IMPORTANTA APEI IN

ORGANISMUL UMAN.
Multe secole apa a fost considerata ca un element.
In 1781, fizicianul englez H. Cavendish a aratat ca apa se formeaza prin explozia
unui amestec de hidrogen si oxigen, cu ajutorul scanteii electrice.
In 1783, Lavoisier a repetat experienta, realizand pentru prima oara sinteza
cantitativa a apei. S-a stabilit atunci ca 2g de hidrogen se combina cu 16g oxigen pentru
a da 18g apa.
In 1805, Humboldt si Gay-Lussac au aratat ca apa este formata din doua volume
de hidrogen si un volum de oxigen.
Apa naturala consta in amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O,
18O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H. Combinarea acestora genereaza 18
specii de molecule de apa.
Apa pura este ntotdeauna un amestec de apa usoara (H2O) si de cantitati extrem
de mici de apa grea (D2O) si apa hipergrea (T2O).
Dupa cum bine stim formula exacta a moleculei de apa este H2O (2 atomi de
hidrogen sunt legati de un atom de oxigen), formula a fost infiintata de italianul
Stanislau Cannizzarro.
Anomalia densitatii apei are o mare influenta asupra climei planetei si a vietii
animalelor si plantelor. Cand apa raurilor, a lacurilor si a marilor scade sub 4 grade, ea
nu mai cade la fund ci, fiind mai usoara ramane la suprafata si ingheata aici. Fiind
protejate de stratul de gheata, apele mai adanci nu ingheata pana la fund, ci au, sub
stratul de gheata, temperatura de 4 grade la care viata poate continua.
Apa lichida din natura nu este niciodata pura, fiindca ea dizolva o parte din
substantele solide si gazoase cu care vine in contact. Cea mai curata apa este apa de
ploaie sau din topirea zapezii.
Apa izvoarelor si a raurilor contine dizolvate gazele din atmosfera: oxigen, azot si
bioxid de carbon, apoi cationii: calciu, magneziu, sodiu, si anionii de carbonat, sulfat si
clorura. Cea mai importanta sare continuta in apa de izvor sau de rau este carbonatul
acid de calciu. O apa continand mult carbonat acid de calciu, o apa dura, nu face spuma
cu sapunul deoarece el se descompune la fierberea apei in carbonat de calciu insolubil.
In natura, apa se gaseste n stare lichida, solida si gazoasa. Trecera apei dintr-o
stare n alta face sa apara: norii, ceata, ploaia, grindina, roua, bruma, zapada, poleiul.
Norii se formeaza ca urmare a evaporarii apei din sol si de la suprafata apelor, si a

ridicarii vaporilor n straturile superioare ale aerului. Acolo, vaporii, dand de straturi reci
de aer, se condenseaza, formnd picaturi fine de apa.
Ceata se formeaza in zilele reci, cand vaporii de apa se condenseaza foarte
aproape de pamant. n zilele cu ceata, circulatia oamenilor si a vehiculelor este
ingreunata.
Ploaia se formeaza cand norii trec prin straturile reci de aer, iar vaporii se
condenseaza si cad pe pamnt sub forma de picaturi. Ploile sunt necesare vietii plantelor.
Ele curata aerul de praf si il racoresc.
Grindina apare vara, cand picaturile de ploaie trec prin straturile foarte reci de aer
si se transforma in boabe de gheata. Grindina este daunatoare culturilor agricole.
Roua. In noptile senine de vara, vaporii de aer, in atingere cu corpurile reci de pe
pamant, se condenseaza si formeaza stropi mici de apa. O data cu incalzirea aerului,
stropii de apa se evapora.
Bruma. In noptile senine si reci, de toamna sau de primavara, corpurile de pe
pamant se racesc foarte mult. Vaporii de apa care vin in atingere cu aceste corpuri se
condenseaza, iar picaturile de apa ingheata, formand un strat fin alb-stralucitor. Bruma
este daunatoare culturilor. Oamenii iau masuri de protejare a culturilor, facand focuri
mocnite in gradini sau in livezi. Fumul cald impiedica formarea brumei.
Zapada se formeaza in timpul iernii, cand temperatura aerului scade sub zero
grade. Picaturile de apa ingheata si se transforma n fulgi de zapada. Fulgii de zapada
cad pe pamand, acoperindu-l. Sub zapada, culturile sunt ferite de gerul iernii. Uneori,
vantul sufla zapada de pe camp si culturile pot ingheta; de aceea, oamenii aseaza pe
campuri un fel de garduri numite parazapezi. Cu cat este mai multa zapada pe campuri
iarna, cu atat primavara va patrunde mai multa apa n sol la radacinile plantelor.
Lapovita se formeaza iarna, n zilele mai calde, cand cad picaturi de apa
amestecate cu fulgi de zapada.
Poleiul este o pojghita de gheata care se formeaza iarna deasupra solului, ca
urmare a unei ploi marunte. Pe strazi, poleiul ingreuneaza mult circulatia, favorizand
accidentele. Plantele au de suferit din cauza poleiului.

