ne
ntorc
de
la
rosturile
noastre esentiale si
considera depravare tot ce nu emana din gustul prabusirii, din mlastini

si din putregai, ntinderi ale milei si pretexte ale voluptatii ei
infernale.
Nici o patologie n-a studiat-o fiindca este o boala practica, si
stiinta
fost
totdeauna
serviciul
primariilor.
Cine-ar
adnci
tulburarile launtrice, iadul iubirii perverse de oameni, ar mai putea

ntinde mna vreunui milostiv?
Rostul gnditorului este sa ntoarca viata pe toate partile, sa-i

proiecteze
fetele
toate
nuantele,
sa
revina
nencetat
asupra
ascunzisurilor ei, sa-i bata n jos si-n sus cararile, de mii de ori sa
priveasca acelasi aspect, sa nu descopere noul dect n ce-a vazut
nelamurit,
aceleasi
teme
sa
le
treaca
prin
toate
membrele,
amestecndu-si cugetele-n trup sa zdrentuiasca astfel viata gndind-o

pna la capat.
Nu-i revelator pentru ce e nedefinibil n insuficientele vietii ca
numai
cioburile
unei
oglinzi
sfarmate
pot
sa
ne
redea
icoana
ei
nimic
si
caracteristica?
Dupa
ce
ti-ai
dat
seama
ca
oamenii
nu-ti
pot
oferi
continui totusi a-i ntlni, este ca si cum ai fi lichidat cu orice

superstitie, dar mai crezi n fantome. Dumnezeu, pentru a obliga pe
singuratici
la
lasitate,
creat
zmbetul,
anemic
si
aerian
la
fecioare, concret si imediat la femei pierdute, nduiosator la batrni

si irezistibil la muribunzi. De altfel, nimic nu dovedeste mai mult ca
oamenii-s muritori ca zmbetul, expresie a echivocului sfsietor al
vremelniciei. De cte ori zmbim, nu este ca la o ultima ntlnire, si
nu-i zmbetul testamentul aromat al individului? Lumina tremuratoare a
obrazului si a buzelor, umiditatea solemna a ochilor transforma viata
ntr-un
port,
care
vapoarele
pleaca
larg
fara
destinatie,
transportnd nu oameni, ci despartiri. Si viata ce-i, daca nu locul

despartirilor?
De cte ori ma nduioseaza un zmbet, ma ndepartez cu o povara de
ireparabil, caci nimic nu descopera mai nfiorator ruina care asteapta
omul ca acest simbol aparent de fericire si care exprima mai crud unei
inimi desfrunzite freamatul de vremelnicie al vietii, dect horcaitul
clasic al sfrsitului. Si de cte ori mi zmbeste cineva, descifrez
pe fruntea luminoasa chemarea sfsietoare: Apropie-te, vezi prea bine
ca si eu snt muritor! Sau cnd ochii mi s-au ntunecat de noaptea
mea, glasul zmbetului mi flutura pe lnga urechi avide de implacabil:
Priveste-ma, este pentru ultima oara!
...Si de aceea zmbetul te opreste de la singuratatea din urma, si
orict nu te-ar mai interesa colegii de respiratie si de putrefactie,
te-ntorci spre ei ca sa le sorbi secretul, sa te neci n el si ei sa
nu stie, sa nu stie ce grei snt de vremelnicie, ce mari poarta si la
cte naufragii nu ne invita framntarea inconstienta si incurabila a
zmbetului lor, la ce ispite de disparitie te supun, deschizndu-si
sufletul spre tine si tu ridicnd cu freamat si ndurerare lespedea
sursului!
Germinatia fiecarui adevar ne pune corpul la teasc. Ne stoarcem

viata de cte ori cugetam, nct un gnditor absolut ar fi un schelet
ce si-ar ascunde oasele n... transparenta gndurilor.
Paloarea e culoarea ce-o ia gndirea pe fata omeneasca.
Destin nu exista dect n actiune, fiindca numai n ea risti totul,

fara sa stii unde vei ajunge. Politica n sensul de exasperare a ceea
ce-i istoric n om este spatiul fatalitatii, abandonarea integrala
fortelor constructive si destructive ale devenirii.
Si n singuratate risti totul, dar aici fiind n clar cu ce se va

ntmpla,
luciditatea
atenueaza
irationalul
soartei.
ti
anticipezi
viata, ti traiesti destinul ca un inevitabil fara surprize, caci,

ntr-adevar,
ce-i
singuratatea
daca
nu
viziunea
trans-lucida
fatalitatii, maximum de luminozitate n agitatia oarba a vietii?

Omul politic renunta la constiinta; singuraticul, la actiune. Unul
traieste uitarea (si asta e politica); celalalt o cauta (si asta-i
singuratatea).
O filozofie a constiintei nu poate sfrsi dect ntr-una a uitarii.
Un om care practica o viata ntreaga luciditatea ajunge un clasic

al deznadejdii.
Femeia
ce
priveste
spre
ceva
ofera
imagine
de
rara
trivialitate. Ochii melancolici te invita, dimpotriva, la o distrugere

aeriana, si setea de impalpabil pe care ti-o satisface funebrul si
parfumatul lor azur te mpiedica sa mai fii tu nsuti. Ochi ce nu
zaresc nimic si din fata carora dispari, ca sa nu le patezi infinitul
cu obiectul prezentei tale. Privirea pura a melancoliei este modul cel
mai ciudat prin care femeia ne face sa credem ca a fost cndva tovarasa
noastra n Rai.
Melancolia este o religiozitate fara nevoia Absolutului, o lunecare

din lume fara atractia transcendentului, o slabiciune pentru aparentele
cerului egala insensibilitatii la simbolul acestuia. Posibilitatea ei
de a se dispensa de Dumnezeu desi ndeplineste conditiile initiale
ale apropierii de el o transforma ntr-o voluptate, care se satisface
cresterii ei proprii si slabiciunilor ei repetate. Caci melancolia este
un delir estetic, suficient siesi, steril n mitologie. Nu vei gasi n
ea nimic strain unui vis leganat, caci nu genereaza nici o imagine
peste cursul etericei sale destramari.
Melancolia-i o virtute la femei si un pacat la barbati. Asa se

explica de ce acestia au folosit-o spre cunoastere...
Exista
unele
sursuri
feminine
aprobare
duioasa,
care
te
mbolnaveste. Ele se ncuiba si se depun pe fondul necazurilor zilnice,

exercitnd
un
control
subteran.
Femeile
ca
si
muzica
trebuie
ocolite n receptivitatile tulburi care maresc pna la lesin pretextele

de nduiosare. Cnd vorbesti despre teama, despre teama nsasi, n fata
unei blonde spiritualizate de paloare si care-si apleaca ochii pentru a
suplini
prin
gest
rostogoleste-n
marturisirea,
carne
si-si
sursul
prelungeste
ei
frnt
prin
si
ecouri
amar
ti
chinul
se
sau
imaterial.
Sursurile snt o povara voluptuoasa pentru cel ce le mparte si
pentru cel ce le primeste. O inima atinsa de delicatete greu poate
supravietui unui surs duios. Tot asa, snt priviri dupa care nu te mai
poti hotar pentru nimic.
Un
fulg
ratacitor
prin
aer
este
imagine
de
zadarnicie
mai
sfsietoare si mai simbolica dect un cadavru. Tot asa, un parfum

neobisnuit ne face mai tristi dect un cimitir, precum o indigestie
mai gnditori dect un filozof. Si mai mult dect catedralele, nu ne
face mai religiosi mna unui cersetor ce ne arata drumul de urmat
ntr-un oras mare si-n care ne-am pierdut?
ncepi a te nelinisti de Timp, cu mult nainte de a-i citi pe

filozofi,
privind
atent,
ntr-un moment de oboseala, fata unui om
batrn. Brazdele adncite de necazuri, de sperante si de naluciri se

nnegresc si se pierd parca fara urma ntr-un fond de ntuneric, pe
care fata l ascunde cu greu, masca nesigura a unui abis ndurerat.
n fiece cuta pare a se fi adunat vremea, a se fi ruginit devenirea, a
fi mbatrnit durata. Nu atrna timpul n ridurile batrnetii si nu e

fiecare
cuta
un
cadavru
temporal?
Fata omeneasca este folosita de
demonia vremii ca o demonstratie de zadarnicie. O poate cineva privi

senin n amurgul ei?
nclina-ti ochii spre un batrn cnd n-ai Ecleziastul la ndemna,
fata lui de care el poate fi perfect strain te va nvata mai mult
ca nteleptii. Caci snt ncretituri care dezvelesc actiunea Timpului
mai nemilos dect un tratat de zadarnicie. Unde sa gasesti cuvinte care
sa zugraveasca eroziunea lui implacabila, naintarea lui destructiva,
cnd peisajul deschis si accesibil al batrnetii ti se ofera la toate
colturile ca o lectie decisiva si o sentinta fara apel?
Neastmparul
instinctiva
de
copiilor
Timp?
Cine
bratele
n-a
bunicilor
simtit
sa
nu
sarutul
fie
unui
oroarea
batrn
inutilitatea infinita a timpului?
De oameni ma separa toti oamenii.
De-as alerga ca un nebun n cautarea mea, cine-mi spune ca nu-mi

voi iesi niciodata n cale? Pe ce maidan al universului ma voi fi
ratacit? Ma duc sa ma caut acolo unde se aude lumina..., caci de
mi-aduc
bine
aminte,
iubit-am
altceva
dect
sonoritatea
transparentelor?
Cui nu i se pare ca dupa fiece amaraciune luna a devenit mai palida

si
razele
soarelui
schilodindu-si
mai
ritmul,
sfioase
aceluia
si
ca
i
devenirea
lipseste
si
baza
cere
scuze,
cosmica
singuratatii.
Ruptura de fiinta te face bolnav de tine nsuti, nct este destul

sa pronunti cuvinte ca: uitare, nefericire, despartire, pentru a te
dizolva
ntr-un
fior
mortal.
Si
atunci,
ca
sa
traiesti,
risti
imposibilul: accepti viata.
A ramne singur cu ntreaga iubire, cu povara infinitului erotic

iata sensul spiritual al nefericirii n dragoste, nct sinuciderile nu
snt
probe
iubirii.
ale
Daca
lasitatii
n-ar
fi
omului,
atenuat
ci
ale
dimensiunilor
chinurile
amoroase
inumane
prin
ale
dispretul
teoretic pentru femeie, toti amantii s-ar fi sinucis pna acum. Stiind
nsa ce e ea, au introdus prin luciditate un element de mediocritate n
insuportabilul
acelor
vapai.
Nefericirea
dragoste
ntrece
intensitate cele mai adnci emotii religioase. Ce e drept, ea n-a

construit biserici; dar a ridicat morminte, morminte peste tot.
Iubirea? Dar priviti cum fiece raza de soare se-ngroapa ntr-o
lacrima, de parca astrul stralucitor s-ar fi nascut dintr-un acces de
plns al Divinitatii!
Nefericirea este starea poetica prin excelenta.
masura
care
animalele
snt
capabile
de
nefericire
dragoste, participa la umanitate. De ce n-am admite ca privirea umeda a

cinelui sau duiosia resemnata a magarului nu exprima uneori regrete
fara cuvinte? Exista ceva sumbru si ndepartat n erotica animala, si
care ne-o face att de straina.
Literatura este o marturie sigura ca noi ne simtim mai aproape de
plante dect de animale. Poezia n mare parte nu-i dect un comentariu
la viata florilor, iar muzica o depravare umana a melodiilor vegetale.
Orice floare poate servi de imagine nefericirii n dragoste. Asa se
explica apropierea noastra de ele. Si apoi, nici un animal nu poate fi
un simbol al vremelniciei, pe cnd florile snt expresiile ei directe,
ireparabilul estetic al efemerului.
La adica, ce face fiecare om? Se ispaseste pe sine nsusi.
N-as putea iubi dect un ntelept nefericit n dragoste...
Ceea ce face orasele mari att de triste este ca fiecare om vrea sa

fie fericit, iar sansele scad pe masura ce dorinta creste. Cautarea
fericirii indica distanta de rai, gradul caderii umane. Si atunci, sa
ne miram de ce Parisul e punctul cel mai ndepartat de Paradis?
Poti nghiti biblioteci ntregi, nu vei gasi mai mult de trei-patru

autori care merita a fi cititi si recititi. Proeminentele acestui gen
snt
niste
analfabeti
geniali,
care
trebuie
admirati
si
la
nevoie
nvatati, dar care, n fond, nu ne spun nimic. As vrea sa pot interveni

n istoria spiritului omenesc cu brutalitatea unui macelar mpodobit de
cel mai rafinat diogenism. Caci pna cnd vom mai lasa n picioare pe
attia creatori care n-au stiut nimic, copii obraznici si inspirati,
lipsiti de maturitatea fericirii si a nefericirii? Un geniu care n-a
ajuns la radacinile vietii, oricte posibilitati de expresie ar avea,
nu trebuie gustat dect n clipe de indiferenta. Este mai mult dect
nfiorator sa te gndesti ce putini oameni au stiut ceva cu adevarat,
ce putine existente complete au aparut pna acum. Si ce-i o existenta
completa,
si
ce-nseamna
sti?
pastra
sete
de
viata
amurguri...
Anumite fiinte simt pornirea spre crima numai pentru a gusta o

viata intensificata, asa nct negatia bolnavicioasa a vietii este n
acelasi timp omagiul ei.
Oare ar fi existat criminali daca sngele n-ar fi cald? Impulsul
destructiv cauta leacul unei raceli interne si ma ndoiesc ca, fara o
reprezentare
implicita
pumnal
fi
s-ar
nfipt
unei
cndva
calduri
n
molesitoare
vreun
trup.
si
rosii,
vreun
emana
aburi
Sngele
adormitori, n care asasinul nadajduieste a-si mblnzi fiorurile de

gheata. O singuratate nendulcita de nduiosari genereaza crima, nct
orice morala ce vrea distrugerea raului n adncime are de privit numai
o problema: ce directie trebuie sa dam singuratatii, acest cadru ideal
al ruinei si al descompunerii.
Gasi-va cineva vreodata cuvinte pentru freamatul care mpreuna n

infinitatea aceleiasi clipe suprema voluptate cu suprema durere? Sau
vreo muzica, plecnd din toate zorile si apusurile acestei lumi,
putea-va ea transmite altor oameni senzatiile unei victime cosmice a
fericirii si nefericirii? Un naufragiat batut de toate valurile, izbit
de
toate
soarele
stncile,
n
brate!
chemat
Epava
de
toate
ratacind
ntunecimile
cu
izvorul
si care-ar
vietii
la
tine
piept,
strngndu-i stralucirea lui mortala, necndu-se cu el n valuri, caci

fundurile marii asteapta din vesnicie lumina si groparul ei.
Contactul ntre oameni societatea n genere n-ar fi posibil

fara ntrebuintarea repetata a acelorasi adjective. Interziceti-le prin
lege si veti vedea n ce mica masura omul este un animal sociabil. Vor
disparea imediat conversatia, vizitele, ntlnirile, si societatea se
va degrada la raporturi mecanice de interese. Lenea de gndire a dat
nastere la automatismul adjectivului. Aceeasi calificatie i se aplica
lui Dumnezeu si unei maturi. Altadata, Dumnezeu era infinit; astazi e
epatant.
(Fiecare
Interziceti
cade.
tara
adjectivul
si
are
cotidian
si
expresiile
vidului
ei
definitia
celebra
mental.)
lui
Aristot
Diferentele
dintre
filozofii
antici
si
cei
moderni,
att
de
frapante si de defavorabile ultimilor, pleaca din faptul ca acestia au

filozofat la masa de lucru, la birou, pe cnd aceia n gradini, n
piete sau la cine stie ce margine de mare. Apoi anticii, mai lenesi,
stateau
multa
vreme
ntinsi,
caci
stiau
bine
ca
inspiratia
vine
orizontal. Astfel, ei asteptau gndurile, pe cnd modernii le siluiesc

si le provoaca prin lectura, facnd impresia ca nici unul n-a cunoscut
placerea iresponsabilitatii meditative, ci si-au organizat ideile cu
aplicatie de ntreprinzatori. Niste ingineri n jurul lui Dumnezeu.
Multe spirite au descoperit Absolutul din a fi avut o canapea n
preajma lor.
Fiecare pozitie a vietii este o alta perspectiva a ei. Filozofii se
gndesc la alta lume, fiindca grbovi de obicei, s-au saturat a o privi
pe aceasta.
Carui om, zarindu-se-n oglinda ntr-un semintuneric, nu i se pare
a se fi ntlnit cu sinucigasul din el?
Poti iubi o fiinta impermeabila Absurdului si care nu banuieste din

ce tragedie pleaca el, din cte elegante de venin, din ct rafinament
de dezolare, din cte reflexe vicioase si nselatoare ale pustiului
launtric?
Absurditatea este insomnia unei erori, esuarea dramatica a unui
paradox. Febra spiritului nu poate fi masurata dect prin abundenta
acestor funeralii logice care snt formulele absurde.
Muritorii de totdeauna s-au ferit cu teama de ele, au priceput ei
negresit ceva din nobila lor descompunere, dar nu le-au putut prefera
sigurantei sterpe, calmului compromitator al ratiunii.
De cte ori ma gndesc la moarte, mi pare ca voi muri mai putin,

ca nu pot sa ma sting, stiind ca ma voi stinge, ca nu pot sa dispar,
stiind ca voi disparea... Si dispar, ma sting si mor de totdeauna.
Viata-i eterica si funebra ca sinuciderea unui fluture.
Nemurirea este o concesie de eternitate pe care moartea o face

vietii. Stim noi nsa prea bine ca n-o face... Caci atta generozitate
ar costa-o viata.
Pentru
fiece
problema
ti
trebuie
alta
temperatura.
Numai
nefericirii i convine oricare...
Sa pari vesel tuturor si nimeni sa nu vada ca si fulgii snt

lespezi de mormnt! A avea verva n agonie...
Moralitatea subiectiva si atinge punctul culminant n hotarrea de

a nu mai fi trist.
Permeabila demoniei, tristetea este ruina indirecta a moralei. Cnd
raul
se
opune
binelui,
el
participa
la
valorile
etice
ca
forta
negativa, cnd nsa si cstiga autonomia si zace n sine, fara a se

mai afirma n lupta cu el, atunci realizeaza demonia. Tristetea-i unul
din agentii de autonomie a raului si de sapare a eticii. Daca binele
exprima
elanurile
de
puritate
ale
vietii,
tristetea-i
umbra
lui
incurabila.
Creatiile spiritului snt un indicator al insuportabilului vietii.

Tot asa si eroismul.
Melancolia-i starea de vis a egoismului.
De n-ar exista o voluptate secreta n nefericire, am duce femeile

sa nasca la abator.
Spune unui suflet delicat: despartire, si ai trezit poetul din el.

Acelasi
cuvnt
unui
om
de
rnd
nu-i
inspira
nimic.
Si
nu
numai
despartire, ci orice. Diferenta ntre oameni se masoara dupa rezonanta

afectiva a cuvintelor. Unii se mbolnavesc de o sfrseala extatica
ascultnd o expresie banala, altii ramn reci la o proba de zadarnicie.
Pentru
aceia,
nu
este
cuvnt
dictionar
care
sa
nu
ascunda
suferinta, iar acestia nici n-o au n vocabular. Prea putini snt cei
ce-si pot ntoarce cugetul oricnd spre ntristare.
Orict s-ar lega bolile de constitutia noastra, este imposibil sa

nu le disociem, sa nu le gasim exterioare, straine, neavenite. De
aceea, cnd vorbim de un om nesanatos i precizam boala ca o anexa
fatala, care introduce un plus de iremediabil identitatii lui initiale.
n fata noastra, el ramne cu boala lui, care pastreaza o independenta
si o obiectivitate relativa. Ce greu e nsa a disocia melancolia de o
fiinta! Caci ea-i boala subiectiva prin excelenta, inseparabila de cel
posedat, aderenta pna la coincidenta, si ca atare incurabila. Sa nu
existe leac pentru ea? Totusi; dar atunci trebuie sa ne lecuim de
propriul eu. Nostalgia dupa altceva din reveriile melancolice nu e
dect
dorul
dupa
un
alt
eu,
dar
pe
care-l
cautam
peisaje,
departari, n muzica, nselndu-ne fara voie asupra unui proces mult

mai adnc. Totdeauna ne rentoarcem nemultumiti si ne abandonam noua
nsine, caci nu este iesire din boala care ne poarta numele si pe care
pierznd-o, nu ne-am mai afla.
Nu cred ca Dumnezeu sa fi facut pe Eva din coasta noastra, caci

atunci ar trebui sa ne ntelegem cu ea si altundeva dect n pat. Dar
la
drept
vorbind,
nu-i
si
aceasta
nselaciune?
Sntem
oare
mai
departe unul de altul dect n cvasiidentitatea orizontala? De unde

altcum pornirea obscura si nestapnita, a ceasurilor tulburi, de a-ti
varsa plnsuri tainice pe snii femeilor pierdute, n hoteluri vechi?
Nu att din instinct, ct din groaza de plictiseala atrnam de
femeie. Si se prea poate ca ea sa nu fie dect o nascocire a acelei
groaze. Din frica de singuratate a lui Adam a plamadit Dumnezeu pe Eva,
si de cte ori ne napadesc fiorurile izolarii am oferi Creatorului cte
o coasta, pentru ca, nascuta din noi, sa ne sorbim n femeie propria
singuratate.
Castitatea
este
un
refuz
al
cunoasterii.
Ascetii
si
puteau
satisface dorinta de pustiu mai usor n preajma femeii, daca spaima de

ispita nu i-ar fi deposedat de adncimea misterioasa a sexualitatii.
Panica ntr-o lume de obiecte trezeste un dor mortal de femeie, ea
nsasi obiect, nsufletit de patimile plictiselii noastre.
O fiinta pe calea unei spiritualizari complete nu mai e capabila de

melancolie,
fiindca
nu
se
mai
poate
abandona
voia
ondulatiilor
capricioase. Spirit nseamna rezistenta, pe cnd melancolia, mai mult

dect orice, presupune ne-rezistenta la suflet, la fierberea elementara
a
simtirii,
nestapnit,
la
incontrolabilul
tulbure,
afectelor.
irationalul
alcatuit
Tot
din
ceea
vis
ce
si
noi
bestialitate,
deficiente organice si aspiratii turmentate, ca si explozii muzicale ce

umbresc
puritatea
ngerilor
si
ne
fac
sa
privim
dispretuitor
spre
crini constituie zona primara a sufletului. Aici se afla melancolia

acasa, n poezia acestor slabiciuni.
Cnd te crezi mai ndepartat de lume, adierile melancolice ti
dovedesc
iluzia
apropierii
tale
de
spirit.
Fortele
vitale
ale
sufletului te atrag n jos, te obliga sa te scufunzi n adncimea

primara, sa-ti recunosti sursele, de care te izoleaza vidul abstract al
spiritului, seninatatea lui implacabila.
Melancolia-i o distanta de lume prin mijloacele vietii, iar nu ale
spiritului;
dezertarea
din
imanenta
tesuturilor.
Prin
apelul
nencetat la spirit, barbatii i-au adaugat o nuanta reflexiva, ce n-o

ntlnim
la
femei,
care,
nerezistnd
niciodata
sufletului
lor,
se
talazuiesc ntr-o melancolie imediata.
Nevoia de un timp pur, curatit de devenire, si care sa nu fie

eternitate.... O subtiere eterica a trecerii, o crestere n sine a
temporalitatii, un timp fara curgere... Extaz delicat al mobilitatii,
plenitudine temporala n afara de clipe... A te scufunda ntr-un timp
lipsit
de
dimensiuni
si
de
calitate
att
de
aeriana,
ca
inima
noastra-l poate ntoarce napoi, el nefiind patat de ireversibil si

nici atins de irevocabil...
...ncep sa banuiesc felul n care el s-a insinuat n Paradis.
Cine n-are organ pentru eternitate o concepe ca o alta forma a

temporalitatii, nct alcatuieste imaginea unui timp ce curge n afara
de sine sau a unui timp vertical. Icoana temporala a eternitatii ar fi
atunci o curgere n sus, o acumulare verticala de clipe, care stavilesc
lunecarea dinamica, deplasarea orizontala spre moarte.
Suspendarea timpului introduce o dimensiune verticala, dar numai
atta
vreme
ct
dureaza
actul
acestei
suspendari.
Odata
consumat,
eternitatea neaga timpul, constituind o ordine ireductibila. Schimbarea

directiei naturale, violentarea temporalitatii din accesul la vesnicie
ne arata cum orice act de nfrngere a vietii implica si o siluire a
timpului. Dimensiunea verticala a suspendarii este o perversiune a
simtului temporal, caci eternitatea n-ar fi accesibila fara depravarea

si vicierea acestuia.
Boala
substantei
reprezinta
anonime
caracteristic
al
transfigurata
triumful
din
noi.
principiului
De
individuatiei.
naivitatii
aceea
este
personal,
ea
fenomenul
Sanatatea
exprima
nfrngerea
chiar
participarea
la
cel
mai
forma
anonimat,
la
paradisul biologic al indiviziunii, pe cnd boala este sursa directa a

separativitatii. Ea schimba conditia unei fiinte, plus-ul ei determina
o unicitate, un salt peste firesc. Diferenta ntre un om bolnav si unul
sanatos este mai mare ca ntre ultimul si nu importa care animal. Caci
a fi bolnav nseamna a fi altceva dect ceea ce esti, a te supune
determinarilor posibilului, a identifica momentul cu surpriza. n mod
normal dispunem de soarta noastra, ne prevedem n fiecare clipa si
traim ntr-o siguranta plina de indiferenta. Sntem liberi sa credem ca
n cutare zi, n cutare ceas, vom putea fi seriosi, veseli si nimic nu
ne mpiedica sa ne bazam pe interesul ce-l vom acorda unor lucruri
oarecare. Dimpotriva, n constiinta generata de boala. Nici o urma de
libertate; nu putem prevedea nimic, robi chinuiti ai dispozitiilor si
capriciilor
organice.
Fatalitatea
respira
prin
toti
porii,
urtul
izvoraste din membre si toate alcatuiesc apoteoza necesitatii care este

boala. Niciodata nu stii ce vei face, ce se va ntmpla, ce dezastre
pndesc n umbrele launtrice, nici n ce masura vei iubi, nici n ce
masura vei ur, prada climatului isteric al nesigurantelor. Boala care
ne separa de natura ne leaga de ea mai rau dect mormntul. Nuantele
cerului
ne
umiditate
obliga
la
la
modificari
dispozitii
echivalente
corespunzatoare,
suflet,
gradele
anotimpurile
la
de
o
periodicitate blestemata. Astfel, traducem moral ntreaga natura. La

distanta infinita de ea i talmacim toate fanteziile, haosul evident
sau implicit, curbele materiei n pendulatiile unei inimi incerte. Sa
stii
ca
n-ai
nici
legatura
cu
lumea
si
sa-i nregistrezi toate
variatiile, iata paradoxul bolii, necesitatea stranie ce ni se impune,

libertatea de a gndi dincolo de fiinta si conditia de cersetor al
propriului trup. Caci, ntr-adevar, nu ntindem mna spre noi nsine,
nu
ne
solicitam
sprijinul,
vagabonzi
la
portile
eului
nostru,
abandonarea unei vieti fara leac? Nevoia de a face ceva pentru tine
nsuti si a nu te putea ridica peste o pedagogie a incurabilului!
De-am
fi
liberi
boli,
medicii
ar
ajunge
cersetori,
caci
muritorii trag spre suferinta, dar nu spre amestecul ei chinuitor de

subiectivitate exasperata si de necesitate invincibila.
Boala
este
modul
care
moartea
iubeste
viata,
iar
individul
teatrul acestei slabiciuni. n orice durere, absolutul mortii gusta

devenirea, chinul nostru nefiind dect ispita, degradarea voluntara a
ntunericului. Si astfel, suferinta nu e dect un minus de absolut al
mortii.
Mi s-a facut inima ca ceara si se topeste nlauntrul meu. (Psalm

XXII) Fa, Doamne, ce mai poti pna nu-ti trntesc oasele mele n cap!
Muzica este timp sonor.
Viata si cu mine sntem doua linii paralele ce se ntlnesc n

moarte.
Fiecare om este propriul lui cersetor.
Ametelile carora snt supusi unii oameni si care i obliga sa se

rezeme de arbori sau de ziduri n plina strada au un sens mai adnc
dect snt nclinati a crede filozofii si chiar poetii. A nu mai putea
sta vertical a te degaja de pozitia naturala a omului nu-si are

sursa ntr-o tulburare nervoasa sau ntr-o compozitie a sngelui, ci n
istovirea
fenomenului
uman,
care
implica
abandonarea
tuturor
caracterelor ce-l nsotesc. Ai uzat omenescul n tine? Atunci parasesti

fatal forma prin care el s-a definit. Cazi; fara ca totusi sa te
rentorci
la
animalitate,
caci
este
mai
mult
dect
probabil
ca
ametelile ne arunca la pamnt pentru a ne da alte posibilitati de

naltare. Revenirea la pozitia care a precedat fenomenul verticalei
umane
ne
deschide
alte
carari,
ne
pregateste
alta
crestere
si,
schimbndu-ne nclinarea corpului, ne deschide spre o alta perspectiva

a lumii.
Senzatiile stranii de ameteala, care te apuca orisiunde si mai cu
seama de cte ori distanta de om evolueaza n directia infinitului, nu
indica
numai
prezenta
agresiva
spiritului,
dar
si
ofensiva
naprasnica a tot ce-am adaugat peste constantele soartei umane. Caci

ameteala este simptomul specific al depasirii unei conditii firesti si
al imposibilitatii de a mai mpartasi pozitia fizica legata de ea.
Rupndu-se legaturile launtrice cu omul, semnele lor exterioare urmeaza
procesul
de
animalul
cnd
introspectii
nelinisti,
disolutie.
a
nceput
regresive
si
Tulburari
sa
care
amintiri
se
ne
analoage
ridice
coboara
indefinibile
trebuie
doua
pna
care
ne
la
sa
fi
resimtit
labe.
Si
nu
acele
apropie
snt
ndepartate
de
ametelile
nceputului uman?
Tot ce nu este inert trebuie, n grade diferite, sa se rezeme. Si
cu
att
mai
mult
omul,
care
nu-si
mplineste
destinul
dect
nascocindu-si sigurante si nu-si pastreaza pozitia dect prin tonicul

nselaciunilor.
Dar
cine
pus
fata
sa
nsusi,
cine
luneca
transparenta propriei conditii, cine nu mai e om dect n bunavointele

memoriei mai poate el apela la sprijinul traditional, la mndria
animalului vertical, si mai poate sa se rezeme pe sine, cnd de mult nu

mai este el?
Obiectele
mai
tin
doar
sa
nu
cada,
asteptnd
sa
rodeasca
fructele altei vieti n seva attor ameteli.

Putrezeste omul n tine n abuzul pervers al cunoasterii, si nimic
nu exprima mai direct aceasta suprema destramare ca nesiguranta pasilor
n lume. Ameteala consecutiva finalului uman este un fior de limita, la
nceput
prevestitor
si
dureros,
apoi
promitator
si
ntaritor.
speranta de o vitalitate draceasca ne mna spre caderi repetate, n

vederea unor purificari nebanuite. Altceva va ncepe, dupa ce omul s-a
copt n noi si a lesinat, ceva strain presimtirii celor ramasi n urma,
pe la mijlocul umanitatii. Sa ti se descompuna Dumnezeu n vine, sa-l
ngropi mpreuna cu resturile tale, ce le vei aduna prin amintiri, si
cu strvuri umane si divine sa-ti ngrasi verdeturi de nadejde, si
lumini de putregai sa sprijine timiditatea attor zori!
Dar pentru a te purifica de mostenirea omenescului tau, nvata a
obosi, a dizolva, a corupe moartea din tine, de la raspntiile tale.
Priveste un om stingher care asteapta ceva si ntreaba-te ce. Si vei
vedea ca nimeni n-asteapta nimic, nimic ce n-ar fi moartea. Fost-ai
cndva destul de-nfrigurat sa vezi aceasta, sa vezi cum toti se-nsala,
cum toti fara sa stie ntind spre moarte minile, cnd cred ca vine
cineva, ca n-au stat n zadar? De ce fiinta singura, cu ochii plecati
de-o
atentie
obosita,
si
de
ce
orice
vietate
ne
pare
ca
n-au
ce
astepta, ca nu este un ce, n afara de atractia calda si rece a mortii,

ratacitoare
prin
deserturi,
cafenele,
paturi
vechi
si
colturi
de
strada? Sa nu existe ntlniri dect cu ea? Pe cine, pe cine poate

astepta un muritor fara sa moara? Mergi n calea lui ca sa traiesti, sa
traiesti lnga un muritor? Ce ngrozitor sa nu observi ca fugi dupa
cei ce mor ca sa scapi de moarte!
Nu eu sufar n lume, ci lumea sufera n mine. Individul exista doar

n masura n care concentreaza durerile mute ale lucrurilor, de la
zdreanta pna la catedrala. Si tot asa, el nu-i viata dect din clipa
n care, de la vierme la Dumnezeu, vietatile se bucura si gem n el.
Nici
privirea
un
pictor
n-a reusit sa redea singuratatea resemnata din
dobitoacelor,
incompatibilul
ochilor
fiindca
nici
animalici:
unul
enorma
nu
pare
tristete
si
fi
o
nteles
lipsa
de
poezie echivalenta.
Privirea omeneasca n-a adaugat dect accentul de regret poetic, a
carui absenta indica la fiintele respective vecinatatea originii lor.
Amaraciunea
este
muzica
alterata
de
vulgaritate.
Noblete
nu
exista dect n melancolie... De aceea, nu e cu totul neimportant sa

stii n ce nuanta a urtului de lume te-ai gndit la Dumnezeu...
Un gnditor ce-ar auzi cum putrezeste o idee...
A omor timpul, asa se exprima banal si profund neprielnicia

plictiselii. Independenta cursului temporal fata de imediatul vital ne
face sensibili la inesentialul, la vidul devenirii, care si-a pierdut
substanta; o durata fara continut vital. Trairea n imediat asociaza
viata si timpul ntr-o unitate fluida, careia ne abandonam cu pateticul
elementar al naivitatii. Cnd nsa atentia, fruct al unor inegalitati
launtrice, se aplica asupra scurgerii vremii si se nstraineaza de ceea
ce palpita n devenire, ne pomenim prezenti ntr-un gol temporal, care
n afara de sugestia unei desfasurari fara obiect nu ne poate oferi
nimic. Plictiseala e prizonieratul n timpul inexpresiv, emancipat de
viata, ce-o evacueaza chiar, spre a-si crea o sinistra autonomie. Si
atunci ce mai ramne? Vidul omului si vidul vremii. mperecherea a doua
neanturi genereaza plictiseala doliu temporal al constiintei separate

de viata. Ai vrea sa traiesti si nu poti trai dect n timp; ai vrea
o baie de imediat si nu poti dect sa te usuci n aerul purificat de
fiinta al unei deveniri abstracte. Ce e de facut mpotriva plictiselii?
Cine e dusmanul ce trebuie rapus sau macar uitat? Desigur timpul si
numai el. Am fi noi nsine de-am trage ultimele consecinte. Dar
plictiseala se defineste chiar prin ocolirea acestora; ea cauta n
imediat ceea ce nu poate fi gasit dect n transcendent.
A omor timpul nu nseamna dect a nu mai avea timp caci
plictiseala e cresterea lui abundenta, multiplicarea lui nesfrsita n
fata saraciei imediatului. Omori timpul pentru a-l sili sa intre n
tiparele
existentei,
pentru
nu-si
mai
nsusi
prerogative
de
existenta.
Orice solutie mpotriva plictiselii este o concesie vietii, a carei
baza se clatina n hipertrofia temporala. Existenta nu-i suportabila
dect n echilibrul dintre viata si timp. Situatiile de limita deriva
din exasperarea acestui dualism. Atunci omul, pus n fata pozitiei
tiranice a timpului, victima n imperiul lui, ce-o sa mai omoare,
cnd viata nu mai e prezenta dect n sclavia regretului?
As vrea uneori sa fiu att de singur, ca mortii, enervati de

mahalaua
si
de
zarva
cimitirului,
l-ar
parasi
si
invidiindu-mi
linistea, mi-ar cere rugator ospitalitatea inimii. Si cum ar cobor ei

pe scari tainice spre funduri de nemarmurire, deserturile tacerii le-ar
scoate un oftat ce-ar trezi faraonii din perfectiunea adapostului lor.
Astfel ar veni mumiile, dezertnd din ntunecimile piramidelor, sa-si
continue somnul n morminte mai sigure si mai imobile.
Viata: pretext suprem pentru cine e mai aproape de departarea lui

Dumnezeu dect de imediatul ei.
De-ar
fi
femeile
nefericite
ele
nsele,
si
nu
din
pricina
noastra, de ce jertfe n-am fi capabili, de cte umilinte si slabiciuni!

