Workshop Abordarea Tulburărilor de Personalitate În Psihologia Clinică În Restructurările Psihologice În Criză

CONFERINŢA INTERNAȚIONALĂ A.P.A.R.
EDIȚIA XVI
”RESTRUCTURĂRI PSIHOLOGICE ÎN CRIZĂ”
Braşov 12-16 MAI 2021
ABORDAREA TULBURĂRILOR DE PERSONALITATE ÎN

PSIHOLOGIA CLINICĂ ÎN RESTRUCTURĂRILE
PSIHOLOGICE ÎN CRIZĂ
GHERASIM CĂTĂLIN MARIUS, PH.D.

PSIHOLOG CLINICIAN PRINCIPAL -FORMATOR-SUPERVIZOR
COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA
ASOCIAȚIA PENTRU PSIHOLOGIE ȘI PSIHOTERAPIE
ADLERIANA DIN ROMÂNIA
CABINET INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE BRAŞOV
INTRODUCERE
Încadrarea indivizilor în diferite tipologii temperamentale sau personologice s-a făcut încă
din antichitate (zodiacul bazat pe călătoria descendentă a sufletului printre planete care în funcţie de
poziţia lor cerească la momentul respectiv ofereau sufletului ce urma să se încarneze o parte din
atributele lor, respectiv teoria dependenţei temperamentului de umorile organismului şi cele patru
elemente ale naturii preluată de la Empedocle, susţinută şi perfecţionată de Hippocrate).
PERSONALITATEA reprezintă stilul habitual al unui individ de a gândi, simţi, tinde,
acţiona şi reacţiona. Ea are o dimensiune corporală, una psihologică (cognitivă, afectivă şi
comportamentală) şi una spirituală. Dimensiunea corporală a fost speculată de Ernst Kretschmer,
care a descris trei biotipuri (picnic, leptosom / astenic şi atletic) corespunzând la trei psihotipuri
(ciclotim, schizotim şi epileptoid). Aspectul cognitiv se referă la modul în care persoana se percepe
pe sine şi pe ceilalţi. Aspectul afectiv se referă la capacitatea de a rezona afectiv, de a-şi controla sau
nu emoţiile, respectiv de a-şi orienta afectivitatea spre sine sau alte persoane. Aspectul
comportamental se referă la relaţiile cu celelalte persoane şi capacitatea de control al impulsivităţii).
Termenul de personalitate provine de la masca utilizată în antichitate de actori pentru a
amplifica sunetele („per sonare") şi a schimba mai multe personaje (iniţial se referea la aspectul
vizibil al comportamentului). Astăzi, termenul de personalitate se referă la aspectul ascuns şi
real al firii unui individ.
CARACTERUL reprezintă aspectul vizibil al personalităţii (comportamentul). Termenul a
fost folosit în psihanaliză în formula „structură de caracter", reunind trăsături motivaţionale care,
fiind în strânsă corelaţie între ele, formează o structură rezistentă la schimbare. Alte înţelesuri
pentru caracter sunt aspectul moral al personalităţii (caracter frumos-urât), respectiv tenacitatea unui
individ sau „tăria de caracter".
TEMPERAMENTUL se referă la trăsături simple, de origine biologică, observabile la
sugari în opoziţie cu noţiunea mai complexă de personalitate a adultului: regularitatea funcţiilor
biologice, nivelul de activitate, calitatea dispoziţiei afective, răspunsul la stimulii senzoriali,
apropierea sau retragerea din faţa situaţiilor noi, adaptabilitatea la situaţiile noi.
PERSONOGENEZA. Personalitatea se formează încă din copilărie şi se încheie după
adolescenţă. După 18-25 ani se consideră personogeneza încheiată. Un diagnostic de tulburare de
personalitate se poate pune doar după vârsta de 18 ani.
Tulburările de personalitate din perspectiva clinicii psihiatrice
Dacă istoria omenirii consemnează și descrie, încă din Antichitate, diverse variante de
tulburări psihopatologice, acestea, la rândul lor, integrează sau fac trimiteri la atributele firii umane
și la structurările sale dizarmonice, exeriorizare prin tulburări de comportament și adaptare.
Cunoașterea lor devine o condiție fundamentală a perceperii și înțelegerii evenimentelor istorice, a
căror dinamică sau alternanță a fost și este mereu mediată personologic.
Hipocrate a fost cel care a postulat existența a patru mari umori ale corpului uman : bila
galbenă , respectiv neagră, limfa și sângele, care au fost corelate cu cele patru elemente constituente
ale lumii și cu cele patru anotimpuri, prezența lor îin exces dezvoltând cele patru tipuri de
temperamnet: coleric, melancolic, flegmatic și sangvinic.
