Mihai Eminescu si opera pornografica.

Obsedat de femei, geniul din Botosani isi

refula cele mai bolnave dorinte in poezii deocheate: iubea carnal, crancen, total
Cosmin Zamfirache,

Opera pornografica a lui Eminescu. Scrierile pornografice au fost pentru Mihai Eminescu o descatusare literara
a pasiunilor sale carnale. Contemporanii poetului spun ca acesta iubea cu pasiune femeile, insa si intr-un mod
concret fizic, nu ideatic ca multi poeti ai generatiei romantice.
Opera lui Mihai Eminescu, de la poeziile romantice, filosofice, sociale pana la creatiile stelare si culegerile
populare, este considerata de criticii si de specialistii istoriei literaturii drept geniala si unica in Europa. "Dar nu
e vorba de operele lui Eminescu, de cultura lui, de proiectele lui, de variantele lui, de comorile plutonice retinute
sau sistemele de filozofie posibile, e vorba de tot; de spectacolul acesta extraordinar pe care ti-l da o constiinta
de cultura deschisa catre tot", spunea Constantin Noica despre mostenirea literara lasata de Eminescu.
Cu toate acestea, printre "ingerii blonzi", "venerele si madonele" triste, "luceferi" sau "Epigoni", in opera lui
Eminescu s-au strecurat si versurile pornografice, poezia carnala, sexuala, pe alocuri de o masculinitate
nerusinata. Daca Creanga este un deschizator de drumuri al literaturii pornografice in proza, Eminescu
este considerat un pionier al pornografiei in poezie.
La fel ca si bunul sau prieten, Eminescu, a scris cu limbaj licentios, descriind sugestiv actul sexual sau jocuri
carnale cu un limbaj explicit, preluate, culmea, tot din cultura populara. Practic, poeziile "orgiastice" ale lui
Eminescu sunt tot o parte a ceea ce a creat si gandit poporul roman pornografic, fara a fi asternut pe hartie. Felul

complet de a reda sufletul si simtamintele romanesti, de la idei filosofice la "mascari populare", l-au facut, de
altfel, pe Iorga sa spuna despre Eminescu ca este "expresia integrala a sufletului romanesc..., cea mai vasta
sinteza facuta de vreun suflet de roman".
Opera pornografica a lui Eminescu: "Sezi calare..."
Practic opera pornografica a lui Eminescu se reduce la zece poezii scrise in perioada 1871-1882. Adica de la
varsta de 21 de ani la 32 de ani. Poeziile au titlurile sugestive: "Ia te da", "Cum ma trece", "Alei puica", " Mai
jupan funaragiu", "Ah, cum nu-i aicea nime","Pune capul...", "Se mira..", "Vin la neica", "Sezi calare...",
"Culegere de irmoase". Titlurile sunt scurte, la fel ca si majoritatea poeziilor. In continut se refera la iubirea
carnala dintre barbat si femeie, folosind expresii si limbajul popular: "Sezi calare drept in dop / Si sa mergem in
galop / Ohohoi, cum salt cu gust / Si te zvarl din p..a-n sus / Si te prind in p..a iar / Dulce fata ca un dar." (
poezia "Sezi calare", scrisa candva in perioada 1880-1882).
George Pruteanu, cunoscutul filolog roman, spunea in 2004, intr-un articol intitulat "Textele licentioaspornografice ale lui Eminescu: natura si cultura", ca aceste poezii pornografice au valoare stilistica mica, dar cu
o valoare psihologica, o refulare literara a poetului:
"Valoarea lor reala este cea psihologica. Pornografia n-a fost pentru Eminescu un teritoriu de performanta, de
sfidare a convenientelor spre impunerea altora, mai largi. In aceasta privinta, poetul a fost un intelept conformist
(cu exceptiile involuntare, datorate geniului sau). Paginile fara perdea sunt, mai curind, un violon d'Ingres, daca
nu un sac de box, un tranchilizant. Fireste ca "subsolul" marelui poet nu e la fel de somptuos cum e superbul
castel de deasupra. E mlastinos, e jilav, colcaie.
"Dar numai din apele mocirloase cresc nuferi", spunea Blaga. Nimic din splendorile fara apus ale poeziei de
dragoste eminesciene nu e afectat de fosgaiala cruda din paginile de "desantare" fictiva. In fond, totul sta in
frumoasa vorba a lui Tudor Vianu: Dragostea e un arbore, cu coroana atingind cerul, si radacinile adinc infipte
in instinct", se arata in articolul lui George Pruteanu. Filologul precizeaza deasemenea ca invariabil sursa de
inspiratie este folclorul, expresiile auzite in popor " Registrul in care suna aceste lubricitati este indeobste unul
ludic-folcloric. Unele piese sunt prelucrari ale unor motive folclorice, pe care le putem intilni si la Creanga, in ,
de pilda, "Povestea lui Ionica cel prost" : "Cum o puse, cum sa dusa, / Parca-a fost pustia unsa", spunea pe siteul personal Georghe Pruteanu.