De la o vreme nu mai poti inventa voluptati si nici sorbi delicii,
dect n aromele insinuante, n mrejele mbatatoare ale nefericirii.
Cum numai ntmplarea le face triste, pndim si noi prilejul pentru un
exercitiu de gust, ahtiati de umbre feminine, ratacitori nocturni ai
iubirii si paraziti ngndurati ai lui Eros. Femeia-i Paradisul ca
noapte.
Asa
de-ntuneric
se
proiecteaza
dureros.
Patima
setea
de
amurgurilor
obscuritate
o
asaza
matasoasa,
n
centrul
zvrcolirilor noastre vietate anonima transfigurata de gustul nostru

de umbre.
n
durerile
mari,
durerile
monstruoase,
muri
nu
nseamna
nimic, este att de natural, ca nu te poti scobor la nivelul unei

atari
banalitati.
secretul
Problema
acestei
respiratiei
si
cea
chinuitoare
sperantelor.
mare
este
atunci
imposibilitati,
Asa
se
explica
a
a
de
ce
trai;
dezlega
cauta
taina
reformatorii
framntati pna la obsesie de a da alte tipare vietii au fost fiinte

ce au suferit peste marginile chinului! Moartea le parea o evidenta
strivitor de comuna. Si nu apare ea din centrul bolii ca o fatalitate
att
de
apropiata,
nct
aproape
comic
s-o
mai
transformi
problema? E destul sa suferi, sa suferi ndelung, ca sa-ti dai seama ca

n lumea asta totul e evidenta afara de viata. Rapit din mrejele ei,
faci tot posibilul s-o asezi n alte ordine, sa-i dai alt curs sau, n
sfrsit, s-o nascocesti. Reformatorii au ales caile prime; ultima e
solutia extrema a unei extreme singuratati.
Frica de moarte este un fruct bolnavicios al zorilor suferintei. Pe
masura ce durerile devin grave si mature, ndepartndu-ne de viata
aceasta se fixeaza fatal n centrul
perspectivei, nct nimic nu ne
desparte mai mult de moarte ca vecinatatea ei. Iata de ce, pentru omul
separat de imediat prin infinit, sperante nu mai pot renaste dect la

marginea prapastiei.
De si-ar aseza Dumnezeu fruntea pe umarul meu ce bine ne-ar sta

noua asa, singuri si nemngiati...
autobiografie
oamenilor.
Natura
trebuie
nsasi
sa
ti
se
da
adreseze
un
lui
certificat
Dumnezeu,
de
deces
si
nu
cnd
te
povestesti muritorilor.
Nefericirea de a nu fi destul de nefericit...
Sa nu mai poti trai dect deasupra sau sub spirit, n extaz sau
imbecilitate!
Si
cum
primavara
extazului
moare
trasnetul
unei
clipe apusul obscur al imbecilitatii nu se mai termina niciodata.

Fioruri prelungi de nebun beat, tandari si gunoaie risipite n snge
oprindu-i
mersul,
lighioane
scrboase
spurcnd
gndurile
si
draci
carnd idei printr-un creier pustiit... Ce vrajmas a biruit spiritul?

Si ce substanta de-ntuneric hraneste atta noapte?
Groaza
adormire
ce
muta
se-ntinde
si
la
viata
poalele
tace
imbecilitatii
resemnata,
nalta
ceremonialul
aburi
de
funebru
de-ngropare a spiritului. Un vis de monotonie neagra caruia locasurile

de veci snt prea nguste imensitatii lui crepusculare.
Idiotenia este o groaza ce nu poate gndi asupra ei nsasi, un

neant
material.
Cnd
separatia de tine nsuti prin reflexie si
pierde din tarie si n-ai distanta de propria ta groaza, o introspectie

atenta te obliga la o privire frateasca spre idioti. Ce mare boala este
groaza!
Cu fiecare zi sntem mai singuri. Ce grea si ce usoara trebuie sa

fie ultima!
Dupa ce-ai adunat cu truda si cu harnicie atta izolare, sentimente
de proprietar te-mpiedica sa mori cu cugetul mpacat. Att avut fara
mostenitori! Spulberare este cuvntul pentru rosturile din urma ale
inimii...
Azvrlit
preajma
propriului
gol,
spectator
al
unei
poezii
despuiate, incapabil de a te dezmetici dintr-o mhnire rece vidul

launtric ti descopera nedeterminarea infinita ca forma a ispasirii.
n plina lumina sa te gndesti la noapte, sa-ti fuga cugetul spre

ea n mijlocul amiezei... Soarele nu numai ca nu nvinge ntunericul,
dar mareste pna la suferinta aspiratia nocturna a sufletului. De ne-ar
servi azurul de pat si soarele de perna, sfrseala voluptuoasa ar chema
noaptea spre a-si ndestula nevoia de oboseala vasta. Tot ce n noi
este dimensiune nocturna plamadeste un revers sumbru al infinitului. Si
astfel, sfrseala din zile si din nopti ne duce spre o nesfrsire
negativa.
Singuratatea este o opera de convertire la tine nsuti. Se ntmpla

nsa ca, adresndu-te numai tie, ceea ce ai mai bun devine independent
de identitatea ta fireasca. Si astfel te adresezi cuiva, altuia. De
aici, sentimentul ca nu esti singur de cte ori esti mai singur.
Daca soarele ar refuza lumii lumina, ultima zi de stralucire ar

asemui-o rnjetului unui idiot.
Cnd ai murit lumii, ti-e dor de tine nsuti si-ti consumi ce-ti
mai ramne de trait ntr-o nostalgie nemplinita. Dumnezeu este un
vecin fata de exilul eului nostru, care ne face sa ne cautam pe alte
tarmuri si sa nu fim niciodata n apropierea noastra, prin soarta

inaccesibili noua.
Indivizii snt organe ale durerii. Fara ei, disponibilitatile de

suferinta
ale
naturii
ar
fi
transformat-o
haos.
Individuatia,
determinndu-se ca forma originara a ispasirii, a salvat echilibrul si

legile naturii. Cnd durerea n-a mai putut ramne n ea nsasi, au
aparut fiintele ca s-o scape de chinurile virtualitatii. Orice act este
o perfectiune de suferinta.
Doar
prin
distinctia
nefericirii
femeie
se
deosebeste
de
servitoare. Gratia funebra este o sursa de nedefinibile ncntari.

Asteptarea
ca
ritm
ascendent defineste
aspectul
dinamic
al
vietii. nteleptii datorita exercitiului luciditatii o suspenda,

fara ca totusi sa nlature surprizele viitorului. Numai idiotenia
perfectiune a ne-asteptarii se asaza n afara de timp si de viata. O
detasare completa de lucruri nu trebuie sa ne permita mai mult de ceea
ce ar fi emotiile unui idiot.
Dupa fiece intensitate, nu redevii persoana, ci obiect. Apropierile

de
Absolut
au
urmari
mai
grave
dect
orice
intoxicare.
Starea
consecutiva betiei e domoala si placuta fata de ntepenirea ce urmeaza

slabiciunilor mplinite pentru Dumnezeu. Accesul ultim te face doar sa
simti groaza de a nu mai ntelege nimic si nu reintri n materie dect
dupa extaz. Cine ar avea curajul sa defineasca acele clipe n care
sfintii se uita-n sus spre idioti?
Preocuparile teologice au mpiedicat cunoasterea de sine a omului.

Acesta, proiectnd n Dumnezeu tot ceea ce nu e el, ne putem da prea
bine
seama
la
ce
descompunere
sinistra
ajungea,
daca
si
aplica
interesul si curiozitatea asupra lui nsusi din nceputuri. Antipodul

atributelor
divine
reduce
omul
la
dimensiuni
de
vierme.
Si,
ntr-adevar, unde am ajuns cu psihologia si cunoasterea de sine? Sa ne

transformam
viermi,
viermi
ce
n-au
nevoie
sa-si
mai
caute
cadavre...
Prostia este o suferinta nedureroasa a inteligentei. Ea apartine
naturii si n-are astfel istorie. Nici macar n patologie nu intra
prostii, fiindca au de partea lor eternitatea.
Icoana cea mai veridica a lumii s-ar putea alcatui din licaririle
unui idiot daca el ar putea nvinge senzatia de putrezire a sngelui
si si-ar da seama uneori de fluxul infinitezimal al inteligentei sale.
Vocea sngelui este o elegie nentrerupta.
A trai sub semnul muzicii nseamna oare altceva dect a muri cu

gratie? Muzica sau incurabilul ca voluptate...
De
n-ai
lanturile
usurat
fiintei
pe
si
nimeni
nici
emotia
nu
fi,
dureros
de
n-ai
rara
cunoscut
cnd
nicicnd
cineva
ti
multumeste de a-l fi sprijinit n moarte, de a-i fi ntarit sfrsirea

si gndul sfrsirii, de a-l fi scutit de trivialitatea ncurajarilor si
a nadejdilor.
Nici nu ne nchipuim ce multi snt acei ce asteapta sa-i dezlegam
de fericire...
Cele doua tipuri de filozofi: cei ce gndesc asupra ideilor si cei

ce
gndesc
asupra
lor
nsisi.
Deosebirea
dintre
silogism
si
nefericire...
Pentru un filozof obiectiv, numai ideile au biografie; pentru unul
subiectiv, numai autobiografia are idei. Esti predestinat sa traiesti
n preajma categoriilor sau n preajma ta. n felul ultim, filozofia

este meditatia poetica a nefericirii.
Oricte pretentii am avea, n fond nu putem cere vietii mai mult de

permisiunea singuratatii. i oferim astfel prilejul de a fi generoasa
si chiar risipitoare...
Rostul muzicii este sa ne mngie de ruptura de natura, iar gradul

slabiciunii pentru ea indica distanta noastra de originar. Spiritul se
vindeca de propria autonomie n creatia muzicala.
Finetele
anemiei
ne
fac
permeabili
unei
alte
lumi,
iar
tristetile ei cadem perpendicular pe cer.

Tot ce nu e sanatate de la idiotenie la genialitate este o
stare de groaza.
Sensibilitatea pentru timp e o forma difuza a spaimei.
Cnd nu te mai poti gndi la nimic, pricepi prea bine prezentul

absolut al idiotilor, ca si senzatiile de vid ce apropie uneori mistica
de imbecilitate, cu diferenta ca n nesfrsitul gol al misticilor se
agita
tendinta
secreta
de
naltare,
plpie
stingher
un
avnt
vertical, pe cnd vidul orizontal al idiotilor este o ntindere stearsa

pe care luneca surd teroarea. Nimic nu unduieste desertul monoton al
imbecilitatii si nici o culoare nu nsufleteste clipa vesnica si zarile
ei moarte.
Putinta de a fi vesel printre oameni, si mai cu seama cnd te

stnjeneste si privirea unei pasari, este unul din secretele cele mai
ciudate
ale
tristetii.
Totul
nghetat
si
tu
esti
risipitor
de
zmbete; nici o amintire nu te mai poarta spre cel ce-ai fost si-ti
scornesti sagalnic un trecut; sngele refuza adieri de dragoste si
patimile arunca flacari reci peste ochi stinsi.
O
tristete ce nu stie sa rda, o tristete fara masca este o
pierzanie ce lasa-n urma ciuma si, fara ndoiala, de n-ar fi rsul,

rsul
oamenilor
tristi,
societatea
supunea
de
mult
la
penalitati
mhnirile. Pna si grimasele agoniei nu snt dect ncercari nereusite

de rs, care tradeaza nsa natura echivoca a acestuia. Asa se explica
de ce astfel de accese ne lasa un gol mai amar dect o betie sau o
noapte de dragoste. Pragul sinuciderii e un fior ce urmeaza unui rs
navalnic, fara masura si fara crutare. Nimic nu degradeaza vitalitatea
mai mult ca veselia, atunci cnd n-ai chemare si nu esti nvechit n
ea. Oboselii delicate a tristetii, veselia este un atletism istovitor.
Pna si tristetea este un mestesug. Caci nu te deprinzi asa de usor
sa fii singur si zi de zi trebuie sa te caznesti n nemngiere,
supunnd navala amaraciunilor unei culturi intime. Nevoia de stil n
nefericire si de simetrie n mhniri pare a le fi lipsit poetilor. Caci
ce nseamna a fi poet? A nu avea distanta de propriile mhniri, a fi
identic nefericirii proprii.
Preocuparea
de
educatie
personala,
pna
si
aceste
lucruri,
tradeaza un rest filozofic ntr-un suflet atins de poezie. Superstitia

teoretica organizeaza totul, pna si tristetea. nsasi moartea unui
filozof seamana unei geometrii descompuse, pe cnd poetul, purtndu-si
din viata mormntul, a murit nainte de moarte. Miezul launtric al
poeziei este o sfrsire anticipata si lira n-are glas dect n preajma
unei inimi corupte. Pe nimic nu luneci mai repede n mormnt ca pe ritm
si pe rima, caci versurile n-au facut dect sa ridice lespezi pentru
nsetatii noptii.
Spectacolul unei femei vesele ntrece n vulgaritate vulgaritatea

nsasi. Curios cum tot ce-ar trebui sa ne faca mai putin straini n
lume sapa doar mai crunt la groapa dintre noi si ea.
Oare lumea nu-i straina n sine?
Esti singur totdeauna fata de tine nsuti, nu fata de altcineva.
Filozoful se gndeste la Divinitate, credinciosul la Dumnezeu. Unul

la esenta, altul la persoana. Divinitatea este ipostaza abstracta si
impersonala a lui Dumnezeu. Credinta fiind un imediat transcendent, ea
si extrage vitalitatea din ruina esentelor. Filozofia e doar o aluzie
existentiala, precum Divinitatea e un aspect indirect al lui Dumnezeu.
Nu vorbi de singuratate daca nu simti cum se clatina Dumnezeu... si
nici un blestem, daca nu-L auzi sfrsindu-se n tine.
Viata
este
ceea
ce
as
fi
fost,
de
nu
m-ar
fi
robit
ispita
nimicului.
Mor n suflet ecourile echivoce ale clipei n care viata surpriza

a indiferentei initiale strapuns-a linistea neantului.
Dumnezeu
este
ncercarea
ultima
de
ne
ndestula
dorinta
de
somn... Astfel devine el un cuib de cte ori cresc aripi oboselii

noastre.
Dezlipirea muzicala de lume subtiaza obiectele n fantome; nimic nu

se mai ntmpla n preajma ta si ochii nu mai snt n slujba fiintelor.
Ce sa mai vezi, cnd totul se ntmpla departe? Tristetea deficienta
optica a perceptiei...
Fiece clipa este o groapa, nendestulator de adnca, de trebuie sa
sarim prin attea pna sa ne rupem capul.
Nu esti gelos pe Dumnezeu, ci pe singuratatea lui. Caci fata de

disperarea mbalsamata care e El, omul e o mumie fsneata.
Timiditatea
este
arma
ce
ne-o ofera natura pentru a ne apara
singuratatea.
Cnd te crezi mai tare, te pomenesti deodata la picioarele lui

Dumnezeu. Nici o nemurire nu te poate mntui de o atare cadere. Dar ce
sa faci daca ranile vietii snt ochi spre Creator si guri deschise spre
merinde de absolut!
Privegherile
nfricosate
ne
mntuie peste vrerea noastra de
superstitia fiintarii si, obosindu-ne avntul, ne hranesc din adierile

desertului divin. Slabirea vointei nfige pe Dumnezeu ca un par de
spnzuratoare n mijlocul nesigurantelor noastre... Absolutul e un
stadiu crepuscular al vointei, o stare de foame istovitoare.
Dragostea de frumusete este inseparabila de sentimentul mortii.

Caci tot ce ne rapeste simturile n fioruri de admiratie ne ridica
ntr-o plenitudine de sfrsit, care nu e dect dorul arzator de a nu
supravietui emotiei. Frumusetea ti sugereaza icoana unei zadarnicii
eterne! Venetia sau amurgurile pariziene invita la o sfrseala aromata,
n care vesnicia pare a se fi topit n timp.
O agonie nemplinita este erotica, si de aceea nu poti iubi femeia

ce nu-ti sopteste despre moarte si nu te ajuta n a nu mai fi...
Interpunndu-se ntre noi si lucruri, ea ne-a nstrainat firea,
purtnd
astfel
raspunderea
napoierii
noastre
cunoastere.
Ct
datoreste spiritul nefericirii n dragoste! S-ar putea prea bine ca el

sa nu fie dect opera acesteia.
Observati de altfel ca femeile n-au intrat n istorie dect n

masura n care au putut face pe barbati mai singuri.
Bruma de poezie care, de bine, de rau, nvaluie acest pamnt emana

din toamna vesnica a Creatorului si dintr-un cer necopt pentru a-si
scutura stelele. Anotimpul la care s-a oprit ne arata prea bine ca El
nu-i o aurora, ci un amurg, si ca doar prin umbre ni-l apropiem.
Dumnezeu o toamna absoluta, un sfrsit initial.
Primavara ca orice nceput este o deficienta de vesnicie. Si
oamenii care mor n ea snt singurele punti spre absolut. Cnd totul
nfloreste,
muritorii
devin
voluptuosi
ai
stingerii,
ca
sa
salveze
periferia metafizica a primaverii.

La-nceput a fost Amurgul.
ntr-o lume fara melancolie, privighetorile ar ncepe sa scuipe si

crinii ar deschide un bordel.
Att bucuria, ct si veselia nvioreaza, dar una spiritul si alta

simturile. A vorbit cineva de veselie n mistica? S-a auzit vreodata
de vreun sfnt vesel? Dar bucuria nsoteste extazul si nvecineaza cu
cerul pna si n forme domoale.
Nu poti fi vesel dect ntre oameni; nu poti cunoaste bucuria dect
singur. Trebuie sa fii vesel cu cineva; cnd n-ai pe nimeni, esti mai
aproape de piscurile bucuriei.
Nu exista boala de care nu ne-ar vindeca o lacrima ce-ar ncepe sa

cnte...
Vrtejul mortal ce uneste viata si moartea dincolo de timp si de

eternitate... Nu poti descoperi acest tainic unde, asezat n afara de
vreme si de vesnicie, dar sufletul se ridica prin flacari finale spre o

pajiste
incendiara.
Mori
si
traiesti
ntr-o
logodna
mistica
cu
singuratatea... Ce demon de fiinta si de nefiinta te scoate din toate

spre
un
tot,
care
viata
si
moarte
nalta
boltile
unui
suspin?
De-acum sa urci prin extaz spiralele unei lumi ce lasa n urma nimicul
si alte ceruri, n spatiul ce adaposteste singuratatea, att de pur ca
si neantul l pateaza. Unde, unde? Dar nu simti o adiere, ca visul de
nevinovatie
al
spumei?
Nu
respiri
paradisul
faurit
de
utopia
unui
trandafir?
Asa trebuie sa fie amintirea neantului ntr-o floare vestejita-n
Dumnezeu.
Doamne, m-am nascut sfrsit n tine, n tine Prea-sfrsitule. Si

uneori
ti-am jertfit atta viata, c-am fost fntna saritoare prin
restristea ta. Snt strv sau vulcan n tine? Sau nici tu nu stii,
Paraginitule?! Freamatul demiurgic cnd strigi: ajutor! ca viata sa
nu moara de infinitul ei... Caut astrul cel mai departe de pamnt; n
el sa-mi fac un leagan si un sicriu, si sa ma nasc din mine si sa mor
n mine.
Cnd aspiratia spre neant atinge intensitatea unei erotici, timpul

sau eternitatea nu-ti mai spun nimic. Acum sau pururea snt elemente cu
care se opereaza n lume, snt puncte de reper, conventii de muritor.
Eternitatea ne pare un bun, pe care umblam sa-l cucerim, sau timpul o
lipsa de merit, de care ne scuzam n toate mprejurarile. Ce snt toate
acestea, pentru cine priveste din absenta absoluta si-si deschide ochii
n
desavrsirea
unui
nicaieri?
Zareste
el,
ncntarea
pura
nimicului, n privelistea bolnavicios de goala, vreo pata ce s-atinga

un nesfrsit virgin?
Timp si eternitate snt forme ale aderentei sau inaderentei noastre

la lume, dar nu ale lepadarii totale, care e o muzica fara sunete, o
aspiratie
fara
dorinta,
viata
fara
respiratie
si
moarte
fara
stingere.
La
marginea
extrema
subtierii
fiintei,
acum,
aici,
acolo,
niciodata si totdeauna si pierd ntelesul, caci unde sa mai gasesti un

loc sau o clipa, cnd nu mai pastrezi din lume nici amintirea ei?
Acest nicaieri voluptuos, dar de o voluptate fara continut, e un
extaz formal al irealitatii. O stare de transparenta devine fiinta
noastra si un trandafir gndit de un nger nu e mai usor si mai vaporos
ca nariparea spre desavrsirea plananta a nefiintei.
Vesnicia
un
prilej
de
mndrie
muritorilor,
forma
pretentioasa, prin care si multumesc un gust trecator de nonviata.

Vesnic dezamagiti de ea, ei redevin solidari cu propriile lor fantome
si iubesc mai departe timpul etern care-i viata. Prin ce se deosebeste
acesta de eternitate? n el traiesti, caci nu se poate respira dect n
betia
infinitei
deveniri,
pe
cnd
eternitatea
este
luciditatea
devenirii.
Cnd, n curgerea lucrurilor, ne scoatem capul nemultumiti si ne
trezim razvratiti din betia fiintarii, ncercarea de evadare ne mpinge
spre
negarea
timpului.
Dect,
eternitatea
ne
obliga
la
continua
comparatie cu temporalitatea, ceea ce nu se mai ntmpla n suspendarea

radicala din experienta neantului, care este neutralitate att fata
de timp, ct si de vesnicie, neutralitate fata de orice.
Eternitatea ar putea fi treapta finala a timpului, precum neantul
sublimarea ultima a eternitatii.
Curios cum, atunci cnd ti dai seama ca fiintele snt umbre, ca

totul e zadarnic te ndepartezi de lume pentru a gasi unicul rost n
contemplatia nimicului, cnd puteai ramne prea bine n umbrele si n
nimicul
de
fiecare
zi.
De
unde
sa
derive
nevoia
de
superpune
neantului efectiv un neant suprem?
Eventualitatea paradisului ma face sa sorb toate amaraciunile de

sub soare... Si chiar fara sansa acelei perfectiuni, nu e ngrozitor sa
mori pe la mijlocul lor, sa lasi attea nemplinite mhniri, sa te
savrsesti
diletant
al
nefericirii?
De-ti
supravietuieste
singura tristete, zadarnic cersit-ai izbavirea nemiloasei nopti.
A vorbi de eternitate si a te fali cu ea presupune o vitalitate a

organului temporal, un omagiu secret timpului, prezent prin negatie. A
sti ca esti n eternitate nseamna a fi n clar cu distanta ta de ea, a
nu
fi
total
nlauntrul
ei.
Din
zarea
unei
totalitati
vii,
unei
existente prezente, constiinta indica totdeauna o absenta.

Doar traind nemijlocit si naiv n vesnicie, ai nfrnt energia
organului
temporal.
Sfintenia
un
imediat
al
eternitatii
nu
se
mndreste cu pasul mplinit n afara de trecerea directa a lucrurilor,

fiindca ea este eternitate. Cel mult, se poate spovedi timpului, pentru
a
se
usura
de
excesul
substantei
proprii.
Marturisirile
sfintilor
izvorasc din povara pozitiva a vesniciei. Cartile lor cad n timp,

precum stelele din firmament. Exces de eternitate de o parte si de
alta.
Pierderea naivitatii naste o constiinta ironica, pe care n-o poti
nabusi
nici
preajma
lui
Dumnezeu. Te tavalesti ntr-o
isterie
duioasa si spui tuturor ca vietuiesti... Si ei te cred.

Devenirea
agonie
fara
deznodamnt,
fiindca
supremul
nu-i
categorie a timpului.
Deserturile
oboseala
avnturi.
de
snt
parcurile
totdeauna
Singuratatea
si
e
prin
lui
ele
punctul
Dumnezeu.
se
nostru
Prin
vaicara
comun
ele
si
chinuitele
cu
El,
dar
plimba
noastre
si
cu
diavolul. Din vremuri de-nceput se-ntrec ei n a fi singuri si noi

venit-am trziu, chiar prea trziu, la un concurs fatal. Cnd se vor
retrage din arena, ramne-vom singuri n Singuratate, si pustiurile vor
fi nencapatoare pentru un salt mortal.
Vulgaritatea
este
cale
de
purificare
egala
extazului
cu
conditia sa fie suferinta. Chinul n gunoi, n murdarie, teroarea-n

mahala devin surse mistice si esti mai aproape de cer cnd te neci
cu groaza ntr-o mocirla, dect privind nepasator icoana unei madone.
Blestemul e un act religios; bunatatea, unul moral. (Stim noi prea bine
ca morala nu-i dect aspectul cetatenesc al nclinarii noastre spre
Absolut!)
Din fierberea duhorilor launtrice se ridica aburi avntati spre
azur. De simti nevoia, arunca un scuipat spre astri, esti astfel mai
aproape de maretia lor dect zarindu-i demn si cuviincios. O balega
rasfrnge cerul mai personal dect o apa cristalina. Si ochii tulburi
au pete de azur ce compromit monotonia albastra a inocentei.
Ceea ce de obicei se numeste perfectiune constituie o priveliste de
fadoare,
chiar
din
lipsa
chinului
vulgaritatii.
Imaginile
de
desavrsire propuse de muritori trezesc o impresie de nendestulare, de

viata nemplinita si nereusita. ngerii au fost scosi din circulatie
chiar
din
acest
motiv:
n-au
cunoscut
suferintele
degradarii,
voluptatile mistice ale putregaiului. Imaginea ideala a desavrsirii

trebuie
schimbata,
si
morala
trebuie
sa-si
nsuseasca
avantajele
descompunerii pentru a nu ramne o constructie n vnt.

Morala cere purificare. Dar de ce? Ce anume sa nlaturam? Desigur,
vulgaritatea. Ea nu poate fi nsa ndepartata dect traita pna la
capat,
pna
ultima
umilire.
Numai
dupa
ce
ai
epuizat
toate
posibilitatile ei de chin poti vorbi de purificare. Raul moare doar

istovindu-si
vitalitatea.
De
aceea,
triumful
moralei
implica
un
exercitiu dureros n mocirla. necul n ea e mai greu de sens dect o

puritate de suprafata. Decadenta n sine n-are mai multa adncime dect
inocenta?
Un
om
moral
nu-si
merita
titlul
dect
virtutea
titlurilor compromitatoare din trecut.

A cadea n ispita nu e a cadea n viata? Du-ne, Doamne, n ispita
si ne mntuieste de cel bun!
Rugaciunea de fiecare zi ar trebui sa fie o initiere la Rautate si
Tatal nostru sa sfsie valul ce-o acopera, pentru ca privind-o n
fata, familiari pierzaniei, sa fim ispititi de cel Bun.
Morala e pierduta de lipsa ei de mister. Sa n-ascunda binele nici o
taina?
Decolorarea pasiunilor, ndulcirea instinctelor si ntreaga diluare
a
sufletului
slabit
modern
vitalitatea
ne-au dezvatat de mngierile furiei si ne-au

gndirii,
din
care
emana
arta
de
blestema.
Shakespeare si Vechiul Testament ne prezinta oameni fata de care sntem

maimute nfumurate sau domnisori discreti, ce nu stiu sa-si urle n
spatiu durerile si bucuriile, sa provoace natura sau pe Dumnezeu. Iata
unde au dus cteva secole de educatie si de prostie savanta! Pe vremuri
muritorii strigau, astazi se plictisesc. Explozia cosmica a constiintei
a fost nlocuita cu intimitatea. Rabda si crapa! este deviza pentru
distinctia
omului
modern.
Distinctia
asta-i
superstitia
unui
gen
corupt. Dar ncordarea spiritului cere un anumit nivel de barbarie,

fara de care se molesesc arcurile gndirii, un vulcanism ce nu trebuie
domolit dect n lasitati voite. O idee sa se rostogoleasca n avnturi
de imn, cu o vraja de delir sau de fatalitate, asa cum se ntmpla n
incandescenta blestemelor aceste limbi de foc ale spiritului.
Modernii snt calduti, prea calduti. N-a batut ceasul sa-nvatam
iubirea si ura, ca dimensiuni de natura n suflet? Blestemul este o
provocare nemasurata si el creste n tarie cu ct se ndreapta nspre
nemasurat.
Obiectivul
lui
final
doar
incomensurabilul.
Dupa
ce
vorbele au pus la zid un individ, un neam sau natura, sfrsesti cu

furia spre cer.
Blestemul e atasare de viata prin aparente de distrugator; un fals
nihilism. Caci nu tuni si fulgeri dect dintr-o pozitie absoluta ntr-o
valoare. Iov iubeste viata cu o pasiune bolnava, iar Regele Lear se
sprijina
orgoliu
ca
ntr-o
zeitate.
Toti
profetii
Vechiului
Testament se nfurie n numele a ceva, n numele poporului sau al lui

Dumnezeu. Si n numele nimicului poti azvrli blesteme, daca aderi la
el dogmatic. O dezlantuire necrutatoare si incendiara, un absolut n
ton direct, o navala de distrugere, cu o certitudine marturisita sau
nu. Ca n dosul exasperarii se ascunde o credinta sau titanismul eului,
pentru furia blestemarii ca atare putin importa. Nivelul sufletului,
naltimea de pasiune a unei fiinte, iata totul. Caci n sine, blestemul
nu-i dect un dogmatism liric.
Sa calci peste deliciul de a muri zilnic n tine, sa mparti n doi

povara
fiintarii,
comercializeaza
sa
ai
un
nentelesul,
iar
vecin
n
pentru
casatorie
deceptii!
vinzi
Femeia
portii
de
singuratate si blestemul fiintarii devine marfa. Sursa nefericirii n

dragoste
teama
de
fi
iubit,
voluptatea
singuratatii
ntrecnd
mbratisarile. Femeia nu pleaca de bunavoie, ci simte prea bine pata de

luciditate pe nselaciunea lesinului dublu. Ce e drept, niciodata ea nu
va ntelege cum un om poate fi practicant al nefericirii si nici n ce
fel prezenta ei vatama perfectiunea izolarii. Ea totusi trebuie sa se
duca, sa se duca. Si dupa ce-a plecat, ti dai seama ce mare eroare e
viata cu ea si fara ea.
Dac-ai putea muri lumii n umbra femeii, daca parfumul ei ar fi
emanatie de melancolie pentru adormirea unei inimi, smulsa pamntului!
Exista dezlipiri de lume care te napadesc subit, ca adieri mortale,

si-n care nteleptii ti par biete veverite, iar sfintii profesori
ratati.
Cheia
pentru
inexplicabilul
soartei
noastre
este
setea
de
nefericire, adnca si tainica si mai durabila ca dorinta zvapaiata de

fericire.
De-ar
vertiginoasa
de
predomina
rai
si
aceasta,
tragedia
ca
cum
o
am
lamuri
conditie
ndepartarea
fireasca?
Istoria
ntreaga e proba limpede ca omul nu numai ca n-a fugit de chin, dar i-a
nascocit mreje, pentru a nu scapa cumva din vraja lui. Daca n-ar fi
iubit durerea, n-ar fi avut nevoie sa nascoceasca iadul utopie a
suferintei. Si dac-a preferat uneori cu mai multa ardoare raiul, a
facut-o
pentru
fantasticul
lui,
pentru
garantia
de
irealizabil o
utopie estetica. Evenimentele istoriei ne arata nsa clar ce a luat

el n serios...
De mult nu mai traiesc n moarte, ci n poezia ei. Te topesti asa

ntr-un flux mortal, salasluind visator n delicata agonie, vrajit de
miresme funebre. Caci moartea-i untdelemn ce se prelinge pe spatiul
nevazut
al
lepadarii
noastre
de
lume
si
ne
nvaluie
de o
amnare
placut-dureroasa a stingerii, pentru a ne sugera ca viata-i un final

virtual si devenirea potentialitate infinita de sfrsit.
A suferi e modul de a fi activ fara sa faci ceva.
n mod corect, nu te poti ntreba ce este viata, ci ce nu este.
Dorul
de
moarte
ncepe
ca
secretie
obscura
organismului
si
sfrseste ntr-un lesin de poezie. Stingerea voluptuoasa de fiecare zi

e o adormire a sngelui. Si aceasta adormire e tristetea nsasi.
Numai dupa ce ai suferit pentru toate lucrurile ai dreptul sa-ti

bati joc de ele. Cum o sa calci n picioare ce n-a fost chin? (Sensul
universalei ironii.)
Gustul
singuratatii
nu-si
afla
mplinire
mai
deplina
ca
dorinta covrsitoare de moarte, care, marindu-se peste rezistentele

noastre si noi neputnd muri, devine prin reactiune o revelatie a
vietii.
Cum as putea sa uit ca snt, cnd excesul mortii ma dezleaga de
moarte?
Voi descoperi viata n plinatatea ei cnd voi ncepe sa gndesc
mpotriva mea, cnd nu voi mai fi de fata n nici un gnd...
La nceput socotesti moartea realitate metafizica.
ce-ai
gustat
din
ea,
dupa
ce
te-a
nfiorat
si
Trziu, dupa
te-a
strivit,
nlocuiesti prin sentimentul ei. Vorbesti atunci de frica, de neliniste

si de agonie, si nu de moarte. Astfel se face trecerea de la metafizica
la psihologie.
Lumina mi se pare tot mai straina si mai departe; o privesc si ma

cutremur. Ce sa caut prin ea cnd noaptea-i o aurora de gnduri?
...Dar priviti, priviti lumina: cum fosneste si cum cade-n zdrente,
de cte ori esti surpat de tristeti. Doar ruina zilei ne va ajuta sa
ridicam viata la rangul de vis.
...Dulceata mortii sa fie altceva dect un maximum de irealitate?
Si aplicarea spre poezie, altceva dect topire n fantomal?
E atta voluptate muzicala n dorul de moarte, c-ai vrea nemurirea
numai pentru a nu o ntrerupe. Sau de-ai gasi un mormnt n care s-o
continui, sa mori nesfrsit n dorul de a muri! Caci nici un amurg
marin si nici o melodie terestra nu pot nlocui cresterea destramata si

poezia evanescenta a muririi.
Nicaieri mai mult ca n paturile vechi ale hotelurilor provinciale
sau
privelistea
brumata
bulevardelor
nu
esti
mai
leganat
de
sugestiile stingerii si mai dispus sa gusti dintr-un moment final.

Prin moarte devine omul contemporan cu sine nsusi.
Ca sa nu te plictisesti, trebuie sa fii sfnt sau dobitoc, n asa

masura
vacanta
esentiala
constiintei
defineste
soarta
omului.
Plictiseala e un fel de echilibru instabil ntre golul inimii si golul

lumii, o echivalenta de vid, care ar nsemna mpietrire, de n-ar fi
prezenta secreta a dorintei. Iluminarea si ndobitocirea una prin
plus si alta prin minus se asaza n afara de soarta omului si deci n
afara de posibilitatile plictiselii. Putem fi noi nsa absolut siguri
ca sfintilor nu le e urt uneori n Dumnezeu si ca dobitoacele asa
cum le tradeaza privirea lor vacanta nu simt nimicul nestiintei lor?
Omul nu-si poate tr toata viata n plictiseala, desi aceasta nu-i
o boala, ci o absenta de intensitate. Golul consecutiv unei suferinte
sau amintirea rece a unei nefericiri; curgerea tacerii careia nu-i
putem proiecta un continut; insensibilitatea erotica si regretul de a
n-o nvinge snt stari ce alcatuiesc degradarea constiintei si care
succed unor emotii intense, ce nu le mai putem atinge. Nu te doare
nimic, dar ai prefera un chin precis vagului de neliniste. nsasi boala
este
un
continut
si
unul
substantial ,
fata
de
indiferenta
apasatoare si tulbure a plictiselii, n care te simti bine, desi raul

unei boli sigure e preferabil. Orice chin e regretat pentru precizia
lui.
Boala
ocupatie;
plictiseala
nu.
De
aceea
seamana
ea
unei
eliberari de care am vrea sa scapam.

Acesta-i paradoxul plictiselii: de a fi o absenta si de a nu putea
fi exteriori ei. Fata de boala o sanatate insuportabila, iritanta, un
bine
surd
si
monoton
si
care
nu
grav
dect
pentru
impresia
de
neterminabil, de infinit vulgar. O nsanatosire ce nu se mai gata...

Plictiseala? O convalescenta incurabila.
Viata, n sensul ei pozitiv, este o ordine a posibilului, o cadere

n viitor. Cte ferestre i deschizi spre acesta, atta cantitate de
posibil realizezi. Deznadejdea, dimpotriva, este negatia posibilului si
de
aceea
vietii.
Mai
mult.
Ea
este
intensitate
absoluta
perpendiculara pe Nimic.
Ceva e pozitiv cnd are o legatura launtrica cu viitorul, cnd
creste spre el. ntru ct viata tinde spre un plin temporal, ea se
mplineste. Deznadejdea crescnd n sine, intensitatea ei e un posibil
fara viitor, o negativitate, o nfundatura n flacari. Cnd ai ajuns
nsa sa deschizi ferestre disperarii, atunci viata napadita de sine
nsasi pare o gratie dezlantuita si un clocot de zmbete.
Vulpile au vizuini si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului

n-are unde-si odihni capul. (Luca, 9, 10) Marturisirea aceasta a lui
Isus
si
care
ntrece
ca
nivel
de
singuratate
Ghetsimani
mi-l
apropie mai mult dect toate dovezile de iubire care i-au asigurat un
credit cvasietern printre muritori. Cu ct te deosebesti de oameni, cu
att ai mai putin loc n lume pentru ca accesul la divin sa te separe
de singuratate. Ultimul cersetor e un proprietar fata de ratacirea
pamnteasca a lui Isus. Oamenii l-au rastignit chiar pentru a-i gasi un
loc si lui, pentru a-l lega cumva de spatiu. Dect, ei n-au observat ca
pe cruce capul se odihneste n directia cerului sau, n tot cazul, mai
mult pe cer dect pe pamnt. Si nvierea, ce e ea daca nu proba ca un
Dumnezeu nici mort nu se poate odihni n lume si ca el orice om ce nu
mai este om?
O lespede a acoperit trei zile insomnia lui Isus. Caci nu-mi pot
nchipui un Dumnezeu mort care sa nu-si priveasca moartea.
Doar pentru cei ce si-au dormit viata moartea poate nsemna un
somn. Ceilalti, atinsi de veghe, vor supravietui treji cenusii lor sau
scheletului
ironic!
Cnd
nici
fibra
n-a
ramas
nestrapunsa
de
cunoastere, atunci nimic nu te poate face sa crezi c-ai ncetat cndva

a fi constient. Si se pare explicabil sa mori, dar cine te-ar putea
opri sa crezi c-ai nceta sa stii si sa te stii? E ca si cnd nu-ti vei
odihni capul nicaieri si niciodata...
Dorinta de singuratate sa fie oare altceva dect deghizarea poetica
a egoismului?
Lumea poate exista doar pentru cei ce n-au vazut-o. Ceilalti si-au
pierdut vederea de atta aparenta si si-au ranit ochii ntr-un real
minor. Spatiul oferit de visuri n-are orizont si astfel se ntinde el
generos unei priviri plecate, spre a nu se mai opri.
Cum se dezmargineste lumea ntr-o simtire asfintita!
De-as fi Dumnezeu, m-as face orice afara de om. Ce mare ar fi

Isus, dac-ar fi fost mai mizantrop!
Fata de materie, viata reprezinta un avantaj de intensitate. Tot

asa boala fata de viata, cu diferenta ca ne aflam n prezenta unei
intensitati negative.
Cnd esti bolnav, natura te obliga la cunoastere; te pomenesti ca
stii fara voia ta. Totul ti se dezvaluie indiscret, caci tainele si-au
pierdut pudoarea n stiinta involuntara care e boala.
Cum viata nu-i respirabila la rece, gasi-vom focurile sa aprindem

mintile? Nadejdile cresc din incendiul luciditatii.
ntrebare n fata trecutului: la ce-mi serveste un eveniment?

