Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
GEORG TRAKL
2
GEORG TRAKL
Georg Trakl
Versuri
Traducere și comentarii: Christian W. Schenk
Note, notă asupra ediției: Ioana Diaconescu
ISBN: 9781095625439
Zweite Ausgabe (Ediția a doua)
DIONYSOS – 2018 Boppard am Rhein/Germany
Rheinland-Pfalz
Dionysos Verlag
3
GEORG TRAKL
4
GEORG TRAKL
5
GEORG TRAKL
6
GEORG TRAKL
GEORG TRAKL
V E R S U R I
7
GEORG TRAKL
8
GEORG TRAKL
INTRODUCERE
9
GEORG TRAKL
10
GEORG TRAKL
11
GEORG TRAKL
12
GEORG TRAKL
Interesant este și ultimul vers din „Cântecul lui Kaspar Hauser” unde
argintiul e scufundat în capul nenăscutului. În acest pasaj argintiul poate
fi definit ca o culoare rece, dar prețioasă. De asemenea argintul este un
metal foarte dur, în acest caz trebuie să ne gândim în mod inevitabil la o
specie de mască mortuară. Totuși culoarea argintie se interpretează
greu , deoarece este inepuizabilă în simbolistică. În ambele ei valențe
(cea rece și cea prețioasă), culoarea acestui metal prețios simbolizează
perfecțiunea și satisfacția. Totuși, o anumită liniște se degajă din acest
atribut al culorii.
În timp ce argintul are la Trakl o conotație mai degrabă negativă, auriul
poate fi caracterizat cu o conotație pozitivă, dacă ne gîndim, inevitabil la
„toamna aurie”. Ca și culoarea maro, auriul poate fi un semn al păcii în
natură. O altă semnificație a aurului este „strălucirea adevărului”
(Heidegger).
Ca o sinteză, culorile metalelor lui Trakl, de cele mai multe ori, par să
transmită sentimente și senzații: „Un miros auriu de cimbru"
(„Plimbare”). Aurul are și valențe în comun cu albastrul, ambele culori
fiind legate de zonele contextului care sugerează un sentiment religios:
„Ochii aurii ai lui Dumnezeu” („Psalm”). Se poate presupune că aurul
este folosit pozitiv, ca un semn de căldură și calm, și nu în contextul
„râsului grotesc de aur".
Un alt adjectiv folosit frecvent în versurile lui Trakl este cristalinul.
Numai prelucrat, cu diferitele lui fațete, cristalul simbolizează puritatea și
inocența. Dar mai ales la Trakl ar fi o mare greșeală să se vorbească doar
despre o anumită semnificație a cristalelor.
Cristalului mai simbolizează fragilitatea : „Când veni noaptea, cristalinului
i se frânse inima". Deoarece acesta este un adjectiv, cu greu se poate
interpreta faptul în sine de „frîngere a inimii”. Și totuși, poate fi chiar
inima , care, ca un cristal, se sfărâmă în mii de bucăți.
O altă culoare foarte interesantă (dacă putem vorbi în acest caz propriu-
zis de o culoare) este zambila. Trakl o folosește în întreaga sa operă doar
de câteva ori (de 4 ori), de exemplu în „Peisaj: „ ...buclele de zambile ale
servitoarei"; sau în „Pasiune:” „... dormind în părul ei de zambile". Dacă
ne gândim la floarea alb-violetă cu frunzele sale ceroase (de ceară),
semnificația zambilelor ar putea fi prețioasă, inaccesibilă sau frumoasă,
dar... artificială.
Dacă facem referire la frunzele albe și ceroase ale florii, este posibil să
concluzionăm că acest atribut de culoare trebuie să aibă și o oarecare
13
GEORG TRAKL
14
GEORG TRAKL
NOTE
Christian W. Schenk
15
GEORG TRAKL
16
GEORG TRAKL
Ediția de față cuprinde, tradusă în limba română, cea mai mare parte a
liricii marelui poet expresionst Georg Trakl: poeziile antume din volumul
Poezii (Gedichte) - 1913, precum și cele postume din volumele
Sebastian in Traum (Sebastian în vis) - 1915 și Die Dichtungen(Opera
poetică) – 1917. De asemeni, traducătorul Christian W. Schenk a
selecționat poezii ale lui Georg Trakl pe care acesta nu le-a dat luminii
tiparului și/sau nu le-a editat în vreun volum din diverse motive, precum
și variante ale unor poeme cunoscute. Sunt antologate în această ediție
(reprezentativă pentru lirica lui Georg Trakl ) în care se reconstituie
pentru prima dată în limba română, cu o asemenea anvergură, versurile
celui mai important poet al expresionismului timpuriu, poezii împărțite,
de traducătorul și autorul ediției, în două secțiuni, prima intitulată
Antume, postume și variante comentate și adnotate (care cuprinde
poezii antologice cu valoare majoră istorico-literară, comentate de
traducător) și a doua cu titlul Alte poezii: antume, postume și variante
(care cuprinde o serie de poezii semnificative și representative - și de
asemeni variante ale unor poezii cunoscute prin valoarea lor literară,
pentru înțelegerea, în totalitate, a liricii trakliene ).
Subliniez faptul că secțiunea Alte poezii: antume, postume și variante
cuprinde și traduceri ale variantelor unor poezii cunoscute .
Ediția de față beneficiază, de asemeni, de o Introducere a
traducătorului și germanistului Christian W. Schenk intitulată Culorile în
simbolistica lui Trakl și de o Scurtă biografie Georg Trakl. De asemenea,
comentariile traducătorului la poeziile din prima secțiune sunt bogate și
detaliate, adevărate fișe istorico-literare.
Adotările pe care le-am efectuat cuprind informații succinte, necesare
în cunoașterea personalităților la care face referire traducătorul în
Introducere și în Comentariile sale la poeziile din prima secțiune a ediției
de față.
Ioana Diaconescu
17
GEORG TRAKL
18
GEORG TRAKL
19
GEORG TRAKL
20
GEORG TRAKL
NOAPTEA
Comentarii
21
GEORG TRAKL
NOTE
1 FICKER, LUDWIG VON (1880 – 1967) – scriitor și editor. Georg Trakl i-a
dedicat poemul „Cîntecul unei păsări mute”. Ficker a fost ultima
persoană care l-a vizitat pe Trakl, înainte de moartea acestuia, în
Cracovia, la spitalul Garrison, de unde acesta îi scrisese ultimele scrisori.
2 GOETHE, JOHANN WOLFGANG (1782 – 1832) – poet german, gânditor,
una dintre cele mai strălucite personalități a culturii universale.
22
GEORG TRAKL
SEARĂ ÎN LANS
Comentarii
NOTĂ
23
GEORG TRAKL
APUS
Comentarii
24
GEORG TRAKL
PRUNCULUI ELIS
Comentarii
Acesta este, fără îndoială, unul dintre cele mai frumoase poeme dintre
toate poemele lui Trakl; a fost ales de însuși autorul pentru două selecții
de poezie și anume „Poezii“ și „Sebastian în vis” (acolo, imediat după
acest poem urmează poezia cu titlul „Elis”). Aceasta ocupă un loc special
în autoevaluarea autorului. Astfel Rainer Maria Rilke1 îi scrie în 1915 lui
Ludwig Ficker, după lecturarea volumului „Sebastian în vis”: „înțelegem
că împrejurările în care poate lua naștere un vis sunt unice și irepetabile
pentru sunete”. Acest enunț se aplică într-adevăr în mod special acestui
text care pare a se fi ivit dintr-un vis plin de sunete. Cuvintele alunecă
25
GEORG TRAKL
aproape prea „netede”; în cele mai dulci melodii „declinul” devine un „act
ritual”. Astfel, dominația sunetelor împăciuitoare par a aluneca dincolo
pragul Kitsch-ului admis.
Figura personajului Elis este legată de persoana minierului Elis Fröbom
care a trăit în secolul al XVII-lea și a cărui viață a fost prelucrată de E.T.A.
Hoffmann2 (Minele din Falun, 1818) și Hugo von Hofmannstahl3 ("Minele
în Falun", 1906). Tânărul Elis Fröbom a murit într-n accident chiar în ziua
nunții sale și abia decenii mai târziu a fost găsit cadavrul său intact. La
Trakl acest lucru se intercalează cu figura lui Hyakinthos4 din mitologia
greacă. Și figura lui Endimion5 se reflectă în „ochii mondeni” (ca în „Muza
serii” sau în motivul” peșterii, a golului). Acest lucru aduce la suprafață
referirea la ceea ce putem numi ”Pruncii mitologici”. Aceasta poate fi
interpretată și ca fiind o „calamitate cosmică”. În acest context textul
devine lizibil ca o evocare a desființării dintre sexe, o reîntoarcere într-o
lume mitologică. Acum devine clară cât de subtilă este actualizarea:
„când fruntea-ți firav sângerează” și „În care degetul de ceară un călugăr
își cufundă”, trimiterea la o teribilă nenorocire nerostită. Aici se situează
relația deosebită cu sora lui Margareta caracterizată ca „maică” sau
„călugăriță” (ca în „Melancolie”, de exemplu).
NOTE
1 RILKE, REINER MARIA (1875 – 1926) – scriitor austriac, unul dintre cei
mai importanți poeți de limbă germană. A scris și proză precum și studii
despre cultură.
2 HOFFMANN, ERNST THEODOR AMADEUS - E T.A.- ( 1776 – 1822) – a
fost un scriitor german romantic de proză fantastică, jurist, compozitor,
critic muzical. Povestirile lui au influențat mult literatura secolului XIX.
3 HOFMANNSTHAL, HUGO VON ( 1874 – 1929) – dramaturg, poet și
eseist austriac. Exponent de valoare al modernității vieneze.
