Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Iniial, tiina economic avea denumirea de economie politic" i cuprindea ansamblul de cunotine cu privire
la viaa economic. Treptat ns, de la economia politic ncep a se desprinde anumite domenii ale acesteia, formnd
tiine autonome, fiecare cu obiectul su de studiu i cu metoda sa de cercetare. Astfel au aprut: contabilitatea, statistica, istoria gndirii economice, finanele, marketingul, managementul etc. Fiind foarte numeroase (unii specialiti
consider c exist peste o sut de tiine economice diferite), acestea se constituie cu timpul ntr-un sistem aparte,
numit sistemul tiinelor economice". n acest sistem, economia politic (numit mai apoi economics", teoria
economic", economica" sau pur i simplu economie") ocup un loc central. Oricum, ntre aceste dou noiuni:
tiina economic" i teoria economic" nu trebuie pus un semn de egalitate, deoarece desemneaz realiti diferite.
Teoria economica este doar una din tiinele economice, care, dup cum tim deja, snt foarte numeroase.
Clasificarea tiinelor economice
Desprinzndu-se treptat de la trunchiul comun care era economia politic" n sensul ei iniial, tiinele
economice formeaz astzi un sistem cu numeroase componente, numit sistemul tiinelor economice". Acest sistem
poate fi mprit n cinci categorii de tiine, i anume:
1) tiinele economice fundamentale;
2) tiinele economice funcionale (sau teo-retico-aplicative);
3) tiinele economice concrete;
4) tiinele economice istorice;
5) tiinele economice de frontier.
Din grupul de tiine economice fundamentale fac parte: economia politic (teoria economic sau, simplu,
economia); microeconomia; ma-croeconomia.
tiinele economice funcionale au un obiect de studiu mai ngust, mai specializat, fiind totodat tiine teoreticoaplicative. Acestea snt: statistica, contabilitatea, managementul, finanele i creditul, marketingul, relaiile economice
internaionale, analiza activitii economice, economia muncii, economia mediului etc.
tiinele economice concrete par a fi cele mai numeroase: economia industriei; economia agriculturii; economia
nvmntului; economia comerului; economia transportului. Vine apoi un nou grup de tiine economice, cum ar fi:
contabilitatea industriei; managementul personalului etc. Din aceast categorie fac parte i economia unitilor economice, finanele ntreprinderii, contabilitatea firmei, managementul firmei etc.
Din grupul tiinelor economice istorice fac parte: doctrinele economice (sau istoria gndirii economice), istoria
economiei naionale, istoria economiei mondiale.
Grupul tiinelor economice de frontier include tiinele aprute la hotarul dintre economie i alte tiine
naturale sau sociale: geografia economic, econometria, cibernetica economic, matematica economic, psihologia
economic, informatica economic, sociologia economic etc.
Teoria economic - tiin fundamental i cluz n universul economiei
Sistemul tiinelor economice se afl n plin dezvoltare. Apar noi tiine economice, se modific frontierele ntre
tiinele deja existente. Oricum, n toate variantele, teoria economic (economia politic) ocup locul central n acest
sistem. Ea constituie baza teoretic i metodologic pentru celelalte tiine economice, elaboreaz instrumentarul de
cercetare economic, formuleaz categoriile, legile i tendinele principale n dezvoltarea activitii economice.
Anume aceast tiin servete drept temelie pentru elaborarea politicilor economice promovate de stat.
i nc ceva. Unul din obiectivele principale ale teoriei economice", n calitatea sa de component fundamental
a tiinei economice, dar mai ales n calitate de disciplin universitar, este de a-1 iniia, a-1 introduce pe student n
universul tiinelor economice. Aceasta este poarta" prin care se intr n lumea complex a economiei. Fr lumina"
acestei discipline este imposibil de a vedea" i a nelege profund acest univers.
Intrebarea 2. Metodele de cercetare ale tiinei economice. .Legile economice.
Metoda constituie totalitatea mijloacelor,instrumentelor folosite de o stiin oarecare pentru a studia lumea
nconjurtoare, a sistemetiza faptele i a le expune sub forma de categorii tiinifice , legi, tendine i modele.
Principalele metode folosite n cercetarea fenomenelor economice sunt:
1
Metoda abstraciei tiinifice- procedeu prin care fenomenul cercetat este curat de fapte i trsturi mai puin
importante, ajungindu-se astfel la nucleul acestuia. Metoda dat scoate n relief trsturile caracteristice, dominante
pentru fenomenul cercetat. Sunt definite aspectele eseniale ale vieii economice, numite categorii economice(banii,
profit, buget, marfa , capital).
Metoda unitii dintre analiz i sintez- cu ajutorul analizei fenomenul supus cercetrii e descompus n
componentele sale, fiecare parte fiind analizat complex. Prin sintez, elementele analizate separat sunt reunite,
reconstituindu-se ntregul, cunoscndu-se deja elementul-cheie i schindu-se tendinele dominante n evoluia
fenomenului cercetat.
Metoda istoric- pornete de la adevrul c fenomenul economic are evoluie istoric: apare, se dezvolt, apoi
dispare sau se transform n altceva.
Metoda logic- fenomenul e reprodus doar prin ceea ce acesta are mai important, mai esenial.
Metoda analizei cantitative i calitative-evaluarea mrimilor economice n uniti naturale i n expresie
bneasc, apoi cutarea modalitii de transformare a cantitii n calitate.
Metdelarea economico-matematic-reproducerea schematic a unui sistem liniar, alctuit din mrimi variabile,
care permite elaborarea unor scenarii de evoluie a acestora i alegerea variante optimale.
Mai exist metode ca:
Metoda teoretic
Metoda anologiei
Experimentul economic.
Legile economice sunt niste notiuni mai putin numeroase , dar mai complexe, mai fundamentale. Ele exprim
legturile cele mai profunde dintre fenomenele economice, interdependenele cauzale, stabile i esentiale, dintre
categoriile economice, dintre participantii la viata economica.In unele cazuri in calitate de sinonim se foloseste
notiunea de principii ale economiei.
Intrucit stiinta economica studiaza niste realitati , atit obiective cit si subiective, legile economice mai pot fi
grupate in 2 mare categorii. Din prima categorie fac parte acele legi care au un suport natural, iar a doua cele
care au un suport psihologic. In primul caz legile economice exprima necesitatea stabilirii unor echilibre intre
diferite fenomene economice sau a schimbului de echivalente ( legea valorii, legea cererii, legea ofertei, etc.). In al
doilea caz , cel al interdependentelor de natura pshihologica , legea economica este expresia comportamentului
indivizilor. modelat sau conditionat de anumite predispozitii psihologice stabile ale oamenilor de a proceda intrun fel sau altul (legea inclinatiei spre economii, legea lui Engel eetc.)
Exemple de legi economice : legea cresterii nevoilor, legea raritatii, legea cererii, legea ofertei, legea
randamentelor neproportionale, legea valorii, legea inclinatiei spre economii etc.
Legea generale a cererii. Conform acestei legi, daca pretul bunurilor, resurselor si serviciilor va scadea, in mod
corespunzator va creste cantitatea de marfa ceruta intr-o anumita perioada si invers, daca preturile cresc, va scadea
cantitatea de marfa ceruta in perioada de timp respectiva ( celelalte conditii ramanand neschimbate ).
Legea ofertei, ea arata relatia care se stabileste intre cantitatea dintr-un bun pe care un ofertant o ofera spre
vinzare intr-o anumita perioada de timp si pretul la care bunul respectiv se vinde.
LEGEA RARITATII= volumul, structurile si calitatea resurselor evolueaza mai incet decat volumul, structurile
si intensitatea nevoilor umane.
legea randamentelor funcionale neproporionale (Legea lui Turgot), n baza creia, atunci cnd cantiti
crescnde dintr-un factor de producie se combin cu cantiti fixe din ceilali factori de producie (condiiile tehnice
i organizatorice rmn neschimbate), productivitatea medie i cea marginal a factorului variabil cresc, ating un
maxim, dup care se cunoate o evoluie descresctoare, n condiiile n care producia total crete.
Legea lui Engel afirm c ponderea cheltuielilor alimentare n bugetul gospodriei tinde s scad atunci cnd
venitul crete. Cu alte cuvinte elasticitatea cererii de alimente n raport cu venitul este subunitar: cnd venitul
crete cu o unitate, cheltuielile cu alimentele cresc cu mai puin de o unitate. Altfel spus, celthuielile cu alimentele
cresc mai ncet dect veniturile: dac veniturile cresc n progresie geometric, cheltuielile alimentare cresc aritmetic.
Legea limitrii resurselor. n raport cu dorinele nelimitate ale oamenilor, nevoile trebuie s aib acoperire n
venit (satisfacerea anumitor necesiti presupune nesatisfacerea altora). Limitarea resurselor ridic productorilor i
2
consumatorilor problema alocrii eficiente a resurselor. Drept urmare, consumatorul trebuie s aleag alternative de
consum care se ncadreaz n restriciile impuse de propriul buget iar productorul s aleag acel program de
fabricaie ce poate fi realizat cu resursele materiale, umane, bneti de care dispune.
Prima lege a cererii. Cu ct este mai mare preul unui anumit bun cu att va fi mai redus cantitatea cerut din
acel bun.
A doua lege a cererii. Elasticitatea cererii n raport cu preul tinde s fie mai mare pe termen lung dect pe
termen scurt. Adic variaia indus de modificarea preului asupra cererii are o anumit dimensiune n perioadele
urmtoare modificrii de pre i alt dimensiune, mai mare, dup trecerea unei perioade mai mari de timp de la
aceast modificare. n cazul reducerii preului, creterea corespunzatoare cererii se va manifesta pregnant dup o
perioada mai mare. Principalul factor ce determin acest lucru este dat de timpul diferit n care informaia privind
reducerea de pre ajunge la consumatori. Locul n care se ntlnesc consumatorii i productorii se numete pia.
Legea utilitii marginale descresctoare arat c, la cresterea consumului de bunul X, utilitatea totala creste pina
la o anumita limita, in timp ce utilitatea marginala este in descrestere pozitiva, atunci cind utilitatea marginala
descreste mai jos de zero, atunci utilitatea devie dezutilitate. Cind utilitatea totala este maxima, utilitatea marginala
este nula.
Intrebarea 3.Resursele economice i caracterul lor limitat. Frontiera posibilitilor de producie
Resursele economice-totalitatea elementelor naturale, umane, financiare, informaionle i tehnologice atrase i
utilizate pentru producerea bunurilor necesare satisfacerii nevoilor umane.
Clasificarea resurselor:
Resurse primare (create de natur)
a) Res. umane-populaia din punct de vedere cantitativ, calitativ, structural: numr, calificare etc.
b )Res. naturale- fondul financiar, pdurile, apele, zcmintele minerale.
Resurse derivate (acumulate, create de om)
a)Res. materiale- capital tehnic sub form de maini, utilaje, construcii, sisteme de transport
b)Res. financiare- de care dispune populaia, statul i ntreprinderile.
c) Res. inovaionale- cunotine experien, tehnologii.
d) Res. informaionale-ce permit agenilor econ. s cunoasc realitatea,s ia decizii, s acioneze.
Trstura fundamental a resurselor economice const n caracteru lor limitat. Sunt limitate resursele de apa si de
sol, resursele de soare si aer etc. Devin tot mai rare resursele neregenerabile (zacamintele minerale, inclusiv gazele
naturale, petrolul minereul de fier, carbunele,etc.) iar intr-un viitor previzibil unele din ele ar putea sa dispara cu totul.
Raritatea resurselor conditioneaza i raritatea (altfel spus, caracterul limitat) bunurilor economice produse de
societate. In asemenea conditii, apare o neconcordanta, o tensiune intre nevoile care cresc intruna si resursele
(bunnurile economice) care sunt limitate si rare. raritii-raportul dintre resurse i nevoi (tensiunea dintre nevoile
care cresc ntruna i resursele care sunt limitate i rare). Legea raritii resurselor :Volumul structura si
calitatea res econom si a bunurilor econom se modifica mai incet decit volumul structura si
intensitatea nevoilor.e o lege gene-ral a ec/ei, deoarece ea cere de la oameni nu numai s se
conduc de raionamente, calcule minuioase n toate, ci i s neleag faptul c orice ctig
n ec/ie e/e relativ.
Problema alegerii resurselor si a utilizarii eficiente a acestora constituie problema fundamentala a economiei.
Intr-u cit resurele sunt limitate, iar nevoile limitate si cresc pe zi ce trece, omenirea este nevoita sa aleaga acea forma
de activitate care ar permite utilizarea cit mai rationala si eficienta a resurselor disponibile. Deoarece omenirea nu
este capabila sa produca toate bunurile si serviciile, pe la care la doreste atit indivizii cit si intreprinderile si statul
inaite de a declansa a activitate economica sunt nevoiti sa raspunde la 3 intrebari: Ce? Cit? Pentru cine?
Intrebarea 4. Bunurile economice i caracteristicile lor.
Din utilizarea si consumul resurselor rezulta bunurile economice.
Bunurile economice: un rezultat al aciunii umane, destinat s satisfac o nevoie economic dat prin
combinarea si consumul resurselor disponibile.
Clasificare:
3
dup origine:
bunuri libere nu sunt rezultat al aciunii umane, nu au costuri de procurare
bunuri economice sunt rezultat al aciunii umane, au costuri de procurare
dup modul de circulaie:
bunuri marf trec de la productor la consumator prin pia
bunuri non-marf trec de la productor la consumator fr intermedierea pieei
conform naturii econimice a bunurilor:
bunuri de consum- haine, hrana
bunuri de capital- masine, uitlaj, strung etc.
dupa termenul de utilizare:
de folosinta curenta hrana
de folosinta indelungata TV, masini, cladiri
dup scopul consumului:
bunuri finale sunt destinate consumului final (bunuri de consum)
bunuri intermediare sunt destinate consumului productiv (bunuri de echipament sau de investiii)
dup sectorul economic n care sunt produse:
bunuri publice sunt destinate satisfacerii nevoilor economice publice (colective)
bunuri private sunt destinate satisfacerii nevoilor economice private (individuale)
dup forma pe care o imbraca:
bunuri sunt substaniale (tangibile) : momentul producerii lor difer de momentul consumului
servicii sunt non-substaniale : momentul producerii lor coincide cu momentul consumului
dupa sectorul din care provin:
bunuri primare
bunuri secundare
bunuri terte
alte:
normale- bunuri a caror cerere creste odata cu cresterea veniturilor
inferioare- bunuri la care cererrea se reduce odata cu crestrea veniturilo
substituibile- cele care pot fi subtituite
complementare- care nu se utilizeaza una fara alta (masina si motorina)
substituibile si complementare
Trsturile bunurilor economice:
sunt rezultat al aciunii (activitii) umane
sunt utile
sunt disponibile (accesibile)
raritate
au cost oportun, care este valoarea cele mai bune dintre sansele sacrificate, la care se renunt atunci cind se
cumpara ceva.
Existenta unei nevoi care se satisface
Proprietati corporale si acorporale
Raritatea: proprietatea unui bun (sau resurs economic) de a fi insuficient() n raport cu nevoia sau nevoile
economice generatoare. Raritatea este o relaie ntre nevoia economic i bunul (resursa) asociat().
Intrebarea 5. Activitatea economic: faze i indicatori. Agenii economici
Activitatea economic:ansamblul de aciuni umane, individuale sau socializate, destinate s obin bunurile
economice necesare satisfacerii nevoilor economice
Forme ale activitii economice:
dup forma de proprietate asupra bunurilor intermediare utilizate:
activiti economice private produc bunuri i servicii private (individuale)
activiti economice publice produc bunuri i servicii publice (colective)
dup gradul de prelucrare a bunurilor de consum:
sectorul primar: bunurile economice au un grad de prelucrare primar, incipient
4
sectorul secundar:
bunurile economice au un grad de prelucrare superior
sectorul teriar: bunurile economice apar exclusiv sub forma serviciilor
dup transparena n raport cu contabilitatea naional:
activiti economice oficiale: sunt contabilizabile de ctre autoritatea public
productoare de mrfuri: agenii economici propriu-zii
productoare de bunuri economice non-marf: economia casnic (gospodrii)
activiti economice subterane: scap contabilizrii autoritii publice
AE implica 4 faze: productia, schimbul, repartitia, consumul.
Productia constituie totalitatea eforturilor si operatiunilor umane de combinare a factorilor de productie in
cadrul diferitelor uniti de producie ( de ex.intreprinderi), in scopul obtinerii bunurilor materiale i a serviciilor.
Schimbul (sau circulatia) este o alta faza a activitaii economice, in cadrul creia bunurile produse sunt
depozitate si pastrate, sunt schimbate cu alte bunuri, sau sunt trecute de la o persoana la alta prin actul de vinzarecumparare. Schimbul bunurilor se efectueaza prin intermediul unor servicii precum si cele comerciale, de comunica ii
i de telecomunicaii, de transport, de depozitare si de pstrare.
Repartiia este o activitate prin intermediul creia bunurile produse sunt distribuite participantilor la procesul
de productie. In lumea modern, repartiia se infptueste sub forma distribuirii si redistribuirii veniturilor ( salarii,
profituri, impozite, taxe) intre agentii economici si intre membrii societii.
Consumul care este scopul final al oricrei activiti economice, const in folosirea, utilizarea bunurilor i
satisfacerea nevoilor. Consumul poate fi intermediar (productive) sau final.
Indicarori ai activitatii economice sunt: rentabilitatea, lichiditatea, solvabilitatea.
lichiditate : indicatorul de lichiditate (atat cel curect cat si cel imediat) arata da cate ori se acopera
datoriile curente din activele unei societati. totalitatea banilor de care dispune o societate pentru a face
platile la termen
SOLVABILITATE : capacitatea unei intreprinderi de a face fata scadentelor sale de plata, atat pe termen
scurt cat su pe termen mediu si lung
In activitatea economica, productia si repartitia, schimbul si consumul bunurilor si serviciilor, in calitate de
agenti economici intervin peroane fizice si juridice., care intr-un anumit mod adopta niste decizii referitoare la
organiarea, guvernarea si finalizarea proceseol economice. Participanii la viata economica sau persoanele fizice
sau juridice care indeplinesc anumite functii speciale in activitatea economica se numesc agenti economici.
Agentii economici sunt grupati in 5 categorii si anume: menajele, intreprinderile, instituiile financiare,
administraia public, restul lumii.
Orice activitate economica porneste de la menaje (numite si gospodrii) , care pot fi reprezentate de o persoan
aparte sau o familie. Funcia principal a acestora este consumul, dar menajele desfoar i opera iuni de productie
casnica, nemarfar, mai cu seam in rile cu un nivel de dezvoltare mai modest. Menajele ofer societ ii resursele
necesare organizrii activitii economice (for de munc, capital, terenuri de pmint) i primesc in schimb venituri,
pe care le folosesc pentru procurarea bunurilor de consum sau pentru formarea de economii..
Intreprinderile ( firmele) au ca functie de baz producerea bunurilor materiale si a serviciilor marfare
destinate schimbului sau vinzrii-cumprrii. Scopul activitii intreprinderilor este obinerea profitului.
Instituiile financiare ( in principal bncile, dar si societile de asigurri) au ca activitate de baz colectarea
economiilor i transformarea acestora, prin intermediul creditelor, in investiii.
Administraiile publice (centrale si locale) indeplinesc 2 functii : redistribuirea veniturilor acumulate prin
intermediul impozitelor si taxelor i prestarea de servicii nemarfare, in folosul intregii societ i: ocrotirea sntii,
educaia, construirea drumurilor, protejarea mediului ambiant, dezvoltarea culturii s.a..
Intrebarea 6 .Proprietatea i pluralismul formelor sale
Din punct de vedere economic,proprietatea reprezinta ansamblul relatiilor dintre oameni,in legatura cu
insusire,posedarea resurselor utilizate in activitatea economica si a rezultatelor acestei activitati.
Sensul juridic al cuv.proprietate se reduce la drepturile de proprietate,adica dreptul de a stapini bunul in interes
propriu;dreptul de folosinta;dreptul de dispozitie,s.a. Intrucit sensurile economic si juridic ale proprietatii merg minan mina,se constata ca:
5
Proprietatea reprezinta totalitatea raporturilor dintre membrii societatii cu privire la insusirea bunurilor existente
in societate,raporturi reglementate de acte juridice sau norme sociale.
Proprietatea se prezinta sub forma unitatii si inter-conditionarii elementelor sale de baza:obiectul si subiectul
proprietatii.
Obiectul proprietatii il pot constitui bunurile materiale si imateriale(ex:informatiile),atit sub forma resurselor
economice cit si a rezultatelor economice(o cladire,un lot de pamint,utilajul,automobile,s.a)
Subiectii
proprietatii
sunt
posesorii
obiectelor
prorietatii
si
ei
pot
fi:a)persoanele
fizice(indivizii,menajele),b)persoanele juridice.c)diferite organizatii(nationale sau internationale),d)statul
Tipurile formelor de proprietate
a)proprietatea privata (particulara),care poate fi:individuala,individual-asociativa,private de familie,privatasociativa.Proprietatea privata poate fi bazata pe munca individuala sau pe cea salariata.
b)proprietatea publica (de stat),cunoasta asemenea forme ca:proprietatea administratiei centrale si proprietatea
administratiei locale (proprietatea municipala)
c)proprietatea mixta. Acest tip de proprietata combina,in diferite proportii,proprietatea private cu cea publica,iar
in unele cazuri proprietatea nationala cu cea internationala.Proprietatea mixta poate fi:privat-publica nationala,privatpublica multinationala.
In sistemul economiei de piata loculcentral apartine proprietatilor private.Astfel,70-85% din PIB-ul tarilor
dezvoltate este creat in cadrul proprietatilor private.Desi in proportii diferite(10-50%),proprietatea publica e prezenta
astazi in toate tarile lumii.
Proprietatea private este temelia libertatii economice. Prin sistemul drepturilor de proprietate totalitatea normelor
de reprezentare la accesul la resursele i bunurile rare.
Drepturile de proprietate se realizeaz n urmtoarele atribute de baz:
- deinere
- aplicare
- diviziune
-definire
- atenuare.
Deinerea drepturilor de proprietate presupune posedarea exclusiv a resurselor i bunurilor rare de un anumit
subiect. Aplicarea drepturilor de proprietate nseamn excluderea de la un subiect de la accesul resurselor i bunurilor
rare. Diviziunea drepturilor de proprietate presupune descompunerea lor n diverse mputerniciri mai importante
fiind urmtoarele: drepturile de posesiune, de utilizare, de administrare, de uzufruct, de valoare capital, la securitate,
la motenire, de interzicere a utilizrii pgubitoare, neeficiente. Definirea drepturilor de proprietate prezint
determinarea exact a mputernicirilor ce aparin proprietarului. Cu ct mai distinct sunt definite drepturile de
proprietate cu att mai nalte sunt rezultatele activitii economice. Atenuarea drepturilor de proprietate presupune
definirea inexact i aplicarea insuficient a acestor drepturi ce determin apariia conflictelor n cadrul activitii
economice i utilizarea ineficient a resurselor economice.
Intrebarea 7. Formele de organizare a economiei.
Economia natural reprezint acel sistem economic prin care fiecare comunitate i satisface trebuinele din
producia proprie, deci avem de-a face cu un sistem nchis. Aceast form de organizare a economiei a fost specific
n comuna primitiv, sclavagism i feudalism. Cu toate acestea, chiar n comuna primitiv unele produse nu puteau fi
obinute n propria gospodrie, ci erau procurate prin schimb. n concluzie, economia de schimb a aprut cu mult
naintea produciei de mrfuri, ns nainte de prima diviziune social a muncii.
Economia de schimb este acea form de organizare a economiei n care rolul determinant l are piaa,
confruntarea dintre cerere i ofert. Acest tip de economie a evoluat de la o economie de pia liber cu o concuren
pur, la o economie n care predomin concurena imperfect, respectiv se manifest puterea marilor corporaii
monopoliste i din ce n ce mai mult a statului.
Tipurile actuale de economie de schimb care exist n rile dezvoltate sunt:
- multipolare (multitudinea i diversitatea centrelor de decizie economic);
- descentralizat: orice agent economic are autonomie de opiune, de decizie i aciune;
6
2)economia este decentralizata(toate deciziile economico-financiare sunt luate in mod nemijlocit de catre agentii
economici,care isi asuma toate riscurile).
3)centrul activitatii economice si principiul regulator al acesteia este piata concurentiala(prin mecanismul cererii
si ofertei,piata determina asortimentul,calitatea si cantitatea produsului ce urmeaza sa fie produs.)
4)maximizarea profitului(profitul este forta motrice a activitatii economice.Marimea profitului ce poate fi
obtinuta este nelimitata,ceea ce-i tine pe intreprinzatori intr-o permanenta cautare,inovare,de lupta de concurenta)
5)preturile la marea majoritate a bunurilor materiale si serviciilor se formeaza liber(in urma negocierilor dintre
vinzatori si cumparatori)
6)agentii economici se afla intr-o stare de concurenta permanenta.
Intrebarea 8. Banii: esena i funciile banilor.
Pentru a rspunde la ntrebarea ce sunt banii, trebuie mai nti s analizm funciile acestora. Mai mult,
cunioscnd funciile ndeplinite de bani, putem determina uor rolul acestora n desfurarea activitii
economice. Iat care sunt principalele funcii ale banilor:
1) Banii ca unitate de msur (aceast funcie mai este numit etalon al preurilor" sau instrument de msurare
a valorii").
Pentru a nelege mai bine esena acestei funcii, vom recurge la unele exemple (n acest caz, comparaii) din alte
domenii. Astfel, unitatea (sau instrumentul) de msur a greutii este kilogramul, a lungimii metrul, a energiei
electrice consumate - kw/or etc. Banii snt o unitate de msur a valorii diferitelor bunuri i servicii din cadrul
economiei, o unitate de stabilire a preului acestora.
Banii ndeplinesc, n mod abstract, funcia de unitate de msur. Astfel, pentru a fixa preul unui automobil, nu
este neaprat necesar s inem la momentul respectiv banii n mn sau n buzunar.
