Sunteți pe pagina 1din 16

BROSURA CRESTINA

BARNUT GAVRIL
NTLNIRE CU DUMNEZEU
CUVNT NAINTE
Un eveniment memorabil din viata apostolului Pavel este amintit n 2 Cor. 12.
Referinta la eveniment este, nsa, sumara astfel ca nu atrage prea mult atentia.
Daca evenimentul ar fi fost mai recent, probabil ar fi strnit mai mult interes.
Dar iata, mai trziu, chiar si n secolul XX, s-au produs evenimente asemanatoare.
Aceasta brosura descrie un eveniment asemanator, care a avut loc n anul 1973.
Evenimentul este socant si multi oameni nu snt pregatiti sa-l creada, nsa
trebuie sa recunoastem ca avem cunostinte limitate si ca fapte si evenimente
complet straine cunostintei noastre asteapta sa fie cunoscute.
Experienta fratelui in Hristos, Gavril Barnut nu este unica. Evenimente mai mult
sau mai putin asemanatoare, s-au ntmplat n diverse locuri si timpuri. Cred ca
cel mai proeminent caz este acela al Mariettei Davis, din statul New York, care a
cazut ntr-o stare de transa timp de noua zile, n anul 1848. Nimeni, nici chiar
medicul, nu a reusit sa o scoata din starea aceea.
Cnd ea si-a revenit la viata, a declarat ca a fost n cer, a vazut acolo persoane
pe care le cunoscuse pe pamnt, dar care trecusera din viata, a vazut ngeri si de
asemenea pe Isus.
Dupa revenirea la viata, Marietta care nainte nu avusese o nclinatie religioasa,
a manifestat o puternica speranta n perspectiva intrarii ei definitive n
Paradisul pacii. Ea a declarat ca nu va mai trai mult pe pamnt.
Ea a mai trait sapte luni, murind la timpul si n modul prezis de ea.
Cazurile de felul acesta nu sunt cu totul neobisnuite pentru secolul XX.
Un numar crescnd de cazuri de moarte clinica au fost studiate. Cercetatorii
poseda un material documentar din ce n ce mai bogat, ncercnd sa facem o
comparatie, gasim ca exista asemanari izbitoare ntre relatarea fratelui in
Hristos Gavril Barnut si relatari ale altor persoane care au trait n alte locuri
si timpuri si care au trecut prin experiente similare.
Cteva experiente asemanatoare pe care le cunoastem snt urmatoarele. Richard E.
Eby, un credincios american, s-a aflat n stare de moarte clinica timp de cteva
ore, n urma unui accident;
Evanghelistul indian Sundar Singh, a descris viziunile pe care Dumnezeu i le-a dat
n mai multe rnduri;
Marietta Davis a descris experienta deosebita prin care a trecut .
Asemanarile existente ntre aceste relatari snt urmatoarele:
- starea nalta a lucrurilor din cer este imposibil de descris pe deplin n
cuvinte omenesti;
-

fiintele ceresti se afla ntr-o stare nespus de fericita si plina de pace;

acolo nu exista imperfectiunile de aici de pe pamnt;

ngerii au

o comportare foarte

blnda si cuvintele lor snt la fel;

natura de acolo este minunata, cu flori si copaci de o frumusete de nedescris;

- acolo exista un miros placut, o aroma puternica care socheaza pe orice nou
venit;
- vederea patrunde foarte departe att orizontal ct si vertical. Fiecare din
punctele
enumerate este prezent cel putin n doua din cele patru cazuri luate n
considerare.
Notiunile incluse n aceasta brosura ca de exemplu, necredinta oamenilor,
revelatia care schimba starea oamenilor, iertarea pe care o da Dumnezeu, pedeapsa
pentru cei ce nu se ntorc la Dumnezeu si starea fericita din cer, snt n acord
cu doctrina crestina fundamentala. Viata aceasta este trecatoare. Sa ne pregatim
pentru ntlnirea cu Dumnezeu si cu unicul Sau Fiu Isus Hristosul care ii va
judeca pe cei vii si cei mori vezi Biblia, Matei 25.

CAP I BARNUT GAVRIL

VIATA MEA

Doresc sa va descriu experienta deosebita prin care am trecut eu. Cei ce nu cred
minunea care a facut-o Dumnezeu cu mine pot totusi sa fie mntuiti, dar cei ce nu
cred n Dumnezeu si n Domnul Isus, vor fi exclusi de la mntuire datorita
necredintei lor.
Doresc sa va spun cum s-a ndurat Dumnezeu de mine si m-a schimbat.
Eu nu puteam sa cred n Dumnezeu. Nimeni nu putea sa ma convinga ca Dumnezeu
exista. Credeam ca snt cel mai puternic om si ca voi trai ntotdeauna. Credeam ca
nimeni nu ma poate abate de pe calea pe care eram, calea pierzarii, nsa bunul
Dumnezeu m-a abatut de pe calea mea, desi nu aveam merite, pe o alta cale,
ngusta, pe care uneori e mai greu.
Corpul meu a fost declarat mort timp de treisprezece ore, n-a simtit nimic n-a
auzit nimic, n-a vazut nimic, si nu era constient. Sufletul meu a plecat din corp.
Am simtit clar cnd a plecat sufletul din corp. Acest corp a ramas pe pat. Sotia
mea si fratele meu au scos afara din casa corpul meu pentru a lua aer curat, dar a
fost degeaba. Ei au chemat medicul si el a venit imediat. El a dat corpului meu
cteva injectii dar fara rezultat.
Am fost dus cu salvarea la spital n Simleul Silvaniei, la aproximativ 25 km de
satul meu. Ctiva medici sub ndrumarea medicului Puscas s-au adunat n jurul
corpului meu si l-au tratat. Un numar considerabil de injectii si tablete au fost
date corpului meu, fara nici uri rezultat. Nu era nici un semn de viata n corpul
meu.
In cele din urma medicii au spus sotiei si fratelui meu:
- Nu stim ce sa mai facem:

este mort.

Corpul acesta a fost mutat din salon n morga. Sotia si fratele meu ne mai avnd
ce face au trebuit sa accepte ideea ca am murit desi totul s-a ntmplat att de
repede. Eu fusesem un om sanatos, fara probleme medicale. Ei au parasit spitalul,
au plecat n oras si au cumparat lenjerie pentru nmormntarea mea. Dar mai trziu
nainte de a ajunge la gara pentru a merge acasa, o simtire ciudata a determinat-o
pe sotia mea sa se ntoarca la spital. Ea s-a ntors la spital mpreuna cu fratele
meu si s-au ndreptat spre morga. Acolo, ncuiat n camera aceea eram eu.