Istoria
universala
ntmplarile
care
exista
nu
m-au
doar
ca
descoperit
mijloc
mie
de
nsumi
autointerpretare.
s-au
ntmplat
vreodata? Fata de trecut trebuie sa fim mai subiectivi dect fata de

prezent.
Singuratatea-i o exasperare ontologica a fiintei noastre. Esti mai

mult dect trebuie. Iar lumea-i mai putin dect ar trebui.
Adevarul este o eroare exilata n eternitate.
Omul se chinuie sa fie macar o greseala, precum Dumnezeu un adevar.

Amndoi snt pe cale cu sanse reduse si sperante putine. Este drept ca
Dumnezeu e pe drum din vesnicie si se cauta pe sine din nceputuri, pe
cnd ratacirea umana e de data mai recenta. Daca putem fi mai blnzi cu
omul, mai gasi-vom concesii pentru Dumnezeu, care nu-i mai mult de o
sinteza a scuzelor noastre? L-am definit cu totii prin absente, i-am
ngaduit fiinta de cte ori a fost nevoie, i-am iertat nemplinirea
pna la lasitate. Noi si asa ne vom neca n eroare, dar un Dumnezeu ce
nu dispune dect de o frntura de adevar! Fiti siguri ca, de l-ar fi
descoperit, ni l-ar fi trmbitat de mult.
Un
gnd
ce
nu
misca
pe
un
lepros,
are
el
vreo
legatura
cu
singuratatea? Si o carte ce nu poate fi nchinata amintirii lui Iov...
...As vrea sa ma boceasca fantome de ngeri cazuti, pe frnturi de

melodii culese din inima mea, acordata din nasterea corului lor.
Att un plus, ct si un minus de viata ma patrund de un fior de

irealitate. O mare moarta si o mare furioasa, ntr-o masura egala, snt
lipsite de ritm.
Si cum nu pot merge n pasul vietii, apele ei, fie ca se retrag,
fie ca ma coplesesc, ma arunca pe-un uscat din care totul a fost.
Placerea de-a te departa de fire din nvalmaseala launtrica, de-a
sari fiinta n mndria unei vltori nemasurate... Cine nu se leagana n
ntinderea golurilor cu nadejdea unei razbunari, cine nu gusta n vid o
seductie de plinatate viitoare acela nu se stie macina pozitiv, nu-si
stie cheltui cu folos excesul de zadarnicie al vitalitatii.
Psihologii, care se aplica asupra altora, fiindca ei nsisi n-au
destul
suflet,
deriva
nclinatia
spre
ireal
numai
din
deficientele
noastre. Ei nu cunosc n ce fel absenta poate izvor dintr-o senzatie

de barbarie. Sau cum se amesteca anemia si barbaria n privelistea de
irealitate a vietii. Caci, ntr-adevar, la ce le-am vorbi de un snge
fara ritm, potrivit n vine spre amintirea unei mari fara valuri si a
unei mari numai valuri?
Niciodata viata nu mi-a parut demna de a fi traita. Ea merita

uneori
prea
cazurile.
mult
si
Sinuciderea
nendreptatita
dect
alteori
prea
putin.
Insuportabila
din
dragoste
de
viata
nu
cea
oficiala
si
curenta.
amndoua
cu
nimic
mai
Ba
chiar
mai
naturala... Raiul este o stare de sinucidere continua, ca si iadul.

ntre ele se intercaleaza starea de nesinucidere numita a fi.
Daca,
printr-o concesie cereasca, mi-ar fi ngaduit sa stau de
vorba cu vreun muritor din alte veacuri, as alege pe Lazar cel nviat.
El mi-ar ajuta desigur sa-nteleg teama retrospectiva, sentimentul c-ai
fost mort, ca te-ai nascut din moarte si mergi spre altceva..., ca esti
expus unui vag absolut, nasterea derivnd din precizia mortii. Lazar
mi-ar putea spune cum poti muri cnd nu mai mergi spre moarte, cum poti
scapa de nvierea asta infinita...
Gndul ca viata ar putea fi altceva dect o demonica nflorire, ca

ea ar duce spre ceva, spre un rost exterior zadarnicei ei desfasurari
mi se pare att de apasator si de neavenit, ca adeverirea lui m-ar rani
nevindecabil. Atunci nesfrsitul ce nu l-ai facut si toate leneviile
scuzate prin cinism s-ar napusti peste groaza ta nmarmurita. Nu
sntem ratati dect daca viata are un sens. Fiindca numai n acest caz
tot ce n-am ndeplinit alcatuieste o cadere sau un pacat. ntr-o lume
cu un rost afara de ea, ntr-o lume care tinde spre ceva, sntem siliti
sa fim pna n marginile noastre.
De
s-ar gasi vreun muritor sa-mi dovedeasca prezenta unui sens
absolut, sa-mi demonstreze o etica imanenta devenirii mi-as pierde

mintile
de
remuscare
si
deznadejde.
Cnd
ti-ai
risipit
viata
mngindu-te n inutila trecere, n viclesugurile devenirii, cnd ai

suferit patimas n aparente Absolutul te mbolnaveste. Hotart lucru!
Viata nu poate avea un rost. Sau daca are, va trebui sa-l ascunda de
vrea sa ne mai aiba.
Cine iubeste ct de putin libertatea nu se poate njuga de bunavoie
ntr-un sens. Chiar daca este vorba de sensul lumii.
Nostalgia marii premerge si urmeaza introspectiei.
Orice fel de luciditate este constiinta unei pierderi.
Felul nostru de a concepe lucrurile depinde de attea conditii din

afara, nct s-ar putea scrie geografia fiecarui gnd. Am ncepe cu
nuanta cerului si am sfrsi cu pozitia scaunului. Mahalaua cugetarii
si are si ea rosturile ei.
Pascal
dar
mai
cu
seama
Nietzsche
par
niste
reporteri
ai
eternitatii.
Cnd
despuiat
te-ai
de
cufundat
bogatii
nemilos
ochiri
strafundurile
subterane,
te
firii
pomenesti
si
le-ai
mndru
si
nfumurat n leganarile nimicului. Ce te face nsa ca n acest dezmat

metafizic sa te opresti deodata, ca fulgerat de-un este? Rezistentele
ascunse ale sngelui, patimile navalind cunoasterea sau instinctele
asediind
spiritul?
ceva
noi
care
refuza nimicul, atunci cnd
mintea ne arata ca totul e nimic. Acest ceva sa fie totul? Se prea

poate, de data ce traim prin el.
Sfintii,
nebunii
si
sinucigasii
par
fi
nvins
acest
ceva,
nelamuritul esential si ascuns care stavileste spiritul n ultima lui

mndrie. Noi cestilalti, ratati ai absolutului, sntem pnditi de
viata cnd ne credem mai departe de ea. Si daca ne iese nainte cnd o
uitasem, din soaptele ei descifram ca absolutul nu-i dect Nimicul ca
treapta din urma a cunoasterii. Si atunci dam napoi... Spiritului,
viata nu-i dect o batere n retragere.
Nostalgia infinitului, fiind prea vaga, ia forma si contur n dorul

de moarte. Cautam precizie pna si n lncezeala visatoare sau n
sfrseala
poetica.
Moartea
introduce
oricum
anumita
ordine
infinit. Nu este ea singura lui directie?
mpotriva sinuciderii nu se poate face dect un fel de ntmpinare:

nu e firesc sa-ti pui capat zilelor nainte de a-ti fi demonstrat pna
unde poti merge, pna unde te poti mplini! Desi sinucigasii cred n
precocitatea lor, ei totusi consuma un act nainte de-a fi atins o
maturitate efectiva, de a fi copti pentru o stingere voita. Ca un om
vrea sa termine cu viata, este usor de nteles. De ce nu-si alege nsa

culmea, momentul cel mai favorabil al cresterii lui? Sinuciderile snt
oribile chiar prin faptul ca nu se fac la timp, ca ele ntrerup o
soarta, n loc s-o ncunune. Un sfrsit trebuie gradinarit. Pentru
antici, sinuciderea era o pedagogie; sfrsitul ncoltea si nflorea n
ei. Si cnd se stingeau de bunavoie, moartea era un sfrsit fara amurg.
Modernilor le lipseste cultura launtrica a sinuciderii, estetica
sfrsitului. Nici unul nu moare cum trebuie si toti se sfrsesc la
ntmplare. Neinitiati n sinucidere, niste amarti ai mortii. Dac-ar
sti ei sa se termine la timp, n-am suferi nici unul de strngerea de
inima
la
vestea
attor
si
attor
acte
disperate
si
n-am
numi
nefericit un om ce-si sfinteste propria mplinire. Lipsa de axa a

modernilor nicaieri nu apare mai izbitoare ca n departarea launtrica
de
sinuciderea
ngrijita
si
gndita,
de
sinuciderea
ca
oroare
de
ratare, ndobitocire si batrnete, de sinuciderea ca omagiu fortei,

nfloririi si eroismului.
De cte ori nu ma ispitesc presimtiri de extaz, de attea ori ma

simt obiect. Pare ca a nghetat
lumina pe creier... si timpul s-a
naruit ntr-o inima moarta.

Privesc
pietrele
si
le
invidiez
zvcnirile.
Vor
pricepe
ele
vreodata ca ma ofer odihnei lor? Si stncile voi-vor ele sa se nece n

tacerea sngelui?
...Ajungi asa obiect desfrnat de nepasare si n care natura si
contempla ultima ei nmarmurire.
mpietrirea ta trezit-a gelozia pietrelor? Vazut-ai cum ghetarilor
le mijesc vinele?
Nu gndesc asupra mortii, ci ea se gndeste pe sine. Tot ce e

posibilitate de viata n ea respira prin mine si nu exist dect prin
timpul de care e capabila vesnicia ei. ntru ct se apara de propriul

ei absolut, ntru ct se refuza maretiei si scoboara de bunavoie ntr-o
degradare temporala, ntr-att snt. Pna si-n moarte caut viata, si
rostul
meu
nu
este
dect
o descoperi n tot ce nu e ea. Daca
mortaciunea divina ar fi mai vie, de mult as poposi n bratele ei. Dar

Dumnezeu a mprumutat prea putin vietii ca sa am ce sa caut n pustiul
lui.
Nu se mai poate trai dect pndind viata peste tot unde nu-i la ea
acasa, ca s-o salvezi de la nstrainare. Astfel, te surghiunesti n
moarte, ca sa gusti viata n umbletul ei desert.
Ceea ce lipseste sanatatii este infinitul. Iata de ce au renuntat

oamenii la ea.
n mbratisari, senzatia de fericire si de nefericire te chinuie

ntr-o sfrseala echivoca, n care ai vrea ca din senin sa te spulbere
un trasnet. Din buze emana o dulceata mortala, inundnd marginile firii
si necndu-te ntr-o deznadejde de paradis. Niciodata moartea nu pare
mai nvaluitoare ca n preajma dezamagirii erotice. Dragostea-i
un
nec, o scufundare n fiinta si n nefiinta. Caci orice voluptate e o

mplinire si o stingere. Doar iubind poti banui cum autodistrugerea
este baza rodniciei. Fara femeie muzica ratacita-n carne , viata ar
fi o sinucidere automata. Caci ntr-adevar, fara ea n ce-am muri? Unde
am descoperi stingeri mai aromate, unde am nflori n amurguri si am
plpi ngropndu-ne?
Daca oamenii ar umbla goi, ar cstiga mult mai usor siguranta

fizica a mortii. Hainele se interpun ntre noi si rosturile noastre,
crend o iluzie de putere si neatrnare. Cnd treci nsa gol prin fata
unei oglinzi, te pomenesti menit pieirii, caci trupul e un zacamnt de

zadarnicie, n care mucegaieste gndul nemuririi.
Dupa cteva milenii de civilizatie, de-ar ncepe oamenii sa umble
dezbracati, aruncnd cu hainele iluziile implicate, ar deveni cu totii
metafizicieni.
Doar cnd te zaresti gol ti-aduci aminte ca existi si ca esti
muritor. mbracamintea ne mprumuta o superioritate artificiala asupra
timpului. Cum o sa fii muritor, cu o palarie pe cap si cu o cravata la
gt? Hainele au creat mai multe iluzii dect religiile.
Pare ca mii si mii de vieti necunoscute se sinucid nlauntrul meu

si din suspinele lor se alcatuieste un extaz final, ca nu snt mai mult
de o bolta peste infinite sfrsituri... De m-as putea mprastia n
elementele chinului, sa ma farm n frnturi de sfsieri si sa nu mai
fiu nicaieri si n primul rnd n mine! Ca ntr-un delir de absenta, sa
ma suprim n toate si sa ma sting, centrifugal mie.
Omul este drumul cel mai scurt ntre viata si moarte.
Moartea este sublimul la ndemna fiecaruia.
Cele mai crncene dureri si halucinatiile de groaza cele mai crude

nu mi-au lasat un dezgust comparabil celui ce urmeaza despartirii de un
grup de oameni pe care i urasti sau pe care i iubesti. Ai fost sau
n-ai fost stralucitor, admirat sau dispretuit, cnd te desparti de ei,
orice sinucidere e prea dulce. Fiece cuvnt ce l-ai
spus
parca
devenit noroi si se ascunde undeva pe fondul izolarii tale, ca sa te

murdareasca n fata ta. Vorbele se transforma n otrava si, dupa ce
te-ai spovedit ceasuri si ceasuri, te ameteste vidul oamenilor si-al
tau. Tot ce nu e singur putrezeste, si niciodata n-am fost singur pna

la nmugurire.
Dupa
orice
conversatie,
esti
mai
parasit
ca
mormnt.
i-ai
usurat spiritul si ti-a putrezit inima. Vorbele au zburat n vnt si cu

ele substanta izolarii tale.
Distanta
de
lume
putem
verifica
doar
iubire.
bratele
femeii, inima se supune instinctului, dar gndul rataceste n preajma

lumii, fruct bolnav al dezradacinarii erotice. Si de aceea n clocotul
senzual al sngelui se nalta un protest melodic si sfsietor ce nu-l
distingem
totdeauna,
dar
prezent
spatiul
unei
licariri,
amintindu-ne n treacat vremelnicia duioasa a voluptatii. Cum am culege

altcum
moartea
trandafirie
din
fiece
sarut,
nvaluiti
agonizant
de
mbratisari?
Si cum ne-am masura singuratatea, de nu ne-am privi-o n ochii
pierduti ai femeii? Caci prin ei, izolarea si ofera o priveliste de
infinit siesi.
Echivocul iubirii pleaca din faptul ca esti fericit si nefericit n

acelasi timp, chinul egalnd voluptatea ntr-un vrtej unic. De aceea,
nefericirea n dragoste creste cu ct femeia te ntelege si te iubeste
mai mult. O pasiune fara margini te face sa regreti ca marile au fund,
si dorul de scufundare n nemarginit l stingi n nesfrsitul azurului.
Cerul
macar
n-are
granite
si
pare
facut
pe
masura
verticalei
sinucideri.
Iubirea-i o ispitire de nec, o tentatie de adncime. Prin aceasta
seamana mortii. Asa se explica de ce sentimentul sfrsitului l au
numai naturile erotice. Iubind, scobori pna n radacinile vietii, pna
n prospetimea fatala a mortii. Nu snt fulgere ca sa te loveasca n
mbratisari, iar ferestrele dau spre spatiu pentru a te putea arunca
prin
ele.
Este
suisurile
si
prea
multa
fericire
scoborsurile
si
iubirii
prea
si
multa
inima
nefericire
prea
ngusta
dimensiunilor ei.
Erotica emana de dincolo de om; l copleseste si-l naruie. Si de
aceea, napadit de valurile ei, zilele trec fara sa mai observi ca
obiectele snt, vietatile se agita si viata se macina, caci prins n
somnul voluptuos al iubirii, de prea multa viata si de prea multa
moarte,
le-ai
sfsierilor
uitat
ei
pe
amndoua,
nentrecute
le
nct,
urmeaza
trezit
din
prabusire
dragoste,
lucida
si
nemngiata.
Sensul mai adnc al iubirii nu este inteligibil nici prin geniul
spetei si nici chiar prin depasirea individuatiei. Cine poate crede ca
ea ar atinge intensitati att de furtunoase, de o neumana gravitate,
daca
noi
am
fi
simple instrumente
ntr-un proces n care personal
pierdem? Si cine poate admite ca ne-am angaja n suferinte att de

mari,
ca
sa
fim
doar
victime?
Sexele
nu
snt
capabile
de
atta
renuntare si nici de atta nselaciune.

n fond, iubim ca sa ne aparam de vidul existentei, ca o reactiune
mpotriva lui. Dimensiunea erotica a fiintei noastre este o plinatate
dureroasa care umple golul din noi si din afara de noi. Fara invazia
vidului esential, care roade smburele firii si naruie iluzia necesara
fiintarii, dragostea ar fi un exercitiu usor, un pretext placut, si nu
o reactie misterioasa sau o zvrcolire crepusculara. Nimicul ce ne
nconjoara sufera de prezenta Erosului, care si el este o nselaciune,
atinsa de existenta. Din tot ce se ofera simtirii, iubirea este un
minim
de
vid,
la
care
nu
putem
renunta
fara
sa
deschidem
bratele
golului firesc, banal si vesnic.

Fiind maximum de viata si de moarte, iubirea constituie o iruptie
de intensitate n vid. Si orice intensitate este o suferinta a vidului.
Chinul dragostei l-am suporta noi oare de n-ar fi el o arma n

contra plictiselii cosmice, a putregaiului imanent? Sau am luneca noi
pe moarte cu ncntare si suspine, de n-am gasi n ea o cale de a fi
spre nefiinta?
Nu te poti consola de neantul lumii prin forta, ci prin orgoliu.

Fiece om e prea mndru ca sa se nchine n fata evidentelor. Si atunci
inventeaza existenta.
Intimitatea mea cu lucrurile ce se sting? Ma supravietuiesc dupa

orice tristete...
Doar fiind pna n gt n nefericire, ncepe inima sa-mi bata.
Suspinul e spatiul ideal al respiratiei, iar fericirea nu-i temperatura
vietii.
Se
prea
fericire
mai
molipsita
de
poate
mare
ca
sine
dect
este
inima.
De
unde
iubirea
sa
nclinata
vin
atunci
contina
a
crede
un
potential
mintea
acordurile
de
noastra,
funebre
ale
esentialei betii si parfumul de sinucidere al mbratisarilor?

Arheologia fatala a iubirii scoate la suprafata nu numai durerile
clare, actuale, ci si toate nefericirile incomplete, pe care credeam a
le fi ngropat pe veci, nsngerarile ce le socoteam ispravite si
nseteaza dorul suferintelor prelungi. ntocmai ca n liturghia erotica
a lui Wagner, latura de umbre a trecutului se nsufleteste si pune
stapnire pe chinul nostru incert, nct sntem mai putin nefericiti
din senzatiile imediate ale iubirii, ct din cele dezmortite si trezite
din trecut.
Daca dragostea n-ar fi mai mult de o prezenta epidermica, ar fi
imposibil s-o asociezi suferintei. Dar ei i convine un nesfrsit de
predicate, ca si lui Dumnezeu. Femeia poate fi un infinit nul; n fata
iubirii nsa, infinitul roseste. Caci totul e prea putin, raportat la

ea. Nu snt clipe de dragoste fata de care moartea pare o simpla
obraznicie?
Snt oameni care, de n-ar putea gndi asupra iubirii, ar nnebuni

de iubire. Reflexia este un derivativ unic. Fara ea, nimic n-ar putea
fi suportabil. Am muri atunci din cauza lui Dumnezeu, a muzicii sau a
femeii. Transpozitia reflexiva ndulceste furia patimilor si atenueaza
transportul spre nefiinta din orice voluptate. n felul acesta devine
gndirea un instrument de mediocritate.
Ne agitam, credem si gndim ca sa ne scuzam existenta. Este ca si

cum cineva ne-ar privi din alta lume cu dispret, iar noi, pentru a nu
cadea victime ale dezgustului sau, ne justificam prin gesturi, vorbe si
fapte. Nadajduim astfel sa obtinem ndurarea sa, iertarea curiozitatii
de a fi. Iar cnd acel cineva e botezat Dumnezeu, mpodobim jalnicul
nostru spectacol, ca si cum acesta ar fi altceva dect oglinda Marelui
Amart.
Totul ma raneste si raiul mi pare prea brutal. Orice atingere-i o

rostogolire de stnci si rasfrngerea stelelor n ochi visatori de
fecioara ma doare, ca materie. Florile raspndesc parfumuri mortale si
un crin nu e destul de pur unei inimi fugare din tot. Doar visul de
fericire al unui nger ar putea oferi un pat leganarii ei astrale.
Lumea
nserari.
s-a
vestejit
Universul
si
periferiile
ntinde
inimii,
zmbetul
lui
iar
mintea
nfricosat,
zace-n
n
care
disting simbol al vietii un nger canibal.
Nimic nu poate fi redus la unitate. Haosul pndeste lumea la toate

colturile. Contradictia nu e numai sensul vietii, dar si al mortii.
Orice act este identic tuturor celorlalte. Nu exista nici nadejde si

nici deznadejde, ci toate snt deodata. Mori traind si traind mori.
Absolutul
este
simultaneitate:
amurguri,
lacrimi, muguri, bestii si
roze; toate noata n betia indistinctului. Ah! singuratatile pline

cu senzatia de Dumnezeu n transa si-n care esti gelos pe tine
nsuti!
Daca nu simti ca marea ti poate servi de pseudonim, n-ai gustat o
clipa din singuratate.
Medicii n-au urechea destul de fina. Dar cnd stii ca-n orice
auscultatie ai descoperi un mars funebru...
Prin tristeti, ti pierzi pozitia de om. De-as da drum slobod
pornirilor
mele,
m-as
odihni
ntr-un
cimitir
de
cersetori
sau
de
mparati nebuni.
Numai ca sursa de nefericire este femeia o revelatie a absolutului.
Sorbindu-i
metafizic
alcatuirile
misterioase,
nfrngi
viata
cu
mijloacele ei proprii, chiar cnd panica anemiei, n preajma lesinului

esential, toarna vapai abstracte n snge.
O dragoste mplinita, o voluptate ce nu-i un delicios dezastru,
compromite n masura egala pe barbat si pe femeie. Iubirea nu se poate
suporta, ci numai suferi. Cu fruntea pe sni, te despamntenesti cu tot
pamntul.
Orice-ai face, pentru femeie nu poti avea dect un cult, chiar
misogin fiind. Si apoi, adoratia are un prestigiu mai nalt cu ct nu
se aplica unei valori intrinseci. Nu adori femeia, ci ceea ce esti prin
ea. Un cult necesar pentru a evita narcisismul.
Dupa femei alergi din frica de singuratate si rami cu ele dintr-o
sete egala acelei frici. Caci mai mult dect n orice, n iubire esti
putred de tine nsuti.
Sexualitatea-i o operatie n care esti, rnd pe rnd, chirurg si

poet. O macelarie extatica, un grohait de astri. Nu stiu de ce n
iubire am senzatii de fost-sfnt....
Iubirea ne arata pna unde putem fi bolnavi n cadrul sanatatii.

Starea amoroasa nu-i o intoxicare organica, ci metafizica.
Orice
s-ar
spune
despre
sinucidere,
nimeni
nu-i
poate
rapi
prestigiul absolutului. Caci nu-i ea o moarte care se ntrece pe sine?
Obosit de individuatie, as vrea sa ma odihnesc de mine. Si cum

mi-as prafui inima n departari, ca din urmele de snge sa linga serpii
nsetati de otrava si vipere ncrligndu-se n creier si sugnd idei
dupa idei, trtoare mbatate de deznadejde! Prabusiti-va, tariilor, nu
veti
avea
ce
mai
turti!
Caci
astrii
se
nvrt
univers
ca
oua
clocite, ale caror emanatii toti trandafirii raiului nu le vor acoperi.

Putea-voi sa-mi sfarm gndurile de propria mea umbra?
Dracii de-ar gusta din amarul sngelui ar nnebuni de tristete. Si
el circula prin vine n bunavoie si nimeni nu-l opreste... Parca se
dezgheata lacrimi n el, ntr-un oftat prelung si ndepartat. Cine-mi
va fi plns n snge?
Daca iubirea n-ar fi amestecul irezolvabil de crima premeditata si

de infinita delicatete, ce usor ne-ar fi s-o reducem la formula! Dar
chinurile
amoroase
ntrec
tragedia
lui
Iov...
lepra
eterica-i
erotica... Societatea nu te izoleaza, ce e drept, dar ti agraveaza

chinul, micsorndu-ti izolarea.
Nimic nu neaga mai intens si mai dureros viata ca pulsatia ei
suprema n iubire. Si vrnd a ne lega de ea prin femeie, nu facem dect
s-o ntrecem. Iubirea nu ncape n viata. Si de aceea, parfumul feminin

pare aroma de moarte a unei corole de cimitir.
n ce nfloreste sinuciderea mai mult ca-n zmbet?
Adncimea iubirii se masoara dupa potentialul de singuratate si

care-si
afla
expresia
ntr-o nuanta de fatal, prezenta n gesturi,
vorbe si suspine. nclinatia inimii nspre a nu fi acorda dragostei o

seriozitate mai grava dect deznadejdii. Pe cnd aceasta ne nchide
accesul spre viitor, azvrlindu-ne fara scapare n dezastrul pur al
timpului, iubirea amesteca lipsa de sperante cu o ispita de fericire
unica. Deznadejdea-i o nfundatura furioasa, un ireparabil navalnic, o
exasperare
imposibilului,
pe
cnd
iubirea-i
deznadejde
nspre
viitor, deschisa fericirii.
Pna si faptul de a bea apa este un act religios. Absolutul se

desfata si-n ultimul firicel de iarba. Absolutul si Vidul...
Unde nu-i Dumnezeu? Unde nu-i Dumnezeu si Nimicul? Deznadejdea-i o
vitalitate a Neantului...
Teologia n-a putut lamuri pna acum cine e mai singur: Dumnezeu sau
omul. A venit poezia. Si-am nteles ca-i omul...
Revelatia subita a irealitatii, cnd, prins de panica, ti vine sa

te-ndrepti spre sergentul din colt ca sa-l ntrebi daca exista lumea
sau nu... Si cum te linistesti deodata, bucuros de nesiguranta... Caci,
ntr-adevar, ce-ai face dac-ar exista?!
Iubesc oamenii Vechiului Testament: snt razbunatori si tristi.

Singurii care i-au cerut socoteala lui Dumnezeu de cte ori au vrut,
care n-au scapat nici un prilej de a-i aminti ca-i nendurator si ca ei

n-au timp sa mai astepte. Pe atunci muritorii aveau instinct religios,
azi doar credinta si nici macar att. Raul cel mare al crestinismului
este de a nu fi stiut naspri raporturile dintre om si Creator. Prea
multe solutii si prea multi intermediari. Drama lui Isus a ndulcit
suferintele si a rapit dreptul la barbatie n treburile religioase.
Altadata se ridicau pumnii spre cer, azi doar privirile.
Despre gradul de imanenta al eroticii nu-ti dai seama dect n

muzica religioasa. O asculti si nu pricepi. Spre ce zona dureroasa a
pamntului
te
scoboara
femeia?
Sau,
cnd
te
despamnteneste,
unde
ratacesti de nu descoperi cerul? Bach n-a amutit nici un amant. Nici

chiar nemngiat n dragoste, nu-l ntelegi; doar n vacanta erotica.
Si poate si mai mult. n vacanta lumii.
Oare, n afara de iubire, ce ne mai mpiedica sa ne sfrsim cu
totii-n Dumnezeu?
Putea-vom auzi melodia tainica a fiecarui lucru? Putea-vom asculta
un
zmbet?
Si
ochii
vad
ei,
ntr-adevar,
daca
nu
emana
muzica
ndepartata si dulce? Ce sunete pleaca din priviri si mor n umbra

melodioasa a inimii? Totul prinde glas timid si lucrurile parca-si
nalta acordurile spre cer.
Ca un bolnav astral, senzatii tulburator de fine sa te apropie de
taina muzicala a fiintei. Auzi totul, plnsul eteric al unei lumi
ascunse? Parca florile si-au rupt radacinile n inima... si ai ramas
singur cu suspinele lor...
Asculti amurgul unui crin? Sau melodia sfsietoare a unui parfum
necunoscut?
De-am mirosi un trandafir pna la sunet, ce mars funebru ne-ar
deschide mai delicat o lespede-n azur? Si azurul nsusi nu-si pierde
stralucirea, supta-n o muzica scobornd spre noi?
Cine sa te vindece de tine? O tnara fata? Dar cine-i darnic pna

la jertfa, ca sa-ti preia melancolia? Ce suflet pur, dornic de vis si
nefericire, sa se-ncumete la o povara ce n-o presimte? Si-ai putea
sa-ti lepezi otrava sorbindu-ti primaveri ntr-o tinerete defuncta? Sau
sa
patezi
ochi
nevinovati
cu
greul
ntristarii?
Ce
virginitate
nu-nceteaza n preajma lui?

n carnea lucida amorteste seva si ochi stinsi se aprind ntr-o
tomnatica ofranda, culeasa de palorile unei iubiri.
De cnd Eva a trezit pe Adam din somnul inutilei perfectiuni,

urmasele
ei
continua
opera
de
dezmortire
si
pna
astazi
ele
ne
ademenesc n nefiinta. Privirea lor nedeslusita, ameteala aeriana din

chemarile lor nesigure ramne-vor straine ntelegerii noastre tulburi?
Viata-i nvesnicirea clipei de teama nemngiata n care Adam,
proaspat izgonit din rai, si-a dat seama de nemasuratul pierderii si de
nesfrsitul pierzaniei ce-l asteapta. Nu reeditam cu totii n cursul
vietuirii
iluminarea
deznadajduita
acelei
nemiloase
clipe?
Mostenirea primului om este lumina ntii deznadejdi.
Cnd stelele se vor preschimba-n pumnale si inima-mi va zbura spre

ele, toate laolalta n-o vor sfsia pna ntr-att ca mhnirea sa nu-si
descrie, pe albastrul boltelor, dra ei razvratita. As vrea sa pier n
fiecare astru, sa ma zdrobesc de fiece naltime si-un adapost mortuar
s-alcatuiesc, n stele putrede, pentru un cadavru descompus n farmecul
sferelor.
Ce cntec s-a pogort n carne si ce pierzanie sonora mbata fiece
celula, de nimeni nu l-ar mai opri, n avntul de murire?
Este att nedefinibil n acest cuvnt: zadarnicie parca mi l-ar

fi soptit Buddha ntr-un cabaret.
O sinucidere face mai mult dect o ne-sinucidere.
Snt unii oameni att de prosti, ca de le-ar aparea vreo idee la

suprafata creierului ea s-ar sinucide din groaza de singuratate.
Precum
neurastenia
este
implicatia
organica
gustului
pentru
frumusete, asa ametelile traduc nclinarea noastra spre absolut. Nu mai

snt obiecte care sa te retina, nici stlpi de rezemat, nici banci
sa-ti odihnesti povara carnii ngndurate. ncheieturile ti se topesc
si cazi n vesnicia anonima a lucrurilor. Vinele, presimtind alta lume,
nu
mai
adapostesc
mndria
verticala,
ci
vestejesc
spre
absolut
de
bunavoie. Iar sufletul, desfermecat de lume si de sine, urmeaza pilda

trupului.
Mi-as vrea viata povestita de ngeri veseli n umbra unei salcii
plngatoare. Si de cte ori ei nu s-ar dumiri, crengile aplecate sa le
lumineze nestiinta cu adierile ntristarii...
De-as vrea sa vad ce m-a mbogatit mai mult n cursul vietuirii,

din ce am iesit mai tare si mai singur nici dragostea, nici chinul
imediat al trupului sau temerea n preajma nentelesului si nici cainta
necurmata a gndului n-ar fi izvorul cresterii launtrice, ci toate
laolalta, nvaluite si purificate n sentimentul mortii. Fara el, te
nalti
anapoda,
apoteoza.
Cnd
ndepartnd
nsa
din
moartea
sfrsit
ncolteste
grauntele
n
fiece
de
nimb
suflare,
sau
de
rodul
suferintelor noastre si pastreaza o maturitate neatinsa si viata este

mai putin pierzanie, acordata ultimelor ei rosturi. Nu cresti dect la
unison
cu
agonie-n floare. Prin sentimentul mortii, facem viata
complice cu absolutul, chiar daca-i rapim din fragezime. nchisi n

marginile individuale, ce-am face fara ispita de dezmarginire a mortii?
Doar murind am fost mai mult dect mine, murind rodnic, germinnd n
vis si forta o agonie ondulata. De ce sfrsit m-as nfrica, atunci cnd
l-am anticipat voios n maduva si-n gnduri? Sau fi-va vreo celula care
sa nu fi dospit moartea?
Dar se prea poate sa fi mbogatit o vietuire peste prevederile ei.
Daca nu cumva, din zarea vietii, infinitul e o boala. De unde ar pleca
altcum mndria sngelui trist?
Snt priviri feminine care au ceva din perfectiunea trista a unui

sonet.
Fara nefericire, iubirea n-ar fi mai mult de o administratie a

naturii.
n fiece parfum se tnguie un plns imaterial al florilor, de data

ce ne inspira o destramare funebra. nvaluiti n el, nelinistea mortii
ne cuprinde ca o seva pornind de departe si ridicndu-se domol si trist
n vlaga trupului. Si cum suspina un trandafir n mhnirea noastra,
nnobilnd-o!
Sau parfumuri ncarcate de sinucidere, plutind vast si tulbure spre
inimi apuse!
Chiar daca stii de cnd melancolia te-a dezbinat de fire, ti pare

totusi ca te-a nsotit dintotdeauna, ca te-ai nascut cu ea si poate
chiar din ea. Mort fiind, te-ar supravietui, tesndu-si poezia violeta
a stingerii far-de sfrsit.
Sentimentul
far-de-nceput.
vesniciei
negative
vietii
mele...
Am
murit
Cnd
nu
te
mai
simti
deloc
om
si
continui
totusi
iubi,
contradictia se mareste ntr-o suferinta nespusa, infernala. Iubirea

de bine, de rau deriva din conditia vietatii ca atare, iar la om ea
nu-i mplinire dect apartinnd, prin toate slabiciunile, formei de
viata ce el o reprezinta. Femeia acest om prin excelenta s-o ridici
la tine nu poti, sa te scobori la ea, mai putin. Atunci, traiesti n
preajma
ei
si
suferi,
nvaluind-o
ne-umanitate.
Perversiunea
aceasta, de a iubi o fiinta omeneasca atunci cnd nu mai ai senzatii de

om, cnd nu esti nici deasupra si nici dedesubt, ci n afara de soarta
umana! Si iluzia femeii creznd a-ti oferi uitarea si nefacnd dect a
te verifica de departarea ta de toate si de tot!
De
ce
nu
s-o-ndura
pamntul
sa-si
deschida
vagaunile
si-nghitindu-ma, sa-mi sfarme oasele si sa-mi suga sngele? Doar numai

asa s-ar mplini visul de groaza care ma asaza sub greul muntilor si
marilor.
Nu
snt
un
strv
care
zareste
din
fundul
lumilor
cum
se
zdrobesc tarii si bolti, spre a se rostogoli pe el si a-l turti? Sub ce

stea n-am murit, sub ce mare si sub ce uscat? Ah! totul a murit, n
frunte cu moartea! Universul? Parca zaresc naluci din fundul unei
masele stricate...
Un vampir sugndu-mi ultima picatura de snge si-ncepnd apoi sa

cnte trist...
Totul trebuie reformat pna si sinuciderea...
Oamenii ti cer o meserie. Ca si cum faptul de-a trai n-ar fi

una si nca cea mai grea!
Snt un Iov fara prieteni, fara Dumnezeu si fara lepra.
Numai marindu-ti nefericirea, prin gnd si fapta, poti gasi n ea

placere si duh.
Adevarul
vitalitate
ca
orice
compromisa.
minus
de
iluzie
Instinctele,
nu
nemaiputnd
apare
dect
alimenta
ntr-o
farmecul
erorilor n care se scalda viata, si umplu golurile cu dezastrul

luciditatii. ncepi sa vezi cum stau lucrurile si atunci nu mai poti
trai. Fara erori, viata e un bulevard desert prin care evoluezi ca
peripatetician al tristetii.
Nevoia de a-ti pune capat zilelor n inima unei femei palide, ca

sa-ti poarte cadavrul o nonviata... sau de a vorbi despre dragoste att
de eteric, ca si fulgii sa-si
ceara
scuze.
iubire
vaporoasa
ca
schizofrenia unui parfum...
n cafenea mai mult ca oriunde nu mai poti sta de vorba dect

cu Dumnezeu.
mi mai amintesc ca snt doar auzindu-mi pasii pe caldarm n nopti

trzii.
Mai fi-voi multa vreme vecin al inimii mele? Ct voi mai merge
alaturi de timpul meu? Si cine m-o fi surghiunit departe de mine?
Ochii pierduti ai femeilor triste si care n-ar trebui deschisi

dect la Judecata de Apoi...
Viata,
neridicata
la
rangul
de
vis,
seamana
unui
Apocalips
al
prostiei si al vulgaritatii. Cine-ar suporta-o, fara coeficientul ei de

irealitate?
Gndurile
aromate
de
nobletea
sinuciderii...
Parc-am
nghitit
otrava din mna unei sfinte. Sau am sorbit pacatul din gura unanima a
unei femei pierdute. Unde snteti, boli ascunse, de nu urcati, fatale
si necrutatoare, spre un snge dornic de spaima si de nimicire?
Tot
ce
numim
proces
istoric
si
are
izvorul
suferinta-n
dragoste. Daca Adam era fericit cu Eva, nimic nu s-ar fi schimbat n

lume. Ispita diavolului: veti fi asemenea lui Dumnezeu, s-a realizat
n masura n care creatia omeneasca, nascuta din chinul iubirii, ne
apropie
de
treapta
divina.
Fericirea
n-are
virtuti
istorice.
Dumnezeu este mai mic de fiece data [cnd] un barbat nu descopera

Absolutul n dragoste sau l descopera n deceptie.
Actul sinuciderii este nspaimntator de mare. Dar parca e mai

coplesitor sa te sinucizi n fiecare zi...
Boala
unui
om
se
masoara
dupa
frecventa
cuvntului
viata
vocabularul sau.
Fontenelle, aproape centenar, spunea medicului sau: Je ne me sens

autre chose quune difficult dtre.
Cnd te gndesti ca attia altii simt acelasi lucru de la ntia
reflexie, iar nu numai pe patul de moarte.
Povara vietuirii e suportabila cnd te apasa pna la nabusire.
Suferinta nu e dulce dect sub forma chinului.
Priveghindu-ti
nimicnicia,
eul
se
volatilizeaza
cu
aburii
dezolarii. Si atunci ce mai ramne din ntmplarea individualizarii

tale?
substanta
de
amaraciune,
raspndita
ntr-o teasta de drac
parasit.
Mhnirea este veghea la nivelul unei inimi de diavol.
Nevoia apasatoare de a te ruga si neputinta de a te adresa totusi

cuiva... Si apoi cealalta nevoie: de a te trnti la pamnt, muscndu-l
nfuriat si varsndu-ti turbarea sau religiozitatea negativa a carnii.
Sa fie creierul alee pentru ngeri ce poarta potcoave, de nu pot
sa-nteleg ecoul lui vulgar si divin? Sau se vor fi aprins plnsurile?
Ori vnturi ce-ntetesc incendiul lacrimal al lumii?
Cnd zaresc cerul, mi vine sa ma dizolv n el, iar cnd privesc
pamntul, sa ma ngrop n maruntaiele lui. Atunci sa ma mai mir de ce
unul
si
altul
se
descompun
minte
si
inima?
Mi-am
chinuit
nadejdile ntre o geologie a cerului si o teologie a pamntului.

