C.1.

COMPONENTELE MATERIEI VII

SI LEGATURILE DINTRE ACESTEA
Materia vie este compusa din molecule nevii. Aceste molecule izolate
si examinate individual, se supun tuturor legilor fizice si chimice care
guverneaza materia nevie. Totusi organismele vii poseda insusiri deosebite
care nu sunt proprii materiei nevii.
A.CARACTERISTICILE PROPRII MATERIEI VII
1.Gradul inalt de complexitate si organizare al organismelor vii.
Celulele componente ale organismelor vii prezinta structuri complicate,
continand multe tipuri de molecule complexe.
In plus, organismele vii exista intr-un numar imens de specii diferite.
Spre deosebire de acestea, materia nevie consta de obicei din amestecuri
intamplatoare de compusi simpli ce au o organizare structurala comparativ
redusa.
2.Fiecare parte componenta a unui organism viu are un scop sau o
functie specifica. In cazul structurilor macroscopice, acest fapt este vizibil
ex : aripile, ochii, frunzele, florile. Dar si in cazul structurilor intracelulare,
fiecare component are un scop si o functie specifica ex : nucleul, membrana,
etc.
3.Organismele vii au capacitatea de a capta si a transforma energia din
mediul lor, utilizand- o pentru formarea din materii brute, simple, a
propriilor structuri complicate si pentru mentinerea acestora. Materia nevie
nu poate utiliza energia exterioara pentru a-si mentine organizarea sa
structurala. De fapt, materia nevie, atunci cand absoarbe energie externa, se
descompune, trecand intr- o stare mai putin organizata.
4.Capacitatea de autoreplicare precisa a organismelor vii este
proprietatea ce reprezinta chintesenta starii vii. Dimpotriva, diferitele tipuri
de materie nevie nu se pot reproduce in forme identice ( ca masa, forma sau
structura interna), de la o generatie la alta.
Biochimia este o stiinta tanara, de numai cateva decenii, aflata la
granita intre medicina, fiziologie, biologie, chimie organica. Studiaza
structura si functiile moleculelor pe care le vom denumi BIOMOLECULE.
Biochimia este tiina care studiaz chimia vieii.
Considerat mult vreme o ramur interdisciplinar aflat la
grania ntre chimie i biologie, biochimia s-a dezvoltat n
special n ultimele decenii ca o disciplin de sine stttoare,

abordnd subiecte ca structura chimic a substanelor din

care sunt formate organismele, interaciunile ntre aceste
substane i transformrile metabolice pe care acestea le
sufer in vivo. n mare, se poate considera c biochimia are
dou ramuri: biochimia metabolismelor i biochimia
structural.
Biochimia structural se ocup cu studiul moleculelor
vieii: proteine i aminoacizi, glucide, lipide, acizi nucleici. De
asemenea, aceast ramur studiaz i vitaminele i
enzimele.
Biochimia metabolismelor studiaz cile metabolice prin
care nutrienii sunt procesai n interiorul celulelor vii
(anabolism i catabolism).
Biochimia acizilor nucleici i studiul codului genetic,
sinteza proteinelor (transcripia i translaia), studiul
fenomenelor de transport membranar i de transmitere a
semnalelor sunt doar cteva domenii n care biochimia
cunoate un progres remarcabil n ultimii ani.
B.BIOMOLECULELE
Din cele 90 elemente chimice naturale din scoarta pamantului, numai
27 sunt componente esentiale ale organismelor vii.
H, O, C, N, reprezinta aproximativ 96 % din masa celor mai multe celule.
Cele patru elemente formeaza compusi care poseda o capacitate moleculara
unica de a participa la procesele ce constituie in ansamblu starea vie. C, H,
N, O, formeaza cu usurinta legaturi covalente, prin punerea in comun a
electroniilor : H are nevoie de 1 electron, O de doi, N de trei, C de patru
pentru a- si completa ultimul strat de electroni si astfel sa formeze legaturi
covalente stabile.
Atomii de carbon au inca o proprietate, cea mai importanta :
capacitatea de a se lega intre ei. Un atom de C poate sa accepte sau sa
doneze 4 electroni pentru a realiza un octet exterior, astfel poate forma
legaturi covalente cu alti 4 atomi de C. Atomii de C legati in acest fel pot
forma catene liniare, ramificate su ciclice pentru o varietate de molecule
organice diferite.
Datorita configuratiei tetraedrice a perechilor de electroni din jurul C
legat simplu, se poate obtine o mare varietate de structuri tridimensionale de
legaturi Carbon- Carbon. Nici un alt element chimic nu poate forma
2

molecule de marimi si forme atat de diferite sau cu o varietate atat de mare

de grupari functionale.

Elementele
materiei
organice

Elemente in cantitati
foarte mici
Mn
Fe
Ca
Cu
Zn
B
Al
V

C
O
N
H
P
S
Ioni monoatomici
Na+
K+
Mg 2+
Ca2+
Cl-

Mn
I
Si
Sn
W
Cr
F
Se
Ierarhia organizarii moleculare a celulelor
Biomoleculele organismelor vii sunt organizate intr- o ierarhie de o
complexitate moleculara progresiva.
Toate biomoleculele deriva din precursori foarte simpli, cu masa
moleculara mica, substante anorganice provenite din mediu, in special: CO2,
H2O si N2 atmosferic. Acesti precursori sunt transformati de materia vie,
prin diferite procese metabolice intermediare, in compusi organici cu masa
3

moleculara mai mare, reprezentand biomoleculele de baza, sau unitatile

constituente.
Acestea se leaga intre ele, prin legaturi covalente, formand
macromolecule proprii celulei, cu mase moleculare relativ mari.
Exemple de macromolecule
Proteinele- constituite din aminoacizi
Acizii nucleici : ADN si ARN- constituiti din nucleotide
Polizaharide- formate din monozaharide
Lipide- formate din acizi grasi
La un nivel superior, macromoleculele se asociaza intre ele formand
sisteme supramoleculare, ex : Lipoproteinele (complecsi ai lipidelor si
proteinelor), ribozomii (complecsi ai acizilor nucleici si proteinelor).
In fine, la cel mai inalt nivel in ierarhia structurii celulare, diferitele
complexe si sisteme supramoleculare sunt asamblate in organitele celulei:
nuclei, mitocondrii, lipozomi, etc.

MACROMOLECULE

Principalii compusi moleculari din E. Coli

Compusul
Apa
Proteine
Acizi nucleici
ADN
ARN
Glucide
Lipide
Molecule( unitati
constituente si
intermediari )

% din greutatea
Totala
70
15

Nr. aprox. de
specii moleculare
1
3000

1
6
3
2

1
1000
50
40

500

Ioni anorganici
1
Functiile principalelor clase de biomolecule in celule

12

1.Acizii nucleici servesc pretutindeni la depozitarea si transmiterea

informatiei genetice.
2.Proteinele
servesc ca elemente structurale
unele au activitate catalitica specifica si functioneaza ca enzime
in toate celulele sunt efectorii directi ai actiunii genelor
3.Polizaharidele au doua functii importante in toate celulele, unele
exemplu: amidonul depoziteaza energia necesara celulei, celuloza este
element structural extracellular.
4.Lipidele sunt constituiensi universali ai organismelor cu rol esential
in desfasurarea proceselor metabolice.
In organism, lipidele indeplinesc mai multe functii: Sunt principala
forma de depozitare a rezervelor energetice (triacilglicerolii din tesutul
adipos prin oxidare 1g lipide dau 9 cal) Sunt constituienti ai membranelor
celulare si subcelulare (glicerofosfolipide, sfingolipide, etc.)
Biomolecule primordiale:

Acizi nucleici

Aminoacizi

PROTEINE

Monozaharide

Acizi grasi

Acizi grasi

C2.CELULA

10

Este unitatea de baza a organismelor vii.

Organismele pot fi: unicelulare cele mai simple forme de viata si
pluricelulare.
TESUTURILE reprezinta unitatea superioara de organizare a
materiei vii. Sunt constituite din mai multe celule de acelasi tip.
Ex.:
tesut conjunctiv
tesut epitelial
tesut osos
tesut muscular.
APARATE SI SISTEME apartin organismelor superioare: digestiv,
respirator etc.
Celulele pot fi: procariote si eucariote.
Celulele procariote:
Sunt foarte mici, relativ simple, avand o singura membrana celulara.
Nu au nucleu.

Ex.: eubacterii, alge verzi-albastre, spirochete, rickestii, micoplasme

(ex.: pseudomonas).
11

Ex.: Escherichia Coli face parte din grupul de bacterii Coli, care se
gasesc in mod specific in tractul intestinal uman. Celula matura are forma
unei franghii cilindrice de 2micrometri. E coli se inmulteste rapid pe un
mediu simplu cu glucoza ca sursa de carbon si ioni de amoniu ca sursa de
azot.
Celulele procariote contin un singur cromozom, care consta intr-o
singura molecula de ADN dublu helicoidala, dens spiralata, formand zona
nucleara. Se inmultesc in general prin diviziune asexuata. Procariotele au
fost primele celule aparute in evolutia biologica.

Celulele eucariote:
Sunt mult mai mari si mai complexe (> 1000-10000 ori mai mari).
Celulele tuturor organismelor superioare din regnul vegetal si animal sunt
eucariote, ca si celulele fungilor, protozoarelor si majoritatii algelor.
Contin un nucleu marginit de membrana. Materialul genetic, ADN si
ARN este distribuit in cromozomi.
Celula eucariota contine de asemenea organite celulare:
o mitocondrii
o corpusculi Golgi
o reticul endoplasmatic

12

Membrana celulara:
9 mm, contine lipide si proteine in cantitati aproximativ egale. Este
permeabila, permitand transportul de Na+, K+, glucoza, aminoacizi si
alte substante nutritive ca si enzime.
Nucleul:
ADN-ul este organizat in cromozomi
ARN-ul este situat in nucleoli.
Mitocondriile:
sunt uzinele energetice ale celulei. Aici, hidratii de carbon, lipidele si
aminoacizii sunt oxidati de catre O2 in CO2 si H2O, iar energia
rezultata este inmagazinata in ATP.
Aparatul Golgi:
are rol in secretia produsilor celulari, cum sunt proteinele, spre
exterior.
Microcorpii participa la oxidarea anumitor substante nutritive: 2H 2O2
O2+2H2).
Lizozomii au rol in digestia materialelor aduse in celula prin fagocitoza.
Realizeaza si digestia componentelor celulare dupa moartea celulei.
Reticulul endoplasmatic formeaza un sistem complicat de canale care
asigura transportul intracelular spre periferia celulei.

