Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Istoria Muzicii
Istoria Muzicii
ANTICHITATEA
I.
Regii
II.
Civilizaia
Daciei
Regale
INSTRUMENTELE
Indiferent
de
aspectele
particulare
ale
nfirii
lor,
n
vechime
sau
acum,
instrumentele
se
grupeaz
n
familii
dup
construcie
i
modul
de
producere
a
sunetului.
Instrumente
de
percuie,
de
presupus
cele
mai
vechi,
legate
de
configurarea
ritmului
n
ritualuri
sau
dansuri
(producerea
sunetului
prin
lovirea
a
dou
obiecte
asemntoare
lemn,
metal
sau
diferite
membran
i
obiect
de
lovire).
Instrumente
de
suflat,
utiliznd
foarte
diferit
efectul
vibraiei
coloanei
de
aer,
puternic
la
cele
din
alam
(trompete),
mai
discret
la
cele
din
lemn
(nai,
flaute
etc.).
Instrumente
de
coarde,
oarecum
mai
trzii,
bazate
pe
rezonana
vibraiei
unei
coarde
ntinse,
pus
n
aciune
prin
ciupire,
lovire
sau
frecare
cu
ajutorul
unui
accesoriu
(de
tipul
arcuului).
Instrumente
de
bruitaj,
varii
surse
de
producere
controlat
a
zgo-
motului.
Muzica
chinez
Istoria
ei
este
strveche,
tradiia
desemnnd
printre
primele
prezene
pe
Fou-hi
(aprox.
4380
.Hr.)
care
ar
fi
introdus
n
China
luthul
i
lira.
Doctrina
lui
Confucius
(551
479
.Hr.)
a
impus
un
statut
deosebit
pentru
muzic,
iar
Cartea
de
cntece
Si-tsin
(aprox.
2000
500
.Hr.)
coninea
un
bogat
repertoriu
de
versuri
nsoite
de
melodii
n
notaie
noional
a
sunetelor
i
cu
semne
proprii
pentru
ritm.
Dinastia
favorabil
culturii
va
sprijini
muzica
veacuri
de-a
rndul,
pn
la
nceputul
secolului
XX,
considernd-o
prerogativ
imperial.
Dup
cercetrile
existente,
sistemul
muzical
era
alctuit
din
cinci
sunete,
pentatonica
astfel
realizat
cunoscnd
gradri
cromatice
(cele
12
lius
din
care
se
ivesc
60
de
moduri
diferite,
notate
conform
scriiturii
chineze).
Interesul
pentru
instrumente
rmne
doar
istoric,
acestea
fiind
reunite
n
opt
grupe
dup
materialul
din
care
sunt
alctuite;
metal,
piatr,
mtase,
lemn,
bambus,
ticv,
pmnt,
piele.
Alturi
de
instrumentele
de
coarde
(kin
un
luth
cu
apte
coarde),
de
suflat
(flautele
ti,
tche,
siao
i
orga
de
gur
cheng),
cele
mai
numeroase
sunt
percuiile,
rspndite
n
muzicile
rituale
i
folclorice
(clopote,
gonguri).
Poezia
cntat
este
arta
tradiional
n
care
9
Muzica
japonez
Dou
domenii
capt
un
contur
aparte
n
muzica
japonez:
muzica
de
cult
i
muzica
profan.
n
muzica
religioas
sursele
aparin
unei
forme
strvechi
de
dram
NO
,
sintez
a
dansurilor
rituale
i
teatrului
cu
tematic
legendar
i
reprezentare
somptuoas
a
interpreilor
cu
mti,
evolund
ntr-un
dans
lent
cu
micri
i
gesturi
simbolice.
Muzica
profan
are
o
reprezentare
cu
caracter
popular
n
scurte
poeme
KO-UTA
executate
de
gheie
acompaniate
la
shamisen
(chitar
cu
trei
coarde).
Majoritatea
instrumentelor
provin
din
China
i
Coreea,
printre
acestea
predominnd
Koto
(coarde
ciupite,
cutie
de
rezonan
orizontal),
Shamisen,
Shakuhachi
(flaut
drept)
i
numeroase
instrumente
de
percuie.
Ca
i
n
China,
se
remarc
structura
pentatonic
a
modurilor,
de
preferin
diatonice.
ntre
trsturile
specific
japoneze
reinem
rafinamentul
mbinrii
poeziei
cu
muzica
(poeme
de
tipul
Naga-uta)
care
permite
treptata
difereniere
de
muzica
chinez
ce
a
dominat
Orientul
antic.
Muzica
indian
Cele
mai
vechi
documente
scrise
atribuie
muzicii
un
caracter
divin.
Muzicienii
indieni
cunoteau
valoarea
magic
a
sunetelor,
iar
scrile
sonore
au
semnificaii
simbolice.
Origini
legendare
griesc
despre
zeul
Shiva,
care
stpnea
puterea
de
a
crea
muzica,
n
compania
altor
diviniti
Brahma,
Indra,
Nareda.
Rafinamentul
i
complexitatea
limbajului
sonor
se
desprind
din
sistemele
modale
multiple,
de
apte
sunete,
care,
ntr-o
form
simplificat,
ajung
pn
la
modurile
10
Muzica
arab
nc
din
cele
mai
vechi
timpuri
muzica
arab
este
legat
de
istoria
Islamului.
Prezena
ei
se
manifest
prin
cantilene
ordonate
de
accentul
limbii,
ambitusul
nedepind
o
ter
(n
interiorul
creia,
sferturile
de
ton
permit
pn
la
ase
sunete
diferite).
Cultura
arab
este
cuprins
n
marele
curent
care,
dup
anul
2000
.Hr.,
a
ptruns
n
Asia
Mic
i
n
Grecia.
n
teritoriile
cucerite,
elementele
arabe
s-au
adaptat
specificului
regional
de
o
mare
diversitate
muzica
berber,
turc,
persan,
arabo-andaluz.
Treptat,
structurile
melodice
s-au
amplificat,
fr
a
pierde
specificul
microintervalelor,
ctignd
n
elegan
i
rafinament.
Arta
arab
este
caracterizat
nu
numai
de
melopeele
vocale,
ci
i
de
diversele
instrumente
de
acompaniament,
mai
ales
coarde
i
percuie.
n
diferite
etape
istorice,
muzica
arab,
datorit
mixturii
ariene
i
semite,
a
permis
o
asimilare,
de
ctre
sensibilitatea
oriental,
a
nnoirilor
transmise
apoi
Occidentului
n
perioada
de
tranziie
a
antichitii
greceti,
prin
romanitate,
spre
Evul
Mediu
timpuriu.
Muzica
evreiasc
n
Mesopotania
i
Galileea,
cultura
muzical
a
evreilor
antici
ne
este
aproape
necunoscut,
n
afara
referirilor
existente
n
Vechiul
11
Muzica
egiptean
Destul
de
trzie,
investigarea
motenirii
culturale
a
Egiptului
antic
s-a
artat
extrem
de
bogat
prin
surse
iconografice
i
scrieri.
Locul
important
al
muzicii
se
impune
prin
multitudinea
legendelor
despre
aceast
art
care
figureaz
pe
majoritatea
reprezentrilor
picturale
i
sculpturale,
oglindind
ceremonialuri
religioase
sau
de
protocol
regal.
Printre
instrumentele
specifice
se
pot
aminti:
lira,
harpa
portabil
cu
mai
multe
coarde,
kitara,
fluierele
simple
i
duble,
tobele
cu
ram,
sistra.
Sclavii,
executani
ai
muzicii
de
templu
sau
de
curte,
practicau
o
art
bogat
ornamentat,
melismatic,
n
care
se
recunosc
multiple
influene
ale
culturilor
nconjurtoare.
Egiptul
este
principala
surs
a
prelurilor
ce
conduc
spre
civilizaia
greceasc.
Muzica
greceasc
Oarecum
mai
apropiat
de
cultura
epocilor
moderne
i
cu
evident
mai
multe
documente
variate
n
care
se
constat
prezena
muzicii,
cultura
greac
antic
poate
fi
apreciat
drept
temelia
culturii
12
Muzica
roman
nainte
ca
Grecia
s
devin
provincie
roman,
civilizaia
ei
ptrun-
sese
deja,
urmnd
cile
comerului,
n
Roma
i
bazinul
medite-
raneean.
Anexat
Imperiului
Roman
(146
.Hr.),
Grecia
a
mplinit
astfel
o
altfel
de
cucerire,
panic,
a
nvingtorilor
ei,
prin
art,
cultur
i
obiceiuri.
Cnturile
acompaniate
de
instrumente,
executate
de
sclavi
greci,
rsun
n
casele
patricienilor,
iar
muzica,
anterior
neglijat,
devine
treptat
o
preocupare
nobiliar,
pn
la
nalte
nivele
ierarhice,
prin
mprai
ca
Nero
sau
Caligula.
