Sunteți pe pagina 1din 11

Cele mai bune 4

exercitii ca sa cresti
un copil inteligent
emotional
de Eva Pirosca

Un copil inteligent emotional are mai multe atu-uri


fata de unul inteligent... si atat. Cum asa?! Pentru ca
in grupul de copii si, mai tarziu, de adulti, el va fi iubit
si acceptat in functie de cum se poarta cu ceilalti...
mai degraba decat in functie de cat este de destept.
Inteligenta iti atrage admiratie, dar inteligenta
emotionala este cea care iti atrage simpatie si chiar
succes.
Copilul meu este mai fericit daca are inteligenta emotionala?
1. invata copilul sa isi traiasca emotiile, asa cum vin
2. foloseste cuvinte cat mai diverse pentru a denumi emotiile
3. jucati-va de-a "start si stop"
4. stiai ca rabdarea are muschi?

Cercetatorii studiaza inteligenta emotionala de mai bine de 30


de ani. Dar, cel mai probabil, iti este cunoscuta din cartea lui
Daniel Goleman, pentru ca el a popularizat-o. Asadar, despre
ce vorbeste inteligenta emotionala? Despre capacitatea unui

om de a fi inteligent pe plan afectiv, nu intelectual. Un micut


inteligent emotional se deosebeste de alti copii, prin cat mai
multe din comportamentele urmatoare:
- interactioneaza armonios cu ceilalti copii si cu adultii
- stie sa negocieze si sa comunice lucrul pe care il doreste
- se pricepe sa evite ori dezactiveze un conflict cu alt copil
- ia in calcul dorintele altora si le anticipeaza nevoile
- are mai putine accese de furie si de nerabdare (spre
exemplu, nu izbucneste atunci cand ti-au venit toti cunoscutii in
vizita)
- sunt placuti de alti copii
- se concentreaza cu destul de multa usurinta la sarcinile pe
care le au de facut (la gradi, de exemplu) si nu se plictisesc
imediat
- poate accepta sa isi amane implinirea dorintelor, fara sa fie
deosebit de frustrat

Copilul meu este mai fericit daca are


inteligenta emotionala?
Studiile ne sugereaza ca da. Se pare ca acei copii cu un nivel
ridicat de inteligenta emotionala ajung, in timp, adulti mai
echilibrati, cu o cariera promitatoare, mai putin amenintati

de divort si mai satisfacuti de viata decat restul oamenilor.


Inca din scoala primara, acesti copii au mai putine dificultati de
integrare sau de comportament si, in schimb, mai multi prieteni.

Pe de alta parte, copilasii carora nu le-a fost dezvoltata


inteligenta emotionala se plang adeseori ca sunt ingrijorati,
tristi sau nefericiti. Ei se arata mai degraba tematori in
situatiile noi si in interactiunile cu alti copii, asa ca vor prefera sa
ramana in preajma prietenilor deja stabili si in contexte
familiare. In plus, nu se simt pregatiti sa rezolve probleme
cotidiene care apar, panicandu-se usor si renuntand sa mai
incerce...
VEZI SI: Cele mai importante 10 minute din ziua pentru un

copil
Atunci, cum dezvolt inteligenta emotionala a copilului
meu?
Ne bucuram ca ai pus intrebarea asta. Tu, ca parinte, stimulezi
sau inhibi, fara sa iti dai seama, inteligenta emotionala a
copilului tau. Pentru ca tu esti un model pentru el, inca de cand
este prescolar: acum invata sa "citeasca" emotiile pe fata ta,
chiar atunci cand tu spui altceva (incruntarea, zambetul,
buzele lasate in jos si alte indicii...). La fel, si dinamica dintre
parinti este esentiala: asa cum vede la voi doi ca se rezolva o
problema si ca se abordeaza un conflict, asa va proceda si el
fata de alti copii.