Revenisem la viata. Sufletul meu s-a rentors n corpul meu si corpul meu era viu
din nou. Vestea s-a ntins cu repeziciune n spital si toti s-au pus n miscare.
Dumnezeu a hotart sa-mi arate lucrurile pe care nu puteam sa le cred. nsa acum
le cred si va marturisesc sa credeti ca Dumnezeu exista nsa nu-i place pacatul:
minciuna, curvia, betia, hotia, si toate celelalte fapte rele.
Trebuie sa credem n Dumnezeu chiar daca avem de suferit pentru aceasta. Oricine
nu vrea sa sufere aici pe pamnt pe nedrept pentru Dumnezeu, va suferi ntr-o zi
n iad.
M-am nascut n anul 1939 n satul CEAN judetul Satu-Mare. Noi eram patru copii n
familie: trei baieti si o fata. Tatal meu a plecat la razboi n Rusia n anul 1944
si a murit acolo. Situatia familiei noastre, care era o familie saraca, s-a
ngreunat si mai mult. Nu aveam dect jumatate de hectar de pamnt, de slaba
calitate. Tatal meu era foarte credincios. De multe ori mama ne amintea ct de
credincios era tatal meu. Cnd a plecat n razboi, el a spus mamei mele:
-

As dori ca tu sa te pocaiesti, chiar daca nu ne vom mai vedea niciodata.

Dar mama i-a raspuns:


Eu? Niciodata. Dect sa-l fac de rusine pe tatal meu care este cantor n
biserica
ortodoxa, prefer sa mor.
Ma bucur ca l-am vazut pe tatal meu ntr-un loc minunat care nu se poate explica
cu cuvinte omenesti, de catre nimeni din lume. Acolo ne asteapta o frumusete si o
splendoare mare daca ramnem credinciosi pna la sfrsit.
Dupa moartea tatalui meu n razboi prima persoana n familia noastra care s-a
ntors la Dumnezeu, a fost sora mea. Ea era cea mai mare dintre noi Dar mama a
fost mpotriva ei pentru ca s-a pocait. Mama a mustrat-o, dar sora mea a ramas
credincioasa si s-a rugat pentru noi. Putin mai trziu sora mea a murit n mod
neasteptat .Dupa moartea ei mama mea si-a schimbat atitudinea si s-a ntors la
Dumnezeu desi tatal ei, bunicul meu, era cu totul mpotriva. Tatal ei sa suparat
pe ea din cauza ca s-a pocait si a batut-o.
Mama mea era o femeie mica, slabuta si bolnavicioasa. Ea a fost plina de dragoste
pentru copiii ei. Ea, nu nceta sa se roage pentru noi si sa ne cheme la mntuire.
Ea a nteles Cuvntul lui Dumnezeu care spune ca nimeni nu stie de ce duh este
condus (Luca 9:55) si ca mare putere are rugaciunea fierbinte a celor credinciosi
pentru cei necredinciosi (Iacov 5: l ,6). nsa eu de mic copil am devenit
necredincios iar mai trziu un necredincios hotart n slujba satanei: nu puteam
sa cred nimic dect ce se vede si se poate atinge si nu cred ca ar fi existat
cineva n lume care sa poata convinge sufletul meu de realitatea faptului ca
Dumnezeu exista.
Dar Dumnezeu a fost acela care m-a convins si El a devenit Tatal meu.
Motivele pentru care am fost necredincios au fost urmatoarele:
primul motiv a fost acela ca tatal meu a murit n razboi si noi am ramas patru
copii orfani si foarte saraci. Eu am gndit ca daca exista Dumnezeu, El n-ar fi
ngaduit sa moara tata. Pe timpul acela nu stiam ca voia lui Dumnezeu este
diferita de cea a oamenilor.
al doilea motiv a fost acela ca bunicul meu desi a fost cantor n biserica
ortodoxa, toata viata lui, pna la vrsta de 96 de ani , njura si blestema grozav
pe Dumnezeu. Eu gndeam ca daca ar exista Dumnezeu l-ar pedepsi pe el care se

roaga si cnta lnga popa si


apoi blestema pe Dumnezeu. Acum stiu ca toti cei ce blestema si njura se
pregatesc pentru un iad ngrozitor.
al treilea motiv a fost acela ca la vrsta de 10 ani am devenit sluga la cel
mai bogat om din sat. Omul acesta s-a purtat rau cu mine si nu-mi zicea niciodata
pe nume. Desi eram harnic si umblam repede prin curte ca sa-mi ndeplinesc
treburile, ma striga cu nume de animal.
- al patrulea motiv a fost acela ca sora mea a murit. Noi am fost patru frati,
trei baieti si o fata. Sora mea, singura pe care o aveam, a murit la vrsta de 16
ani. Eu mi-am pus ntrebarea: De ce a murit sora mea? Daca exista Dumnezeu, de ce
a luat-o chiar pe ea?
De ce nu a murit unul din cei trei baieti?
nsa acum tot eu dau raspunsul: Dumnezeu poate chema la El pe acela care este gata
pentru El.
M-am casatorit la vrsta de 19 ani n comuna Marca, judetul Salaj si am patru
copii: doi baieti si doua fete. mi placea sa cnt, sa ma distrez si am trait n
pacat. Obiceiul meu era ca n fiecare duminica sa merg la bufet, n timp ce sotia
mea mergea la biserica, veneam acasa noaptea trziu si n loc sa ma culc cntam la
acordeon. Sotia mi zicea:
- culca-te, cine trece pe aici si face impresia ca esti fara minte. Eu nsa i
raspundeam ca nu ma intereseaza ce vorbeste lumea la adresa mea. Totusi nu-mi
zicea nimeni ca sunt fara minte. Daca atunci nu ma interesa ce zice lumea la
adresa mea, acum nici att. Cu toate ca acum mi spun unii ca sunt fara minte. Mai
bine fara minte pentru Cristos dect destept pentru aceasta lume care n curnd va
trece, dar Cuvntul lui Dumnezeu si cei ce fac voia Lui nu vor trece niciodata ci
se vor bucura n slava n cer pentru totdeauna.
Eu nu i simpatizam pe credinciosi si i vorbeam de rau. n satul meu era o
biserica baptista romneasca iar n satul vecin Ipu era o biserica baptista
maghiara, dar eu eram ostil si unora si altora. Pe maghiari i uram. n zona
noastra locuiesc romni si maghiari, n timpul celui de-al doilea razboi mondial
maghiarii au terorizat si au ucis pe romni. De fapt ntre 1940 - 1944 partea de
nord-vest a Romniei a apartinut de Ungaria. Maghiarii au demolat atunci biserici
si case romnesti. Astfel ca romnii nu i iubeau pe maghiari si eu de asemenea.
Nu doar pacatele mari snt pacate. Exista si pacate mici.
Oamenii considera ca doar a da foc la casa cuiva sau a ucide e pacat, nsa chiar
si faptul de a avea ura n inima fata de cineva, oricine ar fi el, este pacat Mama
mea venea adeseori la noi cu scopul de a ne chema la pocainta si la mntuire,
ntotdeauna ea ne aducea verdeturi dar si darul cel mai de pret. Biblia. O scotea
din cosul ei si mi spunea sa o las sa-mi citeasca cel putin un verset. Eu nsa i
raspundeam categoric: nu pot sa cred lucruri mistice, nu pot sa cred lucruri
neadevarate.
n ziua de duminica 24 iunie 1973 mama a venit din nou la mine n comuna Marca
judetul Salaj. Ea locuia n satul Cean. judetul Satu-Mare unde m-am nascut eu.
Dimineata ea ne-a chemat la biserica. Eu nsa i-am raspuns raspicat:
- Du-te dumneata, ia si sotia si copiii, eu nu merg Nu pot sa cred nimic dect
ceea ce se vede si se poate pipai, nu mai ncerca sa ma convingi, lasa-ma n pace
cu attea teorii. Ea trebuia ntotdeauna sa plece si sa vina plngnd si cu frica,
poate eu i voi raspunde din nou
dur si cu indiferenta. A plecat la biserica iar cnd s-a ntors a vazut casa plina
de fum, deoarece cu invitasem pe toti prietenii care trecusera pe lnga casa mea