Un
specific
aparte
l
reprezint
spectacolele
circurilor
romane,
cu
fanfare
rsuntoare.
Arta
poetic
(Vergiliu,
Horaiu,
Ovidiu),
teatral
(Plaut),
estetica
neoplatonician
(Plotin)
contribuie
la
rspndirea
muzicii
profane.
n
domeniul
ritualurilor
nupiale,
funebre,
se
profileaz,
nc
din
sec.
I
d.Hr.,
cntrile
cretine,
sintez
a
repertoriului
de
sinagog
i
a
celui
greco-roman.
Este
hotarul
de
pornire
principal
al
muzicii
europene
occidentale
pentru
veacurile
ce
vor
urma.
Domeniu
extrem
de
vast,
mbogit
mereu
de
cercetri
i
descoperiri
documentare,
cultura
Antichitii
este
un
inepuizabil
tezaur
de
nvminte
i
modele
pentru
civilizaia
european,
condiionndu-i
n
fapt
existena
de-a
lungul
succesivelor
prefaceri
pe
care
ncercm
s
le
conturm,
urcnd
n
timp
spre
Evul
Mediu
i
Renatere.
14
EVUL MEDIU
15
I.
Regii
II.
Civilizaia
Daciei
Regale
16
Muzica
bizantin
ntre
secolele
al
IV-lea
i
al
X-lea,
Bizanul
a
fost
centrul
care
a
asimilat
ecourile
culturilor
antice
orientale,
tranzitndu-le
mai
ales
spre
zona
de
rsrit
a
Europei.
La
Constantinopole,
noua
capital
a
Imperiului
de
Rsrit,
muzica
se
evideniaz
n
protocolul
cere-
monialului
de
curte
(Aclamaiile),
n
serbrile
de
circ,
n
ritualul
religios.
Originea
cntrilor
provine
din
cultul
sinagogal
al
vechilor
evrei,
transferat
n
cultul
primilor
cretini.
Locul
central
l
reprezint
psalmii,
textele
evanghelice
i
apostolice.
Imnurile
bizantine
au
reprezentat
un
repertoriu
specific,
cu
un
stil
poetic
i
muzical
bine
definit
i
cu
caracter
intonaional
bine
difereniat
tematic
(cromatic,
n
tematica
profan,
diatonic,
n
cea
religioas).
Se
cunosc
mai
multe
informaii
privitoare
la
ritualul
religios,
a
crui
muzic
ne-a
fost
transmis
prin
tradiia
de
cnt
a
culturilor
mnstireti.
Muzica
era
considerat
podoaba
liturghiei
bizantine.
Muzica
bizantin
era
vocal,
omofon,
melismatic,
organizat
pe
moduri.
Roman
Melodul,
Ioan
Damaschinul
sunt
cei
mai
de
seam
care
au
desvrit
formele
i
genurile
de
tropar,
condac,
canon
i
teoria
celor
opt
glasuri
(moduri),
n
care
sunt
ncadrate
cntrile
Octoihului.
n
structurile
caracteristice
modurilor
greceti
(cu
un
sistem
de
notaie
alctuit
din
semne
neume),
cunoaterea
muzicii
bizantine
provine
mai
ales
din
documente
trzii
sau
din
ceea
ce
s-a
transmis
culturilor
occidentale
i
rsritene.
Din
colile
de
cntri
cretine
ale
17
Muzica
apusean
Primele
stabiliri
de
tradiii
ale
cntului
cretin
sunt
atribuite
episcopului
Ambrozie
din
Milano,
care
pune
bazele
cntului
ambrozian
(sec.
al
IV-lea).
Asupra
acestui
repertoriu
va
aciona
apoi
Papa
Grigore
cel
Mare,
provenit
din
coala
bizantin
de
la
Constantinopole,
iniiatorul
primei
colecii
de
cntece
liturgice
impuse
drept
formul
unificatoare
a
repertoriului
cultic
Antifonar
(sec.
al
VI-lea).
Muzica
selectat
de
acest
Pap
i
poart
numele
Muzica
gregorian
,
modul
ei
de
execuie
fiind
nvat
la
Schola
Cantorum,
al
crei
scop
era
iniierea,
studierea
i
propagarea
muzicii
respective
n
lumea
cretin.
Caracteristici:
coralul
gregorian
era
omofon,
cu
texte
n
proz
extrase
din
Biblie,
cu
o
structur
a
recitrii
pe
un
sunet
(recto
tono)
sau
psalmodic
(stil
accentus).
Alte
cntri,
mai
melodice
(antifonii,
imnuri),
i
vor
afla
locul
n
Miss
(cu
text
neschimbat
Kyrie,
Gloria,
18
Ars
Anticva
Dup
secolul
X,
evoluia
cntrilor
cunoate
o
permanent
mbogire
pe
planul
teoriei
i
al
practicii.
Se
stabilesc
semnificaiile
de
consonan
(octav,
cvint,
cvart)
i
disonan
(ter,
sext)
ale
intervalelor,
se
afirm
primele
forme
de
cntare
la
dou
sau
trei
voci
(printre
teoreticieni,
alturi
de
DArezzo,
pot
fi
amintii
Erigena
i
Hucbald).
Cantus
planus
rmne
melodia
conductoare
peste
care
se
suprapune
o
a
doua
voce
(diafonia),
crend
forma
de
cntare
Organum.
Creterea
numrului
de
voci
determin
clasificarea
lor
dup
rol
i
importan:
melodia
gregorian,
baz
neschimbat
a
cntului,
va
fi
cantus
firmus
sau
tenor
(tenere
a
ine
melodia);
vocea
superioar
ce
o
secondeaz
discantus
(deprtat
de
cantus);
vocea
inferioar
contra-tenor
basus
,
iar
cea
superioar
contra-
tenor
altus.
Mersul
ritmic
al
tuturor
vocilor
preia
modelul
din
cantus
firmus,
not
contra
not.
Ritualul
cntrilor
liturgice
i
tradiia
colilor
mnstireti
vor
ngreuna
evoluia
muzicii,
fa
de
alte
domenii
ale
artelor.
Faza
final
a
perioadei
ncepute
cu
Grigore
cel
Mare
se
profileaz
spre
secolele
XII
XIII,
moment
denumit
de
urmai
Ars
Anticva
(arta
veche).
n
acest
moment
al
ultimelor
dou
secole
se
contureaz
primele
manifestri
ale
im-
pulsului
creator,
germeni
ai
artei
componistice
pe
baze
polifonice
(aa-numita
coal
a
discantitilor).
n
etapele
acestor
acumulri,
un
rol
aparte
l
ocup
coala
de
la
Notre
Dame
din
Paris,
de
care
se
pare
c
sunt
legate
i
numele
primilor
compozitori
cunoscui
pn
acum:
Magister
Leoninus
(sec.
XII),
Magister
Perotinus
(sec.
XIII).
Contribuia
acestora
se
ndreapt
spre
autonomizarea
vocilor
ce
nsoeau
cantus
firmus-ul,
att
din
punct
de
vedere
melodic,
ct
i
ritmic,
urmat
firete
i
de
creterea
numrului
de
voci
(organum
triplum,
organum
cvatruplum).
nnoirile
duc
spre
profilarea
unui
cantus
firmus
inventat
(conductus)
n
locul
celui
gregorian.
Drumul
este
deschis
nnoirilor,
apare
Motetul
(n
care
vocea
a
doua
are
alt
text
mot),
evolueaz
procedeele
de
conducere
a
vocilor,
unele
voci
vocale
sunt
nlocuite
de
execuie
instrumental,
se
descoper
prin
ncercri
efectul
de
imitaie
a
unei
voci
de
ctre
alta
etc.
n
contextul
epocii,
apariia
dramelor
sacre
este
important
ca
reprezentare
spectacular
a
textelor
liturgice.
nceputurile
sunt
semnalate
prin
sec.
al
X-lea,
cptnd
destul
de
repede
amploare.
Dramele
liturgice,
reprezentate
mai
nti
sumar
n
faa
altarelor
de
20
dansat.
3.
Partea
final,
numit
Sanduan,
Zaban,
Zawang
sau
Jihe,
care
era
format
dintr-o
succesiune
de
elemente
comice,
cu
interaciuni
acrobatice.
Este
interesant
c,
n
spectacol,
cele
trei
pri
erau
complet
distincte
din
punct
de
vedere
al
coninutului.
Muzica
din
Zaju
provenea
fie
din
repertoriul
de
cntece
de
curte
al
dinastiei
Song,
numit
Daqu,
fie
era
preluat
din
muzica
popular.