Cum mi-as vrea lipiti obrajii de un albastru senin ca acele frunze
ce par crescute-n cer cnd le privesti, n dupa-amieze, din umbra unui
pom!
n inima lui Diogene florile deveneau strvuri si pietrele rdeau.

Nimic
nu
ramnea
neschimonosit;
omul
si
pocea
fata
si
obiectele
tacerea. Natura, atinsa de obraznicie, si expunea generos impudoarea,

n care se desfata nebunia clarvazatoare a celui mai lucid muritor.
Lucrurile si pierdeau virginitatea n ochiul lui sfredelitor, a carui
lectie pare a ne nvata despre o legatura mai adnca ntre sinceritate
si neant.
Fost-a Diogene omul cel mai sincer? El pare a fi fost, de-ndata ce
n-a crutat pe nimeni si nimic; chiar bolnavicios de sincer, caci nu i-a
fost frica de urmarile cunoasterii. Si aceste urmari snt cinismul

nsusi.
Ce l-o fi ndemnat sa scuture dulceata prejudecatii si a cuviintei?
Ce a pierdut, de nu l-a mai legat nimic de vraja aparentei si a erorii?
Se poate ajunge numai prin inteligenta la ndrazneala si la provocarea
adevarului? Niciodata, atta vreme ct inima mai rezista n nselaciune
si n serviciul sngelui. Dar inima lui Diogene pare a fi fost smulsa
din
interesul
fiintarii
si
lucru
nemaintlnit
fi
devenit
leaganul inteligentei, locul de popas si de-ntremare al luciditatii.

Sngele scos din circulatie, viata controlata fara mila, unde sa se mai
miste eroarea si sa se ncnte iluzia? Cinismul nfloreste n aceasta
evacuare,
ce
te
dezleaga
de
toate
si-ti
ngaduie
sa
rzi,
sa
dispretuiesti, sa calci totul n picioare si pe tine nsuti n primul

rnd, mndru de absenta universala. Cinicul este spectatorul acestei
universale absente. El priveste ndurerat sau rznd la nimic.
Ce l-o fi mnat pe Diogene nspre catastrofala ruptura de farmecul
naiv,
delicat
si
nvaluitor
al
existentei?
Ce
l-o
fi
aruncat
situatia de criminal al erorilor indispensabile vietii? Nu-i datoram

lui un minus de iluzie de care ne falim, ndurerati? Ce consolare i-o
fi
lipsit
sau
mijlocul
caror
mngieri
fost
ntrerupt,
dezbinndu-se fericirea la care a trebuit sa fie sensibil, chiar de s-a

nascut cu vocatie de osndit? Si un monstru se naste cu nclinari spre
fericire, ce nu le poate pierde chiar daca ea l-a abandonat.
Ce ne mpiedica n viata de la cinism chiar atunci cnd mintea ne
mpinge
si
ne
sileste?
Ce
ne
margineste
impertinenta
ultima
cunoasterii?
Sa mai amintim dragostea, generatoarea erorilor fecunde?
Orice pas n iubire intimideaza cunoasterea si o obliga sa mearga
modest alaturi sau la marginea noastra. Micsorarea luciditatii este un
semn de vitalitate a dragostei.
Cnd nsa ceva a intervenit si a dezlantuit luciditatea ntr-un

imperiu vast ct fiinta, dragostea se retrage nfrnta si buimacita. Si
cnd acel ceva este o fiinta, sau poate mai multe, pe care le-ai
pierdut
la
vrsta
nselaciunilor,
golul
urmnd
permite
ntinderea
nemiloasa a cugetului rece si distrugator. n mod firesc, nimeni nu

poate mosteni atta veghe nct sa lunece n cinism, ci n cursul
vietii deceptiile fac lumea stravezie, nct vezi, pna la fund, ceea
ce n-ar fi trebuit dect sa mngi. Noi nu cunoastem viata lui Diogene
la epoca n care nefericirea n dragoste hotaraste cursul reflexiei. Ce
importanta ar avea nsa sa stim pe cine a pierdut, cnd stim prea bine
ce a pierdut si unde duce aceasta pierdere.
De-as putea deveni fntna de lacrimi n minile lui Dumnezeu! Sa

ma plng n el, si el sa se plnga n mine!
Prin pasiune si fericire, nvingem caracterul de relativitate al

vietii si o proiectam n Absolut. Asa devine ea un Apocalips zilnic...
Exista o maretie resemnata pe care n-o cunosti dect surprins de

tulburarea
mortii
mijlocul
bulevardelor...
Sau
acea
ngrijorare
somptuoasa, care te cuprinde pe strazile cenusii ale Parisului de cte

ori te-ntrebi dac-ai fost vreodata, si casele-nclinate si batrne ce-ti
dau raspunsul negativ al agoniei lor...
Mijloacele de a nvinge singuratatea nu fac dect s-o mareasca.

Vrnd a ne ndeparta de noi nsine prin dragoste, betie sau credinta,
nu reusim dect a ne adnci identitatea. Esti mai mult tu nsuti n
preajma femeii, a bauturii sau a lui Dumnezeu. Pna si sinuciderea nu-i
dect un omagiu negativ ce ni-l aducem noua.
Fiorul ce ne dezvaluie ca spiritul a ramas clar si neatins, dar ca

sngele si carnea si-au pierdut mintile... Sau ca oasele si-au pierdut
capul, cnd ratiunea si gusta propria ei lucire...
De s-ar surpa cerurile naintea mintii!
Iubirea pare ocupatie vulgara fata de dorinta de adoratie, n care

pornirile vietii se filtreaza ntr-o lume de adieri pure. Femeia care
cade victima setei noastre imateriale se poate considera, cu drept
cuvnt, nefericita-n dragoste. Caci nu-i oferim prea mult,
un exces
care jigneste putinul fericirii?

Dect, ea niciodata nu va ntelege de ce n adoratie prezenta ei e
tot att de vana ca si absenta. Ea n-are nevoie sa fie si nici sa stie.
Cu ct ar putea multumi sau ndulci nevoia de absolut ratacita-n Eros?
Adornd-o, ea nu exista dect n masura n care nu este ca pretext
gustului
nostru
de
irealitate
suprema.
Acest
absolut
la
suprafata
noastra... botezat femeie.
Doar
fata
marii
ti
dai
seama
ce
lipsa
de
poezie
ascunde
rezistenta noastra la valurile mortii...

Poezie nseamna lesin, abandonare, nonrezistenta la farmec... Si
cum orice farmec este disparitie, cine ar putea gasi o singura poezie
naltatoare? Ea ne scoboara spre suprem...
Snt
sonor
inimi,
viata
a
ar
caror
ncepe
muzica
de
la
de
s-ar
capat.
concentra
De-am
sti
ntr-un
atinge
trasnet
coarda
cosmogonica a fiecarei inimi...

Duplicitatea esentiala a oricarei tristeti: cu o mna ai vrea sa
tii un crin, si cu cealalta sa mngi un calau. Poezia si crima sa aiba
acelasi izvor?
n tristete, totul are doua fete. Nu poti fi nici n iad si nici n
rai, nici n viata si nici n moarte, nici fericit si nici nefericit.
Un plns fara lacrimi, un echivoc fara sfrsit. Caci nu te izgoneste ea

n aceeasi masura din aceasta lume, ca si din cealalta?
Esti trist de totdeauna, nu de acum. Si acest totdeauna e toata
lumea nainte de nasterea ta. Nu-i tristetea amintirea vremii n care
n-am fost?
Paloarea ne arata pna unde corpul poate ntelege sufletul.
ntinderile cerului mi vor ajunge sa peticesc o inima zdrentuita?

Sau sa cersesc si pe ale pamntului? Ca si cum ele ar mai avea ce
acoperi dintr-un suflet nascut ngropat!
Ati privit marea n momentele ei de plictiseala? Parca-si agita

valurile din scrba de ea nsasi. Le trimite sa nu se mai ntoarca. Dar
ele revin, revin nencetat. Asa patim si noi. Cine ne ntoarce spre noi
nsine, cnd ne sfortam mai mult a ne ndeparta?
Nevoia
tainica
de
framntarea
zadarnica
plictiseala
infinita
si
departarile?
Nici
vinul,
te
abandona
tuturor
o
marilor,
senzatie
nici
marii,
muzica
de
si
sa
de
nu
fie
evanescenta
nici
te
risipi
gust
de
vasta
ca
un
mai
mbratisarile
nu
te
apropie de dulceata destramarii ca valurile ce se urca spre absenta si

nimicnicia
ta
si
te
mngie
cu
insinuari
de
disparitie!
Marea
comentariu fara sfrsit la Ecleziast...

Un om fericit descifreaza el ceva n ntinderile marine? Ca si cum
marea ar fi facuta pentru oameni! Pentru acestia e pamntul, acest
amart pamnt... Dar acordurile nefericirii se mpreuna cu ale marii,
ntr-o armonie voluptuoasa si sfsietoare ce ne arunca n afara de
soarta muritorilor.
Si astfel, tonalitatea marii este aceea a unei muriri eterne, a
unui sfrsit ce nu se mai gata, a unei agonii nflorite. Nu-ti trebuie
o inima bolnava de nuante si nici o simtire atinsa de subtilitatile

extazului pentru a surprinde un fior mortal n melodiile marine, ci
doar o nclinare spre tainele si vocile melancoliei. Atunci nu mai esti
sigur
de
identitatea
ta
si
trebuie
oarecum
sa
te
aduni,
sa
te
pescuiesti nencetat, spre a nu te nghiti marile din tine si din

afara.
Nu
te
poti
stapni
dect
ntre
patru
pereti.
Chemarile
departarilor te mping mai departe de calculul existentei tale...

Marea
este
ispita
de
disparitie
numai
pentru
cei
ce
au
descoperit-o n zile si n nopti, prin introspectie... Avnd-o n fata,

ti verifici numai prapastia acelor zile si acelor nopti... Demonia
marina este un viscol aromatic, o ruina careia nu ne putem refuza fara
sa calcam pe ce e mai adnc n noi..., o nobila descompunere pe care
trebuie s-o gradinarim. Si apoi, nu zvcneste sngele n ritm marin, nu
e
orgoliul
lui
melancolic
acordat
ranii
albastre,
miscatoare
si
infinite? Suferinta asta vasta si lichida, ea sa-mi mplineasca un gust

de
dureri
nemasurate
si
sa-mi
astmpere
setea
de
nefericiri
nentrecute! De s-ar nfuria marile, sa-si sparga valurile de inima

omeneasca!
Lasi Paradisul pentru rahitici cnd ratacesti pe malurile marii.
Caci el este o mare fara demonie. Icoana raiului nu m-a urmarit dect
n momentele acelea periculoase n care ti se topesc ncheieturile si
ti
se
moaie
oasele,
ntr-o
suprema
slabiciune,
ntr-o
maxima
deficienta. Imaginea cea mai pura pe care o alcatuieste mintea este

emanatia unei vitalitati vacante.
Nicaieri mai mult ca la mare nu esti nclinat a socoti lumea o
prelungire a sufletului. Si nicaieri nu esti mai capabil de un fior
religios prin faptul simplu de a privi. O viata plina, cu un nimb de
absolut, ar fi aceea n care orice perceptie ar fi o revelatie. Esti pe
cale a o realiza n sugestia amurgurilor marine... Uita-voi vreodata
nserarea unica de la Mont-Saint-Michel, cnd, ntre un soare n agonie
si o cetate mai singura ca soarele, toate apusurile lumii ma chemau

spre o maretie trista, ntrezarita-n presimtiri? Si apoi, sa te primbli
cu acel crespuscul n suflet prin parcul din Combourg, ncercnd a fi
demn
de
plictiseala
dezolarea
magnifica
marelui
a
Ren.
anumitor
zile
Trebuie
la
ntr-adevar
sa
cunosti
Saint-Malo si la Combourg,
pentru ca sa-l poti scuza pe Chateaubriand. E drept ca, n afara de

cteva pagini din Memoriile lui, cu greu mai poate fi recitit, caci
retorica
lui,
avnd
amploare,
este
lipsita
totusi
de
substanta.
Lamentatiile lui nu snt destul de gndite si plictiseala lui nu-i

destul de esentiala. Daca l-am iubit totusi, a fost pentru desfasurarea
somptuoasa a vietii lui, pentru a fi ridicat vidul launtric la rangul
de arta.
Asa si-a stiut gospodari nimicnicia, ca sa nu mai putem fi dect
epigoni n mestesugul plictiselilor. Trebuie sa fi vazut macar camera
n care el si-a petrecut copilaria si sa fi ntrevazut ceea ce au putut
fi discutiile cu Lucile, pentru care orice amator de melancolie trebuie
sa aiba pietate spre a-ti da seama ca o dezolare pornita dintr-un sat
valah nu poate atinge prestigiul funebru al uneia rasarite ntr-un
castel solitar. Noi sntem mai mult amarti dect tristi, caci nu
cunoastem mndria soartei triste, ci umbrele destinului amarnic.
O
inima
definindu-si
plina
astfel
ntr-o
lume
plictiseala;
vida.
s-a
Chateaubriand
nselat
din
s-a
orgoliu.
nselat
Caci
plictiseala noi nu sntem mai mult dect lumea, ci tot att de putin
ct ea. Este o corespondenta de vid. Caci de-am fi mai mult, ne-am
rezema destul n noi nsine, am fi destul existenta, ca sa nu atingem
rarefierea constiintei, din care izvoraste vidul interior. Starile de
mare ncordare, fie ele de extaz, fie de chin, ne fac impermeabili
plictiselii, desi din partea lumii nconjuratoare ar putea pleca o
sugestie irezistibila de zadarnicie.
Din ce vezi lucrurile mai de-aproape, din aceea nu le poti iubi

dect pe masura irealitatii lor. Existenta nu-i suportabila dect prin
coeficientul
de
neexistenta.
Virtualitatile
de
nefiinta
ne
apropie
fiinta. Nimicul e un balsam existential.

n felul acesta, nteleg mai bine nclinarea noastra bolnavicioasa,
plina de suferinta pasionata, pentru femeie. Desi mai ancorata n viata
dect noi, nu-i putem totusi rapi un caracter de ireal, alcatuit att
din poezia vaporoasa n care ne complacem a o nvalui, ct si din
echivocul sexualitatii. Femeia este orice, afara de o evidenta. Si
suferinta n dragoste, n orice dragoste, mplinita sau nemplinita,
cstiga
adncime
subtilizeaza
nedefinibila.
ntr-o
si
ciudatenie
perfectiune
Dragostea
nu
pe
cu
ct
ct
infinita
de
prezenta
carnala,
dect
femeii
pe
negativ,
att
se
de
convertind
plinatatea n suferinta. Nevoia nefericirii n-o resimti dect pentru a

mprumuta fiorurilor erotice o expresie suprema.
Sexualitatea fara ideea mortii e nfioratoare si degradanta.
bratele femeii descind sicrie din azur. Echivocul eroticii este chiar
aceasta
sugestie
mortala
de
plinatate,
de
exces
dezastruos,
de
nflorire crepusculara.
Cui, abandonndu-se marii sau amintirii ei, nu i-a fost rusine de a
fi petrecut clipe de dragoste multumit sau indiferent? Nu este marea o
jena n fata oricarei mpliniri? N-o obligam la reflux cnd o zarim
fara
ochi
ndurerati?
Melancolia
este
un
omagiu
de
fiecare
clipa
ntinderilor marine. Si-n privirile visatoare si pierdute, marea se

prelungeste peste malurile ei si oceanele si continua un flux ideal
spre ntristare. De aceea, ochii nu mai au fund...
Ce curios sa te primbli printre femei si alti oameni, gndindu-te

daca face sau nu sa fii Dumnezeu! Rumegnd la iluzia vesniciei tale,
ti
zici:
la
marginile
mele,
mai
fi-voi
stapn
pe
mine?
Si
trecatoare, care soptesc: eu prefer Crpe de Chine.

Ce noroc ca mai snt si femei nfrumusetate misterios de boala,
care sa-nteleaga climatul durerii si pierzania luciditatii! Spiritul
este materie ridicata la rangul de suferinta. Si ntruct femeile snt
avide de dureri, participa la el.
Nevinovatia e antipodul spiritului. Tot asa fericirea si orice nu-i
durere.
Parcurile snt deserturi pozitive.
Cnd nu mai esti acordat lumii nici prin gnd si nici prin inima,
trebuie
ocolesti
sa
si
alergi
sa
ncontinuu,
uiti
alcatuirea
pentru
ca
lacrimala
n
a
ritmul
pasilor
firii. Altcum,
sa
te
redevii
gradinar al sinuciderii...
Nebunia-i o prabusire a eului n eu, o exasperare a identitatii.
Pierzndu-ti mintile, nimic nu te mai poate opri sa fii nelimitat tu
nsuti.
Boala: stadiu liric al materiei.
Sau poate si mai mult: materie
lirica.
Nu explici un paradox, precum nu explici un stranutat. De altfel,

nu-i paradoxul un stranutat al spiritului?
Tristetea-i indefinibilul ce se interpune ntre mine si viata. Si
cum indefinibilul este o aproximatie delicata a infinitului...
Cnd esti iubit, suferi mai mult dect cnd nu esti. Parasit, te
mngi prin orgoliu; dar ce consolare mai poti nascoci n fata unei
inimi ce ti se deschide?
Muntii si nsala singuratatea cu vecinatatea cerului si desertul

cu poezia mirajelor. Numai inima omului ramne vesnic cu ea nsasi...
De unde sa plece pornirea murdara de a ma tavali n nefericire, mai

rau ca bivolii n balti si porcii n gunoi? O lenevie mproscata de
balegar si de vis...
...Si cnd stii ca ea nu-i viciul vietii tale, ci izvorul ei. Si
cnd mai stii cum, alaturi de femeie, trndavia devine vesnicie...
De cte ori privesc albastrul cerului si orice albastru, ncetez pe

loc de-a apartine lumii. Cine-a numit consolatoare culoarea celei mai
subtile pierzanii?
Daca avea cerul alta nfatisare, religia ar fi consistat probabil
n alipirea de pamnt. Cum nsa albastrul este culoarea dezlipirii,
credinta a devenit un salt din lume.
n orice nuanta, albastrul e negatia imanentei.
Cu ct ma lecuiesc mai mult de mine, cu att mi seman mai mult.

Melancolia ne scuteste de Eu, n asa masura este ea raul lui.
Fata de totul mortii, nimicul vietii este o imensitate.
Sfintii
au
spus
attea
paradoxe,
nct
imposibil
sa
nu
te
gndesti la ei n cafenea.
Sentimentul mortii este molesitor si crud, parca noata o lebada si
un sacal pe undele otravite ale sngelui...
Cnd citesti pe filozofi, uiti inima omeneasca, iar cnd citesti pe

poeti, nu stii cum sa te scapi de ea.
Filozofia e prea suportabila. Acesta-i marele ei defect. E lipsita

de patima, de alcool, de dragoste.
Fara
poezie,
deficienta.
realitatea-i
Viata,
si
cu
un
att
minus.
Tot
mai
mult
urechi
ce
nu-i
moartea,
inspiratie
snt
stari
de
agoniznd
de
inspiratie.
Lesinul
tuturor
lucrurilor,
si
inimi
poezie...
Melancolia? A fi ngropat de viu n agonia unui trandafir.
Cnd, atins de o noblete trista, dezlegat de oameni si de lume,

tri o murire nflorita, nimic nu te mai mpiedica sa crezi ca te-ai
nascut prin generatie spontana dintr-o toamna vesnica.
Prin mine rataceste un Septembrie visator si fara de-nceput.
Un om plictisitor este un om incapabil de plictiseala.
Viata este un minus de eternitate al mortii, iar individuatia o

criza a infinitului.
Atentia nentrerupta la fiinta este izvorul plictiselii. Ce pacat

ca
existenta
nu
rezista
spiritului!
Pna
si
Dumnezeu
pierde
prin
atentia noastra.
Neantul e atentie absoluta.
Bucuria e reflexul psihic al purei existente al unei existente ce

nu-i capabila dect de ea nsasi.
Dorinta de a muri ascunde prea multe garantii de absolut si de
perfectiune, prea multa insensibilitate la eroare, nct setea de-a
trai cstiga n farmec prin prestigiul nedesavrsirii si prin atractia

greselilor aromate. Nu e mai ciudat sa ndragesti imperfectiunea?
Predilectia
straniului
salveaza
viata;
moartea
se
scufunda
evidenta.
Nu exista maretie n viata si nici chiar n moarte, ci ntr-un
Nimic ce se ridica neutru si etern spre cer, asemenea Mont-Blanc-ului.
Privind piscurile schizofrenice: curios ca nu exista singuratate

dect spre cer.
Muntii nu-ti dau senzatia de infinit, ci de grandoare. Pentru
infinit ne ajunge marea si nefericirea.
As vrea sa am o inima la intersectia Alpilor cu azurul.
Melancolia ma dispenseaza de alpinism. Cnd ajungi sa ntelegi
muntii de jos...
Femeile care nu stiu zmbi ma fac sa ma gndesc la o muzica de

pompieri n Paradis.
Numai farmacia mai poate opri gndurile.
Cnd otrava veghii ti-a depravat fiinta, nimic nu se mai poate

desfasura sub soare fara sa te irite. n afara, poate, de un dialog al
florilor despre moarte.
Mndria draceasca de a dispune de amaraciune n fata nu importa

carui lucru, de a desfigura banalitatea n vrtejul paradoxului si de-a
tulbura linistea firii n patima contradictiei... Nu mai ramne nimic
dect desfrul mintii peste o realitate desfrunzita, o optica sumbra
strapungnd calmul uitarii si patnd orice prospetime. Si atunci, sa te
miri de ce lebedele suflete spulberate-n corpuri ti par chioare
(caci nu privesc ele n laturi?); de ce un cer senin ti trezeste

icoana lucie a unui creier de imbecil si viata ti pare mai comica
dect un sfnt zburdalnic?
Daca izvoarele Alpilor mi-ar spala mintea si mi-ar racori inima!
Doar asa as fi vesel sa descopar fragezimea nestiintei, si nu sa rumeg
n munti si-n sesuri, pe mari si pustiuri curiozitatea fatala a lui
Adam, izgonindu-ma prin veghe din mine nsumi.
Sa traiesti toata viata drama pacatului si uneori sa te simti asa
de
pur,
ca
aripi
de
lebada
te
poarta
nspre
insula
de
ngeri
priveghind agonia Paradisului!

Si totusi, numai n sentimentul pacatului esti om n sensul propriu
al
cuvntului.
Caci
fi
om
nseamna
te
identifica
la
orice
latitudine a pamntului si a inimii cu fenomenul caderii.

Cine nu simte ca merge la fund chiar atunci cnd lucreaza si
creeaza pozitiv, cnd e notar sau geniu nu ntelege nimic din natura
specifica a soartei umane, iar cei ce nu cunosc atractia irezistibila a
napastuirii,
esentialei
lunecari,
cresterii
nspre
abis
n-au
atins n nici un fel conditia careia au fost meniti.

Mor
propriu-zis
numai
oamenii
straini
de
ispita
rodnicei
scufundari, care nu-si rup gtul n orice ocazie a vietii. Ceilalti au

totul ndaratul lor, si-n primul rnd sfrsitul.
Luciditatea: a avea senzatii la persoana a treia.
Oamenii snt n genere obiecte. De aceea simt ei nevoia sa existe

Dumnezeu.
Cnd
ai
facut
trecerea
de
la
obiect
la
eu,
Dumnezeu
superior faptului de a fi sau a nu fi. ntocmai ca eul, El devine o

irealitate care se cauta.
Nu poti atinge echilibrul n lume, atta vreme ct existenta nu e
mai mult de o stare. Caci, n asemenea conditie, esti ncontinuu fie n
acord, fie n dezacord cu ea. n mod firesc, existenta e ireductibila,

o rezistenta pur si simplu n fata careia ne aflam fara sa fim nevoiti
a o acorda sau nu subiectivitatii.
Dezechilibrul n lume, fruct al exasperarii constiintei, deriva din
incapacitatea de a concepe neutru realitatea. Orict ne-am sforta, ea
nu-i dect stare, la care aderam sau nu. Cresterea accentului subiectiv
al constiintei micsoreaza autonomia firii. Cstigi n intensitate si
realitatea pierde echivalent n prezenta.
Constiinta? A nu mai fi la nivelul firii.
Pe cnd n extaz punctele universului snt inseparabile de centrul

iradierii noastre n groaza, ele se afla la o distanta egala de noi,
fara ca unul singur sa ne ramna indiferent. Nimic nu ne separa de
lume, desi ea ni-i ostila. Extazul si groaza att de diferite ne
angajeaza n mod egal n ea.
De aceea, uluit n alternanta lor, ajungi sa nu mai descifrezi
care-i eul si care-i lumea. n amndoua, n-are ce sa mai ramna neutru;
totul participa si nimic nu sta n afara, nimic nu este obiectiv.
n groaza, nu stii daca lumea-i o prelungire negativa a eului sau
eul o prelungire negativa a lumii; iar n extaz, nu poti sa califici o
plinatate, n asa masura confuzia unica absoarbe diferentele fiintei.
O lume de urzici altruiste si de bolovani invitndu-se la menuet...

sau de strvuri ce-si surd ca-n vodevil...
Realitatea trebuie chemata la viata sau interzisa.
Prezenta
spiritului
devenita
colectiva
anemiaza
cresterea
unui
popor si-l apropie de decadenta prin tulburarea rafinamentului. Finalul

unei tari este n genere un surmenaj istoric, o istovire explicabila si
fatala. Nobila deficienta a Greciei si a Romei, n maturitatea lor
crepusculara, presupune o soarta rotunjita si o ispasire nalta a unui

exces
unic.
vitalitatii
Un
si
trecut
nimic
de
nu-i
creatie
mai
trebuie
impresionant
platit
ca
prin
suferintele
batrnete
lucida,
deschisa unui vast amar.

Snt nsa popoare care nu se duc la fund din excesul spiritului,
sau care au atins culmi, dar si-au revenit. Olanda a carei pictura
echivaleaza muzica germana n-a degenarat n sanatate? Dupa naltimile
ei istorice, i s-a asezat sngele, si oamenii, n locul palorii, au
preferat
apoteoza
untului.
Sau
Suedia,
nu
moare
esuata-n
prospetime? Ce o mpiedica sa se usuce glorios n amurg? Si cum pot

fi tari care n-au soarta, din teama de anemia consecutiva istoriei?
Devenirea universala nregistreaza numai popoarele ce nu se cruta, ce
nu-si cumpanesc destinul, ci se ndreapta triumfator si nemilos spre
agonie.
Primejdiile
creatiei
ndeparteaza
att
pe
indivizi,
ct
si
pe
tari, de spirit. Prefernd sanatatea, se opun naturii. Florile si

retin mireasma ca sa nu se usuce? Parfumul e istoria unei flori, precum
spiritul a unui individ. Popoarele care nu se ofilesc n-au trait
niciodata.
Timpul e uneori asa de apasator, c-ai vrea sa-ti spargi capul de

el.
Devenirea
s-a
coagulat
creier
si
existenta
ia
culoarea
pacatului.
Individuatia este orgie de singuratate. napoi spre Fiinta sau
Nimic, spre o mntuire lipsita de sperante.
Buddha a fost, oricum, prea naiv...
n marile singuratati pari a fi gtuit de un demon pentru o placere

cruda a lui Dumnezeu.
Si de aceea mintea tese n ele o teologie iresponsabila.
Cunoasterea
ucide
eroarea
vitala
iubirii,
iar
ratiunea
construieste viata pe ruina inimii.
Orice luciditate este o pauza a sngelui.
Trebuie sa fi vazut batrnetea, boala si moartea ca sa te retragi

din lume? Gestul lui Buddha este prea mult un omagiu evidentelor...
Renuntarii lui i lipseste paradoxul. Cnd ai dreptate, nu-i nici un
merit sa parasesti viata. Dar sa traiesti n dezbinarea launtrica de
toate si sa ai argumente contra singuratatii! Calea lui Buddha e
croita pe masura muritorilor... Calmul printului gnditor n-ar pricepe
niciodata cum poti vedea ca el si totusi ndragi nimicnicia. Pna si
Buddha sa fi fost un dascal? E prea mult sistem n lepadarile lui, prea
multe consecvente n mhniri. El ar condamna, desigur, ratacirea celui
ce-si traste neantul printre muritori si n-ar pricepe cum n vidul
lumii
mari
surzi
vietii.
Caci
el
n-a cunoscut anumite culmi ale
nefericirii; a trait si a murit consolat. Ca orice om strain de ispita

fatala
vietii,
de
seductia
de
neant
fiintarii
si
de
Nirvana
ntaritoare a fiecarei clipe.
Cnd toate gndurile s-au necat n snge, din filozof te pomenesti

un avocat al inimii.
Privind
infinitatea
calma
cerului
senin:
oare
cum
de
exista
raul? Si a-ti afunda apoi cugetul n azur, pentru a descoperi ca
numai visul ne poate desparti de prospetimea eterna a raului betie

negativa a devenirii.
Cerul a precedat oamenii, poezia a existat naintea lor. Cum
de-au putut ei ramne napoi, cnd o privire fugara spre ntinderi
albastre este izvor de delir? Cerul ne-a luat-o nainte si de nu
interveneau poetii, el se nchidea n sine, ramnnd ca noi sa ne zarim
n ochi n epavele lui si sa ne mngiem n naufragiul de poezie
care-i privirea omeneasca.
Constiinta neantului mpreunata cu dragostea de viata?

Un Buddha de bulevard...
O idee stinge o placere si creeaza o voluptate. Atipind reflexele,

trezesti reflexiile. Gndesti doar cnd se opreste viata.
De cte ori o fiinta nu se poate aseza n fire, se afla n
prezenta Raului. Tot ce rateaza deriva din el si el fiind imanent
devenirii, toate fiintele au de luptat cu el.
n masura n care Dumnezeu nu este asezat n sine, prin ce este
deficient conditiei lui participa la rau. De altfel, nu-i el marele
Ratat?
Ct despre om, cautndu-si soarta de la Adam ncoace, si-a cstigat
o demnitate din lupta cu raul. Ratarea lui are ceva nviorator si
eroic: nefiind prezent ca fiinta, neavnd nici un loc n fire, el si-a
creat o conditie din lipsa lui de conditie, nct nimeni nu poate spune
nca daca omul e un ceva, un nimic sau un tot.
Cu totii stim sau banuim ce-i un animal sau un Dumnezeu. n tot
cazul, ei snt. Dar omul nu este; caci nu-i el un agent de legatura
ntre lumi? O! dac-ar fi! Dar acest conditional e definitia nsasi a
Raului.
ntr-o
absolut
teologie
pe
Teodiceele
serioasa, care ar ncerca sa salveze n mod
Dumnezeu,
s-au
raul
dovedit
nu-si
gaseste
nemultumitoare
explicatie
valabila.
fata
acestei
piedici
Atotputernic
ntr-un
Absolut
esentiale.
Existenta
raului
transforma
pe
hodorogit. Devenirea i-a mncat misterul si puterea.

Raul nu e comparabil dect cu un Dumnezeu... laic.
Omul nu stie pna unde se poate ntinde si ct tin granitele lui.

Uitam n fiecare clipa fatalitatea individuatiei si traim ca si cum am
fi
tot
ce
vedem.
Fara
aceasta
nselaciune,
orice
am
face
ne-ar
descoperi marginea noastra.

Dar constiinta individuatiei ne-ar ntepeni n lume, fiindca ne-ar
descoperi nemilos un loc de care greu ne-am putea mndri, asa nct
sntem pierduti fiindca nu ne stim marginile si-am fi poate si mai
mult, daca le-am sti.
Omul si dibuieste soarta, mndru si trist de a nu o gasi. Numai
dezastrul
dezvaluie
micimea
individuatiei:
caci
el
ncerci
nemngierea de a vedea ca te marginesti cu toate si n primul rnd cu

tine.
Gnditorii care n-au meditat asupra omului nu stiu ce nseamna a

suferi pentru cunoastere si a-ti semna sentinta prin fiecare gnd sau
a-ti astmpara avnturile ntr-o tristete orgolioasa.
Antropologia e un amestec de zoologie si psihiatrie. Poti construi
utopii privind doar florile. Paradisul nu-i un apendice al botanicii?
Voluptatea
ne
scoate
din
lume,
deosebire
de
placere,
care,
neadresndu-se dect simturilor, e lipsita de culoare religioasa. Nimic
nu ne aduce aminte mai mult de cer ca fiorurile prin care am vrea sa-l
uitam.
Doar prin moarte nceteaza omul de a fi o buruiana a devenirii si

cstiga ceva din boala pura a florilor. Si precum gndurile izvorasc
dintr-un amurg fraged al carnii, asa florile dintr-o anemie visatoare a
materiei.
Ca
sa
crezi
nestramutat
om
trebuie
sa
nu
fii
capabil
de
introspectie si sa nu cunosti istoria. Numai un psiholog si un istoric

au dreptul sa dispretuiasca idealurile.
ntr-un
gol
vital,
nimic
nu
se
ntmpla
si
nimic
nu
trece.
Dorinta creeaza timpul. Si de aceea n absenta launtrica, n linistea

pustie a poftelor, n desertul setei si n mutenia sngelui ti se
descopera deodata lipsa vasta a vremii si iluzia curgerii ei. Iar cnd
un ceas de catedrala veche marcheaza ora n noapte, bataile lui ne
dezvaluie
si
mai
dureros
fuga
din
lume
timpului.
Atunci,
imensitatea-i un suspin etern al clipei, n care ni se-ngroapa cugetul

si trupul.
n freamatele de singuratate, esti napadit de senzatia de a fi

plamadit
din
alta
substanta
dect
lumea.
Si
oricte
ntmpinari
abstracte ai gasi izolarii tale, practic nu poti trece peste un dureros

ireductibil.
Oamenii
par
victime
ale
unei
erori
cu
neputinta
de
mpartasit, iar firea un gol menit pasiunii tale de ratacire. Ce s-a

marit n tine, de nu mai ncapi n fiinta? Vesnicia-i prea mica pentru
un suflet nebun si vast, dezacordat, prin infinit, de fire. Ce sa mai
razbata n el dintr-o lume amutita?
Un gnd seaca mari, dar nu poate usca o lacrima: umbreste astrii,

dar nu poate lumina alt gnd; o aureola de nemngiere.
Dintr-un minus de vitalitate rezulta luciditatea, ca orice lipsa de

iluzie. A-ti da seama nu merge n directia vietii; a fi n clar cu
ceva, mai putin. Esti cta vreme nu stii ca esti. A fi nseamna a te
nsela.
Cnd existenta ti se pare suportabila, orice poet e un monstru.