Fii convinsa ca, le fel cum o clasa de elevi muncitori si apreciati


il impulsioneaza pe copil sa intre in competitie pe plan
intelectual, tot asa se intampla si cu mediul familial si inteligenta
emotionala. Acolo unde parintii se ocupa de inteligenta
emotionala proprie si a copilului lor, micutul va deprinde
repede modalitatile noi de manifestare a emotiilor. Asa ca iti
recomandam 4 activitati sau exercitii care incita inteligenta
emotionala a copilului tau... alaturi de a ta.

1. Invata copilul sa isi traiasca emotiile, asa


cum vin
Da, este un exercitiu... poate si pentru tine, nu numai pentru
micut. Asta inseamna ca in loc de "Nu mai plange, mami, ca
esti baiat mare!" sau de "Pune mana pe iepuras, ce te sperii
asa, ca nu te musca!", sa incerci altceva. Copiii au multe
emotii. Un micut care plange, este impins de catre o emotie
sa planga. Este foarte important ca parintii ca inteleaga asta!
Copilul care se sperie de iepuras, chiar simte teama si,
probabil, surpriza. Atunci cand urla si se tavaleste pe jos (sau
poate ca tu ai un copil mai cuminte), micutul este controlat de

furie sau nemultumire.


Si atunci, ce avem de facut? Sa ne amintim ca numai
comportamentul micutului este intolerabil, nu si emotia. In
spatele comportamentului copilului este o emotie care se vrea
acceptata. Ca sa micsoram sau ca sa indepartam
comportamentul, avem nevoie sa acceptam emotia din
spatele lui. Mai ales ca cei mici chiar nu isi pot reprima sau
nega afectele, ele sunt mai puternice decat vointa lor. De ce
sa pedepsim copilul pentru ceva de care el nu este
responsabil?
Exista o vorba care spune "Ceea ce nu imbratisezi, nu poti
vindeca". Asa ca tu, ca mama, ai responsabilitatea sa accepti
emotiile copilului, asa cum vin, si sa le "imbratisezi". Daca vrei
ca cel mic sa nu mai fie atat de furios si de ostil, inseamna ca,
mai intai, accepti ca el se simte asa: furios si ostil.

Cum invatati sa traiti emotiile, asa cum vin? Psihoterapeutii


numesc asta "continere". Il contii pe cel mic: ii dai voie sa
se simta furios si verbalizezi tu, in locul lui, starea pe care
acesta o are. I-o observi si il "insotesti" in valul de emotie,
care il ia pe sus.
Nu il certi pentru ceea ce simte, ci pui degetul pe emotie,
aratandu-i ca il intelegi si ca il accepti, cu tot cu emotia
negativa. Ii exprimi emotia pe care el nu stie inca sa o
verbalizeze: "Vad ca esti tare furios / vad ca te simti frustrat
si nerabdator ca nu reusesti sa legi sireturile astea la pantofi.
Inteleg ca de-asta ai aruncat cu ei cat colo. Imi amintesc ce
ma infuriau si pe mine, cand invatam si eu sa fac nod."

Abia apoi puteti ajunge, impreuna, in punctul in care sa ii


oferi si sa primeasca ajutor."Haide sa vedem impreuna, ce
zici, crezi ca merita sa ma lasi sa te ajut? Mai degraba decat sa
arunci cu pantofii in perete. Imi dau seama cat de dificil si de
enervant este."

2. Foloseste cuvinte cat mai diverse pentru a


denumi emotiile
Cu cat mai multe cuvinte folosesti pentru a descrie emotiile, cu
atat devine micutul mai conectat la lumea lui afectiva. De
obicei, recurgem la adjective comune (trist, suparat, nervos,
bucuros, fericit, speriat) si la aceleasi, in fiecare situatie...
Dar nuantele sunt importante: haide sa invatam sa le folosim,

atunci cand descriem sentimentele noastre ori ale celui mic. Ma


simt: iritat, indignat, frustrat, epuizat, obosit, anxios, ingrijorat,
preocupat, alarmat, dezamagit, nerabdator, incantat,
entuziasmat, plin de speranta, interesat, optimist, calm,
echilibrat, impacat, plictisit, depasit, furios, mandru, satisfacut,
incurajat... si tot asa. Astfel de adjective sunt "prinse" cu
rapiditate de copil, daca le folosim atunci cand identificam
emotia, ca atare, la el sau la noi.