Dup
cderea
dinastiei
Song,
cea
din
nord,
Zaju
s-a
strmutat
n
sud,
urmnd
dinastia
Song
din
sud
(1127
1279).
Dinastia
Jin
(1115
1234)
a
motenit
aceast
form
artistic
numind-o
Yuanben.
Pe
la
nceputul
secolului
al
XII-lea
apare
o
alt
form
de
oper,
diferit
de
Zaju,
n
sudul
Chinei.
Aceasta
era
numit
opera
sudic
sau
Xiwen
ori
Wenzhou,
dup
locul
naterii
sale
din
provincia
Zhejiang.
Toate
operele
sudice
prezentau
povestiri,
iar
structurile
lor
variau
n
funcie
de
intrig.
Nu
mai
erau
mprite
n
trei
seciuni
i
erau
formate
din
repertoriul
de
cntece
populare
i
balade.
Mai
trziu,
genul
acesta
va
fi
influenat
de
Song
Zaju
i
va
mprumuta
melodii
din
Changzhuan
i
Daqu.
n
ceea
ce
privete
interpreii
din
opera
sudic,
acetia
executau
diverse
pri
vocale:
solo,
duete
i
coruri.
Dup
cderea
regimului
nordic
i
ridicarea
dinastiei
Yuan,
se
dezvolt
Yuan
Zaju,
avnd
la
baz
Zaju-ul
nordic
i
Zhugong
diao.
Acest
Yuan
Zaju
diferea
att
de
Song
Zaju,
ct
i
de
opera
sudic.
Fiecare
libret
avea
o
schem
ritmic
i
fiecare
linie
avea
un
ritm
al
su.
O
pies
complet
era
format
din
zhe
i
un
xiezi
(Prolog
sau
Interludiu).
Cele
patru
zhe
reprezentau
n
total
patru
pri
muzicale,
iar
xiezi
era
inserat
ntre
prima
i
a
doua
parte
sau
ntre
a
treia
i
a
patra.
n
Discuia
cntecelor,
o
carte
scris
n
dinastia
Yuan,
sunt
trecute
17
melodii
destinate
gongului.
Dintre
acestea,
apte
erau
n
mod
obinuit
cuprinse
n
Yuan
Zaju.
De
altfel,
n
Yuan
Zaju,
toate
cele
patru
ze
erau
cntate
de
un
personaj
masculin
(zhengmo)
sau
de
unul
feminin
(zhengdan).
Celelalte
personaje
doar
vorbeau.
Interven-
iile
cntate
de
protagoniti
erau
foarte
scurte
i
fr
legtur
cu
discursul
muzical.
Pe
de
alt
parte,
n
opera
sudic
toate
personajele
cntau,
iar
muzica
nu
era
restrns
doar
la
melodiile
de
gong.
Evident,
opera
sudic
era
mai
flexibil
dect
Yuan
Zaju,
oferind
mai
22
Ars
Nova
ncepnd
cu
sec.
al
XIV-lea
aceast
denumire
caracterizeaz
drumul
spre
Renatere
i
finalul
supremaiei
culturii
mnstireti.
Denumirea
provine
dintr-o
lucrare
important
a
epocii,
Ars
Nova
de
Philippe
de
Vitry
(1291
spre
1361),
n
care
sunt
definite
nnoiri
ale
artei
muzicale
fa
de
perioada
anterioar
(denumit
de
autor
Arts
Antiqua,
arta
veche).
Cel
mai
important
creator
cunoscut
pn
acum
este
Guilaume
de
Machaut
(1300
spre
1377),
care
a
lsat
notat
o
ampl
motenire
muzical-literar:
lais
(cntece
lumeti),
balade,
rondeaux,
chansons
balades,
motete,
precum
i
prima
liturghie
catolic
de
autor,
La
Messe
de
Notre
Dame,
model
pentru
imensul
numr
de
lucrri
liturgice
pe
textul
latin
consacrat,
ce
vor
fi
create
de-a
lungul
secolelor.
Ctigurile
componistice
observ
expresivitatea,
cucerirea
n
polifonie
a
izoritmiei
i
izoperiodicitii,
conforme
regulilor
lui
Machaut
oglindind
spiritul
nnoitor:
Qui
de
sentement
ne
fait,
Son
dit
et
son
chant
contrefait.
Ars
Nova
italian
a
fost
avantajat
de
diversele
culturi
oreneti
care
se
afirm
prin
repere
economice
ale
unor
orae
deja
celebre
(Neapole,
Veneia,
Genova,
Padova,
Verona,
Florena)
i
de
apariia
primelor
capodopere
universale
(Dante,
Divina
Comedia).
Muzica
are
i
aici
civa
reprezentani
creatori,
precum
Jacopo
da
Bologna,
Giovani
da
Cascia
i,
mai
ales,
Francesco
Landini,
ale
cror
realizri
prefer
genuri
imitative
(Cascia
vntoarea,
Madrigalul,
n
forma
strofic
a
poeziei
cntate,
i
Balata
variant
a
baladei
franceze).
Tot
n
Italia
evolueaz
mai
mult
adaptrile
instrumentale,
cu
muzic
de
ascultat
sau
de
dans,
reunite
n
culegeri-codex
(cum
ar
fi
Sguarcialupi
23
Ars
Subtilior
Denumirea
de
Ars
Subtilior
sau
Ars
subtilis
a
fost
dat
de
muzi-
cologul
german
Gnther,
care
a
desemnat
prin
aceasta
perioada
final
a
Ars
Novei
sfritul
secolului
al
XIV-lea
,
mai
precis
ceea
ce
s-a
creat
dup
moartea
celui
mai
important
reprezentant
al
epocii,
Guillaume
de
Machaut.
Dispariia
acestui
geniu
a
provocat
un
impas,
o
descumpnire
total.
Polifonia
Ars
Novei
atinsese
prin
motetul
izoritmic
un
nivel
greu
de
depit.
Idealul
de
a
scrie
att
versurile,
ct
i
muzica
era
nc
n
vigoare,
i
nimeni
nu
ar
mai
fi
putut
egala
miestria
lui
Machaut,
care
excela
n
ambele
arte
lirice.
n
acest
context,
compozitorii
(care
renun
la
anonimat,
unii
fiind
chiar
discipolii
lui
Machaut)
preiau
ideile
i
tehnica
acestuia,
ns,
ntr-un
mod
manifest,
le
mping
la
extrem;
modalitile,
de
un
rafinament
intelectual
greu
de
imaginat,
demonstreaz
o
art
rezervat
i,
ca
atare,
destinat
unui
cerc
foarte
restrns.
Subtilitatea
este
de
neles
prin
iscusina,
ascuimea
minii
de
a
nscoci
sensuri
obscure,
simboluri
i,
mai
cu
seam,
referitor
la
muzic,
efecte
preioase
care
s
surprind
i
s
incite
pe
cel
cruia
i
sunt
destinate,
spre
a
le
ghici
i
spre
a-i
regsi
identitatea
prin
ele.
Rafinamentele
sonore
ale
polifoniei
Ars
Subtilior-ului
sunt
cutate
asiduu,
inventate,
tocmai
pentru
a
putea
delecta
spirite
nobile
capabile
n
receptarea
subtilitilor
ascunse.
Exist
trei
copii
ale
aceluiai
manuscris
care
s-a
pstrat
i
care
reprezint
sursa
acestei
literaturi
muzicale
a
sfritului
de
secol
XIV:
Codex
Chantilly.
Ele
au
fost
realizate
n
sudul
Franei
sau
nordul
Italiei
i
cuprind
lucrri
legate
mai
mult
de
spaiul
sudic
francez.
Aceast
migrare
a
unor
compozitori
din
nordul
dominat
de
Machaut
(Reims)
ctre
sud
printre
acetia
J.
de
Senleches,
P.
de
Molins,
J.
de
Noyon
arat
o
dorin
de
noi
descoperiri,
o
ncercare
de
a
se
24
27
RENATEREA
I.
Regii
II.
Civilizaia
Daciei
Regale
28
29
secolul
al
XVII-lea.
Alturi
de
madrigal
i
de
muzica
religioas
de
influen
flamand
sau
italian,
n
muzica
englez
(cu
denumiri
paralele
de
catch
canon,
song
madrigal)
se
remarc
i
o
coal
instrumental
definit
de
un
instrument
ce
este
o
variant
a
clavecinului
virginalul.
Aproape
toi
compozitorii
englezi
care
scriu
muzic
polifonic
vocal
manifest
predilecie
pentru
miniaturile
de
virginal
Wiliam
Byrd,
Thomas
Morley,
John
Dowland,
John
Bull.