(Poezia are ntotdeauna un sens ultim sau nu e poezie.)
Esti
om
pna
clipa-n
care
oasele
ncep
sa-ti
scrtie
de
tristete... Dupa aceea, ti se deschid toate drumurile.
Fara dorul de moarte, n-as fi avut niciodata revelatia inimii.
Cnd mi port mna pe coaste ca pe o mandolina, senzatia mortii ia

contur de nemurire.
Iar cnd nimic mi spune totul, simturile se aprind ntr-un suflet
gol. Si atunci, nimicul femeii supravietuieste nimicului lumii.
Din ce gasesti mai putine argumente spre a trai, din aceea te legi
mai mult de viata. Caci dragostea ce i-o aratam n-are valoare dect
prin tensiunea absurdului.
Moartea, avnd de partea ei totul, a ncetat sa mai convinga.
Sprijinul ratiunii i-a fost fatal.
Lipsa de argumente a salvat viata. Cum ai ramne rece n fata unei
atari saracii?
E mai usor sa faci biografia unui nor dect sa spui ceva despre om.
Si cum ai spune ceva, cnd despre el orice e valabil?
Cu bunavointa, Dumnezeu ncape ntr-o definitie; omul, nu. Acestuia
totul i se aplica, totul i merge, ca oricarui lucru ce este si nu
este.
Lenea e un scepticism al carnii.
Nevoia de a dovedi o afirmatie, de-a vna argumente n dreapta si-n

stnga presupune o anemie a spiritului, o nesiguranta a inteligentei si
a persoanei n genere. Cnd un gnd te napadeste cu putere si violenta,
el izvoraste din substanta existentei tale; a-l dovedi, a-l mpresura
n argumente nseamna a-l slabi si a te ndoi de tine. Un poet sau un
profet nu demonstreaza, fiindca gndul lor este fiinta lor; ideea nu se
deosebeste de existenta lor. Metoda si sistemul snt moartea cugetului.
Pna si Dumnezeu gndeste n fragmente; n fragmente absolute.
De cte ori ncerci a dovedi ceva, te asezi n afara gndirii,
alaturi de ea, nu deasupra ei. Filozofii traiesc paralel ideilor; le
urmaresc rabdatori si cuminti si, daca se ntlnesc uneori cu ele, nu
snt totusi niciodata n ele.
Cum poti vorbi de suferinta, de nemurire, de cer si de pustiu, fara
sa fii suferinta, nemurire, cer si pustiu?
Un gnditor trebuie sa fie tot ce spune. Aceasta se nvata de la
poeti si de la voluptatile si durerile ce le ncerci traind.
Vidul launtric e ca o muzica fara sunete, un cntec fara glas.

Nesonora lui talazuire se interpune tainic ntre noi si lume si ne
separa de viata n mijlocul vietuirii si de moarte n mijlocul muririi.
Spre ce suferinda naltare se ndreapta duhul fiintarii? De ce ne doare
orice apropiere si de ce se-nsufleteste respiratia pentru tot ce-i

departat?
Unde-s brate crude de muiere sa-ti strnga oasele, tremurnd de
gnd,
si
tu
sa-ti
pleci
urechea
pe
bataile
inimii
ei
mbatate,
nutrindu-ti groaza scumpa si voluptuos neconsolata?!
Cnd ochii mi se-nchid si marginile mele le-ntind spre marginile

lumii, ce auz misterios mi descifreaza n zare un cor de copii nebuni?
...n incerta vesnicie a unei dupa-amieze de vara, vocea sparta a
unui pusti te tulbura mai mult ca rugaciunea unui dement sau ca sursul
irevocabil al unui sinucigas.
Un gnditor n-are drept sa se contrazica mai mult dect viata.
N-are rost sa fii dect poet, matematician sau general.

S-ar
putea
ca
femeile
sa
nu
existe
dect
pentru
mbogati
inspiratia si s-ar putea, mai mult, ca lumea sa nu fie dect un pretext

al poeziei.
Nici cerul si nici pamntul nu l-au cntat poetii, ci un fel de
nonlume existenta n melancolii.
Poezia ntr-un parc e stat n stat.

Lenevia-i o melancolie ce apartine exclusiv fiziologiei.
O cascada n surdina alcatuieste imaginea a ceea ce numim de obicei

suflet...
Fi-va Dumnezeu altceva dect o ncercare de a-mi ndestula nevoia

infinita de Muzica?
Cel ce iubeste mistica, muzica si poezia este neaparat o natura

erotica, un voluptuos rafinat si care, negasind satisfactie deplina n
iubire, recurge la delicii ce depasesc viata. Daca ai atinge absolutul
n
dragoste,
la
ce
ai
umbla
goana
dupa
voluptati
prelungi
si
delicate? Nu le-ai putea simti nevoia si, daca te-ar interesa abstract,
ele nu ti-ar putea sugera o pasiune durabila si intensa.
n
iubirea
mplinita
cu
toate
vulgaritatile
inerente traim
aspiratia spre alte lumi ca o distractie, ca un pretext. Si atunci cum

ar deveni muzica, mistica sau poezia substanta a vietii?
Saltul din lume presupune un exces de individualizare. Tot asa,
orice voluptate care nlocuieste iubirea directa, legala si obligatorie
a genului uman.
Nu se poate concepe forta fara boala. Nu n zadar oamenii cei mai

primejdiosi snt acei a caror sanatate e atinsa.
Istoria e mnata de oameni care-si pipaie necontenit pulsul.
Elementele care definesc boala: excesul constiintei; paroxism de

individuatie;
transparenta
organica;
luciditate
proportionala
pierderii;
respiratie
vegetativa,
reflexa;
orgoliu
visceral;
cruda,
paradox;
vanitate
energie
religiozitate
ranita
carnii;
intoleranta; delicatete de nger si bestialitate de calau.

Un Dumnezeu care cerseste la poarta Raiului pare a fi orice bolnav.
De altfel, nu e ca si cum s-ar fi infiltrat n fiecare din celulele lui
un paradox? Boala este o stare de inspiratie a tesuturilor, o manie de
grandoare a carnii, un patos imperialist al sngelui.
Cnd
parte
din
trup
se-mbolnaveste
sau
cnd
te-mbolnavesti
ntreg, ai impresia c-a pornit natura sa gndeasca. Un maximum de

pozitivitate al negativului, o limita nspre spirit a maruntaielor, un
efort dialectic al materiei, o straduinta abstracta a imediatului.
Fara boala si acum am fi n rai. Patologia se ocupa de starile

geniale ale naturii.
Sanatatea este o absenta de intensitate. Teama de boli nu consista
dect n tulburarea ce-o simtim n fata unei plenitudini pentru care
n-am fost pregatiti si care ne nspaimnta, fiindca nu sntem obisnuiti
dect cu prezenta neutra a echilibrului, pe cnd boala este o forta
marita de vecinatatea nimicului.
Tot ce nu-i muzical e aparenta, eroare sau pacat.
O! daca aburii muririi s-ar nalta melodic spre cer si-ar mbraca
n imn sonor o stea ncremenita!
De n-ar fi melancolia, s-ar ntlni vreodata muzica cu moartea?
n clipa-n care vom fi reusit sa dizolvam toata viata ntr-o mare
sonora, nu vom mai avea nici o obligatie fata de Infinit.
Snt
invazii
muzicale
de
fascinatie
absoluta,
dupa
care
sinucigasii ti par diletanti, marea ridicola, moartea o anecdota,

nefericirea un pretext si dragostea o fericire. Nimic nu mai poti face
si nimic nu mai poti gndi. Si atunci ai vrea sa te mbalsamezi ntr-un
suspin.
Wagner pare a fi stors toata esenta sonora a umbrei.

Cine iubeste cu adevarat muzica nu cauta n ea un adapost, ci un
nobil dezastru. Universul nu se nalta spre destramarea ei?
ntocmai ca gndurile, muzica se instaleaza n golurile vitale. Un

snge proaspat si o carne rumena rezista ademenirilor vibrante, n-au
spatiu pentru ele; boala nsa le face loc. Pe masura ce roade din
viata, absolutul nainteaza. Nu e revelator ca-n infinitul muzicii si-n
infinitul
mortii
se
topeste
totul
noi,
ca
materia
si
pierde
marginile, ca ne sfarmam granitele pentru a oferi ntinderi napadirii

sonore si mortale?
Fiecare purtam, n grade diferite, o nostalgie a haosului si care

se exprima n dragostea de muzica.
Nu-i aceasta universul n starea
pura a virtualitatii? Muzica este tot minus lumea.
Boala acces involuntar al absolutului.
Luciditatea
un
reflex
al
pacatului
zilnic
de
fi,
iar
cunoasterea, o forma vulgara a nostalgiei.
Oare cum se rasfrnge viata ntr-un suflet nentinat de cunoastere?

Raspunsul ar fi usor de am sti n ce fel vremelnicia poate fi traita ca
vesnicie, n ce fel snt alcatuiti ngerii sau pna unde se ntinde
peisajul launtric al prostiei.
n Dumnezeu esti mai singur dect ntr-o mansarda pariziana.
Daca ai putea gndi atunci cnd ti se aprind gndurile! Dar ce idee

ar
mai
lua
contur cnd din creier se mprastie fum si din inima
scntei?
Doresti
capatul
dorul
scrbei
de
de
moarte
vietui
si
nu
si
moartea,
esti
nca
fiindca
mndru
n-ai ajuns la
prada
erorii
fiintarii.
Dar cine a descoperit dorul de a muri nu mai poate fi alipit nici
vietii si nici mortii. Amndoua snt ngrozitoare. Voluptate nu exista
dect
acel
dor...,
acea
granita
echivocul dulce si amar al muririi.
de
fioruri
ce
alcatuieste
De cte ori ridic ochii spre cer, nu pot nabusi sentimentul unei
infinite pierderi. De s-ar porni o cruciada mpotriva albastrului! Ce
vijelios m-as ngropa n culoarea marelui regret!
Au luat foc toamnele n mine si inima mi s-a ntors pe dos.
Cntecul prelung si vaporos al mortii ma nvaluie ca o spuma a
vesniciei. Si-n lncezeala ademenitoare a sfrsitului, snt o epava
ncoronata pe marile de muzica ale lui Dumnezeu sau un nger fluturnd
prin inima Lui.
Fiindca iubesc prea mult viata, evreii n-au poeti.
Gustul violet al nefericirii...
nserarile au ceva din frumusetea unei halucinatii.
Vremile noi au pierdut n asa masura simtul marilor sfrsituri,

nct Isus ar muri astazi pe o canapea. Stiinta, eliminnd ratacirea, a
micsorat eroismul, iar Pedagogia a luat locul Mitologiei.
Devenirea este un dor imanent firii, o dimensiune ontologica a

nostalgiei. Ea ne face inteligibil sensul unui suflet al lumii.
De ce, cnd ne adncim n taina ei, sntem prinsi de un freamat
patetic si de o tulburare vecina religiei? Sa nu fie cumva Devenirea o
fuga din Dumnezeu? Si sa nu fie mersul ei sfsietor o ntoarcere n El?
Se prea poate, din moment ce Timpul suspina, prin toate laturile lui,
dupa
Absolut.
Nostalgia
exprima
mai
direct
si
mai
dramatic
imposibilitatea omului de a-si fixa o soarta. Devenire hipertrofiata,

el si gusta, n instabilitatea ei, lipsa lui de conditie. Si nu este
ca si cum el s-ar grabi cu tot timpul?
Daca tot ce este nu m-ar face sa sufar, oare cum as suferi sa

fiu? Si fara excesul balsamic al durerii, cine-ar suporta osnda la
viata? Dar ncarcat si prigonit de ea, te rasfeti ntr-un avnt funebru
spre nemurire, spre vesnicia muririi numita si viata...
Dorul de a muri exprima uneori numai o subtilitate a orgoliului

nostru: vrem, adica, sa ne facem stapni pe surprizele fatale ale
viitorului, sa nu cadem victime ale dezastrului esential.
Sntem superiori mortii doar n dorinta de-a muri, caci ne murim
moartea traind. Cnd aceasta si rasfata n tine lipsa ei de margini,
clipa finala nu-i mai mult de un accent melodios. Este o lipsa de
mndrie
creaturala
nu-ti oferi inima istovirii voluptuoase a
mortii. Doar stingndu-te nencetat o stingi n tine, i reduci din

infinit. Cel ce n-a cunoscut intimitatea mortii nainte de-a muri,
minor sfrsitului, se rostogoleste umilit n necunoscut. El sare n
vid; pe cnd, prins n ondulatia muririi, luneci n moarte ca spre tine
nsuti.
Cnd stii ce-i gustul mortii, nu mai poti crede c-ai trait vreodata
fara
sa-l cunosti... sau c-ai trecut cndva cu ochii nchisi prin
dulceata
peisajelor
de
agonie.
Ce
nviorare
ciudata ti
descopera
verdeturile stingerii si nflorirea suspinelor fara de capat! Pururi

tnar n amurguri, ntremat n sfrsituri, cautnd ntinderile mortii
fiindca viata nu-i destul de-ncapatoare si ncetinindu-ti rasuflarea ca
zgomotul vietuirii sa nu acopere depanarile visului final!
Snt dupa-amieze de toamna de o att de melancolica nemarmurire,
nct ti se opreste respiratia pe ruina timpului si nici un fior nu mai
poate nsufleti zmbetul mpietrit pe absenta eternitatii. Si atunci,
nteleg o lume post-apocaliptica...
n Dumnezeu nu trebuie vazut mai mult de o terapeutica n contra

omului.
De chinurile iubirii te poti scapa dizolvndu-le n muzica. n

felul acesta, si pierd ntr-o imensitate vaga taria lor fierbinte.
Cnd pasiunea-i prea intensa, sinuozitatile wagneriene o destrama
n
infinit
si-n
locul
chinului
precis
te
legeni
vaporos
ntr-o
disolutie orizontala, te-ntinzi tomnatic pe desertul unei melodii...

Wagner muzica a nesfrsitei nempliniri se acorda suspinului
arhitectural si cenusiu al Parisului. Aici, piatra ascunde un apus
muzical, plin de regrete si dorinti..., iar strazile se ntlnesc spre
a-si mpartasi taine ce nu snt totusi straine unui ochi ntristat. Si
cnd azurul mpnzit al Parisului pare a-si fi condensat aburii n
sonoritati,
talazuirea
de
motive
wagneriene
se-ntlneste
undeva
cu
cerul.
Sufletul unei catedrale geme n surmenajul vertical al pietrei.
As vrea sa fiu mngiat de mini prin care poti strecura Timpul...

...sau sa fiu plns de ochi smulsi dintr-un Paradis n flacari.
Tot mai mult ma conving ca oamenii nu-s dect obiecte: bune sau
rele. Att.
Si eu snt oare mai mult de un obiect trist? Cta vreme suferi, nu
de a trai printre oameni, ci de a fi om, cu ce drept ai face din
nelinistea ta o culme? O materie careia i e rusine de ea nsasi ramne
tot materie... Si cu toate acestea...
ntr-o lume de maracini, parca snt o salcie ce-si plnge crengile
spre cer.
Cnd mintea s-a oprit, de ce mai bate oare inima?

Si verdele putred al ochilor spre ce se mai deschide cnd sngele a
orbit?
Ce negura spinteca maruntaiele si ce ziduri se darma n tesuturi?
Si oasele spre cine urla n vazduh, si vazduhul de ce-mi apasa
mhnirea grabita nspre nimic?
Si ce chemare spre nec mi mpinge gndurile spre ape moarte?
Dumnezeule! pe ce frnghie sa urc spre tine, ca de nepasarea ta
sa-mi sfarm trup si suflet?
Oamenii nu traiesc n ei, ci n altceva. De aceea au preocupari. Si

le au fiindca n-ar avea ce face cu absenta lor de fiecare clipa. Numai
poetul este cu el si n el. Si lucrurile nu-i cad toate perpendicular
pe inima?
Cine
n-are
sentimentul
sau
nchipuirea
ca
realitatea
ntreaga
respira prin el nu banuieste nimic din existenta poetica.

A-ti trai eul ca univers e secretul poetilor si mai cu seama al
sufletelor poetice. Acestea dintr-o pudoare ciudata mblnzesc prin
surdina simtirea, pentru ca o ncntare fara margini si fara expresie
sa
se
prelungeasca
nencetat
ntr-un
fel
de
nemurire
visatoare,
nengropata-n vers. Nimic nu ucide mai mult poezia launtrica si vagul

melodic al inimii ca talentul poetic. Snt poet prin toate versurile ce
nu le-am scris...
Obsedat de el nsusi, poetul este un egoist; un univers egoist. El
nu-i trist, ci lumea toata-i trista-n el. Capriciul lui ia contur de
emanatie cosmica. Nu-i poetul punctul celei mai slabe rezistente prin
care lumea devine transparenta ei nsesi? Si nu-i natura bolnava-n el?
Un univers atins si-au aparut poetii...
Cum
sa
nu
suferi
de
fi
om,
privind
muritorii
gfindu-si
destinul?
Cnd vom vietui cu sentimentul ca n curnd omul nu va mai fi om,
atunci va ncepe istoria, adevarata istorie. Pna acum am trait cu
idealuri, de aici ncolo vom trai absolut, adica fiecare se va nalta
n propria lui singuratate. Si nu vor mai fi indivizi, ci lumi.
Adam a cazut n om; noi va trebui sa cadem n noi nsine, n limita
noastra, la orizontul nostru. Cnd fiecare va respira la marginea lui,
istoria
s-a
ncheiat.
Si
asta-i
adevarata
istorie.
Suspendarea
devenirii n absolutul constiintei. n sufletul omului nu va mai avea

loc nici o credinta. Vom fi prea maturi pentru idealuri. Atta vreme
ct
ne
mai
agatam
de
deznadejdi
si
de
iluzii,
sntem
iremediabil
oameni. Aproape nici unul n-am reusit sa stam drepti n fata lumii si a
nimicului. Sntem oameni, infinit oameni: caci nu simtim nca nevoia de
suferinta?
A fi muritor nseamna a nu putea respira fara setea de durere.
Ea-i oxigenul individului si voluptatea ce se interpune ntre om si
absolut. Devenirea implicatia ei...
De nu mi-ar placea sa ngrijesc blnd erorile si de n-as atipi

constiinta
prin
dulci
nselaciuni,
unde-ar
duce
veghe
nemiloasa
ntr-o lume nemilos ngusta?

Nici o nebunie nu m-ar consola de putinul lumii, n clipele n care
inima e o fntna saritoare ntr-un desert.
Experienta om a ratat. El a devenit o nfundatura, pe cnd un ne-om
e mai mult: o posibilitate.
Priveste un semen adnc n ochi: ce te face sa crezi ca nu mai
poti astepta nimic? Orice om e prea putin...
Ce este teama de moarte, de ntuneric, de nefiinta, fata de teama

de tine nsuti? Si exista oare alta? Nu se reduc toate la ea? Urtul
nesfrsit al vietuirii si plictiseala lucrurilor ce devin sau nu devin,
groaza
unei
lumi
urnite
sine
si
uruiala
timpului
simtiri
gingase de unde pleaca ele, daca nu din fiorul care ne nstraineaza

de noi nsine n mijlocul nostru? Ca si cum oriunde ai merge n-ai da de
ceva mai rau ca tine, ca tu esti raul care se bolteste deasupra lumii,
ca nu poti fi cu tine fara sa fii mpotriva ta! Pesterile ascunse snt
mai putin nfioratoare dect golul pe care ti-l deschizi de cte ori
ti ochesti subteran fiinta. Ce nimic se casca n smburele tau, de
teama te apara de nendurarea ta? Mai poti tu ramne cu tine? De ce
arborii mai zaresc spre cer si nu-si ntorc frunzele ca sa-ti ascunda
ntristarea si sa-ti ngroape teama?
Va descifra cineva cndva drama de a fi nevoit sa traduci dialectic

lacrimile, n loc sa le lasi sa curga-n vers?
Si sti-va cineva vreodata cte piedici trebuie dorintelor ca sa
izvorasca gndul, cte nfrngeri costa nmugurirea cugetului? Si ce
toamna a tineretii este spiritul!
Doamne! dezleaga-ma de mine, ca de miresmele si de miasmele lumii

m-am dezlegat de mult. Spre o cainta plina de cntec nalta-mi cugetul
si nu ma mai lasa vecin mie, ci ntinde-ti deserturile tale ntre inima
si gndul meu. Au nu vezi tu vrajmasul duh al soartei mele, ursita
blestemelor si plnsului?
Ce
rugi
gasi-voi
pentru
tine,
Mosneag
neputincios,
si
din
ce
istoviri ridica-voi un urlet spre nepasarea ta? Dar cine-mi spune ca

snt si eu batrn, mai batrn ca tine, ca inima mi-e mai carunta dect
barba ta?
De-as da drum slobod glasurilor mele, pe ce meleaguri ne-ar mai

ntlni gndul? Tu nu vezi, Doamne, ca unul din altul ne vom savrsi,
meniti rostogolirii; caci nici tu si nici eu n-am nascocit un reazem n
afara de noi?
Voit-am sa ma bizui pe tine si-am cazut; voit-ai sa te bizui pe
mine si n-ai mai avut ce cadea!
Poezia, fata de filozofie, reprezinta un plus de intensitate, de

suferinta
si
de
singuratate.
Exista
totusi
un
moment
de
prestigiu
pentru filozof: cnd se simte singur cu ntreaga cunoastere. Atunci

razbat suspinele n Logica. Doar o maretie funebra mai poate face
ideile vii.
Dumnezeu este modul cel mai favorabil de a ne dispensa de viata.
Cinicii nu snt nici supra- si nici sub-oameni, ci post-oameni.

Ajungi sa-i ntelegi si chiar sa-i iubesti, cnd ti scapa din chinul
absentei tale o marturisire adresata tie sau nimanui: am fost om si
acuma nu mai snt.
Cnd n tine nu mai e nimeni, nici chiar Diogene, si esti vacant
pna si de vid si urechile nu-ti mai tiuie de neant...
Romantismul
german
sau
vremea
care
nemtii
cunosteau
genialitatea sinuciderii...
Cnd te apropii de Dumnezeu prin rautate si de viata prin umbre, la

ce
poti
nocturna?
ajunge
daca
nu
la
mistica
negativa
si
la
filozofie
Crezi fara sa crezi si traiesti fara sa traiesti... Paradoxul l

rezolvi ntr-o duiosie nsngerata, ntarit de amurguri si cernit de
aurore.
Vrajit de surmenajul cunoasterii, doar ntr-un trziu ajungi sa

resimti
ncepi
imensa
sa
te
oboseala
trezesti
ce
din
urmeaza
insomniei
cunoastere
si
sa
spiritului.
oftezi
dupa
Si
atunci
farmecele
orbirii.
Cum gndul rasare n paguba carnii, cum orice gnd este un viciu
pozitiv, prisosul spiritului ne ndeamna spre antipodul lui. Asa apare
dorinta tainica a uitarii si vrajmasia cugetului mpotriva cunoasterii.
Omul este att de alipit de vidul existentei, ca pentru el si-ar da

oricnd
viata,
si
att
de
mbibat
de
infinitul
plictiselii,
nct
martirajul vietuirii l sufera ca pe un deliciu.

Cu ct esti mai lamurit de putinul totului, cu att te atasezi mai
mult de el. Si moartea-ti pare prea putin ca sa-l salvezi. Numai astfel
se explica de ce religiile snt n contra sinuciderii. Caci toate
ncearca sa dea un sens vietii n clipa n care ea-l are mai putin. Ele
snt n esenta att: un nihilism mpotiva sinuciderii. Orice mntuire
izvoraste din refuzul ultimelor consecinte.
Fara patimile tulburi ale muzicii, ce-am face oare cu simtirea

caligrafica a filozofilor?
Si ce-am face cu timpul alb, golit si dezbinat de viata, cu timpul
alb al plictiselii?
Nu
iubesti
muzica
dect
pe
litoralul
vietii.
Cu
Wagner
asisti
atunci la o ceremonie a clarobscurului, la o cosmogonie a sufletului,

iar cu Mozart la florile Paradisului visnd alte ceruri.
Orice deznadejde este un ultimatum lui Dumnezeu.

Neurastenia-i la om ceea ce-i divinitatea la Dumnezeu.
Gndurile o sterg din lume, iar simturile o iau razna spre cer.
Unde fuge mintea, de ma-mbat de lipsa mea, de lipsa mea si-a lumii?
Doamne! mic esti pentru dezastrul fiilor tai! n tine nu-i loc sa ne
adapostim groaza, caci tu n-ai loc de groaza ta! Si ma voi ascunde
iarasi n inima, prafuita de amintirea mea!
Nu-i etern dect ceea ce n-are nici o legatura cu adevarul.
Femei a caror vitalitate nu le permite mai mult de un surs...

Jacqueline Pascal sau Lucile de Chateaubriand. Ce bine ca nu e n
putinta vietii sa ne desprinda de melancolie!
Je mendormirai dun sommeil de mort sur ma destine. (Lucile)
Lumea e salvata de cele cteva femei care au renuntat la ea.
Anemia este nfrngerea prin snge a timpului.
De-as trece lacrimile prin sita, de-as pune la teasc plnsurile, ca

din drojdia lor sa-mi otravesc credintele, sub un cer fugar!
Nimic nu exprima mai chinuitor deceptiile unui suflet religios ca
dorul
de
otravuri.
Ce
flori
veninoase,
ce
adormitoare crude sa ne
vindece de molima nfioratoarei lumini? Si ce vifor de cainta sa ne

descarce sufletul la margini de fire?
Timpul
eternitatii.
un
anotimp
al
vesniciei;
primavara
funebra
Desprinderea
fiintelor
din
haosul
initial
creat
fenomenul
individuatiei, adevarata straduinta a vietii spre luciditate. Ca un

strigat
dupa
constiinta
s-au
nfiripat
alcatuirile
individuale
si
fiintele triumfau n efortul lor de a se detasa din confuzia totului.

Cta vreme omul a ramas fiinta si numai att, individuatia nu depasise
cadrele vietii, caci el se sprijinea n tot si era tot. Dar avntul
spre sine nsusi, scotndu-l din centrul firii, i-a creat iluzia unui
infinit posibil n granitele individuale. Si astfel omul a nceput
sa-si piarda limita, si individuatia a devenit osnda. Aici rezida
maretia lui dureroasa. Caci fara cursul aventuros al individuatiei, el
n-ar fi nimic.
ntocmai ca ochii evreilor, viata are ceva mort si agresiv n

acelasi timp.
Cnd n-ai masura n nimic, te masori cu Dumnezeu. Orice exces ni-l

apropie. Caci El nu-i dect incapacitatea noastra de a ne opri undeva.
Tot ce n-are
margine iubirea,
furia,
nebunia,
ura e de esenta
religioasa.
Melancolia-i nebunie n sensul n care parfumul e stare anormala.
Nevoia de a te savrsi n Dumnezeu nu-i altceva dect dorinta de

a-ti muri moartea pna la capat, de a nu te sfrsi supravietuit de
viata ce n-ai trait-o. Frica de a nu fi murit de tot face moartea att
de ngrozitoare. Lncezim dupa vesnicia n Dumnezeu, din teama de a nu
fi vii cnd sntem exterior strvuri. Dac-am asteptat pentru a ne naste
o eternitate, trebuie s-asteptam alta pentru a muri.
Cum sub ochiul melancolic si pietrele par a visa, zadarnic am cauta

fara el noblete n fire.
Melancolia exprima toate posibilitatile de cer ale pamntului. Nu-i

ea apropierea cea mai ndepartata de Absolut si nu-i ea o realizare a
divinului
prin
fuga
de
Dumnezeu?
afara
ei,
ce-am
putea
opune
Paradisului, cnd de lume nu ne mai leaga dect faptul de a trai n ea

si golul pozitiv al inimii.
Avantajul neantului fata de eternitate este ca nu poate fi patat de

timp. De aceea se asemuieste el zmbetului melancolic.
Specificul soartei umane se epuizeaza n prestigiul metafizic al

chinului.
Omul trebuie sa sufere pna la scrba de suferinta si de el nsusi.
Sa nu fie Dumnezeu starea de eu a neantului?
n noptile de veghe si-n orice noapte, nu mai respiram n timp, ci

n amintirea lui, precum n mijlocul luminii care ne raneste nu mai
traim n noi, ci n amintirea noastra.
Melancolia e singurul sentiment care da drept omului la majuscula.

Din atipirea simturilor si privegherea cugetului si cristalizeaza ea
aroma visatoare, fara de care n-am mai privi spre noi fara remuscarea
de-a nu fi murit n Dumnezeu.
Otrava deliciilor amare ale fiintarii ia glas n iadul muzical al
sngelui, din aburii caruia se nalta miresmele ei funebre.
Plictiseala care ne asteapta n viitor ne ngrozeste mai mult dect

orice groaza a clipei de fata. Prezentul n sine ne dezvaluie viata
placut insuportabila.
Nebunia este introducerea sperantei n logica.

Maretia voluptatii purcede din pierderea mintii. De n-am simti ca
nnebunim, sexualitatea ar fi o murdarie si un pacat.
Nevoia
de
otravuri
sa
nu
fie
un
gust
negativ
al
eternitatii?
Altcum, de ce ne zvrcolim n bratele unui diavol divin, cnd setea

de-a ne otravi ne otraveste gndul?
Dorul
de
veninuri
este
criza
imanentei:
un
maximum
de
transcendenta cu mijloacele lumii. Dar toate laolalta snt prea slabe

ca sa ne nvenineze de o alta lume pna la a ne uita veninul. Cnd va
crapa odata fierea spiritului?
...Si ce recunoscatori trebuie sa fim cerului ca este o otrava ce
nu
se
mai
gata,
si
ce
adoratie
inepuizabil al lui Dumnezeu!
trebuie
sa
avem
pentru
veninul
Ce-am face de nu i-am sorbi drojdia n
orice veghe? Si unde am fi, de nu ne-am tr pe fundurile lui?
Absenta din lume a femeilor dezamagite le mprumuta nemarmurirea

unei lumini solidificate.
Omul
depinde
de
Dumnezeu
felul
care
acesta
depinde
de
Divinitate.
Totul se balaceste n neant. Iar neantul n el nsusi.
Ostenit
de
scobor
clipa
de
aceasta de popas, numita a trai...
clipa
din
Dumnezeu...
Si
lipsa
Nu te istovesti n munca, necaz si cazna, ci n cainta umbletului

prin lume, cu umbra lui Dumnezeu n spate. Nimic nu e mai propriu
fapturii ca oboseala.
Cum mi se despica duhul si mi se clatina cugetul! Cine sa-mi stinga
negura senzuala din snge si vuietul aiurit din oase?!
Toti serpii trag de moarte n nserarile sngelui si-n vagaunile
mintii.
Si
nici
un
demon
care
sa
le
opreasca
agonia
sau
sa
le-ndulceasca zvrcolirile ntr-un trup nchinat nimicirii!

Parc-as fi o buruiana zvrlita la margini de lume, sub care se
vaita soprle demente!
n patima vidului, doar zmbetul cenusiu al cetii mai nsufleteste

descompunerea mareata si funebra a gndului.
Unde snteti voi, ceturi crude si amagitoare, de nu va rasturnati
nca pe o minte mpaienjenita? n voi as vrea sa-mi sfsii amarul si
sa-mi ascund o spaima mai vasta ca amurgul plutirii voastre!
Ce Nord mi se lasa-n snge!
A fi? O lipsa de pudoare.
Aerul mi pare o mnastire n care Nebunia e staret.
Tot ce nu-i fericire este un minus de iubire.
Omul nu poate crea nimic fara o pornire tainica de a se distruge. A

trai, a te afla nlauntrul existentei nseamna a nu putea adauga nimic
vietii. Cnd nsa esti n afara de ea, apucat pe o cale primejdiaosa,
urmarit
de
scandalul
nentrerupt
al
fatalitatii,
ros
de
mndria
disperata a implacabilei ursiri, deschis primavaratic prabusirii, cu
ochii
tintuiti
crima
si
nebunie
sau
nvinetiti
de
povara
maretiei atunci ncarci viata de tot ce-n tine n-a fost ea.
Din chin se naste tot ce nu-i evidenta.
N-ai soarta dect n furia irezistibila de-a-ti macina rezervele
fiintei, atras voluptuos de chemarea propriei ruini. Destin nseamna a
lupta deasupra sau alaturi de viata, a-i face concurenta n pasiune,
razvratire si suferinta.
De nu simti ca-n tine si-a ratacit drama un Dumnezeu necunoscut, ca
forte
oarbe,
crescute-n
vraja
ndurerarii,
se-nlantuie
pe
flacari
tremuratoare, rasarite din attea focuri nevazute ce nume-ti poti tu

da ca sa nu fii toti?
Ceea ce nu-i durere n-are nume. Fericirea este, dar nu exista. Pe
cnd n durere, fiinta atinge un paroxism existential n afara firii.
Intensitatea suferintei este un neant mai efectiv dect existenta.
Doamne, de-as putea sfarma astrii, ca sclipirea lor sa nu ma mai

mpiedice sa mor n tine! Si oasele mele afla-vor odihna n lumina ta?
Arata-ti ntunecimile, scoboara-ti noptile ca-n ele sa-mi asez tarna
spaimelor si carnea defuncta de nadejdi! Sicriu far-de-nceput, asaza-ma
sub negrul cerului tau si stelele fi-vor cuie pe acoperisul meu si-al
tau!
Una este sa descoperi pe Dumnezeu prin neant, si alta sa descoperi

neantul prin Dumnezeu.
Nimic nu se explica, nimic nu se dovedeste, totul se vede.
Ce-i un artist?
Un om care stie tot fara sa-si dea seama.
filozof? Un om care-si da seama, dar nu stie nimic.
Un
arta
se
poate
orice;
filozofie...
Dar
ea
nu-i
dect
deficienta instinctului creator n folosul reflexiei.
Nonfilozofie: ideile se sufoca de sentiment.
Bolile snt indiscretii de eternitate ale carnii.
De cte ori ma ispiteste ameteala, mi pare ca ngerii si-au rupt

aripile din tarii ca sa-mi faca vnt din lume.
Ce rana mi s-a deschis, ca o primavara neagra, si-mi nverzeste

simturile cu muguri funebri? Ce nger, cu ce arme, mi-a nsngerat
seva? Sau Dumnezeu mi-a ntors blestemele?
Orice ocara la adresa Lui se ntoarce mpotriva celui ce a spus-o.
Caci distrugndu-L, ti-ai taiat creanga de sub picioare. Ai zdruncinat
tariile; ti-ai zdruncinat taria.
Ura mpotriva lui Dumnezeu pleaca din scrba de tine nsuti. l

ucizi pentru a-ti masca prabusirea.
Rostul omului este sa preia suferinta lui Dumnezeu. Cel putin de la
crestinism ncoace.
Religios e acel ce se poate lipsi de credinta, dar nu de Dumnezeu.
Pentru ce minile nu se ntind spre rugaciune, minile de muritori,

ca
sa-mi
sprijin
pe
ele
mhnirea
draceasca
si
spaima
asasina?
Si
pietrele, de ce nu-mi suspina groaza si oboseala spre un cer nlemnit

de propria lui lipsa? Iar tu, Natura, ce plnsuri mai astepti de nu te
razvratesti cu rugi si cu blesteme? Si voi, obiecte fara suflet, de ce
nu
urlati
soarta
vrajmasa
sufletului?
Sau
vreti
sa
moara
rostogolindu-se pe voi, pe voi care nu cunoasteti frica de a deveni

obiect? Si nici o stnca nu zboara spre bolti ca
sa-ti cerseasca
ndurarea!
Pe vremuri, lucrurile se rugau pentru muritori si marile deveneau
furioase pentr-un suflet. Azi, toate mor si stelele nu mai cad n mari
si marile nu se mai reped spre stele. Doar sufletul ti mai nalta
agonia spre ntinderi nvinse si spre leacurile mortii.
ultima
etapa
spaimei,
ti
vine
sa-ti
ceri
scuze
de
la
trecatori, de la arbori, de la case, de la ape si de la tot ce a murit

si n-a murit.
Cea din urma despartire, cel din urma sarut dat acestui univers,
mai mort dect un mort iubit.
Ma va scuza cineva c-am fost? De-as avea genunchi ca Alpii, sa-mi
cer iertare oamenilor si departarilor!
Cine n-a avut sentimentul ca pentru el toata lumea ar trebui sa se

omoare si ca el ar trebui sa se omoare pentru toata lumea acela n-a
trait niciodata.
Eroismul consista n a voi sa mori, dar si n a voi sa traiesti
atunci cnd fiecare zi te apasa mai rau ca o eternitate. Cine n-a
suferit de insuportabilul vietii n-a trait niciodata.
Cu ultimele picaturi de snge, melancolia va descrie un semn de

ntrebare
pe
inima
palida.
Caci
la
ce-ar
mai
subterana?
Cnd porti pe umeri toate Judecatile din Urma...
Luciditatea este un vaccin contra vietii.
ngropa
inima
Trebuie sa fi ncercat multa vreme dorinta de a muri, ca sa cunosti

dezgustul de moarte. Satul de patima sfrsitului, ajungi la antipodul
fricii
de
te
stinge.
Desi
moartea,
ca
si
Dumnezeu,
dispune
de
prestigiul infinitului, ea nu reuseste, precum nici El, sa mpiedice

chinul satietatii sau sa ndulceasca povara excesului si exasperarea
intimitatii prelungi. De n-am fi plicitisiti de infinit, ar mai exista
oare viata? Ce vitalitate secreta ne separa de absolut?
Doar sngele meu mai pateaza paloarea lui Dumnezeu... (mi vei
ierta Tu stropii ntristarii si ai nebuniei?)
Snt dureri de care nu m-ar putea consola dect disparitia cerului.
n nopti infinite, timpul se urca n oase si nefericirea muzeaza n

vine. Si nici un somn nu opreste igrasia temporala si nici o aurora
nu-mblnzeste fermentarea chinului.
Sufletul si extrage vitalitatea din patimi ce clocotesc dureros,
iar inima e un snge napastuit. Gustul mortii sa nu fie o sete de
cruzime si pe care, din decenta, ne-o satisfacem asupra noastra? Nu
vrem sa murim pentru a nu omor?
Profunzimea e o cruzime secreta.
Te
ntrebi
de
ce
un
betiv
ntelege
mai
mult? Fiindca
betia-i
suferinta.
De ce un nebun vede mai mult? Fiindca nebunia-i suferinta.
De
ce
un
singuratic
simte
mai
mult?
Fiindca
suferinta.
Si de ce suferinta stie totul? Fiindca-i Spirit.
singuratatea-i
Defectele, viciile, pacatele nu ne descopera laturi ascunse ale

firii
prin
fulgerarile
de
placere,
ci
prin
sfsierea
carnii
si
duhului, prin revelatiile negatiilor. Caci tot ce-i negativ e ispasire

si ca atare cunoastere. O fiinta care ar sti totul ar fi un fluviu de
snge.
Dumnezeu,
dispunnd
de
prea
multa
durere,
nu
mai
apartine
timpului. El e o hemoragie pe dimensiunea eternitatii. nsngerarea lui

ncepe din ntia clipa fugara din Neant.
Cel ce ridica viata cuiva este mnat de o furie patologica a
cunoasterii,
chiar
daca
motive
meschine
ascund
mobilul
secret.
Criminalului i se dezvaluie taine ce noua ne ramn straine. De aceea le

plateste el asa de scump. Unul din motivele pentru care societatea
executa
pe
asasin
este
acela
de
nu-i acorda satisfactiile unui
infinit al remuscarii. A-l lasa n viata este a-i acorda libertatea de

a ne ntrece. Adncimile raului confera o superioritate iritanta. Se
prea poate ca oamenii sa fi adorat pe Dumnezeu din gelozie pe Diavol.
strafulgerarea
cosmica
constiintei,
cerul
se
risipeste-n
melodie, urmat de munti, de arbori si de ape. Si nfricat de absolutul

clipei, Recviemul sufletului este un naufragiu si o aureola.
Nu e ca si cum o negura din alta lume ne-ar visa viata?