sa intre, sa bea, sa mannce si sa dam slava celui rau prin bancuri, glume
proaste, joc de carti si consum de bauturi alcoolice. Acum cunosc adevarul Cristos
nu locuieste ntr-o inima alcoolica. Daca n slujba statului nu se permite
folosirea alcoolului, n slujba lui Dumnezeu nici att n Psalmul l :2 gasim scris
ca omul fericit este acela care "zi si noapte cugeta la Legea Domnului".
Mama vaznd casa plina de fum a nceput sa plnga. Sotia a pregatit masa si ne-a
poftit la masa. Mama m-a rugat s-o las sa se roage nainte de a mnca. Eu nsa iam raspuns:
- Nu! daca vrei sa te rogi si sa plngi du-te acasa n singuratatea matale, plnge
acolo si roaga-te acolo pna ti se vor uza genunchii, dar pe mine te rog sa nu ma
superi.
Eu n-am putut sa plng nici atunci cnd eram copil. Cnd am crescut mare am avut o
inima asa de mpietrita nct nu puteam sa plng. Iar acum cnd mi vine sa plng
fara sa vreau unii frati mi spun:
- Nu e frumos sa plngi cnd predici!
Eu n-as vrea sa plng dar n sufletul meu s-a produs o bucurie asa de mare cnd
mi amintesc de dragostea si bunatatea pe care Dumnezeu a avut-o fata de mine
nct mi vine sa plng fara sa vreau. Sa observam ca n Evanghelia dupa Luca
cap.6, vers. 21 nu scrie "Ferice de cei ce rd" ci "Ferice de cei ce plng".
Pentru ca nu am lasat-o pe mama sa se roage, ea a spus ca nu poate sa mannce si
ca merge acasa. Si-a golit cosul plngnd si mi-a zis:
Dragul meu, ncepnd cu ziua de astazi niciodata nu-ti voi mai zice sa te
pocaiesti dar nu uita ca att ma voi ruga pentru tine si voi posti, pna cnd, ori
te vei pocai, ori eu voi muri.
-

Eu am raspuns:

- Mai degraba vei muri dumneata de o suta de ori dect eu sa ma pocaiesc odata.
Poti sa pleci. Am tratat-o cu indiferenta si am respins-o. In loc sa-i fi zis:
Mama vino si mannca. Mama a plecat flamnda. Sotia mea a condus-o pe mama n
curte, a insistat sa nu plece si sa mannce, dar ea n-a vrut ci i-a spus sotiei
mele:
Florica, te rog asculta-ma, roaga-te si tu ncepnd cu ziua de azi ca Dumnezeu
sa-i dea macar atta credinta ca sa-l recunoasca ca El exista. Posteste si tu cel
putin o zi ca eu voi posti trei zile si ma voi ruga pentru el. Sotia a fost de
acord. Eu n-am stiut ce s-au nteles ele.
Mama a plecat iar sotia mea s-a ntors n casa si a nceput sa ma mustre:
Nu este ea maicuta ta? De ce ai facut asa cu ea? De ce nu ai lasat-o sa
mannce? De ce nu ai facut cu ea cum faci cu mine?
Cnd sotia mea ma supara n loc sa o bat sau sa ma cert cu ea ieseam afara si
cntam o melodie.
-

Eu i-am raspuns:

Daca ma superi merg la bufet.

Asa am facut, am plecat si m-am ntors seara trziu, ncepnd de luni, a doua zi,
sotia s-a rugat si a postit si mama mea la fel. Eu, mpreuna cu fratele meu mai

tnar am mers n comuna vecina Coznici. Lucram cu autorizatie ca zidar-zugrav. Am


mbracat casa cu ceramica n exterior iar n interior am zugravit-o. De luni pna
joi lucrurile mi-au mers bine si am fost asa de vesel, ca niciodata. Dar ceva
ciudat si neobisnuit urma sa se ntmple.

CAP II

EXPERIENTA INTERIOARA
n timpul acesta mama se ruga si postea ndeplinind astfel Cuvntul Scripturii
care spune: "Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit". (Iacov
5:16).
Dar joi, la ora amiezei, am fost chemati la masa si eu am cobort de pe schela.
Atunci am auzit un zgomot mare ca vine de sus n jos, fara a vedea nimic. Am
simtit ca ceva moale ca un burete s-a lasat pe capul meu. Am ncercat sa-l dau la
o parte punnd mna pe cap dar atunci ceva ca un curent electric s-a strecurat n
capul meu si m-a zguduit extraordinar de tare. nsa n mijlocul curtii unde eram
eu nu era nici un curent electric, n clipa aceea mi-a venit o stare de plns cum
n-am avut niciodata. Fratele meu a sarit de pe schela si m-a ntrebat:
-

Ce e cu tine Gavrile? Eu i-am raspuns:

Nu stiu Ioane. Cu toate ca n-am putut sa plng pna atunci, i-am zis:

- Asa-mi vine sa plng acum Ioane! Sa zbier sa se auda peste toata comuna. Nu
stiu ce s-a produs nauntrul meu. Nu m-a jignit nimeni, nu m-a batut nimeni, dar
mi vine sa strig, sa se auda peste toata comuna.
M-am considerat cel mai vinovat din acel moment si m-am considerat nu numai,
vinovat ci si criminal. Am zis catre fratele meu sa mergem acasa proprietarul
casei a insistat mult sa merg sa mannc. Aducndu-mi cea mai buna tuica si cel mai
bun vin, dar nu mi-a trebuit si i-am spus ca nu mannc nici nu beau. M-am culcat
n curte sub un dud unde am plns cu amar ne stiind ce e cu mine L-am ntrebat pe
fratele meu:
- Am dat eu cuiva n viata mea vreo palma?. Niciodata n-am batut pe nimeni. De ce
dar n gndul meu ma framnta ideea ca snt criminal? El a spus
-

Eu nu stiu, poate ai ceva cu nervii. Vino la spital.