13

C3. APA, MEDIU AL VIETII

Apa este considerata cea care a favorizat miracolele si pe cel mai
minunat din toate: viata! Apa este un mediu in care traiesc organismele
acvatice si care mijloceste incorporarea in plante a sarurilor minerale.
Totodata, apa este si materia primara pe care o folosesc toate vietuitoarele in
sinteza substantelor organice care le asigura nutritia si cresterea. Numai
unele organisme inferioare si superioare (semintele) pot trai intr-un mediu
aparent uscat, putandu-si relua functiile in prezensa apei si a unei
temperaturi propice.
ROLUL APEI IN ORGANISM`
La majoritatea celulelor ocupa in jur de 70% din masa celulara.
Ea este principalul solvent si mediul de dispersie al diferitelor
substanteorganice si anorganice.
Apa ajuta la transportul substantelor in celula si la numeroase reactii
chimice.
Participa la procesele de morfogeneza;
Produce hidratarea numeroaselor substante, intervenind in disocierea
electrolitilor;
Asigura mediul optim de desfasurare a proceselor metabolice;
Asigura mentinerea echilibrului acido-bazic al mediului intern.
Continutul in apa al diferitelor celule variaza mult. Apa este prezenta
in corpul uman in procent de 60% deoarece majoritatea tesuturilor contin
apa (94% din plasma sangelui, 80% din tesutul muscular, 60% din celulele
rosii ale sangelui, peste jumatate din alte tesuturi), iar consumul zilnic al
unui om este de 2,5 l (alimente si lichide).
CARACETRISTICILE APEI:
1.Caracterul de dipol permanent:
In functie de repartitia sarcinilor negative ale O2 si a celor pozitive ale H,
are loc o comportare de mini-magnet al apei, numit dipol, cu momentul
electric M=1,84.
In molecula apei, nucleul celor doi atomi de H formeaza cu centrul
atomului de O2 un unghi de 104 grade si 31 minute, astfel ca molecula apei
este de forma triunghiulara:

14

Molecula de apa este polara. Polaritatea este data de combinatia de un

atom de oxigen in varful moleculei cu incarcatura negativa si doi atomi de
hidrogen incarcati pozitiv.

2.Formarea legaturilor de hidrogen:

Intre electronii neparticipanti si oxigenului, ai unei molecule de apa si
sarcina partiala pozitiva a unui atom de H apartinand unei molecule de apa
vecine se naste o puternica atractie electrostatica soldata in final cu stabilirea
unei legaturi de hidrogen:
In stare lichida fiecare molecula de apa este asociata cu alte doua
molecule de apa prin legaturi de hidrogen.

Incarcatura electronica diferita duce si la atragerea altor atomi aflati in

apropiere, atomii de oxigen unindu-se cu doi atomi de hidrogen ai unei alte
molecule. Legaturile de hidrogen astfel realizate nu sunt la fel de puternice
precum cele covalente, dar explica starea de agregare lichida a apei la
temperatura normala. Aceste legaturi explica si caldura specifica ridicata.
Fiecare atom de oxigen tinde sa aiba in jur patru atomi de hidrogen.
Dispunerea are forma de tetraedru. Inelele hexagonale ale atomilor de
oxigen se formeaza si formeaza o structura tridimensionala.
datorita structurii spatiale si distributiei electronice, fiecare molecula
15

de apa are posibilitatea sa se asocieze cu alte patru molecule de apa. Astfel,

apa poate sa apara sub trei forme, corespunzatoare celor trei stari de
agregare:
monohidrat stare gazoasa:
dihidrat stare lichida:
polihidrat gheata.

Gheata

Proprietatile apei de a dizolva substante ionice sau covalente cu

masa moleculara mica se datoreaza constantei dielectrice mari si posibilitatii
formarii legaturilor de hidrogen.
Ex.: in cazul moleculei de HCl, apa stabileste o legatura de hidrogen intre
electronii neparticipanti ai O din molecula proprie si H din molecula de HCl.
3.Ionizarea apei
In stare naturala apa nu este un bun conductor al electricitatii, dar mai
bun decat alte lichide datorita ionizarii proprii si anume abilitatea de a
rectiona si a forma ioni de hidroxid OH- si hidroniu H3O+.
Apa la temperatura obisnuita reactioneaza cu:
metale cu caracter electropozitiv puternic si formeaza baze plus
hidrogen;
metale cu caracter electronegativ mai slab rezultand oxizi bazici si
hidrogen; oxizi acizi formand oxiacizi si cu oxizi bazici formeaza
baze.
Teoria protolitica a acizilor si bazelor
Apa are rol esential. Teoria lui Arrhenius a insemnat un mare pas
inainte pe calea intelegerii chimiei acizilor si a bazelor, definindu-i numai in
solutie apoasa. In anul 1923, chimistul danez Brnsted si chimistul englez
Lowry propun o definitie mai generala a acizilor si bazelor (valabila pentru
solutii apoase si neapoase).
Ei arata ca in solutie apoasa, ionul de hidrogen se gaseste sub
forma de ion de hidroniu (H3O+), are rol de baza.
16

Acizii si bazele pot fi definite si in absenta apei sau in alt solvent.

Reactii care implica apa:
1) la dizolvarea unei baze in apa se stabileste urmatorul echilibru, iar
deoarece
apa
cedeaza
un
proton,
are
rol
de
acid.
+
B + H2O BH + HO
2) acizii care pot ceda un singur proton unei baze (HCl, HNO3,
HClO4).
HNO3 + H2O H3O+ + NO33) intr-o reactie de echilibru acida-bazica (Bronsted), in mediul de
reactie exista doua specii de acizi si doua specii de baze.
HCl (aq) + H2O (l) = H3O H3O+(aq) + Cl-(aq) HCl
pierde un proton si formeaza ionul clorura, Cl-, care este baza sa conjugata.
In solutie se formeza cuplul HCl/Cl-. H2O accepta un proton si se formeza
astfel ionul hidroniu, H3O+, care este acidul sau conjugat, se formeaza cuplul
H2O/H3O+. Acestea se numesc cupluri acido-bazice. In functie de mediul de
reactie apa poate participa la doua cupluri acido-bazice: H2O/H3O+ apa cu rol
de baza si H2O/HO- apa cu rol de acid.
4)formarea stalactitelor si stalagmitelor, formatiuni carstice atat de
spectaculoase, are la baza reactia CaCO3 + CO2 + H2O Ca(HCO3)2 in care
este prezent cuplul acid-baza HCO3/CO32-.
Ionizarea apei
Apa se comporta fata de o baza ca un acid, deoarece cedeaza protoni
si ca o baza fata de un acid, deoarece accepta protoni. In apa pura din 500
milioane de molecule ionizeaza o singura molecula. Reactia de ionizare a
apei este o reactie de echilibru si se numeste reactie de autoprotoliza.
In apa pura, la 25oC, concentratia ionilor H3O+ este egala cu cea a
ionilor HO- .
Rolul deosebit pe care il au ionii H3O+ intr-o solutie apoasa l-a condus
pe chimistul danez Srensen sa introduca in 1909 notiunea de pH.
Autoionizarea apei: HOH (l) + HOH (l) = H3O+ + OHpH-ul
Este logaritmul cu semn schimbat al concentratiei ionilor de
hidrogen(H3O+). In functie de acesta apa poate fi acida (pH mai mic
decat 7), bazica/alcalina (pH mai mare decat 7) sau neutra (pH=7). pHul creste cand concentratia (H3O+) scade. Ph-ul este o marime adimensionala
. La 25oC produsul intre concentratia ionilor [H3O+] si [HO-] este 10-14
= Kw si se numeste produsul ionic al apei.

17

Distributia apei in sistemele biologice

Necesarul de apa al organismului uman variaza in limite fiziologice,
fiind conditionat de anumiti factori:
cuantumul alimentelor;
natura alimentelor;
valoarea energetica a ratiei alimentare.
Cuantumul de apa din organism e dependent de factori ai mediului
intern si extern:
Ex.:
mediul extern: temperatura, umiditate;
mediul intern: varsta, sex, stare fiziologica.
Un organism adult contine 66-7o% apa in medie.
Exista insa diferente mari in raport cu varsta:
un fetus de 3 luni 94% apa;
un nou-nascut 68-74% apa;
barbat adult 60-65% apa
femeia adulta 52% apa.
Odata cu varsta scade continutul apei in organism; in acelasi timp scade
si intensitatea proceselor metabolice.
Apa prezinta o mare diversitate in raspandire:
o in plante -cele mai bogate in apa sunt: pepenele 90%, capsuni
90%, cartof 75%.
-cele mai sarace in apa sunt cerealele: grau aprox. 1%.
o la nevertebrate: steaua de mare aprox: 75%, insecte </- 10%.
o organele: serul sanguin 99%, muschi 70-79%, scheletul 44%,
creierul 85-90%.
In organism intalnim:
apa intracelulara;
extracelulara in plasma, lichid interstitial.
Apa intra si extracelulara se gaseste intr-un permanent echilibru, prin
osmoza.
Necesitatile organismului uman de apa
Un organism in repaus are nevoie de 900-2000 g apa pe zi, iar un
organism in plina activitate are nevoie de 2500-4000 g apa pe zi.
Copiii consuma cea mai mare cantitate de apa.
Sursele de apa pentru organismul uman constituie:
o apa exogena ingerata prin consum de alimente si bauturi;
18

o apa endogena apa provenita din procesele biochimice din

interiorul celulelor.
Bilantul apei:
apa ingerata
apa excretata acest raport trebuie sa fie in echilibru.
Ingestia provine din:
o bauturi, aprox. 1200 ml/zi;
o alimente, aprox. 1000 ml/zi;
o surse endogene, aprox. 300 ml/zi, pana la 2500 ml.
Excretia provine din apa eliminate prin:
o urina, pro. 1400 /zi;
o piele, aprox. 500 ml/zi;
o plamani, aprox. 500 ml/zi;
o scaun, aprox. 100 ml/zi.
Setea este starea fiologica care anunta necesitatea ingerarii de apa. Este
produsa de:
o carenta de apa;
o consum exagerat de alimente sau eliminare masiva in procese
patologice .