Pentru ndeplinirea funciei de msurare a valorii, se stabilete un etalon monetar, care n trecut avea drept
suport cantitatea de aur pe care o reprezenta fiecare unitate monetar; de exemplu, din anul 1872 pn n 1934, 1$
SUA reprezenta 1,504 g de aur fin.
ncepnd cu ultimele dou decenii ale secolului XX, dup demonetizarea aurului, etalonul monetar este determinat
de unitatea elementar de putere de cumprare a monedei respective.
2) Banii ca mijloc de schimb sau mijloc de circulaie. Aceast funcie banii o ndeplinesc prin intermedierea
schimbului, eliminnd astfel trocul. n acest caz, formula schimbului devine: M-B-M. La prima faz, marfa este
vndut pentru o sum de bani oarecare, iar la cea de a doua, banii obinui se transform n bunurile de care are
nevoie persoana respectiv. Fr bani ar fi imposibile miliardele de tranzacii ce au loc anual n fiecare economie
modern, precum i n relaiile dintre ri. Unii specialiti socotesc, din acest considerent, c aceasta i este
principala funcie a banilor.
3) A treia funcie important a banilor este cea de conservare a valorii, numit i funcia de tezaurizare" sau
de mijloc de economisire". n fine, acestei funcii i se mai spune funcia de rezerv a puterii de cumprare".
Sub forma monedei de aur i de argint, iar n prezent sub forma valutelor liber convertibile (dolarul, euro, lira
sterlin etc.), care au o putere de cumprare mai mult sau mai puin stabil, moneda poate fi pstrat fie n
bnci, fie n safeuri speciale, fie la ciorap, ca apoi s fie folosit pentru procurarea bunurilor necesare. Banii
ndeplinesc aceast funcie deoarece ei snt o ntruchipare a oricrei a v u i i . Acum, cunoscnd principalele
funcii ale banilor, am putea formula i o definiie a acestora.
Aadar, banii reprezint un bun acceptat de toat lumea n calitate de mijloc de schimb, mijloc de tezaurizare
i unitate de msur.
n economiile moderne, banii ndeplinesc i alte funcii. Astfel, ei au devenit un instrument important de gestiune
strategic a economici. Manevrnd cu masa monetar i cu rata dobnzii, guvernele contemporane influeneaz n
mod nemijlocit activitatea economic. Banii pot servi drept instrument eficient de depire a crizelor economice, de
ncurajare a exporturilor, de redistribuire a venitului naional.
Intrebarea 9. Sistemele economice. Tipologia sistemelor economice
8
In orice societate, procesul de productie se efetuiaca prin intermediul unor forme sociale care se modifica in
dependenta de locul si timpul in care se desfasoara, precum si de conditiile economice.
Sistemul economic reprezinta o modalitate specifica de utilizare a resurselor economice rare,de organizare a
procesului de productie si de trecere a bunurilor create la consumator.
Societatea umana in procesul de dezvoltare al sau a trecut prin mai multe forme de organizare a activitatii
economice, si anume:
economie naturala
economie centralizata
Aceste forme de organizare a activitatii economice reflecta nivelul divers de dezvoltare al fortelor de productie,
de diviziune a muncii, de cooperera si socializare. Funcitonarea loc se realizeaza utilizind diferite subsisteme.
Formele de activitate economica functioneaza pe parcursul diverselor perioade de timp din instoria omenirii, ele
includ diferite moduri de productie, care scot in evidenta cerintele sociale.
Sistemele economice se deosebesc dupa urmatoarele criterii:
1)forma predominanta a proprietetii asupra resurselor si rezultatelor actului de producere;
2)scopul urmarit de cei care organizeaza o activitate economica oarecare;
3)modul de stabilire a relatiilor dintre participantii la activitatea economica;
4)caracterul motivarii atingerii unor performante mai inalte;
Intrebarea 10. Economia institutionala
Economia instituional este o coal de economie care s-a dezvoltat n Statele Unite n anii 1920-1930 i care
afirm c evoluia instituiilor economice reprezint doar o parte a unui proces mai larg de dezvoltare cultural.
Thorstein Veblen a pus bazele instituionalismului prin criticile aduse teoriei economice tradiionale. El a ncercat s
nlocuiasc conceptul de populaie ca factor de decizie economic cu o imagine mai realist, a unei populaii supuse
influenei exercitate de obiceiuri i instituii schimbtoare.
John R. Commons a evideniat aciunea colectiv a unor grupuri variate din economie, perceput ca avnd loc n
interiorul unui sistem de instituii i legi care evolueaz continuu. Ali economiti instituionali sunt Rexford Tugwell
i Wesley C. Mitchell.
Intrebarea 11.ntreprinderea n condiiile economiei de pia.
Intreprinderea - este o unitate economica productoare, care combin factorii de productie in scopul obinerii
unor bunuri sau servicii, care, fiind realizate pe pia, aduc proprietarului intreprinderii un anumit profit.
In economia de pia, intreprinderea dispune de o autonomie decizional, financiar, tehnic i organizatoric. Ea
are drept obiective de baz maximizarea profitului i cresterea pe termen lung.
Funciile economice ale intreprinderii :
Intreprinderea este o unitate multifuncional, care ii desfoar activitatea intr-un mediu foarte complex,
indeplinind mai multe funcii de baz :
1) funcia de gestiune sau managerial care const in organizarea , coordonarea, dirijarea i controlarea
activitii in cadrul unitii economice respective.
2) Funcia financiar al crei rol este de a aduna , a utiliza i a gestiona capitalul pe care il are la dispoziie.
3) Funcia social care are misiunea de a gestiona resursele umane implicate in afacere.
4) Funcia de aprovizionare care consta in procurarea bunurilor necesare pentru activitatea economica i
gestionarea lor.
5) Funcia tehnica numit i funcia de producie care include i funcia de cercetare-dezvoltare.
6) Funcia comercial sau de marketing care const in studierea pieei i comercializarea bunurilor i a
serviciilor produse.
Cele mai importante funcii ale intreprinderii sunt: de management, de marketing, de producere.
Managementul constituie un ansamblu de activiti ce vizeaz organizarea, conducerea i gestiunea
intreprinderilor.
9
Marketingul un ansamblu de mijloace de care dispune o intreprindere pentru asi gsi sau pentru asi crea
propria sa pia, propria sa clientel.
Producerea este o alta funcie importanta a itreprinderii. Ea const in combinarea factorilor de producie
(munca, capital etc.) in scopul confectionrii unor bunuri i al prestrii unor servicii (ex. Domeniul invmintului,
ocrotirea sntii, activitatea hotelier i bancar).
Numrul impuntor de intreprinderi in orice tar presupune clasificarea lor dup diferite criterii, si anume dup
forma de proprietate, mrime, domeniu de activitate, statut juridic etc.
1. din punct de vedere al domeniului (ramurii) de activitate , intreprinderile pot fi : industriale, agricole,
comerciale, bancare, de asigurri.
2. din punc de vedere al formei de proprietate , intreprinderile se impart in private, publice, mixte.
3. dup dimensiunea lor (in realitate dup nr persoanelor ocupate), intreprinderile pot fi : mici, mijlocii, mari.
De regula intreprinderile mici au pina la 100 de salariati, cele mijlocii intre - 100 si 500, iar cele mari mai mult
de 500 de salariati.
Intreprinderile mici constituie fundamentul economiei de piat. De regul, datorit cheltuielilor de productie
reduse (lipsa cheltuielilor pt publicitate, gestiune etc.) si a capacitaii de manevr, aceste intreprinderi mentin mereu
aprinsa flacara spiritului de concuren. Din aceste considerente, in rile cu o economie dezvoltat statul sprijin
intreprinderile mici, inclusiv prin elaborarea unei legislaii anti monopol.
In RM circa 90% din nr total de intreprinderi, in principal din agricultura, nu folosesc munca salariat sau o
folosesc ocazional.
Intreprinderile mari desi relativ nu prea numeroase, asigur producerea prii covritoare , in unele ri pn
la 70-90% din volumul total de bunuri si servicii produse. Aceste performante se datoreaz crerii conditiilor optime
pentru aplicarea in practica a realizarilor progresului tehnico-stiinific. Anume intreprinderile mari asigur stabilitatea
i progresul in intreaga economie.
4. din punct de vedere al statutului juridic, intreprinderile se impart in 3 categorii :
a) individuale.
b) Cooperative (intreprinderi asociative).
c) Societi: - de persoane (in comandit simpl). de capitaluri (in comandit pe actiuni si societi pe actiuni).
societi cu rspundere limitat (mixte: de persoane si de capitaluri).
d) Intreprinderi publice sub forma de regii autonome.
In conformitate cu legea cu privire al antreprenoriat si intreprinderi din RM, sunt prevazute urmatoarele forme
ale intreprinderilor:
I. Antreprenoriatul mic:
Intreprinderea individual este o unitate economic aparinind unei singure persoane ( proprietarul
capitalului investit), care gestioneaz ea nsi intreprinderea i isi asum toate riscurile i responsabilitaile. De
multe ori aceasta persoan poate fi singurul angajat al intreprinderii. Intrepr.individ s/t deosebit de rspindite in
agricultur,in comertul cu amnuntul s.a.
Societate in nume colectiv este organizata de citeva persoane care isi asuma toata responsabilitatea
cu intreg patrimoniu sau pentru respectarea obligatiunilor societatii
Societtile pe aciuni (SA) este o forma de organizare de principii de asociere a unor capuitaluri
individuale, fonadatorii poarta raspundere pentru angajamentele societatii in limitele capitalului actionar. Un prim
10
avantaj al SA este faptul ca ele au posibilitatea sa atrag, la formarea capitalului, un numar mare de persoane ,
inclusiv cu economii modeste. Anume acest fapt a permis aparitia unor capitaluri urie, capabile sa faca fa
ultimilor realizri ale procesului tehnico-tiinific. Aciunea este o hirtie de valoare care atesta faptul ca
detintorul ei (actionarul) a investit o anumit sum de bani in intreprinderea respectiv si este unul din
coproprietarii acesteia, acestia au dreptul de a obtine beneficiu intreprinderii, numit (divident). Exista S.A. de tip
inchise si deschise.
Intreprindere in arenda in care activitatea in diferite domenii este organizata pe baza contractului
de arenda a resurselor. Arendasii, pot include in contract obligaiunile reciproce, termenii arendei, modul de
recuperare in timp etc.
Intreprinderi colective- in cadrul carora in procesul privatizarii patrimoniul este divizat in cote
membrilor colectivului de munca.
Intreprinderi municipae de stat (IMS) sunt organizate de structura administrativa si de stat pentru
solutionarea anumitor probleme publice.
III.
Antreprenoriatul mare
Companii mari care pot fi sub forme de trusturi, concerne, conglomerate. In conditiile
contemporane, companiile mari se califica drept corparatii fie natioanli, fie transnationali. Ele se caracterizeaza pintro
structura ierarhica cu relatii de divers caracter. De asemenea le este caracteristic variate modalitati de asociere si
subordonare, precum si productia in serie si in masa. Deseori, corporatiile au nevoie de detalii, materiale suplimentare
si componente care sunt produse de firme mai mici la comanda speciala, acestea sunt intreprindri satetili.
.Desi cheltuielile individuale pentru producerea si desfacerea aceluiasi bun sint diferite,piata stabileste un pret
unic,pret care corespunde cheltuielilor socialmente necesare pentru confectionarea bunului.
4.Functia de informare.
Prin jocul liber al ratei profitului si al ratei dobinzii,piata ofera agentilor economici informatia necesara despre
mersul afacerilor in diferite domenii de activitate.Piatatrimitesemnale producatorilor despre produsele ce urmeaza a
fi confectionate,despre calitatea si volumul lor,despre pofiturile ce pot fi obtinute.
5.Functia de diferientiere a producatorilor. Piata ii imbogateste pe invingatorii in lupta de concurenta si,in
acelasi timp,penalizeaza,pina la falimentare,intreprinderile necompetitive.In acelasi fel,piata stimuleaza reducerea
cheltuielilor de productie,aplicarea noilor masini si tehnologii,sporirea eficientei productiei.Impuse de
concurenta,interprinderile isi imbogatesc activitatea fara incetare,iar posturile de raspundere sint puse persoanele cele
mai competente.
Nivelul preturilor,salariilor ,precum si multi alti parametri ai activitatii economice ,sint reglementati pe de o
parte,de piata.iar pe de alta parte de stat.
Tipurile pietei
1.Din punctul vedere al nivelului de maturitate,al modului de acces la piata,exista:
a)piata nedezvoltata,cu relatii accidentale si cu o pondere insemnata a relatiilor de barter(troc),adica de schimb
dupa shema:marfa-marfa;
b)piata libera(clasica),la care are acces orice vinzator si cumparator.Aceasta piata intruneste urmatoarele
trasaturi:existenta unui numar insemnat de participanti la relatiile de schimb,atit producatori cit si
consumatori,mobilitatea absoluta a factorilor de productie;stabilirea preturilor in mod spontan;lipsa monopolului si a
altor forme de dominatie a vietii economice;
c)piata reglementara,caracteristica de regula economiilor mixte,unde statul intervine in scopul corijariiunor
deficiente ale pietei ,programind dezvoltarea economica si restibuind o parte importanta a produsului intern brut in
conformitate cu anumite obiective sociale,politice si economice.Accesul la o asemenea piata necesita detinerea unor
autorizatii speciale ,eliberate de autoritatile statului.
2.Din punctul de vedere al obiectului tanzactilor,pietele pot fi imparitite in:
*piata bunurilor de consum;
*piata capitalului;
*piata muncii;
*piata pamintului si a resurselor natural;
*piata hirtiilor de valoare si a valutei;
*piata resurselor informationale;
*piata produselor cultural-artistice;
*piata tehnologiilor si patentelor;
*piata monetara de credit;
3.Dupa criteriul extinderii geografice,piata poate fi:
*locala;
*regional(in cadrul unei tari sau unui grup de tari)
*nationala;
*mondiala.
4.Dupa masura in care se manifesta concurenta,piata se imparte in:
*piata cu concurenta perfecta si pura;
*piata de monopol;
*piata cu concurenta imperfect;
*piata mixt.
Elementele de baza ale pietei sunt cerere si oferta, pretul si concurenta. Interdependenta si interactiunea
cererii, ofertei si pretului formeaza continutul mecanismului pietei. Atit cererea, cit si oferta sint legate in modul ce
mai direct de denamica si marimea pretului. In acelasi timp, cererea si oferta se influenteasa reciproc fara incetare.
In confrumtarea permanenta ditre cerere si oferta se stabileste pretul de echilibru concurenta, care este o forma
de rivalitate intre subuiectii relatiilor de piata cu privire la obtinerea unor conditii mai bune de producere, cumparare
si vinzare a marfurilor, influenteaza la rindul ei celelalte 3 elemente ale nucleului pietei.
13
Infrastructura pieei constituie ansamblul de instituii, servicii, intreprinderi specializate, generate de nsei
relaiile de pia, care, la rindul lor, asigur o funcionare civilizat i eficient a pieei.
n lumea contempoaran, elementele-cheie ale infrastructurii pieei sunt:
- sistemul comercial (bursele de mrfuri i ale hirtiilor de valoare, licitaiile i iarmaroacele, camerele de comer ,
complexale de expoziii).
- sistemul bancar (bncile comerciale i sistemul de credit, bncile de emisie).
- sistemul publicitar (agenii publicitare, centre informaionale).
- sistemul de consulting i audit (servicii ce acord consultaii in probleme economice i juridice, precum si
serviciile care efectueaza controlul (revizia) activitii financiar-economice a intreprinderii).
- sistemul de asigurare (a riscurilor, a proprietii, a vieii.etc).
- sistemul de invmint economic (mediu i superior)(scoli de busuness si management, facultai de
economie).
14
Oferta reprezinta cantitatea de produse pe care vinzatori sint dispusi sa o vinda, intr-o perioada de timp ,la un
anumit nivel al pretului.
Cantitatea de bunuri vinduta este mai mica decit cantitatea de bunuri oferita pe piata.Spre deosebire de cerere
,dependent ofertei de pret este directa ,altfel spus ,cu cit pretul este mai ridicat ,cu atit este mai mare cantitatea de
bunuri oferita.
Interdependenta dintre schimbarea pretului si modificarea cantitatii de bunuri oferite constituie continutul legii
ofertei.Cresterea pretului conditioneaza crestera cantitatii oferitesi invers.
Oferta poate fi:
a) individuala(cantitatea de bunuri pe care un producator este dispus sa o vinda la un pret anumit)
b) totala sau de piata(totalitatea ofertelor individuale).
Factorul principal care determina schimbarea ofertei este pretul.Cu cit pretul creste ,cu atit cantitatea de bunuri
oferita este mai mare
Factorii de influenta:
1.pretul;
2.costul de productie,care ,de exemplu, poate fi redus in urma utilizarii unor noi tehnologii.El poate sa creasca
din cauza sporirii pretului la resursele limitate.Daca costul de productie se va reduce, atunci oferta pentru bunurile
respective se va mari. Si invers, cind costul de productie va creste , oferta se va reduce.
3.Numarul de ofertanti, adica numarul firmelor care produc acelasi bun.Iesirea pe piata a noilor firme va
contribui la cresterea ofertei,indiferent de prt.
4.Schimbarea pretului la alte bunuri, fapt care va conditiona trecerea resurselor la alte domenii de activitate prin
plecarea unor firme din ramura data , ceea ce va contribui la reducerea ofertei.
5.Politica fiscal si subsidiile.Majoritatea impozitului pe profit si a altor taxe provoaca o reducere a ofertei si
invers,micsorarea lor contibuie la sporirea ofertei.In cazul in care statul acorda unor firme si industrii anumite
subsidii ,acestea incurajeaza cresterea ofertei.
6.Calamitatile natural si social-politice.Calamitatile natural, cum arfi inundatiile ,seceta, cutremurele de pamint,
ingheturile etc., conditioneaza de obicei ,reducerea ofertei.Conditiile social-politice pot fi favorabile cresterii
ofertei(stabilitate politica, de exemplu) sau defavorabile (schimbarea frecventa a guvernelor si a regulior de joc)
7. Anticiparea preturilor
Intrebarea 16.Interaciunea dintre cerere i ofert i echilibrul pieii.
Analizind cererea si oferta, precum si pretul, care este factorul principal care le determina pe ambele, observam
faptul ca ele toate se afla intr-o interdependenta. Atit cererea, cit si oferta determina marimea pretului, ba chiar mai
mult: Pretul de piata se stabileste in urma confruntarii dintre cerere si oferta.
Pe piata se inregistreaza ba un exces de cerere, ba exces de oferta. Insa in urma sugestiilor cumparatorilor si
vinzatorilor cu privire la pretul unui bun, si in urma contrapunerii cererei si a ofertei precum si a pretului dorit se
stabileste un pret de echilibru, sau i se mai spune pretul de piata, ce urmeaza a-i satisface pe cumparatori si vinzatori.
Pretul de echilibru se stabileste atunci cind cantitatea ceruta dintr-un bun este egala cu cantitatea oferita.
Mai sunt si alti factori care participa la formarea pretului de piata,cum ar fi:concurenta,politica economica a
statului.
Intrebarea 17. Preuri: teorii, tipuri, structuri.
Preul exprim cantitatea de bani pe care cumprtorul trebuie s-o plteasc pentru a ob ine un bun
oarecare.
Daca noiunea de pre este simpl, teoria pretului rmine a fi pina in prezent una din cele mai complicate in
stiinta economica.
Principalele teorii cu privire la substana unic a preului sunt:
a)
teoria valoare-munc.
b)
Teoria valoare-utilitate.
c)
Teoria pretului fara valoare, numita de obicei ,teoria lui Marshall.
d)
Teoria contemporana a preturilor.
15
Teoria valoare munc fundamantata stiinific de ctre A. Smith, presupune ca la temelia ..substantei unice a
pretului...se afla valoare a crei mrime este determinat de cantitatea de munca vie materializat, incorpoarta in
fiecare din bunurile ce sunt schimbate.
Teoria valoare-utiliate susine c valoarea (i pretul) nu are o temelie obiectiva (munca), ci una subiectiva,
mrimea pretului fiind determinat de utilitatea i de raritatea produsului respectiv. Potrivit acestei teorii, valoarea nu
este o proprietate a bunurilor care exista in sine, ea este o judecata subiectiva a agentilor economici cu privire la
importanta pe care o au pentru ei bunuriele , in functie de utilitatea acestora.
Teoria pretului fr valoare - inind cont de prtile forte, precum si de neajunsurile celor 2 teorii examinate mai
sus, economistul englez Marshall elaboreaza propria sa teorie, potrivit acestei teorii, pretul este determinat de
actiunea a 3 factori care sunt: a) costul de productie, b) utilitatea marginal. c) cerereasi oferta. Marshall sustine ca
nici unul din acesti 3 factori nu este determinant, el scrie : (valoarea este fundamentata pe utilitatea final si pe
cheltuielile de productie. Ea se mentine in echilibru intre aceste 2 forte opuse precum cheia de bolt a unui turn.
Nesfirsite au fost contoversele aupra problemei de a se sti daca utilitatea sau costul de productie guverneaza
valoarea....)
Potrivit teorie contemporane mrimea si dinamica pretului sunt conditionate de un sir de factori, cum ar fi:
cantitatea de munca materializata in bunul dat, utilitatea si raritatea acestui bun , cererea si oferta, moda, situatia
politica din ar i din lume, calamitatile naturale, puterea de cumprare a monedeietc.
Tipurile de preuri:
a) preturi libere.
b) Preturi administrate.
c) Preturi mixte.
Preturile libere sunt acelea care se stabilesc in conditiile apropiate unei concurente perfecte , fr vreo
influenta din partea statului sau altor factori de constringere, cum ar fi monopolurile. Ele se numesc libere deoarece
se formeaza si se modifica doar sub influenta jocului liber al cererii si ofertei.
Preturile administrate (reglementate) se stabilesc in conditiile concurentei imperfecte, sub influenta statului
sau a marilor intreprinderi care domin piata (pret de monopol, pret de monopson, pret de oligopol). Aceste preturi de
obicei, nu reactioneaza la modificarile care au loc in raportul crere-ofert sau reactioneaz foarte putin.
Preturile mixte caracteristice economiilor cantemporane, sunt formate sub actiunea tuturor factorilor interni si
externi enumerati mai sus.
Funciile preului.
1. functia de calcul si masurare a cheltuielilor si a rezultatelor activitatii economice.
2. functia de informare a participantilor la viata economica. pretul informeaza prin marimea si dinamica sa,
ag economici despre raportul crere-oferta...
3. functia de stimulare a producatorilor - ...veniturile depind de nivelu pretului, ei st motivati sasi indrepte
resursele catre domeniile unde preturile sunt mari.
4. functia de distribuire si redistribuire a veniturilor.
cererii consumatorilor ,in sensul maririi sau micsorarii cantitatii de bunuri cumparate fata de variatiile pretului la
produsul respective sau fata de alte conditii ale cererii.
In functie de masura sensibilitatii fata de modificarea pretului,cererea poate fi :
a)elastic,
b)inelastica(rigida)
c) cu elasticitatea unitara
d)perfect elastica
e) perfect inelastica
Cererea elastica exista atunci cind modificarea pretului conditioneaza modificarea cererii.De exemplu ,daca
pretul unui bun creste cu 20%, cantitatea ceruta poate sa scada cu 30% sau cu 20%.In cazul cererii rigide sau
inelastice insa(lucru ce se intimpla de obicei,cu bunurile de prima necessitate,cum ar fi piinea ,chibriturile ,vesela
,sarea),o data cu cresterea sau micsorarea pretului,cerea la aceste bunuri ramine aproximativ acceasi, rigida.Cerea cu
elasticitate unitara exista atunci cind pretul si cantitatea ceruta se modifica cu acelasi procent.
Elasticitatea este un concept important, folosit pentru a nelege incidena taxelor indirecte, a conceptelor marginale,
raportate la teoria firmei, distribuia bunstrii i la diferite tipuri de bunuri raportate la teoria alegerii consumatorului
i la multiplicatorul Lagrange. Elasticitatea este de o importan crucial n orice discuie despre distribuia bunstrii,
mai precis despre surplusul consumatorului, surplusul productorului sau surplusul guvernului.
Cererea pentru diferite bunuri poate fi mai mult sau mai putin sensibila fata de modificarea pretului sau a altor factori
care o determina.
Modificarea relativa a cererii sub inlfuenta unui anumit factor al cererii, sau gradul de sensibilitate al cererii
fata de modificarile preturilor sau al altor factori se numeste elasticitatea cererii. Elasticitatea cererii poate fi in
functie de modificarea pretului sau a venitului. Astfel, in functie de pret, elasticitatea se calculeaza dupa formula
17
Ecp=
, (dupa pret)
Ecv=
, (dupa venituri)
, unde
O=modificafea ofertei
O=oferta initiala
P=modificarea pretului
P=pretul initial
Intrebarea 21.Teoria comportamentului consumatorului
n orice loc de pe planet, productorul de bunuri i servicii este animat de un unic scop - acela de a obine un profit
ct mai mare. Dar, el tie, c i poate atinge elul, numai dac produce bunul sau serviciul cu cheltuieli mai mici
dect preul la care-l poate vinde i dac gsete clieni care s-l cumpere.
De aceea, pentru productor este la fel de important, s gseasc soluii pentru a produce n condiii de maxim
eficien i s cunoasc motivele pentru care se cumpr bunurile i serviciile lui, s afle: cine, ce, de unde, de ce,
cnd, cum i ct de mult cumpr i ct de des, altfel spus s afle de ce oamenii rspund ntr-un anume fel la
produsele i serviciile care le sunt oferite, de ce au o anumit atitudine fa de ele.
Aceast conduit a oamenilor n cazul cumprrii i / sau consumrii bunurilor i serviciilor se reflect n
comportamentul consumatorului.
In ultimele decenii, una din problemele eseniale ale firmelor productoare o constituie cunoaterea manierei n care
vor rspunde consumatorii la diveri stimuli pe care le vor folosi ele n vederea atingerii elului lor final profitul ct
mai mare.
