UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

FACULTATEA DE STIINTE
SECTIA DE PSIHOLOGIE

Autorul lucrarii:

Studenta Ana-Maria Pinter

Anul IV Psihologie

Observatii stravechi au sugerat existenta unei relatii intre structura

morfologica a indivizilor si particularitatile psiho-afective si comportamentale.
Informatii certe in acest sens le gasim in scrierile lui Hipocrate, care a descris
tipul ftizic si tipul digestiv-apopleptic, primul longelin, predispus la
tuberculoza, al doilea picnic predispus la accident vascular. Mai tarziu, Galen
completeaza imaginea tipologica prin descrierea tipurilor: sanguinic, coleric,
flegmatic si melancolic.
Dupa o lunga perioada de timp, in care interesul pentru aceasta problema
a fost minim, secolele al XVIII-lea si al XIX-lea abunda in incercari de stabilire
a unor criterii tipologice cat mai amanuntite. Criteriologia ce sta la baza
biopsihotipologiei nu este unitara. De aici si varietatea modelelor propuse. In
esenta biotipul se defineste prin rezultanta morfologica, fiziologica si
psihologica, variabila de la un individ la altul. Ea este in principal determinata
de ereditate si secundar de mediul social.
Literatura de specialitate consemneaza patru mari grupe tipologice umane
(Delay si Pichot):
1. Tipologii morfologice se bazeaza pe determinarea si stabilirea asanumitelor morfotipuri. Factorii cei mai evidentide variatie a
morfotipului sunt: varsta si sexul. Aceasta orientare este utila si
interesanta in determinarea tipurilor rasiale, in interiorul carora exista
o apreciabila variabilitate a indivizilor.
2. Tipologii fiziologice utilizeaza diferentele individuale ale functiei
neuro-endocrine. Sistemul nervos luat in considerare este cel
autonom (neurovegetativ), iar datele obtinute sunt corelate cu cele
oferite de antropologia morfologica. Aceasta corelare nu este
obligatorie si exista incercari de stabilire a unei tipologii pur nervoase,
neasociata criteriilor morfologice. Una dintre cele mai cunoscute
tipologii fiziologice este a lui Pende care introduce notiunea de
piramida biotipologica dupa care pot fi caracterizate tipurile
individuale.
3. Tipologii psihologice au la baza trasaturile psihologice ale
personalitatii unice sau multiple, considerate ca importante in
conturarea tipologiei. Din punct de vedere teoretic se fundamenteaza
pe conceptii fie analitice, fie structurale.
4. Tipologii mixte pornesc de la stabilirea unor corelatii intre aspectul
morfologic, fiziologic si psihologic.
Una dintre cele mai cunoscute teorii este cea a lui Kretschmer. In cartea sa
Corpul si caracterul, Kretschmer prezinta aceasta tipologie ca mixta, morfofizio-psihologica, ce utilizeaza trei tipuri principale si un tip secundar, mai putin
individualizat. Aceasta tipologie este larg utilizata in medicina, mai ales in
Germania si in Tarile Scandinave. Ea este deosebit de eficace in psihiatrie prin
corelatiile psihologice si psihopatologice cu schizofrenia, psihoza maniacodepresiva si epilepsia.
2

Dupa Kretschmer exista tipuri:

Normale
Premorbide si
Morbide
La inceput s-a avansat ideea ca intre tipurile normale si cele patologice exista
o legatura in sensul agravarii trasaturilor de personalitate normale, la cea
premorbida, personalitatea patologica reprezentand sumarea in boala a
trasaturilor mult amplificate. Astazi, se admite doar ideea predispozitiei. De
exemplu, personalitatea schizotimica, raportata la alte tipuri de personalitate,
constituie un factor de risc pentru schizofrenie si nu unul determinant. Ea nu este
nici suficienta si nici indispensabila ecloziunii procesului schizofren, care
reprezinta un model existential calitativ deosebit. Dar nu este mai putin adevarat
ca mai mult de 50% din cazurile de schizofrenie corespund tipului schizotim
(normal). De aici concluzia rolului predispozant a schizotimiei si obligativitatea
interventiei altor factori (biologici, umorali, enzimatici etc.) in aparitia
schizofreniei.