- Nu merg, nu ma doare nimic, eu vreau sa merg acasa. Te rog, Ioane, ntelege-ma


vino sa mergem acasa.
El a ntrebat:
-

Ce vrei sa faci acasa? Eu am raspuns:

- Ioane, cu
toate ca pna acum
nu L-am recunoscut pe Isus Cristos, pe
Dumnezeu, acum recunosc ca exista si ma consider vinovat. Vreau sa merg acasa sa
ma nchid n camera, sa nu las pe nimeni nauntru, nici azi, nici mine. Vreau sa
ma rog toata ziua acolo si sa fiu iertat. Vreau sa citesc n Biblie si sa cunosc
si eu adevarul. Proprietarul casei mi-a zis

Lasa Gavrile ca doar nu l-ai omort tu pe Cristos, dar eu i-am raspuns ca si

eu prin faptele mele


Isus. Ei au spus.

de

necredinta

am

contribuit

la

moartea Domnului

Poate a mncat ceva si si-a pierdut mintile. Era n 28 iunie


1973.
Dimineata urmatoare n 29 iunie am mers acasa cu bicicleta mpreuna cu fratele
meu. Sotia mea cnd m-a vazut s-a mirat pentru ca eram palid la fata. Ea m-a
ntrebat:

Ce-i cu tine, Gavrile? Eu i-am raspuns:

- Nu ma doare nimic, dar ieri n-am putut sa mannc, nici sa beau, nici sa fumez.
Ea a spus:
- Nu e nimic ca n-ai putut sa bei si sa fumezi, dar daca n-ai putut sa mannci
poate te doare ceva. Du-te la dispensar.
-

Nu merg, nu ma doare nimic.

Iti pregatesc o supa.

Nu mi trebuie.

Eu doream altceva. Nu sa merg la dispensar. Nu sufeream de o boala n corpul meu


ci sufeream de cea mai grava boala din lume n sufletul meu. Stiti care e cea mai
grava boala din lume? E boala de necredinta. Aceasta boala bntuia sufletul meu.
Nu puteam sa cred nimic si nu ma putea convinge nimeni. Dumnezeu a vazut acest
lucru si m-a convins si acum nu pot sa stau nepasator, nu pot sa tac, desi mi s-a
spus de multe ori: "Te rugam sa taci, daca nu, o ncurci", nsa nceputul
ntelepciunii este frica de Dumnezeu si nu de oameni. Dumnezeu este cu mine. El
este alaturi de mine si nu port frica chiar daca ar trebui sa
mor. Dumnezeu este singurul care m-a salvat n acea zi ngrozitoare n care nu
eram mpacat cu El. Ziua plecarii din aceasta lume este o zi de groaza pentru
sufletele care nu snt mpacate cu Dumnezeu. Situatia aceasta este cea mai grea.
Sotia mea a nceput sa pregateasca o supa iar fratele m-a rugat sa-l ajut sa-si
repare bicicleta n curte. Era dimineata, ora sapte si jumatate. Dupa ce i-am
reparat bicicleta am simtit dinspre casa un curent cald care venea asupra mea,
desi era dimineata si vremea era racoroasa. Dar nu numai att ci si un somn adnc
si foarte dulce precum si gndul ca mor si i-am spus fratelui meu:
- Ioane, eu mor imediat. El a spus:
- Daca te-ai vedea cum arati, esti mort deja. Eu merg dupa salvare.
- Ioane, nu te duce. Merg sa

ma culc si imediat voi muri.

Am intrat n casa si am vazut ca sotia mea facea focul pentru supa. Era n jurul
orei opt fara un sfert. Am spus sotiei:
- Florica! lasa focul si pregateste-mi un pat sa ma culc. Eu mor imediat. Ea s-a
ridicat cu lacrimi n ochi s-a uitat la mine si mi-a zis:
Gavrile nu ma necaji, m-ai necajit destul de cnd esti. Cum sa mori si sa ma lasi
cu trei copii Pe timpul acela aveam trei copii, acum avem patru. Apoi ea a spus:

Du-te, culcate n patutul fetei. Eu am spus:

Pregateste-mi un pat ca sa ma culc bine, pentru ca snt sigur ca acum mor.

Nu te teme, ti trece tie imediat. Culca-te n patutul fetei.

M-am culcat acolo, picioarele mi atrnau de la genunchi n jos si mi-am pus


minile pe piept. Imediat am vazut ca apare din stnga un om nalt, ngrozitor, cu
fata alba, ochii rosii, si mbracaminte rosie ca tabla nfocata .A venit la mine
si mi-a zis pe nume
-Gavrile, stii cine snt eu? Avea o voce patrunzatoare si ascutita.
- Nu stiu, am raspuns.
Eu snt Diavolul sau Moartea cum vrei sa-mi spui, am venit dupa tine. M-am speriat
si am strigat la sotia mea si as fi vrut sa strig la toata lumea n acel moment.
La fel a fost si cu bunicul meu cnd a murit, a strigat extraordinar de tare, n-ar
fi vrut sa mearga acolo. El a fost cantor toata viata Iui, dar degeaba, caci chiar
si duminica cnd venea de la biserica, nu mergea acasa, pna nu trecea pe la
crciuma. Acolo se mbata apoi mergea acasa si si batea sotia - bunica mea - si
copiii. Degeaba a fost cantor. La doi domni nu poti sluji. Cnd a murit a strigat:
Nu ma duc acolo! Nu merg cu astia! Nu voia sa mearga n iad. Si eu as fi dorit sa
strig atunci la toata lumea, fiindca n-as fi dorit sa merg n iad pentru nimic n
lume. Sotia mea a venit lnga mine si m-a ntrebat:
- Ce e cu tine Gavrile? Eu nu vad pe nimeni. Ea l-a chemat imediat pe fratele meu
si pe copii dar nici ei n-au vazut pe nimeni.
-Cum nu vedeti pe nimeni? Nu vedeti ct e de mare? N-am vazut niciodata asa un om
ngrozitor si mare. Fratele meu a ncercat sa ma ncurajeze, el a crezut ca deja
mi-am pierdut mintile si a spus:
-Nu te teme Gavrile, lasa ca-l omor eu, acum. Nu te teme.

Spune-mi unde este.