Studierea comportamentului consumatorului a devenit o preocupare a specialitilor n marketing, ntruct ei pot afla
cum i aleg cumprtorii bunurile i serviciile necesare satisfacerii multiplelor nevoi, care sunt stimulii, factorii care
le influeneaz alegerea.
La mijlocul anilor 60 studierea comportamentului consumatorului devine un domeniu distinct al marketingului,
ntruct n acest moment adoptarea opiunii de marketing impune nelegerea mecanismului complex de transformare
a nevoii n cerere de mrfuri i servicii.
Creterea complexitii vieii economice, a condus la necesitatea cunoaterii mecanismului comportamentului
economic uman, care devine tot mai amplu i mai complicat, ceea ce impune studierea separat a celor dou
componente intrinseci: comportamentul omului n calitate de productor de bunuri i servicii i comportamentul lui
de consumator.
18
Pentru societatea contemporan, n care progresul tehnico- tiinific tinde n multe domenii s nlocuiasc
productorul om cu productorul main, devine foarte important i semnificativ studierea comportamentului
de consum, cu att mai mult cu ct resursele rare cu ntrebuinri alternative pe care societatea uman le are la
dispoziie impun producerea, numai a acelor bunuri i servicii care satisfac nevoile n cantitile necesare. De aceea,
cunoaterea i explicarea comportamentului de consum i cumprare a devenit o necesitate stringent, ignorarea
modului de manifestare a acestuia, producnd grave dezechilibre.
De asemenea, n condiiile diversificrii considerabile a ofertei, consumatorilor li se deschid largi posibiliti de
alegere. Pe de alt parte, creterea puterii de cumprare, concomitent cu ridicarea nivelului de educaie i cultur, i
d posibilitatea cumprtorului s-i satisfac mai multe nevoi, mai sofisticate, de nivel calitativ mai ridicat, aspecte
de care este absolut obligatoriu s in seama productorul, pentru a putea veni n ntmpinarea dorinelor
consumatorului.
In cazul n care productorul nu desluete aceste noi opiuni ale clientului, acesta se va ndrepta ctre un alt
productor.
Pe msura ce studiile au progresat n acest domeniu, a devenit clar c investigarea comportamentului consumatorului
necesit o abordare pluridisciplinar n care un rol esenial revine tiinelor comportamentale - mai ales psihologiei i
sociologiei de la care au fost preluate concepte i idei fundamentale. De altfel, specialitii apreciaz c economia
politic, psihologia, sociologia i antropologia au pus bazele conceptuale ale cunotinelor actuale din acest domeniu.
Datorit naturii fundamental diferite a actelor i proceselor ce definesc comportamentul consumatorului, modul n
care oamenii se comport n plan economic nu reprezint o nsumare de acte repetate mecanic, ci rezultatul
acumulrii unei experiene de viat. Simpla nregistrare i cuantificare a actelor consumatorului nu este suficient,
trebuie cercetate i procesele psiho-fiziologice care determin aceste acte i explicat interdependena dintre ele.
Intruct comportamentul consumatorului se manifest pe piaa, studiul acestuia devine un capitol important al
marketingului.
De altfel, cunotinele referitoare la comportamentul consumatorului asigur fundamentul strategiilor de marketing cu
privire la: poziionarea produsului, segmentarea pieii, lansarea produselor noi, adoptarea unor decizii de marketingmix etc., asigurndu-le o eficien sporit.
Studierea lui permite caracterizarea mai ampl i complex a fenomenelor de pia, elaborarea unor strategii mai
realiste i desfurarea unor aciuni de marketing eficiente.
Intrebarea 22. Preferinele consumatorului i utilitatea economic. Tipurile i teoriile utilitii.
In sensul cel mai larg comportamentul consumatorului constituie totalitatea actiunilor, atitudinilor si deciziile
individului cu privire la utilizarea veniturilor sale pentru procurarea bunurilor materiale si a serviciilor de care
are nevoie.
Factorii care modeleaz comportamentul consumatorului:
Mrimea veniturilor de care dispune (bugetul consumatorului)
Nivelul preurilor
Tradiiile
Gusturile i preferinele
Mediul economico-social
Nevoile consumatorului sunt nelimitate, pe cnd resursele bneti sunt limitate, de aceea el este obligat s aleag ,
sa procure acele bunuri i n asemenea combinaii care i-ar aduce o satisfacie maximal. Consumatorul msoar
indirect utilitatea fiecrui bun, prin prioritatea ce o acord unui sau altui bun. El clasific bunurile n ordinea
preferinelor sale. Datorita constrngerii bugetare i a nivelului preurilor, consumatorul are posibilitatea s stabileasc
19
o anumit ordine de preferin a bunurilor ce urmeaz s le procure, precum i un mod anumit de combinare i
substituire a acestora.
Utilitatea economic.
Utilitatea este plcerea sau satisfacia obtinut de individ in urma consumului (sau anticiprii consumului)
unui bun oarecare. In alti termeni, utiitatea reprezint capacitatea unui bun de a satisface o anumita dorinta uman.
Msurarea utilitii in tiinta economica exista 2 teorii cu privire la msurare a utilit ii : numite abordarea
cardinal si abordarea ordinal.
Fondatorii doctrinei marginaliste in anii 70 ai sec.XIX presupuneau ca individul este capabil sa msoare
cantitativ utilitatea unui bun de consumat, printr-un numr precis cardinal.de uniti psihologice de utilitate, acordat
unui bun sau unei uniti dintr-un bun. De ex.: 1, 7, 23, 79 etc.
In viziunea economistului italian Vilfredo Pareto, consumatorul nici nu are nevoie sa msoare utilitatea unui bun,
pentru el fiind mult mai importante stabilirea unei ordini de preferinta a bunurilor, o ierrarhizare, o ordonare a
acestora, cum ar fi de ex: primul, al doilea, al treilea, al patrulea etc. Potrivit abordrii ordinale , utilitile ce le-ar
procura bunurile sunt puse intro ordine descrescnd, in sensul c primul bun poate aduce o satisfactie mai mare (are
o utilitate mai mare) dect al doilea, al treilea etc.
Tipurile de utilitate.
Utilitatea unei uniti suplimentare dintrun bun, obinut in urma sporirii cu o unitate a consumului din bunul
respectiv ,se numeste : utilitate marginal. Utilitatea marginal a unei uniti de bun consumate scade pe msur ce
crete cantitatea consumat.
In ceea ce priveste utilitatea total ea creste pe msur ce se consum cantiti suplimentare din bunul X, dar
aceast utilitate crete cu o rat tot mai mic i mai mic. In cazul in care s-ar consuma doar un singur mr ,atunci
utilitatea total ar coincide ca mrime cu utilitatea individual si cea marginal. in cazul in care se consuma mai multe
unitati de produs, utilitatea total se va constitui din suma utilitilor marginale (U1+U2+U3+U4).
Din punct de vedere teoretic, utilitatea marginal a unui bun, atingnd un anumit nivel de saturare a
consumatorului, poate fi nul i chiar negativ. Adica consumul unei uniti suplimentare dintr-un bun, la un moment
dat, nu mai aduce nici o satisfactie consumatorului, ci poate provoca chiar anumite incomoditi si chiar suferinte.
Linia bugetului reprezint totalitatea combinaiilor posibile de alegere ale consumatorului n limita bugetului
disponibil (cantitatea maximal de bunuri care poate fi cumprat cu venitul disponibil i la preurile existente).
xPx+yPy=I
Panta liniei bugetului reflect raportul de substituie a bunurilor n funcie de preurile lor.
Abordarea ordinalist a evalurii utilitii:
1. Axioma ierarhizrii capacitatea consumatorului de a ordona preferinele sale (A>B)
2. Axioma tranzitivitii capacitatea consumatorului de a transfera preferinele de la un bun la altul.(A>B>C,
A>C)
3. Axioma nonsaietii consumatorii prefer o cantitate mai mare de bunuri unei cantiti mai mici.
Echilibrul consumatorului
Consumatorul va tinde s ating curba de indiferen cea mai ridicat posibil. Din cauza constrngerii bugetare,
el nu poate atinge acest obiectiv. Echilibrul consumatorului este echilibrul dintre venitul acestuia i combinaia
optim, care se stabilete n punctul n care curba de indiferen este tangent cu dreapta bugetar.
MRS = Px/Py ecuaia echilibrului consumatorului n abordarea ordinalist, MRS panta
curbei de indiferen, Px/Py panta liniei bugetului.
Intrebarea 25.Teoria produciei. Factorii de producie i combinarea lor.
Punctul de plecare a studierii factorilor de productie il constituie resursele economice. Resursele economice
reprezinta totalitatea elementelor si premiselor folosite de om in procesul activitii economice. Pe parcursul secolelor
a avut loc multiplicarea si diversificarea factorilor de productie. Insa in pofida acestui fapt ei ramin clasificati in 4
categorii de factori: munca , natura , capitalul , si informatia. Munca si natura sunt denumite factori primari. Capitalul
este un factor derivat, iar resursele informationale sunt un nefactor.
Factorii de producie tradiionali (parial substituibili i complementari):
- Pmnt N cel mai limitat i durabil factor de producie
- Munca L cel mai activ i costisitor factor de producie....(munca este activitatea umana constienta, un efort
fizic si intelectual, prin care oamenii, actionind asupra naturii, obtin bunurile de care au nevoie. Munca este factorul
determinant al oricarei activitati economice.)
- Capitalul K cel mai eterogen factor de producie....( capitalul constituie ansamblul bunurilorfolosite pentru
confectionarea altor bunuri, destinate vinzarii in scopul obtinerii unui profit.)
Capital fix se utilizeaz pe un timp ndelungat i se uzeaz; Cap.real:financiar;economic;
Capital circulant se utilizeaz ntr-un singur ciclu de producie.
- Resursele informaionale noile tehnologii, informatia, inveniile i inovaiile etc.
Combinarea factorilor de producie reprezint un anumit mod de unire, de corelare a acestora, att sub aspect
cantitativ, ct i structural-calitativ, n scopul producerii de bunuri i servicii.
Piaa factorilor de producie este piaa pe care se vnd i se cumpr factorii de producie ( munca , pmintul,
resursele naturale etc.) i unde, in urma confruntrii cererii i ofertei, se stabilete preul acestora.
Intrebarea 26.Funcia de producie i proprietile ei.
Funcia de producie reflect relaia dintre cantitatea de bunuri produs i combinarea, n diferite proporii, a
factorilor necesari pentru obinerea acestei producii. Funcia de producie indic nivelul maxim de producie care
poate fi obinut n urma diferitelor combinrii ale factorilor de producie.
Functia de productie poate fi reprezentata in felul urmtor:
Q = f (X1,X2...x11) unde Q cantitatea de bunuri produsa, iar X1,X2 factorii de productie.
Sau Q = f (K,L) unde K capitalul; L- munca.
Intrebarea 27. Izocuanta: tipuri i trsturi.
Pe termen lung toti factorii de productie pot deveni variabili, adica pot fi modificati. In acest caz, poate avea loc
atit combinarea, cit si inlocuirea unui factor cu altul. Acest lucru se intimpla din cauza ca, sub influenta noilor
21
tehnologii, tehnici si a evolutiei preturilor, intreprinzatorul schimba mereu raportul dintre factorii de productie si
inlocuieste un factor de productie cu altul, mai productive, mai ieftin, mai modern.
Substituirea este un fenomen de inlocuire a unei cantitati dintr-un factor de productie printr-o cantitate din alt
factor de productie. Ea poate avea loc intre factorul munca si capital (10 muncitori inlocuiti de o masina, care face
integral lucrul acestora); intre factor. natura si capital sau intre diferite elemente componente ale aceluiasi factor de
productie(inlocuirea unui utilaj cu altul etc). pentru a obtine acelasi nivel de productie, producatorul poate combina si
substitui factorii de productie in proportii diferite.
Combinatia a doi factori de productie capitalul si munca care asigura acelasi nivel de productie se numeste
izocuanta.
Izocuanta este o reprezentare grafica a unui ansamblu de substituiri ale factor. de prod., la un nivel dat al tehnicii
cu obtinerea unei cantitati constante de bunuri.
Caracteristicile acestei izocuante sint:
- Multitudinea variantelor de consum a factor. de productie determina existenta multitudinii izocuantelor care
formeaza harta izocuantelor.
- Izocuantele plasate la dreapta semnifica o cantitate mai mare a factor. de productie utilizati si prin urmare un
volum mai mare de productie.
- Izocuantele nu se intersecteaza.
- Panta izocuantelor este negativa.
- Panta izocuantelor reflecta raportul de schimb al factor. de productie, acest raport se numeste rata marginala de
substitutie tehnologica.
Intrebarea 28. Alegerea productorului n perioada scurt de timp. Legea productivitii marginale
descrescnde.
Perioadele procesului de producie:
Perioada scurt un factor este variabil, ceilali sunt constani (expresia pe termen scurt este utilizat atunci
cind intreprinzatorul modifica un singur factor , ceilalti raminind constanti. De ex un numar diferit de
lucratori..factorul munca fiind cel mai usor de modificat.).
Perioada lung ambii factori sunt variabili adica toi factorii de productie pot fi modificai.
Indicatorii produciei pe termen scurt:
Produsul total (TPL) cantitatea de bunuri produs ntr-o perioad de timp
Produsul marginal (MPL) cantitatea suplimentar de bunuri produs de o unitate suplimentar a factorului
muncii (MPL=TPL/L)
Produsul mediu (APL) cantitatea de bunuri ce revine unei uniti din factorul muncii (APL=TPL/L)
Legea randamentelor neproporionale stipuleaz c dac vom mri progresiv utilizarea unui factor oarecare, n
timp ce alii vor rmne constani, produsul marginal al factorului variabil va fi neproporional la nceput va crete,
apoi va atinge un punct de stabilitate, dup care va descrete.
Concluzii:
Pe termen scurt volumul de producie este limitat n cretere
Limita creterii volumului de producie este determinat de aciunea legii randamentului descresctor. Dac
un factor de producie crete, iar cellalt rmne stabil, produsul marginal i mediu de la un anumit moment ncep s
scad.
Produsul mediu este maximal cnd se egaleaz cu produsul marginal.
activitatea de producere, de depozitare si de transport al produselor. n cadrul acestor obiective planul producatorului
cuprinde:
- sa fie proprietarul unei ntreprinderi din care sa obtina venituri nelimitate;
- sa aiba o libertate financiara si o mentalitate economica moderna;
- sa realizeze ct mai multe investitii care sa-i asigure prosperitatea activitatii pe termen lung.
De-a lungul anilor, cercetatorii s-au ntrebat daca dezvoltarea comertului poate constitui o era a consumatorului sau
era producatorului? Concluzia este ca ceea ce poate fi Era consumatoruluieste de fapt Era producatorului. De aceea,
putem spune ca n era producatorului, consumatorii platesc preturi mai mici pe termen scurt, dar la o analiza pe termen
ung, constatam ca producatorii vor avea de cstigat, pentru ca ei fac multe investitii, n timp ce consumatorii
achizitioneaza mai multe bunuri. Paradoxal, putem spune ca producatorii se mbogatesc n timp ce consumatorii saracesc
pentru ca si cheltuiesc veniturile. Facnd o comparatie ntre planul consumatorului si planul producatorului, cercetatorii
au concluzionat ca n noul mileniu consumatorii trebuie sa gndeasca precum producatorii.
innd cont de faptul ca fata de planul producatorului, planul consumatorului are n vedere urmatoarele obiective:
- sa aiba un serviciu corespunzator, cu un salariu motivant;
- sa achizitioneze ct mai multe bunuri prin cheltuirea banilor cstigati;
- sa realizeze economii pe termen scurt si ndatoriri pe termen lung prin obtinerea de credite.
Din cercetarile efectuate n ultima perioad& 232i823c #259;, specialistii au ajuns la concluzia ca consumatorii pot sa
raiasca precum producatorii, daca vor gndi si actiona precum acestia, n acest sens lansndu-se teoria prosperati
cumparnd n mod inteligent adoptnd sistemul numit prod-consumator. Prod-consumul nseamna a cumpara produse
si servicii de la producator prin mbunatatirea tehnicilor si abilitatilor consumatorilor. Conceptul de prod-consumatori se
realizeaza ntr-un parteneriat cu un producator, acesta din urma facndu-se un rabat la produsele si serviciile oferite. n
acest caz, planul oricarui consumator este de a deveni un prod-consumator care sa nu nceteze sa consume n conditiile n
care nu are costuri de regie, nu are angajati si si gestioneaza singur afacerea. Planul producatorului, fata de cel al prodconsumatorului, prevede cheltuieli cu angajatii, costuri de regie, de distributie, cheltuieli de publicitate si uneori,
mpartirea profitului cu partenerii de afaceri si actionarii.
n ultimul timp, producatorii adopta strategii eficiente pentru cstigarea consumatorilor, care constau n reduceri
de preturi, acordarea unui credit usor accesibil, efectuarea de publicitate inteligenta si prezentarea magazinelor ntr-un
decor si expunere atractiva a produselor. n noua conceptie, privind prod-consumatorul, pretul produsului sau
serviciilor obtinute este lucrul la care trebuie sa renuntam ca sa obtinem ceea ce vrem, pentru ca un pret mai mic l vei
plati n timp att ct nu face. n acest sens, piata exemplifica activitatea anilor 60, cnd doar n 6% din cazuri,
oamenii nu luau masa acasa. n ultimii ani, acest procent a crescut la peste 60%, oamenii ajungnd la concluzia ca
servirea mesei n oras este cu 70% mai scumpa dect servirea de acasa, dar timpul economisit n aceste conditii aduce
mai multe avantaje. Din acest exemplu se evidentiaza faptul ca, mai ieftin nu nseamna neaparat mai bun.
n mentalitatea producatorului modern, valoarea adaugata folosita la fabricarea unui produs sau realizarea
unui serviciu, este mult mai importanta dect costul acestora. Ca urmare, conceptul de prod-consumator, ntr-o piata
mai competitiva si internationalizata, a revolutionat consumatorii n sensul ca, acestia trebuie sa adopte o cumparare
inteligenta tinnd cont de faptul ca magazinele au devenit organizatii experte n vnzari, n conditiile n care
consumatorul este amator n materie de cumparaturi.
23
De exemplu, studiind nregistrarile video realizate n marile magazine, a rezultat ca majoritatea oamenilor fac dreapta
cnd intra ntr-un magazin. Pornind de la aceasta constatare, aeroporturile si instaleaza magazinele de cadouri pe partea
dreapta. Aceasta strategie este adoptata de majoritatea comerciantilor. Pornind de la principiul ca, un vnzator bun poate
vinde orice, n etapa actuala, rolul vnzatorului a devenit foarte important. Principalele strategii pe care le folosesc
magazinele n atragerea de cumparatori sunt:
- Clientul va cumpara mai mult daca este tinut mai mult n magazin. Pentru aceasta, magazinele adopta toate
posibilitatile pentru a face miscarea ct mai nceta a clientilor (culoare nguste, lungi, muzica lenta, relaxanta si o
luminare adecvata nct sa-i determine sa nu se grabeasca).
- Prin modul de organizare, se urmareste cresterea numarului cumparaturilor spontane. n acest sens, aranjarea
marfurilor se face ntr-un mod n care sa ncurajeze cumparatorii sa cumpere unele produse datorita unor oportunitati, ca
de exemplu, aranjarea unor standuri de dulciuri lnga casele de marcat.
- Aranjarea dulciurilor pentru copii la un nivel n care acestia sa poata sa si aleaga produsele dorite, comerciantii
fiind convinsi ca produsele solicitate de copii vor fi cumparate.
- Sporirea vnzarilor prin modul n care se combina si se etaleaza marfurile, urmarindu-se exploatarea factorului
uman. Astfel, cumparatorii constata ca n fast-food-uri marfurile sunt asezate la nivelul privirii, deasupra caselor de
marcat, ca, atunci cnd clientii privesc la casier sa vada n mod inevitabil si produsele expuse. De asemenea, se remarca
ca n supermagazine exista raioane n care marfurile sunt expuse dupa anumite criterii ordine alfabetica, tipuri diferite
- , dar, aceste expuneri urmaresc sa ofere cumparatorilor toate tipurile dintr-un produs, influentndu-i n acest mod sa
achizitioneze noi tipuri de produse pe care nu le-au folosit pna n acel moment.
- Oferirea unor produse gratuite, comerciantul fiind convins ca, pentru acest gest prietenos clientul se va ntoarce sa
cumpere un produs pe care tocmai l-a primit gratuit.
Prin adoptarea acestor strategii, magazinele sporesc volumul vnzarilor si deci prospera mai mult, iar clientul si
consuma veniturile. Solutia de a genera buna stare pentru consumator este aceea de a face cheltuieli mai inteligente si nu
de a munci mai mult. Fuziunea producatorului cu consumatorul se realizeaza n special prin ideea de recomandare,
concept numit de unii experti o oportunitate a acestui mileniu si a fost denumit comert prin e-comandare, activitate care
se manifesta foarte dinamic n special n comertul electronic.
10
15
Dupa criteriul motivelor sau a factorilor care stau la temelia obtinerii profitului , acesta este format din 2
componente:
a)profit normal
b) profit supernormal sau profit economic.
Costul explicit sau contabil presupune plati in afara intreprinderii. Pentru munca proprietarului, pentru
amortizarea utilajului si cladirilor intreprinderea nu efectueaza plati. In acest fel, chiar si in cazul in care bunurile
produse se comercializeaza la pretul ce corespunde ca marime cu costul de productie, intreprinzatorul obtine un venit
oarecare ca diferenta dintre incasarile totale si costul contabil, care se numeste profit normal. Insa in cazul in care
intreprinzatorul nu dispune de nici un factor de productie si este obligat sa-i inchirieze de la alte persoane, el va putea
obtine doar un profit supernormal. Daca insa intreprinzatorul este proprietarul factorilor de productie folositi de
intreprindere la fabricarea de bunuri, atunci el va putea obtine si un superprofit, si un profit normal. Deorece in cele
mai multe cazuri intreprinzatorul este si proptietarul, el va obtine un profit total numit si contabil.
Pe linga acestea mai exista si alte forme de profit cum ar fi:
Profit legitim-cel obtinut in conditii normale, cu respectarea legislatiei in vigoare.
Profit nelegitim-obtinut in urma incalcarii legislatiei in vigoare, cum ar fi:eschivarea de la plata impozitelor,
afaceri ilicite, contrabanda, umflarea costuriloretc.
Profit de monopol-obtinut de intreprinderile care detin o pozitie dominante de piata si pot influenta preturile in
sensul cresterii lor, fapt care le asigura unele profituri mai mari. Deobicei, posibilitatile insusirii unor profituri de
monopol un timp indelungat sunt limitate de stat.
Profit brut-diferenta dintre incasari totale, nai exact cifra de afaceri, si costul total.
Profitul net-acea parte a profitului brut ce ramine la dispozitia intreprinderii dupa achitarea impozitelor si a
diferitelor taxe.
Pe de alta parte pe termen lung oferta reprezinta factorul determinant in evolutia pretului, conditia de echilibru fiind:
Cmg=P=CM (cost minim).
Pe termen scurt: producatorii pot modifica dimensiunile ofertei prin schimbarea volumului de munca, iar pe
termen lung pot modifica oferta si prin schimbarea capitalului fix.
Intrebarea 36.Comportamentul firmei pe piata cu concurenta imperfecta.
In viata reala domina concurenta imperfecta. Ea exista atunci cind actiitatea antreprenorile ii sunt sunt impuse
anumite restrictii si limite. Pentru concurenta imperfecta ii este caracteristica un numar redus de firme.
Piaa cu concuren imperfect se manifest n situaiile n care agenii economici vnztori i cumprtori
pot s influeneze, prin aciunile lor unilaterale, raportul dintre cererea i oferta de mrfuri i, deci, nivelul preului, cu
intenia de a obine avantaje mari i stabile.
Piaa cu concuren imperfect este cea mai aproape de realitate, deoarece concurena perfect rmne doar ca
model ideal, folosit n analizeze teoretice.
Caracteristicile pieei cu concuren imperfect sunt:
1. existena unor vnztori puternici, dar puini la numr i a unor cumprtori numeroi (oligopolul) sau a
unor cumprtori puini i a multor vnzri (oligopsonul);
2. unii ageni economici (puini la numr) pot influena sau controla preul;
3. produsele sunt difereniate real sau imaginar;
4. exist restricii n calea celor care doresc s ptrund pe pia sau ntr-o ramur;
5. informarea agenilor economici privind situaia pieei este deficitar;
6. exist o mobilitate redus a unor factori de producie;
7. exist rivaliti vizibile n relaia cu publicul, frustrarea consumatorului.
Piaa cu concuren imperfect se prezint n numeroase forme, ele difereniindu-se n primul rnd, n funcie de
numrul i fora economic a agenilor economici productori i consumatori, astfel:
- pia cu concuren monopolist;
- pia cu concuren de monopol;
- pia cu concuren de oligopol;
- pia cu concuren de oligopson (monopson).
Piaa cu concuren monopolistic reprezint acea stare a pieei n cadrul creia vnztorii i cumprtorii,
prin aciunile ntreprinse pot influena ntr-o oarecare msur cererea, oferta i preul.
Piaa cu concurena monopolistic caracterizeaz piaa care pstreaz trsturile concurenei perfect astfel:
1. produsele sunt difereniate att prin calitate, ct i prin serviciile prestate cumprtorului acelui produs;
2. concurena se manifest nu numai prin cantitate, pre i substituibilitatea produselor diversificate, ci i prin:
reclam, design, servicii la vnzare i post-vnzare etc.;
3. atomicitatea cererii i ofertei;
4. se accentueaz diferenierea produselor;
5. exist rigiditi n mobilitatea factorilor de producie;
6. transparena pieei este parial.
Pe aceast baz formarea liber a preurilor este mpiedicat de puterea de concuren a monopolurilor i
oligopolurilor, a corporaiilor multinaionale i transnaionale, care i stabilesc propriile preuri, astfel nct, cu ct
este mai mare o corporaie, cu att ea are o putere mai mare asupra preurilor. Preurile marilor corporaii devin
preuri lider (leadership-price), la ele aliniindu-se celelalte firme din cadrul ramurii.