Eminescu, alaturi de iubirea vietii lui, Veronica MIcle, pe care, insa, a inselat-o in repetate randuri
Eminescu, carnalul
Majoritatea acestor poezii, spun specialistii, au fost prezentate la obisnuitele banchete si chiolhanuri ale Junimii
iesene, unde fiecare membru trebuia sa vina cu o compozitie licentioasa, pornogafica. Bunaoara acolo si-a
prezentat si Creanga creatiile pronografice. Filologii, dar si criticii spun ca, la Eminescu, poezia pornografica
reprezenta si un indiciu al caracterului sau pasional. George Calinescu spunea ca pentru el dragostea nu era
ceva idealizat, ci palpabil, carnal.
"Pentru Eminescu iubirea este un leagan de gingasii erotice, o necesitate spirituala si afectiva, bineinteles, dar si
fiziologica, o nevoie naturala de a trai viata spetei cu toate deliciile de ordin sufletesc superior, pe care
constiinta le suprapune mecanismului reflex, dar in sfirsit un instinct", preciza George Calinescu, in lucrarea sa
"Viata lui Mihai Eminescu".
Totodata, filologii descifreaza in limbajul fara "perdea" al lui Eminescu din poezia pornografica o latura ascunsa
a poetului. Meditativul, romanticul si filosoful Eminescu ar fi avut in subsolurile fiintei sale un personaj carnal
sau, mai pe scurt, omul Eminescu cu toat dorintele si pasiunile sale care evada prin pornografie de
constrangerile sociale si codurile etice. "Asemenea texte erau, probabil, pentru Eminescu o descarcare nervoasa,
o modalitate de a-si plasmui trairi prin "materializarea" lor pe hirtie. Scrisul avea astfel, aici, functia de a doua
viata, cea paralela si secreta, pasnice izbucniri ale libertinului "Mr.Hyde" fata de ingindurarile abisale ale
civilizatului si melancolicului "Dr. Jeckyll". Un Eminescu underground, pamintos si evadat din codurile sociale
si culturale", arata Pruteanu in "Textele licentios-pornografice ale lui Eminescu: natura si cultura".
Totodata, specialistii spun ca in scrierile pornografice se dezvaluie accentele de misogin ale lui Eminescu" mai
sunt de sesizat accentele misogine, aici mai mult in nuanta grotesc-burlesca si indreptate cu precadere inspre
venalitatea amorului. Banul e ingemanat cu oniricele voluptati ale luxurii, reversul deliciilor este componenta
mercantila. "Parale", "galbenasi cu zimti", "bani", "franci", "gologani" sunt mereu amestecati intre cele doua
trupuri", adauga Pruteanu.
Cum ii placea lui Eminescu amorul: crancen si total
Pentru cei care doresc sa-l cunoasca pe Eminescu-omul, poeziile pornografice prezinta indicii pretioase. De
altfel, si filologii spun ca, desi de inspiratie populara, Eminescu isi scrie printre randuri si pasiunile, si placerile
sale ascunse. Acel eu al poetului ascuns in societate rasare in aceste poezii, spun specialistii. Pasionalul
Eminescu, arata si istoria literaturii, desi indragostit de Veronica Micle, nu a ezitat sa o insele in repetate
randuri, abandonandu-se, atat in hotelul "Moldavia" cu "oachesa" Natalita, sora unui lautar, in trenul catre
Berlin in bratele nemtoicei Milli, sau a craiovencei Cleopatra Lecca, careia ii dedicase, "Pe langa plopii fara
sot".
Cum iubea Eminescu? Tot poeziile sale pornografice vin sa ne arate: crance, total, pasional.
"Daca reusim sa facem abstractie de limbajul scandalos, orgiastic, vom observa ca propensiunile poetului merg
catre acuplarea crincena, in care suflet si trup sunt una. Aceasta nevoie, de a "consuma" femeia, de a si-o
insusi, - poate si mai adecvat spus ar fi : de a si-o incorpora, o gasim si in fragmente semnificative din poeziile
nerusinate: "Moment dulce, cind te rod " sau "Dinnauntru sa te minc". Avem de-a face aici cu ceea ce, in
sofisticatul limbaj al psihanalizei pedante se numeste "faza canibalica a libidoului"", arata Pruteanu in articolul
dedicat poeziei pornografice a lui Eminescu.
Chiar si George Calinescu vorbeste de un Eminescu intelectual, prins in lumile sale filosofice, dar si de un
Eminescu carnal. Pasiunea lui Eminescu pentru carnal a fost observata spune George Calinescu in majoritatea
poeziilor sale de dragoste. "Eminescu nu se speria in poezie de viziunile carnale si de apropierea sinilor.
Visa in iubire cu fondul liric al poporului indeobste voluptati robuste si ingaduite", spunea Calinescu in