- De la picioarele mele, de acolo ma priveste si nca zmbeste la mine. El a


crezut ca snt gata pentru el si acum ca multumire ma va rasplati cu un chin
vesnic, pentru ca asa face el cu cei ce l-au slujit pna la sfrsit. Dar fratele
meu nu a vazut pe nimeni acolo si
uitndu-se la mine a vazut ca aveam ochii ntorsi pe dos si m-a ntrebat:
- Gavrile, tu ne vezi pe noi?
Atunci am observat ca i aud, vorbesc cu ei dar nu-i vad deloc, ntocmai ca un
orb. Atunci mi-am dat seama ce greu este pentru un om orb; as fi dorit sa-mi vad
sotia si copiii nca o data, dar nu puteam sa-i vad. Mi s-a luat vederea. Atunci
i-am spus sotiei mele:
- Florica, te rog sa ma ierti, recunosc ca te-am suparat mult n viata mea, dar
acum te rog sa
ma
ierti. Trebuie
sa
ne
despartim
pentru totdeauna.
Da-mi voie sa te sarut, si vreau sa va sarut pe toti pentru ca acum ne despartim.
Cea mai grea
faza
este
aceasta,
a
despartirii,
care
vine pentru, fiecare n parte si este ngrozitor atunci
cnd nu esti mpacat cu Dumnezeu. Am sarutat sotia, pe fratele meu si copiii.
Sotia a nceput sa tipe:
- Gavrile nu muri! Nu ma lasa aici cu trei copii! Ultima data am sarutat-o pe
fetita de patru ani. Ea ma tinea de mna stinga, ma tragea si zicea:

- Taticule, scoala-te! Taticule nu muri! Nu am putut raspunde nimic. E ngrozitor


sa-ti lasi familia pentru totdeauna. Preferam sa sufar chinuri groaznice, dect sa
vad aceste faze de despartire. Eu nu ma certam cu sotia mea. Eu mi iubeam sotia
si copiii. Imediat dupa ce am
sarutat pe fiica mea cea mica, Diavolul mi-a zis:
-

Urmeaza-ma.

Fara sa ma atinga cineva am simtit ca o forta nevazuta ma ridica de pe pat si m-am


vazut apoi ntr-un corp foarte negru si teapan. M-am ngrozit. Mergeam dupa
Diavolul n corpul acela teapan si mi-am adus aminte ca sotia mea si copiii mei au
ramas. Cu toate ca n-am vrut sa cred ca exista o alta lume dect aceea care se
vede si se poate atinge, am vazut o lume ntunecata cu cmpie, spini si pomi.
Drumul parca era din piatra ascutita. Am privit la stnga si la dreapta si am
vazut cu greu prin ntuneric. Parca trecuse un foc si prjolise cmpia. Doar
lemnele au ramas nearse. Uitndu-ma napoi nu cumva o sa-mi vad sotia si copii,
mi-am vazut corpul ntins pe pat dar fara sotie, fara copii si fara fratele meu,
doar corpul ntins n pat n bucataria aceea pe patutul fetitei. Vazndu-mi corpul
m-am ngrozit, mi-a fost scrba de el si mi-am ntors privirile imediat. Apoi mi
s-a parut ca a trecut un timp ndelungat de cnd am plecat si m-am despartit de
cei dragi ai mei. La un moment dar am vazut departe ca se vede o poarta colorata
n toate culorile care straluceau mai mult ca soarele. L-am ntrebat pe Diavolul
ce se vede acolo. El a spus:
-Acolo se vede poarta raiului de care tu nu vei avea parte. El asa a
crezut si era convins ca eu snt gata pentru el. Dar Domnul Isus a avut n vedere
ceva: rugaciunile mamei mele, ale sotiei, ale altor credinciosi si cteva fapte
bune din partea mea. n felul acesta am fost iertat, salvat si binecuvntat.
Am ajuns lnga un tunel iar lnga tunel era o femeie. O cunosteam pentru ca era
din satul meu si era n viata. (Dupa rentoarcerea mea la viata i-am spus ca am
vazut-o acolo, dar nu a dat importanta celor spuse de mine. Secretul prezentei ei
la locul acela ar putea fi explicat prin zvonurile pe care le-am auzit ca femeia
aceea se ocupa cu vrajitoria). Am ntrebat-o:
-

Ce este aici? Ea a raspuns:

Aici este lumea iadului, nsa Diavolul mi-a zis:

- Lasa femeia si vino la locul pregatit pentru tine. Am mers n fata tunelului si
privind prin tunelul acela ntunecat si mare care avea cam douazeci de metri
naltime, cincizeci-saizeci metri naltime, saptezeci-una suta metri adncime si
al carui tavan era orizontal
si
apoi cobora, am vazut o lume ntreaga acolo. Mii de demoni veneau cu minile
ridicate, strignd, plngnd, si cernd apa si ajutor, nfatisarea lor era ca si a
Diavolului. M-am gndit ca s-ar putea ca tatal meu, bunicii si rudele mele sa fie
acolo. As fi dorit sa-i salvez. l-am ntrebat pe Diavolul unde este o galeata
si apa, desi n-as fi dorit sa-mi vorbeasca, pentru ca avea o voce ascutita
parca venea dintr-un fier. Nu stiu cu ce as putea compara vocea lui. Era ca si
cnd ai freca doua bucati de fier, era patrunzatoare, mi se parea ca ma taie n
doua cnd mi vorbea. Dar el a strigat:
- Nici galeata, nici apa aici, nimic altceva dect foc si chinul vesnic. Si
pentru ca acolo ti este pregatit, intra acolo. Cnd a strigat la mine, cu acea
voce puternica, sa intru acolo abia am pasit napoi doi pasi si am zis:

Nu intru.