19

C4.METABOLISMUL
Reprezinta totalitatea transformarilor biochimice si energetice care au
loc in tesuturile organismului viu.
Metabolismul este un process complex, care are la baza doua procese opuse.
Anabolism:
- procesele biochimice de biosinteza a substantelor ce intra in
alcatuirea materiei vii. Reactiile anabolice se caracterizeaza prin consum de
energie (reactii endoterme).
Catabolism:
- totalitatea proceselor biochimice de degradare a substantelor din
organism se produce in special ruperea legaturii dintre atomii de C din
moleculele diferitelor substante. Acest tip de reactii este insotit de degajare
de caldura (reactii exoterme) .
Organismul uman este alcatuit din:
- 70% apa;
- 30% substante solide (proteine, lipide, hidrati de C glucide, acizi
nucleici).
Organismul uman este un sistem deschis, care face schimb de
substante si energie cu mediul extern. Acest schimb permanent se
numeste metabolism.
Metabolismul incepe odata cu ingestia alimentalor si sfarseste cu excretia
produsilor neutilizabili. El se desfasoara in trei etape:
- digestiva;
- celulara;
- excretorie.
Legatura dintre aceste etape o asigura sangele si circulatia acestuia.
In etapa digestiva, sub actiunea unor fermenti specifici (amilaza
salivara, sarurile biliare, amitaza pancreatica, insulina), are loc fragmentarea
hidrolitica a macromoleculelor organice din alimente si transformarea lor in
molecule simple, absorbabile: glucoza, acizi grasi, glicerina, aminoacizi.
In etapa celulara, principiile alimentare sufera numeroase
transformari.
Totalitatea transformarilor biochimice care au loc la nivel cellular
reprezinta metabolismul intermediar.
Deci, METABOLISMUL INTERMEDIAR reprezinta schimbul de
substante si energie dintre celula si mediul intern.

20

Reactiile metabolice din celule sunt de doua tipuri:

- reactii anabolice de sinteza a unor constituenti sau de rezerva;
- reactii catabolice, de scindare a substantelor (hidrati de C, lipide,
proteine), pana la produsi finali neutilizabili (apa, CO2, substante
azotate simple NH3, uree).
Prin reactii anabolice are loc reinnoirea permanenta a structurilor
celulare uzate, sunt sintetizate o serie de substante active (proteine,
polizaharide, lipide), enzime, hormoni, este asigurata cresterea si inmultirea
celulelor, precum si incarcarea lor cu material nutritive de rezerva.
Reactiile catabolice genereaza energie. Ele se desfasoara in doua faze
succesive:
1. Intr-o prima faza are loc metabolizarea incompleta, pe cai specific a
substantelor nutritive, pana la stadiul de acetil coenzima A si acid
oxaloacetic, produsi intermediari comuni glucidelor, lipidelor si
protreinelor.
In aceasta faza se elibereaza o cantitate redusa de energie.
2. In faza a doua are loc metabolizarea completa a produsilor
intermediari. Aceasta faza este comuna tuturor substantelor nutritive. Ea
consta in reactii de oxido-reducere, prin care se elibereaza 90% din energia
chimica a moleculelor.
O parte din aceste reactii se desfasoara ciclic, in cadrul ciclului citric sau
ciclul Krebs, iar o parte are loc la nivelul lantului sau catenei respiratorii
celulare.
Toate aceste reactii constau, in esenta, din arderea alimentelor in
prezenta O2.
In organism, energia se elibereaza treptat in etape succesive si nu se
transforma toata in caldura, ci o parte se depoziteaza.
Ciclul Krebs si catena respiratorie au sediul in mitocondrii, unde se
desfasoara respiratia celulara.
Reactiile anabolice necesita energie, iar cele catabolice elibereaza
energie. Din aceasta cauza ele se desfasoara cuplat.
Energia chimica nu poate fi utilizata direct, mai intai, ea se
inmagazineaza sub forma de compusi macroenergetici, al caror reprezentant
principal este acidul adenozintrifosforic (ATP). Depozitarea energiei in ATP
reprezinta 40% din energia chimica eliberata in procesele de oxidare
metabolica. Restul se pierde sub forma de caldura. Totalitatea schimburilor
energetice dintre organism si mediu, reprezinta METABOLISMUL
ENERGETIC.

21

METABOLISMUL LIPIDIC

METABOLISMUL ENERGETIC
Conservarea structurilor si perfectionarea lor, refacerea uzurilor, necesita
multa energie, pe care sistemele vii o preiau din mediul exterior, sub forma
de legaturi chimice ale macromoleculelor si o redau mediului sub forma de
caldura.
Metabolismul energetic studiaza geneza si utilizarea energiei chimice a
substantelor alimentare. Energia eliberata la nivelul celulelor (in special in
mitocondrii) prin reactii de oxidare a lipidelor, glucidelor si a proteinelor.
Aceasta energie este inmagazinata mai intai sun forma unor noi legaturi
chimice, bogate in energie (legaturi fosfat macroergice de ATP si CP).
Fiecare celula foloseste ATP ca sursa primara de energie, pentru

22

indeplinirea functiilor sale caracteristice. Celulele actioneaza ca adevarati

transformatori ai energiei chimice a substantelor in energie mecanica,
electrica, calorica, osmotica.
Determinarea metabolismului energetic
Deoarece toate transformarile energetice din orice sistem duc, in final, la
aparitia de energie calorica, schimburile energetice organism-mediu pot fi
evaluate prin calorimetrie si exprimate in calorii. Metodele calorimetrice pot
fi directe si indirecte.
Calorimetria directa consta din masurarea caldurii degajate de un
organism viu intr-un interval de timp. Se folosesc camere calorimetrice.
Productia calorica a organismului este evaluata cu ajutorul unor sisteme
termoelectrice.
Calorimetria indirecta se bazeaza pe faptul ca toata productia calorica a
organismului provine din reactii de oxidare. In organism alimentele sunt
arse in prezenta O2, care se consuma. In organism, arderile sunt mult mai
lente, au loc in etape succesive, iar energia se elimina treptat. Prin eliminarea
consumului de O2 intr-un interval de timp se poate calcula calorigeneza
corespunzatoare. Trebuie sa cunoastem puterea calorica (echivalentul
caloric) al O2 si volumul de O2 consumat de organism.
Metabolismul energetic variabil
Cheltuielile energetice ale organismului pot creste in cursul eforturilor
fizice de 10-20 ori fata de cele bazale.
Metabolismul bazal este metabolismul organismelor aflat in repaus, care
consuma cantitatea cea mai mica de energie. Munca fizica necesita multa
energie, care trebuie acoperita printr-un consum sporit de alimente
energetice.
In raport cu efortul fizic prestat, cheltuielile energetice se clasifica in
cinci categorii:
- Cheltuieli energetice de repaus;
- Cheltuieli energetice din efortul fizic usor;
- Cheltuieli energetice din efortul fizic greu;
- Cheltuieli energetice din efortul fizic foarte greu.
Metabolismul bazal corespunde cheltuielii energetice necesare
mentinerii unor activitati fiziologice de baza: respiratia, activitatea inimii,
functia rinichiului, activitatea cerebrala, echilibrul termic, echilibrul
osmotic (al presiunii).
23

19% din aceasta energie este folosita pentru necesitatile metabolice

ale sistemului nervos, 29% este utilizata de ficat, 10% de catre inima, 7% de
catre rinichi, 18% de catre muculatura.
Rata metabolismului bazal la adultul normal este in medie de 70
kcal/ora (aproximativ 65-70 % din cheltuiala energetica totala). Pentru
barbati valoarea calculata a metabolismului bazal este de 1 kcal/ora/kgcorp,
iar la femei este de 0,9 kcal/ora/kgcorp.
Factorii ce influenteaza metabolismul bazal sunt: varsta, sexul,
starea fizica, inaltimea, greutatea, factorii de mediu, tipul morfo-functional,
diverse stari fiziologice sau patologice.
Formula de calcul a metabolismului bazal
Formula Harris-Benedict - este bazata pe varsta (V), greutate (G), inaltime
(I)
pentru femei (kcal): 655 + (9,56 x G) + (1,85 x I) - (4,68 x V)
pentru barbati (kcal): 655 + (13,75 x G) + (5 x I) - (6,78 x V)
Formula Mifflin-St.Jeor - pentru adulti cu varsta cuprinsa intre 19-78 ani
pentru femei: (10 x G) + (6,25 x I) - (5 x V) - 161
pentru barbati: (10 x G) + (6,25 x I) - (5 x V) + 5
Principalele surse de energie pentru organismul uman sunt reprezentate
de:
-carbohidrati (glucide) si
-lipide.
Proteinele sunt mai putin utilizate drept sursa de energie.
Necesarul energetic variaza cu varsta, sexul, greutatea, inaltimea,
activitatea fizica desfasurata, conditiile de clima si starea de sanatate.
Efectul termic al alimentelor
Reprezinta cheltuielile energetice din cursul proceselor de digestie,
absorbtie, asimilare a alimentelor dupa ingestie, si are o valoare de 10% din
cheltuielile energetice totale.
Efectul termic al alimentelor se refera la producerea de caldura indusa
de alimente, la actiunea dinamica specifica si la efectul specific al
alimetelor. Dupa ingestia alimentelor rata metabolismului creste, pentru a
reveni apoi la normal dupa cateva ore. Generarea de energie indusa de
alimente este mai mare atunci cand alimentele sunt ingerate separat, decat
atunci cand sunt consumate sub forma de pranz mixt.
Efectul termic al alimentelor este influentat de anumiti factori printre
care cei mai importanti sunt compozitia alimentelor, principiile de

24

gastrotehnie, substante ce actioneaza la nivelul sistemului nervos,

antrenamentul fizic.
Actiunea dinamica specifica este:
- pentru glucide 5-10%
- pentru lipide 2-4%
- pentru proteine 20-30%
Deci, efectul termic al alimentelor este mai mare dupa consumul de
proteine si glucide (carbohidrati), comparativ cu lipidele. Procesul de
depozitare al lipidelor este foarte eficient, in timp ce in cazul glucidelor si
proteinelor este necesara energie suplimentara pentru transformarea
metabolica in forma corespunzatoare de depozit.
Adaosul de condimente (piper, mustar) determina un efect termic
prelungit, fata de alimentele necondimentate.
Dintre substantele care influenteaza efectul termic al alimentelor,
importante sunt: cofeina si nicotina. De exemplu, 100mg de cofeina
(echivalentul unei cesti de cafea) administrate din 2 in 2 ore, timp de 12 ore
creste efectul termic al alimentelor cu 8-11%.