4 HYAKINTHOS – erou din mitologia greacă, un frumos spartan, iubit de
zeii Apollo și Zephiros.
5 ENDIMION (ENDYMION) – În mitologia greacă - un tânăr de o
frumusețe rară, păstor, vînător, sau rege. Legenda spune că a ales
somnul veșnic pentru a rămîne pentru totdeauna tânăr. A fost iubit de
Selena, zeița lunii, care venea la el în fiecare seară în timp ce dormea.
26
GEORG TRAKL
CÂNTEC DE NOAPTE
Comentarii
Trakl nu este „poetul nopții” chiar dacă așa o vrea „clișeul”! Atât seara
cât și dimineața apar preponderent în poeziile sale. Crepusculul este
motivul de bază a celor două din urmă (apus/răsărit). Totuși avem aici un
„Cântec de noapte”.
Poemul începe cu „suflarea” (divină), respirația e încremenită în lut
(piatră), aici începe istoria omenirii. Această interpretare poate părea a fi
prematură, dar „nemișcarea" indică în mod clar acest lucru.
Trakl, chiar dacă a întrerupt școala, avea o cultură umanistă profundă
și diferențiată. În „inventarul” ei este inclusă și doctrina aristotelică a
„nemișcatului Dumnezeu” ca „primul mișcător”, primul care a pus cerul și
pământul în mișcare. „Un chip de animal/ Încremenit de-albastru” devine
lizibilă ca o interpretare extrem idiosincratică a doctrinei lui Darwin
despre descinderea omului îmbinată cu povestea biblică a Creației Divine.
Acest om se transformă la Trakl într-o „nemișcare”, ca și cum aceasta
ar fi cea mai înaltă formă umană de a se apropia de chipul și asemănarea
cu Dumnezeu, „tăcere-n piatră”, „mască”. Caracteristica acestei poezii
este, în mod cât se poate de vizibil, „nemișcarea”.
Imobilitatea lui Dumnezeu pare să se reflecte în „încremenirea" celei mai
înalte creaturi ale sale, modelate după chipul și asemănarea Sa.
„Singuraticul", omul în oglinda adevărului, este marcat de „temple de
fildeș", o imagine statuară. Dar această asemănare este în mod clar
ruptă. O altă imagine intervine, imaginea lui Narcis1 care se uită la sine în
luciul apei și se îneacă în dragostea pentru sine însuși. Dar Trakl se referă
27
GEORG TRAKL
oare Narcis? El numește personajul „Elai", (fata din măslin) care este o
figură antică grecească a fertilității. Din numele acesta se pot forma atât
„Elis", cât și „Elai". În ebraică „Eli" înseamnă „Dumnezeul meu".
„La fel ca imaginile în oglindă" (Spune Rilke despre ciclul de poeme
"Sebastian în vis") „curge această poezie”; deci nu Dumnezeu apare în
ultima strofă, ci „reflexia îngerilor căzuți"!
NOTĂ
28
GEORG TRAKL
CÂNTEC DE SEARĂ
Când ne e sete,
Din iaz bem apa-i albă,
Tristețea dulce a copilăriei.
Comentarii
29
GEORG TRAKL
30
GEORG TRAKL
Comentarii
Textul este dedicat lui Ludwig von Ficker, editorul revistei "Brenner", în
care au apărut în mod repetat poeziile lui Trakl. Ficker a fost prietenul și
promotorul lui Georg Trakl. „Cântecul unei mierle captive" a fost probabil
scrisă în a doua jumătate a lunii aprilie 1914, la Innsbruck, unde a trăit
Ficker și unde Trakl a fost un oaspete frecvent. De la sfârșitul lunii aprilie
Trakl a trăit în Hohenburg, lângă Innsbruck, la Rudolf von Ficker, un frate
al lui Ludwig von Ficker, critic și istoric muzical.
Motivul mierlei apare în multe dintre textele lui Trakl, ca de altfel și în
literatura timpului. Povestirea lui Robert Musil „Mierla", în care este
prelucrată de asemenea o experiență din primul război mondial, este
menționată ca fiind reprezentativă.
Mierlele au devenit importante în istoria culturală a acelor vremuri, pe
de o parte datorită ciripitului extrem de melodios cât și datorită culorii
extreme a penajului lor, albastru-negru, care în concepția noastră apar
numai la păsările care nu sunt dotate cu acest „dar muzical” și pentru că
aceste păsări sunt asociate cu magie/vrăjitorie. Mierlele au fost ținute ca
păsări de casă până în secolul al XX-lea. Ele sunt inițial locuitoare ale
pădurii și preferă locurile de cuibărit semi-întunecate în ramuri veșnic
verzi.
În această poezie întâlnim din nou „făpturi singuratice", ca în „Ora de
durere" strâns legate de „pasul" (un motiv similar ca în „Seară de
toamnă"). Pasul este acum „auriu", nu „negru". În plus, apare culoarea
albastră, care se apropie de vecinătatea picturii religioase, în special a
iconografia Fecioarei Maria. Legat de imaginea măslinului, este evocată
31
GEORG TRAKL
32
GEORG TRAKL
CÂNTECUL PROFUND
Comentarii
Acest text timpuriu din „Colecția 1909" are o importanță redusă din
punct de vedere literar, dar este relevant din punct de vedere biografic și
istoric în măsura în care atestă preocuparea lui Trakl pentru Friedrich
Nietzsche1 și importanța confesiunilor mistico-religioase de la începutul
mileniului.
Zarathustra2 lui Nietzsche cunoaște „Cântecul beat". Atât imaginile, cât și
stilul lingvistic al textului lui Trakl amintesc clar de lucrarea lui Nietzsche
despre reîntoarcerea pentru „al veșniciei cânt îndurerat". Nu numai titlul,
ci și primul vers al scurtului text al lui Trakl: „Din noaptea-adâncă am fost
eliberat” (citează aproape literal „Cântecul reîntoarcerii" din „Cântecul
beat" al Zarathustrei. Acolo și Nietsche spune: „dintr-un vis profund sunt
treaz".
La Nietzsche, „chef" și „înfierare" sunt juxtapuse, iar la Trakl este „chef și
îndurerare". Dar la Nietzsche, „dorința dorește” „eternitate", în timp ce
Trakl stabilește experiența veșniciei - scriind în spiritul lui Nietzsche -
dincolo de plăcere și de suferință.
Faptul că modernismul din prima jumătate a secolului XX a abordat
intens teoriile și practicile parapsihologice, mistice, teosofice și alchimice
este bine cunoscut. Lucrările lui Gunther Kleefeld 2009, „Misterele
transfigurării" și „Patrimoniul ocult în poezia lui Georg Trakl" sunt
exemplare!
Într-un aforism din 1914, Trakl vorbește despre „sentimentul
momentului morții ca înființare". El spune: „Toți oamenii sunt vrednici de
iubire, trezindu-te simți amărăciunea lumii, în care-i toată vina noastră
nerezolvată; poemul tău e o ispășire imperfectă". În el găsește o formulă
33
GEORG TRAKL
NOTE
34
GEORG TRAKL
CÂNTEC OCCIDENTAL
Comentarii
Georg Trakl a scris una dintre cele mai importante poezii ale secolului al
XX-lea cu textul „Cântec Occidental". Acesta a fost probabil scrisă la
Innsbruck în decembrie 1913. A fost publicată postum în selecția
„Sebastian în vis", selecție care este deja întocmită de Trakl. Orizontul
său de timp se află între cele două războaie balcanice din 1913 și
începutul primului război mondial. Tensiunile politice din Europa
Centrală, care au persistat de la cea de-a doua criză marocană din 1911,
au crescut în noiembrie 1913 cu convenția marină dintre ”Reichul
german”, Austro-Ungaria și Italia, precum și ”afacerea Zabern”.
35
GEORG TRAKL
36
GEORG TRAKL
APUS
Comentarii
37
GEORG TRAKL
În cea de-a doua strofă, punctul de cotitură este starea actuală și apare
drept „neputința", iar cei afectați ca fiind „groaznici" - acesta se referă
mai degrabă la el însuși decât la un posibil efect al fricii celorlalți. Acest
lucru este confirmat de faptul că aceștia „groaznic se risipesc deplin" -
deci sunt și mai înfricoșați.
Această tendință duală se desfășoară în cele două din următoarele
terține.
În prima se târăsc între pereți „siluete" ca fiind „batjocoritoare" și - în
cuvintele formulate de Trakl - „pe-ncrucișate negrele poteci”.
„Ceilalți” evadează pe sub „negre arcade”, (pentru care Innsbruck este
faimos - cartea poștală istorică arată turnul cu arcade și farmacia din
timpul lui Trakl), și se petrece o întorsătură totală a lucrurilor, asemenea
îngerilor căzuți care în „roșii-nfiorări" sunt „asemeni furioaselor
menade". Cu aceasta, doar acum, poemul părăsește cu fermitate zona
imaginii unui spital.
Și în cele din urmă textul își câștigă puterea explozivă, care se confruntă
ferm cu concepțiile noastre moderne deespre boală, cu noțiunile
religioase și superstițioase de cădere, blestem și pedeapsă. Mai mult
decât atât, cu miturile antice despre dubla față a zeului vinului Dionysos,
pe care Trakl îl atrage tensionat tocmai între „visări, de liniște și vin" la
începutul poemului și „furioaselor menade" la sfârșitul poemului!
38
GEORG TRAKL
CAPITULAREA NOPȚII
Comentarii
39
GEORG TRAKL
40
GEORG TRAKL
ÎN ZĂPADĂ
La adevăr să cugetăm -
Durere multă!
În sfârșit entuziasm
Până la moarte.
Noapte de iarnă
Curată tu ascetă!