Epoca
este
numit
i
Renaterea
elisabetan
pentru
interesul
acordat
de
vestita
regin
a
Angliei
artelor
muzicii
i
spectacolului
shakespearian
(care
confer
muzicii
un
rol
individual
n
piesele
sale).
Muzica
englez
este
astfel
o
sintez
a
Renaterii
europene
i
prin
manifestarea
ei
mai
trzie
(asemenea
Ars
Novei),
asigurnd
elemente
de
tranziie
spre
etapa
istoric
urmtoare,
Barocul
i
Clasicismul.
n
faa
acestei
noi
deschideri
culturale
i
de
creaie
se
profileaz
un
orizont
extrem
de
vast,
edificat
pe
experienele
artistice
ale
veacurilor
precedente.
Este
de
apreciat
c
renaterea
muzical
european
a
fost
perioada
de
conturare
i
profesionalizare
a
artitilor
pe
trm
estetic,
componistic
i
interpretativ,
contribuind
la
definirea
parametrilor
de
limbaj.
Ceea
ce
urmeaz
n
secolul
al
XVII-lea
nu
va
nega,
ci
va
duce
mai
departe
acest
drum
al
muzicii
spre
alte
culminaii
care,
fr
a
depi
valoric
creaiile
Renaterii,
sunt,
prin
comportament
estetic,
cu
totul
noi
i,
prin
aceasta,
fascinante.
Evocndu-le
n
etapele
urmtoare,
ne
reamintim
cuvintele
pe
care,
n
secolul
al
XIX-lea,
le-a
rostit
Giuseppe
Verdi
pentru
urmaii
si:
Torniamo
a
lantico,
gia
sara
un
progresso
(S
ne
ntoarcem
spre
trecut,
va
fi
deja
un
progres).
37
BAROC-CLASICISM
I.
Regii
II.
Civilizaia
Daciei
Regale
38
39
Armonia
ndelunga
preocupare
pentru
coexistena
(simultaneitatea)
sunetelor
n
discursul
muzical
a
determinat
un
lent
proces
de
limpezire
a
concepiilor
privind
consonana
i
disonana,
apoi
sistematizarea
relaiei
sunetelor
n
funcie
de
gravitaia
(atracia)
n
jurul
unui
centru,
devenit
baza
modului,
fundamentala
ntregii
arhitecturi
verticale
(i,
bineneles,
a
mersului
vocilor
polifonice,
pe
orizontal).
Cu
mult
naintea
determinrilor
de
la
nceputul
secolului
al
XVII-lea,
acest
proces
lsa
s
se
ntrevad
viitoarea
pondere
a
tonalitii
i,
implicit,
a
limbajului
armoniei.
Desigur,
perspectiva
contemporan
nou
ne
ngduie
asemenea
concluzii
care,
la
timpul
42
Polifonia
Ar
fi
inutil
de
presupus
c
arta
polifoniei,
rod
al
secolelor
precedente,
a
fost
abandonat,
chiar
dac
aspectele
configuraiilor
componistice
dau
uneori
aceast
impresie.
Exist
n
aceast
direcie
dou
puncte
de
observaie.
Istoric,
polifonia
rmne
o
baz
tehnic,
cucerit
de
compozitori
prin
abilitile
utilizrii
regulilor
contrapunctului
n
textul
muzical,
doar
c
sunt
mereu
mai
atent
observate
legile
respectrii
unitii
tonalitii
i
funciilor
armonice.
Se
contureaz
deci
un
nou
profil
de
polifonie
armonic,
pe
care
se
vor
cldi
mree
edificii
sonore
instrumentale,
orchestrale
i
vocal-simfonice.
43
Ritmica
Domeniu
de
extrem
interes,
conex
cu
toate
celelalte
aspecte
de
limbaj,
ritmica
pstreaz
din
arta
renascentitilor,
prin
tehnica
contrapunctic,
reperele
accentului
metric
i
compensrilor
imitative.
Ea
preia,
pe
de
alt
parte,
pulsaiile
strvechi
ale
matricei
dansului.
Ritmica
devine
n
Clasicism
o
modalitate
de
echilibrare
a
proporiilor,
de
la
motiv
la
macrostructuri.
Exist
o
ritmic
esenial
a
msurilor
i
periodicitii
repetitive;
totodat,
descoperim
preocuprile
pentru
unitatea
diversificat
(declamaia,
retorica
expresiv
i
formulele
sugerate
de
dans).
Se
adaug
ritmica
ordonatoare
a
potenialului
funciilor
armonice,
a
agogicii
i,
nu
n
ultimul
rnd,
a
aprofundrii
resurselor
dramaturgiei
muzicale.
Improvizaia
i
ornamentaia
sunt
de
asemenea
domenii
de
sintez
imposibil
de
imaginat
n
afara
ritmicii.
FORMELE
MUZICALE
Rezultat
al
unei
ordonri
a
gndirii
componistice,
formele
muzicale
au
parcurs
un
sens
evolutiv
n
secolele
precedente,
transformnd
treptat
regulile
de
alctuire
a
discursului
sonor
n
modaliti
i
proporii
ale
arhitectonicii,
reflectnd
spiritul
clasic
al
simetriei
n
complexitatea
expunerii
ideilor.
Principiul
tripartit
pare
s
fie
cel
mai
caracteristic
ncepnd
cu
secolul
XVII,
sub
aspectul
repetrilor
simetrice
i
al
asamblrilor
repetitive
diversificate,
la
care
se
adaug
o
evoluie
paralel
a
tehnicilor
variaionale.
Primele
contururi
tripartite
intenionale
se
bazeaz
pe
alternrile
de
tonaliti
nve-
cinate
ale
aceluiai
material
motivic
(tonalitate
iniial,
tonalitate
dominantic,
revenire
la
tonalitatea
iniial).
Mai
trziu,
seciunea
median
se
va
mbogi
i
cu
un
material
muzical
distinct,
definind
mai
clar
structura
A-B-A
(numit
prin
asemnare
i
form
de
lied).
44
GENURILE
MUZICALE
Acumularea
de
mijloace
expresive
i
practica
lor
diversificat
deter-
min
o
considerabil
mbogire
de
genuri
ale
muzicii
vocale
i
instru-
mentale.
Tocmai
pentru
c
reprezint
un
teren
al
combinaiilor
sonore
bazate
pe
ghidajul
literar,
opera
pare
s
deschid
drumurile
spre
nnoire.
Aminteam
de
Camerata
fiorentina,
n
care
artitii,
pasionai
de
posibilitatea
renvierii
Antichitii,
opun
polifoniei
vocale
cntul
monodic
acompaniat,
germen
al
viitoarei
opere.
Cteva
experiene
succed
acestor
ncercri
Jacopo
Peri
i
poetul
Ottaviano
Rinuccini
propun
o
prim
dramma
per
musica,
Dafn
(compus
aprox.
n
1594,
reprezentat
n
1597),
creia
i
urmeaz
Euridice
45
72
ROMANTISMUL
I.
Regii
II.
Civilizaia
Daciei
Regale
73
74
75
86
chrtiens
(Nol).
Muzica
francez
romantic
are
drept
personalitate
dominant
pe
Hector
Berlioz
(1803
1869).
Cu
o
pregtire
destul
de
modest,
este
animat
de
admiraie
pasionat
pentru
Gluck,
studiaz
compoziia
cu
Lesueur,
ncepndu-i
destinul
de
creator
cu
o
Mis
solemn,
prezentat
n
catedrala
St.
Roche,
dar
mai
trziu
renegat.
Printre
contemporani,
Weber
este
un
nou
argument
entuziasmant,
care
l
convinge
s
frecventeze
cursurile
Conservatorului
(cu
Lesueur).
Se
prezint
de
cteva
ori,
fr
a
reui,
la
concursul
pentru
Premiul
Romei.
Dominat
de
admiraia
pentru
Shakespeare
i
de
dragostea
pentru
actria
irlandez
Harriet
Smithson,
care
interpreteaz
la
Paris
cu
o
trup
englez
Hamlet,
Romeo
i
Julieta,
va
descoperi
i
Faust
de
Goethe.
Primele
sale
compoziii
valabile
sunt
Opt
scene
din
Faust
i
cantata
Moartea
Cleopatrei.
Nimic
nu
anuna
ns
marele
eveniment
al
romantismului
francez
comparabil
cu
premiera
lui
Hernani
de
Victor
Hugo
care
a
fost,
n
1830,
Simfonia
fantastic,
episod
din
viaa
unui
artist,
capodoper
inspirat
de
pasiunea
pentru
Harriet.
Urmeaz
decernarea
marelui
Premiu
al
Romei
pentru
cantata
Ultima
noapte
a
lui
Sardanapal.