PIRAMIDA ALIMENTARA

Chetuielile energetice determinate de activitatea fizica

25

Aceste cheltuieli variaza direct proportional cu intensitatea activitatii

depuse si reprezinta componenta cea mai variabila a cheltuielilor energetice.
Contributia activitatii fizice la energia totala variaza in limite foarte
mari: de la 10% la persoanele imobilizate la pat, la peste 50% la persoanele
foarte active, cum sunt sportivii. Cheltuiala de energie include atat energia
consumata voluntar, cat si involuntar in activitati precum masticatia,
deglutitia (inghitirea), mentinerea posturii.
Factorii care influenteaza energia cheltuita in cursul activitatii fizice
depind de:
1. Tipul activitatii fizice desfasurate
Pentru o persoana consumul energetic este:
in timpul somnului 1,2 kcal/min
in repaus - 1,3 kcal/min
in timpul spalatului si imbracatului - 2,4 kcal/min
in timpul activitatilor casnice (ex. calcatul rufelor) - 2,9 kcal/min
efort fizic usor (plimbare) - 3,1 kcal/min
dintre profesii, cea mai "economica" este cea de pictor - 3,5 kcal/min;
cele mai multe calorii sunt consummate de taietorii de copaci (10,3
kcal/min)
activitatea sportiva cu cel mai mic consum energetic este biliardul (1,8
kcal/min), iar mai intense sunt tenisul (7,1 kcal/min), inotul, schiatul
(14 - 15 kcal/min)
alergatul cu viteza de 20 km/ora timp de 5 min, poate determina un
consum de aproximativ 20 kcal/min
Calculul aportului caloric:
- activitate sedentara 25-30 kcal/kgcorp/zi
- activitati fizice usoare 30-35 kcal/kgcorp/zi: functionari,
avocati, medici, profesori, informaticieni, arhitecti
- activitati fizice medii 36-40 kcal/kgcorp/zi: muncitori din industria
usoara, studenti, munci agricole mecanizate, comercianti, militari
- activitati fizice mari 41-45 kcal/kgcorp/zi: munci agricole
nemecanizate, forestieri, mineri, turnatori, dansatori, unele sporturi de
performanta
- activitati fizice exceptionale > 45 kcal/kgcorp/zi: taietorii de lemne,
pietrari, maratonisti, boxeri, canotori
2. Sexul - in general, barbatii desfasoara o activitate fizica mai
intensa, au o suprafata corporala mai mare si o proportie crescuta de masa
musculara comparativ cu femeile.
3. Varsta - inaintarea in varsta este asociata cu reducerea nivelului
activitatii fizice, scaderea masei slabe si cresterea adipozitatii.
26

Nevoile energetice sunt mai mari in perioadele de crestere; astfel,

nou-nascutii necesita 115 kcal/kcorp; sugarii necesita aproximativ 105
kcal/kgcorp, copii intre 1-10 ani necesita aproximativ 80 kcal/kgcorp.
De asemenea si adolescentii au necesar caloric crescut (pentru fete 38
kcal/kgcorp si pentru baieti 45 kcal/kg corp).
Cheltuielile energetice datorate modificarilor temperaturii
mediului
Cand temperatura mediului scade, organismul cheltuieste energie mai
multa, pentru a mentine constanta temperatura corpului, prin intensificarea
proceselor metabolice (cheltuiala energetica pentru generarea de caldura).
Cantitati suplimentare de energie sunt cosumate si atunci cand
temperatura mediului este prea ridicata si organismul trebuie sa se opuna
cresterii propriei temperaturi.

C. 5 VITAMINELE

27

Definitie: Sunt substante organice , sintetizate, in general de plante

(sau unele bacterii), care in cantitati mici sunt necesare organismului pt.
mentinerea echilibrului fiziologic.
Organismul animal nu poate sintetiza vitamine si lipsa lor din hrana
provoaca imbolnaviri grave, numite AVITAMINOZE.
D.p.d.v. farmacodinamic sau bichimic, vitaminele sunt catalizatori
biologici, care regleaza functiile celulelor in organism alaturi de hormoni si
enzime.
Spre deosebire de hormoni, care sunt secretati de glandele endocrine
si se numesc BIOCATALIZATORI ENDOGENI, vitaminele sunt
BIOCATALIZATORI EXOGENI, fiind introduse prin alimentatie in
organism.Uneori in plante se gasesc sub forma de PROVITAMINE.
Lipsa partiala a unor vitamine din organism produce imbolnaviri
numite HIPOVITAMINOZE, iar excesul HIPERVITAMINOZA.
Unele hipovitaminoze se cunosc de mai multe secole,ca exemplu:
SCORBUTUL(carenta de vitamina C) care apare dupa o
alimentatie de lunga durata cu conserve (la marinari), se trata cu zeama de
lamaie si legume proaspete.
Boala BERI-BERI (carenta de vit B1) ce se gaseste in coaja bobului
de orez, apare la populatia din Asia Orientala, unde orezul era decorticat.
Prepararea vitaminelor:
extractia din vegetale
extractia din drojdia de bere
semisinteza, pornind de la substante naturale
sinteza chimica
Denumirea viataminelor (se cunosc peste 20)
prin litere: A, B, C, D, etc
prin numele bolii pe care o combat:ex:A=antixeroftalmica,
B1=antinevritica, D2 si D3=antirahitice.
Intre vitamine nu exista nici o inrudire structurala. Pentru usurinta
studierii , se impart in:
hidrosolubile (se dizolva in apa)
liposolubile (se dizolva in grasimi).

A. VITAMINELE LIPOSOLUBILE (A, D, E, F, K)

28

VITAMINA A se gaseste in natura sub forma de -caroten, care

este considerat provitamina A
-carotenul se gaseste in: plante ca: salata verde, morcovi, rosii,
spanac, varza, ardei, ridichi, broccoli, grapefruit, portocale
Din -carotenul furnizat de vegetale, se formeaza in organism, sub
influenta unei enzime, vit.A si anume: o molecula de -caroten se scindeaza
formand doua molecule de vit.A
Vitamina A ca atare se gaseate in: untura de peste, smantana,
galbenus de ou, lapte, ficat.
Vitamina A este sensibila la prelucrarea termica, deci este preferabil
sa fie ingerata din legume si fructe proaspete.
Actiune farmacodinamica:
este indispensabila pt refacerea purpurei retiniene in procesul vizual
de adaptare a ochiului la intuneric
stimuleaza la copii cresterea
are rol esential in formarea si functionarea normala a celulelor
epiteliale, a mucoaselor si pielii.
Indicatii:
in oftalmologie:
xeroftalmie [ochii fara lacrimi:
uscarea
conjunctivei si a corneei datorata disfunctiei glandelor lacrimale; cu
timpul se produce ingrosarea corneei si diminuarea vederii]
hemeralopie (orbirea de zi), numit i orbul
ginilor, este exact opusul nictalopiei (orbirea de noapte). n cazul
hemeralopiei, vederea diurn scade calitativ n mod progresiv. Vederea de
noapte rmne neafectat datorit folosirii celulelor cu bastona n locul
celor cu con (din timpul zilei), care sunt afectate de hemeralopie i
degradeaz acuitatea vizual odat cu trecerea timpului.
in ginecologie (sarcina, lactatie, prurit vulvar)
in dermatologie (arsuri, acnee, plagi infectate, par si unghii
friabile
in pediatrie: la copii cu intarzierea cresterii
in medicina interna: dupa infectii respiratorii
in ORL: rinite, hipoacuzie
oncologie.
Forme farmaceutice: caps A+D2, draj.10000UI vita A acetat,
caps.50000UIvit A, sol uleioasa buvabila 20000UI/ml, fiole30000UI(sol
uleioasa).

29

1UI=activitatea biologica specifica a 0,344mg vitA acetat si 0,3mg

vitA pura.
1g vitA contine 4500000UI.
Hipervitaminoza A produce: dureri de cap, somnolenta, tulburari
cutanate, la gravide malformatii ale fatului (SNC).

VITAMINELE D
Se cunosc 5 vitamine D: D2, D3, D4, D5 (derivati de steroizi).
Toate au actiune antirahitica. Se stie de mult ca rahitismul se vindeca
cu untura de peste.
In 1919 s-a constatat ca rahitismul se vindeca si prin expunerea
bolnavilor la razele ultraviolete. Efectul terapeutic obtinut era asemanator cu
cel al unturii de peste (pesti marini). De aici s-a tras concluzia ca in pielea
bolnavilor exista o substanta numita PROVITAMINA D, care sub influenta
luminii se transforma in vit D.
VITAMINA D2 (ERGOCALCIFEROL)
Se gaseste in untura de peste, lapte, unt, oua, legume.
Efecte farmacodinamice:
favorizeaza absorbtia Ca si P in organism, inlesnind procesul de
osificare. Lipsa D2 provoaca la copii RAHITISMUL , iar la adulti
decalcifierea (OSTEOPOROZA).
are rol asupra SNC, prin normalizarea raportului calciu/fosfor.
Indicatii: osteoporoza, osteoartrite, decalcefiere in sarcina, carii
dentare, psoriasis.
Hipervataminoza D (vitaminele liposolubile, administrate in doze
mari, se acumuleaza). Se manifesta prin: varsaturi, greturi, astenie,
decalcefiere, calcifieri in plamani, rinichi, vase sanguine.
VITAMINA D3 (COLECALCIFEROL)
Rezultatele terapeutiuce obtinute cu D3 sunt superioare D2
Forme farmaceutice: fiole400000UI, 600000UI, capsuleA+D2,
drajeuriD3.

VITAMINELE K ( FITOMENADION)
(ANTIHEMORAGICE)

30

Vit K1 se gaseste in vegetale: cu frunze verzi, tomate, stigmate de

porumb, conopida, varza
Vit K2 se gaseste in produse de origine animala: peste, carne, bacterii
saprofite.
Vit K3 se prepara sintetic
Actiune farmacodinamica:
Este indispensabila pentru sinteza protrombinei la nivelul
ficatului. Protrombina e un ferment vital pt coagularea sangelui.
Lipsa vit Kdin organism duce la hemoragii mari subcutane,
intramusculare si in interiorul organelor=diateze hemoragice.
Absorbtia vitK in organism se face la nivel intestinal, cu ajutorul
acizilor biliari, iar afectiunile tubului digestiv si insuficienta hepatica conduc
la lipsa vit K din organism
Indicatii:
hemoragii si insuficienta hepatica-fiole de 3mg vit K1
preventiv se adm in intervantii chirurgicale.

VITAMINA E (TOCOFEROLII)
(VITAMINA FECUNDITATII)
TOCOFEROL -in limba greaca=creator de urmasi.
In natura se gaseste in: salata proaspata, embrionul incoltit al graului, orz,
mazare verde, morcovi, telina, oua, paine neagra, unt.
Organismul uman nu le poate sintetiza, deci trebuiesc obtinute din
alimente.
Indicatii terapeutice:
e indispensabila in metabolismul glucidelor, lipidelor, organelor de
reproducere
se recomanda in: sterilitate, avort spontan, tulburari de menopauza,
afectiuni dermatologice, hepatite, are efect detoxifiant;
neutralizarea radicalilor liberi (A, C, E, seleniu).
Administrarea in doze prea mari provoaca tulburari ale ciclului
menstrual .
Se gaseste in farmacie sub forma de capsule 0,03g tocoferol acetat.