Comentarii
41
GEORG TRAKL
42
GEORG TRAKL
CELOR AMUȚIȚI
Comentarii
43
GEORG TRAKL
44
GEORG TRAKL
NOTE
45
GEORG TRAKL
COPILĂRIE
Comentarii
„Copilărie" este cu siguranță unul dintre cele mai puternice texte ale lui
Trakl. Poetul a deschide volumul „Sebastian în vis", cu această poezie.
Cine dorește să învețe ce este forma lirică a „ritmului liber" necesită efort
și înțelegere poetică supunând această poezie unei analize detaliate în
ceea ce privește structura sunetului și a metricii.
Interesant pentru această poezie este și ceea ce i-a scris Trakl despre
poezia „Bocet", lui Erhard Buschbeck1, într-o scrisoare din toamna târzie
a anului 1911: „Poate mă crezi că nu mi-e ușor și nu-mi va fi niciodată să
mă subordonez necondiționat celui care urmează să vadă adevărul
pentru a-l clarifica."
Poezia ”Copilărie” a fost scrisă în prima jumătate a anului 1913,
probabil în iunie / iulie la Salzburg. În martie, societatea comerțulu cu fier
a tatălui, a fost dizolvată cu ajutorul lui Georg Trakl. Ulterior, Trakl s-a
mutat la Salzburg și la Hohenburg la prietenul Ludwig von Ficker. La 13
iulie 1913, Trakl a călătorit la Viena ca angajat în slujba ministerului de
război.
46
GEORG TRAKL
47
GEORG TRAKL
NOTE
48
GEORG TRAKL
CORBII
Comentarii
49
GEORG TRAKL
Locul lor de plecare este „ungherul negru" care este asociat cu imaginea
unei „ciute". O imagine, care este folosit în exegeza lui Trakl ca
„imaginea mamei".
De asemenea, știm că ciuta putea fi văzută pe vreme lui Trakl în Salzburg,
în zona Grădinii zoologice din Hellbrunn...
Potrivit unei interpretări „profane" putem argumenta că Trakl în poezia
„Peisaj" a înlocuit ciuta cu „potârniche", într-un context asemănător. In
poemul „Corbii", „ciuta" stă la începutul poeziei dând astfel o greutate
tipică acesteia.
Unor vizite la Hellbrunn, în martie 1900 Trakl i-a dedicat acesteia o
poezie: "În Hellbrunn”.
Poemul „Corbii" este scrisă în august 1909 și în iulie 1910, în Salzburg.
Pentru volumul „Poezii" unde Trakl o plasează pe primul loc.
50
GEORG TRAKL
DE PROFUNDIS
Dincolo de cătun
Blânda orfană adună ce-a mai rămas în urmă.
Ochii ei lucesc rotunzi și aurii-n amurg
Și poala ei râvnește Cerescul Mir.
Comentarii
51
GEORG TRAKL
Cu opera lui Arthur Rimbaud (1854-1891) Trakl s-a confruntat din prima
tinerețe, iar influențele acestuia sunt extrem de vizibile în întreaga sa
operă.
Cu toate acestea nu există preluări directe. De asemenea, în „De
profundis" există o legătură cu „Enfance"(a lui Rimbaud) dar printr-o altă
corespondență, mai subtilă.
Alături de repetiția "E-"putem găsi imaginea de „orfană", descrisă de
Rimbaud astfel: „Cette idole, yeux noirs et crin jaune, sans parents ni
cour, plus noble que la fable, mexicaine et flamande"( “Acest idol, ochi
negri și păr galben, fără părinți nici loc, mai nobilă decît în basme,
mexicană și flamandă”- trad. I.D.). De asemenea, putem citi „ochii negri"
și „părul galben" la Rimbaud, iar la Trakl „Ochii ei lucesc rotunzi și aurii-n
amurg". La Rimbaud citim "C'est el la, petite morte, derrière les rosiers"(
„Este acolo, copila moartă, lîngă tufișul de trandafiri” – trad. I.D.) – iar
versul corespunde la Trakl prin: „Când s-au întors / Păstorii au găsit
dulcele trup / Putregăios în mărăcini". Este probabil ca Trakl să nu fi avut
în față textul original a lui Rimbaud ci traducerea în germană a lui Karl
Anton Klammer1.
Cu toate acestea putem găsi mai multe legături între cele două texte,
fapt care nu ajută la descifrarea textului traklian. Cu siguranță acest text
este absolut original.
Titlul se referă la un citat din Biblie, Psalmul 130, care începe: „profundis
clamavi ad in domine".
Acel „E-", dă o deosebită profunzime „Adâncului", din care provine
plângerea, o imagine imbatabilă, o insuportabilitate a câmpurilor
anormale, o ploaie neagră,un pom și un vânt șuierător. Aici sunt
problemele-cheie. Ne aflăm într-n Paradis gol, din care deja au fost
alungați Adam și Eva („E-un șuierat de vânt ce-nvăluie colibe goale”)!
În strofa a doua apare o persoană ca „Blânda orfană", caracterizează
ca o călugăriță: „poala ei râvnește Cerescul Mir", dar, în strofa
următoare, trupul orfanei este „Putregăios în mărăcini”.
Mărăcinii, privind poemul lui Rimbaud, pot fi un mănunchi de trandafiri
însă acei „mărăcini"(Rug Aprins) din poemul lui Trakl, apar în Vechiul
Testament iar Dumnezeu va fi numit în următoarea strofă. Este oare
Dumnezeul mort aici? El apare numai în mod indirect, drept „tăcerea
Domnului", în care apare tânguitorul „Băut-am din al codrului izvor”
(Psalmul 130).
52
GEORG TRAKL
NOTĂ
53
GEORG TRAKL
PRĂBUȘIRE
lui Karl Borromaeus Heinrich
Comentarii
54
GEORG TRAKL
NOTĂ
55
GEORG TRAKL
FURTUNA
56
GEORG TRAKL
Comentarii
57
GEORG TRAKL
NOTĂ
58
GEORG TRAKL
OMENIRE
Comentarii
59
GEORG TRAKL
NOTE
60
GEORG TRAKL
Comentarii
61
GEORG TRAKL
62
GEORG TRAKL
ÎN IARNĂ
Comentarii
63
GEORG TRAKL
NOTE
64
GEORG TRAKL
ÎN PARC
Comentarii
65
GEORG TRAKL
66
GEORG TRAKL
TROMPETE
Comentarii
„Trompete„ este a 32-a poezie din volumul „Poezii", care a fost întocmit
de Trakl în aprilie 1913. Trakl a scris o versiune anterioară a poemului în
septembrie / octombrie 1912 pe care l-a trimis-o lui Erhard Buschbeck
spre publicarea în ziarul „Chemarea", cu remarca „Sper că poemul nu iese
prea mult din cadrul războinic al numărului „marțial” al „Chemării”.
„Chemarea" a fost un jurnal publicat de Erhard Buschbeck între anii
1911-1913, care, în 1912, a dat naștere „disponibilității generale de
război” și a participat la incantațiile expresioniste ale unei reînnoiri vitale
a societății, ca de exemplu într-unul dintre textele lui Robert Müller.
Interesant este angajamentul implicit al lui Trakl, conform căruia nu își
clasifică textul ca „războinic", ci, după cum este cazul, „potrivit”. Această
observație arată că el a respectat contextul textelor și că a ținut cont și
de „valoarea de piață" a textelor sale - după cum reiese din
corespondența sa cu editura Kurt Wolff pentru prima sa colecție de poezii
din aprilie / mai 1913.
Potrivit acestei idei este, în primul rând, motivul principal al
„trompetelor", care au în versiunea originală și în mod clar legătură cu
tactul marțial (militar).
Cu toate acestea, în versiunile ulterioare, această referire este reluată în
imaginea „călărețului", care formulează conținutul imaginii mai generale
și se deschide până în zona medievală a lui Trakl, prezentă frecvent ca un
trecut difuz.
67
GEORG TRAKL
68
GEORG TRAKL
ÎN EST
Comentarii
După părerea lui Ludwig von Ficker, poemul a fost scris în august 1914,
probabil încă în Innsbruck. Trakl a plecat la Innsbruck pe 24 august cu un
transport militar de la Innsbruck pentru luptele din primul război
mondial. Ficker a publicat poezia după moartea lui Trakl în „Brenner",
Anuarul 1915, publicat în primăvară, sub „Georg Trakl: Ultimele poezii".
Și aceasta cu precizarea „august 1914".
Textul sugerează că Trakl a trăit și prelucrat literar experiențele sale de
război.
Totuși Trakl a fost confruntat direct cu luptele de la începutul lunii
septembrie (Grodek 06.-11.09.1914). Oare Ficker să fi datat textul august
1914, pentru a susține mitul despre viziunile lui Trakl?
Dacă ne uităm la poemul complet, despărțit de referințele biografice
posibile, construcția contextului menționat în text „război" („luptă",
„soldați") cade ca destinația geografică „în Est". Pe 6 august, împăratul
Wilhelm al II-lea a ținut în Berlin discursul său „Pentru poporul german"
despre ostilitatea „Estului și Vestului". După declarația de război a
Austro-Ungariei Serbiei, Reich-ul german a declarat război Rusiei.
69
GEORG TRAKL
„Inamicul" a fost văzut, din punctul de vedere al Germaniei, atât din Est
cât și în Vest, iar din punctul de vedere al Austriei a dominat "Estul".
În acest context, poemul pare „ciudat generalizat”, nepolitic în apelul
patetic al imaginilor naturii („furtuni de iarnă") și imaginile de război
mitologice („a poporului mânie").