La
Roma
scrie
uverturile
Regele
Lear
i
Rob
Roy
i,
ntors
la
Paris,
definitiveaz
proiectul
unei
continuri
a
Simfoniei
fantastice
cu
Llio,
sau
ntoarcerea
la
via.
Prezentat
la
Paris
n
1832,
Simfonia
are
un
succes
uria.
La
solicitatea
lui
Paganini
compune
o
simfonie
pentru
viol
obligat
i
orchestr,
Harold
n
Italia
dup
Byron,
apoi
Recviemul
(capodoper
romantic
a
viziunii
sonore
apocaliptice
prin
amploarea
sonor
i
dramatic)
i
opera
Benvenuto
Cellini.
Un
alt
succes
urmeaz
cu
simfonia
dramatic
Romeo
i
Julieta,
o
formul
nou
pentru
genul
simfoniei,
n
care
programatismul
este
prezent
doar
n
prile
orchestrale,
alternate
cu
momentele
vocal-simfonice.
Fr
prea
mult
ecou,
scris
pentru
o
aniversare
istoric,
a
realizat
Simfonia
funebr
i
triumfal,
cea
de
a
patra
formul
nou
a
genului,
continuat
cu
legenda
dramatic,
oper-concert,
Damnaiunea
lui
Faust
(reluare
amplificat
a
Scenelor
scrise
n
tineree).
n
paralel,
ntreprinde
ca
dirijor
turnee
n
Belgia,
Germania,
Praga,
Budapesta,
Rusia.
La
Weimar,
Liszt,
admirator
al
Simfoniei
fantastice,
reia
Benvenuto
Cellini,
iar
n
1854
are
loc
prezentarea
oratoriului
Copilria
lui
Isus,
un
autentic
triumf.
Continund
cutrile
unor
formule
noi,
n
1859
Berlioz
termin
Troienii,
prima
oper
proiectat
pentru
dou
seri
100
legenda
total
nefondat
c
i-ar
fi
otrvit
rivalul,
pe
Mozart,
subiect
pus
n
circulaie
public
de
interpretrile
fanteziste
ale
lui
Pukin
i,
mai
trziu,
ale
lui
Rimski-Korsakov.
Oricum,
n
utlimele
decenii
ale
secolului
XX,
reve-
nirea
n
actualitate
a
muzicii
sale
dovedete
c
orientarea
sa
expresiv
se
deosebea
foarte
mult
de
modelul
mozartian.
Contemporaneitatea
l-a
consacrat
ca
rival
al
lui
Salieri
la
faima
artistic
i
social
a
epocii
i
pe
Luigi
Cherubini
(1760
1842),
pentru
care
destinaia
de
emigrare
profesional
a
fost
Parisul.
Iniiat
n
stilul
religios
sever,
a
studiat
apoi
genul
dramatic
la
Bologna,
cu
Sarti,
scriind,
de
asemenea,
sonate
pentru
instrumente
cu
claviatur,
n
spiritul
timpului.
Debuteaz
n
oper
cu
Il
Quinto
Fabio,
n
maniera
lui
Metastasio,
i
prezint
n
mai
multe
teatre
italiene
lucrri
lirice
n
genul
seria
sau
semiseria,
denotnd
o
tendin
de
mbogire
a
orchestraiei
i
de
amplificare
a
finalurilor,
n
detrimentul
ariei
ornamentate,
aa
cum
fcea
i
Mozart
la
Viena,
n
aceeai
epoc.
Dup
ce
prezint
cteva
dintre
operele
sale
la
Londra,
s-a
stabilit
la
Paris,
unde
caut
s
se
adapteze
manierei
de
spectacol
la
mod.
Lucrri
ale
sale
au
fost
montate
n
premier
la
Teatrul
Feydeau,
a
crui
conducere
artistic
avea
s
o
preia.
Astfel,
Cherubini
i-a
asigurat
o
poziie
de
prim-plan
la
Paris,
dup
moartea
lui
Gluck
i
Sacchini,
dup
ultimele
triumfuri
ale
lui
Grtry
i
primele
opere
ale
lui
Le
Sueur,
Mhul
i
Boieldieu.
Comedia
eroic
Lodoiska
a
confirmat
puternica
originalitate
a
talentului
su.
Despre
lucrrile
sale
se
poate
spune
c
se
afl
ntre
drama
lacrimogen,
comedia
elegiac
i
cea
sentimental,
n
spirit
preromantic.
n
1797,
relund
tragedia
dup
modelul
lui
Gluck
i
urmnd
exemplul
italienilor,
cu
partitura
operei
Medeea,
el
semneaz
actul
de
natere
a
dramei
romantice.
Este
ceea
ce
va
demonstra,
dup
1950,
geniul
interpre-
tativ
al
Mariei
Callas,
care
a
relansat
capodopera
lui
Cherubini.
Eecul
operei
Anacreon,
mult
admirat
ns
de
Beethoven,
l-a
determinat
pe
compozitor
s
plece
din
Frana,
ntlnind
la
Viena
pe
Haydn
i
Beethoven.
Rentoarcerea
Bourbonilor
i-a
permis
lui
Cherubini
s
cunoasc
o
nou
ascensiune
ca
supraintendent
al
Capelei
Regale,
membru
al
Institutului
i,
n
sfrit,
director
al
Conservatorului,
din
1822
pn
la
moarte.
Ultimii
ani
au
fost
dedicai
n
exclusivitate
muzicii
religioase
(dou
Recviemuri)
i
muzicii
de
camer
ase
Cvartete,
dintre
care
al
doilea
este
transcrierea
unicei
115
137
moment
dat,
cele
trei
Valsuri
op.
64,
cele
trei
Mazurci
op.
63,
17
Cntece
poloneze
op.
74,
publicate
dup
moartea
lui,
stabilesc
perfeciunea
expresiei
modelului
componistic
de
maturitate.
Mazurca
op.
68
nr.
4
este
ultima
lui
oper,
simbol
al
unei
iubiri
fidele
pentru
patria
sa
(Mazurcile
lui
Chopin,
spunea
Schumann,
sunt
tunuri
acoperite
de
flori).
Cel
din
urm
concert
parizian
are
loc
la
Pleyel,
pe
16
februarie
1848,
dezvluind
publicului
misterul
unei
interpretri
care
nu
are
asemnare
n
regiunea
noastr
terestr,
cum
scrie
la
Paris
cronicarul
de
la
Gazeta
muzical.
Chopin
s-a
nscut
sub
semnul
precocitii
i
al
unei
recunoateri
imediate
a
darurilor
sale
de
pianist
i
de
compozitor,
profund
legate
prin
inspiraia
creatoare
i
multitudinea
de
nuane,
de
timbruri
ale
interpretului.
Acestea
au
determinat
impresia
unei
muzici
evident
originale,
n
forme
tradiionale
personalizate
i
reinterpretate
(scherzo,
preludiu,
sonat
etc.),
inspirndu-se
n
mod
ideal
din
izvoarele
unui
folclor
naional
de
natur
imaginativ.
Pianistica
sa
pretinde
un
echilibru
subtil
ntre
virtuozitate
i
inspiraie,
un
rafinament
extrem
al
alternanelor
dinamice,
al
ornamentelor
fluide
ce
anun
transpa-
rena
i
luminozitatea
impresionist,
dar
i
o
sensibilitate
bogat,
divers,
poate
oarecum
angoasant.
Primul
compozitor
de
anvergur
care
s-a
dedicat
n
exclusivitate
pia-
nului,
Chopin
creeaz
o
nou
atitudine
a
interpretului
spre
suplee,
succesiuni
vertiginoase,
mobilitate
a
minii,
o
educaie
inteligent
a
digitaiei,
utilizarea
celor
dou
pedale
concurnd
la
completa
stp-
nire
a
claviaturii
i
a
instrumentului.
Rubato-ul
este
o
caracteristic,
observat
nc
de
Liszt
i
Debussy,
definitorie
pentru
execuia
chopinian,
conferind
frazei
melodice
un
accent
personal.
Admirndu-l
pentru
virtuozitatea
sa
pe
Paganini,
aprofundnd
cunoaterea
lui
Bach,
muzicianul
su
preferat,
alturi
de
Mozart,
Chopin
a
fcut
o
alegere
esenial,
ce
i
definete
personalitatea,
mrturisind:
Muzica
este
doar
muzica
singur,
definind
astfel
identitatea
personal.
Dup
el,
pianul
nu
a
mai
fost
niciodat
ceea
ce
fusese
nainte,
ci
a
suferit
o
metamorfoz
complet.
ncepnd
cu
Liszt,
Anton
Rubinstein
sau
Paderewski,
de
la
Cortot
la
Horowitz
sau
Lipatti,
Chopin
nu
a
ncetat
niciodat
s
fie
slujit,
ntr-adevr,
de
cei
mai
mari
interprei.
