Sunteți pe pagina 1din 31

CROMOZOMII

Structurile celulare care contin AND si cele care


intervin in realizarea functiilor sale (ribozomii si
centriolii) alcatuiesc aparatul genetic.
Nucleul este elementul principal al aparatului
genetic.
In nucleu fiecare molecula de AND se asociaza
cu proteine histonice, nonhistonice si mici
cantitati de ARN, formand un complex nucleoproteic denumit CROMATINA.

Interactiunile dintre AND si proteine au un rol


structural in organizarea supramoleculara a
AND si un rol functional in mecanismele care
regleaza expresia si replicarea genelor.

Cromozomii sunt elemente dinamice si


constante ale celulei cu functii genetice
esentiale.

Exceptand procariotele care au un singur


cromozom circular, la eucariote numarul
cromozomilor este caracteristic fiecarei
specii:

OM

- 46
MAIMUTA
- 42
CIMPANZEU - 48
BOVINE
- 60
CAINE
- 78
PISICA
- 38
CAL
- 64
SOARECE - 40
DROSOPHILA- 8

Numarul cromozomilor in celula nu respecta


gradul de evolutie biologica si complexitatea
structural functionala a speciei.

Ca urmare, numarul cromozomilor nu este un


criteriu taxonomic de stabilire a pozitiei
filogenetice, a gradului evolutiei biologice.

In lumea vie sunt specii inferioare ca evolutie


filogenetica dar cu un numar mare de
cromozomi ( exemplu crapul are 104
cromozomi pe cand omul 46 cromozomi).

AND reprezinta cel mai important constituent


al cromozomilor eucariotici, in el gasindu-se
programul genetic al speciei respective.

Informatia genetica e codificata in


macromolecula de AND, un polimer linear
care contine milioane de nucleotide. Un milion
de nucleotide inseamna un segment de AND
cu o lungime de 3,4X10 la putera 5 nm, adica
0,034cm.

In cromozomii eucariotelor, AND-ul reprezinta


13-16 %, ARN-ul 12-13 % iar proteinele
histonice si non histonice 68-72 %.

HISTONELE

Sunt proteine bazice cu o mare afinitate pt


ADN prezente la toate eucariotele.

Genele care codifica histonele au o structura


particulara ( fara introni) si se afla localizate
pe cromozomii 1,6,12.. Se exprima in faza S a
ciclului celular sincron cu replicarea AND.

La eucariote se deosebesc 5 tipuri de histone


: H1,H2A, H2B, H3, H4. Cu exceptia lui H1,
celelalte tipuri (in special H3,H4) au o
structura stabila, bine conservata in evolutie.

H1

- bogata in lizina
H2A - bogata in leucina
H2B - bogata in serina
H3
- bogata in arginina si cisteina
H4
- bogat in arginina

Au rol structural in compactarea ADN-ului in nucleu,


intrand in alcatuirea nucleozomilor, particula
fundamentala din structura fibrelor de cromatina.

Au rol functional fiind implicate in reglarea expresiei


genelor ( transcriptie).

Acetilarea histonelor determina activarea unor gene,


metilarea lor produce represie genica iar fosforilarea
lui H1 provoaca condensarea fibrilelor de cromatina
interfazica in cromozomi si declanseaza mitoza.

Experimental s-a demonstrat ca histonele


stabilizeaza dublul helix si inhiba sinteza ARN.

NON HISTONELE

Sunt proteine acide si neutre, heterogene si putin


abundente ( exceptie face grupul proteinelor HMG-
high mobility group).

Majoritatea au rol functional intervenind specific in


reglarea activitatii genelor ( ex. HMG participa se
pare la reglarea replicarii AND).

Unele au rol structural formand matricea


cromozomilor.

Moleculele de AND si histonele sufera spiralizari


succesive alcatuind un sistem ierarhizat de fibre de
cromatina.

La inceputul diviziunii, fibrele de cromatina se


spiralizeaza si se condenseaza suplimentar formand
cromozomii. La sfarsitul diviziunii, acestia se
despiralizeaza si persista in interfaza sub forma
filamentelor de cromatina.

Deci, cromatina si cromozomii sunt doua modalitati


diferite de organizare morfofunctionala a
materialului genetic in interfaza si diviziune

CROMATINA

Asocierea dintre AND si proteine se numeste


cromatina.
Prezinta diferite grade de condensare si se prezinta
sub doua tipuri morfofunctionale distincte :
eucromatina si heterocromatina ( clasificare facuta
de E.Heitz in 1928).

Eucromatina:

este putin condensata si slab colorata


prezinta mult AND nerepetitiv bogat in perechi de
baze G-C si proteine nonhistonice
reprezinta partea activa genetic a eucromatinei
se replica precoce la inceputul fazei S
alcatuieste benzile R din cromozomi

Heterocromatina

este puternic condensata si intens colorata


prezinta AND repetitiv bogat in A-T si histone

desi inactiva genetic indeplineste anumite functii


celulare precum : stabilizeaza centromerul si
telomerele cromozomului, intervine in desfasurarea
meiozei ( in sinapsa cromozomilor omologi) si
probabil in diferentierea celulara

este de doua feluri : constitutiva si facultativa


( clasificare facuta de S.Brown in 1975).

Heterocromatina constitutiva
-

Se gaseste constant sub forma condensata

Nu contine gene functionale si este formata din AND


inalt repetitiv ( AND satelit)

Se gaseste in regiunea centromerului, pe bratul lung


al cromozomului Y, pe bratele scurte ale
cromozomilor acrocentrici si in constrictiile
secundare

Alcatuieste benzile C din cromozomi

Heterocromatina facultativa
-

Variaza la celule diferite si chiar la organisme diferite


: in unele celule, anumite parti sau gene din
cromozomi pot fi active, in alte celule, aceleasi
structuri pot sa nu funcioneze fiind sub forma de
heterocromatina

Aceasta heterocromatinizare poate fi limitata la un


anumit segment din cromozom sau poate cuprinde
tot cromozomul ( exemplu tipic la sexul feminin cand
unul din cei doi cromozomi X este inactiv formand
corpusculul sexual X).