Dacă primele trei versuri încep cu referiri concrete, cum ar fi „bătălii" și
„soldații", a patra și cea finală se transformă în imagini care lasă în urmă
fiecare context istoric, social și politic. „Orașul" este înconjurat de
„Spinoasă sălbăticie", „luna" alungă „Îngrozitele femei" și „lupi sălbatici",
nu soldații „au pătruns prin poartă“. Cu toate acestea, circumstanțele
particulare pentru crearea poemului relativizează astfel de posibile
interpretări critice.
De asemenea, o imagine ca „Lupi sălbatici" ar fi rezistat cu greu în fața
propriei viziuni critice a lui Trakl asupra producțiilor sale. Dar pentru o
astfel de viziune lui Trakl nu i-a mai rămas timp. De asemenea, ar trebui
să respectăm încercarea de a descrie natura groaznică a războiului în
imagini care scapă de pericolul unei înțelegeri premature.
Abilitatea cu care se realizează acest lucru este demonstrată de apoziția
„Desfrunzite stele" cu „bătălia" pe care trebuie să o înțelegem și ca un
atribut genitival pentru „bătălie" („Undele violete ale bătăliei, /
Desfrunzite stele”).
70
GEORG TRAKL
ODIHNĂ ȘI TĂCERE
În albastrul cristal
Locuiește palidul om, obrazul lipit de ale lui stele;
Sau capu-și înclină în violetul somn.
Comentarii
71
GEORG TRAKL
NOTĂ
72
GEORG TRAKL
VARĂ
Comentarii
Cucul este una dintre păsările migratoare care stau la baza lumii
picturale a lui Trakl. Cucul este o pasăre migratoare deosebită care
începe migrarea spre sud la sfârșitul lunii iunie și, prin urmare, rămâne o
perioadă scurtă de timp, aproximativ 10 săptămâni, în zona lui de
procreere. El este, de asemenea, un „străin„ din moment ce nu-și clocește
el însuși ouăle, lăsând aceasta în seama altor specii de păsări. „Părinții
gazdă involuntari” preiau, de asemenea, creșterea puilor de cuc. Este
acesta oare contextul interpretării cucului de către Trakl ca motiv de
„tânguire”; în poemul lui Trakl „tace tânguirea" cucului. Vrea Trakl oare
să sugereze că cucul a plecat deja - sau doar că nu lasă să se audă
chemarea lui? Interpretarea din urmă pare mai posibilă, deoarece
comportamentul migrator al cucului a fost descoperit abia în ultimele
decenii și a dat naștere, la începutul secolului al XX-lea, multor mistere și
73
GEORG TRAKL
74
GEORG TRAKL
LUI NOVALIS
Comentarii
Textele care figurează deja în multe dintre titlurile lui Trakl, ca poezii
dedicate, sunt demne de remarcat ca un grup de poezii de sine
stătătoare, „Angelei", „O Johanna", „Lui Lucifer", „Lui Novalis". Lor le pot
fi alăturate „Cântece de rozariu", „Pentru Sora", poemul „Pruncului Elis",
precum și dedicația anonimă „Celor amuțiți". Dacă luăm doar titlurile
formate din prepoziții și nume proprii, devine clar că acest grup de poezii
are un caracter special. Nici unul dintre aceste texte (parțial neterminate)
nu fost propus de Trakl spre publicare. Nici una nu se referă explicit la o
persoană vie, existentă. „Angela" și „Johanna" sunt nume de femei care
apar ocazional la Trakl, dar nu sunt clar desemnate.
„Lucifer" este o figură a mitologiei germane și, evident, creștine. Numai
că „Novalis"1 se referă la o persoană, la un decedat poet romantic
Friedrich von Hardenberg, numit Novalis, care a murit în 1801 la vârsta
de 28 de ani. Trakl scrie acest text la sfârșitul anului 1913 sau 1914, adică
la vârsta de 26 sau 27 de ani. Potrivit manuscrisului, Trakl a caracterizat
textul drept „Epitaf". În plus, primul vers „Trăiește mai departe cântul în
casa de dureri înnoptată " se potrivește unui epitaf. Cine se odihnește
aici este caracterizat ca „sfântul străin", unde „străin" cheamă pe plan
figurile lui Trakl care sunt proiectate în mod liric analog figurilor
mântuitor-creștine sau îngerilor. Faptului că acest „sfânt străin" este un
poet, Trakl îl deplânge „Din gura-i suavă Dumnezeu îi luă tânguirea".
Să ne amintim de „Torquato Tasso” al lui Goethe: „Și când omul este
tăcut în chinul său, Dumnezeu mi-a dat să spun cum sufăr". De
asemenea, „el plecă in timpul înfloririi" evocă imaginea poetului, plecat
prea timpuriu, într-un sens istoric, ca simbol al tuturor barzilor plecați
înainte de vreme.
„O floare albastră" s-ar putea referi la Duminica Floriilor, așa că iată
din nou figura lui Hristos, întâlnită deja în „sfântul străin".
75
GEORG TRAKL
Apoi, este de remarcat referirea la o poezie a lui Novalis, „Lui Tieck" (care
este dedicată prietenului poet romantic Ludwig Tieck2). Această poezie
începe cu „Un copil plin de melancolie și plin de loialitate / aruncat într-o
țară străină" - acolo găsim „străinul" ca posibilă matriță poetică a lui
Trakl.
Și imaginea „În negrul pământ" are, de asemenea, o corespondență în
textul lui Novalis: „Și cum stă și citește și privește spre negrul pământ".
Și la Novalis, anotimpul plecării, ca și Trakl, este primăvara. Dar aici
referințele nu merg mai departe. „Copilul" lui Novalis se întoarce la „casa
tatălui său", în timp ce „străinul" lui Trakl „plecă in timpul înfloririi".
NOTE
76
GEORG TRAKL
MELANCOLIE
Comentarii
Există trei versiuni ale acestei poezii, care arată o evoluție remarcabilă
a imaginilor naturii, mai presus de toate a plantelor, dintr-o lume
picturală orientată spre lumea picturală a celei de-a treia versiuni, cu
dominare a imaginii corpului uman. Prima versiune este intitulată
„Tăcere", a doua „Melancolie". Noi ne ocupăm de varianta „Melancolie”,
cea din ediția definitivată de autor.
„Negri ochi", „mâini de nimfe", „roșii sâni", „buzele decăzute" și „bucle
se preling", în cea de-a treia versiune prezentă și concep o imagine
corporală erotică care nu este legată de un singur corp ci de o relație
difuză de corpuri diferite.
Foarte iritantă pare „leșia" care apare de două ori, odată „maro" și odată
„neagră". Importanța asocierilor asonante sunt la Trakl bine-cunoscute.
Prin urmare, suntem autorizați să vedem cu certitudine „leșie" prin
cuvântul „duioșie" și referința la „dizolvat".
Ca titlu Trakl folosește „Melancolie" care face referire la o tradiție
cultural-istorică, în care melancolia a fost asociată cu teoria învățăturii
medicale, astrologie și alchimie.
O referință despre "Melancolie" ar putea fi „Melancolia” lui Albrecht
Dürer din 1514. În acest context, este de asemenea de înțeles că
enigmaticele „leșii" din această poezie se referă la procesul de purificare
alchimică. De asemenea, „leșia" era o parte esențială a băii de vindecare
medievală și de curățare/spălare.
77
GEORG TRAKL
Când la Trakl leșia este maro sau neagră el creează o imagine opusă ce
corespunde imaginii „bilei negre a ficatului", care a fost atribuită
melancoliei în medicina antică.
Textul a fost adus la această formă numai la începutul lui 1913
deoarece atunci poetul a propus o a doua lecturare, definitivă/
definitivată („Poezii") pentru Editura Kurt Wolff din Leipzig.
Poezia de față, din acest volum, a fost cuprinsă între poeziile „Sufletele
tuturor" și „Sufletul vieții" ca dovadă că Trakl a văzut melancolia ca o
temă centrală a sufletului.
De amintit este și determinarea melancoliei ca „blândețe a sufletului
singuratic" în textul „Într-o veche carte de familie".
78
GEORG TRAKL
NAȘTERE
Comentarii
79
GEORG TRAKL
Prima dintre aceste trei strofe și cea de-a treia strofă a poemului, aduc
o imagine cunoscută din poezia „Copilăria", „albastră apă", care se
strecoară într-un mediu stâncos.
Dacă atribuim nașterii acest lucru, putem să-i atribuim femeii
însărcinate următoarea: „Se trezește albă vaga cămăruță”.
„Bătrâna împietrită" rămâne enigmatică. Gunther Kleefeld vede, de
asemenea, o imagine a mamei reprezentată prin lună (vezi Kleefeld 1985,
p. 211).
În ultima strofă, din nou, procesul nașterii este rezumat în mod special la
memoria vizuală, care caracterizează femeia care naște și nașterea
(acum determinată drept „copil"); femeia prin „strigătul de durere",
născutul prin „aripi negre" atingând „ a copilului frunte noaptea”.
Versul final al poemului indică nașterea lui Hristos. După ce s-a
materializat nașterea unui „băiat", cu imaginea căderii zăpezii, este
evocat timpul Crăciunului, nașterea Domnului.
80
GEORG TRAKL
O SEARĂ DE IARNĂ
Comentarii
81
GEORG TRAKL
NOTE
1 KRAUS, KARL (1874 – 1936) - strălucit scriitor, dramaturg, poet, eseist,
ziarist. Este socotit cel mai valoros scriitor satiric de limbă germană al
secolului XX .
82
GEORG TRAKL
LA MLAȘTINĂ
Comentarii
Trakl s-a aplecat în mod obsesiv asupra poeziei „La mlaștină". Există
patru versiuni scrise între iulie 1913 și mai 1914.
Iarăși întâlnim, „călătorul”, un motiv important în opera lui Georg Trakl.
El este în drum spre „mlaștină" - și această zonă, mlaștina, este
caracterizată ca o „realitate saturată” cu „întunecata apă",
„putreziciuni", „mesteceni infirmi" și „broaște râioase".