Au aprut astfel preurile administrate, ca urmare a unor nelegeri tacite ntre marile firme, care se sustrag, pe
o perioad mai lung, fluctuaiilor forelor reale ale pieei.
Preul de echilibru al concurenei monopolistice este mai mare dect preul de echilibru al concurenei
perfecte i mai mare dect costul marginal (Gilbert Abraham-Frois).
Cu ct numrul concurenilor este mai mic, iar puterea acestora de a influena forele pieei este mai mare, cu
att mecanismul preurilor se apropie i se aseamn celui de monopol.
28
Dac numrul concurenilor sporete continuu, iar capacitatea fiecrei firme de a influena piaa produsului se
divizeaz, cu att mecanismul preurilor se apropie de cel caracteristic concurenei perfecte.
Piaa cu concuren de monopol reprezint piaa dominat de un singur productor deoarece produce i vinde
un bun economic pentru care nu exist substitueni, firma impunnd cantitatea, calitatea i preul produsului.
Piaa cu concuren de monopol se caracterizeaz prin:
oferta pentru un produs este dat de un singur productor care poate controla piaa i poate stabili nivelul
preului;
preul de monopol este mai mare dect cel practicat pe pieele cu concuren monopolistic i de oligopol;
libera concuren este eliminat, piaa fiind dominat de ofertant;
grad sczut de satisfacere a cererii.
Condiiile care definesc monopolul productorului sunt:
1. unicitate i gigantism piaa este influenat prin impunerea unor condiii de vnzare;
2. diferenierea produselor (condiii de vnzare, design, servicii la vnzare i post-vnzare);
3. existea unor piedici la intrarea n ramur n special de natur tehnic, comercial, financiar;
4. lipsa de transparen a pieei piaa fiind supus riscurilor i incertitudinii;
5. imobilitatea factorilor de producie care prezint fenomenul de friciune i inerie n procesul de
fluidizare a cererii, ofertei i preurilor.
Monopolul contract (limitat) reprezint situaia de pia n care exist un singur ofertant i nu numr mic de
cumprtori.
Monopolul bilateral reflect acea situaie de pia pe care se ntlnesc, negociaz i se confrunt un singur
vnztor i un singur cumprtor.
Monopsonul sau monopolul productorului reprezint acea situaie de pia pe care se ntlnete un
cumprtor unic, care fixeaz volumul produciei i preul de vnzare, i un numr mare de productori.
Monopolul pur este situaia de pia, inexistent n fapt, n care un productor nu are concuren pe piaa
intern i extern, producnd un bun fr nlocuitor.
Monopolul de marc situaia de pia n care o firm produce un anumit produs care este nregistrat sub
marc proprie, concurena aprnd nu la marc, ci la produse de caliti asemntoare.
Monopolul temporar situaia de pia n care o ntreprindere scoate la vnzare un produs nou dispunnd de o
poziie privilegiat, pn n momentul n care produsul este realizat i comercializat i de alte firme.
Monopolul discriminatoriu situaia n care monopolistul vinde acelai produs la preuri diferite, acest lucru
fiind posibil atunci cnd produsul este vndut pe piee diferite, care nu au o comunicare real ntre ele.
Oligopolul reprezint o form a concureni imperfecte, care reflect o pia dominat de civa productorivnztori de talie mare i un numr mare de cumprtori mici i rzlei.
Oligopolul bilateral este o form a concurenei imperfecte care reflect o pia dominat de un numr redus de
vnztori i cumprtori.
Caracteristicile pieei cu concuren de oligopol sunt:
1. interdependena aciunilor diferiilor vnztori preurile produselor, cantitatea vndut i profitul unui
productor depind de reaciile celorlali productori;
2. gradul nalt de concentrare a capitalului i produciei poate fi analizat att la nivelul fiecrei ri ct i la
nivel mondial;
3. diversificarea produselor, activitilor, a mrcilor i submrcilor de fabricaie.
Trsturile pieei cu concuren de oligopol:
1. interdependena i incertitudinea preurile sunt rigide fiind fixate de marile ntreprinderi;
2. cucerirea i mprirea pieei produsului;
3. obstrucionarea ptrunderii pe pia a noilor concureni;
4. diferenierea bunurilor i concurena n afara preului (publicitate, fiabilitatea produsului etc.);
29
In cazul pietei de monopol intreprinderea-monopolist are posibilitatea de a modifica: volumul si pretul productiei
pe piata. In urma fixarii pretului de piata care in cazul acestui tip de piata este mai inalt, permite obtinerea unui profit
mai mare, numit profit de monopol.
Exista urmatoarele forme de monopol:
1.Monopolul natural- prevede exploatarea resurselor naturale:petrolul,apele minerale etc.
2.Monopolul inovatorului- prevede producerea si comercializarea unui produs nou, de calitate inalta. Este un
monopol temporar care sfirseste la aparitia pe piata a aceluiasi produs de alt producator.
3.Monopolul bazat pe realizarea economiilor de scara- prevede utilizarea unor factori temporari care permit
producerea si comercializarea bunului dat la un pret mai mic.
4.Monopolul prin alianta- prevede anumita intelegeri, deobicei tainice, intre unele intreprinderi cu privire la
marinea preturilor,la impartirea pietelor de desfacere. Este socotit ilegal.
5.Monopolul legal- prevede acordarea de catre stat a unor drepturi exclusive de a produce si comercializa un
anumit bun.
Factorii ce limiteaza puterea monopolul:
Legislatia antimonopolului.
Marimea cererii
Liberalizarea comertului exterior
Posibilitatea comercializarii bunurilor substituibile
Discriminarea prin pre - este o situaie in care intreprinderea-monopolist vinde aceleasi produse la preuri
diferite i in care diferenta de pre nu este justificata de diferena de cost.
Exista mai multe situaii in care firma-monopolist poate practica discriminarea prin pre. Acestea pot fi:
a) situaii de ordin geografic cind comunicarea intre diferite piee regionale sau internaionale este complicata.
In acest caz intreprinderea-monopolist poate vinde acelasi produs cu diferite preuri in ri diferite, in functie de
puterea de cumprare a populatiei.
b) Situaii de ordin social-economic - cind intreprinderea-monopolist vinde bilete de avion sau tren la preuri
diferite pentru diferite categorii sociale, cum ar fi studenii, elevii sau pensionarii, sau pentru participarea la anumite
forme de manifestaii, cum ar fi de ex congresele intl, olimpiadele sau campionatele lumii la diferite probe sportive.
c) Situaii temporare, sezoniere cind preul serviciilor hoteliere sau al biletelor de avion difer in functie de
perioada anului (vara de ex sunt mai ridicate decit iarna etc.)
*Concurenta redusa
*Interdependenta deciziilor luate de intreprinderi, adica orice decizie influienteaza si pe celelalte intreprinderi.
Pe piata oligopolista intrprinderile incerca sa evite modificare preturilor, deoarece concurentii vor face acelasi
lucru pentru a nu-si pierde clientii si aria de influienta. Astfel intreprinderile concurrente trebuie sa aleaga intre a se
confrunta cu rivalii , a-i domina, sau a coopera cu ei.
Particularitile pieei cu concuren de oligopol sunt urmtoarele:
- existena unui nr mic de concureni . astfel pe o pia de oligopol, doua, trei sau patru intreprinderi pot asigura
50-90% din volumul vinzrilor pe aceast pia.
- Interdependena deciziilor luate de intreprinderile care activeaz pe aceast pia, in sensul ca decizia unei
intreprinderi-monopolist va influenta in mod direct activitatea altor intreprinderi de pe piata respectiva.
- Comportamentul intermediar al oligopolului, plasat intre cel al monopolului, care asigur 100% din vinzri, si
cel al unei intreprinderi de pe o piaa cu concuren perfect, cu o pondere neinsemnata in totalul vinzarilor.
Trstura definitorie a pieei oligopoliste const in existenta unei insemnate interdependene intre actiunile
diferiilor productori cu privire la mrimea pretului si la volumul productiei oferite.
Intrebarea 40. Piaa factorilor de producie i veniturile factoriale
Piaa factorilor de productie este piaa pe care se vind i se cumpr factorii de producie (munca, pmintul,
capitalul, resursele naturale etc.) i unde, in urma confruntrii cererii si ofertei, se stabileste pretul acestora.
Fiecare factor da nastere unui venit specific. Acestea sunt:
1. Salariul - care constituie pretul muncii si revine posesorului fortei de munc.
2. Renta - care revine factorului pmint si altor resurse naturale sau economice rare.
3. Dobinda venit pe care il obtin proprietarii capitalului financiar.
4. Profitul venitul obtinut de proprietarul capitalului real si de intreprinzator.
Particularitile cererii de factori de producie:
1. cererea de factori de productie este o cerere derivat, intrucit ea depinde si variaza in functie de marimea
cererii bunurilor (si serviciilor) la a cror productie particip.
2. cererea pentru un factor de productie este influentat nu numai de cererea de bunuri si servicii de consum, ci i
de pretul factorului respectiv, precum si de nivelul randamentului acestuia.
cererea de capital de imprumut exprim nevoia de bani si vine din partea urmtorilor actori ai vietii
economice :
1. intreprinderile care au nevoie de imprumuturi pentru a face investiii destinate reutilrii, modernizrii sau
lrgirii aparatului productiv, pentru plata salariilor (mai cu seama in agricultura etc.).
2. menajele care recurg la imprumuturi in fond pentru a procura obiecte de folosinta indelungata, case de
locuit, automobile, tv,mobil.etc.
3. instituiile administratiei publice care sunt nevoite sa recurga la imprumuturi de bani in conditiile in care
veniturile publice sunt inferioare cheltuielilor.
Rata dobinzii este influentata de un sir intreg de factori, cei mai importanti fiind:
a) raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut.
b) Rata inflatiei,
c) Rata profitului.
d) Mrimea riscului.
e) Perioada de timp pentru care se imprumut suma de bani.
f) Politica economica a statului.
Rata dobinzii se determina ca un raport procentual dintre marimea dobinzii anuale si suma de bani imprumutata
dup formula: d = ( D / S ) x 100%,
unde: d rata dobinzii; D mrimea absoluta a dobinzii (masa dobinzii);
S suma de bani imprumutata sau (creditul).
Orice agent economic poate 20320u202u fi identificat prin cuplul subiect - functie.
Exercitarea de catre agentii economici ntr-un context spatio-temporal dat, a functiilor lor specifice, se
articuleaza intr-o viata economica organizata.
In prezent, pe plan mondial, cea mai larga utilizare cunoaste tipologia ce sta la baza sistemului de evidenta
statistica a conturilor nationale; n cadrul ei distingem:
-
administratiile;
agenti elementari: agentii economici elementari reprezentnd entitatile primare autonome ale vietii
b) agentii economici agregati: reprezinta clase de agenti economici elementari care ndeplinesc functii
elementare.
* agentul agregat ntreprinderi (firme), grupeaza toate unitatile institutionale a caror functie principala consta
n producerea de bunuri materiale si servicii destinate pietei;
* agentul agregat gospodarii (menaje), reprezinta agentul economic purtator al calitatii de consumator de
bunuri personale. Acest agent cuprinde toate entitatile care obtin venituri si organizeaza folosirea lor pentru a
cumpara si consuma bunurile de care au nevoie, pentru a face economii;
* agentul agregat institutii financiare, de credit si societati de asigurari reuneste unitatile institutionale 9
private, publice si mixte) a caror functie principala este cea de intermediar, financiar intre ceilalti agenti economici;
ele colecteaza, transforma si redistribuie disponibilitatile financiare, sau transforma riscurile individuale n riscuri
colective;
* agentul agregat administratii publice: reprezinta acel agent economic care exercita functia de redistribuire a
venitului si avutiei pe baza serviciilor non-marfare prestate, n cazurile n care ntreprinderile (sectorul afacerilor) nu
ofera astfel de servicii pe piata sau le ofera n cantitati insuficiente.
* administratiile private grupeaza organismele private fara scop lucrativ (organizatii, asociatii, fundatii) care
au ca functie principala prestarea de servicii non-marfare pentru diferite categorii de persoane sau colectivitati.
* agentul agregat strainatatea "restul lumii" desemneaza generic celelalte economii nationale si unitatile lor
autonome, cu care agentii economici interni intra n tranzactii economice.
Economiile de piata functioneaza prin actiunile si interactiunile a numerosi agenti (subiecti) economici liberi,
animati de realizarea propriilor interese. Descrierea vietii economice presupune cunoasterea acestor agenti economici,
34
a naturii operatiunilor economice la care participa precum si a fluxurilor care se deruleaza in cadrul circuitului
economic.
Agentii economici si functiile lor
Actvitatea economica rezulta din operatiile efectuate de o multitudine de unitati economice elementare: intreprinderi
publice sau private, consumatori, organisme publice etc. Descrierea circuitului economic presupune inainte de toate
precizarea notiunii de agent sau unitate economica si gruparea acestora in functie de criterii diverse.
Agentul economic reprezinta o persoana sau un grup de persoane (fizice si/sau juridice) care participa la viata
economica avand functii bine determinate in cadrul acesteia.
Agentii economici pot fi priviti ca agenti economici elementari si agenti economici agregati. Agentii economici
elementari sunt entitati primare, actionand ca subiecti de sine statatori ai vietii economice. Ei au o contabilitate
proprie, dispun de autonomie decizionala si exercita o functie principala. Agentii economici agregati rezulta din
gruparea agentilor economici elementari pornind de 444d31e la criterii diverse. De exemplu, agregarea agentilor
economici se poate realiza dupa ramura de activitate (pe tipuri de activitati), dupa forma de organizare, dupa functiile
economice indeplinite sau criteriul institutional.
Circuitul economic este un model simplificat al relaiilor de schimb existente ntr-o economie de pia. Ideea n urma
creia a fost creat acest model i-a aparinut lui Richard Cantillon, iar mai trziu Franois Quesnay a ntocmit al
su Tableau conomique.
Acest model se restrnge la relaiile dintre sectoarele consumatori i productori. Circuitul economic reprezint
circuitul bunurilor i al banilor ntre cele dou sectoare. Influenele din partea statului, a instituiilor de credit, a
circuitelor de bunuri, dar i a relaiilor economice internaionale (import-export), nu sunt luate n considerare.
bancar, administratia de stat etc. contributia domeniilor nemateriale la crearea venitului national se calculeaza prin
evaluarea costurilor factorilor. Astfe costul pentru invatamintul public se va determina de cheltuielele pentru
manuale, cladiri, salarii la profi si personal administrativ.
In tarile cu economie dezvoltata, si de la un timp in tarile cu economiile in tranzitie, inclusiv si in Republica
Moldova, se foloseste sistemul conturilor nationale. SCN are ca sarcina pricipala sistematizarea multiplelor fluxuri si
fenomene econimice si clasificarea acestora intrun numar limitat de variabile econmice.
Pricipalele componente ale sistemului de conturi nationale sunt:
Agentii econimici, grupati pe sectoare institutionale
Operatiunile: cu bunuri materiale si servicii; de reparatii, ce vizeaza salariile, impozitele, veniturile
provenite din proprietate etc; financiare (creantele, imprumuturile, economiile)
Conturi nationale: care sint contul productie, contul consum, contul acumulare, contul restul lumii
Conturile nationale se tin in conformitate cu pricipiul dublei inregistrari, folosite in contabilitate. Astfel, un cont
national este compus din 2 parti: debit, unde se inscriu resursele de care dispune un sector oarecare; credit unde
se inscrie folosirea acestor resurse.
P.I .B. VAB i , unde i reprezinta sectoarele sau ramurile economiei nationale.
i 1
Presupunem, pentru exemplificare, un bun realizat intr-o economie la un moment dat si vindut in cursul perioadei
la pretul de 1000 u.m. Acest bun consideram ca este folosit pentru producerea altui bun vindut ulterior la pretul de
1500 u.m., bun destinat consumului.Cum P.I.B. include doar valoarea bunurilor finale, rezulta ca doar ultimul bun
va fi inclus in P.I.B., nu si primul. Valoarea P.I.B. va fi deci de 1500 u.m.
Calculul P.I.B. poate fi realizat pornind de la valoarea adaugata in fiecare moment al productiei. Daca la primul
produs valoarea adaugata este de 1000 (nu exista consum intermediar), in cazul celui de-al doilea produs,
valoarea adaugata este de 1500-1000=500 u.m. Deci P.I.B. = V.A.0 + V.A.1 = 1000 +500 = 1500, unde cu V.A. am
notat valoarea adaugata.
In concluzie, P.I.B. poate fi considerat ca fiind valoarea adaugata totala a tuturor agentilor economici dintr-o
economie nationala.
37
Daca la P.I.B. exprimat in preturile factorilor (P.I.B.PF) adaugam impozitele indirecte nete (ImpInd), obtinem
produsul intern brut in preturile pietei (P.I.B.PP): P.I.B.PP =P.I.B.PF +ImpInd
Produsul intern net in preturile factorilor (P.I.N. PF) exprima valoarea adaugata neta (V.A.N.) a agentilor economici,
sectoarelor sau ramurilor economiei nationale si se calculeaza scazand consumul de capital fix sau amortizarea din
valoarea adaugata bruta : P.I .N . PF V . A.B. PF A V . A.N . PF P.I .B. PF A
Pentru a obtine produsul intern net in preturile pietei (P.I.N. PP), se aduna impozitele indirecte nete (ImpInd) la
valoarea adaugata neta in preturile factorilor (V.A.N.PF): P.I.N.PP= V . A.N . PF + ImpInd = P.I.N.PF +ImpInd.
Metoda cheltuielilor (sau a utilizarii productiei finale)
Aceasta metoda consta in insumarea tuturor cheltuielilor efectuate in cadrul unei economii nationale pentru
achizitionarea de bunuri materiale si servicii la preturile pietei, mai putin cele privitoare la bunurile si serviciile
importate.
Din aceasta perspectiva, P.I.B.PP va include in structura sa consumul privat (C PV), cheltuielile guvernamentale sau
consumul public (CPB), investitiile brute (Ib) si exportul net (En).
Consumul privat sau personal (CPV) exprima cheltuielile de consum ale menajelor, ocazionate de achizitionarea
bunurilor materiale si serviciilor destinate satisfacerii trebuintelor acestora.
Cheltuielile guvernamentale sau consumul public (CPB) se refera la cheltuielile administratiei centrale si locale
pentru achizitionarea de bunuri si servicii. Cheltuielile guvernamentale nu includ platile de transfer catre indivizi,
cum sunt prestatiile de securitate sociala. Acestea reprezinta realocari ale venitului existent, nefiind efectuate in
schimbul unor bunuri sau servicii.
Investitiile (Ib) se refera la achizitionarea de bunuri pentru utilizari viitoare (sau formarea bruta a capitalului).
Exportul net (En) surprinde relatiile de schimb cu alte tari. Se calculeaza scazind din valoarea bunurilor si
serviciilor exportate catre agentii economici apartinind altor tari, valoarea bunurilor si serviciilor importate. Deci,
dupa metoda cheltuielilor, P.I.B.PP=CPV + CPB + Ib + En
Metoda veniturilor
Metoda veniturilor consta in agregarea veniturilor agentilor economici, din activitatea economica si din
patrimoniu. In acest sens, in P.I.B. sunt incluse salariile reprezentand recompensarea muncii, profitul ce revine
intreprinzatorilor si veniturile din proprietate, precum rente si dobanzi. La acestea se adauga consumul de capital
fix (amortizarea). Deci, dupa metoda veniturilor,
P.I.B. = Salarii + Profit + Rente + Amortizarea
rezultatele unor activitati contribuie la cresterea bunastarii, dar nu sunt incluse in PIB (de ex. economia
subterana, piata neagra, bunuri materiale si srevicii rezultate din activitatea casnica sau din activitatea
organizatiilor de caritate care nu sunt incluse in PIB)
veniturile personale se repartizeaza pentru plata taxelor si a impozitelor, cumpararea bunurilor de consum si
pentru constituirea unor economii: o crestere a PIB pe locuitor poate fi insotita si de o crestere mai accentuata a
economiilor sau a taxelor si impozitelor, acest fapt conducand la o scadere a cheltuielilor de consum si, mai
departe, a bunastarii economice
durata timpului liber influenteaza in mod diferit bunastarea economica si marimea PIB: cresterea duratei
timpului liber conduce la sporirea bunastarii economice, dar la scaderea PIB, in timp ce reducerea duratei
timpului liber determina cresterea PIB si o reducere a bunastarii economice
gradul de poluare a mediului natural (aerul, apa, fauna, flora etc) influenteaza bunastarea, dar nu si marimea
PIB
PIB evidentiaza numai valoarea de piata a bunurilor finale produse, dar nu si consumul final, consum care sta
la baza bunastarii economice: acesta poate sa creasca si datorita importului de bunuri, dar importul de bunuri
contribuie la reducerea PIB.
Deoarece mecanismul pietii sa dovedit incapabil sa rezolve in mod automat problemele cu care se confrunta
dezvoltarea economica, in special cele legate de crizele economice, somajul si inflatia, macroeconomie porneste de la
justificarea teoretica a inteventiei statului in economie.
Pricipalele scopuri ale macroeconomiei sunt:
Stabilirea echilibrului general, prin elaborarea mecanismelor si intrumentelor de stabilitate. Descoperind
cauzele dezechilibrului care afecteaza negativ dezvoltarea economica, macroeconomia ofera statului
propuneri stiintific argumentate de depasire a acestora
Cel de-al doilea mare scop al macroeconomiei este elaborarea mecanismelor de asigurare a ocuparii depline
a bratelor de munca si eliminarea situatiilor de somaj.
Preintimpinarea inflatiei, care este determinat de marimea si structura masei monetare care ar corespunde
necesitatilor reale ale economiei, care stimulind cresterea economica, nu ar provoca si o ridicare semnificativa
a nivelului preturilor.
Un al obiectiv al macroeconomiei este de a elabora un model de disribuire si redistribuire a venitului
national, prin multitudinea mecanismelor bugetare care ar permite stabilirea unui echilbru optim intre
echitatea sociala si cresterea economica.
Macroeconomia, are de asemenea si in centrul atentiei sale si preocuparea sau problema alocarii eficiente a
resurselor materiale, umane si financiare, in conditiile dezvoltarii ciclice a economiei.
In fine mai are misiunea de a gasi modalitatile de asigurare a securitatii economice a tarii, prin mentinerea
unei balante de plati externe echilibrate.
Scopurile date sunt mereu in obiectivele guvernelor fiecarui stat din lume. Instrumente de politica economica
aplicate difera nu numai in functie de nivelul de dezvltare a economiei al tarii, dar si in cea mai mare masura in funtie
de doctrina economica care sta la baza teoretica pentru actiunile practice ale guvernului.
La efectuarea modelrii de prognozare a dezvoltrii sistemului de pensionare se ine cont de indicatorii
macroeconomici i cei demografici, care au o influen fundamental asupra dezvoltrii acestui sistem. Pronosticul
demografic i indicatorii demografici principali care se utilizeaz n procesul de modelare snt examinate ntr-un
capitol separat. Indicatorii principali ce caracterizeaz situaia macroeconomic din ar i care urmeaz a fi utilizai
la efectuarea prognozelor snt: ritmul de cretere a PIB, inflaiei, salariului, indicatorii ocuprii forei de munc etc.
Din cte se cunoate, efectuarea prognozelor macroeconomice pentru rile cu o economie n tranziie este o sarcin
destul de dificil, deoarece prognozarea, de regul, se bazeaz pe tendinele dezvoltrii economice formate pe
parcursul unei perioade ndelungate. ns, n perioada de tranziie indicatorii macroeconomici au un caracter instabil.
Aadar, datele prezentate demonstreaz c pentru Republica Moldova perioada 1996-2005 a fost caracterizat prin
ritmuri instabile de dezvoltare a indicatorilor macroeconomici examinai. n legtur cu aceasta este incorect de a
utiliza dinamica format de dezvoltare a acestor indicatori n scopul efecturii trendurilor macroeconomici pentru o
perspectiv de lung durat.
n aceast situaie pentru modelarea proceselor care se vor nregistra n sistemul de pensionare pe parcursul unei
perspective de lung durat, pentru efectuarea scenariilor dezvoltrii acesteia este mai corect de a utiliza prognozele
macroeconomice guvernamentale oficiale sau experiena statelor cu o economie stabil.
Este necesar de menionat c, prognozele macroeconomice oficiale snt revizuite permanent. Scenariile de dezvoltare
se schimb, reieind din ritmul real de dezvoltare a economiei, conjunctura politic i economic schimbtoare.
Astfel, de exemplu, ritmul de cretere a PIB pe termen mediu (pn n anii 2008-2009), planificat de ctre Guvernul
Republicii Moldova n anii 2005 i 2006 puin difer, ceea ce se lmurete prin ritmul real mai nalt de cretere a
acestuia, comparativ cu indicatorii planificai. n anul 2005 s-a presupus c ritmul de cretere a PIB pentru anii 20062008 va constitui 5.5-5.0%, iar n anul 2006 acest indicator a fost corectat pn la 6.0% (fig.5.4). n anul 2006 au fost
revizuii i ali indicatori macroeconomici prognozai.
41
Este de menionat c, prognozele macroeconomice oficiale conin un ir de indicatori necesari pentru modelarea
dezvoltrii sistemului de pensionare i crearea scenariilor de prognoz, precum snt: numrul populaiei stabile i
economic active, persoanelor ocupate, omerilor, PIB, inflaia, fondul de remunerare a muncii, ponderea fondului de
remunerare a muncii n PIB. ns n scopul prognozrii nu snt suficieni doar aceti indicatori, mai este necesar de a
avea o analiz detaliat a unora dintre acetia. Spre exemplu, pentru o evaluare corect a volumului de contribuii i
pli snt necesare datele privind dinamica numrului populaiei economic active i celor ocupai n economie,
precum i date privind structura acestora n dependen de vrst i sex.