El
rmne
nc,
n
ntreaga
lume,
unul
dintre
compozitorii
aflai
cel
mai
frecvent
n
repertoriile
de
concert,
pentru
c
a
identificat
sufletul
naional
cu
universalitatea,
muzica
cu
starea
poetic
de
nestins
ardere
uman.
141
147
NORVEGIA
n
ansamblul
rilor
nordice,
patrimoniul
muzical
norvegian
este
mai
bogat
datorit
varietii
muzicii
populare,
a
instrumentelor
specifice
i
compozitorilor
formai
sub
influena
germanic
J.D.
Berlin
(1714
1787),
J.H.
Berlin
(1741
1807),
L.
M.
Lindeman
(1812
1887).
Un
rol
important
l
are
i
faimosul
virtuoz
romantic
al
Nordului,
violonistul
Olle
Bull
(1810
1880).
Richard
Nordraak
(1842
1866),
care
este
i
autorul
imnului
naional
norvegian,
Ja,
vi
elsker
dette
landet...
(Da,
noi
iubim
aceast
ar...),
a
lsat
puine
lucrri
n
scurta
sa
existen
muzic
de
scen
pentru
piesa
Maria
Stuart
a
lui
B.
Bjrnson,
romane
i
cteva
piese
pentru
pian.
Dar
rolul
lui
va
fi
esenial
prin
influena
exercitat
asupra
lui
E.
Grieg,
pe
care
l-a
convins
de
credina
n
posibilitatea
crerii
unei
muzici
naionale
norvegiene
(tendin
reprezentat
de
grupul
Euterpe,
cu
Nordraak,
C.
Horneman
i
G.
Matthison-Hansen).
naintea
lui
Grieg,
din
gene-
raia
celei
de
a
doua
jumti
a
secolului
XIX,
mai
poate
fi
amintit
Martin
Udbye
(1820
1880),
autorul
primei
simfonii
norvegiene.
Cel
mai
de
seam
muzician
romantic
nordic,
Edvard
Grieg
(1843
1907)
i-a
desvrit
pregtirea
la
Conservatorul
din
Leipzig,
apoi
la
Copenhaga,
cu
Niels
Gade,
ntlnindu-i
pe
compozitorii
care
constituiser
grupul
Euterpe,
ca
o
reacie
la
influena
german
a
lui
Schumann
i
Mendelssohn.
Revenit
n
Norvegia,
lupt
pentru
o
art
naional,
susinnd
n
paralel
o
carier
de
compozitor
i
interpret,
pe
lng
o
dificil
activitate
de
organizator
al
vieii
muzicale.
Dirijor
apreciat,
el
nu
a
fost
un
pianist
virtuoz,
dar
s-a
remarcat
ca
un
interpret
sensibil.
Cu
ajutorul
lui
J.
Svendsen
(1840
1911),
a
reuit
treptat
s
impun
ideea
unei
muzici
naionale.
Durabila
celebritate
a
lui
Grieg
se
sprijin
pe
lucrrile
lui
cele
mai
cntate,
muzica
de
scen
la
Peer
Gynt
de
Ibsen
i
Concertul
pentru
pian
n
la
minor.
Grieg
a
manifestat,
de
asemenea,
o
mare
abilitate
n
crearea
miniaturilor
muzicale,
melodii
vocale
i
piese
pentru
pian.
n
perspectiva
timpului
apare
i
ca
un
armonist
ndrzne
(oscilri
ntre
modurile
major
i
minor),
iniiator
de
limbaj
ntr-o
viitoare
art
impresionist
ce
a
influenat
compozitori
precum
Debussy,
Ravel
i
Delius.
Inspiraia
lui
popular
este
cea
mai
autentic
n
piesele
vocale
i
pianistice
(Piese
lirice).
Se
mai
pot
meniona
din
lucrrile
pentru
orchestr
muzica
la
Sigurd
Iosalfar,
suita
Din
vremea
lui
Holberg,
Simfonia
n
do
minor,
Suita
liric,
Dansuri
simfonice.
Amprenta
personal
se
148
vocal-simfonic
religioas.
Linia
cultural
a
muzicii
engleze,
n
acest
secol
fr
glorii
naionale,
este
conturat
i
de
preocuprile
de
istoriografie
i
cercetare
teore-
tic,
n
rndul
crora,
pentru
secolele
XVIII
i
XIX,
pot
fi
menionate
nume
prestigioase
ca
Sir
John
Hawkins
(1719
1789),
Charles
Burney
(1726
1814)
i
Robert
Lucas
Pearsall
(1795
1856).
Disciplin
inclus
n
focarele
de
cultur
de
la
Oxford
i
Cambridge,
muzicologia
englez
a
fost
un
puternic
sprijin
pentru
afirmarea
constant
a
profesionalismului
care
a
dus
la
relevanele
componistice
din
secolul
XX.
159
160
MODERNISMUL
161
I.
Regii
II.
Civilizaia
Daciei
Regale
162
186
*
203
*
Este
dificil
de
consemnat
dac
se
poate
vorbi
de
vreo
personalitate
important
a
muzicii
norvegiene
n
planul
vieii
culturale
interna-
ionale.
coala
componistic
reflect
mai
mult
influene
europene
ale
epocii
postromantism,
cromatism,
atonalitate,
dodecafonie
,
observabile
n
formule
diferite
la
creatori
precum
Fartein
Valen,
David
Monrad
Johansen,
epigon
al
lui
Grieg,
Bjarne
Brustad,
mai
interesat
de
tradiiile
folclorice
norvegiene,
Alf
Hurum
i
Pauline
Hall,
atrai
de
muzica
francez,
Ludwig
Irgens
Jensen,
dornic
de
a
relua
estetica
polifoniei
secolului
XVI,
i,
din
generaia
mai
nou,
apropiat
de
folclor,
Knut
Nystedt,
Finn
Mortensn,
Knut
Wiggen.
n
204
*
Muzica
portughez
modern
se
caracterizeaz
n
ansamblu
printr-o
profund
reacie
n
favoarea
conservatorismului
naional.
Compo-
zitorii
portughezi,
bazndu-se
pe
resursele
patrimoniului
folcloric,
pstreaz
cu
precdere
maniera
postromantic
cu
unele
conotaii
neoclasice.
Este
orientarea
ce
caracterizeaz
creaia
lui
Luis
de
Freitas
Branco,
interesat
i
de
impresionism,
a
crui
activitate
i
influen
pedagogic
a
fost
considerabil.
Pe
aceeai
linie
se
situeaz
i
contemporanul
su
Jorge
Croner
Vasconcellos.
O
alt
grupare
de
compozitori
este
mai
cu
insisten
orientat
spre
atitudinea
naionalist,
avndu-l
drept
promotor
pe
Jos
Vianna
da
Motta.
Fa
de
aceste
generaii,
cei
mai
tineri
tind
s
asimileze
modelele
avangardei
internaionale,
care,
chiar
fr
a
oferi
capodopere
componistice
portugheze,
a
avut
un
oarecare
ecou
n
componistica
lui
Federico
de
Freitas,
Fernando
Lopes
Graa
i
Ruy
Coelho,
cel
din
urm
fiind
considerat
fondatorul
operei
naionale
moderne.
Printre
afirmrile
mai
recente
mai
poate
fi
menionat
Jos
Manuel
Braga
Santos,
care
s-a
format,
n
creaie
i
interpretare
dirijoral,
sub
ndrumarea
lui
Hermann
Scherchen.
Lszl
Llajhta
(1892
1963)
este
mai
puin
cunoscut
dect
Bartk
i
Kodly,
cu
toate
c
reprezint,
n
prima
jumtate
a
secolului
XX,
al
treilea
mare
nume
al
muzicii
ungare.
Studiile
le-a
realizat
la
Budapesta
i
la
Paris,
la
Schola
Cantorum,
n
preajma
lui
Vincent
d'Indy,
rmnnd
sub
influena
muzicii
franceze.
I-a
nsoit
uneori
pe
Bartk
i
Kodly
n
cercetrile
lor
folclorice,
intrnd
n
departa-
mentul
de
etnografie
al
Muzeului
Naional
Ungar
din
Budapesta,
spe-
cializndu-se
n
domeniul
etnomuzicologiei.
Sub
anumite
aspecte,
cariera
lui
de
compozitor
se
aseamn
cu
aceea
a
contemporanului
su
ceh,
Bohuslav
Martinu,
echilibrnd
n
creaia
lui
componentele
ungare
i
cele
ale
culturii
latine.
A
realizat
partituri
camerale
(10
cvartete
de
coarde)
i
nou
simfonii,
fiind
distins
cu
Premiul
Kossuth
pentru
activitatea
susinut
n
sprijinul
folclorului
ungar.