Personalitate
a normala

I.
BIOTIPUL

Personalitatea
premorbida

Leptosom
Schizoida
Astenic
Longilin
Schizotim

PSIHOTIPUL
II.
BIOTIPUL
Picnic
PSIHOTIPUL Ciclotimic
III.
BIOTIPUL
Atletic
PSIHOTIPUL Vascos
IV.
BIOTIPUL
Displastic
PSIHOTIPUL Displazic
(dupa Delay si Pichot)

Personalitatea
morbida
(patologica)

Schizofrenia

Cicloid

Psihoza
maniacodepresiva

Epileptoid

Epilepsie

Epileptoid

Epilepsie

Mai importante sunt primele trei.

TIPUL ASTENIC. Se caracterizeaza fizic prin:
structura gracila a corpului, care este foarte subtire
toracele ingust
membre subtiri si lungi
musculatura putin dezvoltata.
Din punct de vedere psihologic, subiectii sunt:
timizi
reticenti
mai putin sociabili
cu tendinta la reverie, introspectie, detasare
uneori rigizi, reci, distanti, cu un comportament bizar, curios, fara a iesi din
limitele normalului conventional acceptat
personalitati normale cu incadrare sociala corespunzatoare
Personalitatea schizoida este caracterizata prin existenta trasaturilor schizotime
mai numeroase si mai accentuate, care pot declansa dificultati de adaptare la
mediul social. Comportamentul mai deosebit, straniu, slab modulat
necesitatilor, il evidentiaza si il scoate din anonimat. Ei sunt adesea taxati drept
indivizi curiosi, originali, nonconformisti. Articularea socio-profesionala
ramane satisfacatoare, chiar buna, dar asocierea consumului de toxice (droguri),
in special bauturi alcoolice, duce frecvent la ruperea unui echilibru psihic si asa
destul de fragil.
Schizofrenia este boala psihica care ilustreaza notiunea de personalitate
patologica si consta in esenta intr-o organizare in general durabila, mai rar
intermitenta si cu remisiuni a nucleului personalitatii. Comunicarea subiectului
cu lumea reala este grav afectata, iar autismul reprezinta neorealitatea
conceputa de bolnav in incercarea ddramatica de a gasi o lume de valori si
sensuri. Din nefericire si aceasta este o lume caricaturala, intoarsa pe dos,
golita de continut, iar personalitatea isi pierde coeziunea, unitatea psihica
concomitent cu pierderea delimitarii spatiului si timpului trait.
TIPUL PICNIC. Este simetric opus celui leptosom. Se caracterizeaza fizic
prin:
statura mica sau mijlocie
membre scurte
tesut adipos bine reprezentat
Psihologic se caracterizeaza prin:
extraversiune
volubilitate
sociabiitate
legaturi cu lumea externa facilitate de tendinta spre comunicare, exteriorizare