„Păscândelor turme" sugerează că acesta este unul dintre numeroasele
mlaștini din apropiere de Salzburg, care se învecinează direct de
terenurile agricole. În plus, Trakl a rămas în Salzburg în mai / iunie 1913 -
după o lungă ședere în Innsbruck și înainte de a se muta la Viena pentru
o vreme - și a lucrat intens la poeziile pentru prima publicație a cărții
„Poezii” pentru editura „Brenner" în care găsim prima versiune a poeziei
„La mlaștină". Nu reiese din literatura secundară faptul că prima versiune
a acestei poezii a fost probabil scrisă la Viena și intitulată „Decembrie".
La sfârșitul primei strofe, se întâlnește un vers ciudată, care străbate
toate cele patru versiuni neschimbate: „De-a curmezișul peste întunecata
apă". Certitudinea aparent magică cu care Georg Trakl se mișcă, de fapt,
pe un teren necunoscut, chiar periculos, e reținută de exemplu, de Joseph
Georg Oberkofler în „Amintiri despre Georg Trakl", 1966, p. 130 și
următoarele în „O călătorie cu sania”).
83
GEORG TRAKL
84
GEORG TRAKL
PEISAJ
Comentarii
O poezie simplă, un titlu simplu, așa pare. Titlul aparține, de fapt, unei
alte zone de artă. Picturile de acest tip, destul de nepretențioase, din jurul
anului 1900, purtau titlul de „Peisaj". Limbajul lui Trakl este foarte
aproape de pictură.
De asemenea, izbitoare este poziția remarcabilă a cuvintelor față de
culorile din textele sale. În textul prezent se întâlnesc culorile: negru, cea
a zambilelor, violet, galben, albastru și roșu.
Încălcarea limitelor genului artistic a fost program al expresionismului,
în care acesta a moștenit romantismul. Legat de aceasta este disiparea
limitelor dintre simțuri, cultivate mai presus de toate de simbolismul
francez.
Sinestezia este adesea găsită în lucrările lui Trakl, aici în text este clar
numai una, „trist răsună neagra chemarea ciobanilor". Dar într-un sens
mai larg, citit sinestezic, expresii precum „Zambilele ademenesc", „Încet
îngheață... mugetul", „galbenele flori... Se-nclină tăcute" sau „fâlfâiau cu
/ fețe-ntunecate liliecii".
Tonul laconic al titlului este continuat în primul vers cu indicarea anului
și a orelor din zi: „seară din septembrie". Apoi, trebuie să acceptăm și
următorul mesaj: „răsună neagra chemarea ciobanilor / Prin amurgitul
sat".
Suntem prinși în „capcana”, tonului Traklian, care se prezintă simplu ca
o "imagine de peisaj" care trebuie acceptată ca atare.
85
GEORG TRAKL
86
GEORG TRAKL
PSALM
Dedicat lui Karl Kraus
87
GEORG TRAKL
Comentarii
Aici se aude celebrul „Il y a une" din poemul lui Rimbaud „Enfance". Cu
toate acestea, imaginile lui Trakl sunt diferite de cele ale lui Rimbaud.
Textul este plin de imagini, pare supraîncărcat și puțin arbitrar în
ordinea secvențelor.
Psalmul a fost scris în septembrie 1912 pe când Trakl a locuit la
Innsbruck, perioada de probă ca farmacist militar în spitalul garnizoanei.
Formal, textul este structurat în patru strofe, fiecare cu nouă versuri de
lungimi diferite și fără rime. Adăugată la acestea este versul final „Tăcuți
peste Golgota se deschid ochii aurii ai lui Dumnezeu".
Conținutul poate fi diferențiat în patru strofe semnificative. În prima
strofă este descrisă situația inițială, într-o imagine dublă, din care o parte
a mediului naturii care poate fi atribuită mediului natural a lui Trakl, cu
locuri de refugiu precare ca „Heidekrug", iar cealaltă parte reprezintă o
idilă exotică, la „Marea Mediterană", care în timpul lui Trakl nu a fost
atât de aglomerată de turiști așa cum este astăzi. Ambele imagini pot fi
înțelese ca „Paradisul pierdut", a doua descrie consecințele pierderii
Paradisului. Pan, protector al turmelor și al păstorilor cât și zeu al
destrăbălării, care se întoarce ca fiu sub formă de lucrător al ogorului.
Sărăcia se află lângă avuție, luxul lângă epidemii - măsura justă a fost
pierdută.
În cea de-a treia strofă, configurațiile bizare ale lui Adam și Eva includ
un „cineva" și o „soră", precum și alte figuri ciudate care par a fi fost
luate din „lada” literaturii romantice: student dublură, frate mort, tineri
novici, copiii administratorul, micuța oarbă.
Domeniile de acțiune sunt: „coșmar", „ultimele acorduri", „povești" și
„sfinte legende".
Cea de-a patra strofă creează apoi o dispoziție eschatologică, cu un
fundal gol, pe un canal negru, ca punct de plecare, „ruinele umane
88
GEORG TRAKL
NOTĂ
89
GEORG TRAKL
CĂTRE LUCIFER
Comentarii
90
GEORG TRAKL
91
GEORG TRAKL
PE MÖNCHSBERG
(Pe dealul Călugărului)
Comentarii
Mönchsberg (cel mai înalt punct la 508 m deasupra nivelului mării) este
un deal din Salzburg (Austria), care formează panorama orașului cu
spatele său alungit.
Mönchsberg a fost numit după călugării din mănăstirea benedictină Sf.
Petru.
O poezie iritantă, scrisă în septembrie / octombrie 1913, care pare destul
de clară în titlu, care numește un loc, care este în mod clar de înțeles,
Mönchsberg lângă Salzburg unde Trakl a poposit des. Dar tocmai în
contextul acestei concreteți, Trakl ne confruntă cu o mulțime de enigme
care sunt greu de interpretat. Limbajul devine tensionat la maxim,
înțelesurile încep să plutească acolo unde se arată mai subtil.
Să luăm, de exemplu, al treilea vers al celei de-a doua strofe: „Mai
blând un sălbatic vaiet bolnav al fratelui". Avem de a face aici cu o elipsă:
„Mai blând un sălbatic..." ? Sau cu o elipsă a lui „încet povestind..." –
referindu-se la verbul versului dinainte? Sau chiar de la „Mai blând...
urmează frigul întunecata siluetă..." – referindu-se indirect la verbul celui
de-al treilea vers din prima strofă (urmează)?
Cum apare aici concretețea în domeniul imaginilor? „Umbra ulmilor
tomnatici ", precum și „cărări tocite" ar putea corespunde realității din
Salzburg pe Mönchsberg. Dar cum rămâne cu „colibele pline de frunze"?
Ele amintesc de Sukkot, sărbătoarea Corturilor, ca loc de pelerinaj de
92
GEORG TRAKL
93
GEORG TRAKL
SOARELE
Când se-nnoptează,
Călătoru-și ridică grelele pleoape;
Soare din bezna prăpastiei se rupe.
Comentarii
O poezie care la prima vedere are un ton foarte conciliant. În stilul idilei
formale (care, totuși, are și dedesubturi întunecate), sunt evocate imagini
ale unei unități armonioase între om și natură. Această unitate este
inițiată de imaginea soarelui în creștere, a cărui certitudine este
accentuată: „zilnic". Această unitate este mărită de apoziții îndrăznețe.
Astfel, în prima strofă, „pădurea", „negrul animal " și „omul" sunt
dominante. Chiar dacă în mod formal această secvență poate fi înțeleasă
doar ca fiind unită prin atribuirea adjectivului „frumoasă", cel puțin
ecuația în legătură cu „negrul animal / Omul", se impune imediat.
În cea de-a doua strofă, adjectivele se leagă de trei unități definite,
cosmos, natură și operele umane: „în iazul verde", „cerul rotund" și „în
barca albastră". Iaz și barcă, ca reprezentante a două dintre aceste
domenii, sunt concepute ca rotunjite „per se”, iar autorul prezintă în mod
explicit cerul ca „rotund" prin adjectiv.
De asemenea, cea de-a treia strofă evocă armonie, „încet", ceea ce
înseamnă în context aici: credibilitate, struguri copți și cereale aurii,
astfel încât sunt enumerate fundamentele alimentelor religioase "pâine"
și "vin". Să ne gândim la celebrul poem „Pâine și vin" de Friedrich
94
GEORG TRAKL
95
GEORG TRAKL
VÂRSTA
Comentarii
Titlul oferă o indicație a modului în care putem înțelege cele trei strofe,
și anume ca „amprentele” a trei vârste diferite: tinerețea, vârsta mijlocie
și bătrânețea.
Chiar dacă pare dificil de citit, imaginile folosite: „Sălbatic trandafirii
lângă gard" reprezintă imaginea tinereții, „răcoroasa vie" e imaginea
vârstei mijlocii iar „fructe coapte" este imaginea atribuită bătrâneții.
Pentru ce formă de existență umană sunt valabile aceste trei imagini?
Desigur, nu pentru existența urbană de la începutul secolului al XX-lea,
dar nici pentru o viață rurală idilică pentru că entitățile numite „suflet",
„puritate", „dragoste" sunt prea încărcate de conotații ale unei vieți
izolate, care sunt mai degrabă legate de un mediu monahal-religios.
„Idilele întunecate” ale unui Adalbert Stifter1, precum în poezia sa
„Noapte de vară", oferă o referință literar-istorică care poate ajuta la
înțelegerea textului de față.
Chiar dacă faptul că textul are un loc special în opera lui Trakl și chiar
dacă acesta nu a intenționat să-l publice, nu ar trebui să ne inducă în
eroare în așa fel încît să respingem textul ca fiind irelevant.