Atunci pentru prima data, din adncul sufletului am strigat la Dumnezeu, daca
existi Dumnezeule cu adevarat, te rog sa ma ierti si sa ma scapi de acest foc
ngrozitor al iadului si daca mi vei mai da viata voi spune oricui ca Tu existi
si voi face voia Ta. Doresc sa va spun ca Dumnezeu exista si e att de bun nct
nu se poate explica n cuvinte omenesti. Spuneti la toti ca El exista. Faceti voia
Lui si spuneti la toti sa faca voia Lui, la toti cei ce doresc sa fie n rai, iar
cei ce nu doresc sa faca voia Lui, vor ajunge n iad. Privind nauntru prin tunel
am vazut ca ntre mine si Diavolul apare o mna ntinsa. Mna ct si mbracamintea
ei erau albe, putin nspre galben si aveau o stralucire foarte mare. O voce a zis
Diavolului:
- Nu vezi ca are credinta ct un graunte de mustar? Nu ai nimic cu el. Luati-l
ngeri si duceti-l n rai.
- Atunci au aparut doi ngeri lnga mine, unul m-a luat de o mna si unul de alta
si mi-au zis:
- Pentru ca n-ai vrut sa crezi nimic, Dumnezeu a hotart sa-ti arate ce n-ai
vazut niciodata si sa crezi ce n-ai crezut niciodata. (Doresc sa explic
afirmatiile acestea aparent paradoxale. Domnul Isus a zis: Nu vezi ca are credinta
ct un graunte de mustar? Iar ngerii au zis: Pentru ca n-ai vrut sa crezi
nimic...
Da, este adevarat ca n-am vrut sa cred nimic dar o mica nclinatie spre binefacere
exista n inima mea. Cnd eram copil mic, noi fiind foarte saraci, unii frati
veneau pe la noi si ne mai ajutau cu ceva, uneori ne dadeau si ctiva banuti. Ma
uitam la acei oameni si-mi venea sa-i sarut. Atunci s-a nascut n gndul meu ideea
aceasta: daca voi creste mare niciodata nu voi uita de orfani, de vaduve, de
invalizi, ci i voi ajuta. Cnd am crescut mare eu am ndeplinit unele fapte de
binefacere n viata mea. De altfel gasim scris ca RELIGIA CURATA Sl NENTINATA
naintea lui Dumnezeu Tatal nostru este sa cercetam pe orfani si pe vaduve n
necazurile lor si sa ne pazim nentinati de lume (Iacov 1:27). ngerii mi-au zis:
- Nu te teme acum te vei desparti de acest corp. M-am cufundat n pamnt si m-am
vazut la un moment dat ntr-un mormnt. Eu eram n mormntul acela si pe lnga
mormnt erau toti prietenii si prietenele mele, care rdeau de mine. As fi vrut sa
le zic:
Nu rdeti pentru ca toti aici veti ajunge; nsa n-am putut sa zic nimic, n-am
putut sa vorbesc. As fi dorit sa-i ntreb: Unde snt sotia si copiii mei? Asa de
rau am fost fata de ei ca n-au venit nici macar sa vada cum ma nmormntati voi pe
mine? Atunci m-am rugat astfel: Doamne tu care m-ai scapat de focul acela
ngrozitor scapa-ma si de aici din mormntul acesta ca eu snt viu. Am simtit n
timpul acela ca cineva trage din mine toata puterea apoi am simtit ca o forta ma
trage afara din groapa. La un moment dat m-am vazut afara din groapa, ntr-un alt
corp, un corp transparent. Prietenii si prietenele mele au disparut si eu m-am
mirat uitndu-ma la corpul meu din mormnt. Mi-am zis: cum se face oare ca acela
din mormnt este corpul meu iar acesta iarasi este corpul meu. Aveam un corp
transparent, foarte moale si putin stralucitor. Corpurile ngerilor straluceau mai
mult ca soarele att fetele lor ct si mbracamintea. Aveau fete perfect rotunde
si cuvinte asa de blnde si de dulci nct nu te saturai niciodata sa-i asculti
sau sa-i privesti. La un moment dat Vazndu-ma dezorientat si n corpul acela nou,
ngerii mi-au zis:
- Vezi asa se ntmpla cu oricine moare. Corpul putrezeste n mormnt iar
sufletul primeste un corp ca si al nostru sau ca si al acelora din iad, corpuri de

demoni. Iar tu ai primit un corp de musafir al raiului din cauza necredintei tale.
Apoi ngerii au zis:
-

Acum sa mergem sa vedem o particica din rai.

Cnd ne-am apropiat de poarta cea mare a raiului si am vazut stralucirea aceea
extraordinara, m-am ngrozit, am nceput sa tremur si mi s-a parut ca m-am
descompus si am disparut. Dar am simtit ca ngerii m-au ridicat si mi-au zis:
- Nu te teme.
M-am simtit att de nevrednic sa patrund n stralucirea si frumusetea aceea
extraordinara care nu se poate explica n cuvinte omenesti. Am vazut n fata mea
trei drumuri: unul alb care se desfasura n valuri iar n lateral doua drumuri
galbene. Cnd am pasit pe prag mi s-a parut ca tot parfumul din rai a venit n
jurul meu. Era ca si parfumul emanat de o multime de flori. Cu toate ca am pasit
pe drumul alb nu am simtit ca calc pe materie; mi s-a parut ca am fost ridicat n
sus, paseam dar ca n aer. Am dorit sa-i mbratisez pe ngeri, punnd minile pe
spatele lor, dar minile mi-au trecut prin corpurile lor ca prin apa. Eu n-am
simtit materie, vedeam nsa perfect ca snt corpuri. Am simtit corpul meu foarte
moale si placut la pipait. Am naintat si am vazut stralucirea si frumusetea
aceea, am vazut numai parcuri de flori, pe ambele parti, parca fiecare floare ar
fi dorit sa-mi spuna n parte:
Uita-te numai la mine, snt cea mai frumoasa floare. Acolo parca toate lucrurile
snt vii, le vezi clar si limpede, pentru ca acolo toate snt vesnice, nu ca aici
lucrurile apar pentru putin si apoi dispar Am, nceput sa strig acolo, uitndu-ma
n stnga si n dreapta:
- O, ce bine este aici, ce frumos este aici.
E asa de frumos nct nu se poate explica n cuvinte omenesti Am privit pe
orizontala si privirea mi-a patruns pna departe pentru ca acolo nu se vede ca
aici pe pamnt, ctiva kilometri si apoi nu . se mai vede. Acolo ti se pare ca
vezi pna la marginea cerului Totul se vede clar si limpede acolo, nu te saturi de
privit. Spatiul fiind limpede privirea mi patrundea n sus, n asa fel nct nu
se poate explica n cuvinte omenesti. Nu am vazut limite ca aici pe pamnt:
tavanul sau cerul. Printre florile acelea multe am vazut pomi cu naltimea de la
trei metri la peste o suta de metri, ngerii mi-au zis:
-

Stii ce reprezinta acesti pomi? Eu am spus:

Nu stiu.

Ei au spus:

- Cnd si noi am fost oameni pe pamnt ca si tine, dupa cum am lucrat pentru
Dumnezeu asa ni s-a dezvoltat pomul vietii vesnice. Apoi ei au mai spus:
- Vino sa intram n palatul raiului.
Am intrat n palatul acela mare, nu stiu din ce erau facute zidurile dar att
interior ct si exterior erau mbracate cu flori. Cnd am intrat nauntru am vazut
multe usi. N-am stiut ce este acolo dar am ntrebat pe ngeri.
- Ce este nlauntrul usilor? Ei au raspuns :
- Acolo snt faptele tale rele. M-am ngrozit si fara sa zic ceva m-am gndit:
poate ca m-au adus aici sa-mi vad faptele si va trebui sa recunosc ca eu nu snt
vrednic sa fiu aici si ma vor alunga n iad. Dar ngerii mi-au zis:

- Nu este asa cum gndesti tu. Aici snt toate faptele tale rele iar la usa din
fata este locasul pregatit pentru tine si rudeniile tale. Am intrat pe usa din
fata, ntr-o ncapere n care am
vazut doua paturi simple si o masa pe care
era un borcan cu un pomulet n el. ngerii mi-au zis:
- Vezi, atta ti s-au dezvoltat faptele tale bune, aici. Am privit la cele doua
paturi si spre marea mea surprindere am recunoscut perfect pe tatal meu pe patul
din stnga si pe mama mea pe patul din dreapta. As fi vrut sa-i vorbesc tatalui
meu dar ngerii nu m-au lasat sa vorbesc cu el si mi-au zis:
-Lasa-l sa se odihneasca.
Mi-am ndreptat privirile spre mama pe patul din dreapta si am ntrebat-o: Dumneata ce faci aici maicuta? Ea a zis:
-Am venit sa va vad pe voi dar mai ales pe tine cum te vei naste astazi din nou.
Apoi m-am vazut transformat ntr-un copil mic, nfasat n perna, n bratele ei; ea
m-a mbratisat, m-a sarutat si mi-a zis:
O dragul meu, de mult am dorit eu aceasta zi, sa te vad pe tine cum te vei naste
din nou. Eu am spus:
-

Mama, lasa-ma jos ca eu pot sa merg. Mama a spus:

- Te las dar ai grija sa nu cazi.