 mare mobilitate afectiva trecand cu usurinta de la o stare la alta in raport cu

stimulii exteriori
Personalitatea cicloida se remarca prin accentuarea labilitatii afective cu
oscilatii de la polul depresiv de tristete, pesimism la cel de buna dispozitie,
optimism. Raspunsul emotiomal, adesea, nu este proportional cu calitatea
stimulului. De aici si unele comportamente exagerate si putin adecvate situatiei.
Psihoza maniaco-depresiva reprezinta modelul patologic determinat de factori
etiopatogenetici inca incomplet cunoscuti. Tabloul depresiv si maniacal, cu un
intreg cortegiu de simptome psihice si somatice ilustreaza fenomenologia
clinica a bolii in contextul careia trebuie sa retinem:
a) prevalenta manifestarilor afective (psihoza afectiva)
b) periodicitatea (psihoza periodica)
c) evolutia cu remisiuni foarte bune (restitutio ad integrum)
d) riscul mare in depresii pentru conduita autolitica
TIPUL ATLETIC. Se caracterizeaza fizic prin:
dezvoltarea remarcabila a scheletului si musculaturii
oase mari, acoperite cu muschi bine reliefati
membre superioare si inferioare puternice
torace bombat, lat, cu musculatura bine dezvoltata.
Din punct de vedere psihologic, ceea ce caracterizeaza acest tip este alternanta
intre perioada in care viata psiho-afectiva se deruleaza mai lent ne apar ca
oameni linistiti, calmi, rabdatori si perioada in care raspunsurile la solicitarile
exterioare sunt rapide, bruste, chiar cu un contur exploziv de scurt circuitare
emotionala si adesea exagerate in raport cu stimulul care le-a declansat.
Amplificarea acestor trasaturi o intalnim la epileptoid, iar epilepsia este boala
fata de care acestia manifesta o predispozitie.
TIPUL DISPLASTIC. Este mai putin important. Kretschmer introduce aici
structurile dismorfice si cele care nu au corespuns somato-psihic primelor trei.
Din aceste motive acest tip este destul de heterogen, , dar se pare ca epilepsia
este boala spre care acestia manifesta oarecare predispozitie.
In rezumat :
a) Teoretic, tipologia lui Kretschmer reia pe plan morfologic ideile hipocratice;
spre exemplu, tipul longelin-leptosom corespunde cu habitusul ftizic, iar
cel picnic cu habitusul apoplectic descris de Hipocrate.
b) Meritul lui Kretschmer este de a fi studiat caracteristicile psihologice
corespunzatoare unor morfotipuri si de a fi sesizat predispozitia fata de unele
psihoze. Pentru ca este incontestabila in pofida criticilor existenta unei
relatii intre tipurile descrise si unele psihoze ca schizofrenia, P.M.D. si
epilepsia.
W. Sheldon, elev al lui Kretschmer, coreland constitutia morfologica cu
trasaturile de comportament si caracter, a elaborat scara celor trei
temperamente. Teoretic tipologia lui Sheldon porneste de la o ipoteza
5

embriologica si se exprima intr-un sistem morfologic tridimensional, care la

randul sau reflecta gradul de dezvoltare al tesuturilor derivate din cele trei foite
embrionare: ectoderm, mezoderm si endoderm. Caracterele morfotipului
corespondent unei foite embrionare se numeste variabila. Exista deci trei
variabile: ecto, endo si mezomorfa.
Variabila endomorfa caractere:
Predominanta trunchiului asupra extremitatilor, a coapselor asupra centurii
scapulare
Corpul are contururi rotunfite si un relief muscular slab
Oasele sunt subtiri
Mainile si picioarele sunt relativ mici
Variabila mezomorfa caractere:
Robustete
Soliditate a oaselor si musculaturii
In ansamblu, relieful muscular este bine exprimat, puternic
Extremitatile sunt lungi si puternice
Centura scapulara mai dezvoltata decat coapsele (bazinul)
Variabila ectomorfa caractere:
Crestere in lungime a extremitatilor in raport cu trunchiul
Cutia toracica si bazinul sunt plate
Acestor trei variabile morfologice le corespund trei tipuri psihologice, utilizate
si in alte tipologii:
Endomorful corespunde viscerotonului;
Mezomorful corespunde somatotonului;
Ectomorful corespunde cerebrotonului.
Aceste tipuri sunt foarte apropiate prin caracteristicile lor de tipurile descrise de
Kretschmer.

Viscerotonic
Relaxare in atitudine
si miscare
Atractie si placere
pentru confortul
psihic
Reactie lenta
Iubeste politetea
ceremonioasa
Egalitate a fluxului
mental

Somatotonic

Cerebrotonic

Siguranta in atitudine
si miscare
Aventuros in
domeniul fizic
(actiune)
Caracter energic
Are nevoie de miscare
(actiune) si iubire
Maniere de o
brutalitate directa

Rezerva in atitudine si
miscare
Reactie rapida

Iubitor de intimitate
Hipersensibilitate
mintala; aprehensiune
Labilitate mimica
constienta

Sociofil
Toleranta
Multumire de sine
Absenta fortei de
caracter
Comunicare usoara a
sentimentelor;
extroversiune
viscerotonica

Indragostit de risc
Curaj fizic pentru
lupta
Agresivvitate
comportamentala
Voce zgomotoasa
Hipermaturitatea
aspectului

Discretie
Sociofilie
Inhibitie cu adresa
sociala
Voce discreta si
discretie pentru
zgomot
Intensitatea juvenila a
unor manifestari (a
manierelor) si
aspectului