Gyrgy
Ligeti,
nscut
n
Romnia,
la
Trnveni
(1923
2006),
este
aliniat
gndirii
lui
Boulez
i
Stockhausen,
chiar
dac
nu
s-a
afirmat
n
primul
ealon
al
compozitorilor
contemporani
dect
mai
trziu
dect
acetia,
n
jurul
anului
1960,
dup
ce
a
plecat
din
Ungaria.
Elev
al
Academiei
din
Budapesta,
a
predat
armonia,
contrapunctul
i
analiza
muzical,
din
1950
pn
n
1956,
dup
ce
realizase
un
turneu
de
cercetri
folclorice
n
Romnia
(1949
1950),
care
avea
s-l
determine
s
valorifice
n
primele
lui
compoziii
coordonatele
culorii
sonore
i
timbrului.
De-a
lungul
acestor
ani
a
compus
mult,
n
general
ntr-un
stil
neobartkian,
dar
i
sub
influena
lui
Berg:
ase
bagatele
pentru
cvintet
de
sufltori,
Cvartetul
de
coarde
nr.
1,
Metamorfoze
nocturne.
Prsindu-i
ara
ca
urmare
a
evenimen-
telor
din
1956,
Ligeti
a
lucrat
cu
Karlheinz
Stockhausen,
Herbert
Eimert
i
Gottfried
Michael
Knig
la
Studioul
de
muzic
electronic
din
Kln,
realiznd
Glissandi,
Articulaii.
S-a
impus
apoi
cu
partituri
orchestrale,
care
renun
la
electroacustic
i
serialism
Apariii,
Atmosfere
concepute
sub
semnul
unei
micropolifonii
determinate
de
suprafee
de
timbruri
statice,
cu
ntinderi,
greuti,
culori
i
consistene
foarte
diverse,
totul
fiind
notat
cu
o
precizie
extrem.
Compozitorul
a
continuat
cu
Volumina
pentru
org,
Poemul
simfonic
pentru
100
de
metronoame,
Aventuri
i
noi
aventuri,
aciune
scenic
imaginar,
compoziie
fonetic
pe
texte
imaginare,
nonsemantice.
O
prim
sintez
a
celor
dou
tendine
a
fost
realizat
n
Recviem,
unde
se
reintroduc
noiunile
de
contrapunct
i
de
intervale.
Concertul
pentru
violoncel
se
nscrie
n
descendena
lucrrilor
anterioare.
Dup
10
ani
urmeaz
opera
Marele
macabru
226
BRAZILIA
Heitor
Villa-Lobos
(1887
1959)
este
marea
personalitate
care
a
contribuit
major
la
cunoaterea
internaional
a
muzicii
braziliene
moderne.
La
Rio
de
Janeiro,
Villa-Lobos
a
fcut
cunotin
cu
muzica
de
salon
din
Europa
i
cu
cea
a
muzicienilor
populari,
devenind
chitarist
n
ansambluri
chros.
Autodidact,
el
este
puternic
impresionat
de
creaia
lui
Bach,
fapt
care
se
va
recunoate
n
ciclul
de
Bachianas
brasilieras,
compuse
ntr-o
manier
de
adaptare
a
muzicii
baroce
la
muzica
brazilian.
Violoncelist
n
orchestra
Teatrului
Recreio,
interpreta
un
repertoriu
constituit
din
opere,
operete
i
zarzuela,
condus
de
un
instinct
infailibil
de
a
nelege
sufletul
muzical
brazilian.
El
pornete
de
la
cntecele
primitive
indiene,
ritmurile
negrilor
din
Bahia
pn
la
cntecele
populare
urbane
i
rurale.
Influena
lui
Wagner
i
Puccini
n
privina
melodiei,
Vincent
d'Indy
i,
mai
trziu,
Debussy
i
Stravinski,
nu
va
estompa
aceste
origini
naionale
folclorice.
Com-
239
ARGENTINA
Lumea
tangoului
argentinian
definete,
n
mare
msur,
persona-
litatea
lui
Astor
Piazzolla
(1921
1992),
un
artist
aplaudat,
rsfat
de
succes
i,
totodat,
subiect
de
polemici.
ntr-un
fel,
prezena
sa
n
peisajul
muzicii
secolului
XX
este
controversat
datorit
eforturilor
sale
de
a
regsi
unitatea
pierdut
a
muzicii,
timpul
n
care
nu
existau
hotarele
actuale
ntre
domeniile
componisticii,
cnd
mari
creatori
compuneau
i
muzic
ambiental,
fr
a
se
simi
prin
aceasta
diminuai
n
realizrile
lor.
Pronunndu-i
profesiunea
de
credin,
artistul
amero-latin
spunea:
Eu
ncerc
s
fiu
Piazzolla,
cci
cred
c
astfel
fiind,
sunt
ara
mea,
sunt
Argentina
i
Buenos
Aires
i
nimic
nu
este
mai
frumos
dect
s
auzi
spunndu-se
c:
aceast
muzic
este
muzica
din
Buenos
Aires
M-am
ndrgostit
de
muzic;
dac
nu
eti
ndrgostit
de
ea,
este
mai
bine
s
nu
te
apuci
s-o
cni.
Muzica
este
ca
o
femeie,
dac
nu
o
iubeti,
te
las.
Eu
o
iubesc
i,
de
fiecare
dat,
m
ndrgostesc
i
mai
tare
de
ea,
cci
spiritul
meu
se
hrnete
cu
muzic.
Nscut
la
Mar
del
Plata,
Piazzola
a
trit
un
timp
la
New
York,
unde
a
beneficiat
de
ndrumrile
lui
Rachmaninov.
Tot
n
tineree,
a
fost
aproape
de
Carlos
Gradel,
cel
mai
mare
interpret
de
tangouri.
Apoi,
ca
bandoneonist,
a
fcut
parte
din
orchestra
lui
Anibal
Troilo.
La
recomandarea
lui
Artur
Rubinstein
ajunge
s
studieze
compoziia
cu
Alberto
Ginastera.
Educaia
sa
muzical
se
completeaz
cu
studii
ntreprinse
sub
ndrumarea
Nadiei
Boulanger
(compoziie)
i
a
lui
Hermann
Scherchen
(dirijat).
Dar,
nendoios,
germenul
inspirator
rmne
tangoul
argentinian
care,
aa
cum
mrturisea
artistul,
este
o
muzic
superb.
Dac
n
deceniul
patru
al
secolului
XX
era
contestat
vehement
de
compatrioi,
Astor
Piazzolla
a
devenit
astzi
regele
de
necontestat
al
tangoului,
exprimnd
tristeea,
melancolia,
lumea
contrastelor,
toate
surprinse
i
cuprinse
n
cteva
minute
de
muzic.
Pentru
Astor
Piazzola
tangoul
a
fost
o
muzic
plin
de
sudoare,
fum
de
igar,
pete
de
snge,
riduri,
gingie,
murdrie,
vise,
profeii,
jurminte
de
dragoste,
explozii
de
ur,
ndoieli
i
convingeri.
n
lucrarea
Tres
Tangos
pentru
bandoneon
i
orchestr
sunt
alternate
micri
contrastante.
Astor
Piazzolla
construiete
nu
numai
un
pod
ntre
Lumea
Veche
i
cea
Nou,
dar
i
ntre
tangoul
241
timpului
sub
pulsul
unui
tangou
lent
sau
temperamental
ardent.
Sunt,
toate
acestea,
creaii
care,
ntr-un
mod
mai
puin
obinuit,
oglindesc
cultura
amero-latin.
Acesta
a
devenit,
prin
intermediul
artei
lui
Piazzola,
n
ultimele
decenii,
din
ce
n
ce
mai
cunoscut
i
europenilor.
Compozitorul
argentinian
Mauricio
Kagel
(n.
1931)
i-a
promovat
propriile
concepii
ncepnd
cu
Musica
para
la
torre
(1952)
pentru
sunete
concrete
i
instrumentale,
ce
ilustreaz
interesul
fa
de
noile
surse
sonore
i
fa
de
aspectul
vizual
al
interpretrii.
i
face
debutul
european
n
1958,
prin
frecventarea
cursurilor
de
var
de
la
Darmstadt.
Stabilit
n
Germania,
Kagel
a
devenit
un
purttor
de
cuvnt
al
unei
culturi,
al
unei
concepii
asupra
muzicii
i
vieii,
strine
de
Europa.
Prefernd
umorul
pedanteriei,
provocarea
kagelian
nu
este
niciodat
gratuit
i
se
transform
ntr-o
adevrat
nvtur.