VITAMINA F

31

Se extrage din uleiul de floarea soarelui.

Are rol in metabolismul lipidelor, colesterolului, in crestere si
mecanismul ovulatiei.
Indicatii: eczema, seboree, furunculoza, hiperfoliculinemie,
degenerescenta grasa a ficatului, cosmetica.
Se gaseste sub forma de capsule gelatinoase si solutie uleioasa.

B.VITAMINELE HIDROSOLUBILE
COMPLEXUL B, VITAMINELE C, P
COMPLEXUL B
Cuprinde un grup de vitamine diferite, dar care au in comun existenta
in aceeasi sursa: drojdia de bere si ficat.
Preparare: din drojdia de bere, tarate de orez (faex medicinalis).
VITAMINA B1 (TIAMINA, ANEURINA)
(Vitamina antiberiberica, antinevritica)
Se gaseste in cerealele complete, ficat carnea de porc, drojdia de bere
B1 joaca un rol important in metabolismul glucidelor. Intareste
sistemul nervos.
Carenta prelungita in B1 provoaca tulburari nervoase (SN periferic si
apoi SNC), cardiovasculare, digestive.
Boala Beri-Beri uscat afecteaza nervii si muschii iar Beri-Beri umed
afecteaza inima.
Indicatii: nevrite infectioase, metabolice, insuficienta cardiaca,
afectiuni hepatice, digestive, diabet, hipertiroidism, dupa tratamente
prelungite cu antibiotice sau sulfamide.
Forme farmaceutice: comprimate si fiole cu 10 si 25 mg clorhidrat
de tiamina.

VITAMINA B2 (RIBOFLAVINA, LACTOFLAVINA)

32

A fost identificata in lapte si extrasa.

Carenta B2 se produce rar si se manifesta prin fisura la coltul gurii (cu
o secretie de culoarea mierii); apoi mucoasa linguala se depitalizeaza.
Indicatii: eczema, lupus eritematos, dermatite seboreice, afectiuni
oculare, enterocolite, stomatite
Forme farmaceutice: fiole 5mg si 10mg.
VITAMINA B5 (ACIDUL PANTOTENIC=prezenta universala)
Se gaseste in:
plantele verzi (se produce in procesul de fotosinteza)
tesuturi animale: ficat, rinichi, miocard, tesut nervos.
Este sintetizata de organism de microflora intestinala, de aceea nu se
cunoaste o avitaminoza pantotenica. Prezenta sa este conditionata de
prezenta vit: B1, B2 si acid nicotinic.
Vit B5 protejeaza nervul acustic de atrofierea produsa de
streptomicina.
Indicatii: afectiuni cutanate, polinevrite, parestezii (sindromul
picioarelor care ard), afectiuni digestive.
Forme farmaceutice:
Patotenat de calciu fiole
Panthenol-comprimate si fiole
Sampoane, balsamuri, creme, cosmetice.
VITAMINA B6 (PIRIDOXINA)
Este prezenta in drojdia de bere, tegumentele cerealelor, grau incoltit,
ficat.
Aportul exogen si sinteza endogena satisfac nevoile organismului.
Carenta de vitaminei B6 produce: leziuni cutanate seboreice, carii dentare,
nervozitate, convulsii, anemii.
Indicatii: afectiuni nervoase, gravidie, combaterea varsaturilor
(gravidice, anestezice), afectiuni hepatice, boala de iradiatie, tratamentul
TBC deoarece izoniazida duce la eliminarea renala a B6, favorizand
polinevrita.
Forme farmaceutice: comprimate si fiole.

VITAMINA B7 (INOZITOL, factor Bios I)

33

Este un factor vitaminic raspandit in regnul vegetal si animal in

organismele tinere, in portiunile de plante cu crestere rapida: sparanghel,
salata, fasole verde.
A fost pus in evidenta in bacilul Koch, ceea ce explica preferinta
acestuia (TBC) pt tineri.
Indicatii terapeutice: factor lipotrop in afectiuni hepatice, in
perioade de crestere, convalescent
Inozitolul intra in compozitia medicamentelor hepatoprotectoare.
VITAMINA B 12 (CIANCOBALAMINA)
A fost obtinuta initial din ficat de bovine-25mg din o tona ficat.
In prezent se obtine din apa reziduala de la culturile Streptomyces
griseus.
Se gaseste in ficat, rinichi, creier, galbenus de ou, branzeturi, scoicile
de rau
Rolul fiziologic:
este cel mai important factor de maturatie eritrocitara. In lipsa ei apar
celule atipice, megaloblasti (anemia Biermer-pernicioasa);
intervine si in multiplicarea celorlalte elemente sanguine: leucocite,
trombocite.
factor insemnat pt mentinerea integritatii celulelor epiteliale, mai ales
mucoasei limbii si tractului digestive.
vindeca leziuni neurologice
factor lipotrop (protector al celulei hepatice)
factor esential de crestere si nutritie.
Un regim alimentar echilibrat asigura 5mg/zi, iar necesarul este
de1mg/zi.
Se prescrie in dozele cele mai mici g sau .
Indicatii: anemii, asociata cu fier, afectiuni neurologice, afectiuni
hepatice.
Forme farmaceutice: fiole 50 si 1000 administrate i.m.
Contraindicatii: in afectiuni neoplazice
g.
VITAMINA B14 ACIDUL FOLIC
(VITAMINA M, VITAMINA Bc, FACTORUL U)

34

`A fost extrasa din ficat, apoi descoperita in spanac, drojdie de bere.

Rolul fiziologic:
are functie importanta in hematopoieza, intervine in maturarea
celulelor din maduva osoasa, in anemii megaloblastice.
stimuleaza leucopoieza in leucopenii, agranulacitoza.
nu vindeca leziunile neurologice ci dimpotriva, agraveaza
manifestarile nervoase.
este factor de crestere pentru unele microorganism.
Se administreaza oral: Acifol 5 mg. cpr, Acid Folic cpr de 5 mg.
Contraindicatii:
tratamente antimicrobiene cu sulfamide la persoanele peste 60 ani, la
care ar putea accelera evolutia unor procese neoplazice lente.
VITAMINA B15
PANGAMETINA, ACIDUL PANGAMIC
A fost descoperit in extractul apos de ficat, alaturi de vit B12 de
japonezul Tomiyama.
Un an mai tarziu, Krebs izoleaza din drojdie de bere, sange de bou,
extract de ficat, samburi de caise, etc.
Rolul fiziologic:
stimuleaza metabolismul oxidativ al celulelorceea ce duce la o
functie normala a tuturor tesuturilor, in special miocardic si
musculatura striata.
profilaxia batranetii si ateroscleroza
factor lipotrop
efecte detoxifiante (intensifica functia antitoxica a ficatului).
VITAMINA PP (ACIDUL NICOTINIC SI NICOTINAMIDA)
(vitamina antipelagroasa)
In regnul vegetal se gasesc ambele forme.
In regnul animal se gaseste numai nicotinamida
Acidul nicotinic e considerat provitamina pt. ca se transforma in
organism in nicotinamida, parte componenta a doua coenzime cu importanta
vitala pt. metabolismul proteic si respiratia tisulara.
Nicotinamida participa la metabolismul glucidic, lipidic, al alcoolului.
Carenta de vit PP produce tulburari cutanate, digestive, nervoase.
Alte indicatii:

35

vasodilatator in tulburari coronariene, de circulatie cerebrala,

degeraturi.
fibrinolitic in tromboembolii.

VITAMINA I (Vitamina B8 colina)

Colina este un corp azotat intrand in compozitia materiei vii si
actionand ca factor de crestere; este incadrata la vitaminele din complexul B,
chiar daca nu corespunde intru totul definitiei date respectivelor.
Colina are urmatoarele proprietati:
inlesneste functiile ficatului (ajutand la eliminarea toxinelor din
organism) si ale vezicii biliare;
faciliteaza folosirea corespunzatoare a grasimilor si a colesterolului de
catre organism;
previne acumularea de grasimi in ficat;
ajuta la prevenirea schimbarilor degenerative ce se produc in ficat si
in vezica biliara.
Colina este indicata in:
ameliorarea capacitatii de memorare, precum si in tratarea
alcoolismului, in ateroscleroza, hipertensiune arteriala,
hipercolesterolemie, hipoglicemie, stres, ciroza hepatica,
ameteli, ulcer gastric, dureri de inima, blocaj renal etc.
Colina se gaseste indeosebi in drojdia de bere, in creier, inima, ficat
de vita, germeni de grau, lecitina, galbenus de ou, fructe de paducel,
papadie.
Eficienta acestei vitamine sporeste prin asociere cu vitaminele A, B9,
B12 si inozitolul.
Inamici ai Colinei sunt sulfamidele, alcoolul si tehnicile de prelucrare
alimentara.
VITAMINA H (B7)
BIOTINA
Se gaseste in galbenus de ou
variante:VITAMINA H1-factor de crestere pt microbi (acidul paraamino-benzoic)-drojdia de bere, ficat, varza
Actiune:
protejeaza pielea de arsuri solare
antireumatic
antialergic

36

 antiseboreica

VITAMINA C-ACID ASCORBIC

(vitamina antiscorbutica)
Se gaseste in cantitati foarte mari in fructe: citrice, macese, legume:
ardei, rosii, si in cantitati moderate in: carne, lapte, ficat.
Necesarul zilnic: 0,01-0,07g (este acoperit printr-o alimentatie rationala.
Rolul fiziologic:
intervine in procesele de oxido-reducere (sistem redox),
participand la cele mai multe reactii metabolice.
creste rezistenta la infectii.
antioxidant (neutralizarea radicalilor liberi).
Carenta de vitanina C provoaca SCORBUTUL, fenomene hemoragice,
osteoporoza, leziuni osoase, dentare, gingivite sangerande, caderea dintilor,
anemie, astenie.
Hipovitaminoza apare mai ales primavara: astenie, dureri articulare,
musculare, oboseala (prin acumularea acidului lactic in muschi, sensibilitate
la infectii).
Indicatii: anemii+acid folic si fier, vindecaea plagilor, osteoporoza,
fracturi, stari febrile in boli infectioase, interventii chirurgicale, stres, efort
fizic, efort intelectul, infectii gingivale, paradontoza.

