Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
OBIECTIVE
Disciplina Dreptul Afacerilor isi propune sa introduca studentii facultatilor cu profil
economic in problematica complexa a aspectelor juridice privind schimburile de marfuri,
cooperariea economica si tehnico-stiintifica, domeniu deosebit de actual si care necesita o
abordare atenta a principiilor, conceptelor si aspectelor legale.
Spre deosebire de studentii facultatilor de drept, beneficiarii unui bagaj suficient de
cunostinte juridice care le permite sa patrunda mai usor in materie, studentii facultatilor de
Marketing si Afaceri Economice Internationale si cei de Finante si Banci au cunostinte mai
reduse de ordin juridic, fapt pentru care ne-am straduit sa facem cat mai accesibila, din acest
punct de vedere disciplina cautand, de fiecare data sa utilizam numai acele notiuni si concepte
care sunt cu adevarat la indemana lor.
Prezenta sinteza enunta si evidentiaza conceptele cu care operam, institutiile juridice care
evidentiaza particularitatea acestei discipline, tratand intraga problematica, asa cum am mai
afirmat, deosebit de complexa, in mod succint, insa in deplina concordanta cu programa
analitica.
ASPECTE INTRODUCTIVE
Problematica Dreptului Afacerilor
Actualmente, pe plan international, are loc un amplu proces de regandire a vechilor
principii, concepte, categorii politice, economice si financiare.
De asemenea, se incearca repozitionarea relatiilor comerciale pe noile fundamente
impuse de revolutiile care au avut loc in Europa centrala si de est in ultimul deceniu al secolului
trecut, precum si dupa incetarea razboiului rece.
In acest context, principiile fundamentale, alaturi de normele promovate de catre
Conventia Natiunilor Unite pentru Dreptul Comertului International, cum ar fi: libertatea
comertului, concurenta loiala, egalitatea partilor, libertatea conventiilor, buna credinta, au
devenit coordonatele dezvoltarii actuale a comertului mondial.
Importanta tranformarilor, mai mult decat substantiale, in comertul mondial este reliefata
si de urmatoarele considerente:
- raporturile juridice de comert international sunt reglementate atat de norme juridice
comerciale cu caracter intern, cat si de norme de drept cuprinse in acordurile si tratatele
internationale;
- exista un permanent razboi(sui generis), nascut din multitudinea si diversitatea
reglementarilor cu caracter comercial care se suprapun sau se contrazic uneori;
4) Metoda de reglementare
Prin metoda sa de reglementare a raporturilor juridice comerciale, Dreptul Afacerilor
recurge la norme de drept privat. De retinut un aspect foarte important: in raporturile juridice
comerciale, subiectele se afla pe pozitie de egalitate juridica, unele fata de altele. Chiar si statul,
in cadrul acelorasi raporturi, se manifesta ca subiect de drept privat de jure gestionis, cu alte
cuvinte pozitia sa juridica este egala cu a celeilalte parti, indiferent daca aceasta este o persoana
fizica sau juridica, ce apartine unui alt stat.
5) Asemanari si deosebiri intre Dreptul Afacerilor si alte discipline
A. DREPTUL AFACERILOR SI DREPTUL COMERCIAL
a) ASEMANARI: a.1.) Ambele reglementeaza raporturi juridice cu caracter patrimonial si
comercial, iar subiectii acestor raporturi (fie ei persoane fizice ori persoane juridice) au,
in mod obligatoriu, calitatea de comerciant ; a.2.) Raporturile juridice reglementate de
ambele ramuri de drept sunt guvernate de Codul comercial, de celelalte legi comerciale si
de subsidiarele acestora ; a.3.) Dreptul Afacerilor si-a insusit unele caractere, norme de
reglementare si dispozitii normative de la dreptul comercial, devenind un drept special
in raport de dreptul comercial, care ramane dreptul comun
b) DEOSEBIRI SI DELIMITARI:
b.1.) In mod obligatoriu, raportul juridic de Dreptul Afacerilor contine un element de
extraneitate, care ii imprima un caracter specific de internationalitate, pe cand raportul juridic
comercial intern nu prezinta aceasta caracteristica.
b.2.) Din cauza acestui caracter specific, adica al elementului de extraneitate, raportul juridic
de Dreptul Afacerilor este susceptibil sa cada sub incidenta a doua sau mai multe sisteme de
drept (cel putin doua), aspect asupra caruia vom reveni.
B. DREPTUL AFACERILOR SI DREPTUL CIVIL
a) ASEMANARI: a.1.) Corelatia care exista intre Dreptul Afacerilor si dreptul civil
rezulta chiar din primul articol al Codului comercial roman, care stipuleaza ca in
contract se aplica legea de fata si, mai departe, legiuitorul precizeaza ca unde ea nu
dispune se aplica Codul civil. a.2.) Atat in raporturile de Dreptul Afacerilor, cat si
in raporturile de Drept civil, partile sunt, totdeauna, pe pozitie de egalitate, ceea ce
atesta existenta unei metode de reglementare comune.; a.3.) In sfarsit, evidentiem ca,
atat in Dreptul Afacerilor, cat si in Dreptul civil, raporturile juridice sunt raporturi
de drept privat, iar contractul este principalul izvor de obligatii pentru ambele
discipline.
b) DEOSEBIRI SI DELIMITARI: b.1.) Subiectele de Dreptul Afacerilor au o capacitate
speciala de a efectua operatiuni de comert exterior, in timp ce subiectele Dreptului
civil(persoanele fizice si persoanele juridice) nu au o asemenea calitate ;b.2.) Raporturile de
Dreptul Afacerilor au, in principiu, caracter patrimonial, in timp ce raporturile de Drept civil se
clasifica in patrimoniale si nepatrimoniale.; b.3.) Raporturile de Dreptul Afacerilor au
caractere specifice de comercialitate si internationalitate, spre deosebire de cele civile care nu
prezinta aceste caractere.
Dreptul Afacerilor mai are stranse legaturi cu dreptul procesual civil, cu dreptul
international privat, cu dreptul international public.
b. Izvoare internationale
Apreciate in doctrina ca fiind elementul substantial al Dreptului Afacerilor, izvoarele
internationale au o importanta covarsitoare, in calitatea lor de creatoare de norme cu caracter
normativ.
Conventiile internationale, al caror continut este format din drepturile si obligatiile
participantilor la raporturile juridice de comert international, pot fi bilaterale sau multilaterale.
Dintre conventiile bilaterale evidentiem:
Tratatul comercial, indiferent de denumirea sa (conventie, protocol, acord, compromis,
nota diplomatica etc), document de drept international public, este o manifestare de vointa a
doua sau mai multe state prin care ele inteleg sa reglementeze, intr-un anumit mod, o sfera de
relatii internationale bine delimitata, constituind, in acest sens, noi norme de drept international
sau modificand ori abrogand pe cele existente, la un anumit moment dat.
Cutuma, in masura in care reglementeaza in domeniul afacerilor, ea constituind o
cristalizare a unei practici indelungate si cu caracter de repetabilitate, devine izvor de Drept al
Afacerilor, daca este recunoscuta legal.
2. Codificarea Dreptului
Este o activitate salutara si continua, desfasurata pe plan mondial, menita sa concentreze
si sa monitorizeze actele normative din toate statele si cutumele operationale in materia
comertului international in vederea uniformizarii si modernizarii mijloacelor utilizate la
incheierea si desfasurarea tranzactiilor comerciale.