Depanarea
launtrica
mortii
este
ceata
ridicata
la
principiu
metafizic.
O catedrala e maximum de sensibil al cetii. Negura solidificata.
Exista n om o dorinta tainica de remuscare, ce precede Raul, ce-l

creeaza. Faradelegea, viciul sau crima izvorasc din framntarea ei
ascunsa. Odata actul consumat, ea apare n constiinta clar si definit,
pierzndu-si din dulceata virtualitatii.
Aroma remuscarii ne mna spre rau, ca un dor de alte fagasuri.
Un suflet care are spatiu pentru Dumnezeu trebuie sa aiba pentru

orice. Sa nu plece de aici nevoia de a ne marturisi unui credincios
ultimele nelinisti si tulburari? Ce ne face sa credem ca el nu poate sa
nu
ne
nteleaga?
Ca
si
cum
credinta-n
Dumnezeu
ar
fi
un
viciu
dinlauntrul caruia totul ne poate fi scuzat sau un abuz fata de care

totul e legitimat. Sau ca, prin Dumnezeu nemaiapartinnd pamntului,
orice crima n lume ne poate fi iertata.
Unui credincios nimic nu trebuie sa-i scape: scrba, deznadejdea,
moartea.
Oamenii cad spre cer; caci Dumnezeu e un abis privit de jos.
Revelatia subita: a sti tot si fiorul care-i urmeaza: a nu mai sti

ncotro. Deodata, gndurile au despletit universul si ochii s-au oprit
n zacamintele firii.
Timpul si-a pierdut respiratia. Atunci, cum ai masura vrtejul
luminii ce te inunda? El pare a dura cam ct absenta absoluta a unei
secunde.
Dupa astfel de strafulgerari cunoasterea e inutila, spiritul se
supravietuieste, iar Dumnezeu devine vacant de divinitate.
Cnd ai dilatat viata la infinit, vointa de a te distruge emana

dintr-o senzatie dureroasa de plinatate. Caci nu lncezesti n dorul
muririi dect ntinzndu-ti fiinta dincolo de spatiul ei.
Negatia vietii din plenitudine este o stare extatica. Niciodata nu
ne stingem din vid, ci din preaplin.
Un
moment
reabiliteaza
absolut
o
viata.
rascumpara
Orgasmul
golul
tuturor
spiritului
este
zilelor;
scuza
existentei. Asa ti pierzi de fericire mintile n Dumnezeu.
clipa
suprema
Minile palide snt un leagan n care ti suspini viata. Femeile nu

ni le-ntind dect ca sa plngem n ele.
Ceata e neurastenia aerului.
Acele glasuri din afunduri, pentru care ti-ar trebui accentul unui
Iov asasin...
Ce nger nebun cerseste cu flasneta pe la o inima fara porti? Sau
m-am dezlipit din suferinta lui Dumnezeu?
n fericirea si nefericirea n dragoste, cerul, de-ar fi de gheata,

n-ar putea domoli betia razvratita a sngelui. Moartea-l ncalzeste si
mai tare si mirajul vietuirii se-nfiripa din aburii ei funebri.
Toate apele au culoarea necului.

n azurul timid al diminetilor, paloarea attor femei, ce le-ai
iubit sau nu, ti se ofera ca un pustiu nflorit gustului mortal de
nesfrsire.
De ce n umbra lor infinitul ne pare aproape? Fiindca n preajma
femeii nu mai exista timp. Si tulburarea noastra creste, din cauza ca
atingem n lume o stare care depaseste lumea.
Iubirea este o aparenta intemporala; caci nu se suspenda devenirea
n mijlocul vietii? Snt mbratisari, n care timpul e mai absent dect
ntr-un astru mort.
Dragostea fiind o ntlnire dureroasa si paradoxala a fericirii cu
disperarea, el e prea nencapator excesului ei inuman. De aceea, de
cte ori te trezesti din iubire, pare ca ti-a putrezit timpul prin nu
mai stiu ce inima.
Ceea ce face pacatul superior virtutii este un plus de suferinta si

de singuratate, pe care nu-l ntlnim n constiinta mpacata si nici
n fapta buna.
n sine, el e un act de individualizare, prin care te separi de
ceva: de un om, de oameni sau de tot. A fi singur e o stare difuza de
pacatuire. Din ea izvoraste nevoia de Dumnezeu, din frica de sine
nsusi. Virtutile nu servesc cerul.
Dupa ce-ai gustat nselaciunile vietii, deceptiile se ntind blnd

ca untdelemnul si fiinta se mbraca n splendorile evanescentei.
...Si atunci regreti de-a nu fi cunoscut mai multe iluzii pentru a
te legana n amarul absentei lor.
Fara sentimentul mortii, oamenii snt copii dar cu el, ce mai

snt?
Cnd stii ce-i sfrsirea, a fi nu mai are parfumul firii.
moartea fura melodia vietii.
Caci
Si din amndoua nu mai ramne dect un
dezastru nocturn si muzical.

Cnd ai cunoscut amaraciunile si dulceata lor, ti pare rau ca n-ai
dect o inima de sfarmat.
Oare
de
cnd
s-au
mutat
deserturile
sngele
omului?
Si
schimnicii de cnd tipa-n el rugile spre naltimi? Ct se vor mai boci

ntinderile
unduirea
lui
otravita?
Si
cnd
va
nceta
necul
oropsitilor n valurile launtrice ale muririi?

Doamne! singurul tau martir: sngele omului.
Daca moartea n-ar ntrerupe consolarile dorului de a muri...

Dar vietii lipsindu-i infinitul, cum am putea muri fara capat?
Omul,
scrbit
de
sine
nsusi,
devine
un
lunatic
care-si
cauta
pieirea n pustiurile lui Dumnezeu.
De nu-ti pare ca esti autorul norilor ce mpnzesc cerul, la ce mai

vorbesti de plictiseala? Si de nu simti cum cerul se plictiseste n
tine, la ce mai privesti spre Dumnezeu?
Snt vulgare acele fericiri care nu-ti trezesc dorinta de-a muri.
Cnd nsa universul devine o spuma de irealitate si extaz, si cerul se
topeste n caldura inimii, de curge azurul pe spatiul ei nnebunit de
imensitate atunci vocile sfrsirii emana din glgirile plinatatii.
Si fericirea devine tot att de vasta ct nefericirea.
Infinitul trebuie sa fie culoarea fiecarei clipe si, fiindca prin
viata nu-l pot onora dect prin crize, ridica-ma, Moarte, la prestigiul
lui nentrerupt si mbraca-ma n insomnia nesfrsirii! Avea-voi lacrimi
pentru tot ce n-am murit?
Dragostea
singurul
mod
fecund
de
te
nsela
cadrul
absolutului. De aceea, n iubire nu poti fi aproape de Dumnezeu dect

prin toate iluziile vietii.
Cel ce s-a molipsit de eternitate nu mai poate lua parte la istorie
dect
prin
vointa
de
autodistrugere.
Caci,
ntre
semeni,
nu
esti
creator dect pe propria ruina.

Omul e singura fiinta care s-a dezmortit din betia timpului. Si
toata straduinta lui este sa reintre n el, sa redevina timp.
Privilegiul izolarii n natura deriva din ruptura constiintei de
devenire. Doar mergnd alaturi de timp omul e om. De aceea, de cte ori
se plictiseste de conditia lui, clipele nu par destul de fluide si nici
destul de adnci setei lui de scufundare.
Cnd mintea ti se-ndreapta nspre Dumnezeu, de lume te mai leaga

doar dorinta de a nu mai fi n ea.
Senzatia de batrnete eterna: a purta timpul n spate de la ntia

lui clipa... Omul sta drept numai pentru a-si ascunde lui nsusi ct
este de grbovit nlauntru.
Plictiseala: a nu mai avea cumpat n timp.
Inima e locul n care noaptea se-ntlneste cu dorinta de-a muri,

spre a se ntrece-n nesfrsire...
Nici marile, nici cerul, nici Dumnezeu si nici lumea toata nu snt
un univers. Numai irealitatea muzicii...
Uitarea
constiintei
tamaduieste
lor,
pe
fenomen
toti,
de
afara
luciditate
de
acei
care
ce
te
au
constiinta
asaza
paralel
spiritului, ntr-o ultima dedublare.
n marea divina, arhipelagul uman nu mai asteapta dect fluxul

fatal care sa-l nece.
Prin orgoliu esti legat peninsular de Dumnezeu; i apartii si nu-i
apartii. Ai vrea sa fugi din El, desi esti parte a Lui.
Elementele unei geografii ceresti...
Un singur lucru dureros exista n tristete: imposibilitatea de a fi

superficial.
A fi mai lenes ca un sfnt...
Patima muririi rasare din tot ce n-ai iubit si creste cu tot ce

iubesti, nct se prelungeste cu aceeasi caldura n gndurile vrajmase,
ca si-n cele placute vietii. Ea te cuprinde-n plina strada, n zori, n
dupa-amieze si-n nopti, treaz sau atipit, ntre oameni si departe de
ei,
sperante
si
absenta
lor.
Fiorurile
ei
asemenea
unei
ascetice mbratisari te topesc launtric ntr-un extaz nemplinit,

ascultnd
murmurul
zadarnic
al
ondulatiilor
sngelui
si
soaptele
nostalgice ale anotimpurilor interioare.

Si de mi-as stoarce din suflet o icoana a Raiului, ea ar destainui
o lume n care florile se-nchid si se deschid n dorinta de-a muri.
Si-n care-as fi smerit gradinar al agoniei lor.
Snt fiinte pe care le traim att de intens n noi, nct existenta

lor
exterioara
devine
superflua
si
rentlnirea
lor
penibila
surpriza. A vietui este o indecenta din partea celui adorat. El trebuie

sa ispaseasca irevocabil greul pe care altul l-a luat, traindu-l. Asa
se explica de ce nu exista ratati mai mari dect eroii virtuali si
femeile adorate. Caci prin moarte nu devin mai mult cei ce iubesc, ci
cei iubiti.
Faptul de a fi om este att de important si att de nul, nct nu

poate fi suportat dect prin imensa nemngiere nchisa n aceasta
hotarre. Sa respiri n sentimentul ca-i mai revelator a fi om dect
Dumnezeu,
ca-i
dureros
de
semnificativ
acest
fiind
si
nefiind
al
soartei omenesti, si totusi sa te zdrobeasca marginile vizibile ale

unei drame aparent incomensurabile!
De ce ratacirea umana e mai sfsietoare dect cea divina? De ce
Dumnezeu pare a avea toate actele n regula si omul, nici unul? Nu
fiindca acesta din urma, fiind un golan ntre pamnt si cer, risca si
sufera mai mult dect Cel asezat n confortul Absolutului?
Ce sa mai cauti printre muritori, cnd tu cnti din orga si ei din

fluier?
Flautul mi poarta parerile de rau spre toate femeile pe care le-am

nascocit n banuiala nostalgica a altor lumi. Si tot el mi descopera o
existenta ce se sfarma de toate clipele...
Are cineva dreptul sa-si asculte pna la capat ngnarile soaptelor

launtrice?
Cnd ne apropiem de ultimele noastre voci este ca o autodistrugere
n cer..., o stare de sfintenie
As vrea sa mor, dar de atta moarte nu mai am loc.

ntr-un univers n flacari, ntunericul ar recurge la adapostul
sigur al inimii.
Cnd abuzezi de tinerete, din om te pomenesti poet. Cum poti sa

nu fii nici unul, nici altul? Vorbind n proza despre moarte.
Surprins n plina zi de groaza delicioasa a ametelii, cui sa i-o

atribui: stomacului ori cerului? Sau anemiei, asezata ntre ele, la
mijlocul de drum al deficientelor?
Esti trist cnd nu mai ai distanta de sngele tau; din lipsurile
lui emana parfumul metafizic al Nimicului.
Greutatea unui adevar se masoara exclusiv dupa suferinta pe care o
ascunde.
Ct
ai
patimit
pentru
idee
este
singurul
criteriu
al
vitalitatii ei.
Valorile traiesc prin chinul din care s-au nascut; acesta odata
epuizat, ele si pierd eficienta, transformndu-se n forme goale, n
obiecte de studiu, miscndu-se n prezent ca trecut. Ce nu mai e

suferinta devine iremediabil istorie. Astfel se dovedeste, nca o data,
ca viata nu-si atinge actualitatea ei suprema dect n durere.
Orizontul funebru al culorilor, al sunetelor si al gndurilor ne

scalda
ntr-un infinit zilnic. n lumina lui solemna, plina de un
sfrsit vast, orice am face la suprafata noastra se adnceste ntr-o

gravitate
incurabila,
ntr-att
ca
si
clipitul
din
ochi
devine
un
reflex al Absolutului. Si nu noi ne deschidem privirile spre lume, ci

ea se deschide n privirile noastre.
Nostalgia mortii ridica ntreg universul la rangul muzicii.
Isus a fost prea putin poet ca sa cunoasca voluptatea mortii.

Exista nsa preludii de orga care ne arata ca Dumnezeu nu-i asa de
strain de ea precum eram nclinati a crede; si fugi care nu talmacesc
dect graba acelei voluptati.
Snt muzicieni ca Chopin care n-au legaturi cu moartea dect
prin melancolie. Dar cnd te afli nlauntrul ei, mai ai nevoie de vreo
mijlocire? Atunci melancolia e mai repede sentimentul ce ni-l inspira
moartea pentru a ne lega de viata prin regrete...
Prestigiul de mister delicat al Orientului deriva din adncirea n

doua
lucruri
la
care
noi
participam
doar
literar:
florile
si
renuntarea.
Europenii n-au importat numai seminte pentru aceasta lume, ci si
pentru cealalta.
Nimic nu este mai putin francez ca feeria. Un popor inteligent,

ironic si lucid si care nu-si permite sa confunde viata cu paradisul,
nici atunci cnd o cere uzul legitim al amagirii.
Feeria
cea
mai
mngietoare
solutie
mpotriva
pacatului.
Popoarele nordice n-au inventat-o oare pentru a scapa de gustul amar al

acestuia? Si nu e feeria o forma de utopie cu elemente religioase, dar
mpotriva religiei? ( paradox definind orice utopie).
Traducnd n aproximatiile imanentei o nostalgie a paradisului,
feeria nu poate fi gustata de cei ce nu cunosc aceasta nostalgie.
n clipele-n care ochii se atintesc subit si violent spre cer,

toate stncile muntilor nu i-ar putea zdrobi...
Este atta onomatopee n Wagner! Natura fiind inima.
Marea rasfrnge mai repede lenevia noastra dect cerul. Ce placut

ne lasam lingusiti de ntinderile ei!
Nimic nu-i mai penibil unui om harnic dect infinitul. Unui lenes e
singura mngiere.
Daca lumea ar avea margini, cum m-as consola ca n-am fost primar?
Introspectiile snt exercitii provizorii la un necrolog.
Inima devine simbol pentru univers n mistica si n nefericire.

Frecventa ei n vocabularul cuiva indica pna unde acea fiinta se poate
dispensa de lume. Cnd totul te raneste, nsngerarile iau locul acelui
tot. Si astfel, ranile inimii nlocuiesc cerul si pamntul.
Singuratatea te transforma ntr-un Cristofor Columb navignd spre

continentul propriei inimi.
Cte catarge nu-ti cresc n snge, cnd de lume te leaga numai

marile! Pe fiecare clipa m-as mbarca spre apusurile Timpului.
Un zmbet inepuizabil, pe spatiul unei lacrimi...
Lenevia mi se urca pna la cer. Si petrec o vacanta eterna n

adapostul pleoapei divine...
Oare Dumnezeu face ct Marea? De ce, cnd snt batut de valuri,
teologia mi se pare o stiinta a aparentelor?
Marea vasta enciclopedie a nimicirii e mai cuprinzatoare dect
cerul biet manual de Absolut.
Gndurile
periculoase
snt
precedate
de
slabiciune
fizica.
Discretia corpului n fata a tot ce-i nelume.
Filozofia neavnd organ pentru frumusetile mortii, am luat-o cu

totii nspre poezie...
Dumnezeu n-a avut nevoie sa ne trimita calai, snt doar attea
nopti fara lacrimi... n zorile vietii tremura umbrele mortii. Nu-i
lumina o halucinatie a noptii?
ntre mine si oameni se interpun marile n care m-am scufundat prin

gnd. Tot asa, ntre mine si Dumnezeu, cerurile sub care n-am murit.
Este
atta
risipa
de
suflet
parfumuri,
nct
florile
par
nerabdatoare de a-si da duhul n Paradis. Si cnd oamenii vor pierde

icoana acestuia, l vor reconstitui atipind n inima unui parfum sau
potolindu-si simturile ntr-o privire marita de melancolie.
Dupa ce Adam a distrus rosturile fericirii, Raiul s-a pitulat n
ochii Evei.
Tot ce nu izvoraste din prospetimea mhnirii e de mna a doua. Cine

stie daca nu ne gndim la moarte ca sa salvam onoarea vietii!
n secolul al XVIII-lea francez nu s-a spus nici o banalitate.

Franta a considerat de altfel totdeauna prostia ca un viciu, lipsa de
spirit ca o imoralitate. O tara n care nu poti crede n ceva dect
nihilist... Saloanele au fost gradini de ndoieli. Si femeile, bolnave
de desteptaciune, suspinnd n saruturi sceptice... Cine va ntelege
paradoxul acestui popor care, abuznd de luciditate, nu s-a saturat de
dragoste? Ce cai va fi descoperit el nspre erotica, din desertul
amaraciunii si al logicii? Si ce l-o fi mnat, nativ, spre lipsa de
naivitate? n Franta existat-a vreodata vreun copil?
n muzica, francezii n-au creat mare lucru, fiindca au iubit prea

mult perfectiunea n lume. Si apoi, inteligenta e ruina infinitului si
deci a muzicii...
Snt priviri menite parca sa ne consoleze de toate melodiile pe
care nu le-am auzit...
Cnd vrei sa te rentorci n Dumnezeu, ngheata lumina dintre tine

si el. Omul sufera de o primavara a ntunericului.
n tristete, totul devine suflet.
Cerul, trecnd n nserari de la albastru la cenusiu, ilustreaza n

mare doliul incomplet al mintii.
Nebunia-i un gust cenusiu al ratiunii.
Pentru
fi
fericit
de
singuratate,
ti
trebuie
preocuparea
constanta a unei obsesii sau a unei boli. Dar n simturile marite-n vid
de plictiseala si n spiritul golit de lume, izolarea devine apasatoare
si searbada si zilele par absurde ca un sicriu spnzurat de un cires
nflorit.
Plictiseala
senzatia
bolnavicios
de
clara
timpului
ce
te
asteapta, n care trebuie sa traiesti si cu care n-ai ce sa faci.

ncerci zadarnic sa te nseli, dar soarele-l ntinde, noaptea-l
ngroasa,
si
creste,
creste
ca
un
untdelemn
ce
zgrie
pe
luciul
temerii tale.
De
unde
vecinatatea
au
clipele
oboselii
atta
noastre?
greutate?
Si
Cum
de
nu
adorm
ele
omului, cnd i va rapi Dumnezeu
timpul?
De-ai fost o singura data trist fara motiv, ai fost toata viata
fara sa o stii.
Curios cum cautam sa uitam prin dragoste ceea ce nu putem prin

toate albastrurile cerului si toate mitologiile sufletului. Dar doi
sni nu ne pot ascunde adevarul, desi ne tin mai cald dect luminile
ndepartate ale lui Dumnezeu.
Nici o lume nu ne ofera din plin nselaciunile vietuirii; doar
teama trezirii din ele se schimba n tarie de la una la alta.
Vazut-am toate lucrurile ce snt si m-am retras pe extremitatile

inimii...
n plnsul ceasurilor tulburi parca aud fiintele ce le-am ucis n

vis...
Nu mai gasesti odihna pe pamnt dect n ochii care nu l-au zarit.

M-as vrea mbalsamat n toate privirile fara lume.
Deasupra fiecarui gnd se bolteste un cer.
Dumnezeu
mostenitorul
acelora
ce
au
murit
El.
Astfel
te
desparti usor de tine si de lume, lasndu-L sa continue firul attor

mhniri si parasiri.
Se prea poate ca oamenii sa nu fi fost alungati din Rai, se prea

poate sa fi fost totdeauna aici. Izvornd din cunoastere, banuiala
aceasta m-a facut sa-i fug. Cum sa mai respiri n umbra unei fiinte ce
nu sufera de amintiri ceresti?
Asa ajungi sa-ti stmperi ntristarea n alta parte si sa uiti cu
scrba de unde pleaca omul.
Orice clipa mi pare o repetitie la Judecata din Urma si orice loc

n lume, o margine a lumii.
E ratat acel ce nu cunoaste ispita. Prin ea traiesti; prin ea te

afli nlauntrul vietii.
Cnd ai ispravit cu lumea, ispitele ceresti te nlantuie ca o proba
a unei ultime rezerve de vitalitate. Cu Dumnezeu esuam ratarea nscrisa
n excesul de mhniri.
Si
cnd
acestea
ne
usuca
simturile,
senzualitate
inimii
nlocuieste cu vapai subtile agitatia oarba a sngelui. Cerul e un

ghimpe n instinct; absolutul, o paloare a carnii.
Viata-mi pare att de stranie de cnd nu-i mai apartin!
Trec ani de chinuri si gnduri legate de cer si de pamnt, fara sa

te-ntrebi de rostul acestui gol numit aer si care se interpune att de
vag ntre cele doua aparente realitati. Deodata, ntr-o
dupa-amiaza
ngreuiata de plictiseala si vesnicie, impalpabila lui imensitate ti se

descopera
irezistibila
si
molesitoare.
Si
atunci
te
miri
de
ce-ai
umblat pentru nec dupa ntinderi, cnd el te cheama, vast spatiu

diafan, spre destramare si pieire.
Cosmogonia mea adauga neantului initial o infinitate de puncte de

suspensie...
Atta vreme ct oamenii nu se vor lipsi de farmecele nselatoare

ale
viitorului,
istoria
va
continua
sa
fie
hartuiala
greu
de
priceput. Putem nsa nadajdui ca ei si vor ntoarce ochii nspre o

vesnicie a neasteptarii, transformndu-si fiecare soarta dupa exemplul
unei fntni saritoare? Vor atinge ei un destin de devenire verticala?
Si procesul universal din fluviu si va arunca stropii spre naltimi,
convertindu-si curgerea inutil orizontala ntr-o inutilitate spre cer?
Cnd va cadea umanitatea n ea nsasi, asemenea acelor fntni?
Cnd si va da alt curs nselaciunilor ei?
Daca viata s-ar prelungi ca si cum nimic n-ar mai fi! Dar oamenii
prasindu-se se folosesc mai departe de scuza viitorului.
Daca-i vorba de ales ntre erori, Dumnezeu ramne totusi cea mai
mngietoare si care va supravietui tuturor adevarurilor. Caci ea s-a
nfiripat la punctul unde amaraciunea devine vesnicie, precum viata
eroare trecatoare la ncrucisarea nostalgiei cu timpul.
De ce, cnd oboseala se adnceste pna la vis, nteleg plantele mai

bine ca pe oameni? De ce florile mi se deschid doar noaptea? Si de ce
nici un arbore nu creste n timp?
Voi fi trecut cu natura de partea vesniciei?
Melancolia este limita de poezie pe care o atingem n interiorul

lumii. Ea nu e numai o naltime a noastra, ci a existentei nsesi.
Aceasta se nnobileaza treptat nspre irealitate, devenind mai mult
prin apropierea de o stare de vis.
Irealitatea e un excedent ontologic al realitatii.
Nu recunosc existenta dect fiintelor ce nu mai apartin lumii.

Acele
femei
ce
n-au
scapat
prilejul
tainic
de
muri
zilnic
de
melancolie... Este ca si cum n-ai fi iubit niciodata dect pe Lucile de

Chateaubriand...
Mi se pare uneori c-as descoperi usor toate secretele lumii, afara
de cel al dezradacinarii din ea.
Nobletile sufletului decurg din dezadaptarea la viata. Cum cresc
afectiunile noastre n preajma inimilor ranite!
De unde sa plece senzatia de ngramadire infinita a vremii, de

invazie a batrnetii n mijlocul tineretii si a iluziilor ei? Prin ce
taina dureroasa devii un Atlas al timpului la vrsta nselaciunilor?
Nimic din ce-ai trait inconstient nu te apasa; clipele au murit viu
n tine si n-au ramas cadavre n calea nadejdilor si a erorilor.
Dar toate acelea pe care le-ai stiut, toata luciditatea asociata
vremii, alcatuiesc o povara sub care se nabusa avnturile.
Batrnetea prematura, nesfrsita oboseala pe obraji nca rumeni
rezulta din toate momentele care au acumulat monstruos curgerea vremii
pe planul constiintei.
Snt batrn prin tot ce nu-i uitare n trecutul meu, prin toate
clipele pe care le-am scos din nestiinta perfecta a temporalitatii si
le-am obligat sa fie singure si eu sa fiu singur cu ele.
n capul meu se sparg blestemele devenirii, a carei inconstienta nu

mai ngaduie crunta siluire a luciditatii, si timpul se razbuna pentru
a-l fi scos din fagasul sau.
Doamne! pe cnd un nou potop? Ct despre corabii, poti trimite cte
vrei, eu nu voi fi un stranepot al lasitatilor lui Noe!
Resimt intens dorinta de-a muri fiintele surmenate de propria lor

prezenta.
Plasndu-te
centrul
obsesiei
tale,
satietatea
de
eu
creeaza nevoia de a te scapa de el. Astfel, avnturile cobortoare ale

muririi dizolva alcatuirile individualitatii.
Nenorocirea oamenilor este ca nu pot privi dect oblic spre cer.

Daca ochii aveau o relatie perpendiculara cu el, istoria ar fi luat
alta nfatisare.
Boala? O calitate de transcendenta a corpului.

Ct priveste sufletul, el e bolnav prin simplul fapt ca este.
Patologia se ocupa cu napadirile psihice n tesuturi.
Nori care gndesc si care par a fi tot att de straini de pamnt ca

si de cer... Ruisdael.
Totul e posibil din clipa n care ai pierdut frnele timpului.
Foloseste-te de ratiune pna mai e vreme.
Este atta ceata n inima omului, nct razele oricarui soare nu

mai
revin,
simturile
odata
lui
intrate.
Si
spulberate,
ca
este
atta
ratacesc
gol
porumbei
simturile
nebuni,
sfsiate de vnturi, pe caile prin care si apropia lumea.
lui,
cu
aripi
Din
ce
straturi
de
nefiinta
purcede
urtul
zilelor,
ca
sa
ne
dezmeticeasca pna la groaza din atipirea fiintarii?

Vom ajunge vreodata pna la izvoarele plictiselii? Vom descifra
dementa molesitoare a carnii si pacostea unui snge nedeslusit?
Cum
se macina ntr-un mister tnguitor substanta vietii si cum
secatuiesc
fntnile
firii
urtul
omniprezent,
parodiind
negativ
principiul divin! Plictiseala-i vasta ca Dumnezeu si mai activa dect

el!
Fara
Dumnezeu,
mpietrita.
Dar
nemngierilor.
cu
Dupa
singuratatea
El,
ar
nobletea
ce-am
pierdut
fi
un
urlet
sau
dezolare
tacerii
ne
domoleste
aiureala
toate,
ne
recstigam
cumpatul
nvesnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite.

Numai gndul la El ma mai tine vertical. Cnd mi voi strpi
mndria, putea-voi sa ma culc n leaganul lui de o milostiva afunzime
si sa-mi adorm veghile n consolarea insomniilor sale?
Dincoace de Dumnezeu, ne mai ramne doar dorul de El.
Orice oboseala ascunde o nostalgie dupa Dumnezeu.

Cum pot vorbi mpreuna doi oameni al caror chin nu e la egala
distanta de Dumnezeu? Ce-si au de spus doua fiinte n care moartea nu
s-a
ridicat
la
acelasi
nivel?
Si
ce-si
citesc
priviri,
cnd
rasfrnge fiecare un alt cer?
Pe oameni nu-i cunoastem dect pentru a ramne mai singuri cu

Dumnezeu.
Un arhitect despamntenit ar putea construi din mhnirile noastre o

mnastire n cer.
Lipsa de orgoliu face ct eternitatea.
Nenorocul oamenilor care s-au cautat toata viata pe ei nsisi este

de a se regasi pna si n Dumnezeu. Umilinta mpacata si
vasta e
singurul fel de a transforma n virtute oboseala de a fiinta.

Cine vrea sa nu mai fie exprima negativ o aspiratie dupa tot.
Dorinta
neantului
satisface
decent
un
gust
secret
si
tulbure
de
divinizare. Nu ne nimicim n Dumnezeu dect pentru a fi El nsusi.

Caile
misticii
trec
prin
cele
mai
dureroase
taine
ale
mndriei
creaturii.
De ce-n iluminarea incurabila a mortii ma simt mai putin singur

dect n mijlocul vietii? Este ceva att de dezastruos de sigur n
constiinta ca vei muri, nct ea te mngie de absenta oamenilor si a
adevarurilor.
Acordurile de orga si nostalgia mortii amesteca eternitatea cu
timpul pna la promiscuitate. Att absolut ratacit n devenire si-un
suflet firav care sa poarte atta cer si atta pamnt!
Mori de esential cnd te dezlegi de toate.

Dumnezeu? Neantul n ipostaza de consolator. Un suflu pozitiv n
Nimic, dar pentru care ai vrea sa sngeri ca un martir... scutit de
moarte.
Se prea poate ca secretul ultim al istoriei umane sa nu fie altul
dect moartea n si pentru Dumnezeu. Toti ne stingem n bratele lui, n
frunte cu ateii.
Senzatia stranie ca toate gndurile mi-au fugit n Dumnezeu, ca el

mi tine mintea atunci cnd am pierdut-o...
Sau ca, ratacit nlauntrul Lui, o sete de aparente ma mpiedica sa

mai respir.
Nepotrivirea dintre Dumnezeu si viata alcatuieste cea mai crunta
drama a singuratatii.
Doamne! numai tu mi-ai mai ramas! Tu ramasita a lumii si eu a

mea. Spuma a parasirilor mele, n tine as vrea sa-mi curm duhul si sa
pun capat zvrcolirii zadarnice. Tu esti mormntul pe care l-au visat
ceasurile neprielnice fiintei si leaganul suprem al vastelor oboseli.
Rasfira miresme de adormiri peste necugetatele mele razvratiri,
soarbe-ma n tine, ucide-mi zvcnirea spre zori si mbieri, neaca-mi
naltarea
nebuna
gndului
si
sfarma-mi
piscurile
luminate
de
vecinatatea ta! ntinde-ti umbrele, acopera-ma de ntunecimi vrajmase,

eu nu-ti cer harul clipelor miloase, ci vestejirea vesnica si aspra si
marinimia noptii tale.
Secera-mi recolta de nadejdi ca, desert n tine, lipsit de mine
nsumi, sa nu mai am tinuturi prin ntinderile tale!
Dupa ce-ai citit pe filozofi, te-ntorci spre copilariile absolute

ale spiritului, ngnnd o rugaciune si adapostindu-te-n ea.
Ca si cum s-ar termina n tine un ultim rest din substanta pura a
noptii cu care a dat Dumnezeu ochii ntia oara...
Exista cte o noapte alba care dureaza att de mult, ca dupa ea

timpul nu mai e posibil...
Acel ce aduna n zbaterea lui alcatuirile dureroase ale lumii nu
mai cunoaste pentru nimic un nceput si un sfrsit. Orice este etern.
Neispravirea n suferinta a lucrurilor atinge calitatea vesniciei.
Cnd n-ai fost niciodata pe aceeasi treapta cu viata: cnd mai

mult,
napadindu-i
marginile,
cnd
mai
putin,
trndu-te
sub
ea.
Asemenea acelor ruri care n-au albie: caci inunda sau seaca.
Ancorat n plus sau n minus, esti predestinat nefericirii, ca
orice fiinta smulsa din linia vietuirii. A
fi
stavila
pentru
infinitul inimii.
Este att de misterios fenomenul prin care un om creste peste el

nsusi! Trezindu-se, nu mai vede pe nimeni n jurul lui. Astfel, si
tinteste ochii spre cer, spre cea mai apropiata naltime. n materie de
singuratate, omul nu mai are ce-nvata dect de la Cel de Sus.
Spiritul nfloreste pe ruinele vietii.
Se spune: cutare cunoaste pe Spinoza, pe Kant etc. ... N-am auzit

nsa spunndu-se despre nimeni: acela cunoaste pe Dumnezeu. Si doar
numai att ar interesa.
Cnd
nopti
ti
se
deschide
mintea
spre
cte
un
adevar,
ntunericul devine usor ca spatiul diafan al unei evidente.
Boala acorda vietii, cu o putere de inevitabil si cu un prestigiu

fatal, o dimensiune spre nelimitat, care ngreuiaza dureros si nobil
ritmul fiintarii. Tot ce-i adnc rezulta din vecinatatea mortii.
Si cnd nu esti bolnav de boli, ci de prezenta altor lumi n
principiul vietuirii tale... O oboseala divina pare a se fi lasat pe
miezul fiintei..., maduva vietii e surmenata de cer...
Groaza este o memorie a viitorului.
Acele
aerul...
tresariri
si-n
care
de
un
rautate
zmbet
funebra
te
cutremura
care
ca
ai
vrea
minile
de
sa
ucizi
mort
din
cosmaruri.
A trai nu-i o noblete. Dar a te nvalui n nimb de nimiciri...
n zadar umbli dupa existenta si adevar. Nimic e totul, o hora de

nchipuiri lipsita de ritm. Ceea ce face ca un lucru sa fie e starea
noastra de febra, iar adevarurile se proiecteaza pe o lume de absente
prin vioiciunea caldurilor noastre. Suflul de substanta care transforma
nefiinta lumii n realitate emana din intensitatile noastre. De-am fi
mai reci sau mai domoli, nimic n-ar fi. Focurile launtrice sustin
soliditatea
aparenta
firii,
nsufletesc
peisajul
de
neant
al
vietuirii. Jaraticul interior e arhitectul vietii, lumea-i o prelungire

exterioara a flacarii noastre.
Oare
Dumnezeu
va
ierta
omului
de
a-si fi dus att de departe
umanitatea? Va ntelege El ca a nu mai fi om e fenomenul central al

experientei umane?
A exista adica a colora afectiv fiece clipa. Prin nuante de

sentiment facem nimicului o concesie de realitate. Fara cheltuielile
sufletului,
am
trait
ntr-un univers alb. Caci obiectele nu snt
dect iluzii materiale ale unor excese launtrice.

Ultima treapta a desprimavararii noastre: Dumnezeu.
Spiritul fiind o lipsa pozitiva a vitalitatii, ideile ce rasar din

el snt, prin compensatie, gravide.
Cu ct dorintele snt specializate mai putin, cu att realizam mai

repede infinitul prin simturi. Vagul n instincte ndreapta irevocabil
spre absolut.
Din
amintirea
timpului
care
n-am
fost
si
din
presimtirea
timpului n care nu vom fi se nfiripa sugestia dezmarginirii melodice

din orice melancolie.
Inima nu e turnata pe micimea lumii. Putea-o-voi urma spre cer? Sau

o voi folosi de lunecus spre moarte?
Odata primenit de timp, mai esti deschis doar adierilor divine.
Acel tainic si imens delir prin care sustii n viata universul

nclinat destramarii, impulsul dureros si irezistibil insuflnd miscare
si nadejde pamntului si vietatilor, ntarind slabiciunile carnii si
abatnd duhul de la patimile nimicului, ce prospetimi secrete l
mping, n mijlocul lumii si al dezolarii ei, sa refaca edificiul
cosmic si faima gndului?
Nu e creatia reactiunea ultima n fata ruinei si a iremediabilului?
Nu renvie spiritul n preajma deznodamntului si a nfundaturilor
sortii? Altcum, de ce nu vine caderea, de ce ramnem verticali cnd
toate au devenit una prin monotonia scrbei si a nimicului?
Suferind cu tarie nemplinirile vietii, te asemeni unui naufragiat

care-ar fugi de tarm. Ajungi sa nu mai cauti dect valuri si notul
pe-un nesfrsit de ondulatii.
Melancolia: timpul devenit afectivitate.
As vrea sa traiesc ntr-o lume de flori ranite de soare si care,

ntoarse
cu
fata
spre
pamnt,
si-ar deschide petalele n directia
contrara luminii.
Natura-i un mormnt si razele ne mpiedica sa ne asezam n el.
Abatndu-ne de la substanta mortii, ele alcatuiesc o criza grava de
inesential.
lumina,
sntem
toti
aparenta
noastra;
ntuneric,
sntem maximum de noi nsine si de aceea nu mai sntem.
Plictiseala: tautologie cosmica.
Cine n-a ascultat niciodata orga nu ntelege cum eternitatea poate

evolua.
Daca tot ce-am dat zadarnic oamenilor as fi cheltuit n Dumnezeu,

ce departe eram acum!
Ca
viata
are
calitate
de
existenta
doar
prin
intensitatile
noastre, ce dovedeste mai sigur dect vidul lumii n absenta de iubire?