"Viata lui Mihai Eminescu".

Calinescu continua privind modul cum primea poetul amor si marturiseste in aceeasi lucrare ca lui Eminescu ii
placea "o femeie care sa imperecheze inteligenta cu salbataciunea si cu fabulosul, adica ceea ce si cauta, "o
suedeza", " o englezoaica", o amazoana si carnala". Tot Calinescu sugereaza ca pornografia in creatia lui
Eminescu a aparut de la aceea latura a poetului, plina de "ardenta fiziologica" a unui om cu fire zdravana,
taraneasca, cum se exprima criticul si a unui "trup vanjos si imparosat".
Au fost sau nu au fost poeziile pornografice ale lui Eminescu?
Publicate abia dupa 1990, si starnind un val de critici si acuze la adresa celor care au scos primele opere
complete ale lui Eminescu, cuprinzand inclusiv poezia pornografica, versurile "nerusinate,, ale genialului
botosanean sunt si astazi subiect tabu. Eminescologul Dimitrie Vatamaniuc spunea in 2007 pentru Evenimentul
Zilei, de exemplu ca poeziile nici macar nu ar fi creatia lui. "Sunt simple reproduceri ale unor versuri populare
care circulau in mediile de atunci, pe care el le-a copiat. Nu au nicio relevanta pentru creatia lui", spunea acesta.
Multi specialisti, printre care si filologul George Pruteanu, le-au reconoscut, insa, autenticitatea si, pana la urma,
importanta in litereatura romana. "Merita sa cunoastem si cea mai marunta chitanta semnata de Eminescu, chiar
daca pudibonzii si iconodulii vor protesta. Ei se tem sa nu-i fie afectata imaginea. E o copilarie. E ca si cum neam speria ca o groapa sapata intr-un munte l-ar putea prabusi. Eminescu este o materializare a necuprinsului
feldeintei omenesti, in imensitatea sa labirintica. E un capitol si o materie ale umanismului modern si postmodern. Nu-l poti ingradi cu interdictii si tabuuri, fara a savirsi crima de les-adevar", preciza Pruteanu pe site-ul
sau, in anul 2004.
Va recomandam sa cititi:
Cu cine l-a inselat Veronica Micle pe Eminescu Orgiile cu ofiteri, poeti sau desfraul de o noapte la conu'
Caragiale l-au sfasiat pe ,,Eminul meu iubit"
,,Ca orice poet mare, Eminescu e un poet dificil. Si cu atat mai dificil cu cat el singur genereaza mirajul
facilitatii"
Eminescu, dincolo de manuale, in lectura lui Andrei Plesu