Aceast important activitate practica s-a realizat, la nivel mondial, prin:
Reglementarile uniforme elaborate de Comisia Natiunilor Unite pentru Dreptul
Comertului International (UNCITRAL);
Reglementari uniforme emise de catre Comisia Economica pentru Europa a ONU
(CEE ONU);
6
Premisele se desprind, cu usurinta, din chiar definitia pe care am dat-o raportului juridic
de comert international.
Aceste premise sunt cele pe care le vom evidentia in cele ce urmeaza, in mod distinct:
A) SUBIECTELE DE DREPT
Cunoscand ca norma juridica este o regula de conduita, instituita ori sanctionata de catre
stat si a carei respectare este asigurata, la nevoie, prin forta coercitiva a puterii publice, prin
extrapolare, se poate conchide ca normele juridice de comert international reglementeaza
conduita posibila ori datorata a subiectelor de drept participante la raporturile comerciale
internationale
Caracteristicile raportului juridic de comert international
raport juridic poate fi modificat, completat, reziliat sau rezolutionat numai prin acelasi acord de
vointa al participantilor care au calitatea de comercianti.
Avand in vedere principiul libertatii comertului, in primul rand este mai mult decat
evident ca subiectii unui raport juridic de comert international au chiar posibilitatea de a alege,
dupa vointa, asupra jus loci, adica a legii care va guverna fondul si efectele unui anumit control
de comert international.
Aceeasi lexitate volitionala se afla la latitudinea participantilor la un asemenea raport
juridic si, in ceea ce priveste jurisdictia care va fi competenta sa solutioneze un eventual conflict
survenit intre parti, evidentiind, daca mai este nevoie, acelasi caracter volitional al raportului
juridic de comert international.
b) CARACTERUL PATRIMONIAL
Sunt parti sau subiecte al raportului juridic de comert international toti comerciantii,
persoane fizice si juridice care participa, in mod activ la schimburi comerciale, pentru a obtine
un anumit profit.
Acestia pot fi clasificati, in functie de ordinea juridica careia ii apartin, in doua categorii:
Categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice nationale,
participante la raporturile juridice de comert international
Categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice internationale,
participante la raporturile juridice de comert international
Din prima categorie, cea a subiectelor de drept national, fac parte: comerciantul-persoana
fizica, societatile comerciale si grupurile de interes economic.
1. Comerciantul persoana fizica
Potrivit dispozitiilor art. 7 din Codul comercial roman, este comerciant acela care
savarseste fapte de comert, avand comertul ca profesiune obisnuita si societatile comerciale.
8
Dupa cum se poate observa legiuitorul roman a inteles sa faca, in mod expres, distinctie intre
comerciantul individual-comerciantul persoana fizica si societatea comerciala.
Din cuprinsul normei juridice amintite, rezulta ca, pentru a dobandi statutul de
comerciant, persoana fizica trebuie sa faca acte de comert, iar aceste fapte de comert sa fi
savarsite cu titlu profesional. De asemenea, cumulativ acestor conditii impuse de chiar textul
legii comerciale, persoana fizica trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, sa desfasoare
actele de comert in nume propriu, independent si pe riscul sau si, nu in ultimul rand, sa nu
existe o stare de incompatibilitate, de decadere sau de interdictie cu privire la persoana
comerciantului.
Statutul juridic al comerciantului este alcatuit din drepturile si obligatiile acestuia,
dupa cum urmeaza:
Dintre drepturile cele mai importante, recunoscute si consacrate in legislatiile nationale
enuntam pe urmatoarele:
dreptul persoanei de a-si alege singura si de a exercita profesiunea de comerciant;
dreptul comerciantului de a-si alege denumirea firmei sub care isi va desfasura activitatea
comerciala; aceasta firma trebuie inscrisa in Registrul Comertului; dreptul la firma este
un drept patrimonial, conferit comerciantului ca un drept de folosinta exclusiva care
precizeaza cum este comerciantul si ce fel de comert desfasoara el.
dreptul comerciantului la libera circulatie;
libera circulatie a marfurilor, serviciilor si capitalurilor;
dreptul comerciantului de a fi informat cu privire la orice schimbare legislativa, in
domeniul comertului.
Dintre principalele obligatii enuntam:
inscrierea comerciantului in Registrul Comertului;
tinerea de evidente privind afacerile;
transparenta comerciantului in ceea ce priveste bilantul, falimentul si lichidarea afacerii
comerciale.
Statutul juridic al comerciantului strain
Comerciantii, persoane fizice straine, au dreptul de a indeplini acte si fapte de comert
international, cu respectarea dispozitiilor legale cuprinse in legea nationala a statului respectiv.
Caracteristic statutului juridic al comerciantului strain este elementul de extraneitate, care in
acest caz este domiciliul comerciantului, fiind irelevanta cetatenia in determinarea capacitatii
comerciantului.
In cazul Romaniei, comerciantii care sunt persoane fizice straine, se bucura de aceleasi
drepturi ca si cetatenii romani.
2. Societatile comerciale
Regimul juridic al constituirii, modificarii, dizolvarii ori lichidarii societatilor comerciale
este supus dreptului comun, guvernat de actele normative interne. In conformitate cu dispozitiile
legale, toate societatile comerciale care isi au sediul in Romania sunt persoane juridice
romane.
Societatile comerciale romane, cu sau fara participare straina la capitalul social, pot face
acte de comert international, cu conditia ca aceste acte sa fie prevazute in actul constitutiv al
acestora ca obiect de activitate si sa fie permise de legea romana.
Potrivit legii-cadru nr.31/1990 si a Codului comercial roman, societatile
comerciale cu participare straina pot dobandi oricare din formele legale de existenta prevazute de
legea romana, inclusiv asociatiile in participatiune, societati in nume colectiv, in comandita
simpla, pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata.
9
10
1. Notiune si caracterizare
Sunt considerate acte si fapte de comert international actele si faptele care contin
elemente de extraneitate si prin care se realizeaza o interpunere in vehicularea bunurilor,
cunostintelor
tehnico-stiintiifice si serviciilor, in scopul realizarii unui beneficiu, in mod
direct ori indirect.
In vederea formularii unei definitii a faptelor de comert s-au formulat, de-a lungul
timpului, cateva teorii in vederea caracterizarii acestei notiuni.
11
a) Teoria speculatiei, potrivit careia actul de comert este unul eminamente speculativ,
realizat in scopul obtinerii de beneficii, pe baza ideei de cumparare a marfurilor la un anumit pret
si revanzare la unul mai mare, accentuandu-se caracterul esential al actului in sine si anume
realizarea de profit;
b) Teoria circulatiei, conform careia actul de comert este considerat ca fiind unul de
circulatie, mai precis de interpunere in circulatia marfurilor intre producator si consumatorul
final.
c) Teoria intreprinderii, care considera ca actul de comert este cel indeplinit printr-o
intreprindere, privind o activitate metodic organizata, care presupune o repetitie profesionala a
actelor, conform unei organizari sistematice si bazate pe anumite mijloace materiale.
d) Teoria mixta, care considera ca adoptarea unui unic criteriu in vederea determinarii
comercialitatii actelor juridice este greu de luat in seama si prefera imbinarea mai multor criterii
dintre cele deja evidentiate.
Prin prisma celor 4 teorii prezente putem defini faptele sau actele de comert ca fiind acte
juridice, fapte juridice si operatiuni economice prin care se realizeaza producerea de marfuri,
executarea de lucrari sau prestarea de servicii sau o interpunere in circulatia marfurilor, cu
scopul de a obtine profit.