VITAMINELE P ( FLAVONOIZI)
Cresc rezistenta capilara prin vasoconstrictie si
permeabilitatii capilare (initiala P vine de la permeabilitate).

micsorarea

RUTINA (RUTOZID)
Se gaseste in plantele: Ruta graveolens, Sophara japonica (salcamul
japonez).
Indicatii: hemoragii prin fragilitatea capilara (purpura), hemoptizii
(hemoragii pulmonare) , hemoragii digestive, hemoragii retiniene, pregatirea
preoperatorie+vitC+vitK si postoperatorie.
Forme farmaceutice: Tarosin (rutina+acid ascorbic), Rutinoscorbin.

C6. HORMONII

37

Definitie: Sunt substante chimice specifice, produse de glandele cu

secretie interna (endocrine) care in cantitati foarte mici regleaza anumite
functii care stau la baza fenomenelor vietii.
Alaturi de vitamine si enzime ei formeaza grupa biocatalizatorilor si
sunt transmisi pe cale sanguina organelor si tesuturilor asupra carora
actioneaza specific.
Din punct de vedere a structurii chimice hormonii se impart in 2
grupe:
1.
Hormonii steroizi care au la baza nucleul sterolic si sunt de
natura neproteica.
2.
Hormonii derivati de aminoacizi care sunt de natura proteica
Hormonii steroizi sunt :
- hormonii sexuali :
- estrogeni (feminini)
- androgeni (masculini)
- hormoni corticosuprarenali
Hormonii derivati de aminoacizi sunt :
Hormonii tiroidieni
Hormonii pancreatici
Hormonii paratiroidieni
Hormonii hipofizari

I. HORMONII DERIVATI DE AMINOACIZI

A. HORMONII HIPOFIZARI
HIPOFIZA este situata in craniu, in saua turceasca. Este glanda
endocrina care le coordoneaza pe toate celelalte.
Are 2 lobi:
-hipofiza interioara
-hipofiza posterioara
Hormonii hipofizari sunt de 2 tipuri:
-Hormoni cu actiune directa somatica, somatotropi
-Hormoni care regleaza actiunea altor glande endocrine

a) HIPOFIZA ANTERIOARA (ADENOHIPOFIZA)

Elibereaza urmatorii hormoni :
38

Cu actiune directa somatica:

-Hormonul Somatrotop ( STH ) coordoneaza cresterea in inaltime.
Deficiente cauzate de insuficienta secretie a hormonilor hipofizari:
a.Nanism hipofizar este boala indusa de deficitul de hormon
somatotrop.
Persoana ramane mica de statura, cresterea in inaltime este intarziata.
Tratamentul se face de catre medical endocrinolog cu Naposim,
Clortestosteron (hormoni masculini) in cazul baietilor, iar in cazul
fetitelor, se administreaza Estradiol (hormoni feminin) + vitamine: A, D2,
D3, B12.
b.Gigantismul este cauzat de productia in exces de hormon
somatotrop, la varsta copilariei.
In cazul adultilor, maladia se caracterizeaza prin cresterea
extremitatilor: acromegalie (sau elefantiazis). Fata se deformeaza prin
cresterea mandibulei, a nasului, ingrosarea buzelor, a limbii, cresc exagerat
labele picioarelor si mainile.
Tratament: iradierea hipofizei (roentgenterapia), interventia
chirurgicala (indepartarea unei portiuni); medicamente hormonale
(Testosteron pt. barbati, Estradiol pt. femei).
-Hormonii tireotrop ( TSH ) - tireostimulina
-Hormonul adreno-corticotrop (corticotropina)- stimuleaza secretia
hormonilor corticosteroizi de catre glandele suprarenale ACTH
-Hormonii gonadotropi stimuleaza dezvoltarea caracterelor sexuale,
primare si secundare.
-Hormonul foliculostimulant (FSH)
Care la femeie stimuleaza cresterea foliculilor si maturatia ovulului.
La barbati stimuleaza spermato-geneza.
-Hormonul luteinizant (LH)
Asigura la femei dezvoltarea corpului galben adica ovulatia.
La barbati secretia de testosteron.
-Prolactina -stimuleaza lactatia

b) HIPOFIZA POSTERIOARA SAU RETROHIPOFIZA

Secreta 2 hormoni :
39

-vasopresina
-oxitocina
1. VASOPRESINA (ADH)
Se mai numeste si PITRESINA sau hormonul antidiuretic.
Acesta creste presiunea sanguina prin efect vasoconstrictor si
micsoreaza cantitatea de urina prin intensificarea reabortiei la nivelul tubilor
renali. Ca urmare deficitul de vasopresina provoaca o diureza abundenta.
Lipsa totala a hormonului produce diabetul insipid. Deoarece se elimina
numai apa, va creste concentratia de electroliti ceea ce va provoca o sete
puternica asociata cu poliurie. Sindromul invers, hipofunctia nu a fost pus in
evidenta.
Tratamentul se face prin administrarea hormonului vasopresiva.
Se gaseste fiole retrohipofiza contin 1g de pulbere de lob posterior
hipofizar care se administreaza prin prizare de 4-5 ori pe zi.
2. OXITOCINA PITOCINA SAU HORMONUL OCITOCIC
Este principalul stimulator al uterului cu efecte maximale in timpul
nasterii efect ocitocic.
Contracta fibra uterina pentru expulzarea fatului si a placentei. Dupa
care determina si sustine retractia uterului, comprimarea vaselor sanguine si
incetarea hemoragiei.
Ocitocina actioneaza asupra glandei mamare, contractand fibrele
muscular netede din jurul canalelor galactofore producand expulsia laptelui.
Preparat Oxitocina fiole, 1-5% .
B. HORMONII TIROIDIENI
TIROIDA
Este o glanda situata deasupra traheei si produce o secretie interna
necesara cresterii si dezvoltarii normale a organismului.
Are prorietatea de a fixa iodul din alimente printr-un sistem enzimatic,
capabil sa fixeze ionii de iod care reactioneaza cu proteinele.
Sunt 4 hormoni:
-Tiroxina
-Monoiod tiroxina
-Diiod tiroxina
-Triiod tiroxin

40

Deficientele functionale ale tiroidei

a.Hipofunctia tiroidiana HIPOTIROIDIE
Sindromul se numeste MIXEDEM si poate fi insotit de gusa.
Hormonii tiroidieni sunt aminoacizi care contin iod (tiroxina si
triiodtironina), stimuleaza metabolismul celular prin intensificarea
oxidarilor, termogeneza, schimburile respiratorii, de aceea au rol important
in cresterea si dezvoltarea organismului, in mentinerea metabolismului
normal pentru toate varstele, stimuleaza functiile SNC.
La copii, hipofunctia determina: cretinism sau mixedemul infantil,
care incepe sa devina apparent la 3-4 luni. Cresterea este intarziata, capul
mare, fata umflata, palida, expresia apatica, insuficienta dezvoltare a
organelor genitale, deficienta mintala accentuata.
Copilul bolnav se poate dezvolta normal daca i se administreaza
hormoni tiroidieni in cursul vietii. Cretinism endemic exista in regiunile
unde alimentatia este saraca in iod.
La adulti, mixedemul reprezinta consecinta atrofierii tiroidei.
Simptomele sunt: scaderea metabolismului bazal, a proceselor metabolice,
adipozitate crescuta, fata este aproape fara expresie, umflata, sensibilitate
crescuta la frig, vorbire greoaie.
Tratament: tratament de substitutie cu preparate tiroidiene (Alfa
tyroxin), B6, ACTH, Euthyrox.
b.Hiperfunctia tiroidiana HIPERTIROIDIE
- boala Basedow (gusa exoftalmica)
- adenomul toxic.
Simptome: metabolismul bazal creste enorm (pana la 70-80%), fata
de valorile normale: scaderea in greutate, nervozitate, agitatie, instabilitate
emotionala, transpiratie, tahicardie, viteza de circulatie a sangelui creste, fata
cu expresie de anxietate, exoftalmie, largirea fantei pelpebrale prin retractia
pleoapei superioare etc.
Tratament: rezectia subtotala chirurgicala; radiatia glandei tiroide,
medicamente antitiroidiene (Thyrozol); ioduri de K si Na. Iodurile inhiba
captarea ionilor de iod de catre tiroida.
C. HORMONII PANCREATICI

41

Pancreasul (glanda endocrina) descrisa de profesorul Paulescu,

produce (in insulelele Langerhaus) hormonul insulina, produs de celulele
Beta.
Celulele alfa produc hormonul glucagon. Ambii hormoni intervin in
metabolismul glucidelor si conduc la mentinerea valorii normale a glucozei
in sange (glicemia) 80-120 mg%.
Deficitul de insulina duce la diabetul zaharat, cresterea glucozei in
sange (hiperglicemie) insotita de eliminarea ei prin urina (glicozurie) si
poliurie secundara.
Neutilizarea glucozei ca sursa de energie (lipsind insulina) este
compensata de mobilizarea si oxidarea lipidelor, proteinelor, ceea ce duce la
producerea de corpi cetonici, cu acumularea in sange (acidoza metabolica)
si eliminarea in urina acetonurie).
Accentuarea acidozei diabetice, asociata cu tulburarile profunde
hidroelectrolitice va duce la coma diabetica (hiperglicemica).
Tipuri de diabet:
- diabet primar A (de origine ereditara)
- diabet secundar B.
Factorii care favorizeaza aparitia diabetului secundar sunt:
- supraalimentatia;
- sedentarismul;
- stress-ul.
Tratamentul:
- regim alimentar (fara zahar, grasimi);
- regim de viata restrictiv, fara efort fizic, fara suparari, evitarea
intemperiilor, evitarea ranirilor (pentru ca ranile nu se mai inchid);
- tratament medicamentos: insulina
- sulfamide: Tolbutamid, Glibenclamid, etc.
- biquanide: Meguan, Buformin, Silubin.
Regimul alimentar:
- glucide 40%;
- proteine 25%;
- lipide 35%.
Ca indulcitor: zaharina, ciclamatul de sodium (clorhexilsulfamat de Na).
D.HORMONII PARATIROIDIENI
Paratiroidele se gasesc intr-o parte si alta a tiroidei.
Sunt 4 glande anexe a tiroidei.
Produc parat-hormonul care regleaza metabolismul fosfo-calcic.
Lipsa lui produce spasmofilie, tetanie care se trateaza cu vitamina D2 si D3.
42