Proprietatile fizice ale apei

1. Stare de agregare: solida, lichida, gazoasa
2. Punct de topire: 0oC
3. Punct de fierbere: 100oC
4. Densitate maxima la 4oC: 1g/cm2
5. Tensiune artificiala la 20oC: 72,75mJ/m2
6. Masa moleculara: 18,01g/mol

7. Este un lichid incolor, inodor, insipid

8. Este un bun solvent pentru substante polare ca si ea, si substante ionice.

Proprietatile chimice ale apei

1. Stabilitatea termica
Molecula de apa este deosebit de stabila, deoarece procesul de formare a apei este
un proces exoterm:
H2(g) + 1/2 O2(g) H2O(vapori) H = -58Kcal mol-1

(1.)

Apa este stabila pana in jurul temperaturii de 1200C, de la aceasta temperatura ea

incepand sa se disocieze in H2 i O2. Nernst i Von Wartenberg au determinat, functie de
temperatura, valorile coeficientului de disociere .
Temperatura, in K

1100

1800

2000

2200

2400

2930

(% disociat)

0.05

0.19

0.59

1,42

2,92

11,1

Echilibrul reaciei (1.) este deplasat spre dreapta pana la temperaturi de ordinul
miilor de grade, deoarece trebuie sa se tina cont de faptul ca, in paralel cu disocierea
apei, la temperaturi de aproximativ 2000C are loc si disocierea O2 iar la temperaturi
mai mari de 2500C are loc si disocierea H2. Din aceasta cauza apa nu se poate
descompune termic total.
2. Caracterul oxido - reducator al apei.
Apa poate avea atat caracter oxidant, cat si reducator in functie de substantele cu
care reactioneaza. Astfel:
reactioneaza, comportandu-se ca oxidant, la temperatura
obisnuita cu substante care prezinta afinitate fata de oxigen
si care au calduri de formare a oxizilor sau hidroxizilor mai
mari decat ale apei. In acest caz elementele sunt oxidate,
iar din reactie rezulta H2. Cu cat afinitatea pentru oxigen a
substantei elementare este mai mare, cu atat temperatura
la care are loc reactia, este mai joasa ;
reactioneaza, comportandu-se ca reducator, cu substante care prezinta

afinitate fata de hidrogen.

Caracterul oxido-reducator al apei se poate explica prin cele doua echilibre de mai
jos:
H2O 1/2O2 + 2H+ + 2e2e- + 2H2O 2OH3. Descompunerea apei

(caracter reducator)
H2 (caracter oxidant)

(1.1)
(1.2)

Descompunerea apei se poate realiza printr-un aport de energie de alta forma

decat energia chimica sau termica. Astfel, prin electroliza apei se poate obine industrial
H2 si O2. Din cauza conductibilittii slabe apa pura este greu de electrolizat. Electroliza
apei se poate face prin adaos de acid sau baza, la anod degajandu-se oxigen si la catod
hidrogen. De exemplu, la electroliza solutiei apoase de NaOH, au loc reactiile:
la anod: 2OH- 2e- + H2O + 1/2O2
oxidare
+
o
la catod: 2Na +2e 2Na
2Nao +2H2O 2Na+ +2OH- +H2
reducere
Reactia totala de electroliza este: H2O H2 + 1/2O2
(1.3)
4. Ionizarea apei
Apa este o substanta amfotera, fiind in acelasi timp si acid si baza. Apa pura este
putin disociata, conform reactiei:
2H2O H3O+ + OH-

(1.4)

Aceasta reactie de ionizare se datoreste polarittii puternice care produce

polarizatia moleculelor de apa. Reactia este reversibila si deplasata mult spre stanga. La
echilibru se poate aplica legea aciunii maselor:
[H3O+] [OH-] = K
[H2O]2

(1.5)

Concentratia [H2O] la echilibru, este practic constanta deoarece din 5,58108

molecule de apa, numai una ionizeaza si se poate scrie:
[H3O+] [OH-] = K[H2O]2 = constant = PH2O