2. Clasificarea actelor si faptelor de comert international
Ca si actele si faptele de comert intern, actele si faptele de comert international se impart
in: obiective, subiective si mixte. Aceasta categorisire se face in functie de scopul urmarit,
obiectul si forma actului incheiat, precum si calitatea persoanei care il aduce la indeplinire.
a) Acte si fapte de comert international obiective. Sunt considerate a fi acte si fapte de
comert international obiective acelea al caror caracter comercial se desprinde din chiar forma,
natura sau obiectul lor, ele fiind, cu alte cuvinte, astfel considerate de lege, asa cum, de exemplu,
sunt faptele de comert enumerate de Codul comercial roman.
b) Acte si fapte de comert international subiective. In aceasta categorie sunt incluse acte
si fapte de comert international al caror caracter comercial le este conferit de calitatea de
comerciant a celui care le savarseste, daca nu sunt de natura civila ori daca nu rezulta contrariul
din insusi actul respectiv. Chiar daca, in anumite cazuri, actele si faptele savarsite de un
comerciant (persoana fizica sau juridica) sunt de natura civila, ele dobandesc caracterul
comercial tocmai pentru ca sunt efectuate de un comerciant (exemplu, inchirierea unui spatiu,
unde se vor desface marfuri inchirierea este un act civil, dar care dobandeste caracter de
comercialitate, prin savarsirea sa de catre un comerciant).
c) Actele si fapte de comert international mixte. Sunt incluse in aceasta categorie actele
si faptele mixte de comert intern si international, care prezinta caracter comercial numai pentru
una dintre parti, pentru cealalta parte pastrand caracterul civil.
3. Actele si faptele de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala
Asa cum s-a aratat anterior, alaturi de actele si faptele de comert international propriuzise, intalnim si pe cele de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale, care pot fi
intalnite sub forma contractuala ori sub forma constituirii de societati comerciale cu capital
comun.
a) Acte si fapte de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale sub forma
contractuala. Sunt astfel categorisite, deoarece se concretizeaza prin contracte de comert
international incheiate intre parteneri din state diferite.
Multiplicarea si diversificarea schimburilor economice si tehnico-stiintifice in actuala
conjunctura economica mondiala au condus la crearea unor contracte-cadru, care apoi dau
nastere, la randul lor, unor contracte-sectoriale, toate avand drept specific promovarea cooperarii
economice si tehnico-stiintifice.
12
Aspecte terminologice
Societatea este un mecanism social, economic si juridic prin care partile (actionarii,
asociatii) acced la un anumit profit pentru obtinerea caruia au pus in comun patrimoniul si au
efectuat diligente.
Societatile comerciale sunt o veche achizitie sociala, nascute din nevoia conlucrarii dintre
persoane fizice cu aceleasi preocupari ori din necesitatea reunirii de capitaluri in scopul
constituirii capitalului. Societatea comerciala (trade company) mai este definita ca o forma
esentiala a economiei de piata, bazata pe proprietatea privata premisa care are drept socop
protejarea interesului personal uman, mobilul fundamental al cooperarii economice si a
progresului social.
Trasaturile juridice ale contractului de societate
Indiferent daca societatile sunt infiintate prin contract de societate, statut ori act constitutiv,
contractul de societate are urmatoarele trasaturi juridice:
- are un caracter solemn fiind necesara incheierea sa in forma autentica in sens contrar,
contractul este lovit de nulitate
- are un caracter multilateral intrucat in conceptia legala are caracter sinalagmatic ceea ce
impune participarea acel putin doi asociati iar pentru societatile pe actiuni un numar de cel putin
5 actionari exceptie facand societatea cu raspundere limitata care se poate constitui prin
manifestarea vointei unei singure persoane
- caracterul oneros este dat de faptul ca fiecare asociat sau actionar doreste sa obtina un
profit
- caracterul comutativ rezulta din faptul ca partile contractante cunosc de la inceput
intinderea prestatiile la care se obliga
- caracterul comercial este cel care distinge un contract de societate comerciala de un
contract care sta la baza unei societati civile intrucat acesta presupune o interpunere in
vehicularea unor marfuri, capitaluri, servicii, etc. pentru obtinerea unui profit.
13
Din momentul dobandirii personalitatii juridice, vointa membrilor societatii devine insasi
vointa acestei entitati juridice in cadrul careia vom distinge patru categorii de organe si anume:
Un organ deliberativ care coordoneaza intreaga politica economica (Adunarea Generala a
Asociatilor si Adunarea Generala Extraordinara a Asociatilor)
Organ administrativ si de conducere care transpune in practica hotararile organului
deliberativ
Organul executiv cel care aduce la indeplinire activitatile necesare indeplinirii scopului
societatii si obtine profiturile
Organul de control al activitatii in randul carora intalnim cenzorii si auditorii financiari
care au rolul de a inform Adunarea Generala, statul si creditorii asupra activitatii desfasurate de
societate
15
Fuziunea se mai poate realiza si prin contopirea a doua sau mai multe societati
comerciale pentru a da nastere unei noi societati. Procesul de fuziune (Merger) a doua soicetati
comerciale priveste crearea, in acest fel, a unei noi societati comerciale, de obicei, pe actiuni.
(Fuziunea dintre doua societati care au domenii de activitate diferite este denumita prin sintagma
fuziune de tip conglomerat-conglomerate merger).
In situatia in care se produce o fuziune prin absorbtie societatea care a absorbit
societatea dizolvata capata toate drepturile acesteia si isi asuma obligatiile acesteia.
Cand fuziunea are loc prin contopire drepturile si obligatiile avute de societatea care isi
inceteaza activitatea prin aceasta modalitate trec, firesc, asupra societatii nou infiintate.
Numim divizare impartirea patrimoniului unei societati comerciale, care isi incheie
existenta, intre doua ori mai multe societati care se nasc de aceasta maniera sau care sunt deja
existente.
Atat operatiunea de fuziune cat si cea de divizare trebuie sa fie hotarate de adunarea
generala a fiecarei societati in conditiile prevazute pentru aducerea de modificari actelor
constitutive ale societatilor respective.
Din momentul efectuarii fuziunii ori a divizarii se produce si dizolvarea (fara lichidare)
a societatii care isi inceteaza activitatea. In mod concomitent se procedeaza la transmiterea
universala a patrimoniului sau catre noua societate ori cea existenta deja, in starea in care se
gaseste la momentul fuziunii ori a divizarii.
Transmiterea universala a patrimoniului se face in schimbul atribuirii de parti sociale sau
actiuni ale societatilor comerciale nou infiintate ori deja existente sau a unei sume de bani care
nu poate depasi 10% din valoarea nominala a partilor sociale ori a actiunilor care au fost
atribuite.
Mentionam ca potrivit dispozitiilor legale, fuziunea ori divizarea au loc la urmatoarele
date:
- in situatia in care a fost constituita una sau mai multe societati la data la care noua ori
noile societati au fost inmatriculate in Registrul comertului;
- in celelalte cazuri la data inscrierii in Registrul Comertului a mentiunilor privind
majorarea capitalului de catre societatea absorbanta.
c) Lichidarea societatilor comerciale ca mod de incetare a calitatii de comerciant
O societate comerciala poate inceta calitatea de comerciant si prin operatiunea de
lichidare urmata de repartizarea patrimoniului sau.
Chiar daca in actul constitutiv al societatii respective este prevazuta modalitatea
efectuarii lichidarii dispozitiile legale in materie impun anumite reguli de urmat si anume:
- pana la preluarea functiei de catre cei numiti in calitate de lichidatori administratorii
societatii comerciale in cauza isi continua modelul cu care au fost investiti insa ei nu mai pot
intreprunde noi operatiuni, in caz contrar ei raspund in mod personal si solidar pentru efectuarea
acestora (aceasta interdictie se plaica din ziua expirarii termenului fixat pentru durata societatii
ori de la data la care dizolvarea a fost hotarata de adunarea generala ori a fost declarata prin
hotarare judecatoreasca.