Textul a fost scris în iunie / iulie 1914, într-o fază de lucru caracterizată
prin cercetări într-un mod foarte diferit de cel sugerat de acest text, și
anume prin imagini monumentale care vorbesc despre groază și
distrugere.
96
GEORG TRAKL
NOTĂ
97
GEORG TRAKL
TÂNGUIRE
Comentarii
98
GEORG TRAKL
NOTĂ
1 BACH, JOHANN SEBASTIAN ( 1685 – 1750) – unul dintre cei mai mari
muzicieni ai lumii, compozitor german și organist din perioada barocă.
Este considerat un „geniu al umanității”.
99
GEORG TRAKL
PASIUNE
Luni albastre
Au scufundat ochii orbilor în orbite cuvioase.
Cauți un cadavru sub înverziții pomi
Mireasa ta,
Trandafirul argintiu
Plutind peste-nnoptata colină.
100
GEORG TRAKL
Pe valuri de purpură
Se leagănă adormita argintie.
101
GEORG TRAKL
Comentarii
Scrisă la începutul anului 1914, „Pasiune" aparține textelor târzii ale lui
Trakl, în care din cele patru teme ale morții / dezintegrării, sora /
dragostea, copilăria / aurul și nebunia / melancolia se adună într-o
chintesență a imaginilor, textul este de o intensitate deosebită.
Titlul conține ambiguitatea „pasiunii" și a „istoriei suferinței" și
conturează programul acestui poem, care citează în primul vers un Orfeu
ca figură centrală a mitologiei antice, care are destinul acestei
ambiguități.
Împreună cu Orfeu este numit un „tu ce zaci", care reamintește de
„Elis". Este controversat în cercetare dacă suntem autorizați să folosim
astfel de referințe ca ajutoare interpretative sau dacă trebuie să începem
cu noua utilizare a unei imagini în contexte disparate. În manuscris
contextul „nopții tăcute" este, de asemenea, numit "Hristos".
În cea de-a doua strofă, mitul băiatului este explicit abordat. „făptura
subțire a pruncului" se odihnește în „albastră manta".
În „Vis și înnoptare", „pruncul" în cauză este, de asemenea, numit într-
o apoziție, „un lup în flăcări”.
NOTĂ
102
GEORG TRAKL
UNGHER IN PĂDURE
Comentarii
103
GEORG TRAKL
NOTĂ
1 MINNICH,KARL ( 1886 – 1964) – coleg de școală cu Georg Trakl începînd
din 1897. Studiază dreptul la Vienna, în 1908, cînd Trakl își începe slujba
de farmacist.
104
GEORG TRAKL
PLIMBARE DE SEARĂ
Comentarii
105
GEORG TRAKL
NOTĂ
106
GEORG TRAKL
OGLINDĂ DE SEARĂ
Comentarii
107
GEORG TRAKL
108
GEORG TRAKL
AFRA
Comentarii
Chiar și titlul „sonetului” din 1931 este încurcat. Cine este "Afra"?
Referirea la „Călugărul pictat-a-o pe o icoană" și „manta albastră" o
indică pe sfânta Afra, care a aparținut comunității creștine la sfârșitul
anticului oraș german Augsburg și a murit acolo în anul 304 în urma
persecuției creștinilor de către împăratul roman Diocletian. Dar primul
vers a poemului contrazice: „Un copil cu păr șaten". Sfânta Afra era o
femeie adultă, de obicei descrisă cu o glugă. De asemenea, descrierea
Afrei „Zâmbetul Afrei roșu-n galben cadre brune / de Floarea-Soarelui"
nu pare să se refere la ea.
Sfânta a fost portretizată în legendă ca prostituată în templu, care a
fost convertită la creștinism. „Zâmbetul Afrei roșu-n galben cadre" ar
putea indica momentul prostituției.
Ceea ce „călugărul" a văzut este Afra după convertire.
Se cunoaște din biografia lui Trakl faptul că acesta mergea adesea în
bordelurile din Salzburg, dar adesea doar vorbea cu prostituatele sau se
109
GEORG TRAKL
110
GEORG TRAKL
CRUCIFIX
Comentarii
111
GEORG TRAKL
NOTĂ
1 ZECH, PAUL ( 1881 – 1946) – prolific scriitor german, poet, prozator.
Primele lui texte au apărut în revista Der Sturm (Furtuna). Se va apropia
tot mai mult de cercul scriitorilor expresioniști, cu un stil care-i va marca
întreaga lirică începînd cu 1917.
112
GEORG TRAKL
VALEA ÎNTUNECATĂ
Comentarii
113
GEORG TRAKL
114
GEORG TRAKL
TOAMNA SINGURATICULUI
Comentarii
115
GEORG TRAKL
NOTE
116
GEORG TRAKL
ÎNTOARCEREA ACASĂ
Comentarii
117
GEORG TRAKL
118
GEORG TRAKL
MOARTA BISERICĂ
Comentarii
119
GEORG TRAKL
120
GEORG TRAKL
UNEI TRECĂTOARE
Comentarii
„Unei trecătoare" este o poezie mai puțin cunoscută a lui Georg Trakl,
care nu a fost autorizată de el și nici nu a fost introdusă în vreuna dintre
cele două cărți ale sale („Poezii" și „Sebastian în vis") cu toate că a
apărut, totuși, în 1909 în „Neuen Wiener Journal" nr. 5744 și în nr. 242
din revista „Salzburger Volksblatt".
Trakl creează aici tema unei întâlniri întâmplătoare cu o persoană care
este apoi stilizată o iubire inaccesibilă.
Spre deosebire de Petrarca, cel care a dezvoltat această temă ca model
pentru literatura europeană în „Canzoniere”, Trakl rămîne la o întâlnire
care se încheie la timpul trecut și relativizând în subjonctivul „de parcă”.
Această clasificare este întărită în mod semantic de definiția „din trecut"
și de încălcarea trecutului simplu al întâlnirii prin recurgerea la „Iubita
ceea din trecut / De-ar fi aici, dar a tăcut".
Motivul creștin sună la Trakl atunci când caracterizează „trecătoarea"
ca pe „o înfățișare dureroasă". Ne putem gândi la Gretchen (Margareta)
în ruga către Maria, din Faust I: "Oh, tu înfățișare dureroasă, apleacă-te
asupra suferinței mele!" Legătura religioasă este întărită de expresia „Ea
îmi păru cu mine rudă / De Dumnezeu adusă". Dar mântuirea nu este
realizată, presupusul salvator „a trecut și a dispărut".
Cu siguranță Trakl preia acest text din „A une passante" al lui
Baudelaire din 1860, dar, în afară de titlu, la Trakl găsim prea puțin din
121
GEORG TRAKL
NOTĂ
122
GEORG TRAKL
O SEARĂ DE TOAMNĂ
Comentarii
123
GEORG TRAKL
124
GEORG TRAKL
ELIS
Încet se prelinge
Pe zidurile goale liniștea albaștrilor măslini,
Se stinge unui bătrân întunecat cânt.
O barcă de aur
Se leagănă, Elis, inima ta pe cerul singuratic.
Un vânat albastru
Sângerează în tufișul de spini
Semne și stele
Se scufundă ușor în al serii iaz.
125
GEORG TRAKL
Porumbei albaștri
Beau noaptea sudoarea înghețată
Care curge de pe cristalina frunte a lui Elis.
Mereu se aude
Vântul lui Dumnezeu pe negri pereți.
Comentarii
Figura lui Elis apare la Trakl în mod explicit în două poezii, pe lângă în
cea de care vorbim cât și în „Pruncului Elis". Amândouă sunt incluse în
volumul „Sebastian in în vis", care a apărut abia după moartea sa. În
volum poezia „Elis" urmează direct după „Pruncului Elis".
Poemul „Pruncului Elis" a fost folosit de Trakl în prima parte a poeziei
„Elis", în cea de a doua variantă (în trei variante. În cea de-a treia
variantă „Elis” această primă parte a fost eliminată din nou. „Pruncului
Elis" a fost scris în aprilie 1913 în castelul familiei von Ficker. „Elis" a fost
scrisă în mai 1913 în Salzburg. Prin urmare, „Elis" poate fi citită ca o
continuare a „Pruncului Elis" în cea de-a treia variantă.
Figura lui Elis reprezintă, probabil, persoana minerului Elis Fröbom, care
a trăit în secolul al XVII-lea și a cărei poveste a lui E.T.A. Hoffmann
("Minele la Falun", 1818) și Hugo von Hofmannsthal („Mina din Falun",
1906) au fost prelucrate literar. Elis Fröbom murit într-n accident minier
și a fost înmormântat în ziua nunții sale. Zeci de ani mai târziu, s-a găsit
cadavrul său intact, spune legenda. Mireasa lui, care a ajuns, între timp,
o femeie în vârstă, este confruntată cu el ca tânăr.
La Trakl această reminiscență istorică, este totuși, greu de recunoscut.
În „Elis" găsim doar motivația timpului de aur, în care pare că nu există
nici un om pe moarte, în prima parte.
Determinările rotunjimii liniștii domină și ziua se pare că este, "ziua de
aur", în sensul unei idile convenționale. Cea de-a doua parte aduce
dominația serii de toamnă spre debutul iernii.
După protejata „turmă la marginea pădurii” din prima parte, este
prezentată mai apoi ca „Un vânat albastru/ care /Sângerează în tufișul
de spini”.
Idealizarea unei stări armonice originare, adesea asumată de Trakl (și
parțial desigur schițată), este aceeași cu cea a lui Gottfried Benn1 ( „O,
suntem precursorii noștri originari. / O bucată dintr-o mlaștină caldă" ) și
este aici distrusă: „Un vânat albastru / Sângerează în tufișul de spini".