Tipologia lui Sheldon ofera interesante relatii ale morfotipului cu psihotipul,

permitand intuirea existentei unei corelatii si cu unele boli somatice, nu numai
psihice. Este utilizata si in medicina interna, asociata cu alte tipologii ca de
exemplu cea a lui Sigaud, Rostan, Corman (scoala morfologica franceza).
Dupa acesti autori exista patru tipuri morfologice:
1. Muscular
2. Digestiv
3. Respirator
4. Cerebral
Exista si alte teorii care expun diferite tipologii, nu asa de bine cunoscute ca
acestea doua expuse mai sus, dar importante pentru a reliefa permanentele
preocupari de a descoperi legaturi intre suportul fizic / fiziologic si cel de natura
psihica.
Una dintre acestea ii apartine lui Pavlov care alcatuieste o tipologie bazata pe
dinamica proceselor nervoase superioare, in special a excitatiei, inhibitiei si
echilibrului sau stabilitatii.
Sunt delimitate patru tipuri umane:
1. Tipul echilibrat
Predomina armonia, echilibrul proceselor psihice
Reactiile sunt corespondente stimulilor
Deprinde cu usurinta capacitatea de-a raspunde la situatii, dar si de a le
inhiba
2. Tipul excitabil
Prevaleaza excitatia
Deprinderea facila a unor conduite active, dar dificila in cazul unor
conduite ce presupun un nivel mai ridicat de inhibitie si control
3. Tipul inhibat
7

 Este opusul tipului excitabil

Manifesta usurinta remarcabila in invatarea unor conduite cu nivel de
inhibitie si dificultati in cele active
4. Tipul inert
Este caracterizat prin inertia proceselor de inhibitie si excitatie
Cateodata este prezenta iradierea excesiva fie a excitatiei, fie a inhibitiei.
Ideile relevate de Pavlov au importanta lor incontestabila, mai ales fiindca
au fost preluate si de alti cercetatori, care le-au asezat la temelia unor noi
tentative de clasificare tipologica. Un astfel de exemplu il ofera Eysenck
care, urmarind extroversiunea si introversiunea, dar si neuroticismul (gradul
de instabilitate al emotiilor), incearca ca si Pavlov sa stabileascarelatii intre
diferite tipologii umane si unele boli psihice.
Esentialul teorie nerviste este tentativa de integrare a tipului de sistem
nervos (modul de functionare) cu tipurile psihologice.
O alta tipologie este cea elaborata de Pende, care isi are originea in
tipologia mai veche elaborata de Viola. Spre deosebire de acesta Pende nu
pune accentul pe caracterele fiziologice. In asa numita lui piramida
biotipologica, la baza sta patrimoniul ereditar, iar pe cele patru fete reflecta
si se raporteaza la morfologie, fiziologie, caracter si apoi la inteligenta.
Varful acestei piramide este dupa Pende biotipul.
Clasificarea in patru tipuri propusade el tine seama si accntueaza rolul
functional al glandelor endocrine.
1. Tipul longilin:
Stenic - tahipsihici, hiperestezici, iritabili, inclinati spre pesimism
Endocrin: hipertiroidism, simpaticotoni.
Astenic activ, dar fara rezistenta si forta
Endocrin: hipertiroidism, hiposuprarenal, hipogenital
2. Tipul brevilin:
Stenic bradipsihici, reactii mintale si motorii lente, dar stabile
emotional, ideativ si conativ.
Endocrin: hipotiroidieni si vagotonici, dar si
hipersuprarenalieni si hipergenitali
Astenic idem
Endocrin: hipotiroidism, hiposuprarenali, hipogenital.
Se remarca si aici asemanarea cu alte tipologii in special cu cea a lui
Kretschmer. Ele sunt dovada existentei samburelui de adevar ce sta la
baza cercetarilor in domeniul biopsihotipologiei. Aici, centrul de greutate
si interesul stau in abordarea interferentiala a morfotipului si psihotipului
cu functiile glandelor endocrine. Se subliniaza o data mai mult certa
influenta si corelatie a sistemului endocrin cu cel neurovegetativ si cu
viata psihica in totalitatea ei.

BIBLIOGRAFIE
1. Randasu, S.: Curs de psihologie medicala, Litografia U.M.F. ClujNapoca, 1996.
2. Rascanu, R.: Elemente de psihologie a comunicarii, Editura
Universitatii Bucuresti, 1995.
3. Stoica, D. si Stoica, M.: Psihopedagogie scolara, Craiova, Editura
Scrisul romanesc, 1982.