Daca societatea comerciala a fost dizolvata inainte de expirarea termenului stabilit pentru
durata sa dizolvarea ei are efect fata de terti numai dupa un interval de 30 de zile de la publicarea
acestui fapt in Monitorul Oficial.
Lichidarea unei societati comerciale trebuie incheiate in 3 ani de la data dizolvarii insa
tribunalul comercial poate prelungi acest termen pentru motive temeinice, cu inca 2 ani.
17
VI I. FALIMENTUL INTERNATIONAL
Competenta internationala
19
Potrivit art. 4 din acest Regulament, principiul este acela ca, in absenta unei dispozitii
contrare, se va aplica legea statului membru in care s-a deschis procedura (lex fori concursus),
atat procedurii principale cat si procedurilor locale, atat in privinta deschiderii procedurii cat si in
privinta desfasurarii si inchiderii procedurii falimentului. Este o norma conflictuala uniforma
destinata sa inlocuiasca, in aceasta materie, normele nationale de drept international privat.
Astfel spus, interdependenta dintre competenta judiciara si cea legislativa este deplina,
solutia conflictului de legi fiind data de cea a conflictului de jurisdictie.
1. Regula aplicarii legii statului de deschidere
20
21
1. Notiune. In Dreptul Afacerilor, contractul este definit ca fiind un acord de vointa prin care
doua sau mai multe subiecte de drept, convin sa dea, sa faca ori sa nu faca un anumit lucru. Prin
contractul de comert international se intelege acordul de vointa care a avut loc intre doua sau
mai multe subiecte de drept participante la comertul international, avand domiciliul ori sediul in
state diferite, avand ca finalitate nasterea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice de
comert international.
Intrucat actualmente ponderea contractelor de comert international este mai insemnata ne referim
in continuare la acestea.
2. Trasaturile caracteristice ale contractelor de comert international
comercialitatea: un contract poate fi comercial ori civil, dupa cum constituie sau nu un
act de comert, dar poate fi comercial, doar pentru o parte si civil pentru cealalta parte;
internationalitatea: este o alta caracteristica a contractului de comert international, care
decurge din faptul ca un asemenea contract contine elemente de extraneitate
(nationalitatea, sediul sau
2.1. Categorii de contracte de comert international in raport de criteriile dreptului comun
(dreptului civil)
a. In raport cu modul lor de formare contractele de comert international sunt, de regula,
consensuale, ele exprimand vointa manifestata de catre subiectii raportului juridic de comert
international. In principiu, aceste contracte se incheie in forma scrisa.
b. De regula, ne aflam inaintea unor contracte cu titlu oneros, deoarece au ca finalitate
declarata obtinerea pentru parti a unui profit.
c. Contractele de comert international sunt sinalagmatice dupa scopul lor, avand in vedere
faptul ca dau nastere la drepturi si obligatii corelative pentru parti.
d. Contractul de comert international are caracter comutativ pentru ca atat existenta, cat si
intinderea prestatiilor la care se obliga partile sunt certe si determinate (ori determinabile),
din chiar momentul incheierii actului juridic respectiv.
e. Contractele de comert international sunt acte si fapte de comert deoarece ele tind la
obtinerea unui profit, pentru ambele parti.
2.2. Criterii nespecifice de categorisire a contractelor de comert international
a. In functie de efectele pe care le vor genera contractele de comert international (ca de altfel
toate tipurile de contracte), se impart in: constitutive, translative si declarative de drepturi.
a.1. Contractele de comert international cu caracter constitutiv sunt cele ce privesc, de
obicei, crearea unor drepturi subiective, pe seama celor doua parti, ori a unui tert. De regula,
acestea sunt drepturi de creanta si vor fi intalnite in contractele de mandat, de depozit,
comision, transport, consultanta.
a.2. Sunt contracte de comert international translative de drepturi cele care transmit unele
drepturi reale, de la un titular de drepturi la altul.
a.3. Contractele declarative de drepturi sunt mult mai rar intalnite in comertul international,
iar prin ele se constata si se confirma pentru parti unele drepturi.
22
a.2. Contracte mixte (semiinternationale), incheiate intre subiecte de drept care apartin
ordinii juridice internationale din state diferite. Specificitatea acestor contracte (numite in
dreptul comercial englez state contracts) este conferita de faptul ca una dintre parti este un
stat, care in raporturile comerciale actioneaza potrivit principiului de jure gestionis, iar
cealalta parte este o persoana fizica ori o persoana juridica ce apartine de ordinea juridica
nationala a altui stat.
b. In raport de obiectul lor, contractele de comert international se clasifica in cinci
categorii:
b.1. Contracte translative de drepturi, care au ca obiect transmiterea drepturilor reale ori a
celor de creanta intre parti.
b.2. Contracte de prestari de servicii, care au ca obiect o prestare de servicii la care una
dintre parti se obliga in favoarea celelilalte parti.
b.3. Contracte de executare de lucrari, al caror obiect este realizarea de lucrari de constructii
sau a unor lucrari de montaj.
b.4. Contracte de cooperare economica internationala si tehnico-stiintifica, prin
intermediul carora au loc derularea raporturilor juridice privind productia si comercializarea
de bunuri, executarea de lucrari, transferul de tehnologie avansata, etc.
b.5. Contracte de aport valutar, care au ca obiect sporirea rezervelor valutare ale
participantilor la operatiunile de comert international. Aceste contracte se concretizeaza prin
cumpararea si reexportarea de produse, efectuarea de operatiuni speculative cu devize si
altele asemenea.
c. In raport cu complexitatea lor, contractele de comert international se clasifica in:
c.1. Contracte comerciale internationale unitare, care au la baza un singur acord de vointa
intre parti. Din aceasta categorie enumeram contractul de vanzare comerciala, comisionul
comercial international, mandatul comercial international, depozitul international.
c.2. Contracte comerciale internationale mixte, in cadrul carora acordul de vointa al partilor
contractante genereaza drepturi si obligatii caracteristice pentru cel putin doua contracte
unitare (de tip monolit).
c.3. Contracte comerciale internationale complexe care desemneaza o pluralitate de
contracte comerciale internationale distincte, interdependente, care impreuna constituie un
ansamblu contractual creat prin vointa juridica a partilor, care are drept scop o anumita
finalitate, de asemenea agreata de parti.
d. In functie de durata pentru care se incheie, contractele comerciale internationale se vor
clasifica dupa cum urmeaza:
d.1. Contracte de scurta durata, incheiate pentru operatiuni ocazionale si a caror durata nu
depaseste 1 an.
d.2. Contracte cu durata medie, incheiate pe o perioada de timp de pana la 5 ani, acestea
fiind regula in sfera comertului international.
d.3. Contracte de lunga durata, incheiate de parti pe o perioada de timp care excede duratei
de 5 ani.
24
25
26
Pe langa identificarea partilor nume sau denumire, domiciliu sau sediu - , a obiectului
si cauzei contractului, precum si prevederea duratei lui, partile vor conveni asupra termenelor si
locului de executare a obligatiilor, asupra modului de garantare a obligatiilor, a platii, etc.
Un contract comercial international va cuprinde obligatoriu si in functie de obiectul sau
clauze legate de calitatea si cantitatea marfurilor, precum si clauze referitoare la rspunderea
contractual.
De asemenea, se vor prevedea si clauze asiguratorii, ca mijloc de aparare contra
fluctuatiilor preturilor.