II.HORMONII STEROIZI
A.HORMONII SEXUALI
Sunt produsi de glandele sexuale ( gonade ) si determina dezvoltarea
organelor sexuale la epoca pubertatii si functionarea lor normala mai tarziu.
1.Hormonii sexuali feminini:
a.HORMONII FOLICULARI (estrogeni)
Declanseaza prima faza a ciclului menstrual si faza de proliferare a
mucoasei uterine. Ei se gasesc in ovare si in sange sau placenta .
1.ESTRONA ( FOLICULINA )
Dezvolta caracterele sexuale primare si secundare la femei.
Actioneaza asupra uterului, osificarii cartilajelor oaselor lungi , mai
actioneaza asupra metabolismului calciului si fosforului favorizand fixarea
calciului in oase si mai actioneaza asupra retentei de apa in organism.
In farmacie se gaseste sub forma de:
Fiole de 1ml cu substanta activa 200mg FOLICULINA
Se recomanda in -Pubertate intarziata,
-Sterilitate
-Tulburari menstruale
-Oprirea lactatiei
2.ESTRADIOLUL (DIHIDROFOLICULINA)
Are aceasi actiune cu foliculina.
In farmacie se gaseste sub forma de:
-benzoat de estradiol (Fiole de Estrotest=estradiol 6 mg si
testosteron 100 mg)
-Etinilestradiol comprimate de 0,2 sau 0,5mg.
-Estrofem (Climara) plasturi.
b.HORMONII GESTAGENI
Au rol in a doua parte a ciclului menstrual, cea de gestatie. Pregatesc
mucoasa uterina pentru nidatie si mentinerea ovulului fecundat.
1.PROGESTERONUL

43

Este secretat de corpul galben sau corticosuprarenala si placenta. Este

indispensabil pentru mentinerea sarcinii, intervine in metabolismul glucidic
si al proteinelor.
Se gaseste sub forma de fiole de 1ml si 2ml in concentratie de 0,01gr.
sau 0,025gr. Si
Se indica in:
-dismonoree
-amenoree
-fibrom uterin
-hiperfoliculinemie
-avort spontan
Preparate sintetice:
Medroxiprogesteron comprimate 0,01gr.,
Dydrogestron (Duphaston).
2. Hormonii sexuali masculini:(androgeni)
Determina dezvoltarea normala si mentinerea caracterelor sexuale
masculine primare si secundare.
TESTICULUL are 2 functii :
-Secretia interna, endocrina care elibereaza hormonii
masculini.
-Secretie externa, spermatogeneza.
Testoteronul este hormonul sexual masculin:determina
dezvoltarea organelor sexuale masculine primare si secundare.
Are actiune anabolizanta si antiestrogenica.
Influenteaza absortia intestinala a calciului si fosforului si fixarea
lor in oase.
Preparate de sinteza: Naposim 5mg., Madiol, Clortestosteron.
B.HORMONII CORTICOSUPRARENALI
Glandele suprarenale sunt formate din 2 regiuni dinstincte:
-maduva care secreta andrenalina si norandrenalina mediatori
chimici la nivelul sinapselor neuroefectuare.
Natura excitantului determina eliberarea andrenalinei sau a
a noradrenalinei:
-durerea si emotiile determina eliberarea de adrenalina.
-mania si eforturile duc la eliberarea de noradrenalina.
-scoarta sau cortexul suprarenalelor secreta un amestec de
44

hormoni steroizi denumiti in terapeutica corticosteroizi.

CORTICOSTEROIZII intervin in metabolismul glucidic, de aceea se
mai numesc si glucocorticosteroizi. Influenteaza indirect metabolismul
proteinelor si al lipidelor.
Au o puternica actiune antiinflamatoare si antialergica.
Maladia Addison este datorata unei productii insuficiente de
corticosteroizi.
Insuficienta hormonala se manifesta prin: astenie, hipotensiune,
tulburari digestive, pigmentarea pielii pe partile expuse luminii si slabiciune
musculara.
BIOSINTEZA hormonilor corticosteroizi este stimulata de catre
hormonul adrenocorticotrop (ACTH ) secretat de lobul anterior al hipofizei.
Se cunosc peste 30 de corticosteroizi.
1.Cortizona- cel mai important si este indicat in :
-boli endocrine boala Addison
-alergii astmul bronsic
-inflamatorii reumatismul poliarticular acut
-dermatoze cortizonul ce se aplica pe piele (ex. Dermovate,
Locoid)
-toxiinfectii grave
-boli de sange leucemie acuta
-conjuctivite
In timpul tratamentului cu Cortizon este obligatoriu regimul
hiposodat.
Contraindicatii:
-diabet
-osteoporoza
-hipertensiune arterial
-in sarcina
-tromboflebite, insuficienta renala
Produse de sinteza cu corticosteroizi:
-Acetat de hidrocortizon
-Hidrocortizon hemisuccinat
-Prednison comprimate de 5 mg.
-Dexametazon fiole
-Diprophos ( fiole ) 1 pe luna

C6. BIOCHIMIE MEDICALA

45

I.HEMATOLOGIA
SANGELE Latina sanguis, este un tesut special sub forma lichida
care, prin intermediul aparatului circulator, alcatuit din inima si vasele
sanguine transporta nutrienti si oxigenul la nivelul tesuturilor corpului de
unde preia CO2 si produsii de catabolism tisular, transportandu-i la nivelul
organelor de eliminare.
Sangele este alcatuit din:
-plasma
-elemente celulare.

Plasma reprezinta circa 55-60% din sange si este formata din

aproximativ 90% apa, 1% substante anorganice: ioni, Na, Cl, K, Mg, P, Ca,
9% substante organice (proteine, glucide,etc).
Elementele celulare:
1.Eritrocitele (globule rosii, hematii) au rolul de a transporta
O2 si
CO2. Sunt celule anucleate ce contin un pigment numit hemoglobina.

46

Hemoglobina este o proteina compusa dintr-o albumina numita

globina si o grupare numita hem, ce contine fier cu rol de fixare a O2.
Hemoglobina e pigmentul care determina culoarea rosie a sangelui.
Valori normale:
-barbati 13-16g/100
-femei 11-15g/100
Scaderea valorii hemoglobinei indica o anemie.
Valori normale eritrocite:
-4,5-5,0 mil. la femei
-5,0-5,5 mil. la femei
2.Leucocitele (globulele albe) se impart in:
-granulocite (cu nucleu glanular), clasificate dupa
culoarea protoplasmei in 3 categorii:
eozinofile: VN 40-400/mm cub
bazofile: VN 10-100/mm cub
neutrofile: VN 2500-7500/mm cub
Au un rol imunologic in imunitatea nespecifica. Au proprietatile de
diapedeza si fagocitoza, prin care duc la eliminarea germenilor patogeni din
organism. -agronulocite = leucocite, cu nucleu agranular:
-monocite
-limfocite.
Numarul total de globule albe variaza, fiind mai mare la copil.
VN: 4000-8000/mm3.
Un numar crescut de leucocite indica o infectie bacteriana. Valori
mici se inregistreaza in infectiile virale sau boli autoimune.
47

3.Trombocitele = plachete sanguine, au rol in coagulare. Sunt

cele mai mici elemente figurate ale sangelui.
VN: 150000-300000/mm3.
Scaderea: predispune la sangerari.
Cresterea: predispune la ocoagulare accentuata: tromboflebite,
infarct, accidente vasculare cerebrale etc.
Hematocrit = procentul elementelor figurate rosii ale sangelui.
VN: barbati: 44-46%
VN: femei: 41-43%
O valoare scazuta a hematocritului, alaturi de o hemoglobina scazuta
si un numar de hematii mic, denota anemie.
Recoltarea sangelui pentru examene hematologice
Se face dimineata, cand bolnavul este la pat, preferabil pe stomacul
gol, in vacutainere cu anticoagulant Na2EDTA 20/1000
0,05-0,1 ml sol. Pt. 1 ml sange venos (cu cap mov). Se agita foarte usor.
VSH (Viteza de sedimentare a hematiilor)
Se bazeaza pe proprietatea eritrocitelor de a sedimenta intr-un tub de
sticla, dupa ce sangele recoltat din vena a fost amestecat cu anticoagulant 0,4
ml citrate trisodic la 1,6 ml sange.) (3,8 g citrat/100 ml apa distilata).
Sangele se aspira in pipete Westergreen in strat subtire, inalt de 200
mm si se pune in pozitie verticala. Se citeste dupa o ora si dupa 2 ore.
Valoarea VSH este data de mm de plasma ce separa dupa o ora si dupa 2
ore.
VN: barbati 3-10 mm/h
VN: femei 6-13 mm/h
VN: copii mici 7-11 mm/ora.
VSH crescut nu este specific unei boli, doar indica medicului ca
undeva in organism e o afectiune acuta sau cronica.

48

Hemoleucograma completa:

Nr. Eritrocite: RBC

Nr. Leucocite: WBC
Cantitatea totala de Hg din sange: HGB
Procentul de globule rosii hematocrit (HCT)
Nr. Trombocite (PLT)

49

II.BIOCHIMIA SANGELUI
Cuprinde analize de laborator care determina procentul de
componente din plasma, responsabile pentru buna functionare a
organismului.
Recoltarea sangelui se face dimineata, pe stomacul gol, in
vacutainere (cu cap rosu), fara anticoagulant. Se separa prin centrifugare
hematiile de ser, iar din serul prelevat se executa analize de laborator care
determina:
Cationi:
Na+

VN: 315-340 mg/100

K+

VN: 14-21 mg/100

Ca++
Mg++

VN: 9,010,8 mg/100

VN: 1,9-2,5 mg/100 ml

Echilibreaza retentia de apa si

pres. Osmotica.
Crampe musculare dupa pierderi
de lichide.
Tetanii, crampe, rahitism
Pierderi de lichide, tetanie,
crampe
musculare.
Hipermagnezia:
icter,
insuficienta renala si hepatica.

Anioni:
Cl-

VN: 334-395 mg/100

VN: 2,5-4,8 mg/100

Scade in insuficienta renala si

hepatica
Rol structural in oase si dinti

Componente organice azotate

Ureea
Creatinina
Acid uric
Bilirubina

VN: 20-40 mg%

Ciroza,
infectii
urinare,
insuficienta
renala,
litiaza
renala, arsuri intinse
0,7-1,1 mg% + diabet Dieta hipocalorica
zaharat
2,5-7 mg%
Insuficienta renala, guta, arsuri,
anemii hemolitice
- totala <1 mg%
Obstructie a cailor biliare,
- directa < 0,25 mg% hepatite, ciroze.