Intrebarea 50. Instabilitatea macroeconomica si fluctuatiile ciclice.
Echilibrul este o noiune ce provine din tiinele fizicii i devine cu timpul general,adic este folosit pu a
defini att anumite stri ale fenomenelor naturale,ct i situaii din viaa economic,politic,social.Destul de frecvent
este folosit expresia de echilibru sufletesc.n ultimele decenii au intrat n uzul cotidian no.de echilibru geopolitic i
echilibru ecologic..Orice echilibru presupune i existena unei situaii,a unei stri de dezechilibru.Echilibrul ec-ic
seamn cu o balan,n care prile componente tind s fie egale ntre ele,adic echivalente.El poate fi definit ca o
tendin permanent de egalare a diferitelor mrimi ec-ce interdependente..Dei o condiie esenial a funcionrii
normale a oricrei ec-ii,echilibrul ec-ic poart un caracter relativ,ntruct,odat atins,el este ndat nclcat,pu a
reaprea din nou,dar deja ntr-un alt punct.n acest fel,punctul de echilibru este mereu schimbtor.Echilibrele ec-ce
sunt efemere.Permanente sunt doar dezechilibrele,care ns tind mereu s se echilibreze,aceste tendine asigurnd n
ultim instan evoluia ec-c.n ec-ia de pia,echilibrul ec-ic r-t tendina de egalizare ntre nevoi i resurse,ntre
cerere i ofert,att la scare ntregii ec-ii,ct i pe multiplele piee ale acesteia.Exist deci un echilibru ec-ic general i
un nr.enorm de echilibre pariale.Echilibrul ec-ic parial se poate stabili:la nivelul unui singur produs;la nivelul unor
ramuri;la nivelul altor parametri ec-c,al unor mrimi ec-ce;echilibrele stabilite la nivelul diferitelor piee naionale
etc.Putem conchide c echilibrul parial caracterizeaz deferite situaii n care se afl ag.ec-ci i pieele.Teoria
echilibrului parial a fost elaborat de ctre economistul englez Alfred Mashall.Echilibrul ec-ic general-vizeaz
fluxurile i mrimile globale i r-t o situaie a tuturor pieelor interdependente,cre se caracterizeaz prin lipsa
excesului de cerere sau ofert.Echilibrul general exist atunci cnd sistemul de preuri permite egalizarea simultan a
cererii agregate cu oferta agregat.Teoria echilibrului general a fost elaborat de ctre ec-tul francez Leon
Walras.Potrivit teoriei ec-ce contemporane,principalele componente ale echilibrului general snt:o cretere ec-c
pozitiv;ocuparea deplin a forei de munc;stabilitatea nivelului general al preurilor;soldul pozitiv al balanei
comerciale;o repartiie just a veniturilor.
Dezechilibrul ec-ic,spre deosebire de echilibrul,are un caracter permanent i r-t o nclcare a egalitii ntre
cerere i ofert,fie la nivelul unui produs,al unor componente agregate,fie la nivelul cererii i ofertei
globale.Dezechilibrul se caracterizeaz fie printr-un exces de cerere,fie printr-un exces de ofert.Principalele
dezechilibre macroec-ce sunt:criza ec-c;omajul;inflaia;soldul negativ al balanei de pli;decalajele considerate
injuste ntre diferite tipuri de venituri i categorii sociale.
Precum inviata fiecarui om, perioadele de prosperitate relativa sunt inlocuite de perioade mai putin benefice,
in economia natioanla se intimpla la fel. Viata reala demonstreaza ca activitatea economica are un caracter
fluctuant, ciclic, ca unele stari de expansiune si prosperitate sint urmate de situatii de criza, starile de echilibru sint
schimbate cu cele de dezechilibru, perioadele de crestere al PIB-ului sunt inlocuite cu perioade unde acest
indicator bate pasul pe loc sau chiar descreste
Toate aceste sunt lucruri normale, deoarece dezvoltarea ciclica este e legitate universala.
Exemplu: economia SUA in decursul sec.XX a trecut prin 19 cicluri economice depline, dar cea mai zguduitoare a
fost perioada Marei Depresii 1929-1933. Reducerea brusca a volumului de productie a durat circa 43 luni, ea a
cuprins mai apoi intreaga Europa, precum si tarile Americii Latine, ale Asiei si Africii. In aceasta perioada,
volumul de productie sa redus in SUA cu 50%, Germania 40%, Franta 30% si Anglia cu 80%. Respectin a crescut
brusc numarul somerilor.
42
Declinul productiei si numarul mare de someri contribuie la reducerea esentiala a cererii de bunuri si
servicii. Iar aceasta se manifesta indeflatie. In urma acestuia, preturile se reduc brusc. Unii economisti sustin ca
instaurarea regimurilor dictatoriale au si contribuit la aparitia Marei Depresii.
In urma studierii Merei Depresii, Keyns a formulat a teza importanta a teoriei sale: economia de piata nu
dispunde de capacitatea de autoreglare, de aceea, statul trebuuie sa promoveze o politica de stabilizare
macroeconomica, interactionind in special asupra cererii totale sau agregate.
Ciclicitatea este o forma specifica de evoluti a oricaror activitati econmice, care se caracterizeaza prin
succesiunea fazelor de progres si expansiune cu cele de regres si recesiune.
Ciclicitatea atesta faptul ca orice dezvoltare, inclusiv cea economica, se infoaptuieste sub forma de spirala.
Totodata, dezvoltarea ciclica constituie unul din mecanismele principale de autoreglare a economiei de piata.
Fluctuatiile pot fi clasificare dupa mai multe criterii, dupa caracterul desfasurarii lor fluctuatiile pot fi:
fluctuatii sezoniere, care sunt determinate de factorii naturali si sociali si se deruleaza pe parcursul unui an
calendaristic. Acest tip de fluctuatii sunt indeosebi caracteristice unor sectoare ca: agricultura, turimul,
contructiile.
fluctuarii intimplatoare, au la temelia lor niste fonomene neasteptate, cum ar fi cataclismele naturale,
razboaiele etc
fluctuatii ciclice, sunt determinate de insusi mecanismul economic si se repeta cu o anumita regularitate. Ele
presupun trecerea periodica pin anumite faze, de la faza de expansiune la cea de criza.
Fluctuatiile ciclice au urmatoare caracteristici:
regularitatea cu care se repeta, fluctuatiile in decursul unui ciclu economic se repeta cu anumita
regularitate
periodicitatea, fluctuatiile au o anumita perioada de dupa care se repeta
intensitatea, fluctuatiile pot fi pot avea un efect mai mare sau mai mic asupra activitatii economice.
C.n construcii-care stabilesc evoluia capitalului investit n construcii.
ciclurile agricole, care stabileste relatia conform careia evaluiaza raportul cerere-oferta in cadrul ramurii
agricole
ciclurile in constructii, care stabileste evolutia capitalului investit in constructii din aceata ramura
Ciclurile economice generale se impart in urmatoarele categorii:
cicluri pe termen lung, de 50-60 ani, numite si seculare sau Kondratiev, ele stabilesc evolutia activitatii
economice in decursul unei perioade de 50-60 ani, aceste cicluri se produc sub influeta unor factori ca marele
descoperiri stiintifice, descoperirea de noi resurse, razboaie, revolutii
ciclurile pe termen mediu, de 8-10 (10-12) ani, numite decanale sau Juglar, ele reflecta deosebit de
clar esenta evolutiei economice si lor li se acorda cea mai mare atentie in literatura de specialitate.
ciclurile pe termen scurt, de 3-5 ani, numite conjucturale sau Kitchen, aceastea se incadreaza in
ciclurile decanale si determina evolutia unui factor de productie.
totalitatea bunurilor i serviciilor procurate i folosite n scopul satisfacerii anumitor nevoi ntr-o ar, de regul, n
decursul unui an de zile.
Consumul este, astfel, o distrugere", o transformare a bunurilor i serviciilor, care se poate efectua fie imediat
(produsele alimentare), fie progresiv, n decursul unei perioade mai ndelungate (casele de locuit, autoturismele,
televizoarele etc).
Consumul constituie cel mai mare component al venitului naional (adic al cheltuielilor agregate). n structura
cheltuielilor agregate, ponderea consumului se ridic pn la 60-90% din venitul naional. n rile dezvoltate, adic
cu venituri nalte, structura consumului este alta, i anume: cheltuielile pentru produsele alimentare constituie 15%;
mbrcmintea i nclmintea - 10%; locuina - 25%; odihna. 30%; transport i comunicaii - 20%. n rile n
dezvoltare ns, chel-tuielile pentru produsele alimentare constituie adeseori mai mult de 70* 80 la sut din consum.
Consumul este obiectivul final al procesului de producie. Mai mult. John Keynes sublinia chiar c consumul este
singurul scop i singura int a oricrei activiti economice.
Structura consumului
Consumul are o structur complex. nainte de toate, el se mparte n consum final i consum intermediar.
Consumul final constituie un proces de folosire a unui bun fr ca acesta s participe, in acest caz, la crearea altor
bunuri economice. Ca exemple concrete ale consumului final vom nominaliza urmtoarele: a purta o hain, a mnca
un mr, a privi un film, a asculta cu mare interes, desigur, un curs de teorie economic etc.
Consumul intermediar este un proces de utilizare a unui bun pentru confecionarea altor bunuri. n cazul
consumului intermediar, bunurile folosite snt : fie ncorporate n alte bunuri (materie prim), fie distruse (energia)
sau uzate n procesul de producie (instrumentele, utilajul, mainile etc).
Din punctul de vedere al sursei de finanare, consumul poate fi;
a) privat (menajele i ntreprinderile);
b) public (administraiile publice).
n funcie de durat, consumul poate fi:
a) de bunuri de folosin curent;
b) de bunuri de folosin ndelungat.
Mrimea i structura consumului snt influenate de dou categorii
de factori, i anume: 1) factori obiectivi; 2) factori subiectivi.
Factorii obiectivi snt: a) mrimea, dinamica i modelul repartizrii veniturilor; b) nivelul i evoluia preurilor; c)
rata dobnzii; d) schimbri n politica fiscal.
Factorul subiectiv se refer, n primul rnd, la nclinaia psihologic" a oamenilor spre consum, precum i la
previziunile referitoare la venitul viitor, la perspectiva schimbrii preurilor.
Principalul factor care determin mrimea consumului este venitul. Consumul evolueaz n aceeai direcie ca i
venitul: cresc veniturile -crete i consumul, i invers. Dar n proporii diferite.
Relaia dintre venit i consum este subiectul mai multor teorii, cele mai cunoscute fiind: teoria (legea) lui Engel
i teoria sau legea psihologic fundamental a lui J. Keynes.
Legea lui Engel
Economistul i statisticianul german Ernst Engel (1821-1896), studiind caracterul raportului dintre dinamica
veniturilor populaiei i dinamica structurii cheltuielilor acesteia pentru consum, formuleaz o lege ce-i poart
numele, numit i legea consumului". Legea lui Engel studiaz sensibilitatea (schimbarea) consumului unui bun (i a
cererii lui, evident) n funcie de creterea sau diminuarea veniturilor. Pentru a nelege cum are loc aceast
modificare, vom reaminti aici c, din punctul de vedere al elasticitii fa de venit, bunurile se mpart n trei
categorii, i anume: a) bunuri inferioare, al cror consum se reduce o dat cu creterea veniturilor (produsele
alimentare etc); b) bunuri normale, al cror consum sporete paralel cu sporirea veniturilor (mbrcminte, locuine);
c) bunuri superioare, al cror consumdepaseste sporul veniturilor (cheltuieli pentru odihn, distracii).
Legea formulat de nsui Engel sun n felul urnlSTor: \,i3i ct ui individ, o familie, un popor snt mai sraci, cu
att este mai mare par tea din venit pe care acetia trebuie s o consacre ntreinerii lor fizic n care alimentaia
constituie partea cea mai important"15.
45
VD
Intrebarea 53. Economiile: tipuri i factori. Funcia economiilor.
Dup cum tim deja, o parte a venitului naional se consum, pe cnd cealalt se economisete (aceast divizare
n consum i economii are lo< i la nivelul veniturilor familiale etc).
Ecomisirea nu este un scop n sine sau un moft al cuiva. Economisirea este o necesitate obiectiv, deoarece, dac
tot ce s-ar produce s-ar consuma, nu ar exista nici un progres, nici o cretere economic. Partea venitului naional care
se economisete constituie temelia material pentru reluarea procesului de producie la o scar mai larg i la un nivel
mai nalt al dotrii tehnice a ntreprinderilor. Oricum, cea mai mare parte a economiilor se transform n investiii,
care la rndul lor snt folosite pentru sporirea produciei. ns economiile constituie nu numai o necesitate obiectiv, ci
i un sacrificiu din partea populaiei, deoarece se renun la o parte din venitul disponibil (care ar putea fi consumat),
pentru a avea pe viitor un consum mai bun, mai calitativ, mai important.
Economiile reprezint partea venitului care nu a fost consumat sau, altfel spus, diferena dintre venit i consum:
E=V-C
unde: E - economiile;
V - venitul naional; C - consumul.
tiina economic a demonstrat c n condiiile creterii veniturilor nclinaia de a economisi devine mai
puternic dect nclinaia de a consuma. ntruct economiile constituie temelia investiiilor, prin aceast tendin se
creeaz condiiile necesare pentru ca rile i persoanele mai bogate s devin i mai bogate, s se distaneze i mai
mult de cei rmai n urm.
Este necesar de a face distincie ntre economii nete (partea venitului care nu se consum) i economii brute (sau
globale), care snt formate din suma economiilor nete i a consumului de capital fix (mrimea amortizrii).
Economiile mai pot fi divizate n economii ale sectorului privat i economii ale sectorului public. n rile dezvoltate,
cea mai mare parte a economiilor aparine sectorului privat, n mod special persoanelor fizice i menajelor.
n fond, pornind de la un anumit nivel al venitului, orice agent economic are posibilitatea de a economisi. ns
formarea de economii nu este un scop n sine, de aceea ea are loc doar atunci cnd exist o anumit motivaie.
nclinaia spre economii este un fenomen de natur psihologic. Ea pornete de la dorina omului de a utiliza
banii pe care i are n alt mod dect a~i cheltui pentru procurarea bunurilor materiale i a serviciilor.
Menajele economisesc prin plasarea unei pri a venitului, rmase disponibile dup scderea cheltuielilor de
consum, la casele de economii, prin procurarea aciunilor sau a obligaiilor, n fine, prin pstrarea unor sume de bani
la ciorap".
Motivele n virtutea crora agenii economici, n principal menajele, precum i persoanele fizice, fac economii
snt foarte diferite. n opinia lui J. Keynes, aceste motive au la temelie dorina oamenilor:
1) de a crea o rezerv pentru situaii neprevzute;
2) de a se asigura n vederea unui previzibil viitor nefavorabil, determinat de mbtrnire, de studiile membrilor
familiei sau de ntreinerea unor persoane dependente;
3) de a putea beneficia de dobnzi i de sporuri de valoare;
4) de a putea majora treptat cheltuielile pentru ridicarea standardului de viat;
5) de a avea o senzaie de independen i libertate;
6) de a asigura o marj de manevr pentru punerea n aplicare a unor proiecte speculative sau comerciale;
7) de a lsa averea motenitorilor;
8) de a-i satisface, pur i simplu, zgrcenia.
Cu alte cuvinte, principalele motive din care persoanele fizice i micoreaz consumul i i sporesc economiile
pornesc de la spiritul de afaceri i dorina de mbogire, spiritul de pruden i setea de independent.
Ponderea economisirii n venit este calculat cu ajutorul unui indicator numit nclinaie medie spre economisire"
sau rat de economisire", care constituie raportul dintre economisirea brut i venitul disponibil. Astfel, dac un
47
menaj are un venit disponibil de 2000 de lei, din care economisete lunar cte 400 de lei, atunci rata de economisire
(sau nclinaia medie spre economisire) va fi urmtoarea:
el 4 x 100% V
n exemplul de mai sus rata de economisire va fi egal cu 20%:
el = 400 x 100% = 20% " 2000
unde: el - rata de economisire; E - economiile; V - venitul disponibil.
Rata de economisire (nclinaia spre economisire), ca, de altfel, i rata de consum, se modific nu doar n urma
modificrii veniturilor. Mai exist i ali factori, att obiectivi, ct i subiectivi, care pot influena tendina oamenilor
de a economisi. Printre acestea vom nominaliza: rata dobnzii (cnd aceasta este joas sau n scdere, pe termen scurt
aceast situaie descurajeaz economiile); politica fiscal (impozitele mari descurajeaz economiile); puterea de
cumprare a banilor (cnd aceasta scade, scad i economiile).
Economiile pot fi utilizate n mod diferit, n principal sub form de tezaurizare, plasamente i investiii.
Tezaurizarea constituie un proces de pstrare a banilor n diferite ascunziuri, cum ar fi: safeurile, la ciorap" etc.
Plasamentele snt o form de transformare a banilor economisii n active financiare, cum ar fi: aciunile,
obligaiile etc. Scopul plasamentului este obinerea unui ctig sub form de dividend i dobnd.
Investiia este forma de utilizare a economiilor pentru procurarea bunurilor de producie i a bunurilor imobiliare,
n scopul obinerii unui profit oarecare.
Folosirea economiilor pentru investiii este considerat o economisire creativ, pe cnd folosirea economiilor
pentru plasamente sau tezaurizare este o economisire steril.
dou ori mai mari dect ritmurile de cretere a PIB-ului mondial. n anii 1998-2002 ns, volumul acestora a crescut,
n fiecare an, n medie cu circa 17%, ritmurile de cretere a PIB-ului mondial rmnnd aceleai - de 3-4% anual.
Din punctul de vedere al modului de formare i folosire, investiiile se mpart n: a) investiii de nlocuire i b)
investiii nete sau de dezvoltare.
Investiiile de nlocuire snt destinate refacerii i rennoirii capitalului fix consumat, adic a capitalului scos din
funciune n urma uzurii fizice. Izvorul acestor investiii este fondul de amortizare, cu alte cuvinte sumele de bani
destinate nlocuirii echipamentului, cldirilor, utilajului uzat
I Investiiile nete, al cror izvor snt economiile, snt destina-te sporirii volumului de capital fix i a stocurilor de
capital circulant.
In viaa real, investiiile nu snt egale cu economiile. Astfel, nu toate economiile snt cheltuite n ar, o parte din ele
pleac peste hotare, n acelai timp, de peste hotare pot veni sume importante de bani. n cazul Republicii Moldova,
acetia snt banii transferai n ar de ctre persoanele care lucreaz peste hotare. Banii care vin n ar snt mai muli
dect economiile fcute de moldovenii rmai acas.
Din punct de vedere teoretic, se presupune ns c ntr-o ar oarecare economiile i investiiile coincid cantitativ,
adic I = E (sau S). n acest fel, avem o nou formul a venitului naional disponibil, care este: V= C + L.
Investiiile brute (sau totale) constituie suma investiiilor de nlocuire i a investiiilor nete.
Ele contribuie la formarea brut a capitalului : Ib = In + I unde: Ib - investiiile brute; In - investiiile nete; I investiiile de nlocuire.
Investiiile brute au ca scop creterea dimensiunilor capitalului ca factor de producie, precum i nlocuirea sau
modernizarea capitalului fix aflat n funciune sau consumat. Investiiile brute se numesc astfel deoarece includ nu
numai investiiile noi, adic investiiile nete, ci i sumele de bani destinate amortizrii capitalului.
Clasificarea investiiilor se poate face i dup alte criterii Astfel, dup obiectul destinaiei investiiile pot fi:
a) productive (aceste investiii au ca obiectiv creterea i modernizarea utilajului i a echipamentelor, n urma crora
are loc sporirea volumului global de producie);
b) administrative, destinate mbuntirii infrastructurii (drumuri comunicaii, echipament colar i medical etc);
c) n locuine. Investiiile nete pot fi:
a) materiale (destinate echipamentului, cldirilor, mijloacelor de transport productiv etc);
b) imateriale (sau incorporate), destinate efecturii cercetrilor tiinifice, procurrii de brevete i licene, instruirii
muncitorilor, cheltuielilor de marketing i publicitate etc.
O form specific a investiiilor imateriale snt investiiile n capitalul uman, destinate pregtirii cadrelor, sporirii
gradului de cunotine i abiliti ale populaiei n prezent, cel mai popular manual de teorie economic din SUA este
scris de profesorul Joseph E. Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie (2001), n colaborare cu profesorul
Cari E. Walsh. n aceast lucrare, investiiile snt clasificate, adic grupate (dup criteriul cheltuielilor), n trei
categorii; a) investiiile n fabrici i echipamente; b) investiiile n stocuri, formate prin depozitarea produciei
obinute n scopul obinerii unor vnzri mai mari n viitor sau prin depozitarea materiei prime, n cazul apariiei unor
situaii extrem de favorabile; c) investiiile rezideniale, care reprezint achiziiile de ctre menaje de noi locuine.
Structura investiiilor se modific n funcie de ramura economiei naionale, dar mai ales de nivelul de dezvoltare al
rii respective. Dup cum menioneaz autorii sus-citai18, n vechea economie, investiiile erau asociate cu
imaginea construciei unei noi fabrici sau a unei cldiri de birouri sau cu achiziia unei maini de treierat ori a unei
maini pentru realizarea de imprimri metalice" Aa a fost n trecut. n prezent, exist o alt imagine a investiiilor,
mai cu seam n rile industrial dezvoltate, unde se vorbete tot mai mult de o nou economie. Astzi investiiile se
identific cu alte imagini, cu alte schimbri. Aceasta transformare se datoreaz, n primul rnd, modificrii structurii
investiiilor, n special creterii: a) cheltuielilor pentru procurarea echipamentelor de prelucrare a informaiilor; b)
cheltuielilor care sporesc capacitatea firmei de a inova; c) cheltuielilor fcute pentru meninerea reputaiei firmei.
Astfel, n SUA, ponderea echipamentelor de prelucrare a informaiilor i software n totalul investiiilor a crescut de
la 14% n 1980 pn la circa 28% n 2000.
Factorii care influeneaz decizia de a investi
49
Factorul principal de care depinde mrimea investiiilor snt economiile. Economiile constituie rezultatul
comportamentului colectiv al consumatorilor (menajelor), pe cnd investiiile snt determinate de comportamentul
colectiv al ntreprinztorilor. Dei aceste grupuri sociale urmresc scopuri diferite, dei decizia de a economisi este
luat, n fond, de menaje, iar cea de a investi - de ntreprinderi, la nivelul ntregii ri volumul investiiilor, n linii
mari, tinde s-1 egaleze pe cel al economiilor.
Decizia de a economisi influeneaz asupra ratei dobnzii. La rn-dul su, rata dobnzii este indicatorul pe baza cruia
se iau nemijlocit hotrrile de a investi (n acest caz, rata dobnzii este corelat cu rata profitului). Atunci cnd rata
dobnzii este joas, ntreprinztorii snt ncurajai s investeasc, i invers, atunci cnd rata dobnzii este mai nalt
dect rata profitului, imboldul de a investi poate disprea. Constatm deci c ntre decizia de a investi i rata dobnzii
exist o relaie invers proporional. Aceast relaie poate fi reprezentat grafic (vezi Figura 12.4).
Pe lng a) mrimea economiilor i b) rata dobnzii decizia de a investi este influenat i de ali factori. Acetia snt:
c) Mrimea impozitelor. Atunci cnd povara fiscal este mare, scad posibilitile de a economisi, deci i de a investi.
d) Previziunile i ateptrile ntreprinztorilor. Atunci cnd ntreprinztorii snt optimiti i ateapt profituri nalte,
investiiile cresc. Din contra, anticiprile pesimiste reduc investiiile.
e) Ritmurile creterii economice. n condiiile n care economia se dezvolt cu ritmuri nalte, crete, de obicei, att
mrimea absolut, ct i rata investiiilor.
f) Progresul tehnico-tiinific. Atunci cnd apar noi tehnologii si utilaje, mai productive, cresc posibilitile obinerii
unor profituri mai nalte i deci cresc i investiiile.
dificrile intervenite n cererea agregat vor afecta n special preurile i nu vor modifica deloc sau foarte puin
producia.
Intrebarea 55. Cererea agregat: componente,factori de influen.
Cererea agregat sau global r-t cantitatea total de bunuri i servicii finale care este cerut ntr-un interval de
timp n cadrul unei ec-ii.Cererea global de regul constituie suma cheltuielilor destinate procurrii mrfurilor i
serviciilor produse de ec-ia naional a unei cumpere la un nivel dat al preurilor.ntruct cererea agregat se
determin prin mrimea cheltuielilor reale fcute pu procurarea bunurilor i serviciilor,ea este format din mai multe
elemente componente.
Factorul principal care influeneaz mrimea cererii agregate reale este nivelul general al preurilor.Acest factor
este att un impact nemijlocit asupra deciziei de a consuma,ct i indirect prin intermediul altor variabile ec-ce,n
cazul dat numite efecte.Acestea snt:
efectul ratei dobnzii-const n faptul c odat cu creterea preurilor are loc o sporire a cererii
de moned n economie,ceea ce duce la creterea ratei dobnzii.Ca urmare a ridicrii ratei dobnzii,scade
volumul investiiilor,precum i consumul bunurilor de folosin ndelungat,care n mare parte snt procurate
pe credit.Astfel,creterea preurilor condiioneaz creterea ratei dobnzii,care la rndul su conduce la
scderea cererii agregate prin reducerea cererii de investiii i a bunurilor de folosin ndelungat.
efectul de avere-const n modificarea valorii reale a bogiei i deci a consumului real sub
influena modificrii preurilor.Astfel,atunci cnd crete nivelul general al preurilor,scade valoarea real a
activelor financiare ale populaiei,deoarece cu aceeai sum de bani se poate cumpra o cantitaate mic de
bunuri i servicii.n consecin,are reducerea consumului i deci i a cererii agregate.
efectul exportului net-acesta este diferena pozitiv dintre export i import.Mrimea exportului
net depinde de raportul dintre preurile naionale i preurile de pe piaa extern.Atunci cnd preurile
naionale cresc,produsele externe devin mai ieftine n comparaie cu cele confecionate de ctre productorii
autohtoni.Aceast situaie conduce la creterea importurilor i reducerea exporturilor.Astfel exportul net se
reduce,ceea ce micoreaz cererea global.