Clauze contractuale tipice: de continuitate si mentinere a raporturilor comerciale
traditionale intre parteneri; de forta majora; de exclusivitate; de confidentialitate; privind
modalitatile de plata; privind raspunderea partilor; de solutionare a litigiilor.
Aceste clauze poarta denumiri specifice, pe care le vom aminti, succint, in cele ce
urmeaza :
A.
CLAUZA COMPROMISORIE aceasta clauza reprezinta acordul partilor, exprimat in
cuprinsul contractului sau intr-un inscris separat, de a supune litigiile ce s-ar putea naste in
legatura cu contractul pe care l-au incheiat arbitrajului institutional sau ocazional (ad-hoc),
renuntand la dreptul de a se adresa pentru aceasta organelor jurisdictionale ale statelor.
B.
CLAUZA DE MENTINERE A VALORII, CLAUZA DE CONSOLIDARE VALUTARA si
CLAUZA MULTIVALUTARA aceste clauze reprezinta prevederi contractuale menite sa
repartizeze riscul monetar intre partile contractante si sa previna cresterea pretului
marfurilor sau serviciilor prin deprecierea unitatii monetare de plata.
C.
CLAUZA OFERTEI CONCURENTE aceasta clauza permite uneia dintre partile
contractante sa se prevaleze fata de cocontractantul sau de oferta mai favorabila avansata de
catre un tert concurent, pentru o operatiune similara.
D.
CLAUZA CLIENTULUI CEL MAI FAVORIZAT prin aceasta clauza, promitentul
se obliga fata de cocontractantul sau sa ii acorde conditiile cele mai avantajoase pe care lear consimti, pe parcursul executarii contractului, in favoarea unui tert cu care ar incheia o
operatiune comerciala similara.
E.
CLAUZA DE HARDSHIP in temeiul acestei clauze, oricare dintre parti este
indreptatita sa solicite adaptarea contractului incheiat, daca s-au modificat circumstantele
in considerarea carora partile s-au angajat initial, iar aceasta modificare a determinat
agravarea considerabila a prestatiei uneia din ele.
F.
CLAUZA PENALA prin aceasta clauza, partile pot sa prevada in cuprinsul
contractului ca debitorul sa plateasca, cu titlu de despagubire, o suma de bani ori sa
indeplineasca o alta prestatie, daca nu executa sau executa necorespunzator ori cu intarziere
obligatia asumata.
G.
CLAUZE LIMITATIVE DE RASPUNDERE aceste clauze pot fi incluse in contract,
dar cu conditia mentinerii pozitiei de egalitate a partilor. Prin aceste clauze debitorul poate
fi degrevat, dar numai partial de raspunderea pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor
asumate.
H.
CLAUZA DE FORTA MAJORA prin aceasta clauza cocontractantii pot conveni ca
partea care a fost impiedicata de o imprejurare de forta majora, externa, imprevizibila si
invincibila sa isi execute partea sa de obligatie sa fie exonerata de raspunderea contractuala.
I.
CLAUZE DE INTERPRETARE aceste clauze sunt incluse, de regula, in preambulul
contractelor si sunt contin referiri la obiectivele contractelor, competentele partilor, interesul
economic si social al contractului, natura juridica a demersurilor precontractuale, definirea
unor termeni cheie si la stabilirea criteriilor de determinare a vointei reale a partilor.
27
J.
c) Colaborarea intre parti este principiul care presupune ca fiecare parte contractant s
depun diligentele necesare la determinarea continutului contractului, punand la dispozitie, dac
acest lucru este necesar, toate datele pe care le are pentru a se ajunge la clarificrile dorite de
prti. Acest principiu trebuie s actioneze in mod prioritar in sfera rspunderii contractuale,
astfel incat s duc la limitarea pierderilor si a castigului nerealizat de ctre partea care a ridicat
problema nerespectrii clauzelor contractuale. Dac colaborarea intre prti nu vizeaz
finalizarea multumitoare a prevederilor contractuale, partea care se consider nedrepttit poate
solicita o reducere a daunelor-interese, in raport cu mrimea daunelor care nu s-ar fi produs in
situatia in care partenerul su ar fi luat, in spiritul colaborrii contractuale, msurile necesare.
4. Regulile de interpretare contractuala in comertul international
a) Clauzele contractuale se interpreteaz dup intentia comun a prtilor care au incheiat
contractul, ci nu dup sensul literal al termenilor utilizati, asa cum pretinde art. 977 din Codul
civil roman.
b) In situatia in care o clauz este interpretabil din cauz redactrii sale ori dintr-un alt
considerent, se aplic regula de drept potrivit creia aceasta va produce efecte, ci nu in sensul
neproducerii de efecte, pentru c sterilitatea din punct de vedere contractual (adic nederularea
contractului si neobtinerea de beneficii) nu a fost intentia prtilor la incheierea contractului.
c) In situatia in care o clauz este susceptibil de dou interpretri, se aplic regula conform
creia se interpreteaz in sensul care este cel mai potrivit pentru natura contractului respectiv.
Aceast regul nu este contradictorie, ci complementar cu regula general a interpretrii
contractelor dup intentia comun a contractantilor.
d) In situatia in care exist o indoial, conform art. 983 din Codul civil roman, contractul se
interpreteaz in favoarea celui care se oblig (in dubio pro reo). Ca exceptie de la aceast
regul, potrivit dispozitiilor art. 1312 alin. 2 din Codul civil roman, orice clauz obscur sau
insidioas se interpreteaz in contra vanztorului.
e) Clauzele contractuale se interpreteaz unele prin altele, dandu-se fiecreia intelesul ce rezult
din actul intreg, este o alt regul interpretativ statuat de art. 982 din Codul civil roman. Cu
alte cuvinte, operatiunea de confruntare si comparare trebuie s aib caracter sistematic,
clarificand sensul dorit de prti avand ins nestirbit in vedere scopul general al contractului,
locul si rolul fiecrei clauze in configuratia contractului.
5. Reguli de interpretare a contractelor de comert international cu clauze prestabilite
Impetuoasa dezvoltare a comertului international modern, cu o multiplicare deosebit a
raporturilor comerciale, a impus, la incheierea contractelor, utilizarea unor clauze prestabilite.
Ele se regsesc in contracte-tip, clauze repetabile. Aceste contracte-cadru cu clauze cu caracter
general si adaptabile raporturilor juridice de un anumit tip dintr-un sector ori ramur comercial,
devin obligatorii pentru prti, doar dac acestea le accept in mod expres ori tacit (implicit).
Prtile contractante, conform principiului liberttii conventiilor, pot ins, dac au acest
interes, s elimine aceste clauze, s le modifice sau s le
completeze. In ipoteza in care va exista o neconcordant intre o clauz prestabilit si o clauz
special prevzut de prti in contract, va prevala aceasta din urm.
a) Prima regul interpretativ a clauzelor prestabilite statueaz c acestea se consider
incorporate in contract, doar in situatia in care o parte le-a propus, iar cealalt parte le-a acceptat
in mod expres.
b) Chiar dac nu au fost propuse si respectiv acceptate in mod expres de ctre prtile
contractante, clauzele prestabilite se consider a fi introduse in contract, dac partenerii, ambii
comercianti, le-au acceptat expres in afacerile proprii anterioare.