Fara
ispitele
erotice,
nimicul
piedica
fiecarei
clipe.
Doar
nfiriparile dragostei silesc lumea sa fie, iar pasiunile ei snt o

surdina pentru neant.
Un minus de iubire este o lipsa de existenta, iar vidul erotic, un
univers purificat de fire. Nu-i plictiseala o vacanta a dragostei, o
pauza
demiurgia
indispensabilei
nselaciuni?
Si
nu
ne
plictisim
dintr-o insuficienta de delir? Acesta introduce o nota de fiinta n

monotonia
nimicului.
Din
vibratiile
ultime
ale
sufletului
irupe
universul, zborul gndurilor patimase l recreeaza nencetat.

n
mijlocul
plictiselii
stim
ca
existenta
intermitentele ei, ne uitam de toate si sntem.
n-a fost sa fie; n
Purtnd cu dureroasa straduinta povara propriei fiinte, semenii tai

snt mai obositi de tine dect tu nsuti.
La un anumit grad al dezlipirii de lume, oamenii nu mai exista
dect prin excesele memoriei, iar tu, prin vestigiile unui egoism.
n orice parte ai apuca, nu dai dect de Dumnezeu.
Oare cum pot privi cerul acei ce n-au regrete?
Pentru
iubi,
trebuie
sa
uiti
ca
semenii
snt
creaturi;
luciditatea nu te apropie dect de Dumnezeu si de neant. Fericiti snt

doar acei carora dragostea le e un tot ce nu le dezvaluie nimic; care
iubesc ntr-un freamat de nestiinta si perfectiune.
Din zarea lumii, Dumnezeu e tot att de departe ca si neantul.
Acea napadire vasta si coplesitoare a anumitor dimineti, cnd pari

a te trezi n stiinta ultimelor taine, ntr-o nfrigurare istovitoare
de cunoastere si de vedenie finala sau acele nopti subtiate ntr-un
violet tremurator, care ni se ofera molesitoare si perfecte ca niste
gradini ale spiritului...
Cine ar avea cuvinte pentru imposibilitatea de a nu sti totul? Si
cte clipe numeri n viata de fericire sfsietoare a cunostintei? Nici
un val nu mai ascunde nici un lucru. Dar sa ne ntoarcem la taine ca
sa putem respira...
De ce amiezele au mai multa obiectivitate dect nserarile? De ce
amurgul e interior si belsugul de lumina ramne n afara, n el nsusi?
...Orice-i
sugestie
de
sfrsit
reprezinta
un
plus
de
subiectivitate. Viata ca atare nu se petrece n inima. Numai moartea.

De aceea-i ea fenomenul cel mai subiectiv desi mai universal dect
viata.
De-as
avea
mai
multa
statornicie
Dumnezeu!
Ce
resturi
de
vietuire ma retin n El ca eu? Dac-as putea lipsi n mijlocul Lui!
Norii albi si nemiscati ce mpnzesc cerul nebuniei... Privind

adesea lipsa de nuante sumbre, cenusiul deschis al naltimilor, ti
pare
ca
ai
proiectat
pe
bolte
umbrele
statute
ale
creierului
si
decolorarile mute ale mintii.
Prapastiile omului n-au fund, fiindca razbat n Dumnezeu.
Prin orice lacrima ne priveste Dumnezeu.
Doamne! prin ce-am meritat fericirea supranaturala a acestei clipe

de topire n ceruri? Arunca pe capul meu dureri si mai mari, daca au
rasplata att de nalta! Mi-am pierdut urma printre ngeri? Fa sa nu ma
mai ntlnesc nicicnd cu mine. Ajuta-ma sa-mi nec duhul n raiul
simturilor, smintite de cer!
Omul n-are drept sa se creada pierdut, atta vreme ct deznadejdea

i ofera nca distrugerea voluptuoasa n Dumnezeu.
O
data
ce
dorintele
devin
spumoase,
ajungi
sa
traiesti
prin
consimtirea data fiecarei clipe. Silit sa-ti acorzi tie existenta,

maresti
spatiul
dintre
tine
si
lume
repetarea
nencetata
straduintei.
Timpului
apucat
de
streche,
veghea
spiritului
pune
surdina
hotarrii de a fi. Nu ne-ar nghiti gama vremii de n-am domoli-o n

efortul de consimtire la fire?
Celelalte fiinte traiesc; omul se cazneste sa traiasca. Este ca si
cum te-ai uita n oglinda naintea fiecarei actiuni. Omul e un animal
care se vede traind.
Ideea e un fel de melodie ce a prins cheag.
Gndirea proiecteaza neantul, ca o suprema consolare, sub presiunea

unui infinit orgoliu ranit. Vrnd sa fii totul si totul opunndu-se,
ce-ai face fara dimensiunea absoluta a absentei?
Chinurile
nimicul
cu
mndriei
prestigiile
nemasurate
unei
volatilizeaza
maretii
care
firea
se
si
poleiesc
linisteste
patima
orgoliului. Nefiinta e o splendoare funebra, care ne stinge geloziile

divine.
Sugestia
nimicului
ne
satura
gustul
de
Absolut
subiectiv,
precum harul mortii de armonie n dezastru.
Cnd voi ajunge sa ma deprind cu mine nsumi? Toate drumurile duc

la
aceasta
Roma
interioara
si
inaccesibila;
omul
este
ruina
invincibila. Cine i-o fi turnat att entuziasm n deceptii?
A trai n sens ultim: a deveni un sfnt al propriei singuratati.

Vrajit n izolarea ta, ceasurile s-au oprit si Vesnicia a nceput
sa bata. Iar Dumnezeu trage clopotele spre cerul tau...
Singuratatea e un afrodiziac al spiritului, precum conversatia al
inteligentei.
Snt attea posibilitati de a muri n muzica launtrica, nct nu-mi

voi mai gasi sfrsitul... Nu esti cadavru dect n lipsa de sonoritati
interne. Dar cnd simturile gem de ele, imperiul inimii depaseste pe
cel al fiintei si universul devine functia unui acord interior, iar
Dumnezeu, prelungirea infinita a unei tonalitati.
Cnd, n mijlocul unei vechi sonate, cu greu ti stapnesti un
Doamne!
de
nu
s-ar
mai
sfrsi,
undele
unei
verticale
nebunii
te-avnta spre dumnezeire. Acolo sa ma exilez, cu toata muzica...
Omul e asa de singur, ca deznadejdea-i pare un cuib si groaza un

adapost.
n zadar si cauta o carare prin desisul firii, el ramne mhnit,
cu fata spre nfundaturile propriului sau duh. Caci, n el, lumina nu
s-a despartit de ntuneric. Prin ceea ce ncoroneaza Creatia, prin
spirit, el apartine nceputurilor ei.
Nimic nu-i va scutura din constiinta noptile timpului. Nu-i creste
nobletea ursitei n aceasta ereditate nocturna?
Omul are de partea lui prea multe nopti...
De cte ori ma cuprind vrajile plictiselii, de attea ori mi

ntorc ochii spre cer. Si atunci stiu ca voi muri cndva de urt, n
plina zi, n vazul soarelui sau al norilor...
...daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta.
Paharul plictiselilor...
As vrea sa strig si eu Tata!, dar spre cine, cnd Plictiseala
este ea nsasi o divinitate?
De ce a trebuit sa-mi deschid ochii asupra lumii ca s-o descopar un
Ghetsimani al Urtului?
Pamntul e prea sterp ca sa gasesc n el otravurile nemiloase si
molesitoare care sa ma sloboada din ndeletnicirea fiintarii... Doar
destramari ceresti sa emane arome de mbatare n nimic, din naltimi sa
cada fulgi adormitori pe rani ce nu se mai nchid... Sau ploi de
dincolo de lume, ploi veninoase sa se strecoare printr-un azur dement
pe ntinderea bolnava a cugetului...
Doamne! eu nu spun ca tu nu esti; eu spun ca nu mai snt.
Daca neantul ne-ar da numai un gust pervers de absolut, n-ar fi

nimic; dar el crendu-ti un complex dureros de superioritate te
face sa privesti n jos spre fiinta si sa te mngi de o nostalgie prin

dispret.
Despre
eu
n-ar
trebui
sa
vorbeasca
dect
Shakespeare
sau
Dumnezeu.
ntre doua fiinte ce se afla la acelasi grad de luciditate, iubirea

nu e posibila. Ca ntlnirea sa fie fericita, trebuie ca una din ele
sa cunoasca mai de aproape deliciile inconstientei. ndepartarea egala
de natura le face egal de sensibile viclesugurilor ei; de aici, o jena
de
echivocurile
inevitabila.
erotice
Atunci
si
cnd
mai
cu
seama
nselaciunile
rezerva
vietii
nu
complicitatea
mai
au
nimic
impermeabil ochiului tau, e bine ca femeia sa fie aproape de starea de

slujnica. Dragostea nu se poate consuma ntre doua absente de iluzii,
unul
macar
trebuie
sa
nu
stie.
Celalalt,
victima
nonerorilor
spiritului, supravegheaza voluptatea vecinului identic si se uita pe

sine nsusi prin molipsire.
Rasturnarea haotica a simturilor, cu extazul implicit si periferic,
seamana unei concesii penibile, n care barbatului si femeii secretele
vietii le snt diafane. Ei par a se fi nvoit sa greseasca mpotriva
veghii duhului, dar nu reusesc dect sa-si priveasca uitarea si sa-si
diminueze,
introduce
prin
gndire,
luciditatea
farmecul
nota
de
disparitiei
amurg
orizontale.
suspinele
acelui
Astfel
ieftin
absolut.
Nu dezamagirile, nici ura si nici orgoliul ne scutesc de oameni,

ct
tariile
sufletului,
care
se
nstapnesc
noi
cu
forta
unei
revelatii subite. Atunci ce-ai mai putea spune cuiva si de ce i-ai mai
spune, cnd freamatul launtric e ca un fluviu ce-ar curge dintr-o data
n sus?
Din snul semenilor ne arunca valurile unor fericiri napraznice,

care nmultindu-ne identitatea suspenda zmbetul spre femei si sursul
spre prieteni. Eul se pierde n infinitatea lui, viata s-a exagerat n
intensitati care o sovaie ntre lumi. Din tot ce-ai fost, nu mai ramne
dect o adiere patetica.
Nesfrsitul noptii pare o margine din privelistea acestei dilatari
si doresti stingerea ca o limita, agonia ca o ncadrare. Cine va fi
altoit infinitul pe o biata inima?
Cum oamenilor le lipseste poezia, n ce sa ancorezi, daca nu n

moarte? Ct prestigiu nu arunca iminenta nefiintei peste peisajul sters
si searbad al fiintei?
Dorinta de a te neca, de a te nalta la ceruri prin spnzuratoare
sau
de
a-ti
curma
viforos
zilele
pleaca
dintr-un
sublim
al
plictiselii flaut n fund de iad.

A
stoarce
din
clipe
un
cntec
de
pieire,
nascoci
veninuri
transcendente n urtul vremii, a-ti spulbera dracii n snge si n

devenire...
Rostul
metafizic
al
timpului
sa
ne
descarce
de
povara
individuatiei. A fi e o ntreprindere att de grea, fiindca urcam spre

a nu fi; un vid avntat spre o suprema degradare de existenta.
Timpul e un suis spre nefiinta.
Prin toate simturile rvnesc dupa desfatarile sfrsirii... Ce dor

de tainice mpliniri ma nclina spre ele? Imposibil sa nu descoperi
maretia mortii, dupa ce-ai fost tradat de viata!...
Cine-a vazut prin oameni si prin sine nsusi, de scrba ar trebui

sa-si zideasca o ntaritura pe fundul marilor.
Nefericirea
nu
se
ntlneste
dect
la
un
temperament
esential
contradictoriu.
Cel obosit de sine nsusi oboseste pe semeni si este obosit de ei.
Deceptiile repetate presupun ambitii inumane. Oamenii cu adevarat

tristi snt acei care, neputnd rasturna totul, s-au acceptat ca ruina
a idealului lor.
Timpul este crucea pe care ne rastigneste plictiseala.
napadirea
rosturile
pe
de
latura
farmece
si-n
suflul
nemarginirii,
de
scrba
de
extaz
mine
ce-mi
e
risipeste
singurul
meu
stavilar.
Ce sa mai fac cu att eu?
Bach
un
decadent
sens
ceresc.
Numai
asa
se
explica
descompunerea solemna de care nu te poti feri de cte ori te ntlnesti

cu lumea creata de el.
Pe masura ce plictiseala ngroasa timpul, ea subtiaza lucrurile n

calitati stravezii. Materia nu rezista desfigurarii ei necrutatoare.
A-ti fi urt nseamna a vedea prin obiecte, a volatiliza firea.
Pna si stncile se dizolva n fum cnd raul lucid se deschide spre
ele.
Nu-mi
stiu
vreo
senzatie
pe
care
sa
n-o fi ngropat n gnd.
(Spiritul e un mormnt al naturii.)
Sinuciderea ca orice ncercare de mntuire e un act religios.
Sinceritatea, fiind o expresie a inadaptabilitatii la echivocurile

esentiale ale vietii, deriva dintr-o vitalitate sovaitoare. Acel ce o
practica nu se expune primejdiei, cum se crede ndeobste, ci este deja
primejduit, ca orice om ce desparte adevarul de minciuna.
Aplecarea spre sinceritate e un simptom maladiv prin excelenta, o
critica a vietii. Cine n-a omort n el ngerul e menit pieirii. Fara
erori, nu se poate respira nici macar o clipa.
Ochii
stinsi
nu
se
aprind
dect
de
dorul
mortii;
sngele
nu
se-nflacareaza dect ntr-un imn de agonie.

Scobor sau urc spre povrnisurile firii?
Un animal care a vazut viata si care vrea nca sa traiasca: omul.

Drama lui se epuizeaza n aceasta ndrjire.
ntr-o inima n care s-a asezat nimicul, iruptia dragostei e att

de
nespus
de
sfsietoare
fiindca
ea
nu
gaseste
nici
un
teren
de
nflorire. De ar fi sa cuceresti numai femeia, ce usor ar fi! Dar sa

destelenesti propriul neant, sa te nstapnesti cu greu n vrajmasia
sufletului tau, sa faci drum iubirii tale spre tine nsuti! Razboirea
aceasta care te azvrle cu dusmanie mpotriva ta explica de ce
nicicnd n-ai vrea sa te omori mai crunt ca n fiorurile dragostei.
Beethoven
nu
destul
farmec
molesitor
si
nici
destula
oboseala...
Ultima subtilitate a diavolului e diferenta ntre iad si inima.
Numai n marile suferinte, n care esti prea aproape de Dumnezeu,

ti dai seama ce zadarnic e rolul de mijlocitor al Fiului sau si ce
destin minor ascunde simbolul acelei Cruci.
Spiritul datoreste aproape totul chinurilor fizice. Fara ele, viata

n-ar fi mai mult de[ct] viata.
Doar boala aduce ceva nou. Nu-i ea al cincilea anotimp?
Nirvanizarea zilnica prin gnd si prin durere...
Cnd porti atta muzica ntr-o lume fara melodie...
Omul nu e un animal facut pentru viata. De aceea cheltuieste el

atta vitalitate n dorinta de a muri.
Irealitatea
vietii
nicaieri
nu
mai
tulburatoare
ca
deznadejdile fericirii. De aici, nespusul dureros al dragostei.
ntreaga poezie a vocilor launtrice se reduce la imposibilitatea

de-a separa dorul de viata de dorul de moarte.
Sperantele snt cuiburi fragede de sfrsituri. A trai si a muri:
doua semne pentru aceeasi nchipuire.
Toate lacrimile neplnse mi s-au varsat n snge. Si eu nu m-am

nascut pentru attea mari si nici pentru att amar.
Nu gasesc cheia la acest fapt; n bucuria inspirata repetam pe
Dumnezeu, iar n tristete ramnem cu cenusa propriei substante.
O reflectie trebuie sa aiba ceva din schema interioara a unui

sonet. Arta de a prescurta sfsierile..., interventia de arhitectura n
dezmembrarile noastre muzicale...
Tristetea un infinit prin slabiciune, un cer de deficiente...
Viata omului se reduce la ochi. Nu putem astepta nimic de la el,

fara o reforma a privirii.
Dragostea este sfintenie plus sexualitate. Nimeni si nimic nu

poate mblnzi paradoxul acesta prapastios si sublim.
Hamlet
n-a
uitat
sa
nsire
iubirea
printre
relele
care
fac
sinuciderea preferabila vietuirii. Numai ca el vorbeste de chinurile

dragostei dispretuite. Ce mare ar fi celebrul monolog de-ar zice
doar: iubire!
Pe tarmurile marii, seceta launtrica
a zilelor pustii aduna n
aceeasi sete dorinta de fericire si de durere. Tot pe tarmurile ei,

te dispensezi religios de Dumnezeu...
Mediterana e marea cea mai calma, cea mai cinstita si mai putin
mistica. Ea se interpune cu absenta ei de valuri
ntre
om
si
Absolut.
ntruct e singura, femeia este.
Forta
unui
om
deriva
din
nemplinirile
vietii
sale.
Prin
ele
nceteaza el sa fie natura.
Definitia
Vrajii
trece
prin
Wagner.
El
introdus
punctele
de
suspensie n muzica, interminabilul dizolvant... si recaderea surda a

motivelor ntr-un subteran melodios si indefinit.
O neurastenie a...
sngelui, la artistul care si-a proiectat fastuos si maret nervii n

mitologie.
Si de aceea, n ncntarea wagneriana, valuri ndepartate si pline
de amurg talazuiesc n preajma tmplelor obosite sau rastoarna peste
vine adormite leacuri de vis si de pieire.
Rabufnirile mortii mpestriteaza peisajul gramatical al existentei,

asa cum ni-l prezinta excesul de sistem al plictiselii, si-n locul
lipsei de surprize ne asaza la pnda, cu postul instalat n nelinistea
noastra.
Din plictiseala, printr-un lung proces, putem ancora n Dumnezeu.

n sine, ea nu e dect o lipsa de religie.
Gndindu-ne la stil uitam viata; straduintele spre expresie acopera

greutatile respiratiei; pasiunea formei nabusa nflacararea negativa a
amaraciunii; farmecul cuvntului ne scapa de povara clipei; formula
micsoreaza sfrselile.
Singura iesire pentru a nu cadea: a-ti sti toate sfrsiturile
a-ti slei otravurile-n spirit.
De ti-ai fi lasat mhnirile n starea de senzatie, de mult n-ai mai
fi...
Spiritul nu serveste viata dect prin expresie. Este forma prin
care ea se apara cu propriul ei dusman.
Oboselile dupa-amiezelor, cu patina vesniciei n suflet si adierile

de ameteala n mijlocul unei gradini atinse de primavara...
Eternitatea e sera n care se ofileste Dumnezeu din nceputuri si

omul, din cnd n cnd, prin gnd.
Cnd vitalitatea nu e distincta de slabiciuni, ci se pierde n ele,

rezultatul defineste compozitia launtrica a unui om contradictoriu. A
face psihologie pe spatele cuiva nseamna chiar a dezvalui lipsa de
puritate a fortelor ce l agita, amestecul ciudat si neprevazut de
elemente. Teoretic, greu ne nchipuim combinatia de barbarie si de
melancolie
decadenta,
de
vitalitate
si
de
vag,
de
instinct
si
de
rafinament. De fapt nsa, attia snt chinuiti de un apus al vietii n

reflexe nca sigure!
Doruri
ndelungi,
mbratisnd
desfasurarile
cosmice
si
nflorindu-le de nesigurantele visului de unde ar porni ele, daca

imboldurile de la temeiul nostru n-ar scobor si n-ar urca povrnisul
slabiciunilor
noastre?
Si
dorintele,
de
ce
n-au
ele
un
curs
necutremurat, cine introduce leganarea n pofte, daca nu nedespartirea

afirmatiilor si negatiilor sngelui? De-ar avea instinctele noastre o
directie
si
slabiciunile
alta,
n-am fi de doua ori perfecti, n-am
atinge desavrsirea n doua feluri? ntlnirea paradoxala de porniri,

inseparabilul ireductibilelor creeaza o ncordare ce alcatuieste si
dezalcatuieste
iadurile
dulci
proaspat
al
batrneti
zorilor!
att
si
sa
menire
straniu
mbatatoare
barbariei,
vaste,
Ce
de
sa
tri
ciudata
te
fiinta.
ale
decadentei
descurci
sfrsituri
au
acei
Si
de
ce
nu-i
pe
cerul
tinerete
ev
usor
cu
fiorul
nmuguresc
sa
porti
monoton
povara
unor
vertical
toamna,
si
care
al
au
pierdut anotimpurile vietii ntr-o anapoda eterna a clipelor!
De ce-ti mai ntorci ochii spre soare, cnd radacinile tale hranesc
pulsul mortii? Cu cta furie si-ndurerare o sa te azvrli n abisul
divin! Nici o margine de cuget si nici o zare a lumii nu vor mai opri
tavalirea deznadejdii pe pustiul lui Dumnezeu si nici un rai nu va mai
nflori pe napastuirea lor comuna. Creatorul si va da ultima suflare

n creatura, n creatura fara de suflare.
Ce gust de cenusa emana de dincolo de lumi!

n
patru
ochi
cu
Diavolul. De ce se arata el mai rar dect
Dumnezeu? Sau l traiesti pe acesta prea diabolic, de amestecul straniu

face superflua revelatia esentei pure a Satanei?
Calea dorurilor zilnice urca de la pamnt la cer. Drumul invers e
mai rar. De aceea, Diavolul e o grozavie mai putin frecventa dect
marele lui Dusman.
n dezrobirea cugetului de fiinta, voluptatea nu mai are preferinte

ntre durere si placere. Ea le ncoroneaza pe amndoua.
Perfectiunea stranie a senzatiilor suspenda deosebirile ntre ele.
Durere si placere devin sinonime.
Oare de ce gndind ti pierzi nti inima si numai apoi mintea?
Farmecul nelinistii consta n oroarea de solutii, n a sti totul n

ntrebari...
Orice
raspuns
patat
de
nuanta
de
vulgaritate.
Superioritatea religiei deriva din a crede ca numai Dumnezeu poate

raspunde.
As vrea sa ma ngrop n plnsurile oamenilor, sa-mi fac din fiecare

lacrima un mormnt.
Tot ce creeaza omul se ntoarce mpotriva lui. Si nu numai tot ce

creeaza, ci si tot ce face. n istorie, un pas nainte e un pas napoi.
Dar din tot ce a conceput si a trait el, nimic nu se ntoarce mai mult
mpotriva lui ca singuratatea.
Oare de ce amintirile nu mai au legatura cu memoria? Si patimile,

de ce si-or fi pierdut radacinile din snge? Balcanism ceresc...
Razele rasfirate ce emana din Dumnezeu nu ti se-arata dect n

amurgul mintii.
Apropierea
de
extaz
singurul
criteriu
pentru
ierarhie
valorilor.
Experienta om a reusit doar pentru clipele n care acesta se crede

Dumnezeu.
Timpul se destrama n ondulatii vagi, ca o spuma solemna, de cte

ori moartea mpovareaza simturile cu ruina ei de farmece sau norii
scoboara cu cer cu tot n gnduri.
Ispasesc lipsa de deceptii a stramosilor, ndur urmarile fericirii

lor,
platesc
scump
sperantele
agoniei
lor
si
putrezesc
viata
prospetimile nestiintei strabune. Iata sensul decadentei.

Iar pe planul culturii, cteva secole de creatii si iluzii ce se
cer
iremediabil
rascumparate
luciditate
si
nemngiere.
Alexandrinism...
Nu e usor sa platesti pe toti taranii altor veacuri, sa nu mai ai
verdeata si pamnt n snge... si nici sa te scalzi n asfintiturile
spiritului...
Numai
muzica
si
freamate
extatice,
pierznd
pudoarea
limitelor si superstitia formei, ajungem la inseparabilul vietii

moarte,
la
pulsatia
unitara
de
murire
vitala,
de
comuniune
de
ntre
vietuire si stingere. Oamenii disting prin reflexie si prin iluzii ceea

ce n devenirea muzicala este vraja de eternitate echivoca, flux si
reflux al aceluiasi motiv. Muzica e timp absolut, substantializare de
clipe, vesnicie orbita de unde...
A avea adncime nseamna a nu mai fi amagit de separatii, a nu
mai
fi
rob
planurilor,
nu
mai
dezarticula
viata
de
moarte.
Contopind toate ntr-o confuzie melodica de lumi, agitatia infinita,

sumbra si cuprinzatoare de elemente se purifica ntr-un fior de neant
si plinatate, ntr-un suspin crescut din strafundurile ultime ale firii
si care ne lasa pe veci un gust de muzica si de fum...
Existenta oamenilor e justificata prin reflexiile amare ce ni le

inspira. La un tribunal al amaraciunii, vor fi achitati cu totii si-n
primul rnd femeia...
Nimic nu te satisface, nici macar Absolutul; doar muzica, aceasta

destramare a Absolutului.
Numai mbatndu-ne de propriile noastre pacate putem purta povara

vietii. Fiecare lipsa trebuie convertita ntr-un deliciu; prin cult sa
naltam deficientele. Altcum ne nabusim.
Dupa ce-ai vrut sa rastorni lumi, ce greseli te mai leaga de raiul
vid a doi ochi infiniti si nuli?
Dumnezeu, prevaznd caderea omului, i-a oferit compensatia iluzorie
a
femeii.
Prin
ea,
putut-a el uita Paradisul? Nevoia religioasa e
raspunsul negativ.
ntr-un simpozion care ar reuni pe Platon si pe romanticii germani,

s-ar spune aproape totul despre iubire.
Esentialul ar trebui nsa adaugat de Diavol.
Acel ce a refuzat sfintenia, dar nu lepadarea de lume, si face

dintr-o divinitate dezabuzata tinta devenirii lui.
Cnd te adresezi lui Dumnezeu, fa-o cu pronumele, fii singur, ca

sa poti fi cu El. Altcum esti om si nu vei sta niciodata fata-n fata
cu singuratatea Lui.
Teologia
n-a
mai
pastrat
pentru
Dumnezeu
dect
respectul
majusculei.
E atta noblete crunta si atta arta n a-ti feri suferintele de

vazul semenilor, n a juca rolul de cancer hazliu...
Cnd azurul echivoc se topeste n stropi de plictiseala si picura o

imensitate de albastru si de dezolare, ma apar de mine si de cer cu
Mediteranele spiritului.
De nefericire ne purificam n accesele de ura sarbatoreasca si

vasta, n care, reducnd totul la nimic si-n primul rnd iubirea,
curatam eul de toate impuritatile firii. Cine nu poate ur nu cunoaste
nici unul din secretele terapeutice. Orice nsanatosire ncepe printr-o
opera
de
distrugere.
Puritatea
se
cstiga
nimicind.
Nu
sntem
noi
nsine dect calcndu-ne fara mila n picioare.

Un adevar care n-ar trebui spus nimanui, niciodata: nu exista dect
suferinte fizice.
n ispitele dragostei, nu mai e spatiu ntre mine si moarte.
Absolutul se asaza la capatul unei erotici purificate de univers.

Tot ce creste peste iubirea terestra zideste temeliile lui Dumnezeu.
Imposibilitatea de-a mpaca dragostea cu lumea...
Mai mult dect n orice, n iubire esti si nu esti. Nediferentierea

mortii de viata e un fenomen al ndragostirii.
Fiind teolog sau cinic, poti suporta istoria. Dar cei ce cred n om
si-n ratiune, cum de nu nnebunesc de dezamagire si cum si pastreaza
cumpatul
Dumnezeu
sau
Oscilatia
dezmintirea
la
ntre
scrba,
teologie
continua
te
si
ntmplarilor?
descurci
cinism
cu
este
usurinta
singura
Apelnd
n
nsa
la
devenire...
solutie
la-ndemna
sufletelor ranite.
Acele nopti crude, lungi, de o vitregie surda, cu furtuni necate

n apele moarte ale gndurilor pe care le nduri din setea curioasa
de a sti cum vei raspunde ntrebarii mute: oare ma voi omor pna n
zori?
Materia s-a mbibat de durere.
Cnd cugetul ti-a crescut peste crestele lumii, strmtoarea vietii

ti da fioruri de elefant n sera.
Ce valuri nebune de mari necunoscute mi izbesc pleoapele si-mi

cotropesc mintea? Cta maretie nu ascunde oboseala de a fi om!
Amintirea marii n noptile albe ne da, mai mult dect orga sau
deznadejdea,
imaginea
imensitatii.
Ideea
de
infinit
nu
spatiul creat n spirit prin absenta somnului.
Cadranul solar din Ibiza purta inscriptia: Ultima multis.
dect
...Despre moarte nu se poate vorbi dect latineste.
Cine are vreo parere sigura despre vreun lucru oarecare dovedeste a
nu se fi apropiat de nici una din tainele fiintei.
Spiritul e prin esenta pro-contra firii.
trupul
stors
de
veghi
descoperi
doi
ochi
rataciti
ntr-un
schelet. Si-n farmecul rasturnator al tresaririi, te cauti n ce n-ai

fost si-n ce nu vei fi...
n mod cinstit, un om nu poate vorbi dect despre el si despre

Dumnezeu.
n snul vietii te afli, de cte ori spui din tot sufletul o

banalitate...
Prin
ce taina
ne
trezim
anumite
dimineti
cu
toate
erorile
Paradisului n ochi? Din ce zacaminte ale memoriei se adapa lacrimi

launtrice de fericire si ce lumini stravechi sustin extazul divin peste
pustiul materiei?
...n astfel de dimineti, nteleg nonrezistenta la Dumnezeu.
Viitorul: dorinta de a muri tradusa-n dimensiune de timp.
Nobletea de a nu pacatui niciodata mpotriva mortii...
Universul si-a aprins glasurile-n tine si tu treci pe bulevard...

Cerul
si-a
incendiat
umbrele
sngele
tau
si
semeni... Cnd ti vei rasturna mnastirile inimii pe ei?
tu
surzi
cu
E att neasteptat si-atta indecenta n infinitul sufletului cum

de-l ngaduie desertul oaselor si surmenajul carnii?
Vraja tristetii seamana undelor invizibile ale apelor moarte.

Nevoia de-a-nsemna toate reflexiile amare, din teama stranie c-ai
putea ajunge vreodata sa nu mai fii trist...
Neavnd extazul la-ndemna, ca misticii, regiunile cele mai adnci

ale firii le descoperi n recaderile grave ale oboselii... Ideile se
rentorc
spre
izvorul
lor,
se
scufunda
confuzia
originara
si
spiritul pluteste pe fundurile vietii.

Sfredelirea lumii n oboselile halucinante despoaie lucrurile de
stralucire si nselaciune si nimic nu ne mpiedica de la accesul la
zona de bastina a nceputului, pura ca o aurora finala. Asa dispare tot
ce timpul a adaugat virtualitatii initiale. Existenta ni se dezvaluie
ca atare: la remorca neantului si nu nimicul este la marginea lumii,
ci lumea la marginea nimicului.
Oboseala ca instrument de cunoastere.
Cugetul scaldat n lumina nocturna a disperarii.
Spiritul are prea putine leacuri. Caci de el nsusi trebuie sa ne

vindecam n primul rnd. De natura si femeie te apropii, fugi si revii
din nou, cu toata teama de insuportabilul fericirii. Snt peisaje si
mbratisari
care
ti
lasa
un
gust
de
exil
ca
tot
ce
amesteca
absolutul cu timpul.
Esti incurabil pierdut amagirii si vietii cnd, privind cerul n

ochi de femeie, nu poti uita originalul.
A putea suferi cu nebunie, curaj, zmbet si deznadejde.
Eroismul nu e dect rezistenta la sfintenie.

Primejdia n suferinta e de a fi blnd; de a ndura cu ngaduinta.
Te pomenesti astfel lunecnd ntr-o icoana, din omul ce erai, plamadit
dintr-o carne infinit muritoare.
Sa nu devii pentru nimeni exemplu de pefectiune; distruge-n tine
tot ce-i chip si dra de urmat.
Oamenii sa-nvete de la tine sa se nspaimnte de caile omului.
Acesta-i rostul suferintei tale.
Mintea smulsa din radacini a ramas singura cu ea nsasi.
Toate ntrebarile se reduc la att: cum poti sa nu fii cel mai

nefericit?
Ce nu atinge boala e vulgar si ce nu adie moartea e lipsit de

taina.
Cntec surd n strafunduri: se roaga boala n oase.
Viata nu merita sa fie traita dect pentru deliciile nflorite pe

ruinele ei.
Cnd gasesti o anumita noblete n tnguire, paradoxul e forma prin

care inteligenta nabusa plnsul.
Ce zori mi vor trezi cugetul mbatat de ireparabil?
Oare cnd voi nceta sa mor?

Snt rani care cer interventia Paradisului.
Cu toate pacatele si cu nici unul, mintea s-a asezat pe fundul

iadului si ochii privesc nemarmuriti spre lume.
Cnd
iubesti
milostiveste
de
viata
tine
cu
patima
si-ti
si
ofera
scrba,
salasul
doar
fatal
diavolul
se
ndurerarii
mai
tale
aiurite.
Acele sfsieri ale carnii si demente ale gndului, n care am cadea

n plina sfintenie daca Dumnezeu ne-ar sari ntr-ajutor. Sovairile lui
ne mai tin n rnd cu lumea.
De
ce
nu
m-ai facut, Doamne, un prost etern sub boltile tale
natngi?
Spiritul e carne lovita de streche transcendenta.
Lupta nu se da ntre om si om, ci ntre om si Dumnezeu. De aceea,

nici problemele sociale si nici istoria nu pot rezolva nimic.
Gndul la Dumnezeu nu serveste dect spre a muri. Nu de bunavoie

te-ndrepti spre el, ci fiindca n-ai ncotro.
Nimeni nu poate sti daca e credincios sau nu.
Privind pe atti si pe atti care se ngroapa ntr-o idee, ntr-o

menire, ntr-un viciu sau ntr-o virtute, te miri de ce infima distanta
de lucruri dispun oamenii. Sa fi vazut ei asa de putin? Sa nu fi fost
ei atinsi de cunostinta care nu ngaduie nici un act? A sti nu mai
rabda firea dect prin vointa noastra de a fi nca n ea. Te framnti
atunci
printre
obiecte
si
idealuri,
adernd
cu
farme
de
pasiuni,
acordnd din mila si din amareala o adiere de existenta umbrelor n

cautare de fiinta.
Universul nu e serios. El trebuie luat tragic n gluma.
A face este antipodul lui a sti.
Nehotarrile ntre cer si pamnt te sortesc unui destin de Ianus,

ale carui fete ar deveni una n durere.
Cu inima spnzurata ntre freamat si ndoiala: un sceptic deschis
extazului.
dupa-amiezele
de
duminica
mai
mult
dect
celelalte
dupa-amieze ale timpului ratiunea se dezvaluie ca o absenta de cer,

si ideile stele negre pe fondul de vid al vesniciei. Plictiseala se
naste dintr-o mpnzire ultima a simtirii, dezlipita de fire.
n
cuprinderea
cosmica
urtului
cascat
al
universului ,
padurile par a se nclina ca sa-ti ridice cu triumf de frunze inima

pierduta printre vreascuri.
Din fosnirea vremii se-nfiripa muzica plictiselii din accentele
surde ale stingerii timpului.
Inima mea prin care a trecut cerul e punctul cel mai ndepartat
de Dumnezeu.
Nimic nu ma poate face sa uit viata, desi totul ma nstraineaza de
ea. La o egala distanta de sfintenie si de viata.
Eu n-am taria ca sa-ndur splendorile lumii; n mijlocul lor mi-am
pierdut
suflarea
si
nu
mi-a
ramas
glas
dect
pentru
disperarea
frumusetii.
Oamenii fug att de moarte, ct si de gndul ei. De acesta m-am

legat pe vecie. ncolo, am fugit n rnd cu ceilalti daca nu chiar
mai repede ca ei.
Plictiseala bntuie un suflet erotic ce nu gaseste absolutul n

dragoste.
Pentru a acoperi cu fast drama vietuirii, arunca prin spirit un foc

de artificii; ntretine-l din zori n noapte; creeaza n preajma ta
stralucirea efemera si eterna a inteligentei nnebunite n propriul ei
joc; fa din viata o scnteiere pe un cimitir. Caci nu-i sufletul omului
un mormnt n flacari?
Da
un
curs
genial
senzatiilor;
impune
trupului
vecinatatea
astrilor; carnea, ridic-o prin gratie sau crima pna la cer; simbolul
tau sa fie: un trandafir pe-o barda.
nvata voluptatea de-a acorda ideilor spatiul unei clipe, de-a iubi
fiinta fara a-i ngadui un rost, de-a fi tu nsuti fara tine.
Din asteptarile visatoare n mijlocul naturii, privind cum aripile

unui vultur ating broderia destramata a norilor.
...Si nchipuindu-ti
c-ai zburat cu inversa altitudine spre
adncurile vietii, c-ai mngiat cu aripi de nemngieri un cer de

drojdie, nendestulator setei tale de strafunduri.
Cti pot sa spuna: eu snt un om pentru care Diavolul exista?