50

Componente organice neazotate

Colesterol

<260 mg/100

Trigliceride
Glucoza

<150 mg%
80-120 mg%

Hipotiroidism, pancreatita acuta,

guta, hepatita cronica, diabet
zaharat
Diabet zaharat, hipotiroidism
Diabet zaharat

Oligoelemente
Fe++
60-160 microgr%!!! nu Anemie feripriva
am simbolul de micro
Cu++
70-140 microgr% !!!idem Anemie feripriva, boli hepatice,
leucemie acuta, intoxicatie cu
saruri de Cu

51

III.BIOCHIMIA URINII
Examenul sumar de urina - se recolteaza prima urina de dimineata,
in recipiente speciale, aceasta fiind cea mai concentrata.
Investigatiile cantitative: glucoza, proteine, se practica din fractiuni de urina
preluate din cantitatea colectata in 24 ore.
Diureza = cantitatea de urina emisa in 24 ore
VN: 1000-1600 ml/24 ore
> poliurie > 2500 ml/24 ore
< oligourie
Lipsa = anurie
Aspectul: urina normala este limpede. Daca e tulbure, poate contine:
saruri, mucus, puroi, grasimi.
Culoarea:
-galben deschis urina normala
-rosie + sange
-galben-verzuie cu spuma (pigmenti biliari) = hepatita acuta.
Densitatea se masoara cu urodensimetrul
VN: 1015-1025
> 1030 zahar
PH-ul:
VN: slab acida = 6 (intre 4,8-7,4)
PH puternic alcalin = infectii urinare.
Proteinele (proteurie, albuminurie)
30-90 mg in 24 ore
> nefropatii
Glucoza:
VN: 0
Corpi cetonici provin din metabolismul protidic accelerat = diabet.
Urobilinogen > hepatite.
Sedimentul urinar: urina se centrifugheaza in eprubete, iar
sedimentul se pune intre lama si lamela si se examineaza a microscop.
Sediment organizat:
Celule epiteliale provin din vezica urinara sau canalele renale iar la
femei din vagin.
Eritrocitele apar sub forma unor discuri mici, cu contur prcis.
Leucocite infectii urinare.
Cilindrii urinari: sunt de origine renala.

52

Sedimentul neorganizat:
-Urati amorfi
-Cristale de acid uric in urini acide
-Oxalate de Ca in urini alcaline
-Fosfati amoniaco-megnezieni - in urini alcaline
-Fosfat tricalcic
-Cristale de colesterol
-Cristale de leucina

53

IV.BIOCHIMIA LCR
Recoltarea LCR se face prin punctie lombara sau suboccipitala.
Aspectul normal: clar si incolor.
In mod patologic aspectul se poate modifica:
-lichid hemoragic (hemoragii meningiene, meningite)
-lichid tulbure (meningite purulente)
Examenul chimic obisnuit consta in: det. proteinelor, dozarea
glucozei, clorurilor.
Proteine: VN: sub 40 mg%
Glucoza: VN: 45-80 mg% (glicorahia)
Electroforeza LCR
Este foarte importanta in diagnosticarea meningitelor.

54

V.BIOCHIMIA SUCULUI GASTRIC

Este un lichid limpede, incolor, acid, fara miros.
In cazuri patologice, mirosul este acru, putred sau ranced.
Se recolteaza prin tubaj gastric, iar in laborator se determina
aciditatea sucului gastric (dupa un post de 12 ore).
-determinarea aciditatii libere (HCl liber care se gaseste sub forma
ionizata)
-aciditatea totala.

55

VI.BIOCHIMIA SUCULUI DUODENAL

Lichidul obtinut prin tubaj duodenal reprezinta un amestec de bila, suc
pancreatic si lichid de secretie al glandelor mucoasei duodenale.
Se introduce o sonda dubla gastrica si duodenala (a jeun), avand eventual un
balon de obstructie a duodenului si se obtin:
Bila A un lichid transparent galben in diferite nuante, vascosalcalin. In conditii patologice poate fi: tulbure sau incolor.
Bila B lichid galben castaniu sau brun verzui, vascos, concentrate.
In conditii patologice poate fi tulbure cu sange sau excesiv de concentrat.
Bila C lichid alben, fluid si clar.
Bila se examineaza microscopic, (se pot gasi paraziti: giardia), bacteriologic,
pt. a depista eventuale infectii.

56

VII.METABOLISMUL FECALELOR
La nivelul intestinului gros, actul digestiv este terminat, pentru ca aici
nu se mai produc modificari evidente. Apa va actiona asupra bolului
alimentar, transformandu-l in bol fecal.
Continutul procentual:
-apa 75%
-materii solide 25%: celuloza, fibre, deseuri alimentare,
-grasimi, saruri, resturi de acizi.
1. Examentul macroscopic:
Aspectul:
omogen in mod normal
Patologic apar: resturi alimentare nedigerate, fibre
musculare, mucus.
Se determina gradul de patogenitate prin examenul de digestie.
Consistenta pastoasa, semipastoasa, dura, moale, semilichida,
lichida.
Forma cilindrica normal.
Culoarea bruna normal.
Patologic verde, decolorata, neagra.
PH-ul normal = neutru sau slab alcalin 7-8
Patologic = acid sau alcalin.
Mirosul normal = fetid.
Patologic = putred.
Paraziti: Patologic: oxiuri, ascarizi, tenii, chisturi de lamblii.

57

DEREGLARILE METABOLICE
Toate reactiile metabolice care se desfasoara in organism sunt catalizate de:
enzime, vitamine si hormoni.
Lipsa sau cantitatea insuficienta a acestor catalizatori, conduce la o
perturbare a reactiilor chimice din cadrul proceselor metabolice, generand
boli, cum sunt:
1. Deficiente cauzate de insuficienta secretie a hormonilor
hipofizari:
a. Nanism hipofizar este boala indusa de deficitul de hormon
somatotrop.
Persoana ramane mica de statura, cresterea in inaltime este intarziata.
Tratamentul se face de catre medical endocrinolog cu Naposim,
Clortestosteron (hormone masculini) in cazul baietilor, iar in cazul
fetitelor, se administreaza Estradiol (hormone feminin) + vitamine: A,
D2, D3, B12.
b. Gigantismul este cauzat de productia in exces de hormone
somatotrop, la varsta copilariei. In cazul adultilor, maladia se
caracterizeaza prin cresterea extremitatilor: acromegalie (sau
elefantiazis). Fata se deformeaza prin cresterea mandibulei, a nasului,
ingrosarea buzelor, a limbii, cresc exagerat labele picioarelor si
mainile.
Tratament: iradierea hipofizei (roentgenterapia), interventia chirurgicala
(indepartarea unei portiuni); medicamente hormonale (Testosteron pt.
barbati, Estradiol pt. femei).
Deficientele functionale ale tiroidei
a. Hipofunctia tiroidiana HIPOTIROIDIE
Sindromul se numeste MIXEDEM si poate fi insotit de gusa.
Hormonii tiroidieni sunt aminoacizi care contin iod (tirixina si
triiodtiromina), stimuleaza metabolismul cellular prin intensificarea
oxidarilor, termogeneza, schimburile respiratorii, de aceea au rol
important in cresterea si dezvoltarea organismului, in mentinerea
metabolismului normal pentru toate varstele, stimuleaza functiile SNC.
La copii, hipofunctia determina: cretinism sau mixedemul infantile, care
incepe sa devina apparent la 3-4 luni. Cresterea este intarziata, capul
mare, fata umflata, palida, expresia apatica, insuficienta dezvoltare a
organelor genitale, deficienta mintala accentuate.

58

Copilul bolnav se poate dezvolta normal daca I se administreaza hormone

tiroidieni in cursul vietii. Cretinism endemic exista in regiunile unde
alimentatia este saraca in iod.
La adulti, mixedemul reprezinta consecinta atrofierii tiroidei.
Simptomele sunt: scaderea metabolismului bazal, a proceselor
metabolice, adipozitate crescuta, fata este aproape fara expresie, umflata,
sensibilitate crescuta la frig, vorbire greoaie.
Tratament: tratament de substitutie cu preparate tiroidiene (Alfa
tyroxin), B6, ACTH, Euthyrox.
b. Hiperfunctia tiroidiana HIPERTIROIDIE
- boala Basedow (gusa exoftalmica)
- adenomul toxic.
Simptome: metabolismul bazal creste enorm (pana la 70-80%), fata de
valorile normale: scaderea in greutate, nervozitate, agitatie, instabilitate
emotionala, transpiratie, tahicardie, viteza de circulatie a sangelui creste,
fata cu expresie de anxietate, exoftalmie, largirea fantei pelpebrale prin
retractia pleoapei superioare etc.
Tratament: rezectia subtotata chirurgicala; radiatia glandei tiroide,
medicamente antitiroidiene (Thyrozol); ioduri de K si Na. Iodurile inhiba
captarea ionilor de iod de catre tiroida.

3. DIABETUL ZAHARAT
Pancreasul (glanda endocrina)/prof. Paulescu, produce (in ??
Langerhaus) hormonul insulina, produs de celulele Beta. Celulele Alfa
produc hormonul glucagon. Ambii hormoni intervin in metabolismul
glucidelor si conduc la mentinerea valorii normale a glucozei in sange
(glicemia) 80-120 mg%.
Deficitul de insulina duce la diabetul zaharat, cresterea glucozei in
sange (hiperglicemie) insotita de eliminarea ei prin urina (glicozurie) si
poliurie secundara.
Neutilizarea glucozei ca sursa de energie (lipsind insulina) este
compensata de mobilizarea si oxidarea lipidelor, proteinelor, ceea ce
duce la producerea de corpi cetonici, cu acumularea in sange (acidoza
metabolica) si eliminarea in urina acetonurie). Accentuarea acidozei
diabetice, asociata cu tulburarile profunde hidroelectrolitice va duce la
coma diabetica (hiperglicemica).
Tipuri de diabet:

59

- diabet primar A (de origine ereditara)

- diabet secundar B.
Factorii care favorizeaza aparitia diabetului secundar sunt:
- supraalimentatia;
- sedentarismul;
- stress-ul.
Tratamentul:
- regim alimentar (fara zahar, grasimi);
- regim de viata restrictiv, fara efort fizic, fara suparari, evitarea
intemperiilor, evitarea ranirilor (pt. ca ranile nu se mai inchid);
- tratament medicamentos: insulina
- sulfamide: Tolbutamid, Glibenclamid, ?
- linguanide: Meguan, Buformin, Silubin.
Regimul alimentar:
- glucide 40%;
- proteine 25%;
- lipide 35%.
Ca indulcitor: zaharina, ciclamatul de sodium (clorhexilsulfamat de Na).

60