126
GEORG TRAKL
NOTĂ
127
GEORG TRAKL
ZEFIR
Comentarii
128
GEORG TRAKL
129
GEORG TRAKL
PRIMĂVARA SUFLETULUI II
130
GEORG TRAKL
Comentarii
131
GEORG TRAKL
132
GEORG TRAKL
CÂNTEC SPIRITUAL
Comentarii
133
GEORG TRAKL
134
GEORG TRAKL
HELIAN
Comentarii
„Vă voi trimite în următoarele zile o copie a poeziei Helian; este cel mai
scump și mai dureros lucru pe care l-am scris vreodată", îi scrie Trakl lui
Erhard Buschbeck de la Innsbruck, în ianuarie 1913.
Textul este de lungimea uni poem epic și poate fi, de asemenea,
considerat ca fiind o versiune modernă a genului epic. Acest lucru este
deja indicat de numele mitologizat al titlului, care amintește de „săracul
135
GEORG TRAKL
136
GEORG TRAKL
HOHENBURG
Cruce și seară;
Sunetul își învăluie cu brațele violete steaua
Care se urcă spre ferestrele nelocuite.
Comentarii
137
GEORG TRAKL
„În casă nu e nimeni", imagine pe care o cunoaștem din opera lui Trakl, în
alte forme de parafrazare, cum ar fi „camerele abandonate" sau
„camerele singuratice".
Imaginile următoarelor strofe părăsesc complet contextul Vilei
Hohenburg, în care se re- găsesc modele inconfundabile ale operei lui
Trakl, cum ar fi „chipul alb al omului " sau „cruce și seară". Doar ultimul
vers al poeziei ne readuce în contextul titlului: „argintia voce a vântului
pe hol". „Sebastian în vis" cunoaște „vocea de argint a stelelor".
Titlul poeziei este doar un tribut adus unei gazde primitoare, familiei
Ficker atât de importantă pentru Trakl? Sau numirea unui loc care l-a
făcut să trăiască o experiență în mod special? Rilke la Castelul Duino
sună ca o analogie literar-istorică, nu ca o referință posibilă la Trakl.
138
GEORG TRAKL
Comentarii
Așa cum se întâmplă adesea în lirica lui Trakl, acest text numește pe loc
un program istoric esențial de poezie: „O cântare însoțită de liră să fie”.
Lira sună aici - mai modern – ca o "chitară". Folcloric, ne-am putea gândi
la cerul îndrăgostiților, care, precum se spune, este plin de viori.
La Trakl se aude „în frunzișul roșu sunet de chitară". Frunzele ar putea
avea culorile toamnei, de asemenea floarea soarelui care înflorește până
în luna octombrie.
Patru imagini sunt unite în prima strofă după așa-numitul „stil bine
dobândit" al lui Trakl (după scrisoarea către Erhard Buschbeck din iulie
1910): frunzișul roșu cu chitare, părul galben al fetelor, un gard cu
floarea-soarelui, carul de aur în nori.
Marcant este faptul că toate cele patru imagini sunt puternic colorate,
roșu și galben / auriu. În cea de-a doua strofă, accentul culorilor este în
mod semnificativ slăbit și schimbat în galben și maroniu.
139
GEORG TRAKL
Cea de-a treia strofă este „decolorată" într-o „seară gri" și a patra
strofă pomenește doar de „găuri verzi de putregai". Culoarea este astfel
redusă drastic și se deplasează de la zona de lumină spre întuneric.
Ceea ce se întâmplă la nivelul culorilor are o corespondență clară în
personalul imagisticii. În prima strofă apar „fete". În cea de-a doua
strofă, „bătrânii" și „orfanul" apar împreună – iar aceștia corespund
„femeilor" și „micuței" din a treia strofă. Cea de-a patra strofă numește
un „flămând" care poate fi interpretat ca o contrapartidă „fetelor" din
prima strofă, în măsura în care poemul este ca o oglindire a structurii
strofelor.
Imaginea-oglindă arată, de exemplu, faptul că prima și a patra strofă
ridică vederea spre cer, aer, miros, mișcare. A doua și a treia strofă sunt
situate pe pământ, la umbră, lângă pârâu, în miros.
140
GEORG TRAKL
Comentarii
141
GEORG TRAKL
asociat cu aurul de culoare liniștită. Jeluirea din cea de-a treia strofă este
restrânsă, și duce la concluzia că: „altul suferă cu el”.
142
GEORG TRAKL
Comentarii
Textul este clar și cuprinde ceea ce anunță titlul. Este descrisă o grădină
veche, cu iarbă, iazuri, aur, câmpii, fluturi, o terasă, deal, străini, dansul
unui faun - nu grădina părintească din Pfeifergasse unde locuise, ci o
grădină publică. Această grădină este cunoscută din opera lui Trakl, este
grădina „Mirabell” în apropiere de Salzburg, care revine și în „Muzică în
Mirabell" și apare și acolo ca „grădină veche". Și aici ne întâmpină din
nou mirosul de iarbă, care joacă un rol deosebit la Trakl, asociat cu
„grădina" (așa cum citim și aici) sau „feminin" (în „transformare", și acest
parfum face ca poemul, dintr-n simplu pastel să devină o pictură
impresionistă. Cu toate acestea, chiar și o primă privire asupra imaginii
„crinilor de apă” ai lui Monet, arată diferența stilistică, în primul rând
mediul descris.
Pentru Trakl, această grădină are o semnificație deosebită ca un loc al
întâlnirilor avute acolo. Există și o „acțiune", chiar dacă acest lucru este
indicat în primul rând de locația „într-o grădină veche". „Străinii pleacă-
ncet în depărtare" câștigă în această acțiune o greutate deosebită.
„Trecură-n zori și ele" („tinerele fete”) aici, acum „Străinii pleacă-ncet în
depărtare”. Două indicii s-ar putea referi la o dramă, dar sunt, de
asemenea, de înțeles ca o simplă afirmație a faptelor și diferența dispare
143
GEORG TRAKL
144
GEORG TRAKL
IN VENETIA
Comentarii
În august 1913 (16 august până la sfârșitul lunii august), Trakl a vizitat
împreună cu Karl Kraus, Peter Altenberg, Adolf Loos și partenerul său,
Bessie Bruce, Veneția. Prietenul și mentorul său Ludig von Ficker
împreună cu soția lui, Cissi, s-au alăturat ulterior grupului. O fotografie
din această călătorie este bine cunoscută, arătându-l pe Trakl purtând un
costum de baie la ștrandul Lido. Textul se bazează, fără îndoială, pe
experiențele concrete ale călătorului, dar nu este concret dovedită decât
pe data de 6 martie 1914.
Forma clară cu trei strofe de câte cinci versuri sunt în contrast puternic
cu secvența aproape hectică a imaginilor, care au caracterul unui
inventar și par a fi luate la întâmplare dintr-o intuiție concretă. Doar
relația interior-exterior creează o ordine vizuală. În prima strofă suntem
în „camera nocturnă".
În a doua strofă, acest spațiu este deranjat de un „negru roi de muște"
și amintirea „La auritul căpătâi al zilei” - înseamnă o prăbușire în sine a
„exteriorului".
145
GEORG TRAKL
În cea de-a treia strofă domină doar acel „afară", în mod concret ca
„mare" și „canal", dar și în sensul difuz „social" ca un „copil" cu un
„zâmbet... bolnav". Întrebarea dacă acest copil este un copil concret care
aparține spațiului real al „mării" și „canalului", sau este doar o formă a
unei imaginații mai generale, care apare la Trakl în alte poezii și rămâne
deschisă, ca și celelalte două imagini exterioare, în special cea a
„Canalul"-ui, pe care o cunoaștem și din poeziile anterioare ale lui Trakl,
cum ar fi „Apus de iarnă" sau „Psalm". Determinante sun culorile: negru,
argint, violet și aur. Astfel, avem culorile centrale care caracterizează
Veneția istorică, negrul gondolelor și culorile „bizantine" de aur și argint,
Bazilica Sf. Marcu și Palatul Dogilor.
„Auritul căpătâi al zilei" este aici, în acest context apusul (sau zorii zilei)
peste mare, se întâlnește și în „Primăvara sufletului" care pare mai
degrabă a fi răsăritul.
146
GEORG TRAKL
AN
Comentarii
147
GEORG TRAKL
148
GEORG TRAKL
Comentarii
149
GEORG TRAKL
150
GEORG TRAKL
NOTE
151
GEORG TRAKL
CÂNTEC DE JALE
Comentarii
152
GEORG TRAKL
153
GEORG TRAKL
SUFLET DE NOAPTE
Comentarii
Există trei versiuni ale acestei poezii, scrise probabil între martie (anul
este incert) și 10 iunie 1914. Cea de-a treia versiune a fost publicată în
ediția din iunie 1914 a revistei „Phöbus - Revistă lunară de estetică și
critică de teatru".
Textul a apărut cu puțin înainte de apariția volumului „Sebastian în vis"
(din scrisoarea datată 10 iunie 1914).
Toate cele trei versiuni sunt construite din cinci strofe a trei versuri.
Strofele doi până la cinci din prima versiune rămân în mare parte intacte
- s-a schimbat numai strofa cinci. Prima strofă a primei versiuni este
abandonată deja în cea de-a doua versiune. Strofa a 5-a adăugată noii
versiuni este puternic modificată în ultima versiune definitivă.
Prima strofă eliminată conținea o apoziție îndrăzneață extrem de
„lamentabilă”, cum a considerat-o însuși autorul, deci a revenit la versul
„pașii mei pășeau pe trepte de mușchi”.
154
GEORG TRAKL
155
GEORG TRAKL
RONDEL
Comentarii
156
GEORG TRAKL
ORA SUFERINȚEI
Comentarii
157
GEORG TRAKL
Suntem aici, figurativ, în plină toamnă care, tipic lui Trakl, este legată
de grădină („în tomnatica grădină") și mai departe de întuneric („negru",
„noapte").