29
c) In cazul ambiguittii clauzelor prestabilite, propuse de una dintre prtile contractante, sunt
interpretate in favoarea celeilalte prti. Astfel, oricine invoc o stipulatie in favoarea sa, trebuie
s o dovedeasc atunci cand cealalt parte o contest (art. 1169 Codul civil roman).
d) In ipoteza in care ambele prti contractante propun drept conditii generale clauze prestabilite,
intre care exist neconcordant, interpretarea va tine seama cu precdere de cele care au fost
propuse de cumprtor, a crui propunere este ulterioar celei fcute de vanztor si care este
considerat a fi acceptat si, in consecint, opozabil ambelor prti.
6. Alte reguli de interpretare a continutului contractelor de comert international
Tinand cont de complexitatea interpretrii unor asemenea contracte, pe lang criteriile
mentionate se recurge si la alte reguli de interpretare.
a) Astfel, in ceea ce priveste uzantele comerciale, dac se iveste un conflict intre acestea si o
clauz contractual care a fost stipulat expres, va prevala aceasta din urm. In situatia in care
se recurge la uzante care au fost codificate pe plan international, ele au precdere asupra
uzantelor locale, interpretarea efectuandu-se dup aceast regul.
b) In functie de limba in care a fost redactat contractul de comert international, trebuie relevat
obligativitatea interpretrii dup sensul conferit termenilor, expresiilor si formulrilor din
contract in limba de redactare a acestora, chiar dac sensul acordat este, uneori, diferit de sensul
dat de legea aplicabil contractului.
c) Interpretarea contractelor de comert international prin prisma textelor legale uniforme impune
si ea cateva reguli de baz. Astfel, interpretarea va lua in atentie, cu precdere, intelesul literal al
prevederilor, iar dac apar unele ambiguitti ori texte excesiv de vagi, cu multiple intelesuri, se
va recurge la lucrrile pregtitoare ale Congresului Natiunilor Unite pentru Dreptul Comercial
International.
d) Interpretarea contractelor de comert international poate fi efectuat si prin recurgerea la
jurisprudent si la doctrina care sistematizeaz solutiile pronuntate si pertinente.
7. Efectele contractelor de comert international
Dup cum s-a retinut, contractul de comert international este manifestarea acordului de
voint intre partenerii participanti la comertul international in scopul obtinerii, in egal msur,
a unui beneficiu. Prin esenta lor, aceste contracte sunt comutative, intrucat prtile isi asum
obligatii certe, determinate sau determinabile. Acest segment al executrii obligatiilor asumate
este momentul esential si ca atare el trebuie garantat.
a) Odat incheiate contractele de comert international, ca de altfel orice contract legal dobandesc
pentru prti putere de lege, cu drepturi si obligatii corelative pentru prtile contractante. In acest
context actioneaz principiul obligativittii, care interzice uneia dintre prti s revoce unilateral
contractul si ca atare cealalt parte va depune orice strduint admis de lege pentru a obliga
partea care si-a manifestat vointa sa unilateral in detrimentul scopului contractului s-si
indeplineasc obligatia.
b) De asemenea, acelasi principiu al obligativittii tine orice parte si de la modificarea
unilateral a conventiei. O astfel de adoptare a clauzelor contractuale se poate face numai cu
acordul de voint a prtilor.
c) In situatia manifestrii fortei majore ori a decesului persoanei fizice ori a incetrii activittii
persoanei juridice, in cadrul contractelor incheiate intuitu personae, putem vorbi de exceptii de la
principiul obligativittii contractului in raporturile dintre prti.
d) Potrivit dispozitiilor art. 973 din Codul civil roman, conventiile nu isi produc efectele decat
intre prti, ins in domeniul comertului international este admis stipulatia pentru altul.
8. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice de comert international
30
a) Creditorul poate s nu aduc la indeplinire prestatia sa, in situatia in care debitorul nu si-o
indeplineste pe a sa, avand in vedere c drepturile si obligatiile din contractele de comert
international sunt corelative.
36
b) Creditorul care nu si-a indeplinit integral prestatia sa, are dreptul s cear si s obtin
rezilierea sau rezolutiunea contractului de comert international.
c) In cazul neexecutrii fortuite a obligatiilor care au fost asumate in mod reciproc de ctre prti,
sarcina riscului se distribuie intre creditor si debitor.
Contractul de comert international poate fi reziliat sau rezolutionat in conditiile legii si cu
efecte specifice fiecreia dintre aceste institutii de drept (desfiintarea contractului, repunerea
prtilor in situatia anterioar, solicitarea de despgubiri).
9. Executarea contractelor de comert international
Aducerea la indeplinire a obligatiilor care au fost asumate de prti prin incheierea
contractului de comert international, se execut in mod unitar, prin plat sau pe cale silit, in
natur ori prin echivalent.
a) Executarea voluntara
Modalittile de plat
Plata este fcut, de regul, de ctre debitor ori de ctre o alt persoan, in numele
debitorului.
Plata este primit de ctre creditor sau de ctre mandatarul acesteia ori de o persoan
autorizat de lege ori de o instant de judecat.
Locul executrii obligatiei
Prtile isi aleg locul executrii obligatiei de plat, prin stipularea acesteia in contract sau
in locul care ar rezulta din natura operatiunii ori din intentia prtilor, asa cum arat art. 59 alin.1
din Codul comercial roman.
Executarea obligatiei contractuale are loc, in absenta unei stipulatii exprese a locului in
contract, in locul unde cel ce s-a obligat isi avea stabilimentul sau, cel putin, domiciliul ori
resedinta, la formarea contractului.
Data executrii obligatiei
Plata trebuie fcut:
-imediat, la data facturrii mrfii;
-la expirarea termenului suspensiv, in situatia in care obligatia este astfel afectat (termenul
uzual este regula, iar exceptia termenul esential);
-in cazul decontrilor bancare prin incasso documentar, termenul de plat curge de la data cand
factura si documentele insotitoare ale mrfii au ajuns la cumprtor;
-in situatia in care plata se face prin acreditiv documentar, termenul este data inscris pe el de
data emitent.
b) Executarea silita, in natur a contractelor de comert international
Se recurge de ctre creditor la executarea silit a obligatiilor asumate, dac acestea nu
sunt executate in mod voluntar.
Executarea silit, specific obiectului fiecrui contract, este dispus de ctre o instant
de judecat, creditorul primind astfel prestatia datorat ori, dac prefer, despgubiri.
In situatia in care obiectul obligatiei este o sum de bani, ea va fi executat in natur.
Creditorul este indrepttit s cear executarea silit in natur a obligatiei, dac obiectul
acesteia const in a da bunuri de gen, pe care debitorul de detine, dar refuz s le
individualizeze si s le predea.
31
Sediul materiei se afl in Capitolul XIV, Cartea a VI a din C. proc. civil, la care se
recurge in cazul in care nu exist o conventie arbitral.
Problema care se pune, in primul rand, este de a afla instanta judectoreasc competent
in solutionare, precum si determinarea raportului de comert international cu element de
extraneitete. In general, toate legislatiile nationale cuprind norme care contribuie lastabilirea
competentei instantelor din statele respective.
In conformitate cu dispozitiile procesual civile din tara noastr, competenta in
solutionarea unui litigiu cu element de extraneitate este instanta de la domiciliul paratului (sediul
societtii comerciale parate).
In cazul litigiilor privind imobilele, competenta revine instantei locului unde sunt situate
acestea. In cazul anulrii, rezolutiunii sau a rezilierii unui contract, este competent si instanta
locului executrii obligatiei.
Procedura de solutionare a litigiilor de comert exterior in fata instantei de judecat este
stabilit de legea forului (Lex fori); in procedura executrii silite a hotrarilor judectoresti este
stabilit de legea trii de executare a acestor hotrari.