Mama m-a lasat, m-am dezvoltat din nou, am
devenit mare iar mama si tata au disparut. Am ntrebat pe ngeri.
- Unde este mama si tata? Ei au spus:- Tatal tau cnta ntre ngeri n cor, iar
mama ta s-a dus de unde a venit, napoi pe pamnt.
Mama mea traieste si acum. Ea are saptezeci si patru de ani. Stiti ce s-a
ntmplat cu ea n ziua aceea de vineri cnd s-a ntlnit cu mine? Mama n-a stiut
ce s-a ntmplat cu mine pna saptamna urmatoare cnd eu am mers la ea acasa.
Cnd am sosit acasa prima dorinta a mamei a fost sa-mi spuna ce a "visat" ea. Am
intrat mpreuna cu sotia mea n curte iar mama a, venit naintea noastra, a
nceput sa plnga si sa spuna:
- Gavrile, iata ce mi s-a ntmplat mie vineri, am intrat n casa sa iau ceva, am
cazut, am lesinat si tu ai venit naintea mea. nti te-am vazut normal ca acum,
dar apoi te-am vazut un copil mic nfasat n perna n bratele mele. Te-am sarutat
si am zis:
- O dragul meu, de mult am dorit eu sa te vad pe tine cum te vei naste din nou...
Apoi mi-am revenit."
Am intrat n casa mamei si am nceput sa plng si eu de bucurie mpreuna cu mama
Vino mama sa-ti spun ce s-a ntmplat n tradevar...
zis:

Dupa ce i-am spus ea a

Gavrile draga, nu mai am nici o putere. Bucuria care este n sufletul meu
acum, n-a existat niciodata; ntr-adevar te-ai pocait...
Maicuta, m-am pocait...
Mamei mele i-a venit rau si am stropit-o cu apa. Ea m-a sarutat pe mine si pe

sotia mea si zicea ca vrea sa fie mereu cu noi. Apoi ngerii mi-au zis:
- Vino sa auzi cum cnta ngerii n cor. Am iesit si n fata mea la aproximativ
cincizeci de metri era un deal mic pe care erau o multime de ngeri cu tot
felul de instrumente n mini si toti cntau dirijati de Domnul Isus cntarea:
"Odata vom fi ntr-o unire
Nu-i prea mult
Unde-i numai bucurie
Nu-i prea mult."
Dupa ce au terminat de cntat, ngerul din dreapta mi-a zis:
- Ia-ti la revedere de la ngeri si vino sa-ti vezi faptele. Eu n-as fi dorit, ci
doream sa merg acolo sa fiu mpreuna cu ngerii. Dar ei mi-au zis:
Daca Dumnezeu va hotar sa rami aici vei primi si tu un corp ca si noi si vei
cnta ca si noi. M-am ntors si a trebuit sa trec prin fata fiecarei usi, eu fiind
n corpul acela transparent, iar nauntru vedeam societatea rea n care eu luasem
parte: bufet, restaurant, baluri, n care eu cel de pe pamnt eram prezent acolo.
Mi-am vazut faptele rele ramase de la vrsta de saisprezece ani pna la treizeci
si patru de ani. Nu stiu de ce a vrut Dumnezeu asa. Nu stiu de ce numai de la
vrsta de saisprezece ani. M-am ngrozit auzind cuvintele rele, exact asa cum le
vorbisem eu n anturajul prietenilor mei care erau si ei prezenti acolo. M-am
ngrozit gndindu-ma ca ngerii mi aud cuvintele si mi vad faptele. Dupa ce miam vazut faptele ngerii mi-au zis:
- Mergem n fata lui Dumnezeu. Mie mi-a fost frica si am nceput sa plng cu amar.
Am iesit din holul
palatului, am intrat ntre doua ziduri albe, foarte nalte si
am vazut ca a aparut n fata mea la aproximativ zece metri o fiinta foarte nalta.
Era nconjurata de un fel de ceata stralucitoare, dar eu puteam vedea clar ca este
o fiinta asemanatoare cu un om. Asteptam sa tipe la mine si sa-mi spuna ca locul
meu nu este acolo, dar n-a tipat ci prin cuvinte foarte blnde si dulci mi-a zis:
- Vino, nu te teme. Ai avut pacate ct nisipul marii dar prin sngele iubitului
meu Fiu Isus toate snt sterse si iertate. Eu m-am bucurat foarte mult si din
cauza bucuriei am ntrebat:
-

Doamne, prin ce am pacatuit eu mai mult pe pamnt: Dumnezeu mi-a raspuns:

Tot pacatul l-a introdus Diavolul n tine prin puterea bauturilor alcoolice.

Va marturisesc ca desi nu-mi placea sa ma mbat si sa cad jos, am facut toate


faptele rele si rusinoase sub influenta alcoolului. Atunci am spus lui Dumnezeu:
Doamne daca vei hotar sa mai traiesc o mie de ani pe pamnt, nu voi mai bea
nici un fel de bautura ce contine alcool, ci voi face voia Ta. Dumnezeu mi-a zis :
Tine cont: daca vei mai bea un singur pahar, n clipa aceea vei muri si vei
pierde viata vesnica.
Acum snt convins ca daca as ndrazni sa beau un pahar de alcool as cadea jos, as
muri si sufletul mi-ar zbura n iad. De aceea le spun prietenilor mei acum: Ce