NUCLEOZOMUL

Primul nivel de organizare supramoleculara a AND


( structura primara a cromozomului) este filamentul
cu nucleozomi cu diametrul de 11 nm.

Nucleozomul (super helixul cromatinian) este


alcatuit dintr-o secventa de AND ( de 146 pb) care se
infasoara aproximativ doua rotatii complete ( 1 tur si
) in jurul unui miez histonic format din 8 histone
( cate 2 molecule din H2A, H2B, H3, H4).

Nucleozomii sunt legati intre ei printr-un segment de


AND liber ( 60 pb) formand un filament asemanator
unui sirag de margele. Aceasta structura
(mentinuta strans de histona H1 care leaga doi
nucleozomi vecini) realizeaza o impachetare a ANDului de circa 10 ori.

Dimensiunile nucleozomilor depind de organism,


tesut sau de starea de activitate a genomului celular
( exemplu : cand AND-ul se replica, nucleozomii se
deschid pentru ca informatia genetica sa devina
accesibila).

Nucleozomul contine cantitati aproximativ egale de


AND si histone. Masa moleculara a nucleosomului
este de cca 262 000 de daltoni, fiind alcatuita astfel :
H1
= 24000
H2A X 2 = 28000
H2B X 2 = 28000
H3 X 2 = 30000
H4 X 2 = 22000
Deci in total histonele reprezinta 132000 de daltoni si
AND diferenta de 130000 de daltoni ( cca 200 pb).

SOLENOIDUL

Este al doilea nivel de organizare ( structura


secundara sau super-super-helixul) sau fibra de
cromatina de 30 nm.
Acesta rezulta prin spiralizarea filamentului cu
nucleozomi. Aceasta structura ( cu pasul de 6
nucleozomi) este stabilizata de histona H1 si
realizeaza o compactare de 5 ori.
In solenoid zonele spiralizate alterneaza cu zone
nespiralizate unde se pot fixa o serie de proteine
specifice. Totodata prin aceasta noua spiralizare,
diferite regiuni care pe AND-ul liniar se aflau la
distanta, sunt apropiate favorizand interactiunile
genice.

BUCLA CROMOZOMICA

Este al treilea nivel de organizare ( structura tertiara a


cromozomului) care rezulta prin plierea fibrei de
cromatina de 30 nm in bucle laterale de lungimi
diferite ( 20-100 Kb), formandu-se fibra cu diametrul
de 300 nm.

Buclele au o dispozitie helicoidala fiind dispuse in


rozete hexametrice.

Dispunerea bucleiforma a fibrei polisolenoidice si


conservarea buclelor in cromozomii metafazici sunt
determinate de prezenta proteinelor non histonice
Sc1 si Sc2 ( scaffold)

Se considera ca fiecare bucla ar putea fi o unitate


functionala, de transcriptie si replicare.

STRUCTURA CUATERNARA

Este al patrulea nivel de organizare a cromozomilor


la eucariote

Dupa dispozitia bucleiforma a fibrei nucleoproteice


urmeaza un proces de hipercondensare a AND-ului.

Prin spiralizarea fibrei de 300 nm, care are loc in


interfaza, ia nastere fibra de 700 nm care corespunde
diametrului unei cromatide.

Fiecare cromatida contine o singura molecula de


ADN.

Buclele anterior descrise se vor rasuci suplimentar


in metafaza. Intr-o rasucire de 360 apar aproximativ
30 de rozete hexametrice avand drept corespondent
banda G de pe cromozomii umani.

Numarul de rasuciri complete depinde de cantitatea


de AND/cromozom ( ex. la cr 1 ar fi intre 29-33 de
asemenea rotatii).

In procesele de rasucire participa in jur de 30 de


proteine non histonice HMG, MARs ( matrix
associated regions) sau SARs ( scaffold associated
regions). Astfel molecula de AND sufera o
compactare de 10000 ori.

NUCLEOZOMUL

BANDAREA CROMOZOMILOR

Dupa 1970 s-au dezvoltat tehnici moderne de


citogenetica care permit prin metode de bandare
identificarea precisa a fiecarui cromozom.
Tehnicile de bandare au ca principiu afinitatea pe
care o manifesta unii coloranti sau agenti
fluorescenti fata de AND.
Astfel clorhidratul de quinacrina manifesta afinitate
fata de AND bogat in A-T care maresc intensitatea
fluorescentei in timp ce G-C o reduc.
S-a observat ca si gradul de condensare al
cromatinei influenteaza intensitate coloratiei
benzilor.

Bandarea Q:
- benzile Q identifica regiunile satelitilor
cromozomilor acrocentrici
- polimorfismul acestor regiuni si al cromozomului
Y poate fi detectat prin bandare Q
Bandarea G:
- a devenit cea mai uzuala tehnica pentru
cromozomii umani
- Benzile G se obtin prin digestie enzimatica
controlata cu tripsina urmata de colorarea
Giemsa

Bandarea R:

se obtine prin denaturare termica controlata ( 85) a


preparatelor intr-o solutie salina inaintea colorarii cu
acridin oranje
benzile G negative devin prin aceasta tehnica benzi
R pozitive si invers

Bandarea T:

evidentiaza telomerele

Bandarea C:

Evidentiaza centromerii cu exceptia cromozomului Y,


la care banda intens colorata e localizata in regiunea
distala a bratului q