Astfel ajungem la concluzia c ntre cererea agregat i nivelul general al preurilllor exist o relaie negativ,un
raport invers proporional.Acest raport se stabilete prin intermediul unor asemenea mrimi variabile cum ar fi:efectul
averii,efectul ratei dobnzii;efectul exportului net.
50
Intrebarea 59: Costurile omajului. Legea lui A. Ouken. Politici anti- omaj.
Desfasurarea procesului de reforma a condus in Republica Moldova la manifestarea unor puternice tensiuni pe
piata muncii, ca urmare fiind aparitia somajului.
Somajul este un factor negativ. El impune conturi economice si neeconomice.
La costurile economice se refera:
costul social, consta in faptul ca in cea mai mare masura, anume somajul alimenteaza asemena fenomene ca
crimele, furturile, actele de vandalism, narcomania etc. Somajul este este un factor de instabilitate sociala si
politica, capabil sa indrepte societatea pe calea cea gresita. Datorita efectului psihologic pe care il poate
provoca asupra indivizilor si datorita problemelor sociale pe care le paote genera, apare costul social al
somajului.
costul financiar, se compune din suma indemnizatiilor pentru somaj achitate de autoritatile publice si din
cheltuielele pentru intretinerea oficiilor de plasare a fortei de munca. Indemnizatiile au ca scop nu numai
asigurarea somerilor cu mijloace de subzistenta, dar si scopul de crestere a conditiilor necesare pentru
recalificarea somerilor, pentru ridicare nivelului lor de instruire si reintegrarea acestora in cimpul de munca cu
un potential profesional si intelectual mai mare.
costul economic, acest cost se determina ca diferenta dintre Venitul National potential si cel real. Este evident
ca in cazul somajului, nivelul productiei este mai scazut decit in cazul ocuparii depline. Costul dat se
determina de pierderile productiei ca urmare a subutilizarii fortei de munca.
Din conturile neeconomice face parte costul individual, care consta in faptul ca peroana aflata in situatie de
somaj isi reduce esential veniturile si este supus unei stari de depresie si stresuri puternice.
Legea lui Ouken fiecare sporire a nivelului somajului ciclic cu 1% peste rata naturala a somajului, este insotita
de o reducere a PNB cu 2,5-3% fata de nivelul productiei potentiale.
Formula de calcul fiind (Y-y)/y = -*(U-Un)
Y= PIB real
y=PIB potential
U=rata reala a somajului
Un=rata naturala a somajuli
=coeficientul sensibilitatii PIB fata de modificarea somajului ciclic (coeficientul lui Ouken).
Obiectivul principal al politicilor antiomaj este acela de a proteja veniturile obinute de gospodrii de
fluctuaiile inacceptabil de mari determinate de trecerea n omaj a unuia sau mai multor membrii din cadrul unei
gospodrii. Politicile antiomaj pot fi mprite n dou mari categorii :
-
politici pasive;
politici active.
Politicile pasive sunt acele politici prin care statul susine direct nivelul de trai al indivizilor ale cror
anse de angajare n munc au sczut considerabil prin plata direct a omerilor.
Politicile pasive cresc, ns, cheltuielile statului, deci deficitul bugetar i datoria public, fapt ce constituie
o surs inflaionist destul de puternic, avnd n vedere c deficitul bugetar se acoper sporind, de regul, oferta
de bani, msur cu efect inflaionist direct.
Principala deficien a politicilor pasive const n aceea c ele sunt adoptate dup ce o persoan a devenit
omer. Adepii unor astfel de politici motiveaz necesitatea acordrii ajutoarelor de omaj prin dou argumente.
52
Primul ar fi acela al acoperirii costurilor sociale ale omajului pentru care, pn la urm, omerii nu sunt vinovai. Al
doilea este legat: de evitarea distorsiunilor pe care le-ar introduce pe piaa forei de munc intervenia direct a
statului.
Cu toate acestea, tot mai puine ri, mai ales dintre cele mai puin bogate, sunt dispuse sa acorde uor
ajutoare de omaj. Ajutoarele de omaj pot fi fcute mai puin atractive prin micorarea valorii lor, prin reducerea
duratei lor sau prin ambele msuri. Cu toate acestea, nu s-a pus nc problema renunrii complete la astfel de politici.
Politicile active n domeniul pieei muncii sunt acele politici prin care se intervine direct pe aceast pia cu
scopul declarat de a reduce rata omajului, astfel nct ea s se stabilizeze n jurui ratei de echilibru a omajului.
Aceste politici active sunt de trei tipuri principale:
a) Eforturi pentru a nlesni intrarea n contact a ofertanilor i doritorilor de locuri de munc prin plasare,
consultan i orientare profesional, cursuri de pregtire i consultan intensiv pentru cei dezavantajai, asistent
pentru a nlesni mobilitatea geografic .a.
b) Programe de recalificare a omerilor: Programe de pregtire a omerilor aduli n noi meserii sau
programe orientate ctre cei ameninai cu pierderea locurilor de munc;
c) Crearea de locuri de munc: crearea direct de locuri de munc n sectorul productiv prin acordarea de
subvenii pentru pstrarea anumitor muncitori sau angajarea de omeri cu stagiu ndelungat; alocaii pentru
ntreprinderile care angajeaz tineri; crearea de locuri de munc temporare n sectorul public .a.
Politicile active pot ajuta omerii prin recalificare, creterea mobilitii .a. s se ntoarc n rndurile forei de
munc ocupate, dar pot stopa i abuzurile, cum ar fi solicitarea de ajutoare de omaj de ctre cei care nu caut asiduu
locuri de munc.
Astfel, prin plata condiionat a ajutoarelor de omaj se pot promova mai uor politicile active, de exemplu
prin solicitarea unor dovezi de participare fr norm ntreag la o activitate sau includerea ntr-o schem de
recalificare.
De regul, prin politicile antiomaj, se ncearc s se stabilizeze nu rata omajului, lucru extrem de dificil, ci
rata ieirii din omaj i durata medie ateptat a rmnerii n omaj.
Ambele mrimi sunt influenate de ceea ce se numete starea de dependen a omerilor, care este
interaciunea reciproc dintre scderea moralului muncitorilor, care au cunoscut omajul pe termen lung i
comportamentul economic fa de acetia.
titluri , etc. Unele dintre aceste organisme apar cu predilecie excedentare creditoare , cum sunt de regul casele de
economii , casele de pensii , n timp ce altele , printre care bncile comerciale , instituiile de credit specializate
sunt predominant debitoare Piaa monetar redefinete funcia de compensare a excedentului i deficitului de
lichiditi Operaia pe piaa monetar cu termenul cel mai scurt este acordarea unui titlu de mprumut a unei sume
de bani pn la ora 12 a zilei urmtoare Termenele pentru care se acord creditele s-au prelungit de la 24 de ore
pn la 18 luni , cum rezult dintr-o practic mai veche italian pn la perioade cuprinse ntre o zi i 7 ani sau
chiar 10 ani , cum atest practica i literatura francez mai recent.
Piata financiara are atat un rol economic, cat si unul social. Din punct de vedere economic acestea contribuie la
dezvoltarea procesului investitional, iar din punct de vedere social, asigura protectia veniturilor economisite.
Piata financiara are doua componente ale caror functiuni sunt diferite si complementare si anume piata financiara
primara specializata in colectarea veniturilor economisite si piata financiara secundara care asigura mobilitatea si
lichiditatea economiilor plasate.
Piata financiara primara:
Piata financiara primara asigura colectarea veniturilor economisite de la posesorii de capital financiar disponibili pe
piata interna si cea internationala. Aceasta piata pune in legatura subiectii care dispun de un capital financiar
excedentar propriu si care doresc sa plaseze acest excedent cu subiectii economici care au un deficit de resurse
financiare, asadar piata financiara primara indeplineste functia de finantare, de alocare de capital financiar.
Finantarea se poate realiza in mod direct sau indirect. Spre exemplu cand veniturile economisite de sectorul
populatiei sunt superioare investitiilor realizate de subiecti, detinatorii de economii prin intermediul pietei financiare
pot finanta direct deficitele financiare ale subiectilor economici solicitatori de capital financiar. Acest lucru se
realizeaza prin cumpararea de fiecare persoana a titlurilor financiare emise de acestia. Acelasi lucru se poate intampla
si cand anumite intreprinderi din sectorul productiv sau alte organisme financiare investesc mai mult decat
economisesc, adica cumpara titluri financiare de la cei care au nevoie de resurse.
Cel mai mare solicitator de resurse in acest sistem de finantare il reprezinta statul si administratiile sale locale. Acest
lucru se intampla in perioadele in care aceste entitati inregistreaza deficite bugetare si cum de cele mai multe ori
sistemele bugetare se incheie cu deficite, nevoia de resurse este permanenta. Calea cea mai potrivita si neinflationista
pentru acoperirea acestor deficite o reprezinta emiterea titlurilor financiare specifice pentru acoperirea golurilor de
resurse.
Finantarea nevoilor de resurse financiare ale subiectilor economici solicitatori se poate realiza si in mod indirect prin
intermediul unor organisme financiare de intermediere care emit titluri financiare pe piata financiara. Aceste
organisme atrag pe de o parte resursele economisite si le plaseaza intr-un mod eficient spre cei care au nevoie de
resurse.
O resursa importanta de fonduri banesti la care apeleaza aceste organisme specializate o reprezinta anumite fonduri
financiare constituite cu scopuri precise si folosite temporar in acest scop de finantare investitionala. Asemenea
fonduri sunt fondurile institutiilor de asigurari sociale, fondurile caselor de pensii, fondurile caselor de salarii,
fondurile caselor de concedii, etc.
Pe piata financiara organismele financiare de intermediere asigura colectarea de capital financiar obtinand resurse
financiare sub forma emisiunii de titluri financiare pe care apoi le imprumuta intreprinderilor publice si private prin
cumpararea titlurilor financiare emise de acestea.
Piata financiara secundara:
Piata financiara secundara asigura detinatorilor de titluri financiare lichiditatea si mobilitatea veniturilor economisite,
constituind un cadru organizat ce se numeste bursa de valori pentru schimbarea titlurilor financiare emise.
Schimbarea titlurilor de catre detinatorii acestora poate sa aiba loc din urmatoarele motive:
- fie ca urmare a dorintei detinatorilor lor de a-si recupera fondurile inainte ca aceste titluri financiare sa ajunga la
scadenta;
- ca urmare a nevoilor de resurse financiare lichide in acel moment;
- operatiunile speculative.
54
Pe piata financiara secundara titlurile financiare pot fi valorificate chiar inainte de a aduce un avantaj financiar
detinatorilor acestora adica inainte de a primi dobanzile sau dividendele. Se poate spune ca existenta pietei financiare
secundare asigura detinatorilor de titluri financiare posibilitatea de a iesi de pe piata financiara primara cand doresc.
Piata financiara secundara are si rolul de a asigura evaluarea permanenta a titlurilor financiare cotate la bursa prin
confruntarea cererii cu oferta a titlurilor financiare si se stabileste cursul pe piata a valorilor negociate care reflecta de
regula competitivitatea economica si financiara a emitentului de titluri financiare. Asigurand mobilitatea, lichiditatea
si evaluarea permanenta a veniturilor economisite si investite in titluri financiare, piata financiara secundara asigura
buna functionare a pietei primare.
Asadar in concluzie, piata financiara secundara asigura redobandirea lichiditatii, adica a numerarului prin
valorificarea titlurilor financiare. Intre piata financiara primara si piata financiara secundara exista o interdependenta
absoluta, existenta uneia fara cealalta nu este posibila desi functiile lor sunt complet distincte.
Circuitul activelor financiare se desfasoara intre ofertantii de fonduri si beneficiarii acestora, tranzactiile avand loc pe
piata financiara.
Piata monetara. Pe piata monetara nationala se efectueaza tranzactii monetare, in moneda nationala, intre
rezindentii aceleiasi tari. Piata monetara este piata pe care bancile se imprumuta intre ele, pe termen scurt. Aparitia
acestei piete se datoreaza surplusului de incasari pe care le au unele banci si surplusului de plati pe care le au alte
banci. Prin urmare, piata monetara indeplineste functia de compensare a deficitului cu excedentul de lichiditate pe
doua cai:
- prin creditul acordat intre banci;
- prin cumpararea, de la diferite banci, a unor hartii de valoare specifice pietei monetare, a caror scadenta este relativ
apropiata si care prezinta certitudine in ceea ce priveste transformarea lor in bani lichizi, fara pierderi.
O componenta a pietei monetare este piata valutara, pe care se confrunta cererea si oferta pentru diferite valute, care
sunt atat pentru ofertant, cat si pentru solicitant, monede straine, schimbul dintre ele urmand sa depaseasca restrictiile
care ingreuneaza circulatia internationala a capitalului.
Intrebarea 61: Cererea de moned i caracteristicele ei. Teorii ale cererii de bani.
Cererea de moneda vine din partea acelor agenti economici care se afla in situatia de a cheltui mai mult
decit resursele proprii. Cererea de moneda depinde de mai muli factori, cei mai importanti dintre ei fiind urmatorii:
a) Nivelul preturilor, cu cit preturile sunt mai inalte, cu atit mai multi bani sunt necesari in circulatie
b) Volumul real al productiei, pe masura cresterii volumui productiei cresc si veniturile reale, ceea ce presupune
si cresterea cererii de bani
c) Viteza de circulatie a banilor, toti factorii care influenteaza viteza de circulatie a banilor influenteaza si
cererea de bani
d) Rata dobinzii
Astfel, cererea de bani va fi cu atit mai mare, cu cit va fi mai mare venitul national nominal, cu atit vor mai inalte
preturile, cu cit mai multe tranzactii vor fi efectuate si cu cit vor fi mai mici viteza de rotatie a banilor si rata
dobinzii.
J.Keyns divizeaza cererea de bani in 2 categorii: cererea de bani prentru tranzactiile comerciale, cererea de
bani pentru afaceri.
Factorul principal care determina cererea de moneda lichida pentru tranzactiile comerciale este marimea
veniturilor. In cel deal 2 caz, volumul cererii de bani depinde de rata dobinzii. Intre rata dobinzii si cererea de bani
exista e relatie invers proportionala, astfel cu cit este mai mare rata dobinzii cu atit va fi mai mica cererea de bani.
TEORIA CANTITATIV A BANILOR. Formulat de economitii clasici n ultima parte a secolului 19 i nceputul
secolului 20, teoria cantitativ a banilor reprezint o teorie a modului n care ia natere venitul agregat (ca valoare
nominal), artnd, totodat, cantitatea de bani necesar pentru un anumit nivel al venitului agregat. Trstura cea
mai important a acestei teorii este aceea c nu acord ratelor dobnzii nici un rol n influenarea cererii de bani.
55
Ecuaia schimbului . Cea mai clar prezentare a teoriei cantitative a banilor i aparine lui Irving Fischer, care, n
lucrarea Puterea de cumprare a banilor (publicat n 1911) examineaz legtura dintre cantitatea total de bani
din economie (M) i volumul total al cheltuielilor cu bunuri i servicii (finale) efectuate ntr-o economie (P x Y, unde
P este nivelul general al preurilor, iar Y este venitul (oferta) agregat(); n acelai timp P x Y descrie valoarea PIB
nominal).
Viteza de rotaie a banilor este variabila care asigur legtura dintre M i P x Y i arat de cte ori ntr-un an o
unitate monetar este cheltuit pentru cumprarea bunurilor i serviciilor produse n economie.
V = (P x Y)/M
(1)
(2)
Ecuaia schimbului arat, astfel, cum cantitatea de bani n circulaie multiplicat cu numrul de rotaii realizate de o
unitate monetar ntr-un an trebuie s fie egal cu venitul nominal, dar nu spune nimic despre modul n care
modificarea lui M afecteaz P x Y. O cretere a lui M poate fi contrabalansat de o scdere a lui V, a.. M x V rmne
neschimbat (i, consecutiv), P x Y rmne, de asemenea, nemodificat). Pentru a putea construi o teorie monetar
bazat pe aceast ecuaie, este necesar identificarea i nelegerea factorilor care influeneaz viteza de rotaie a
banilor.
Iniial Fischer a formulat ecuaia schimbului utiliznd valoarea nominal a tranzaciilor din economie PT:
M x VT = P x T ,
(3)
56
Pornind de la ipoteza c viteza de rotaie este constant pe termen scurt, Fisher transform practic ecuaia schimbului
n teoria cantitativ a banilor, potrivit creia venitul nominal este determinat exclusiv de modificrile cantitii de
bani: dac M se dubleaz, M x V se dubleaz i la fel se ntmpl cu P x Y.
Presupunnd preurile i veniturile perfect flexibile Fisher, la fel ca i economitii clasici englezi, considera c n
condiii normale, oferta agregat produs n economie va fi realizat n condiii de ocupare deplin a forei de munc,
ceea ce va face ca Y s fie relativ constant pe termen scurt. Teoria cantitativ a banilor afirm, astfel, c o dublare a
lui M se va regsi invariabil, pe termen scurt, ntr-o dublare a lui P, oferindu-se astfel o explicaie a micrii preurilor.
Creterea preurilor se datoreaz, potrivit teoriei cantitative a banilor, n exclusivitate modificrii cantitii de bani din
economie.
ntruct teoria cantitativ a banilor arat cantitatea de bani corespunztoare unui anumit nivel al venitului agregat,
aceasta poate fi considerat drept teoria cantitativ a cererii de bani. Prin divizarea cu V a ambilor factori ai ecuaiei
schimbului i rescrierea acesteia, obinem, astfel:
M = 1/V x PY
(4)
Cnd piaa monetar este n echilibru, cantitatea de bani deinut de populaie M este egal cu cantitatea de bani
cerut Md. Considernd 1/V = k (constant, la fel ca i V) obinem:
Md = k x PY
(5)
Potrivit ultimei ecuaii (5), k fiind o constant, nivelul tranzaciilor generate de un nivel fix al venitului nominal PY
determin cantitatea de bani Md cerut de populaie. Astfel, potrivit lui Fischer, cererea de bani este exclusiv o funcie
de venit, iar ratele dobnzilor nu au nici un efect asupra cererii de bani. n opinia lui Fischer, banii sunt deinui
numai pentru a fi utilizai n tranzacii, indivizii ne avnd libertate de a alege cantitatea de bani pe care doresc s o
dein. Cererea de bani este determinat, n aceste condiii, de (i) nivelul tranzaciilor generate de venitul nominal PY,
i de (ii) instituiile din economie care influeneaz modul n care indivizii conduc tranzaciile i care influeneaz,
astfel, viteza de rotaie a banilor i, consecutiv, k.
moned.Aceast relaie poate fi r-t grafic prin curba ofertei de moned,odat cu creterea ratei dobnzii de la
d1 pn la d2,oferta de moned va spori de la m1 la m2.
Multiplicatorul a fost descoperit de economistul englez R.Kahn n anul 1931.Kahn a analizat teoria
multiplicatorului ocuprii forei de munc.n 1936,J.Keyenes descoper multiplicatorul investiiilor.n acest
caz,efectul multiplicatorului investiiilor const n faptul c o cretere a investiiilor genereaz o cretere mai mare a
venitului naional.Principiul multiplicrii constituie unul din elementele fundamentale ale teoriei ec-ce
contemporane,fr de care este greu de neles caracterul interdependenei dintre venit,consum,investiii i dintre alte
mrimi macroec-ce.Este evident c o cretere a investiiilor va duce la sporirea produciei,precum i a gradului de
ocupare a forei de munc.Dar n ce proporie?Efectul multiplicatorului este un proces potrivit cruia o variaie a unei
mrimi ec-ce(investiiile,eforturile,baza monetar etc)produce,n decursul unei anumite perioade,o variaie
amplificat (mai mare) a altei mrimi(venitul,creditul etc).Efectul multiplicatorului este notat cu un simbol,care este
litera K.n teoria i practica ec-c sunt cunoscute mai multe situaii cu efecte multiplicatoare.exist multiplictorul
investiiilor,exporturilor,monetar,fiscal etc.Se calculeaz ca raport dintre creterea venitului (deltaY)i creterea
investiiilor(delta I),adic K=delta Y/delta I.
Functionarea pietei monetare implica existenta unor raporturi de proportionalitate intre masa monetara (oferta de
moneda) existenta in economie si cererea de moneda pe piata.
Conditia realizarii echilibrului pietei monetare
Echilibrul monetar de regula, este conceput, ca o stare a economiei, caracterizata prin existenta unui
raport de concordanta intre masa banilor in circulatie si sumele de bani reclamate de efectuarea normala a
operatiunilor economice care se realizeaza prin intermediul monedei.
In procesul de realizare a echilibrului monetar sunt implicate o serie de variante si legaturi cauzale intre
ele, care reflecta influentele reciproce 717d33h ale modificarii cererii si ofertei de moneda, pe de o parte, si
celelalte marimi economice, pe de alta parte.
Echilibru pe piata monetara implica egalitatea intre ofertele de bani si cererea de bani. Se presupune ca
nivelul preturilor este dat, fiind p 0 , si nivelul venitului real este dat, adica Y = Y0 . In conditiile in care nivelul
preturilor si nivelul venitului real sunt date, cererea de bani depinde de rata dobanzii, iar echilibrul pietei monetare
indica dobanda de echilibru si cantitatea de bani, pentru p 0 si Y0 .
Conditia de echilibru pe piata monetara este ca oferta reala de bani M / p sa fie egala cu cererea de bani:
(8.40)
Inlocuind pe M cu expresia ofertei de moneda si notand p = p 0 si Y = Y0 vom obtine:
58
(8.41)
Din ecuatia (8.41) se observa ca, in conditiile in care nivelul preturilor si al venitului sunt date, cererea de bani
depinde numai de rata dobanzii. Ecuatia (8.41) exprima echilibrul pietei monetare, in functie de rata dobanzii si de
celelalte variabilele ce influenteaza cererea si oferta de bani.
Echilibrul pietei monetare poate fi redat grafic prin fig. 8.5.
Subiectii operatiunii de credit sunt debitorii si creditorii. Creditorii sunt persoanele care ofera ca imprumut
banii, iar debitorul este persoana care beneficiaza de credit, si care urmeaza sal achite la un termen stabilit in viitor cu
achitarea dobinzii aferente. Asfel, cele 2 principii de baza a opreatiunii de credit sunt: rambursarea resurselor
imprumutate, plata pentru serviciul acordat (dobinda).
Prin intermediul creditului, mijloacele materiale si banesti disponibile ale populatiei, intreprinderilor si
statului sunt adunate, concentrate si utilizate pentru dezvoltarea domeniilor care aduc mai mari profituri.
In economia contemporana, creditul indeplineste urmatoarele functii:
functia de distribuire a resurselor economice, consta in mobilizarea resurselor banesti disponibile la un
moment dat in econimie si redistribuirea sub forma de credit spre anumite ramuri ale econimiei si sectoare
care au nevoie de fondurile date.
functia de concentrare a capitalului, deoarece imprumuturile marunte devind capitaluri importante
functia de reglementare a vietii economice, de dirictionare a disponibilitatilor libere catre domeniile pe care
statul le considera prioritare.
Functia de emisiune monetara, se presupune ca odata cu cresterea numarul de credire in economie, va creste
si masa monetara in circulatie
Clasificarea creditelor:
din punct de vedere al obiectului imprumutat
1. credit comercial, aparut inca in Italia in sec.XII-XII, este un credit acordat de o intreprindere, de
obicei de un industrias unui comerciant, sub forma unor produse sau servicii cu efectuarea plati la o
data ulterioara. Instrumentul creditului este polita (sau cambia), adica un titlu de credit prin care
imprumutantul se obliga in scris, sa restituie la o data oarecare costul produsului oferit sau serviciului,
cu sau fara remunerare.
Obiectivul creditului comerciale este de a accelera obtinerea profitului, acest tip de credit este limitat atit dupa
marime, cit si dupa raspindire, cu toate ca mai exista si astazi, creditul comercial a fost inlocuit cu cel bancar.
2. credit bancar, este deja un imprumut acordat de catre o institutie specializata (banca) unei
intreprinderi sau populatiei, numai in bani si pe un termen mult mai mare, in marimea solicitata de
debitor capabil sa-l ramburseze.
3. Credit de consum, este acordat de intreprinderile comerciale in principal manejele, p/u procurarea cu
plata in rate a bunurilor de folosinta indelungata. Solicitantul prezinta documente ce atesta
capacitatea lui de plata si achita o parte din bunul procurat, apoi lunar achita o suma anumita din acest
pret.
4. Creditul obligatar, este forma de credit in care in calitate de creditor apara persoanele fizice sau
juridice, iar in calitate de debitori apar institutii statale care emit obligatiuni.
5. Credit ipotecar, este un credit garantat cu proprietati imobiliare (cladiri si terenuri).
Din punct de vedere al termenului de acordare: la vedere; la termen (scurt, mediu si lung)
Din punct de vedere al ariei geografice: intern si extern
Din punct de vedere al scopului: ipotecare, investitionale, de consum, bancare, de export, agricole etc
Din punct de vedere al unitatii monetare: in MDL si in valuta straina
Din punct de vedere al ratei dobinzii: ca rata fixa si flotanta
Din punct de vedere al modalitatii de acordare: intr-o singura transa si linii creditare
Din punct de vedere al debitorului: p/u persoane fizice, juridice, banci, stat
Din punct de vedere al rambursarii: in rate egale sau integral
Sistemul bancar reprezinta ansamblul institutiilor autorizate sa efectueze operatiuni bancare pe teritoriul unei
tari. Aceste institutii sunt entitati economice specializate pe comertu1 cu bani, precum si pe furnizarea de produse
si servicii bancare, avand drept scop al activitatii desfasurate obtinerea de profit. Sistemul bancar este format din
2 compenente:
Cadrul institutional=totalitatea institutiilor care formeaza sistemul bancar
Cadrul juridic=totalitatea actelor normative care reglementeaza activitatea institutilor bancare
60
Banca este o institutie de credit abilitata cu dreptul de a atrage mijloace temporar libere ale peroanelor fizice
si juridice, acordarea de credite, efectuarea operatiunilor valutare si cu hirtii de valoare, precum si prestarea altor
servicii bancare.
