Colind srac

de Mircea Vulcanescu
Dupa toate cate s-au pierdut
Colind srac,
suflet srac.
S pot, m-a fi fcut colac.
i-n miez de nuc a fi vrut s m prefac,
dar n-am putut,
cci nu-i pe plac.
Colind srac,
Suflet srac.
i totui n-am putut s tac
ci i trimet un gnd,
flmnd,
ca dorul unui vechi pstor,
colindtor,
ce st veghind
i ateptnd,
s vad cerul cobornd.
Colind srac,
Suflet srac.
Colind al sufletului meu
eti gol de srg, de drag eti greu;
gol cum e bunul Dumnezeu
nscut n staul, printre oi,
nu n palate, ci-n nevoi,
ca s ne fie nou Frate
i s ne scoat din nevoi
i din pcate.
Colind srac,
suflet srac.
Prunc de o zi
Domn nefcut
S-a ntrupat Cel Nevzut
i din Fecioar S-a nscut.
Din slav plin, din trie,
ni S-a nscut n srcie,
Sol cobort din vecinicie,
Vis mplinit,
Hristos n cuie rstignit,
n ieslea rece ne-nvelit,
un bou suflnd

ngeri n jurul Lui veghind,

pstori cntnd,
amurg pe cerul ruginit
i trei crai de la rsrit
ce spre stea au cltorit
Colind srac,
suflet srac.
Vin la-nchinat
i, dar din sufletul curat
I-au adus aur, s domneasc,
Smirn ca s tmduiasc,
Tmie, ca s-nvioreze,
Rug, ca s se-nduioeze.
Tot ce-nflorete, s rodeasc.
Tot ce-i pierdut, s se-mplineasc
Ce este strmb, s se-ndrepteze.
Sracii s se-ndestuleze.
Furtuna s se liniteasc.
Dumanul s se biruiasc.
Toat ispita s-nceteze.
Doar bucuria s cuteze.
i robi suntem, ca i regi,
s ne gsim din nou ntregi
prin Taina Lui de cpti
n slava noastr cea dinti.
Colind srac,
suflet srac.
O stea azi ni s-a artat.
E steaua lor? E steaua cui?
A tuturor? A nimnui?
Argat, fecior de mprat,
e steaua Lui
I-al nostru! Att L-am ateptat
i-L ateptm nencetat
n fiecare an odat
s se nasc
s ne pasc
i s ne mntuiasc
pe noi, robii Lui
pierdui hai hui
ce-I ducem lipsa greu, cnd nu-I
c de rsare cte-o stea
pornim grmad dup ea.
Iar de-L gsim,
l rstignim,
n cruci,
pe la rscruci.