(1.6)

PH2O este produsul ionic al apei care are valoarea constanta la temperatura
constanta, crescand insa odata cu cresterea temperaturii:
ToC
1014 PH2O

20

22

30

40

50

60

70

0,86

1,01

1,88

3,80

5,95

12,6

21,6

La 22oC, la temperatura mediului ambiant, valoarea produsului ionic este

PH2O= 10-14, de unde se poate deduce ca:
[H3O+] = [OH-] = 10-7

(1.7)

Aceasta valoare corespunde starii neutre din punct de vedere chimic. Prin
dizolvarea in apa a unor acizi, sau saruri cu hidroliza acida, concentratia ionilor hidroniu

creste peste 10-7 iar cea a ionilor OH- scade proporional. Invers, la dizolvarea in apa
a unor baze sau saruri cu hidroliza bazica, concentratia ionilor hidroniu scade sub 10-7
,iar cea a ionilor OH- creste proportional. Deoarece variatiile acestor concentratii sunt
de cele mai multe ori foarte mari si sunt greu de reprezentat grafic sau exprimat numeric,
Srensen introduce notiunea de pH:
pH = - log[H3O-]

(1.7.')

Din produsul ionic al apei PH2O = [H3O+] [OH-], se poate deduce ca:
pOH = -log[OH-]

si

pH + pOH = 14

(1.7.'')

In consecinta solutiile pot fi:

-neutre
pentru pH = 7
-bazice
pentru pH > 7
-acide
pentru pH < 7
Prin pH se poate exprima deci, atat excesul cat si deficitul de protoni.
5. Reactioneaza cu compusii anorganici
Apa reactioneaza cu urmatorii compusi anorganici:
- cu sarurile provenite din acizi tari si baze slabe, acizi slabi si baze tari, acizi slabi i
baze slabe (reactie de hidroliza) ;
- cu hidrurile, halogenurile, sulfurile, azoturile, fosfurile, carburile ionice;
- cu oxizii bazici formand hidroxizi;
- cu oxizii acizi formand acizi.
6. Apa are rol de catalizator
In unele reactii chimice apa are rol catalitic, mai ales cand acestea au loc n faza
gazoasa. Astfel, in absena umidittii, oxidul de carbon nu se combina cu oxigenul, sub
influenta unei scantei. Un amestec uscat de clor i hidrogen nu se combina la lumina, de
asemenea acidul clorhidric nu este disociat de lumina u.v. n absenta umidittii.
Vaporii de apa catalizeaza reactia dintre hidrogenul sulfurat si oxizii de azot sau
dioxidul de sulf, fotoliza hidracizilor, reactia halogenilor cu oxigenul, combustia sulfurii
de carbon etc.
7. Apa ca solvent
Apa este cel mai important dintre toti solventii utilizati in tehnica sau care
actioneaza in natura. Apa dizolva electrolii (acizi, baze si saruri), formand solutii in care
acesti compusi sunt ionizai. De asemenea apa dizolva numeroase substante, atat
anorganice cat si organice, care contin atomi capabili de a forma legaturi de hidrogen cu
moleculele H2O. Numeroase reactii au loc in solutie apoasa. Printre acestea au o
deosebita insemnatate reactiile biochimice din organismele vii, care la un loc constituie
viata.
Solubilitatea se datoreste formarii unor legaturi slabe intre moleculele solutului si

ale solventului. Fenomenul se numete solvatare, iar cand solventul este apa, hidratare.
Hidratarea se datoreste fie formarii unor legaturi de hidrogen, in cazul substantelor
neionizate, fie unor atractii ion-dipoli, cand solutul este compus din ioni.
In solutiile compusilor ionici, ionii de semn contrar raman, intr-o mare masura,
despartiti (nu formeaza perechi sau asociatii de ioni), in primul rand din cauza constantei
dielectrice mari a apei. Acesta nu este insa singurul factor care determina solubilitatea
mare a electrolitilor in apa. Solubilitatea in apa a compusilor ionici este determinata de
puterea mare a acesteia de a solvata ionii. Fiecare ion se inconjoara de o atmosfera de
molecule de apa, moleculele apei, datorita momentului lor electric
( = 1,84 D) fiind orientate, in cazul cationilor, cu oxigenul (polul negativ) spre ion, iar
in cazul anionilor cu un atom de hidrogen spre ion. In aceste interactiuni solut-solvent,
se degaja calduri de hidratare considerabile, de acelasi ordin de marime cu energiile de
retea.
Un ion se solvateaza cu atat mai puternic (numarul de molecule legate si caldura
degajata sunt cu atat mai mari) cu cat volumul ionului este mai mic si sarcina electrica
mai mare. Numarul de molecule de apa, legate de fiecare ion dizolvat, poate fi evaluat
cu oarecare aproximaie din experientele de transport al ionilor la electroliza, dupa cum
se vede din tabelul urmator:
Na+

