CURS 4

EMISFERELE CEREBRALE

I.Alcatuire
Sunt in numar de doua si reprezinta partea cea mai voluminoasa a sistemului nervos central.
Emisferele sunt legate intre ele prin substanta alba = corpul calos. Fetele emisferelor cerebrale sunt
brazdate de doua santuri mai adanci: santul lateral Sylvius si santul central Rolando, si de santuri mai
superficiale, care marginesc girusuri (circumvolutii cerebrale).
Lobii unei emisfere sunt: frontal, temporal, parietal si occipital. Intre lobul frontal si cel parietal
se afla santul central Rolando, iar intre lobul parietal si cel temporal santul lateral Sylvius. Santurile
superficiale impart lobii in girusuri; de exemplu: girusul precentral (in lobul frontal), girusul
postcentral (in lobul parietal).
Emisferele cerebrale sunt alcatuite din substanta cenusie, prezenta la suprafata si alcatuind
scoarta cerebrala (cortexul), si substanta alba la interior, formata din:
-fasciculele ascendente (senzitive) de la nivelul maduvei spinarii si celorlalte formatiuni ale
nevraxului;
-fasciculele descendente (piramidale si extrapiramidale);
-fibre de asociatie (intre diferite arii corticale);
-fibre comisurale (corpul calos).
II.Functii
Scoarta cerebrale este cel mai dezvoltat segment al SNC. La nivel cortical ajung toate
informatiile si de aici pornesc comenzile pentru activitatea motorie. Are doua componente:
II.1.Paleocortexul (lobul sau sistemul limbic) este alcatuit dintr-un inel de tesut nervos care
inconjura hilul fiecarei emisfere cerebrale si in care se gasesc formatiuni legate de simtul mirosului.
Este in stransa legatura cu hipotalamusul, fiind centrul miscarilor de masticatie, deglutitie, supt;
regleaza foamea si satietatea (prin legatura cu hipotalamusul), functia sexuala, mentine atentia.
II.2.Neocortexul, portiunea cea mai recenta filogenetic, cuprinde restul tesutului cortical,
atingand la om o dezvoltare si o organizare incomparabila cu a oricarui animal.
Anumite zone corticale receptioneaza informatiile aferente senzitive (neocortexul receptor sau
senzitiv), altele controleaza motilitatea voluntara (neocortexul motor sau efector), iar altele asociaza
aceste functii (neocortexul de asociatie).
II.2.1.Neocortexul senzitiv (receptor)
In girusul postcentral din lobul parietal (aria somestezica I) se afla locul in care ajung caile
sensibilitatii exteroceptive cutanate (termice, tactile fine si dureroase) si proprioceptive constiente,
1

fiecare zona a corpului avand un spatiu special din aria somestezica. Cele mai intinse spatii din
scoarta corespund zonelor din corp cu sensibilitatea cea mai mare (buze, limba, mana etc.). Aria
corticala senzitiva a intregului corp reprezinta un fel de om homunculus senzitiv care are
segmentele deformate din cauza ca reprezentarea diferitelor regiuni ale corpului nu este
proportionala cu suprafata, ci cu sensibilitatea lor. Aria somestezica I este conectata functional cu
aria motorie invecinata printr-o arie de asociatie.
In peretele superior al santului lateral se afla o zona unde se face proiectia sensibilitatii tactile
grosiere, numita aria somestezica II.
Alte arii ale neocortexului receptor sunt:
-aria optica situata in lobul occipital, primeste aferente de la analizatorul vizual;
-ariile auditive se afla in lobul temporal;
-aria gustativa se afla in lobul parietal, langa homunculus senzitiv;
-aria olfactiva este localizata pe fata mediala a emisferelor cerebrale (in girusul hipocampic);
-aria echilibrului se afla in lobul temporal si primeste aferente de la aparatul vestibular (din
urechea interna).
II.2.2. Neocortexul motor (efector)
Cuprinde ariile corticale de unde pornesc axonii cailor motorii piramidale si unii axoni ai cailor
extrapiramidale.
Aria motorie principala se afla in peretele anterior al santului central in girusul precentral din
lobul frontal. Neuronii din aria motorie principala controleaza motilitatea voluntara rapida, precisa si
coordonata a musculaturii scheletice din partea opusa a corpului. Reprezentarea corticala in aria
motorie este la fel ca cea senzitiva homunculus motor. Musculatura implicata in efectuarea unor
miscari mai fine (mana, limba) este mult mai larg reprezentata comparativ cu musculatura altor
regiuni (trunchiul sau piciorul).
II.2.3. Neocortexul de asociatie
Este alcatuit din zone mai nou aparute. Exemple:
-ariile de asociatie din lobul frontal: au functii de sinteza, legate de determinarea
personalitatii, inteligenta, emotii;
-arii de asociatie temporale, care au legatura cu functia vizuala si cea olfactiva, legate de
anumite stari emotionale si de activitatea sexuala;
-arii de asociatie in lobul parietal, care leaga functia vizuala de cea a scrisului, cititului,
echilibrului;
-arii de asociatie intre functia motorie si cea senzitiva, cu reglarea raspunsurilor la stimuli.

SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

Sistemul nervos vegetativ (SNV) este alcatuit din nervi care coordoneaza activitatea viscerala,
inconstienta. Este impartit in doua categorii: simpaticul si parasimpaticul. Cele mai multe organe
interne primesc inervatie de la ambele segmente. De exemplu, inima primeste atat inervatie
simpatica, cu efecte stimulatoare, cat si inervatie parasimpatica, cu efecte inhibitoare. In alte
organe, simpaticul si parasimpaticul exercita efecte de acelasi tip, dar diferite calitativ. De exemplu:
stimularea glandelor salivare, cand simpaticul stimuleaza secretia vascoasa, iar parasimpaticul
secretia apoasa.
Nervii senzitivi aduc informatii de la receptorii din organele interne pina la centrii nervosi prin
cai aferente. Centrii vegetativi primesc informatiile , le analizeaza si genereaza raspunsuri. Nervii
motori coordoneaza activitatea muschilor netezi si a glandelor prin cai eferente.
1.Calea aferenta
Nervii senzitivi alcatuiesc cai aferente ale SNV, care conduc informatii vegetative de la
receptori. In functie de natura agentului care le stimuleaza, acesti receptori sunt numiti :
baroreceptori (pentru presiune ), mecanoreceptori, receptori pentru durere, termoreceptori (pentru
cald sau frig). Durerea viscerala are receptori putini la numar, ceea ce explica dificultatile de
localizare. Primul neuron de pe caile aferente se afla in ganglionii spinali de pe radacina posterioara
a nervilor spinali si in unii nuclei din trunchiul cerebral (nervul vag X, centrii respiratori si
cardiovasculari). Al II-lea neuron se afla in jumatatea posterioara a coarnelor laterale ale maduvei
spinarii sau la diferite etaje superioare (trunchiul cerebral, diencefal), de unde informatia este
condusa spre centrii nervosi.
2. Centrii vegetativi
Se afla la nivelul maduvei spinarii (coarnele laterale), hipotalamusului, paleocortexului si
neocortexului (unele arii de asociatie). Hipotalamusul este considerat centrul superior al functiilor
viscerale: exista centri vegetativi hipotalamici simpatici si parasimpatici. Sistemul limbic si diferite arii
din neocortex participa la reglarea multor activitati vegetative: stari emotionale, functia sexuala.
3. Calea eferenta
Se realizeaza prin doi neuroni. Primul neuron, numit preganglionar, se gaseste in nevrax:
-la nivelul coloanei medulare toraco-lombare pentru simpatic,
- in segmentele sacrate si in trunchiul cerebral pentru parasimpatic.
Paralel cu maduva spinarii, in zona toraco-lombara se afla un lant de ganglioni nervosi, legati
intre ei prin tracturi nervoase, care se numeste lantul simpatic paravertebral. Acest lant este format
din aproximativ 22 de ganglioni: 3 cervicali, 10-12 toracali, 4-5 lombari si 4-5 sacrati.
Al II-lea neuron, numit postganglionar, se afla:
-pentru simpatic in ganglionii lantului paravertebral,

- pentru parasimpatic in apropiere de organele interne (ganglionii previscerali) sau chiar in

peretii acestora.
Fibrele postganglionare (axoni ai neuronilor din ganglionii vegetativi unde s-a facut sinapsa)
sunt subtiri, amielinice, scurte in cazul parasimpaticului si mai lungi in cazul simpaticului. Ele se
distribuie organelor efectoare, controland activitatea fibrelor musculare netede si a glandelor.
Aceste efecte se datoresc eliberarii unor mediatori chimici specifici la nivelul zonelor de contact cu
fibrele musculare netede sau cu celulele glandulare. Acesti mediatori sunt: noradrenalina si
adrenalina in cazul simpaticului si acetilcolina in cazul parasimpaticului.
Sistemul nervos simpatic intervine in mentinerea tonusului muschilor din organele interne
(vase de sange, tub digestiv, vezica urinara). Dar rolul cel mai important se evidentiaza in situatii
neobisnuite, periculoase, cand pregateste organismul pentru fuga sau lupta. De exemplu, in
conditii de stres, simpaticul creste tensiunea arteriala, frecventa cardiaca si respiratorie.
Sistemul nervos parasimpatic exercita actiuni mai discrete, dar mult mai extinse comparativ cu
cele ale simpaticului si intervine in reglarea activitatii vegetative in conditii obisnuite de viata.
Principalele efecte exercitate de cele doua segmente vegetative sunt:

Organul inervat

Efectele simpaticului

muschii ochilor

dilatarea pupilei
aplatizarea cristalinului

micsorarea pupilei,
bombarea cristalinului

glandele lacrimale

inhibarea secretiei

stimularea secretiei

glandele salivare

secretie vascoasa

secretie apoasa

caile respiratorii

bronhodilatatie

bronhoconstrictie

inima si vasele
de sange

tahicardie
vasodilatatie in muschi, inima si
creier; vasoconstrictie in piele

bradicardie
vasodilatatie in piele

scaderea tonusului si motilitatii

constrictia sfincterelor
inhibarea secretiei glandelor
digestive: ficat, pancreas

cresterea tonusului si a
motilitatii;
relaxarea sfincterelor
stimularea secretiei glandelor
digestive:ficat, pancreas

relaxarea muschiului vezical

contractia sfinterului vezical intern

contractia muschiului vezical

relaxarea sfincterului vezical
intern

tubul digestiv

vezica urinara

Efectele parasimpaticului