Sistemul bancar contemporant este binivelar compus din:
Banca Centrala, care are urmatoarele functii:
a) De emisiune, care consta in fabricarea si punerea in circulatie a bancnotelor si monedei divizionare.
Prin functia data are loc reglementarea cantitatii de bani necesare pentru functionare normala a
economiei, influentind in mod nemijlocit dinamica ratei dobinzii
b) De supraveghere si controla sistemului bancar, prin care se stabilesc regulile principale de activitate a
institutiilor financiare prin setul de acte normatice si regulamente elaborate de Banca Centrala
c) Acumulare si pastrare a fondurilor de rezerva obligatorii ale bancilor comerciale, fiecare banca este
obligata sa creeze o rezerva proportionala cu marimea depozitelor sale, fond care se pastreala pe un
cont la Banca Centrala.
d) Functia de acordare a creditelor si de pastrare a banilor guvernului.
e) Agent fiscal al statului
f) Elaborarea si urmarirea implimentarii politicii monetar-creditare
g) Functia de prevenire a falimentarii bancilor comerciale
Bancile comerciale si institutiile nonbacare (casele de economii si compensatii, fondurile de investitii,
cooperativele de credit), cu urmatoarele functii:
a) Acceptarea de depozite
b) Acordare de credite
c) Efectuarea operatiunilor cu hirtii de valoare
d) Efectuarea operatiunilor valutare
e) Efectuarea diferitor plati si decontari etc.
Scopul activitatii bancare este obtinearea profitului. Judecind dupa salariile din sistemul bancar,
activitatea bancara este destul de rentabila.
Intrebarea 65: Politica monetar-creditar: scopuri i instrumente.
Politica monetar-creditara cuprinde totalitatea masurilor intreprinse in sferile monetare si de creditare, si
indreaptare spre reglarea dezvoltarii economice si spre echilibrul balantei de plati.
Politica monetar-creditara este unul din principalele metode de implimentare a puterii de stat in derularea
proceselor de reproducere a marfurilor si serviciilor. Aceata se elaboreaza de catre Banca Nationala a Moldovei, in
comun acord cu Gurvernul si principalele ministere de profil. Ea se elaboreaza de legislativ, de regula pe o perioadade
1 an de zile. In scopul realizarii obiectivelor politicii, BNM influenteaza asupra starii pietii de capitaluri si asupra
rotatiei monetare.
Influentind asupra volumului de creditare a Bcomericale si asupra volumului masei monetare, BNM
influenteaza asupra procesului de investitii de capital, asupra nivelului pretului si asupra altor factori care
influenteaza economia natioanala.
Exstia 2 tipuri de politici:
De restrictie, care este indreptata spre limitarea investitiilor si incetinirea ritmului de crestere a volumului de
masa monetara. Aceasta se aplica in cazul in care conjuctura economica se dezvolta rapid se face cu scopul
de a nu a produce criza de supraproductie.
De expansiune, care se indreapra spre stimularea operatiunilor de creditare si spre marirea volumului masei
monetare. Ea se realizeaza in conditiile in care se micsoreaza volumul productiei monetare al marfurilor si
serviciilor si creste somajul.
Politica monetar-creditara urmareste 4 scopuri bine definite:
Asigurarea angajatilor, care este scopul principal al oricarei economii, orice tara doreste sa evite somajul
puterinc si mizeria care o produce in rindul oamenilor precum si pierdere esentiala de productia pe care o
poate realiza.
Stabilitatea preturilor, al doilea scop este stabilitatea preturilor, care pare evidenta, dar este departe de
acest lucru. Efectele corozive ale inflatiei ne-au coplesit pe toti. Una dintre responsabilitatile majore ale
61
unui guvern democratic este sa mentina conditiile in care cetatenii sa dispuna de dreptul de a decide
asupra propriului lor destin. In timpul inflatiei, indivizii sunt tot mai frustrati pe masura ce valoarea
preturilor creste in fiecare saptamana sau salariul lunar se lichideaza, datorita unui proces care se afla in
afara controlului lor.
Rata adecvata a schimbului valutar, Atit timp cit toate tranzactiile valutare intermediaza alte tranzactii
economice, se pune intrebarea cum se poate determina rata de schimb si de ce cursul valutar variaza atit
de mult in cursul anului sau chiar in citeva luni? Un raspuns posibil ar fi ca rata de schimb reprezinta
pretul banilor nationali care se modifica pina la nivelul la care pretul marfurilor similare din alte tari este
mai mult sau nu difera prea mult de suma cheltuielilor aferente tranzactiilor si transportului .
Rata inalta a cresterii economice,
Obiectivele politicii monetar-creditare se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor intrumente:
1. Rata de baza (refinantare) BNM stabileste 2 tipuri de rate: rata dobinzii pe termen lung si scurt
(creditelele overnight, facilitatile de lombard, operatiunile REPO)
2. Rezervele minime obligatorii orice banca este obligata sa detina la BNM rezerva obligatorii, care
se formeaza de la totalul depozite atrase si servesc pentru mentinerea lichiditarii bancii.
3. Operatiunile pe piata deschisa OPENMARKET BNM poate efectua 4 tipuri de operatiuni pe
piata deschisa: de vinzare si cumparare a Valorilor Mobiliare, operatiuni REPO de cumparare si
vinzare.
Intrebarea 66 .Inflaia i procesele inflaioniste.
Conceptul de inflatie s-a modificat mult pe parcursul secolelor. Initial, inflatia era considerat ca un fenomen
strict monetar, generata de cresterea peste o anumita perioada a cantitatii de bani aflate in circulatie. In ultimul timp
insa, inflatia este definita ca unul din principalele dezechilibre macroeconomice, cauzata de o multime de factori de
natura diferita. Desi are la originea sa mai multe cauze, inflatia exprima situatia cind se incalca echilibrul dintre
cererea si oferta agregata.
Inflatia este un proces de crestere continua a nivelului mediu al preturilor si de diminuare a puterii de
cumparare a monedei. Cind vorbim de inflantie se are in vedere nu oricare crestere a preturilor, ci doar o crestere a
nivelului mediu al tuturor preturilor.
La noi in tara, de exemplu, la produsele sezoniere cum ar fi fructele si legumele, preturile individuale vor
creste si vor scadea de mai multe ori pe parcusul anului. Insa inflatia nu vizeaza cresterea pretului individual al
produsului, ci a nivelului mediu al tuturor preturilor. Deseori preturile medii ramin stabile, iar preturile individuale
fluctuiza in sus si in jos.
Cel mai important indicator de masurare a inflatiei este indicele pretului de consum (IPC), care est calculat
lunar de Biroul National de Statistica. Intro economie unde exstie sute de mii de preturi, urmarirea variatiei fiecarui
din ei este imposibil, dar nici nu este nevoie. Pentru calcularea IPC se foloseste cosul de consum, in care se includ
preturile la pricipalele bunuri si servicii, pe care Biroul de Statistica le monitorizeaza si calculeaza lunar.
IPC este un instrument cu ajutorul caruia se masoara modificarile pretului mediu al unui cos de bunuri si
servicii, care reprezinta consumul specific al unui menaj tipic.
Formula de calcul IPC=(P1/P0)*100%, unde P1=pretul anului curent, Po=pretul anului trecut
Alaturi de IPC, la calcularea inflatiei se mai utilizeaza si alti indicatori cum ar fi: indicele pretului
producatorului IPP, deflatorul PIB.
Rata inflatiei, reprezinta cresterea procentuala anuala a IPC. Rinf=
ca ca a cauta vinovatul de inflatie este asemanatoare cu a te intreba care este intr-un riu picatura de apa care le
impinge pe celelalte.
Oricum, principalele cauze ale inflatiei sint:
Cresterea masei monetare peste limitele necesare
Presiunea cererii agregate atunci cind oferta agregata ramine relativ rigida
Presiunea costurilor de productie (inflatia prin costuri), in urma cresterii preturilor la factorii de productie,
in special al salariilor
Cresterea afluxului de bunuri sau devize din alte tari (inflatie importata)
Cauza de natura psihosociala
Tipurile inflatiei:
Dupa evolutia ratei inflatiei:
Moderata (4-9%)
Galopanta (10-15%)
Hiperinflatie (peste 50%)
In dependenta de cauzele inflatiei:
Inflatia prin cerere, cind cererea la un bun creste iar oferta ramine neschimbata
Inflatia prin costuri, cind se majoreaza costurile la factorii de productie
Structurala, expresia dezechilibrelor grave, care persista in structura economiei de piata
Inflatia prin oferta (prin costuri), intervine in rezultatul sporirii costului mediu a unei unitati de produs, care nu
sunt determinate de cresterea cererii agregate. Una din cauzele principale ale acestui tip de inflatie este modificarile
neasteptate ale ofertei, intervenite in urma unor circumstante cum ar fi:cresterea bursca a preturilor la
bunurile de importanta strategica (petrol, gaze, energie electrica). Marfurile de importanta strategica sunt
componente principale ale cheltuielelor in majoritatea proceselor de productie. Crizele petroliere deminostreaza
foarte bine ca socurile ofertei in economia mondiala, provoaca cresterea cheltuielelor totale de productie, si ca
consecinta are loc cresterea generala a pretului sau inflatia prin costuri. Ea se manifesta prin reducerea VPF, la
consecintele de aceiasi ordin conduc si conditiile defavorabile ale agriculturii, calamitatile naturale, precum si
restructurarile dureroase ale economiei.
Inflatia prin cerere, este determinata de cresterea brusca a cererii de consum a populatiei, dupa care oferta total
nu resuseste sa se adapteze. In acest mod, datorita deficitului de marfuri si servicii, are loc cresterea pretului conform
legii generela e preturilor.
Inflatia importata, in conditiile globalizarii, deci al liberalizarii comertului international si a fluxurilor
financiare internationale, mai cu seam in cazul tarilor mici cum este RM, inflatia poate fi adusa de peste hotare odata
cu importul de ingrasaminte naturale, al gazelor naturale, petrol si al maeteriei prime la niste preturi mai ridicate ca
altadata. Inflatia se importa si atunci cind de peste hotare vinin tara suma mare de mijloace banesti, fapt ce contribuie
la cresterea masei monetare in circulatie, iar mai apoi si la cresterea nivelului general al preturilor.
Combinatia dintre inflatie prin costuri si cea prin cerere, formeaza spirala inflationista.
Costurile inflaiei
Consecintele sau costurile inflatiei sint preponderent negative. Ele vizeaza intrega societate, afectind in primul
rind veniturile reale ale populatiei, precum economiile si consumul. In linii mare, aceste efecte sunt:
Reducerea puterii de cumparare a salariilor si a altor venituri factoriale, deci reducerea consumului, in
conditiile inflatiei, veniturile nominale ale populatiei pot ramine aceleasi sau cresc, pe cind veniturile reale
care exprima cantitatea de bunuri si servicii ce pot fi procurate cu veniturile nominale scad. Masura reducerii
veniturilor reale depinde de rata inflatiei. Inflatia depinde de reducerea puterii de cumparare a salariatilor si a
persoanelor cu venituri fixe, cum ar fi: pensionarii, studentii care traiesc din burse sau chiar angajatii din
sectorul public. Odata cu reducerea consumului si deci a cererii agregate, intreprinderile isi reduc activitatea
de producere, fapt ce contribuie la scaderea gradului de ocupare al bratelor de munca, la cresterea somajului.
63
Descurajarea investitiilor si a economiilor, prin intermediul sistemului bancar, fapt ce duce la ingustarea bazei
financiare a investitiilor si in conseconta, a posibilitatilor de crestere economica. Sunt descurajate investitiilor
pe termen lung si sunt incurajate cele cu caracter speculativ si cu rezultate banesti imediate.
Aprofundarea deferentierii sociale prin redistribuirea veniturilor in favoarea celor puternici, asta se intimpla
nu numai din cauza ca unele persoane au venituri fixe, iar celelate variabile, ci din motivul ca nu toate
preturile nu cresc in egala masura, iar structura consumului difera mult de la o categorie sociala la alta. In
timpul inflatiei este bine sa imprumuti bani si in nici un caz sa impumuti cuiva bani, creditorii pierd deoarece
sumele de bani intoarse de catre debitori sint depreciate, puterea lor de cumparare este mai mica. Si in favoare
agentilor economici cu profituri variabile (dividende, renta, profitul), redistribuirea se face in favoarea
muncitorilor cu venituri mici si fixe. Astfel, prin redistribuirea veniturilor indetrimentul majoritatii populatiei,
inflatia aprofundeaza diferenta sociala, contribuie la polarizarea societatii, fenomen ce are consecinte negative
la dezvoltarea economica.
Reducerea puterii de cumparare a monedei nationale in raport cu alte monede,
Scaderea volumului de productie si deteriorarea calitatii lui, deoarece in timpul inflatiei agentii economici
care obtin venituri suplimentare de la cresterea preturilor, nu mai sunt motivati sa reduca din costul de
producere, si sa ridice calitatea bunurilor confectionate, sa diversifice si largeasca productia.
Inrautatirea relatiilor economice cu strainatatea, atunci cind se depreciaza moneda nationala, marfurile
nationale devin mai ieftine pentru straini, ceea ce favorizeaza exporturile. Mai apoi, in urma cresterii nivelului
preturilor in moneda nationala, scade esential volumul de export, mai ales in cazul dependentii semnificative
de import de resurse energetice si de materia prima. Treptat exporturile scad, iar prin importuri de
descurajeaza producerea interna a bunurilor
Dezorganizarea vietii economice in ansamblul ei, unde devine imposibil efectuarea unei planificari reale a
activitatii intreprinderii, deoarece nu se stie cum vor evolua preturile. Apar noi dezechilibre intre ramuri,
intrucit preturile nu cresc proportional la toate bunurile si serviciile.
In fine, intrucit toata lumea nu mai are incredere in bani si vor cit mai repede sa se debarasese de ei, are loc
dezvoltarea barterului sau trocului. In societate se creaza o atmosfera de neincredere si de neliniste, de
nemultumire si de nesiguranta. Se inteteste revoltele sociale, pacea sociala este perturbata, fapt care limiteaza si
mai mult dezvoltarea economica.
Intrebarea 67: Curba lui Phillips pe termen scurt i lung. Politici de combatere a inflaiei.
Ritmurile este determinata de plotica monetar-creditara promovata de stat. Este bine cunoscuta dependeta
macroeconomica dintre ditre ritmurile de crestere a masei monetare si sporirea ratei inflatiei. Aceasta corelatie este
determinata de raportul 1:1, adica sporirea masei monetare cu 1% provoaca o crestere a nivelului de inflatie cu
1%. La rindul ei, sporirea ratei inflatie cu 1% provoaca cresterea ratei nominale a dobinzii cu 1%. Aceasta
corelatie dintre rata inflatiei si rata nominala a dobinzii poate fi exprimata prin ecuatia lui Fisher.i= r + e
(i=rata nominala a dobinzii, r=rata reala a dobinzii, e=rata inflatiei anticipate)
De asemenea, exista si o corelatie intre rata reala a inflatiei si asteptarile inflationiste, intre inflatia cererii si
ofertei, precum si dintre rata inflatiei si rata somajului. Datele empirice obtinute de catre savantii economisti in anii
50-80 ai sec.XX ne demonstreaza o corelatie inversa dintre rata somajului si rata inflatiei.
Aceasta corelatie este reflectata in graficul curba lui Philips
rata inflatie
e+r
fondul asistenei sociale sau fondul de pensii.n toate rile lumii exist bugetul guvernului sau bugetul central,i
bugetele organelor administrative locale.Bugetul central mpreun cu bugeteleorganelor puterii locale formeaz
bugetul consolidat.Bugetul de stat este elaborat anual de ctre guvern i aprobat de ctre parlament.El mai este
numitlegea finanelor,astfel prevede i autorizeaz cheltuielile i veniturile statului.La temelia elaborrii bugetului
de stat sint puse 4 principii de baz:
Previzionalitatea- nseamn c sint planificate din timp att veniturile,ct i cheltuielile pu anul
viitor.
Echilibrul bugetar-sau regula de aur a finanelor clasice const n faptul c cheltuielile statului
tre s fie egale cu veniturile acestuia.
Intrebarea 69. Impozitul i sistemul impozitar. Formele impozitului.
IMPOZITUL constituie o parte din veniturile populaiei perceput de ctre stat,n mod obligatoriu,pu a-si
acoperi cheltuielile.Ansamblul impoziteleor i al taxelor,mpreun cu legile i regulile care i oblig pe ceteni s
plteasc aceste impozite i taxe,formeaz sistemul fiscal.Ag.ec-ci care pltesc impozite se numesc
contribuabili.Funciile:
- F.fiscal-cea mai veche funcie,aprut odat cu apariia statului.prin intermediul ei se formeaz
veniturile statului i se finaneaz cheltuielile publice.
- F.de reglementare ec-c sau de instrument al pol.ec-ce a statului.Mrind sau reducnd
impozitele,difereniind nivelul lor n funcie de domeniul de activitate,acordnd anumite nlesniri fiscale,statul
are posibilitatea de a influena pozitiv sau negativ activitatea ec-c,de a stimula dezvoltarea unor ramuri sau
de a ncetini ritmurile de cretere a altora.
- F.social permite redistribuirea veniturilor n folosul pturilor vulnerabile i deci reducerea
inegalitilor sociale.
Clasificarea:
a)dup nivelul administrrii-imp.centrale(federale)i imp.locale.
b)dup frecven-imp.permanente;i de o singur dat.
c)imp.pe venit i proprietate(directe);i imp.pe mrfuri i servicii(indirecte).
SISTEME DE IMPOZITARE-n decursul istoriei au existat trei modaliti diferite de stabilire a raportului ntre
mrimea venitului i mrimea impozitului.n funcie de aceasta,s-au constituit 3 forme de impozitare i trei sisteme de
impozitare:
Impozitul Progresiv-cu ct mai mare este venitul,cu att mai nalt este rata impozitului.n
asemenea caz,cea mai mare greutate a impunerii cade pe umerii celor bogai.
Impozitul proporional-n care se achit aceeai rat a impunerii,s zicem de 15% indiferent de
mrimea venitului obinut.
n unele ri s-a recurs i la impozitul fix,care r-t o mrime fix pltit indiferent de mrimea
venitului.
Impozitul progresiv corespunde cel mai bine principiului echitii sociale i justiiei,de aceea n lumea
contemporan el a devenit predominant.n cazul impozitului progresiv,un anumit minim de venit nu este supus
impunerii.
Diferena dintre veniturile i cheltuielile statului constituie soldul bugetar. Din punctul de vedere al soldului
bugetar, n procesul executrii bugetului pot aprea trei situaii diferite, i anume de:
1) buget echilibrat, cnd cheltuielile snt egale cu veniturile, iar soldul bugetar este egal cu zero;
2) buget excedentar, cnd veniturile snt mai mari dect cheltuielile, iar soldul bugetar este pozitiv;
3) buget deficitar, cnd veniturile snt mai mici dect cheltuielile, iar soldul bugetar este negativ.
n cel de al treilea caz, se formeaz aa-numitul deficit bugetar. Deficitul bugetar este o stare a bugetului de stat cnd
cheltuielile depesc veniturile.
Deficitul bugetului de stat are urmri nefaste asupra dezvoltrii economice.
Pentru a diminua sau a elimina acest deficit, n practica mondial snt utilizate mai multe metode, i anume:
a) recurgerea la mprumuturile interne;
b) folosirea veniturilor provenite din privatizare;
c) emisia de ctre Banca Central a unei cantiti suplimentare de bani;
d) folosirea mprumuturilor externe.
n Republica Moldova, n ultimul deceniu, deficitul bugetar a fost finanat din sursele provenite din privatizare,
precum i din mijloacele atrase din vnzarea hrtiilor de valoare de stat. Deoarece procesul de privatizare nu a luat
sfrit, la o asemenea metod s-ar putea recurge i pe viitor.
aportului acestora la formarea bugetului de stat. Cndva un mare demnitar britanic declarase c nu exist impozite
bune. Nu exist nici impozite perfecte. Impozitele directe, de pild, se potrivesc unor situaii, pe cnd cele indirectecu totul altor situaii. De exemplu, ncazul n care exist un nivel mai nalt al inflaiei, mai bine se potrivesc
impozitele indirecte, deoarece acestea se adapteaz la nivelul mereu schimbtor al preurilor. n acelai timp,
impozitele directe au avantajul de a stabili nite relaii mai strnse ntre contribuabil i stat. Prin impozitul pe venit,
persoanele fizice snt mai mult motivate s aiba o poziie mai activa vizavi de felul n care snt cheltuite resursele
bugetare.
Una din problemele importante ale politicii fiscale este determinarea mrimii optimale a presiunii fiscale.
Presiunea fiscal constituie raportul dintre ncasrile fiscale i veniturile statului. Acest indicator reflect partea
din PIB care, sub diferite forme de impozite, se acumuleaz n bugetul de stat.
Nivelul presiunii fiscale difer att de la o ar la alta, ct i de la o epoca la alta. Astfel, dac n anul 1986 firmele
din rile dezvoltate plteau, sub form de impozit, mai mult de 45% din profit, atunci in anul 1996 acest indice s-a
cobort pn la 30%. (n general, trebuie subliniat faptul c, ncepnd cu anii '80 ai secolului XX, mrimea impozitelor
s-a redus simitor n ntreaga lume.)
Reducerea presiunii fiscale n rile dezvoltate se datoreaz, n mare parte, i investigaiilor efectuate de ctre
economistul american Arthur Laffer (consilier al preedintelui SUA Ronald Reagan), care a elaborat o teorie special,
cunoscut sub denumirea de curba Laffer". Potrivit concluziilor la care a ajuns economistul american, pn la un
punct oarecare, care difer de la o ara la alta, o dat cu creterea presiunii fiscale, cresc i veniturile statului. Apoi
ns creterea presiunii fiscale este nsoit de o reducere continu a veniturilor.
Impozitele mici favorizeaz activitatea economic i deci lrgirea ariei impozabile. Ca urmare, cresc veniturile
staului. Impozitele prea mari reduc ns aria fiscalitii, deoarece n asemenea condiii activitatea economic devine
puin atractiv i muli ntreprinztori i prsesc afacerile. n rile n tranziie, micorarea presiunii fiscale
ncurajaeaz ieirea din ilegalitate a multor ageni economici, reduce proporiile evaziunii fiscale, deoarece n cazul
unor impozite mai mici riscurile legate de dosirea profiturilor nu snt justificate.
Prin politica fiscal, statul poate influena o serie de coordonate economice (cererea de bunuri, veniturile .a.).
Operaiunile de aceast natur sunt mijlocite de nivelul cheltuielilor publice i al investiiilor, avnd menirea de a
determina relansarea creterii economice. Astfel:
n fazele de recesiune economic, statul trebuie s acioneze cu precdere n direcia reducerii gradului de
impozitare / taxare, n scopul ncurajrii att a consumului, ct i a investiiilor.
n schimb, n etapele de boom, fiscalitatea se majoreaz, pentru a ncetini ritmul cererii de consum i al
investiiilor private (crend teren pentru ncasri suplimentare la bugetul statului utilizabile n vederea acoperirii
deficitelor nregistrate n perioadele de recesiune).
D=C+I+G
C=C0+cyYD
(4.1)
; C0>0, 0<cy<1
YD=Y+TR-T
T=T0+t yY
(4.2)
(4.3)
; 0ty1
psbr=G+TR-T
Y=D
(4.4)
(4.5)
(4.6)
Modelul, derivat din modelul de determinare a venitului de echilibru prezentat n capitolul I, utilizeaza
notaiile deja introduse, psbr reprezentnd necesarul de mprumut al sectorului public (guvernamental).
Se observa ca, n acest model, se face distincie ntre cererea guvernamentala de bunuri si servicii, G, si
plaile transferabile TR. Suma acestora determina cheltuielile guvernamentale.
Daca din cheltuielile guvernamentale, G+TR, scadem veniturile guvernamentale obinute din impozite si taxe
T, obinem necesarul de mprumut al sectorului public psbr. Acesta, cu semnul minus, reprezinta deficitul bugetar
guvernamental.
Modelul (4.1)-(4.6) permite determinarea, la un moment de timp dat, a valorilor de echilibru a sase variabile
endogene, Y, D, C, YD, T si psbr, n funcie de modificarile ce au loc n trei variabile exogene, G, I si TR.
Logica modelului poate fi descrisa n modul urmator:
Firmele utilizeaza factorii de producie (munca, capital s.a.) nchiriai de la gospodarii pentru a realiza un
produs omogen. Acest produs este cerut, pentru consumul final, de catre gospodarii si guvern si pentru consum
intermediar (investiii), de catre firme.
Singura componenta endogena a cererii agregate este consumul gospodariilor, care depinde de venitul
disponibil, deci acel venit care ramne la dispoziia gospodariilor dupa ce ele platesc impozitele si taxele si primesc
transferurile guvernamentale. Vom considera ca firmele produc ceea ce se cere la preuri fixate (rigide).
Echilibrul pe piaa bunurilor si serviciilor are loc atunci cnd cererea agregata este egala cu oferta agregata.
Guvernul taxeaza gospodariile si utilizeaza venitul astfel obinut pentru a cumpara produsul realizat de firme
si a efectua plai transferabile catre gospodarii. El are un buget echilibrat cnd veniturile sunt egale cu cheltuielile.
Altfel, daca cheltuielile sunt mai mari dect veniturile, apare un deficit bugetar care trebuie acoperit prin
mprumuturi guvernamentale. n caz contrar, exista un excedent bugetar, din care guvernul plateste dobnda la datoria
publica contractata anterior sau chiar poate proceda la reducerea nivelului datoriei publice.
Intrebarea 73. Caracteristica general a modelului IS LM de echilibru macroeconomic.