Copiii invata foarte repede sa distinga emotiile, ei le "simt"


mai rapid decat adultii.Pentru ca si ei se izbesc de ele, in
toata varietatea lor, in fiecare zi: la joaca, la alti copii, in raport
cu parintii, in vise, in desenele animate pe care le vad sau in
povestile pe care i le cititi.Nu au nevoie decat de o eticheta

clara pentru fiecare, ca sa le poata identifica si


exprima. Inteligenta emotionala a micutului se dezvolta daca
facem asta si se plafoneaza, se sufoca, daca nu o stimulam in
acest fel...

3. Jucati-va de-a "start si stop"


Inca de cand este foarte micut, astfel de jocuri ii fac mare
placere. Rolul lor este de a-l invata pe copil sa isi controleze
corpul. Acest control este o componenta importanta a
inteligentei emotionale. Pe masura ce creste, isi va controla
impulsurile si afectele. Deocamdata, ii este mai usor sa isi
controleze corpul - asa ca de aici trebuie sa incepem. In plus,
este distractiv.
Noi de exemplu, cand eram mici, jucam "Prinsa pe animale".
Acest joc intra in categoria "Start / Stop". Mai ales ca iti cere sa
te opresti in pozitii amuzante.
Dupa ce prinde gustul jocurilor, il poti obisnui cu "Stai",
folosindu-l in contexte cotidiene. Ai sa vezi ca poate fi cazul mai
des decat iti dai seama acum. Si se va dovedi chiar util. Cand
este pe punctul de a varsa paharul cu lapte pe canapea, pentru
ca uita ca are lichid in el. Cand ameninta sa arunce cu telefonul

mobil, ca sa il urneasca pe Grivei sa ii vina cu el in dinti. Cand


carioca fosforescenta mai are doar cateva secunde pana la
contactul cu bonurile de masa... Toate aceste situatii pot fi
oprite la timp, cu un "Stai".
Mai intai, pentru ca nu suna amenintator pentru copil. Nu se
va speria, pentru ca l-a invatat in joaca. Apoi, pentru ca micutul
reactioneaza prompt la el. Tot de la joaca, micutul a invatat
ca, la "Stai", te opresti in pozitia in care esti in acel moment,
orice ai face atunci...

4. Stiai ca rabdarea are muschi?


Oho, rabdarea are mult de-a face cu inteligenta emotionala si,
mai ales, are muschi. Adica poate fi antrenata... si necesita
antrenament constant, pe lungi perioade de timp si inceput cat
mai devreme. Cum antrenam rabdarea?

Ori de cate ori il observi pe pustiul tau ca este intr-o stare de


spirit pozitiva si crezi ca poate face fata, practicati rabdarea.
Si fa-l constient ca faceti asta. De exemplu, la coada la
supermarket. "Stii ce facem acum acum, mami? Ne
antrenam muschii rabdarii." Explica-i ca rabdarea poate fi
de mai scurta sau de mai lunga durata. Un intelept spunea ca
sufletul nu are intotdeauna aceeasi putere.
Deci, uneori poti sa fii mai rabdator, iar uneori poti chiar
sa simti ca explodezi! Rabdarea ta poate fi la limita. Copilul
are nevoie sa stie ambele aspecte: si ca rabdarea poate fi
antrenata, prin exercititu, si ca, uneori, este normal sa simti ca
nu mai poti.

Si intreaba-l, analizati impreuna cum va simtiti acum: "Ma


simt in stare sa astept la coada? Cat de multa rabdare pot
acum sa am? Oare pot incerca sa mai trag de ea? Ia sa vedem,
hai sa mai asteptam putin. Daca reusim sa mai avem putina
rabdare, ajungem la casa si achitam cumparaturile, adica si
masinuta asta pe care sa o plimbi apoi pe afara. Ma motiveaza
asta sau pur si simplu nu mai pot sa astept?"

S-ar putea să vă placă și