K+

NH4+

Mg2

Ca2+

Sr2+

Ba2+

Molecule
13
H2O legate
de un ion

14

10

ANION

Cl-

Br-

I-

Molecule H2O
legate de un ion

CATION

Li+

Cea mai mare parte din substante formeaza cu apa hidrati, care se obin la
separarea acestora din solutii apoase. Hidratii se grupeaza in hidratii electrolitilor, ai
gazelor si ai unor compusi macromoleculari. Primele doua tipuri sunt stabili in stare
solida, au compozitie bine definita si retea diferita de a substantei anhidre, prin
indepartarea apei distrugandu-se reteaua cristalina. In al treilea tip de hidrati, apa se
include in interstitiile retelei, astfel poate fi indepartata sau reinclusa, fara sa determine o
modificare a retelei.
Datorita polaritatii, moleculele de apa se aditioneaza la numeroase substante,
formand apa de adiie. In raport cu descresterea interactiunilor se disting:
`

a. apa de constitutie - sub forma gruparilor HO , in oxoacizii unor metale grele,

sau in oxizii hidratati ai elementelor amfotere. De exemplu: Na2[Sn(OH)6]; AlO(OH);

[Al(OH)6]3- ;
b. apa de coordinaie caracteristica metalelor care formeaza acvacomplecsi fiind
prezenta in sfera de coordinatie: [MII(H2O)6]2+; MII = Co, Ni, Zn, Cd, sau
[Cr(NH3)4(H2O)2]Cl3 s.a;
c. apa de anioni - apare in unele saruri cristalizate, in care o parte din moleculele
de apa sunt legate de cation si o parte de anioni (n special SO42-). Exemple
reprezentative sunt sulfatii cu numar impar de molecule de apa. Exemple: MIISO4
7H2O, unde MII = Mg,Zn,Fe, sau CuSO4 5H2O care se scriu corect: [MII(H2O)6]SO4
H2O; [Cu(H2O)4] H2O;
d. apa reticulara - este apa care ocupa unele goluri ale retelei cristaline, nu este
legata de cationi sau anioni prin legaturi electrostatice, ci doar prin legaturi de hidrogen.
Exemple:
MIMIII(SO4)2 12H2O, unde MI = Na,K; MIII = Al, Fe, Cr;
e. apa zeolitica - apare inclusa in unii silicati de aluminiu si sodiu prin patrunderea
apei in canalele structurii fibroase a acestor substante, fara sa le modifice aranjamentul
structural.
Dupa stabilitatea moleculelor de cristalohidrati deosebim:
a. substante efluorescente, hidrati care pierd apa de cristalizare cand sunt pastrati
intr-o atmosfera uscata: Na2CO3 10H2O; Na2SO4 10H2O; FeSO4 7H2O; CuSO4
5H2O, etc.(tensiunea de vapori a cristalohidratului este mai mare decat tensiunea de
vapori din atmosfera);
b. substante higroscopice, care absorb vapori de apa din atmosfera trecand an
cristalohidrati: MgCl2 6H2O (tensiunea de vapori a cristalohidratului este mai mica
decat tensiunea de vapori din atmosfera);
c. substante delicvescente, care absorb apa din atmosfera pana la dizolvarea lor,
formand o soluie: CaCl2 6H2O; NH4NO3, etc.
Proprietatile chimice cele mai importante din punct de vedere al chimismului
apelor naturale sunt prezentate n tabelul 5.

Tipul de reactie
1.

Reactii cu elementele care au

afinitate pentru oxigen (au
caldura de formare a oxizilor sau
hidroxizilor mai mare ca la apa).

2.

Reactii cu elementele care au

afinitate pentru hidrogen.

3.

Reactii de hidroliza (reactii dintre

ionii unei sari si ionii apei).
a. saruri de acizi slabi cu baze tari
b. saruri de acizi tari cu baze
slabe
c. saruri de acizi slabi cu baze
slaba

4.