Astfel,
o
a
doua
ascultare
se
arat
aproape
ntotdeauna
necesar
pentru
a
trece
peste
amuzamentele
vizuale
pe
care
compozitorul
obinuiete
s
le
pun
n
contrapunct
cu
cutrile
de
scriitur
cele
mai
austere.
Catalogul
lui
Kagel
numr
aproape
80
de
titluri,
iar
cea
mai
mare
parte
dintre
ele
are
o
dimensiune
vizual:
Stadttheater,
Die
Eschpfung
der
Welt
(1980)
i
Aus
Deutschland
(1981)
sunt
lucrri
de
scen.
Kagel
trateaz
fiecare
cntre
ca
solist,
de
unde
rezult
o
mare
dificultate
de
execuie.
Mai
citm
Bestiarium,
Exposition,
Kantrimusik,
Ludwig
Van,
Patru
grade,
Mitternachtstk
(Pies
pentru
miezul
nopii),
pe
texte
din
jurnalul
lui
R.
Schumann,
Cneazul
Igor,
Stravinski,
Dup
o
lectur
de
Orwell,
Patimi
dup
Bach,
Ein
Brief,
scen
de
concert,
tot
attea
creaii
care
l-au
impus
ateniei
vieii
muzicale
internaionale.
MEXIC
JAPONIA
Muzica
japonez
reprezint
actualmente
o
important
dimensiune
a
creaiei
contemporane.
Desigur,
nceputurile
acestei
coli
de
creaie
aparin
unei
perioade
anterioare,
n
care,
treptat,
s-a
fcut
simit
interesul
artitilor
japonezi
fa
de
civilizaia
modern
european,
interes
poate
chiar
mai
subliniat
pe
planul
artei
sonore
dect
n
alte
domenii
artistice.
Descoperit
la
finalul
Romantismului,
muzica
european
a
ptruns
n
Japonia
mai
nti
prin
intermediul
misiunilor
religioase
sau
a
marurilor
militare,
urmnd
s
se
dezvolte,
oarecum
indirect,
prin
intermediul
celor
care
au
implementat
n
colile
de
art
nipone
principiile
muzicale
occidentale.
Iniiatorul
colii
componistice
japoneze
de
inspiraie
european
este
considerat
Saburo
Moroi,
al
crui
fiu,
Makoto,
a
devenit
un
adept
al
dodecafonismului,
situaie
existent
i
n
cazul
lui
Yoritsune
Matsudaia,
i
al
urmaului
su,
Yori-Aki,
principali
reprezentani
ai
primelor
generaii
de
muzicieni,
din
care
mai
fac
parte
Irino
Yoshiro,
Toshiro
Mayuzumi
(elev
al
lui
Tony
Aubin),
artiti
care
asimileaz
de
asemenea
i
experienele
electronice
sau
ale
pianului
preparat.
Se
pare
c
coala
de
avangard
creatoare
japonez
este
deosebit
de
activ.
Au
luat
fiin
studiouri
de
muzic
electronic
i
festivaluri
de
creaie
muzical,
printre
care
cel
de
la
Karuizawa
este
n
mod
deosebit
apreciat.
Printre
reprezentanii
actuali
ai
colii
componistice
nipone,
Kaiko
Abe
(n.
1911)
a
studiat
muzica
la
Tokyo
Music
School,
absolvind
studiile
n
1933.
Foarte
curnd
este
asmililat
la
Nippon
Gendai
Sakkyokkuka
Tarenmei
i
cucerete
un
renume
deosebit
prin
creaiile
sale
camerale.
Organizeaz
n
1948,
mpreun
cu
Hirao
i
Takada,
Ansamblul
Chijn
Kai.
Devenit
profesor
al
Departamentului
Municipal
College
of
Arts
de
la
Kyoto,
a
fost
recunoscut
drept
Preedinte
al
Societii
Japoneze
de
Muzic
Contemporan.
Majoritatea
lucrrilor
sale
Tema
cu
variaiuni
i
Pastorala
245
247
BIBLIOGRAFIE
SELECTIV
Cosma,
Viorel,
Muzicieni
romni,
Lexicon,
Editura
muzical,
Bucureti
De
Conde,
Roland,
Dictionaire
des
musiciens,
Microcosme,
ditions
du
Seuil,
Paris
Ewen,
David,
The
world
of
twentieth
century
music,
Prentice-hall,
inc-
1968
Harnoncourt,
Nikolaus,
Le
langaje
musical,
d.
Gallimard,
Paris,
1984
Kobbe,
Gustave,
Tout
lopra,
d.
Robert
Laffont,
Paris,
1991
Rosental,
Michael
&
Warrack,
John,
Guide
de
lOpra,
Librarie
Antheme
Fayard,
Paris,
1986
Sava,
Iosif;
Rusu,
Petru,
Istoria
muzicii
universale
n
date,
Editura
muzical
Bucureti
***
Encyclopdie
de
la
Musique,
d.
Fasquelle,
Paris
1954,
Francois
Michel
***The
New
Grove
dictionary
of
music
&
musicians,
edited
by
Stanley
Sadie,
Macmillan
Publishers
Limited,
1980
***Larousse,
Mari
compozitori,
Editura
Enciclopedic
Bucureti,
2000
248
DE
ACELASI
AUTOR
de
mine,1998
Primvara
muzicii,
Corul
de
copii
Radio
la
semicentenar,
Ed.
Globus,
2000
Verdi
Nemuritorul,
de
Valentin
Teodorian
(ngrijire
de
ediie),
Ed.
Casa
Radio,
2002
Trei
decenii
cu
muzica,
Corul
Preludiu,
Ed.
ARES,
2002
Dorin
Teodorescu
Imaginile
unui
destin,
monografie,
Ed.
Uniunii
Criticilor
Muzicali,
2003
Lecturi
cu
muzic,
Ed.
Muzical,
2003
Splendorile
operei,
ed.
II,
Ed.
Noul
Orfeu,
2005
Iosif
Conta,
Portret
n
dialog,
Ed.
Muzical,
2007
250
CUPRINS
ANTICHITATEA........................................................................................... 5
Despre
posibile
origini ............................................................................ 7
Instrumentele ............................................................................................. 8
Presupuneri
despre
rolul
muzicii........................................................ 8
Muzica
chinez .......................................................................................................... 9
Muzica
japonez .....................................................................................................10
Muzica
indian ........................................................................................................10
Muzica
arab ............................................................................................................11
Muzica
evreiasc ....................................................................................................12
Muzica
egiptean....................................................................................................12
Muzica
greceasc....................................................................................................13
Muzica
roman........................................................................................................14
EVUL
MEDIU ..............................................................................................15
Reperele
istorice
i
muzicale
n
sec.
IV
XIV .................................17
Muzica
bizantin.....................................................................................................17
Muzica
slav
din
Rsrit......................................................................................18
Muzica
apusean ....................................................................................................18
Ars
Anticva................................................................................................................20
Teatrul
muzical
chinez.........................................................................................21
Ars
Nova.....................................................................................................................23
Ars
Subtilior..............................................................................................................24
Arta
profan
i
arta
cavalereasc....................................................................26
RENATEREA.............................................................................................29
Reperele
istorice
i
muzicale
n
sec.
XV
XVI ................................31
Renaterea
muzical
franco-flamand .........................................................31
Renaterea
muzical
italian ............................................................................32
Renaterea
muzical
francez ..........................................................................35
Renaterea
muzical
spaniol ..........................................................................36
Renaterea
muzical
german .........................................................................36
Muzica
instrumental
n
Renatere ...............................................................37
BAROC-CLASICISM...................................................................................39
251
MODERNISMUL...................................................................................... 167
Muzica
modern
n
sec.
XX ................................................................ 169
Aspecte
ale
nnoirii
limbajelor
muzicale
n
sec.
XX ..............................169
Muzica
modern
francez ...............................................................................172
Muzica
modern
austro-german................................................................184
Muzica
modern
italian..................................................................................194
Muzica
modern
rus........................................................................................202
Muzica
modern
finlandez,
danez,
suedez
i
norvegian...........208
Muzica
englez
modern .................................................................................213
Muzica
modern
spaniol
i
portughez ..................................................219
Muzica
modern
elveian
i
greac...........................................................224
Muzica
modern
ceh .......................................................................................226
Muzica
modern
polonez ..............................................................................228
Muzica
modern
ungar ..................................................................................231
Muzica
romneasc
modern........................................................................236
Muzica
modern
n
culturi
extraeuropene ..............................................241
America
de
Nord...........................................................................................241
Muzica
modern
amero-latin
i
japonez .......................................249
Brazilia .......................................................................................................249
Argentina ..................................................................................................250
Mexic...........................................................................................................253
Japonia .......................................................................................................255
Bibliografie
selectiv........................................................................... 258
De
acelai
autor..................................................................................... 259
253