1. ARBITRAJUL COMERCIAL INTERNATIONAL
Arbitrajul comercial international este considerat a fi o form de jurisdictie derogatorie
de la dreptul comun. Institutia poate fi definit ca acea metod (procedur) de solutionare a
litigiilor de comert international, consacrat de practica raporturilor contractuale din domeniu.
Aceast procedur este mai simpl si se adapteaz.ca atare la cerintele practicii comertului
international.
Prtile inteleg s se supun regulilor de arbitraj, fiindc acestea le sunt cunoscute si
accesibile, conformandu-se relatiilor comerciale internationale. Se evit, totodat, riscurile unor
decderi sau nulitti de ordin formal, care opereaz in dreptul comun.
2.CARACTERELE ARBITRAJULUI COMERCIAL INTERNATIONAL
Doctrina juridic opineaz c arbitrajul este un concept complex, in care se intalnesc
aspectul formal (instanta competent si procedura aplicabil in fata acesteia) si fondul litigiului,
adic diferendul pe care prtile doresc s il solutioneze.
- caracterul arbitral: acesta depinde de caracterele litigiului care constituie obiectul arbitrajului,
cu care ins nu se confund.
Arbitrii au capacitatea de a statua, adic de a judeca, a solutiona litigiul, cu alte
cuvinte, a verifica ori a constata o situatie juridic preexistent, asupra creia prtile sunt in
dezacord;
- caracterul comercial: rezult c litigiile supuse arbitrajului sunt nscute ori se vor naste din
derularea operatiunilor de comert international;
- caracterul international rezult din existenta unor elemente de extraneitate in litigiile supuse
arbitrajului
persoane, numit principal sau patron. Acest contract se incheie prin acordul prtilor, iar agentul
trebuie s aib o imputernicire real sau acest acord poate rezulta dintr-o prezumtie legal, care
se deduce din inssi conduita prtilor. Imputernicirea agentului este aparent, fiind creat de
conduita principalului fat de un tert. Institutia juridic agency este utilizat indeosebi in
domeniul comertului international, agentul indeplinind acte juridice sau prestatii materiale sub
controlul principalului, actionand pe seama sau in interesul patronului, pe baza unei imputerniciri
numit authority, care poate fi real sau aparent, cea real poate fi expres sau tacit.
a) In raport de gradul de control executat de principal (patron), agentul poate fi agent-servant
(sau independent) si agent-contractor.
b) Dup felul prestatiei poate fi: agent-general si agent-special.
De retinut c un contract de agency indeplineste atat functiile contractului de mandat, cat
si functiile contractului de comision.
Prtile contractante ale unui asemenea contract au urmtoarele obligatii:
agentul are obligatia s actioneze conform promisiunii fcute; el trebuie s lucreze doar
in folosul principalului (patronului) si s respecte instructiunile primite; dac este
retribuit, el are obligatia s depun o anumit diligent; principalul (patronul) este
obligat s transmit agentului toate informatiile necesare si s plteasc suma stabilit
pentru serviciile prestate; pentru pierderile si spezele suportate de agent, principalul este
obligat s acorde o indemnizatie; pentru serviciile efectuate de agent, principalul
(patronul) are, in limitele imputernicirii pe care a dat-o, atat o rspundere contractual,
cat si o rspundere delictual; in ceea ce priveste delictele civile, principalul rspunde
numai pentru actele ilicite svarsite de ctre agentul-servant.
c) Brokerul este un agent comercial care este reprezentantul principalului, avand dreptul s
incheie tranzactii comerciale, fr a avea ins posesia si controlul bunurilor negociate. Firmele
de brokeri asigur desfacerea mrfurilor, garanteaz executarea dispozitiilor primite, rspunde
de calitatea mrfurilor si de finantarea tranzactiilor realizate.
d) Factorul este acel intermediar care lucreaz in nume propriu, vanzand mrfurile pe care i le
incredinteaz principalul, avand drept de posesie si de control asupra lor, vanzarea lor
producand efecte asupra tertilor de buncredint.
4. DREPTUL APLICABIL INTERMEDIERII DE COMERT INTERNATIONAL
In acest domeniu se aplic principiul Lex voluntatis (art. 73 si 74 din Legea 105/1992). Prtile
pot alege legea care s le carmuiasc raportul juridic, iar dac nu au stabilit legea aplicabil, se
vor aplica normele conflictuale subsidiare. Dac prtile nu au convenit altfel, raporturile dintre
reprezentant si mandatar, conform art. 93 al. 1 din Legea 105/1992, vor fi carmuite de legea
statului in care intermediarul exercit imputernicirea. Acelasi text legal arat c, in cazul in care
activitatea de intermediere este exercitat cu titlu profesional, raporturile dintre reprezentat si
intermediar sunt carmuite de legea sediului su profesional. Dac intermediarul are mai multe
sedii profesionale in state diferite, se va tine seama de sediul care are legtura cea mai strans cu
actele indeplinite de mandatar sau comisionar. Dac reprezentarea are ca obiect un act de
administrare sau de dispozitie referitoare la un imobil, ea este carmuit de legea siturii bunului
(Lex rei sitae). Legea identificat conform art. 93 din Legea 105/1992, trebuie s cuprind
existenta, intinderea, modificarea si incetarea puterilor intermediarilor, consecintele depsirii
acestor puteri sau folosirii lor abuzive, faculttile intermediarului de a delega puterile si de a
desemna un intermediar aditional sau substituit, clauza de neconcurent, cazurile de prejudicii
care urmeaz s fie reparate. Prin exceptie de la dispozitiile art. 94 din Legea 105/1992, modul
de executare a imputernicirii se va face conform conditiilor impuse de legea statului unde are loc
executarea (Lex loci executionis). Aceast lege va coincide cu Lex contractus, numai dac
imputernicirea se va pune in aplicare in tara de sediu a intermediarilor.
36
Evictiunea este pierderea dreptului de proprietate asupra mrfii, in totalitate sau in parte
ori tulburarea cumprtorului in exercitarea dreptului de proprietate, prin valorificarea de ctre
tert a unui drept, intemeiat inclusiv pe dreptul de proprietate industrial, care exclude, in
totalitate sau in parte, dreptul cumprtorului asupra mrfii ce i s-a predat.
Vanztorul garanteaz numai contra tulburrilor de drept provocate de exercitarea de
ctre tert a unui drept asupra mrfii predate, nu si impotriva tulburrilor de fapt, de care
cumprtorul se poate apra singur, prin mijloace legale.
e) Garantarea contra viciilor bunului
In momentul predrii, marfa trebuie s fie concordant cu cea contractat, respectiv s
fie de tipul si cu calittile convenite. Conformitatea mrfii se determin in momentul
transmiterii riscurilor contractuale, in care scop se face verificarea calittii si a cantittii ei.
Vanztorul rspunde pentru viciile ascunse, impotriva crora il garanteaz pe cumprtor.
In practic, de regul, calitatea mrfii este stabilit de prti prin contract, standarde,
caiete de sarcini etc. Dac marfa are vicii, cumprtorul are posibilitatea s cear rezolutiunea
contractului sau reducerea pretului.
f) Plata pretului - Se face in ziua (perioada) si in locul convenite prin contract. In lipsa unei alte
intelegeri a prtilor, plata trebuie fcut in locul si la data predrii mrfii. In comertul
international, care practic nu cunoaste plata in numerar, problema pltii se rezolv prin contract,
prtile convenind asupra modalittilor de plat: acreditiv documentar, incasso, documentele in
schimbul crora se face plata (factur, scrisoare de transport, certificat de calitate etc), cat si
asupra locului pltii (banca respectiv).
g) Dreptul aplicabil ca Lex venditionis -In aceast privint trebuie s procedm la
identificarea normelor conflictuale, care determin sistemul de drept potrivit cruia problema
respectiv isi va gsi solutionarea (legea aplicabil contractului de vanzare-cumprare),
deoarece orice contract va produce efecte numai in msura in care va fi recunoscut de lege.