Cum n-am simti o atractie de soarta fata de cei porniti spre o asemenea
marturisire?
O icoana completa a lumii ar putea-o da gndurile crescute n
insomniile unui asasin, ndulcite de-un parfum emanat din rataciri de
ngeri.
Orice-ai face, dupa ce ti-ai pierdut sprijinul n tine, nu mai poti

gasi
altul
dect
Dumnezeu.
Si
daca
fara
El
se
mai
respira, fara ideea lui te-ai pierde n parasirile mintii.
poate
nca
Ceea ce-i fascinant n disperare este ca ne arunca dintr-o data n

fata
Absolutului;
un
salt
organic,
irezistibil,
la
picioarele
Ultimului. Dupa aceea, ncepi sa gndesti si sa limpezesti sau sa

ntuneci
prin
reflexie
situatia
creata
de
furia
metafizica
deznadejdii.
Despartit de semeni prin soarta insulara a inimii, te agati de
Dumnezeu
ca
marile
nebuniei
sa
nu-si
nalte
valurile
adaugi
un
mai
sus
de
singuratatea ta.
poezie,
necreznd
nimic,
plus
de
farmec
inspiratiei, caci nihilismul e un supliment de muzica; pe cnd n

proza trebuie sa aderi la ceva, ca sa nu rami gol n fata vidului
cuvintelor. A fi gnditor nu-i un noroc cnd cugetul nu mai e ntors
spre adevarurile naltatoare, produse ale orbirii.
Singurul rost al pamntului e sa nghita lacrimile muritorilor.
Muzica ne arata cam ce ar fi timpul n cer.
Exista un fel de cntec n fiece boala.
Punti nu se mai pot ntinde ntre omul urmarit de moarte si semenii

lui. Si orice ar face el ncercarile de apropiere adncesc doar o
prapastie si accentueaza o fatalitate.
Cu
de-aproapele
trebuie
sa
fii
indiferent
sau
vesel.
Dar,
nemaicunoscnd dect exaltarea si tristetea, rostul tau e iremediabil

paralel
soartei
omului.
Ajungi
ntlnesti cu nimeni niciodata.
ncetul
cu
ncetul
sa
nu
te
mai
tristete
moartea
si
nebunia
lundu-se
la
ntrecere ,
nadejdile vitregite se ntorc n gnduri ucigase. Si devii un ostatic

al nefiintei, din dobitoc uman ce-ai fost.
De
ce
nu
s-or
ntinde
peste
mine
umbrele
vesnicei
prostii
si
racorile nestiintei? Caldurile unui baragan de deznadejdi...

ntr-un creier defunct, timpurile plecate-n cruciada de distrugere
nu vor putea ucide amintirea unui Dumnezeu plamadit din suspine si
singuratati.
n lumea-n care nu mai am pe nimeni, mai dispun doar de Dumnezeu.
Tacerea ce urmeaza marilor intensitati: inspiratiei, sexualitatii,

disperarii. Parc-a fugit natura, si omul a ramas fara zari ntr-o veghe
vecina
nimicirii.
Firea
este
functie
caldurilor
sufletului.
Existenta se creeaza n momentul subiectiv prin excelenta. Caci nimic

nu este n afara de navalirile inimii.
Omul sufera de o neputinta de vacanta a nelinistii. El n-a reusit

sa largeasca orizontul ratiunii dect prin groaza.
...Setea de un paradis al indulgentei, cladit pe un zmbet de

destrabalari ceresti...
Nevroza e o stare de hamletism automat. Ea acorda celui atins

atribute de geniu, fara suportul talentului.
Nehotarrea
ntre
pamnt
si
cer
te
transforma
ntr-un
sfnt
negativ.
Pe piscuri de Alpi si de Pirinei, cu norii sub mine, rezemat pe

zapezi si pe cer, am nteles:
ca senzatiile trebuie sa fie mai pure dect aerul rarefiat al

naltimilor, ca-n ele nu trebuie sa intre nici omul, nici pamntul si
nici un obiect al lumii, adieri extatice sa fie clipele, vrtej de
altitudine privirea;
ca murmurul melancolic al vntului ce atinge azurul si zapada,
gndurile sa mngie poleiala lucrurilor ce nu snt. n cugetul tau sa
se rasfrnga toate crestele de munti pe care n-ai fost om si toate
tarmurile de mari pe care ai fost trist. Plictiseala devine muzica pe
marginea marii si extaz pe vrf de munte;
sentimente nu mai snt. Caci spre cine s-ar ndrepta? De cte
ori
nu
mai
esti
om,
de
attea
ori
nu
mai
simti
dect
tariile
nefiintei;
nu se mai poate trai dect n ratacire. Rastoarna-ti pasii si
calca pe stele. Repeta zilnic lectia acelei nopti, n care astrii ti
s-au dezvaluit ridicol de singuri.
Dupa fiece calatorie, progresul n nimic te leaga incurabil de

lume. Descoperind noi frumuseti, pierzi prin atractia lor radacinile ce
ti-au crescut cnd nu le-ai banuit. O data n interiorul vrajii lor, n
mireasma de nelume ce emana din ele, te nalti spre un gol pur, marit
de ruina iluziilor.
Din ce cred n mai putine lucruri, din ce am murit mai mult n
umbra frumusetii, din aceea, neavnd nimic ce sa ma prinda nca n
viata, nu mai am nimic ce sa ma ntoarca mpotriva ei. N-am nceput sa
o iubesc dect pe masura risipirii sperantelor. Cnd nu voi mai avea
nimic de pierdut, voi fi una cu ea.
Donjuanismul e fructul unei sfintenii rau ntrebuintate. n toate
declaratiile de dragoste, simteam ca numai Absolutul importa si de
aceea puteam face cte voiam si oricui.
Fsiile de zapada pe fondul cenusiu al muntilor n dimineti de

vara: darmaturi ale unui cer imemorial.
Ideile snt melodii moarte.
Neputnd dezvalui oamenilor pricinile inimii noastre, fara Dumnezeu

ar trebui sa ruginim pumnale prin ascunzisurile ei. Inima se apleaca
cu miscari naturale spre floarea sinuciderii din mijlocul gradinii de
rataciri care e viata.
Soarta
omului
absenta
continua
de
acum
si
frecventa
staruitore de altadata acest cuvnt al fatalitatii. Din sonoritatea

lui prelunga se desprinde un netamaduit fior de pieire.
Nimic
nu
tulbura
mai
mult
naivitatile
sngelui
ca
interventia
eternitatii. Ce pacoste va fi turnnd ea peste prospetimea dorintelor,

de le ravaseste si le strpeste fara urma? Vesnicia nu se compune din
sufluri de viata. Prestigiul ei funebru nabusa avnturile si reduce
realitatea la starea de absenta.
Peste valurile de neant ce cuprind n voie firea, numai dorintele
adie o briza de existenta.
toate
religiile,
partea
privitoare
la
durere
este
singura
rodnica pentru o reflexie dezinteresata. Restul e pura legislatie sau

metafizica de ocazie.
n plictiseala, timpul nlocuieste sngele. Fara ea n-am sti cum
curg clipele si nici ca ele snt. Cnd se sloboade, nimic n-o mai
poate opri. Caci ti-e urt atunci cu tot timpul.
Rostul gnditorului e sa nascoceasca idei poetice, sa suplineasca

lumea prin imagini absolute, fugind de general si calcnd pe legi. Din
esenta firii ni se revela n rusinea de identitate si-n oroarea de
principii. Gndirea ncolteste pe ruina ratiunii.
Iubesc privirile care nu servesc viata si piscurile pe care aud

timpul. (Sufletul nu-i contemporan lumii.)
Snt tari n care n-as fi putut rata nici macar o clipa, ca Spania
de pilda. Si snt locuri marete si sumbre, n care piatra sfideaza
sperantele, pe ale caror ziduri leneveste vesnicia, aducndu-si aminte
de timp, locuri privilegiate de siesta a Divinitatii, care te silesc sa
fii
tu
nsuti
mod
absolut:
Franta
Mont-Saint-Michel,
Aigues-Mortes, Les Baux si Rocamadour. n Italia, toata Italia.
Plictiseala absoluta se confunda cu obiectivarea n carne a ideii

de timp.
Un gnd trebuie sa fie straniu ca ruina unui zmbet.
Spatiul n care se nvrte cugetul mi pare ndepartat si fara de

temei ca un Uruguay ceresc.
Defectul tuturor oamenilor care cred n ceva consista n a deprecia

moartea. Absolutul acesteia nu se descopera dect celor ce au un simt
ascutit
pentru
fiintarii.
accidentul
Individul
un
individuatiei,
esec
pentru
existent,
eroarea
greseala
multipla
ce
nfrunta
rigoarea oricarui principiu. Nu ratiunea te pune-n fata mortii, ci

conditia unica de individ. Cine are convingeri mascheaza chiar aceasta
drama a unicitatii. Spre moarte, ntoarce-te purificat si gol neatins
de ndulcirile mintii, de atenuarile ideilor. Ea trebuie privita n

fata, cu virginitatea launtrica a momentelor n care nu crezi n nimic,
mai mult chiar: ca martir al nimicului.
Dragostea de viata, plina de freamat si durere, nu ispiteste dect

pe cei necati n sila. Snt dimineti ce nfloresc subit n desertul
oboselilor si care ne tintuiesc nmarmuriti n bratele fiintei.
n sila de toate, n sila vasta, emannd din tnjala sngelui si a
ideilor, napadesc revelatii fugitive de fericire ce se ntind echivoc
pe suspinele noastre, ca zdrente de azur. Si atunci cauti o cumpana
ntre sila de a fi si de a nu fi.
ceata
de
plictiselilor.
ngeri
Dar,
sau
de
mpatimit
draci
n
mi-a asezat pe frunte cununa
lume,
ele
nu-mi
pot
umbri
taria
sperantelor desarte.
Cerul,
nu
pamntul,
m-a
facut
pesimist.
Neputinta
de
fi,
consecutiva gndului la Dumnezeu...
n mistica exista suferinta, infinita suferinta. Dar nu tragedie.

Extazul e antipodul ireparabilului. Tragedia nu e posibila dect n
viata
ca
atare,
aceasta
lipsa
de
iesire
plina
de
maretie,
de
nefolosinta si de prabusire. Shakespeare e mare fiindca n el nu

triumfa nici o idee: numai viata si moartea. Cine crede n ceva n-are
simt pentru tragic.
De
la
vreme
nu
mai
gndesti
asupra
urtului,
ci-l
lasi
sa
gndeasca asupra lui nsuti. n vagul sufletului, plictiseala tinde

spre substanta. Si ea ajunge: substanta de vid.
Acel
ce-n
preajma
vietii
nici
Absolutului
sinucidere
nu
nu
poate
scapa
de
ademenirile
poate
pune
capat
dezbinarii
lui
launtrice.
Nimic
nu-l
ajuta
sa
dezlege
drama
cruda
cugetului.
Irezolvabilul gndirii se epuizeaza n acest conflict. Farmecul firii

trage greu n cumpana si nu e chip a-l anula, desi ideile plutesc pe
luciul nefiintei. A trai senzual n nimic...
Cnd ai iubit prea patimas viata, ce-ai cautat printre gnduri?
Spiritul e o eroare imensa de cte ori slabiciunile acorda vietii
prestigii de axioma.
Snt o Sahara roasa de voluptati, un sarcofag de trandafiri.
Strazile pustii n marile orase: parca n fiece casa se spnzura

cineva.
...Si apoi, inima mea spnzuratoare pe masura cine stie carui
diavol.
Sfintenia e cel mai nalt grad de activitate la care putem ajunge

fara mijloacele vitalitatii.
Nihilismul: forma de limita a bunavointei.
Plictiseala e rnd pe rnd vulgara si sublima, dupa cum ne pare ca

universul miroase a ceapa sau ca emana din inutilitatea unei raze.
Nu
ma
simt
acasa
dect
pe
tarmurile
marii.
Caci
nu-mi
pot
construi o patrie dect din spuma valurilor.

n fluxul si refluxul gndurilor, stiu eu prea bine ca nu mai am pe
nimeni: fara tara, fara continent si fara lume. Ramas cu suspinele
lucide
ale
nebunia.
iubirilor
fugare
nopti
care
mpreuna
fericirea
cu
Singura
scuza
pentru
pasiunea
zadarniciilor:
trai
religios
inutilitatea lumii.
Martor mi-este Dumnezeu c-am amestecat cerul n toate senzatiile,
c-am naltat o bolta de regret peste fiece sarut si-un azur de alte
doruri peste acel lesin.
Nimic nu serveste mai putin natura ca dragostea. Cnd femeia si

nchide
ochii,
privirile
tale
luneca
pe
pleoapele
ei
cautnd
alte
firmamente.
n disperarile subite si nentemeiate, sufletul e o mare n care

s-a necat Dumnezeu.
Singurul continut pozitiv al vietii este unul negativ: frica de a

muri. ntelepciunea moarte a reflexelor o nvinge. Cum putem nsa
sa nu ne mai temem de moarte fara sa cadem n ntelepciune? Nedezlipind
n nici un fel faptul de a trai de cel de a muri, ntlnind viata si
moartea n voluptatea contradictiei. Fara deliciile acesteia, o minte
lucida
nu
mai
poate
ngadui
opozitiile
firii
si
nici
suferi
irezolvabilele existentei.
n ultima treapta a incurabilului, te hotarasti pentru Dumnezeu. A

crede
nseamna
muri
cu
aparentele
vietii.
Religia
ndulceste
absolutul mortii pentru a putea atribui lui Dumnezeu virtuti rezultate

din acea micsorare. El e mare n masura n care moartea nu e totul. Si
pna acum nimeni n-a avut semetia sa sustina n afara de greselile
entuziasmului ca ea n-ar fi totul...
Cu ct mi pierd mai mult credintele n lume, cu att snt mai mult

n Dumnezeu, fara sa cred n el. Sa fie o boala tainica sau o cinste
a mintii si a inimii care te face sa fii n acelasi timp sceptic si

mistic?
Nefericirea n-are loc n universul cuvintelor.
Vesnicia nu-i dect povara absentei de timp. De aceea, n-o simtim

nicaieri mai intens ca-n oboseala senzatie fizica a eternitatii.
Tot ce nu e timp, tot ce e mai mult ca timpul se naste dintr-o
sleire
adnca,
pierderea
din
toropeala
ritmului
fiintei.
vasta
si
Vesnicia
meditativa
se
organelor,
ntinde
pe
din
tacerile
vitalitatii.
Prin
ceea
ce
snt
mai
mult
eu
nsumi,
mi-am rupt zagazurile.
Putea-va spiritul sa le refaca anulndu-se n certitudinea orbirilor?

Cu ce minuni si cu ce farmece am putea da cunoasterea napoi? Cnd vor
bate veghile n retragere? Fiinta nu poate fi salvata fara lasitatile
mintii.
Pna cnd rostul inimii va fi sa cnte agoniile ratiunii? Si cum sa
pui capat cugetului hartuit ntre ndoiala si delir?
Lirismul
este
maximum
de
eroare
prin
care
ne
putem
apara
de
urmarile luciditatii si ale cunoasterii.
A nu face deosebire ntre drama carnii si a gndului... A fi

introdus sngele n logica...
Scrba de lume: iruptia urii n urt. n vagul plictiselii se
introduce astfel calitatea religioasa a negatiei.
Viata-mi pare o mnastire unde te-ai refugia ca sa uiti pe Dumnezeu
si ale carei cruci ar strapunge nimicul cerului.
Dupa ce sufletul a filtrat pe Dumnezeu, drojdia ce ramne devine

ca pedeapsa substanta sufletului.
Totul
este
nefolositor
si
fara
rost
afara
poate
de
melodia
ascunsa a chinului. Fruntariile omului snt cele ale suferintei. Doar

dupa
ce-ai
estetic,
ndurat
un
mult
spectacol
ai
dreptul
ntelegerii
sa
tale
consideri
nobile
lumea
si
un
pretext
bolnave.
Atunci
suferi, fiind n afara suferintei. Nimeni nu va sti din ce belsug de

dureri devii estet n mod religios.
Gndurile
vaduveste
mijloacele
izvorasc
puterile
din
vietii.
vitalitatii.
pustnicirea
Astfel,
Fenomenul
instinctelor,
omul
uman
devine
cea
iar
tare
mai
mare
spiritul
dar
fara
criza
biologiei.
Neputnd lua asupra-mi suferintele altora, le-am luat ndoielile.

n ntiul fel sfrsesti pe cruce si termini; n al doilea, Golgota se
urca pna la cer.
Suferintele snt infinite; ndoielile, interminabile.
Cnd nu te mai poti ruga, n loc de Dumnezeu zici Absolut. Primatul

abstractului este o lipsa de rugaciune. Absolutul e un Dumnezeu n
afara inimii.
naintam n procesul de sleire a persoanei divine pe masura ce
introducem cultul inutilitatii pe ntinderea cugetului. La ce sa ne mai
serveasca Absolutul? Din eternitate, totul este inutil. Avntul mistic
trebuie purificat de nobletea gestului estetic. De radacinile ultime
ale firii, sa luam contact cu maximum de stil. nsesi Judecatii din
Urma sa-i mprumutam prestigiul artei si sa ne topim n temeiul final
al lumii cu absenta patetica. ntr-o simtire nalta, Absolutul e o

frntura gratuita a Nimicului, ntocmai ca un torso.
De ce oamenii nu s-or fi nchinat norilor?

Fiindca acestia plutesc mai usor pe creier dect pe cer?
Gndurile nascute n groaza au taina si mpietrirea ochilor din

icoanele bizantine.
Toate caile merg de la mine spre Dumnezeu, nici una de la El spre

mine. De aceea, inima este un absolut si Absolutul, un nimic.
Despatrierea launtrica este climatul absolut pentru gndurile fara

radacini. Nu atingi inutilitatea mareata a duhului atta vreme ct ai
un loc n lume. Gndesti ntotdeauna din lipsa unei patrii. Neavnd
granite, spiritul n-are unde sa te-nchida. De aceea, gnditorul este un
emigrant n viata. Si cnd nu te-ai stiut opri la timp, ratacirea
devine singurul fagas al nemngierilor tale.
Melancolia introduce atta muzica n naruirea mintii!
Alipiti de imediat, oamenii respira prin vulgaritate. Ce poti vorbi

cu ei, dect despre oameni? Si nca despre ntmplari, obiecte si
griji. Niciodata idei. Si doar numai conceptul nu e vulgar. Nobletea
abstractiei le e necunoscuta, caci, zgrciti cu puterile lor, ei nu-s
capabili
de-a cheltui energii pentru a hrani ceea ce nu e: ideea.
Vulgaritatea: lipsa de abstractie.
Lepadarea patetica de lucruri fixeaza cei doi poli ai simtirii: o

iubire fara iubire si o ura
fara
ura.
Iar
universul
se
tranforma
ntr-un
Nimic
activ,
care
totul
este
pur
si
fara
de
folos
ca
ntunericul ntr-un ochi de nger.
Boala-i o dezastruoasa desfatare, ce nu poate fi asemuita dect

vinului si femeii. Trei mijloace prin care eul este totdeauna mai mult
si mai putin, ferestre spre Absolut si care se-nchid n ntunecarile
vaste ale mintii. Caci nebunia-i o piedica ce si-o pune cunoasterea ei
nsesi un insuportabil al spiritului.
Cu ct omul are margini mai nesigure, cu att se apropie mai usor

de lipsa de fund a lui Dumnezeu. L-am fi ntlnit noi oare de ar fi
fost el natura, persoana sau altceva? Putem spune despre el doar att:
ca nu se mai gata n adncime. Astfel spre imensitatea divina, omul
n-are alta punte dect indefinitul sau. Lipsa de fund e punctul de
contact ntre abisul divin si abisul uman.
Tendinta noastra de-a ne pierde marginile, aplecarea spre infinit
si spre distrugere snt un fior ce ne instaleaza n spatiul n care se
desfasoara
suflul
individuale,
prin
divin.
ce
am
De-am
ramne
putea
luneca
redusi la limitele conditiei

nspre
Dumnezeu?
Vagul
si
nesiguranta noastra reprezinta surse metafizice mai importante dect

ncrederea
ntr-o
menire
si
abandonarea
orgolioasa
ntr-un
rost.
Slabiciunile omului snt posibilitati religioase; cu conditia sa fie

adnci. Caci atunci razbat pna n Dumnezeu.
Valurile de nimic ce agita fiinta umana se prelungesc n unduiri
pna n absenta infinita a Divinitatii. Omul n-are alt temei dect
lipsa de fund a lui Dumnezeu.
Snt
si
eu
un
martir:
as
vrea
sa
mor
pentru
ndoieli.
Scepticismul fara o latura religioasa e o degradare a spiritului.

Nu ndoielile inteligentei, ci ale rastignirii. Sa bati piroane n
miezul duhului. Sa-ti pleci cugetul cu suferinta spre zarile lumii; sa

sngerezi n zmbet. Cnd voi aprinde focuri n idei? Este atta
jaratic n oscilatiile mintii! Nu e usor lucru a te ndoi privind spre
Dumnezeu!
genunchi,
strapunge-voi oare pamntul? Voi duce nerugaciunea
pna la capat? Voi umili pe Dumnezeu, cu supranaturalul meu dezmat?

Cu ct urc spre cer, cu att scobor mai tare spre pamnt.
Spiritul,
dezlipit
de
toate,
se-ndreapta
cu
aceeasi
tarie
directii opuse. Nu poti adera la ceva fara sa faci o rezerva egala.

Orice
pasiune
trezeste
simultan
antipodul
ei.
Contrariile
snt
substanta respiratiei omului. Am de partea mea toate directiile lumii,

de cnd nu ma mai am.
Paradoxul exprima incapacitatea de a fi firesc n lume.
Universul e o pauza a spiritului.
Rostul inimii e sa devina imn.
ultima
analiza,
scepticismul
nu
izvoraste
dect
din
imposibilitatea de a te mplini n extaz, de-a-l atinge, de-a-l trai.

De
ndoieli
ne
vindeca
numai
orbirea
lui
luminoasa,
sfsietor
de
revelatoare. O moarte de fioruri balsamice. Cnd sngele-ti zvcneste

pna la cer, cum sa te mai ndoiesti? Dar ce rar zvcneste el asa!
Scepticism: nemngierea de a nu fi n cer.
A introduce salciile plngatoare n categorii...
Numai n masura n care suferi ai dreptul sa-l ataci pe Isus,

precum
mod
cinstit
nu
poti
fi
mpotriva
religiei daca nu esti
religios. Din afara, nici o critica nu dovedeste nimic si nu angajeaza
pe nimeni. Cnd ataci nlauntrul unei pozitii, nlauntrul pozitiei

tale, nu tragi n adversar, ci n tine nsuti. O critica efectiva e o
autotortura. Restul e joc.
Zmbete dureroase care sting soarele...
Istoria s-ar ispravi n clipa n care omul s-ar ntepeni ntr-un

adevar. Dar omul traieste cu adevarat numai ntru ct se plictiseste de
orice adevar. Izvorul devenirii este posibilitatea de greseala a lumii.
O
epoca
se
reazema pe un adevar si crede n el fiindca nu-l
cumpaneste. Cum l-ai pus la cntar si-i masori greutatea, se transforma

ntr-un adevar oarecare n eroare. Cnd judeci, orice din siguranta
de nestramutat ajunge un principiu ce se clatina fara rost.
Nu poti fi lucid ntr-un adevar, fara sa-l compromiti. Un individ
sau o epoca trebuie sa respire inconstient n neconditionatul unui
principiu, pentru a-l recunoaste ca atare. A sti rastoarna orice urma
de certitudine. Constiinta fenomen de limita a ratiunii este o
sursa de ndoieli, ce nu pot fi nfrnte dect n amurgul cugetului
treaz.
Luciditatea
este
un
dezastru
pentru
adevar,
dar
nu
pentru
cunoastere, pe ale carei baze se nalta o arhitectura complicata de

erori, numita spirit din nevoie de simplificare.
Duhul
meu
nu-si
mai
afla
ndestulare
dect
metafizica
si-n
Acatist.
n fiecare clipa suspina Dumnezeu; caci timpul e rugaciunea Lui.
Cnd sanatatea si norocul se lasa asupra noastra, peste gnduri se

asaza o spuza si mintea se retrage.
Nefericirea e cel mai puternic stimulent al spiritului.
Daca inima ar fi redusa la esenta ei ideala, adica la Rastignire,

ar rasari cruci pe meleagurile ei, de care s-ar spnzura nadejdile cu
tot farmecul zadarnic al nebuniei lor.
Luciditatea: o toamna a instinctelor.
Nu mi-e frica de suferinte, ct de resemnarea ce le-ar urma. De-as

putea suferi vesnic, fara mpacare si fara milogeala!
Boala te asaza la limitele materiei; prin ea, trupul devine o cale
spre
Absolut.
Caci
nfrngerile
corpului
fac
din
durere
un rai n
dezastru.
Boala serveste duhul fara nici un nconjur. Sau poate si mai mult:
duhul este boala pe plan abstract, precum omul: materie atinsa.
Prin singuratate, tot ce iese de sub controlul simturilor n

primul rnd invizibilul capata un caracter de imediat. A fi fara
oameni si fara lume; a te afla, adica, nemijlocit n esenta. Asa ti se
deschide ntr-un fior rar viziunea substantiala a noptii, a luminii, a
gndului. Desprinzi atunci din toate restul absolut, ceea ce ramne
dintr-un lucru cnd el nu mai exista pentru simturi. ntelegi taina
ultima a noptii, dar simturile nu mai simt noaptea. Sau te mbeti de
muzica
si
nici
un
sunet
necrutatoare
duhului
aparentelor,
puritatea
nu
mai
descopera
divina
sau
mngie
neantul
demonica
urechea.
imaculat
de
la
Singuratatea
din
temelia
baza
tuturor
alcatuirilor. Si atunci, ntelegi ca rostul din urma al duhului e

mbolnavirea de infinit.
Cnd ma voi scufunda fara apel n Diavol si n Dumnezeu?
n paradis, azurul ndeplinea functia pamntului pentru noi. Cei

doi oameni calcau, adica, pe un desert albastru. De aceea nu puteau
cunoaste ei acolo pe cnd aici, pe pamnt, pe culoarea dureroasa a
pamntului, n-ai altceva de facut.
Smulgeti o floare sau o buruiana si observati din ce a crescut: din
ispasire solidificata.
ntia lacrima a lui Adam a urnit istoria. Picurul acela sarat,

transparent si infinit concret este primul moment istoric, iar vidul
lasat n inima sinistrului nostru stramos, ntiul ideal.
ncetul
cu
ncetul,
oamenii,
pierzndu-si
darul
plnsului,
au
nlocuit prin idei lacrimile. Cultura nsasi nu e dect imposibilitatea

de a plnge.
Exista o oboseala substantiala, n care se aduna toate oboselile

zilnice si care ne depun fara ocol n mijlocul Absolutului. Umbli
printre oameni, mparti zmbete sau cauti din obisnuinta adevaruri, si
n sinea ta te rezemi pe temeiurile firii. N-ai ncotro: esti mpins
spre ele. Zaci
existentei.
cu voie sau fara de voie n straturile ultime ale

Viata
ti
pare
atunci
atunci
dramatic
al
fiecarei
clipe un vis pe care-l depeni din privelistea Absolutului, o nalucire

a nstrainarii tale de toate. Cum luneci asa, pe panta rosturilor
nemarginite, si prin vagi instincte trebuie sa te mai tii de lume,
contradictia
soartei
tale
mai
dureroasa
ca
napadirea
primaverii
ntr-un cimitir de tara.

Omul e un naufragiat al Absolutului. Nu se poate nalta n acesta.
Doar sa se nece. Si nimic nu-l neaca mai adnc n el dect marile
oboseli,
acele
oboseli
care
infinitului si-al plictiselii.
deschid
spatiul
ntr-un
cascat
al
Noi
n-avem dreptul, ca fiinte, sa privim dincolo de marginirea
noastra. Am devenit oameni si-am iesit din raiul fiintei. Eram Absolut.
Acum stim ca sntem n el. Si astfel, nu mai sntem nici el si nici
noi. Cunoasterea a ridicat un zid de nentrecut ntre om si fericire.
Suferinta nu e dect constiinta Absolutului.
Ideile trebuie sa fie vaste si ondulate ca melodia noptilor albe.
Ceea ce este mai vag, adica Dumnezeu. Doar ideea de El e mai vaga
dect el nsusi.
...Si acest Vag de totdeauna e chinul cel mai sfsietor al omului.
Moartea nu introduce precizie n el, ci numai n individ. Caci murind,
nu cunoastem mai de-aproape pe Dumnezeu, deoarece ne stingem cu toate
lipsurile fapturii noastre si aflam astfel ce nu sntem sau ceea ce am
fi putut sa fim. Si cu aceasta, moartea ne-a descarcat pentru ultima
oara de sarcina cunoasterii.
Acea teama de plictiseala ce nu poate fi asemuita cu nimic... Un

rau ciudat ncalzeste sngele si prevesteste golul surd ce te macina
apoi, n ceasuri fara nume. Se apropie Urtul, fiere a timpului turnata
n vine. Si teama ce te nvaluie cere fuga. Asa ncepi sa nu mai ai
pace n nici un loc.
Neajunsurile
acestei
lumi
trebuie
traite
pna
la
teologie
si
diabolism. n nici un fel sa nu ramnem la stadiul sentimentelor. Totul

trebuie raportat la Dumnezeu si la diavol n acelasi timp.
Bach si Wagner, aparent fundamental deosebiti, snt muzicienii care

se
aseamana
fond
mai
mult.
Nu
ca
arhitectura
muzicala,
ci
ca
substrat de sensibilitate. Exista doi creatori n istoria muzicii care

sa fi exprimat mai amplu si mai cuprinzator starea indefinibila a
langoarei? Ca la ntiul ea-i divina si la al doilea erotica, sau ca

unul ti condenseaza tnjirea sufletului ntr-o constructie sonora de o
absoluta rigoare, iar altul si taraganeste
sufletul
formal
nimic
taraganata
aceasta
nu
dovedeste
ntr-o
muzica
mpotriva
unei
comunitati adnci de sensibilitate. Cu Bach, nu mai esti n lume din

cauza lui Dumnezeu, cu Wagner, din a iubirii. Important este ca amndoi
snt decadenti, ca amndoi destrama viata ntr-un fel de elan negativ,
amndoi ne mbie sa murim n afara de noi. Si amndoi nu pot fi
ntelesi dect n oboseala, n neanturi vitale, n deliciile pieirii.
Nici unul, nici altul nu pot servi ca antidot ispitei de a nu fi.
n orice fel sexualitatea este misterioasa, dar n special cnd nu

mai apartii lumii. Atunci, revii la revelatiile ei cu o nespusa mirare
si esti silit sa te ntrebi daca ntr-adevar nu mai apartii lumii, de
data ce un exercitiu att de stravechi te subjuga si te cucereste.
Se prea poate nsa ca rostul gndirii pornite pe carari proprii sa
nu
fie
altul
dect
ncordarea
contradictii
si
adncirea
irezolvabile. Nicaieri mai mult ca-n lepadarea de lume nu le putem

atinge mai usor. Infinit reversibilul extaz, strapungnd naltimile
detasarii,
nelinisti
gnduri,
creeaza
si
de
dezorientare
ntrebari.
dezmierdarile
si
care
ntr-un
horcaiala
este
spirit
sursa
de
urgisit
consecutiva
de
probleme,
de
excesul
de
mpreuna
planuri
divergente si lumi ireconciliabile. Se mpaca n rosturi orizontale

cele doua fete ale universului, dusmania duhului si a carnii. Se mpaca
pentru un moment. Dupa aceea, ncep din nou, cu o tarie mai crncena
si mai nemiloasa. Important este ca te poti nca mira. Si nici un
prilej de acesta nu trebuie scapat. Ceilalti oameni se supun mirarilor
carnii; ei nu cunosc pe acele izvorte la intersectia duhului cu carnea
si nici tulburarea, plina de voluptate si de chin, a complicitatii lor.
Neurastenia: moment slav al sufletului.
De n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica.
Tot ce nu-i natura e boala. Devenirea istorica exprima trepte ale

mbolnavirii
naturii.
Aceste
trepte
nu
snt
lipsuri,
ci
crize
de
naltimi. Caci sanatatea poate reprezenta un concept pozitiv numai

pna la aparitia spiritului.
Lumea s-a urnit din linistea initiala prin exasperarea identitatii.
Nu putem sti ce a atins echilibrul originar, dar este clar ca o
plictiseala a identitatii de sine nsusi, o mbolnavire a infinitului
static a pus lumea n miscare. Boala e un agent al devenirii. Iata
rostul ei metafizic.
...Si de aceea, n orice plictiseala razbat reflexe ale urtului
initial, ca si cum n peisajul saturnian al sufletului s-ar ntinde
oaze de pustiu din vremea cnd lucrurile, ncremenite n ele nsele,
asteptau sa fie.
Este atta ratiune si mediocritate n institutia casatoriei, ca ea

pare a fi fost nascocita de fortele ostile nebuniei.
N-as vrea sa-mi pierd mintea. Dar este atta vulgaritate n a o
pastra! Sa veghezi inutil nentelesul lumii si al lui Dumnezeu si sa
extragi stiinta din chin! Snt beat de ura si de mine.
Mhnirea e un dar, ca betia, credinta, existenta si ca tot ce e

mare, dureros si irezistibil. Darul mhnirii...
Culegere si paginare HUMANITAS

Conversie n format Winword 2.0 IBM-PC:
Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean@physics.pub.ro).

Emil Cioran - Amurgul Gindurilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S-ar putea să vă placă și

Emil Cioran - Amurgul Gindurilor

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Emil Cioran - Amurgul Gindurilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EMIL CIORAN s-a nascut n 8 aprilie 1911 la Rasinari (Sibiu), ca al

doctorat, spernd sa obtina astfel o bursa n Franta sau Germania. n

needitati. Va mai publica nca patru carti n tara, nainte de a se

Romniei (Bucuresti, 1936; 1941; editii revazute 1990, 1993); Lacrimi

dcomposition (Paris, 1949) Tratat de descompunere (Bucuresti, 1992);

(Bucuresti, 1992); La Tentation dexister (Paris, 1956) Ispita de a

Caderea n timp (Bucuresti, 1994); Le Mauvais Dmiurge (Paris, 1969);

(Bucuresti, 1993); Aveux et anathmes (Paris, 1987) Marturisiri si

Editia a doua a aparut la Humanitas n 1991. Pentru

reconfruntata cu editia princeps.

... hraniti-l cu pinea si

Poti spune usor ca universul n-are nici un rost. Nimeni nu se va

Singuratatea nu te-nvata ca esti singur, ci singurul.

Dumnezeu are tot interesul sa-si vegheze adevarurile.

simpla smucitura din umeri i le darma pe toate, caci gndurile i le-au

Admiratia pentru cinici si doua mii de ani de crestinism la ce ne poate

Platon a numit pe Diogene un Socrate nebun. Greu mai poate fi

Daca ar prinde glas agitatia surda din mine, fiecare gest ar fi o

antipodul uitarii. De aceea se ridica ea amenintatoare ca un monstru

identica ntiului freamat de remuscare.

Un dinamism dureros face din ea o risipa somptuoasa si zadarnica a

expresia ei poetica. Primul este o limita superioara; ultimul, una

potentialul de vesnicie al devenirii. Raul este abandonare; binele, un

Snt atti oameni pe care i separa de moarte doar nostalgia ei! n

descoperit tristetea ca un procedeu de cunoastere. Numai n masura n

cine nu observa c-am acordat prietenia la plante, animale si la cte

Lumea nu-i dect un Nicaieri universal. De aceea, n-ai unde sa te

singuratatea... n Paris, ca si ntr-un catun ndepartat, timpul se

zvrcoliri nedefinite se ridica la suprafata ta, ca un cadavru pescuit

Toate gndurile par gemetele unei rme calcate de ngeri.

Nu poti pricepe ce nseamna meditatia daca nu esti obisnuit sa

Mutenia cosmica ti spune attea lucruri, ca lasitatea te mpinge n

De cte ori mi vine-n minte cuvntul: ratacire, de attea ori am

Suso ne spune, n autobiografia sa, ca si-a gravat numele lui Isus,

Snt poieni n care ngerii si fac vilegiatura. n ele as semana

Trebuie sa ai spiritul unui sceptic grec si o inima de Iov ca sa

probleme. Nici viata si nici gndirea nu mai au n felul acesta

actului. Devii cu att mai esential, cu ct rapesti istoriei tale

De cte ori ma gndesc la om, mila mi neaca gndurile. Si astfel

Timiditatea este un dispret instinctiv al vietii; cinismul, unul

Nencrederea metafizica ne creeaza o neprielnicie n fire si o jena n

De cte ori nu mai ai iluzii, este ca si cum ai fi servit de

dragostea de viata nu exista; ea singura calca peste toate evidentele.

Unde apare paradoxul moare sistemul si triumfa viata. Prin el si

ratiunea se anuleaza pe ea nsasi; si-a deschis granitele si nu mai

religios nu e dect practica lui constienta.

Dac-as fi Moise, as scoate cu toiagul regrete din stnci. Oricum

Ceea ce-i religios nu-i chestiune de continut, ci de intensitate.

religiozitate. Un dezgust maxim ne dezvaluie Raul (calea negativa spre

nefalsificat, deoarece participarea la divin este posibila n masura n

nascocirilor tristetii sale. n luciditate, cunoasterea este un omagiu

Sursa isteriei sfinte n mnastiri nu poate fi dect ascultarea

Daca se admite n univers un infinitezimal real, totul este real;

si a reduce totul la o ierarhie de aparente nseamna a nu avea curajul

pentru ea ne duc la solutia sovaitoare a treptelor irealitatii, la un

singur, si ar arunca raiul n aer.

Semnul hotartor ca misticii n-au rezolvat nimic, dar au nteles

indeterminatiei spre a preciza indescifrabilul divin.