Reactii de aditie
a. la oxizi acizi
b. la oxizi bazici
c. la substantele solide in a caror
constitutie intra

Reactia (exemple)

Observatii

a. Metalele cu E< 0
Na + H2O NaOH + H2 (la rece)
Ca +2H2O Ca(OH)2 + H2 (la cald)
3Fe + 4H2O Fe3O4 + 4H2 (900o)
b. Nemetale
C + H2O CO + H2 (900o)
Si + 2H2O SiO2 + H2 (>600o)
F2 + H2O 2HF + O
X2 + H2O XH + HXO
X = Cl, Br, I
3S + 2H2O 2H2S + SO2

Metalele cu E> 0 nu
reactioneaza

Na2CO3 + H2O NaOH + CO2 + H2O

pH >7
FeCl3 + 3H2O Fe(OH)3 + 3HCl
pH<7
CH3COONH4 + H2O
CH3COOH + NH4OH
pH7

sunt reactii reversibile si au

loc numai daca rezulta o
substanta slab disociata, greu
solubila sau volatila

CaO + H2O Ca(OH)2

gaz de apa
rezulta ozon O + O2 O3
reactii de disproportionare

rezulta baze
rezulta acizi

P4O10 + 6H2O 4H3PO4

Rolul apei in organism

Apa reprezinta un excelent dizolvant pentu multe substante si este mediul n care
se desfasoara cele mai multe reactii chimice legate de metabolismul substantelor si deci
de viata. Rolul apei n organismul uman este foarte mare. Chimistii stiu foarte bine ce se
intampla cand vor ca doua substante sa reactioneze ntre ele. De exemplu din carbonatul
de sodiu si sulfatul de cupru (piatra vanata) va rezulta carbonat de cupru si sulfat de
sodiu. Daca se amesteca cele doua pulberi pur si simplu aceasta reactie nu va avea loc.
Este nevoie ca substantele sa fie dizolvate n prealabil in apa pentru ca reactia sa aiba
loc.
In organismul uman au loc numeroase reactii chimice care dau nastere la caldura,
energie si la metabolismul necesar vietii. Aceste reactii au nevoie de un mediu apos,

altfel substantele nu se pot desface in ioni iar reactiile nu pot avea loc.
Pe langa aceasta apa insasi este un electrolit slab, care se disociaza in ion de
hidrogen ( H+ ) si hidroxil ( OH- ). Aceiasi ioni au proprietati catalitice, ei accelerand un
numar considerabil de reactii care n mod normal ar dura zile intregi, in prezente ionilor
reactiile au loc in cateva secunde.
Apa are si proprietatea de a acumula si de a degaja caldura prin evaporare. Aceste
insusiri ale apei au un rol foarte important in fiziologia termoreglarii. La temperaturile
ridicate ale verii organismul uman primeste mult mai multa caldura decat are nevoie.
Daca aceasta caldura nu s-ar elimina organismul ar avea mult de suferit. Din fericire
organismul dispune de serie de mijloace de eliminare a caldurii. Schimbarea apei din
stare lichida in stare gazoasa presupune o pierdere de caldura de la corpul unde se afla
apa. In corpul omenesc fiecare gram de apa evaporat de pe suprafata pielii (transpiratie)
la temperatura camerei inlesneste pierdera a 580 de calorii mici.
Rolul apei n organism
- participa la procese de morfogeneza
- prezinta mare capacitate de solubilizare
- produce hidratarea numeroaselor substante
- asigura mediul optim de desfasurare a reactiilor metabolice
- reprezinta un mijloc de transport al substantelor in sistemul circulator
- asigura mentinerea echilibrului acido-bazic, osmotic, coloid-osmotic in organism
- participa la procesul de termoreglare
- participa la transportul transmembranar.
Cuantumul apei in organism
- organismul adult: 60-66%
- variatii in raport cu virsta:
fetus de 3 luni 94%
nou-nascut 68-74%
barbatul adult 60-65%
femeia adulta 52%
-- 0-6 luni 72,2%
-- 0,5-2 ani 69,5%
-- 2-7 ani
63,1%
-- 7-16 ani 58,4%
-- 22-58 ani 51,7%
--71-84 ani 50,8%
-continutul in apa a diferitelor esuturi
piele 72%
schelet 28%

muschi 70%
tesut adipos 23%
ficat 71%
inima 79%
creier 75%
plasma sanguina 90%
smaltul dentar 0,2%