Treptat s-au conturat și s-au descris diferite entități nosologice psihiatrice de tulburări de
comportament, mai mult sau mai puțin manifeste. Atunci când suferințele provocate anturajului
primeau atributele agresivității și criminalității, cazurile erau abordate medico-legal. Francezul
Philip Pinel, psihiatru la Bicetre, a rămas în istorie ca eliberator al condamnațtilor cu tulburări
psihice, care erau ținuțti în condiții de temniță. El a observat cu deosebită atenție cazuistica și
particularitățile faptelor incriminatorii și a descris “mania fără delir” ca entitate integratoare a
comportamentului imoral și criminal în absența unor fenomene psihotice cunoscute, precum
2
halucinațiile sau ideile delirante. Tulburările de personalitate tind treptat să fie privite ca expresii
ale unor procese degenerative ale sistemului nervos de natura constituțional-ereditară.
Între 1867 și 1882 Kraft-Ebing descrie o structură psihologică dominată de cruzime și
introduce în vocabularul medical termenii de sadism și masochism. În concepția autorului,
comportamentele impulsiv-agresive, sunt expresia pulsiunilor sexuale deviate și apanajul-cu
precădere-al sexului masculin. Severitatea manifestărilor este în directa concordanță cu prezența
unor trăsături de serie psihotică.
Cele 10 subtipuri de personalități patologice studiate de psihiatrul german rămân
modelele de profunzime și acuratețe descriptivă: psihopatul hipertim, depresiv, nesigur de
sine, fanatic, cu stima de sine scăzută, instabil, exploziv, nervos, apatic și astenic. Autorul le
considera nu entități diagnostice, ci “moduri de a fi”. Contribuția lui Schneider se extinde și asupra
comportamentelor agresiv-criminale, care nu întotdeauna pot fi asociate impulsivității și
explosivității, ci pot fi și apanajul altor structuri personopate.
O contributie calitativă aparte în descrierile personalităților psihopate o aduce Shapiro în
1965, care analizează o serie de dimensiuni cognitive, precum spontaneitatea și deficitul
elaborărilor, corespunzător cărora primul răspuns la un stimul nu este supus proceselor integrative,
identificându-se cu răspunsul final.
Dezvoltarea conceptului de personalitate patologică a parcurs, în a doua jumătate a secolului
XX o etapă a ambiguităților terminologice, corespunzătoare noțiunilor de temperament, caracter și
personalitate. Acestea au fost folosite în mod substitutiv, dar primele două au rămas reperele
structurale dominante ale personalității.
În Clasificarea Internațională a Bolilor Psihice din 1987 s-a încercat introducerea categoriei
personalităților accentuate, la care s-a renunțat ulterior. Conceptul își are originile în formulările lui
Morel, citat de Tyrer, și ale lui Leonhard. Primul a susținut că persoanele cu predispoziții
temperamentale sub influența unor factori de mediu pot dezvolta tulburări de personalitate, care, în
alte condiții, ar fi inofensivi. Sistemul DSM - elaborat de Asociația Psihiatrică Americană - situează
tulburările de persoanalitate pe o axă diagonală, independentă de celelalte sectoare nosologice
psihiatrice. Acest fapt se datorează persistenței unei opinii diferențiate, în pofida contribuției lui
Kraepelin, Kretschmer și Cleckley. Ea a fost fundamentată pe conceptul de „moral insanity” al lui
Prichard, care postula faptul că pacienții respectivi nu au tulburări de judecată sau alte simptome
care le caracterizează personalitatea, debutează în adolescență și durează toată viața. Distincția
dintre tulburările de personalitate și alte tulburări psihopatologice rămâne încă oarecum arbitrară,
având în vedere intercondiționările etimologice și patoplastice reciproce. Cu toate acestea,
independent de poziția lor în sistemele diagnostice multiaxiale, tulburările de personalitate își
reconfirmă mereu postura de teren al condiționărilor etimologice, al dezbaterilor diagnostice, al
reperelor prognostice și al dinamicii responsivității terapeutice în psihopatologie și în clinica
psihiatrică.
3
OBIECTIVELE WORKSHOPULUI
1. Ce sunt tulburările de personalitate, elementele de clasificare și cum se