Ultima strofă amplifică această dispoziție și îi conferă o atingere
cultului religios cu imaginile „ora rozariilor" și „flaut".
In timp ce prima dintre aceste imagini se referă la cultul catolic al
rugăciunilor, Rozariul pune accent în primul rând pe seară și de multe ori
pe Maria ca centrul devoțiunii. „Flaut singuratic“ indică cultul religios în
jurul lui Pan. Ne-am putea gândi și la motivul „Flautului fermecat" al lui
Mozart. Apoziția „Frunte - Flaut“ confirmă absolut contextul
Iluminismului Francmasoneriei căci „frunțile“ se înclină „înfrigurate
peste-ntunecate timpuri.“ Chiar dacă „cine ești tu" are nevoie de o
interpretare foarte îndrăzneață.
În acest proces, poemul repetă un model pe care Trakl l-a creat și în "O
seară de toamnă", acum într-un mod dramatic condensat și anume
trecerea de la o imagine exterioară, marcată de grădină, toamnă și
sfârșitul anului, într-un interior „singuratic" (în „Seara de toamnă" o
„singuratică").
Poemul „Decădere" are o dramaturgie similară, și acolo apare „mierla",
cunoscută nu ca o pasăre migratoare, așa cum a fost prezentată în
„Seara de toamnă", ci ca o figură singuratică, „iernând".
158
GEORG TRAKL
TOAMNĂ ÎNCÂNTATĂ
Comentarii
159
GEORG TRAKL
NOTĂ
1 HOLDERLIN, FRIEDERICH ( 1770 – 1843) – poet german,unul dintre cei
mai importanți reprezentanți ai romantismului în literatura europeană.
Considerat, după Goethe și Schiller, cel mai mare poet elegiac al
lșiteraturii germane.
160
GEORG TRAKL
GRODEK
Comentarii
161
GEORG TRAKL
162
GEORG TRAKL
163
GEORG TRAKL
164
GEORG TRAKL
165
GEORG TRAKL
166
GEORG TRAKL
167
GEORG TRAKL
168
GEORG TRAKL
169
GEORG TRAKL
170
GEORG TRAKL
AMIN
Albastră e și seara;
Ora amorțirii noastre, umbra lui Azrael*
Ce-ntunecă o pepinieră maro
_____________
* Îngerul Morții
171
GEORG TRAKL
ÎN APROPIEREA MORȚII
172
GEORG TRAKL
CÂNTEC DE NOAPTE
173
GEORG TRAKL
CUFUNDARE
174
GEORG TRAKL
DELIR
175
GEORG TRAKL
GRĂDINA SURORII
176
GEORG TRAKL
ȘOBOLANII
177
GEORG TRAKL
ÎN TOAMNĂ
178
GEORG TRAKL
ÎN PRIMĂVARĂ
179
GEORG TRAKL
INIMA
180
GEORG TRAKL
KARL KRAUS
181
GEORG TRAKL
SEARĂ ÎN LANS
182
GEORG TRAKL
SIRENA
183
GEORG TRAKL
MELUZINA
184
GEORG TRAKL
DECĂDERE
Lui Karl Borromaeus Heinrich
Deasupra iazului
Păsările călătoare s-au dus.
Sera din stelele noastre bate un vânt de gheață.
185
GEORG TRAKL
DRUMEȚUL
186
GEORG TRAKL
SEARA
187
GEORG TRAKL
FURTUNA SEARA
188
GEORG TRAKL
SOMNUL
189
GEORG TRAKL
TĂCERE
190
GEORG TRAKL
ACORD FINAL
191
GEORG TRAKL
NOAPTEA SĂRMANILOR
Se-ntunecă!
Și înfundată bate
La poarta noastră noaptea!
Un copil șoptește: Voi tremurați
Atât de tare!
Tot mai adânc ne aplecăm
Sărmanii și tăcem
Tăcem de parcă n-am mai fi de loc.
192
GEORG TRAKL
CELOR AMUȚIȚI
193
GEORG TRAKL
194
GEORG TRAKL
195
GEORG TRAKL
CUPRINS
Noaptea 20
Seară în Lans 23
Apus 24
Pruncului Elis 25
Cântec de noapte 27
Cântec de seară 29
Cântecul unei mierle captive 31
Cântecul profund 33
Cântec occidental 35
Apus 37
Capitularea nopții 39
În zăpadă 41
Celor amuțiți 43
Copilărie 46
Corbii 49
De profundis 51
Prăbușire 54
Furtuna 56
Omenire 59
Spre seară a mea inimă 61
În iarnă 63
În parc 65
Trompete 67
În est 69
Odihnă și tăcere 71
Vară 73
Lui Novalis 75
Melancolie 77
Naștere 79
O seară de iarnă 81
La mlaștină 83
196
GEORG TRAKL
Peisaj 85
Psalm 87
Către Lucifer 90
Pe Mönchsberg 92
Soarele 94
Vârsta 96
Tânguire 98
Pasiune 100
Ungher in pădure 103
Plimbare de seară 105
Oglindă de seară 107
Afra 109
Crucifix 111
Valea întunecată 113
Toamna singuraticului 115
Întoarcerea acasă 117
Moarta biserică 119
Unei trecătoare 121
O seară de toamnă 123
Elis 125
Zefir 128
Primăvara sufletului II 130
Cântec spiritual 133
Helian 135
Hohenburg 137
În frunzișul roșu sunet de chitară 139
Într-un vechi arbore genealogic 141
Într-o grădină veche 143
In Veneția 145
An 147
Cântecul lui Kaspar Hauser 149
Cântec de jale 152
Suflet de noapte 154
Rondel 156
Ora suferinței 157
Toamnă încântată 159
Grodek 161
197
GEORG TRAKL
Amin 171
În apropierea morții 172
Cântec de noapte 173
Cufundare 174
Delir 175
Grădina surorii 176
Șobolanii 177
În toamnă 178
În primăvară 179
Inima 180
Karl Kraus 181
Seară în Lans 182
Sirena 183
Meluzina 184
Decădere 185
Drumețul 186
Seara 187
Furtuna seara 188
Somnul 189
Tăcere 190
Acord final 191
Noaptea sărmanilor 192
Celor amuțiți 193
198
GEORG TRAKL
Publicații
199
GEORG TRAKL
eBooks
200
GEORG TRAKL
Traduceri de cărți
201
GEORG TRAKL
• Marin Sorescu: Die Leere der Glocke, Dionysos Verlag 1997 und
2002, ISBN 3-933427-09-6;
• Emil Manu: Traum Stunde, Dionysos Verlag 1997, ISBN 3980387186;
• Dorin Popa: Niemand versteht mich, Polirom 1998, 973-683-059-4;
• Gellu Dorian: Niemandsinsel, Dionysos Verlag 1998, ISBN 3933427002;
• Valeriu Stancu: Wortwunde, Dionysos Verlag 1998, ISBN 3980387194;
• Ana Blandiana: Sternenherbst, Dionysos Verlag 1999 und 2002, ISBN 3-
933427-08-8;
• Mihail Eminescu: Sämtliche Gedichte, Dionysos Verlag 2000, ISBN 3-
933427-02-9;
• Cassian Maria Spiridon: Über den Wald, Dionysos Verlag 2002, ISBN 3-
933427-07-X;
• Ion Caraion: Ein Garten ist in mir, Dionysos Verlag 2002, ISBN 3-
933427-04-5;
• Aura Christi: Geflüster, Dionysos Verlag 2002, ISBN 3-933427-03-7;
• Marin Mincu: Drehung, Dionysos Verlag 2002, ISBN 3-933427-06-1;
• Viorela Codreanu Tiron: Fără titlu/Ohne Titel, Amanda edit, București
2011, ISBN 978-606-8041-39-1;
• Mihai Eminescu - Poezii/Gedichte, Junimea, Iași – 2017, (Eminesciana
bibliofil), ISBN 978-973-37-2000-3;
• Valeriu Stancu: Wortwunde (Zweite Auflage), Dionysos 1999, 2002,
2018, ISBN-10: 1976963524, ISBN-13: 978-1976963520;
• Cassian Maria Spiridon: Mit Gedanken und mit Bildern,
Dionysos, Boppard 2018, ISBN 9781980240341
• Marius Chelaru: Die Ecke des Bettlers, Gedichte/Poezii (Rumänische
Gegenwartslyrik, Band 21/2018), Dionysos, Boppard, ISBN-10:
1976962781, ISBN-13: 978-1976962783;
• Pieta - Eine Auswahl rumänischer Lyrik, Dionysos, Boppard, 2018, ISBN
9781977075666;
• George Bacovia - Blei und andere Gedichte, Dionysos Boppard 2018,
bod ISBN: 9783746024974;
• Ioana Diaconescu - Dafür ist der Engel – Gedichte,
Dionysos Boppard 2018, ISBN 9781980729198
• Paulina Popa - Winter des Engels – Gedichte,
Dionysos Boppard 2018, ISBN 9781717888273
• Varujan Vosganian - Auf unseren Spuren – Gedichte,
Dionysos Boppard 2018, ISBN 9781983279218
• Ion Cristofor - Am Rand der Kaffeetasse – Gedichte,
Dionysos Boppard 2018, ISBN 9781719860338
202
GEORG TRAKL
Georg Trakl
Versuri
Traducere și comentarii: Christian W. Schenk
Note, notă asupra ediției: Ioana Diaconescu
ISBN: 9781095625439
Zweite Ausgabe (Ediția a doua)
DIONYSOS – 2018 Boppard am Rhein/Germany
Rheinland-Pfalz
203
GEORG TRAKL
204