- bilantul apei in organism

1300 ml

1500 ml
Apa potabil

APA

Urina

DIN
850 ml
350 ml

Alimente
Metabolism

Aer expirat
ORGANISM

400 ml

Piele

500 ml

Fecale

100 ml

Introducerea si eliminarea apei din organism

Apa este introdusa in organism sub forma de bauturi impreuna cu alte alimente.
Intr-adevar, in afara de apa pe care o bem, o cantitate de apa se formeaza in organism
prin oxidarea diferitelor alimente.
Multa lume considera ca daca mananca o paine, o friptura, o prajitura sau o
leguma nu introduc n organism nici o picatura de apa. Acest lucru este gresit. S-a
constatat ca prin completa oxidarea a 100 grame de grasime se formeaza 107 grame de
apa, din 100 grame de amidon se formeaza 55 de grame de apa, din 100 grame de
albumina se formeaza 41 grame de apa. Dintr-un alt punct de vedere alimentele contin o
insemnata cantitate de apa impreuna cu alte substante hranitoare. De regula fructele si
vegetalele contin peste 90 % apa, iar alimentele pe care le numim uscate (painea, carnea)
contin ntre 60 si 85 % apa. Orice aliment pe care l-am considera contine o cantitate
apreciabila de apa, in afara cantitatii de apa care se formeaza prin oxidarea alimentului
respectiv.
Apa luata din stomac si din intestine este transportata de sange in tot organismul si
este retinuta de tesuturi. Rezerva de apa a organismului o constituie in special muschii si
pielea , datorita volumului lor. Pe langa acestea 2 si celelalte organe si parti ale copului
omenesc au n compozitia lor o cantitate nsemnata de apa (ficatul, creierul, plasma

sanguina, celulele, plamanii ).

In mod normal organismul uman are nevoie zilnic de 2 litri si jumatate de apa, dar
uneori aceasta nevoie poate sa se ridice pana la zeci de litri de apa. Intrebarea este de ce
e nevoie sa "schimbam apa"? Este limpede ca daca eliminam apa trebuie sa o si punem
napoi. Dar de ce sa o eliminam?
Apa se elimina din organism in primul rand prin rinichi ( 1 litru si jumate pe zi ).
De fapt pierdera aceasta variaza ntre 0,6 - 2 litri pe zi. In unele cazuri se pot atinge
valori foarte mari. Astfel, in boli cum ar fi diabetul pot fi eliminate cantitati uriase de
urina ( 8 - 10 litri pe zi ).
Rinichii au un rol foarte important: ei extrag din sange toate substantele
nefolositoare sau daunatoare organismului, pe care acesta le-a adunat din tesututri si
organe. Pentru a arunca afara aceste substante este neaparat nevoie de apa, in care aceste
substante sunt dizolvate. Restul apei se elimina prin plamani, sub forma de vapori ( ~400
cm2 ), prin intestine ( 100 - 200 cm2 ) si prin piele ( 500 cm2 ).
In respiratia accelerata la om, in timpul muncii sau a altor eforturi fizice ,
cantitatea de apa care se elimina prin plamani creste. Oamenii care muncesc in conditii
de temperatura ridicate pot pierde pana la 6-10 litri de apa .

Starea si reglerea metabolismului apei

Multi oameni si-au pus intrebarea de ce le este sete? Setea este semnalul lipsei de
apa in organism. Celulele din diferite tesuturi ajung la un moment dat sa nu mai aiba
destula apa . Acest lucru se intampla mai ales vara. Celulele anunta creierul despre lipsa
apei. La nivel cerebral informatia este prelucrata si se formeaza senzatia de sete, care ne
obliga sa bem apa.
Cat timp poate sa traiasca o vietuitoare fara apa? Aceasta variza mult de la o
specie la alta. Unele specii , cum sunt serpii au o rezistenta foarte mare la lipsa apei. La
fel si camilele au o rezisenta buna la deshidratare. Insa majoritatea animalelor nu por
suferi lipsa indelungata a apei. Oamenii pierduti in desert fara apa, supravietuiesc cel
mult 3 zile.
Metabolismul apei este influentat de multe glande cu secretie interna ( tiroida ,
glandele suprarenale, glandele genitale, pancreasul, ficatul ), dar organul cel mai
important care regleaza metabolismul apei este hipofiza ( o glanda ce se situeaza sub
creier ). Hormonul lobului posterior al hipofizei - pituitrina - provoaca o diuree puternica
(cresterea cantitatii de urina).
Scoarta creierului are un rol foarte important in reglerea introducerii, folosirii si
eliminarii apei din orgnism. Ca organ coordonator scoarta creierului intervine n toate
aceste procese.

Astfel viata devine indisolubil legata de apa ...