Economia de pia se bazeaz pe coexistena a dou mari sectoare: sectorul real i sectorul monetar. Primului
sector i corespunde piaa bunurilor i serviciilor, pia pe care se confrunt cererea agregat cu oferta
agregat(Sectorului monetar i corespunde piaa cererii i ofertei de bani. Aceste dou sectoare (dou piee) se afl
69
ntr-o interdependen permanent. Echilibrul ce se stabilete ntre sectorul real i sectorul monetar al economiei se
numete echilibru economic general". Acest echilibru este studiat cu ajutorul modelului IS-LM, care reprezint o
sintez a acestor dou sectoare, real i monetar.
Modelul IS-LM a fost propus n calitate de instrument de analiz a echilibrului general de ctre economistul
englez J. R. Hicks n anul 1939. Deoarece modelul IS-LM este bazat pe modelul keynesian simplificat (modelul ADAS) i pe teoria monetar keynesian, acesta se mai numete modelul keynesist generalizat". Componentele de baz
ale modelului IS-LM snt: curba IS (ce reprezint raportul investiii(I) si economii (S)") i curba LM (ce reprezint
raportul dintre cererea [L] i oferta [M] de bani). Curba IS reflect condiiile necesare pentru stabilirea echilibrului pe
piaa bunurilor i serviciilor, adic n sectorul real al economiei, iar curba LM reflect condiiile n care se va stabili
echilibrul pe piaa monetar. Astfel, modelul IS-LM este reprezentat sub forma a dou curbe, una din care (IS)
reprezint echilibrul pe piaa bunurilor i serviciilor, iar cealalt (curba LM) - echilibrul pe piaa monetar. Acest
model permite determinarea simultan a echilibrului pe ambele piee.
Curba IS (investiii-economii)
Dup cum se tie, ritmurile de cretere a venitului naional snt determinate, n cea mai mare msur, de
mrimea investiiilor. Anume investiiile permit lrgirea produciei, reutilarea i modernizarea aparatului productiv
existent. Mrimea investiiilor este influenat de mai muli factori, principalul din care este rata dobnzii. Anume n
funcie de rata dobnzii agenii economici vor decide s investeasc veniturile sau s le foloseasc n alt mod. n
condiiile cnd rata dobnzii este joas, partea veniturilor transformat n investiii va crete, fapt ce va contribui la
sporirea venitului naional.
Curba IS reprezint toate acele combinaii dintre rata dobnzii i venitul naional n care piaa bunurilor i
serviciilor se afl n stare de echilibru.
n cazul curbei IS, se pornete de la premisa c economiile depind de mrimea venitului naional, pe cnd investiiile
depind de rata dobnzii i de eficiena marginal a capitalului. Cu alte cuvinte, asupra dorintei de a investi (i deci de
a transforma economiile n investiii), o influen decisiv are rata dobnzii. Atunci cnd rata dobnzii este n cretere,
dorina de a investi se micoreaz. Din contra, la o rat sczut a dobnzii, investiiile vor crete. Deci rata dobnzii i
determin pe posesorii unui venit disponibil s-1 investeasc sau s-1 economiseasc. Rata dobnzii, prin intermediul
investiiilor, influeneaz i asupra venitului naional.
Unei rate nalte a dobnzii i corespunde un nivel sczut al investiiilor i, n consecin, un nivel sczut al venitului
naional (Y). Din contra, o dat cu reducerea ratei dobnzii pn la r 2, dorina de a investi (adic volumul investiiilor
ca parte a venitului) va crete pn la E2, iar venitul naional va spori i el pn la Y2.
Intrebarea 74. Echilibrul IS LM. Influena politicilor macroeconomice n modelul IS LM.
Curbele IS i LM, avnd aceleai variabile, pot fi reprezentate mpreun pe aceleai coordonate. Piaa
produselor i serviciilor se poate afla n stare de echilibru n orice punct de pe curba IS. La fel, piaa monetar poate
atinge o situaie de echilibru n orice punct de pe curba LM. ns numai n punctul n care cele dou curbe se
intersecteaz se va stabili un echilibru ntre sectorul real al economiei i cel monetar.
Punctul de intersecie dintre curba IS i curba LM reprezint valorile pe care trebuie s le aib rata dobnzii
(r1) i mrimea venitului naional (Y) pentru ca s se stabileasc un echilibru ntre sectorul real i sectorul monetar al
economiei. Punctul E este considerat punctul echilibrului general.
n acest punct se realizeaz concomitent echilibrul ntre economii i investiii, precum i echilibrul ntre cererea i
oferta de bani. n punctul E, rata dobnzii stabilit n urma confruntrii cererii i ofertei de bani va corespunde ratei
dobnzii stabilite prin raportul dintre investiii i economii.
Modelul IS-LM este pe larg utilizat n economia real. El servete ca instrument eficient al politicii fiscale i
politicii monetare promovate de statele lumii n scopul modificrii nivelului venitului naional. Dac statul dorete s
mreasc venitul naional, el poate, de exemplu, majora oferta de bani. Creterea ofertei de bani va duce la reducerea
ratei dobnzii. Reducerea ratei dobnzii va motiva", la rndul su, creterea nivelului investiiilor, fapt ce va avea
drept consecin, prin efectele multiplicatorului, creterea mrimii venitului naional.
70
ns statul poate mri venitul naional i pe alt cale, de exemplu, prin creterea volumului investiiilor publice.
Aceast cretere a investiiilor, prin efectul multiplicatorului, va avea ca rezultat sporirea volumului venitului
naional.
extensiv pe modificarea lor cantitativ.n istoria ec-c nu sunt cunoscute exemple de existen a unuia dintre tipurile
de cr.ec-c menionate,n stare pur,totodat are loc o combinare ntre ele.Ex:n anii 70-80 ai sec.XX n fosta URSS
sporirea produsului naional se asigura doar n proporie de 20-30% pe contul timpului intensiv.
Indicatorul analogic pu rile industrial dezvoltate constituia m.mult de 50%.Cr.ec-c este msurat n principal
cu ajutorul indicatorului produciei materiale i a serviciilor.De regul,cel mai important indicator de msurare a
cr.ec-ce este ritmul anual de cr. A PIB calculat n ec-ia naional i pe cap de locuitor.Msurarea se face prin
compararea mrimii PIB la inc.i sf.anului.
Cr.ec-c se calculeaz preuri comparabile pu a elimina influena exercitat de inflaie asupra mrimii valorice a
PIB(PNB).Rata cr.ec-ce atunci cnd depete rata de cr.a populaiei,relev fenomenul de cr.a populaiei i a venitului
pe cap de locuitor.Acesta este scopul final al dezvoltrii ec-ce din orice ar.
Factorii cr.ec-ce.
Cr.ec-c este alimentat de un ir de factori care pot fi divizai n fn.de m.multe criterii.Clasicul Adam Smith
afirma:O surs a cr.ec-ce este sporirea productivitii muncii care se sprijin pe diviziunea social a muncii.
Carl Marx susinea-factorul de baz a cr.ec-ce este acumularea capitalului,dar totui posibilitile de cr.ec-c n
capitalism sunt limitate din cauza contradiciilor existente. Printre factorii cheie de cr.ec-c pot fi menionai:
resursele naturale,r.de munc,progresul tehnico-tiinific .a.n a 2-a jum a sec XX savanii economiti ajung la
concluzia c la temelia cr.ec-ce se afl o totalitate de factori.Un grup de economiti francezi susin c la baza cr.ec-ce
se afl n special urmtorii factori:
1)majorarea nr.populaiei active i a calificrii forei de munc;
2)acumularea capitalului;
3)progresul tehnic i inovaiile;
4)progresele n diviziunea i organizarea muncii.
Aceti factori pot fi divizai n 3 grupe mari:
a)f.de baz-principali.munca,capitalul,pmintul,investiiile,cercetrile tehnico-tiinifice.
b)f.sociali i instituionali-participarea muncitorilor la administrarea ntreprinderilor,spiritul de ntreprinztor i
mentalitatea,sistemul de securitate social,climatul investiional.
c)eficacitatea activitii instituiilor intl.
Intrebarea 76. Sistemuleconomiei mondiale. Piaa mondial si structura ei.
Economia mondial - un sistem complex, dinamic, care ncorporeaz ansamblul economiilor naionale dar i
relaiile, interdependenele economice dintre ele, generate i dezvoltate pe baza diviziunii internaionale a muncii,
precum i de mecanismele, normele juridice i instituiile naionale i mondiale conform crora se realizeaz aceste
legturi.
Economia mondial constituie totalitatea economiilor naionale aflate n relaii de interdependen n baza
diviziunii interna a muncii i participrii la circuitul economic mondial
Economia mondial, ca un ansamblu de interdependene ntre economiile naionale, este un fenomen relativ nou,
aprut ceva mai bine le un secol n urm.
Etapele economiei mondiale:
I) etapa crerii premiselor economiei mondiale (sf.sec. XVI nc.sec. XVII) - trecerea de la feudalism la capitalism,
descoperirile mari geografice i cuceririle coloniale, crearea economiilor i pieelor naionale;
II) etapa formrii economiei mondiale (sec.XVIII-XIX) - ntrirea economiilor i pieelor naionale, statele devin
subiectele de baz ale relaiilor interna, comerul se realizeaz principale diviziunii interna a muncii;
III) etapa dezvoltrii economiei mondiale (sfritul sec. XIX - nceputul sec. XX) - aprofundarea relaiilor
economice internaionale, piaa mondial include deja i pieele muncii, capitalurilor, hrtiilor de valoare.
Economia mondial contemporan este rezultatul unui proces istoric ndelungat, ce include un ir de momente
importante:
1) dezvoltarea econ.de schimb, lrgirea relaiilor economice dintre diferite popoare i regiuni ale globului;
72
In teoria economic, economiile deschise se mpart n dou categorii: a) economii deschise de dimensiuni mari i b)
economii deschise de dimensiuni mici
Economia deschis de dimensiuni mici nu este n stare s influeneze dezvoltarea altor ri. Din contra, ea este
nevoit s accepte modificrile venite din exterior. Nu numai economia Moldovei este de dimensiuni mici. Din
punctul de vedere al ratei dobnzii, al crei nivel este determinat de economia SUA, chiar i economiile unor ri ca
Elveia sau Rusia snt de dimensiuni mici". n cazul economiilor deschise de dimensiuni mici, internaionalul"
comand, iar naionalul" ndeplinete, n acest fel, pentru aceast categorie de ri, factorul extern a devenit decisiv,
ele fiind obligate s se adapteze la modificrile survenite pe piaa mondial, modificri generate de dezvoltarea
economiilor de dimensiuni mari".
Intrebarea 79. Balana de pli i structura sa. Echilibrul balanei de pli. Politici de echilibrare a balanei de
pli.
Balana de pli este un document statistic de sintez macroeconomic ce reflect n mod sistematizat toate
tranzaciile economice ale unei ri cu restul lumii pentru o perioad de timp. Balana de pli reflect tranzaciile
efectuate ntre rezideni i nerezideni si este intocmita de catre Banca Centrala.
Structural, balana de pli este alctuit din dou componente mari:
-contul curent include: balana comerului cu bunuri i servicii, balana veniturilor, balana transferurilor
curente.;
-contul de capital i fi nanciar const din: transferuri de capital, investiii directe, investiii de portofoliu,
derivate financiare, alte investiii, active de rezerv. La majoritatea articolelor contului fi nanciar al balanei
de pli nregistrrile sunt efectuate n valoare net.
La baza ntocmirii balanei de pli st principiul dublei nregistrri. Fiecare tranzacie este reprezentat prin dou
nregistrri egale ca valoare absolut, dar opuse ca semn. Una din aceste nregistrri se efectueaz pe credit cu semnul
plus, iar cealalt pe debit cu semnul minus. n aa mod, suma tuturor nscrierilor pe credit este egal cu suma
tuturor nscrierilor pe debit, iar soldul net al nregistrrilor din BP trebuie s fi e zero. De exemplu, n cazul efecturii
unei operaiuni de export n BP valoarea tranzaciei va fi refl ectat pe credit la articolul Export i pe debit la articolul
Active - valut i depozite.
A. Operaiunile ce genereaz intrri / ncasri se nregistreaz dup cum urmeaz:
pe credit:
exportul de bunuri i servicii, obinerea venitului din munc i a venitului aferent factorilor
de producie deinui de rezideni i utilizai de nerezideni sau la titluri de valoare n posesia
rezidenilor, emise de nerezideni;
investiiile strine n Moldova, retragerea investiiilor moldoveneti de peste hotare,
mprumuturile acordate de nerezideni rezidenilor, rambursarea mprumuturilor acordate de
rezideni nerezidenilor, vnzarea titlurilor de valoare moldoveneti nerezidenilor i vnzarea de
ctre rezideni a titlurilor de valoare strine nerezidenilor;
pe debit:
ncasrile primite drept compensare la operaiunile indicate mai sus la credit (majorarea
creanelor sau diminuarea angajamentelor vizavi de nerezideni).
B. Operaiunile ce genereaz ieiri / pli se nregistreaz dup cum urmeaz:
pe debit:
importul de bunuri i servicii, plata venitului din munc i a venitului provenit din utilizarea
de ctre rezideni a factorilor de producie deinui de nerezideni sau la titluri de valoare n posesia
nerezidenilor, emise de rezideni;
investiiile moldoveneti n strintate, retragerea investiiilor strine din Moldova,
mprumuturile acordate de rezideni nerezidenilor, rambursarea mprumuturilor acordate de
nerezideni rezidenilor, cumprarea titlurilor de valoare strine de ctre rezideni i rscumprarea
de ctre rezideni a titlurilor de valoare moldoveneti n posesia nerezidenilor;
76
pe credit:
plile efectuate drept compensare la operaiunile indicate mai sus la debit (diminuarea
creanelor sau majorarea angajamentelor vizavi de nerezideni).
C. Transferuri curente
Spre deosebire de operaiunile descrise la literele A i B, care presupun angajamente reciproce,
la articolul transferurile curente se efectueaz nregistrarea compensatorie a bunurilor i serviciilor
primite sau furnizate gratuit, precum i a ajutoarelor bneti i a altor operaiuni de transfer
unilateral, cum ar fi asistena tehnic acordat rii, contribuia tarii n organismele internaionale
sau transferurile angajailor.
D. Erori i omisiuni
Modalitatea de nregistrare n balana de pli, bazat pe contabilizarea n partid dubl,
implic o egalitate a totalului de nscrieri pe credit i pe debit. n practic, ns, nu se ntmpl
aa, deoarece datele pentru diferite articole sunt furnizate din diverse surse, ca rezultat se obine
un sold net debitor sau net creditor, care este nregistrat cu semn opus la un articol special numit
Erori i omisiuni. Astfel, dac balana componentelor reprezint un sold net creditor / debitor,
se va efectua o nscriere compensatorie la debitul / creditul acestui articol. Erori i omisiuni pot
aprea i n urma variaiei ratelor de schimb, din suprapunerea perioadelor de raportare, precum
i din alte motive.
ECHILIBRUL BALANTEI DE PLATI
n linii generale, pe termen lung, suma iesirilor trebuie sa fie egala cu cea a intrarilor. n realitate nsa, o asemenea
egalitate se ntilneste foarte rar. Diferenta dintre iesirile de valuta si intrarile de valuta reprezinta soldul balantei da
plati. Acesta poate fi pozitiv, atunci cnd intrarile de valuta sint mai mari decit iesirile, si negative, in cazul unei
situatii inverse.
Politici de echilibrare a balanei de pli.
n privina echilibrului balanei de pli externe exist n literatura de specialitate dou accepiuni diferite:
echilibrul balanei de pli este indus automat de echilibrul economic general sau echilibrul poate fi obinut prin
promovarea unor politici macroeconomice sau prin utilizarea unor tehnici de echilibrare specifice. n primul caz nu
este nevoie de intervenia statului pentru echilibrarea balanei de pli, considerndu-se c aceasta se va echilibra n
condiiile echilibrului economic general.
Politici de echilibrare a BPE
Statul are la dispoziie mai multe politici pe care le poate utiliza n vederea ajustrii deficitelor din balana de pli
externe:
Politici monetare: ratele de dobnd, operaiuni pe piaa liber efectuate de Banca Central, rezervele
bancare obligatorii, emisiunea sau retragerea de moned de pe pia, limitarea creditului. Aceste politici pot
avea o influen direct asupra fluxurilor de capital n sensul atragerii lor printr-o cretere a ratelor de
dobnd. Politicile monetare pot avea un efect benefic asupra balanei de pli externe i prin stabilitatea n
materie de preuri pe piaa local. Inflaia i dobnda sunt factori suficient de puternici n a echilibra balana
de pli externe. Politica banilor ieftini care const n scderea ratei dobnzei i respectiv a deficitului costului
curent se explic prin faptul c n urma acestei politici vor scdea i ratele de schimb, care conduc la creterea
exportului i la reducerea importului. Un dezavantaj al acestei politici este faptul c politica banilor ieftini
poate conduce la apariia proceselor inflaioniste.
Politicile bugetare: politici care vizeaz creterea veniturilor din impozite i taxe (se poate realiza printr-o
fiscalitate sporit sau printr-o mai bun colectare a fondurilor datorate statului) i reducerea cheltuielilor
bugetare. n general sunt vizate acele impozite i taxe care pot afecta puternic fluxurile financiare i reale
nregistrate de balana de pli externe. Aceste politici au rolul de a limita dimensiunea deficitului bugetar
intern care de multe ori este finanat extern prin fonduri mprumutate (mai ales n cazul rilor n curs de
77
dezvoltare). n plus, aceste deficite sunt adesea finanate inflaionist prin emisiune de moned, fapt ce poate fi
duntor exporturilor, agravnd i mai mult deficitul contului curent.
Devalorizarea cursului de schimb: parte integrant a politicii monetare are ca efect direct ncurajarea
exporturilor i descurajarea importurilor (care devin mai scumpe n moned naional). Condiia de baz este
ca deprecierea s fie mai mare dect creterea preurilor interne. Din pcate, deprecierea nu este cea mai
inspirat modalitate de echilibrare a balanei n cazul unei ri dependente de comerul exterior. Mai mult,
deprecierea inhib importurile de tehnologie i reduce astfel procesele de retehnologizare ale companiilor care
doresc s exporte mai mult, s fie mai eficiente i mai competitive pe pieele internaionale. Orice companie,
pentru a rezista pe pieele internaionale trebuie s utilizeze ultimele soluii tehnologice n domeniu i dac nu
are posibilitatea susinerii financiare a unei activiti serioase de cercetare - dezvoltare n domeniu va fi
nevoit s importe aceast tehnologie, ori deprecierea blocheaz tocmai acest lucru.
Instituirea de bariere tarifare i netarifare n calea importului cu rol n limitarea cantitativ a importurilor.
Barierele tarifare constituie n prezent una din piedicile majore n calea fluxurilor comerciale internaionale,
existnd n prezent o mare varietate de astfel de bariere, unele dintre ele greu de identificat i contracarat.
Introducerea taxelor de protecie i anume taxe pe bunuri i servicii de import i exportpentru a favoriza
productorii i prestatorii de servicii locale. Dezavantajele acestei metode sunt: rile respective pot lua msuri
similare cu privire la bunurile i serviciile exportate; de ara care introduce ceea ce va duce la scderea
exporturilor; se pierd avantajele specializrii comerului internaional.
Stimularea i promovarea exporturilor prin diferite metode (subvenii de export, credite de export
subvenionate, faciliti fiscale, asigurarea i garantarea creditelor de export etc.) conduce la reechilibrarea
balanei comerciale. Promovarea exporturilor include: susinerea financiar sau logistic a participrii la
trguri i expoziii internaionale pentru companiile locale, ncheierea de tratate comerciale, acorduri de
navigaie sau comer, crearea de zone de liber schimb sau uniuni vamale, crearea de centre de informare n
ar menite s sprijine activitatea de export sau intensificarea reprezentrii comerciale n strintate.
Finanarea deficitelor din BPE se refer la posibilitatea acoperiri unui deficit comercial printr-un credit
extern acordat din diferite surse (FMI prin mecanismul de finanare lrgit sau emisiune de obligaiuni
guvernamentale pe piaa internaional). Avantajul acestei politici este unul pe termen scurt, pe termen lung
creditele nu fac altceva dect s amne rezolvarea cauzelor reale ce au dus la acest deficit comercial. n plus,
nu trebuie neglijat faptul prin nregistrarea remunerrii acestor credite (dobnzi pltite) n debitul contului de
venituri (contul curent) deficitul este reportat pentru o perioad viitoare.
Atragerea de investiii strine directe i de portofoliu contribuie la reechilibrarea balanei de pli prin
capitalul strin injectat n economie care poate reduce din presiunile asupra cursului de schimb generat de o
balan comercial deficitar. Atragerea investitorilor strini se poate face prin acordarea de faciliti
(concesionarea de terenuri, spaii comerciale, cldiri, utiliti) sau stimulente fiscale pe de o parte (reduceri la
impozitul pe profit, reduceri sau scutiri la impozitele indirecte) dar i prin promovarea imaginii n strintate
pe de alt parte. Evident c oricte faciliti s-ar oferi investitorilor strini i orict eforturi s-ar ntreprinde
pentru a face cunoscut ara gazd, lipsa unui cadru adecvat de dezvoltare propice a afacerilor va ine la
distan investitorii strini.
n concluzie, statul poate interveni direct prin numeroase prghii i mecanisme pentru a reechilibra balana de
pli externe. Raiunea pentru a interveni n sensul echilibrrii BPE este dat de absena ajustrii automate i de
efectele pe care le poate avea dezechilibrul BPE asupra echilibrului economic general. Balana de pli rmne
principalul mijloc de msurare a valorii i a competitivitii externe a unei economii, fiind n acelai timp un
instrument deosebit de util pentru configurarea principalelor politici macroeconomice. n abordarea macroeconomic
a nevoii de finanare a unei economii, balana de pli externe reprezint cel mai important instrument de analiz
Intrebarea 80. Piaa valutar i componentele ei. Politica valutar.
78
Fiecare ar i are propria sa moned naional, n care se efectueaz toate plile i tranzaciile n cadrul rii
respective. Utilizat n operaiunile de schimb internaional, moneda naional capt denumirea de valut". n acest
sens, snt valute nu numai dolarul i euro, ci i leul moldovenesc i rubla ruseasc. Deoarece, n mod oficial, pe
teritoriul unei ri, vnzrile-cumprrile se fac numai n moned naional, n relaiile economice internaionale
valuta unei ri urmeaz a fi schimbat n valuta alteia. Astfel, un agent economic din Moldova nu poate importa gaze
ruseti sau parfumuri franuzeti pltind n lei moldoveneti, nainte de a efectua tranzaciile respective, el trebuie s
schimbe leii moldoveneti m euro sau n ruble ruseti. Schimbul de valute naionale se realizeaz pe o pia special,
numit piaa valutar" sau piaa schimburilor valutare".
Piaa valutar este o pia pe care are loc vmzarea-cum-prarea de valut strin i de diferite tipuri de credit
(acreditive, cecuri, cambii etc).
Piaa valutar este o pia specific, care funcioneaz, practic, fr ntrerupere, 24 de ore din 24. n fiecare ar,
piaa valutar este supus controlului din partea Bncii Centrale.
Pe piaa valutar se vnd i se cumpr (contra valutei naionale) valutele altor ri, n special valutele liber
convertibile. Pe aceast pia se confrunt cererea de valut cu oferta de valut.
Cererea de valut strin este generat de urmtorii factori:
a) de operaiunile de import, adic de agenii economici specializai n importul de bunuri materiale i servicii;
b) de necesitatea extinderii activitii economice i procurarea, n asemenea caz, a utilajului i a materiei prime de
peste hotare;
c) de persoanele care pleac n scopuri turistice sau de afaceri peste hotare;
d) de msurile de aprare mpotriva unei dinamici nefavorabile a cursului de schimb al valutei naionale. n cele
mai multe cazuri, economiile snt pstrate n valut liber convertibil, n general n dolari i euro;
e) de operaiuni speculative;
f) de ieiri ale capital.na. n scopul de investire peste hotare sau de pstrare a avuiei n bncile strine.
Oferta de valut este alimentat" de:
a) banii obinui n urma exportului de bunuri materiale i servicii;
b) transferul de bani al persoanelor care activeaz peste hotare;
c) investiiile strine care intr n ar;
d) mprumuturi i credite, contractate cu organizaiile economice internaionale sau cu ag.ec. publici i privai de
peste hotare;
e) depozite bancare i bani ai agenilor economici n valut liber convertibil.
Convertibilitatea este proprietatea unei monede naionale de a se schimba, n diferite proporii, cu monedele altor
ri.
Valutele naionale pot fi:
liber convertibile, cum este cazul dolarului american, al euro-ului, lirei sterline i yenului japonez;
parial convertibile sau cu o convertibilitate limitat intern. Astfel, leul moldovenesc se schimb pe piaa
intern pe mai multe valute strine;
neconvertibile.
Exist o pia valutar internaional i o pia valutar n cadrul fiecrei ri.
Principalele burse valutare internaionale se afl la New York, Boston, Chicago, Paris, Tokio, Francfurt, Roma,
Ziirich. Toate aceste centre snt legate ntre ele ntr-o reea unic, printr-un sistem complicat de mijloace de
comunicare dintre cele mai moderne, care permit ncheierea contractelor de vnzare-cumprare ntr-un timp ce se
msoar, de regul, n secunde. Deci piaa valutar nu poate fi localizat ntr-o ar sau ntr-un ora oarecare unde s-ar
fi confruntat vnztorii i cumprtorii de valut.
Marea majoritate a tranzaciilor valutare pe pieele naionale snt efectuate de ctre bncile comerciale la comanda
clienilor lor. Doar o parte nensemnat de moned este schimbat la casele de schimb valutar.
Zilnic, bncile, iar dup ele i casele de schimb valutar afieaz, de cele mai multe ori chiar n strad, cursurile de
cumprare i vnzare a principalelor valute liber convertibile: dolarul, euro, lira sterlin.
79
80