folos este daca un om ar cstiga lumea ntreaga dar si-ar pierde sufletul. Apoi
Dumnezeu mi-a zis:
- Am hotart sa mergi n lume pentru familia ta si attea alte suflete care
doresc mntuirea. Du-te spune la toti aceia cu care vei avea ocazia sa vorbesti,
ce ai vazut si ce ai auzit. Spune-le la toti sa se pocaiasca caci n curnd lumea
se va sfrsi. Acum du-te, nu te
teme. Duhul meu este mereu cu tine.
Am simtit ca a venit peste mine un curent rece, am simtit o transformare si am
plecat. Cei doi ngeri m-au nsotit si am ajuns la poarta. Am privit n urma mea
si am vazut ca drumul pe care venisem s-a nfasurat si n-a mai fost. ngerii mi-au
spus ca drumul acela se desfasoara numai pentru musafirii raiului. Am iesit pe
poarta si ngerii au asezat n fata mea o banca pe care au pus un cearceaf alb si
mi-au spus:
- Urca-te pe banca.
M-am urcat pe banca si am observat ca ma aflu pe un munte nalt. Am privit n jos
si am vazut doua grupe de credinciosi: un grup era biserica baptista maghiara din
Ipu jar celalalt era biserica baptista romna din Marca. Tocmai oamenii pe care eu
nu-i simpatizam nainte. Veneau cntnd cu totii aceeasi cntare:
"Cu bucurie vor secera aceia
Cei ce cu lacrimi pun samnta lor"
Dupa ce credinciosii de jos au terminat de cntat, ngerii mi-au vorbit. Cel din
dreapta mi- a spus:
- Fratii tai te ntmpina, cu aceia va trebui sa te bucuri din Cuvntul lui
Dumnezeu si cu aceia va trebui sa lauzi pe Dumnezeu. De-acum ai grija sa nu cazi,
ngerul din stnga mi-a zis:
Si acelora va trebui sa le marturisesti pocainta. Eu nsa m-am ntrebat: De ce
oare va trebui sa le marturisesc si acelora pocainta, eu care n-am fost pocait, ca
si ei? Mai trziu m-am convins ca este adevarat, pentru ca nu toti snt pocaiti,
unii si-au schimbat doar numele. Ei au doar un nume. Apoi ngerii m-au parasit si
au intrat n rai.

CAP. III
REVENIREA LA VIATA
Eu m-am trezit dintr-o data n morga. Eram mbracat ntr-un halat patat cu snge
Cu o zi nainte halatul fusese folosit pentru efectuarea unei autopsii. Era n
jurul orei 21. Ma gaseam singur n camera aceea, usa fiind ncuiata. Am privit n
afara printre gratiile usii. Primele persoane care au aparut n fata usii au fost
sotia mea si fratele meu. Se ntorsesera din oras ca sa vada de mine. Cnd m-au
vazut viu s-au bucurat foarte mult. Eu nsa nu i-am recunoscut prea bine si mi s-a
parut ca sunt niste copii de opt-noua ani, att ei, ct si toti ceilalti oameni
care au venit acolo. Sotia mea a dat fuga si a anuntat pe doctorul Puscas. Dar el
n-a crezut ca am revenit la viata si n-a vrut sa vina sa ma vada. A trimis doar un
asistent care a venit la mine si mi-a pus ntrebari ca sa vada daca reactionez
normal l-am raspuns normal la toate ntrebarile. Vestea ca am revenit la viata s-a

ntins cu repeziciune n spital. Personalul spitalului si bolnavii au venit sa ma


vada. Doctorul Puscas m-a chemat n cabinetul sau si m-a ntrebat de ce boala am
suferit n viata mea. Eu i-am raspuns: - Nu am suferit de nici o boala n trupul
meu, ci doar n sufletul meu am suferit de cea mai grava boala din lume: boala de
necredinta. Medicul a spus:
- Eu trebuie sa-ti dau o reteta si nu pot sa scriu pe ea boala de necredinta. Eu
i-am spus:
- Poti sa scrii pe ea ce vrei eu nsa am primit reteta sfnta din partea lui
Dumnezeu. Acea reteta spune ca eu snt iertat si as dori ca si tu, Puscas, sa
primesti aceasta reteta si sa recunosti ca nu tu esti doctorul doctorilor, ci
Domnul Isus este doctorul acela. EI m-a salvat azi de la moarte si din chinul
vesnic si m-a stramutat n mparatia lui Dumnezeu
Medicul m-a ntrebat apoi ce am visat. Eu nsa i-am explicat ca nu am visat nimic.
Experienta mea a fost o experienta profunda care nu se poate compara cu un vis. Eu
am vazut lucrurile vesnice. Totul straluceste acolo. Eu nu m-am culcat seara,
pentru a ma scula dimineata. Eu am murit dimineata si am revenit la viata seara.
Medicul a scris o reteta si a dat-o sotiei. Ea mi-a bagat-o n buzunar dar eu am
scos-o din buzunar, am spus ca nu am nevoie de ea, am rupt-o si am aruncat-o ta
cos. Apoi am plecat si am iesit n strada. Aici n strada am nceput sa vad
oamenii la naltimea lor normala, inclusiv pe doctorul Puscas, caci si pe el l-am
vazut mic pna atunci. Tot aici am recunoscut mai bine pe sotia mea si pe fratele
meu imediat am nceput sa marturisesc ceea ce mi s-a ntmplat oamenilor din jurul
meu. Ne-am ndreptat cu totii spre sosea si am facut autostopul. Un autobuz s-a
oprit si ne-a luat. M-am asezat pe scaun n spatele soferului. El a deschis
discutia cu mine si eu am nceput sa-i povestesc ce mi s-a ntmplat. Oamenii din
autobuz au auzit si s-au adunat n jurul nostru. Le-am marturisit ce mi s-a
ntmplat. Soferul m-a ntrebat de ce boala am suferit si i-am spus ca am suferit
de cea mai grava boala din lume: boala de necredinta. El s-a abatut de la traseul
normal cu circa doi kilometri ca sa ne duca pna acasa. El a ramas foarte miscat
de marturisirea mea si apoi s-a ntors la Dumnezeu.
Duminica dimineata am mers la biserica si mi-am cerut iertare pentru vorbirea de
rau anterioara . Am calatorit mult, am fost n multe biserici marturisind
experienta prin care am trecut. De multe ori mi s-a dat porunca sa tac, dar n-am
tacut considernd ca porunca de a vorbi pe care Dumnezeu mi-a dat-o, este mai mare
dect porunca oamenilor. Cnd ma ntlnesc cu fostii mei prieteni ei ma ntreaba:
Gavrile ti amintesti
ne distram noi nainte!

cum

ne spuneai

tu bancuri si glume! Ct de mult

Da mi amintesc si mi pare rau. Dar voi va amintiti ca acel Gavril de atunci


a murit si s-a nascut un alt Gavril care doreste si mntuirea voastra! Sa ascultam
Cuvntul
Bibliei de
la 2
Pet.3:9
care spune: "Domnul nu ntrzie n
mplinirea fagaduintei Lui cum cred unii; ci are o ndelunga rabdare pentru voi si
doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta."
Dumnezeu doreste ca oamenii sa-L cunoasca pe El, pentru ca sa poata avea parte n
locasul cel fericit. Dumnezeu sa va binecuvnteze cu ntelepciune si putere.
Ramneti credinciosi pna la sfrsitul zilelor pe pamntul acesta.
Pace, iubitii mei, si bucurie vesnica. SFRSIT
GAVRIL BARNUT

obs.
filmul vietii sa le il gasiti pe youtube.com

search dupa Barnutiu Gavril

S-ar putea să vă placă și