Conform dreptului international privat roman, cea mai important norm conflictual
este principiul autonomiei de voint a prtilor (Lex voluntatis), in baza cruia conditiile de
valabilitate si efectele contractului de vanzarecumprare vor fi carmuite de legea aleas de ctre
prti (art. 73 si 74 din Legea 105/1992).
Legea care carmuieste contractul poate fi aleas atat direct, expres, cat si tacit, dar
neindoielnic, fie in momentul incheierii contractului, fie ulterior, pan la inceperea dezbaterilor
asupra unui litigiu nscut din contract.
Dac prtile nu au ales legea carmuitoare a contractului, se va aplica legea care are cea
mai strans legtur cu contractul (art. 77 din Legea 105/1992), respectiv legea debitorului
prestatiei caracteristice (in cazul contractului de vanzare-cumprare prestatia caracteristic
apartine vanztorului).
Art. 88 din Legea 105/1992 dispune c la vanzarea de bunuri mobile corporale,
contractul este supus legii statului in care vanztorul, la data incheierii contractului, dup caz,
avea domiciliul sau, in lips, resedinta ori fondul de comert sau sediul social.
Ca exceptie de la art. 88 din Legea 105/1992, contractul de vanzare-cumprare
comercial este supus legii statului in care cumprtorul are fondul de comert sau sediul social,
dac negocierile au fost purtate si contractul a fost incheiat de prti prezente in acel stat sau
dac contractul prevede in mod expres c vanztorul trebuie s execute obligatia de predare a
mrfii in acel stat (art. 89 din Legea 105/1992).
Legea 105/1992, prin art. 91, acoper in principal: interpretarea contractului; drepturile si
obligatiile prtilor; executarea obligatiilor izvorate din contract; momentul de la care
cumprtorul are dreptul la productele si fructele bunului sau mrfii predate; momentul de cand
cumprtorul suport riscurile privind marfa transmis; validitatea si efectele intre prti a
38
39
b) Contractul de franchising
Prin acest contract, franchisorul (concedentul) acord unei alte persoane, numit
franchisee (concesionar), concesionarea unei mrci, impreun cu mijloacele necesare
comercializrii mrfurilor si serviciilor respective.
Franchisorul se oblig s asigure pentru franchisee rentabilitatea investitiilor si s
supravegheze activitatea comercial a concesionarului, in corelatie cu concesionarea mrcii sale
de fabric ori a celei de serviciu.
40
c) Contractul de licenta
Const in acordul intervenit intre titularul unui brevet (licentiator) si un beneficiar
(licentiat), in temeiul cruia se transmite ctre cel de al doilea dreptul de folosint a unei
inventii sau inovatii.
In functie de drepturile pe care licentiatorul le acord, in mod contractual, licentiatului,
putem vorbi despre: contract de licent exclusiv, atunci cand licentiatorul isi cedeaz dreptul
de a mai acorda alte licente-nelimitate sau depline ori limitate(perioad, mod de aplicare a
licentei, obiectul contractului); licent neexclusiv (licent simpl), cand dreptul licentiatului
rezid in utilizarea inventiei conform termenelor si conditiilor convenite de prti.
La randul lor, licentele depline pot fi si ele depline sau limitate, cu precizarea necesar c
licentele neexclusive limitate au stipulri referitoare la: intinderea in spatiu, preturi de vanzare,
cantitatea obiectelor produse, precum si orice alte termene si conditii convenite de ctre prti.
d) Contractul de know-how
Este operatiunea comercial de transmitere de la furnizor la beneficiar a unor
cunostinte tehnice, informatii, documentatii, procedee si tehnologii complexe, in termenele si
conditiile asupra crora prtile au convenit.
Contractele de acest tip se clasific dup complexitatea operatiunii care face obiectul
contractului si dup interferarea cu alte operatiuni.
Dup complexitatea operatiunii de efectuat:
contracte de transferare a tehnologiei ori a unui procedeu tehnic determinat prin acte simple;
contracte de transferare a tehnologiei ori a unui procedeu tehnic determinat prin acte complexe
si stabilite in mai multe faze.
Dup gradul de interferare cu alte operatiuni, vom intalni: contracte de know-how pur,
cand nu ne aflm in prezenta unui transfer conditionat de o alt operatiune; contracte de knowhow combinat, cand transferul este ori o consecint a altor operatiuni sau un accesoriu; contracte
de know-how complementar, cand conditiile de transfer necesare unor conventii distincte se
stabilesc in mod separat.
Furnizorul este obligat s transmit beneficiarului, pe lang cunostintele tehnice, si asistenta
tehnic, dreptul de a utiliza marca sa de fabric, dreptul de folosire exclusiv a procedeului
tehnic respectiv, precum si garantia c vor rezulta beneficiile scontate din aplicarea procedeului
ori a cunostintelor transferate. La randul su, beneficiarul are obligatia s plteasc pretul
convenit, s asigure confidentialitatea si calitatea produselor ori a rezultatelor obtinute.
Dup expirarea termenului care a fost stipulat in contract, obiectul acestuia intr in
domeniul public, fiecare parte avand dreptul s utilizeze liber si gratuit toate cunostintele,
informatiile si documentatiile transmise prin contractul de know-how.
e) Contractul de consulting-engineering
Este acordul prin care o parte, numit furnizor, de obicei o societate comercial
specializat, presteaz o gam larg de operatiuni de consultingengineering celeilalte prti,
numit beneficiar, la comanda si in folosul acesteia.
Consultingul const in studierea si cercetarea in favoarea beneficiarului a posibilittilor tehnice
si comerciale, in baza rezultatelor stiintifice si a experientei. La randul su, engineeringul
41
42
43
bunurilor transportate nu fac numai obiectul clauzelor stipulate de prti in contractele incheiate,
ci si a normelor elaborate la nivel national si international privind elementele esentiale ale
contractelor de transport din fiecare ramur in parte (rutier, feroviar, maritim, aerian sau
combinat), care reglementeaz termenele, conditiile si modalittile in care se efectueaz
transportul respectiv.
datorat nici o despgubire pentru prejudiciul rezultat din intarzierea in livrare. Dac in termen
de 90 zile consecutive de la imprejurarea care a provocat o pierdere sau avariere crusul sau
crusul efectiv nu a notificat incrctorului acest lucru, se consider c nu s-a suportat de
ctre crus ori de crusul efectiv nici o pierdere sau avariere din culpa sau neglijenta
incrctorului, a prepusilor sau a mandatarilor si.
Orice actiune care priveste transportul mrfurilor pe cale maritim se prescrie in cazul in
care in termen de 2 ani nu a fost introdus nici o procedur judiciar sau arbitrar. O actiune in
despgubire poate fi exercitat chiar si dup expirarea termenului de prescriptie, dac este
exercitat in termenul fixat de legea statului unde a fost inceput procedura.
e) Contractul de transport international aerian.
In conformitate cu prevederile conventiilor international in materie, orice actiune
intentat privind transportul efectuat de ctre transportatorul de fapt poate fi exercitat
impotriva acestuia sau impotriva transportatorului contractual ori impotriva ambilor. In cazul in
care actiunea a fost indreptat numai impotriva unuia din cei doi transportatori, acesta are
dreptul s introduc in cauz pe cellalt transportator.
45