reflectă în restructurările psihologice în criză.
2. Descrierea clinică generală a tulburărilor de personalitate.
3. Descrierea tulburărilor de personalitate de cluster A.
4. Descrierea tulburărilor de personalitate de cluster B.
5. Descrierea tulburărilor de personalitate de cluster C și cele nespecificate.
6. Diagnosticul diferențial în tulburările de personalitate.
7. Evaluarea personalității accentuate P.A. din punct de vedere al
psihologiei clinice şi interpetarea profilelor specifice.
8. Metode şi mijloace de intervenţie clinică şi psihoterapeutică în tulburările
de personalitate.
9. Bibliografie
10. Anexe
4
1. Ce sunt tulburările de personalitate, elementele de clasificare.
Tulburarea de personalitate se defineşte ca pattern stabil de trăiri afective şi comportamente,

ce deviază semnificativ de la standardul culturii de apartenenţă a respectivului individ, este
generalizat şi inflexibil, are debutul în adolescenţă sau prima parte a vieţii adulte, este stabil în timp
şi generează distres sau dizabilitate.
- Tulburările de personalitate sunt abordate sub aspectul modelului trăsăturilor, văzute ca fiind
relativ stabile transsituaţional;
- Tulburările de personalitate apar atunci când trăsăturile de personalitate devin foarte inflexibile,
dezadaptative şi generează dizabilitate şi distres;
- Aceste tulburări pot fi egodistonice (persoana trăieşte o stare de distres) sau egosintonice (nu apare
distresul legat de boală); de reţinut că, în primul caz trăirea afectivă negativă apare legat de prezenţa
bolii şi reacţiile celorlalţi la aceasta, în timp ce în cel de-al doilea caz, individul nu acceptă că are o
tulburare de personalitate, dar poate trăi stări de distres datorită faptului că cei din jur nu-l acceptă
aşa cum este.
Tulburările de personalitate sunt grupate pe baza similitudinilor descriptive:
Descrierea actuală a tulburărilor de personalitate are la bază tipologia lui Kurt Schneider.
Organizarea de tip borderline a personalităţii a fost descrisă de Otto Kernberg.
Tulburările de personalitate (TP) au fost clasificate (după DSM IV) în trei grupuri (clustere):
Grupa A (cluster A al bizarilor) – include tulburările de personalitate de tip paranoid,
schizoid şi schizotipal. Trăsătura comună a acestora este excentricitatea.
Grupa B (cluster B al extravaganților) – include tulburările de personalitate de tip
antisocial, borderline, histrionic şi narcisist. Trăsăturile comune ale acestora sunt teatralitatea,
emotivitatea, extravaganţa.
Grupa C (cluster C al nesigurilor) – include tulburările de personalitate de tip evitant,
dependent, obsesiv-compulsiv. Trăsăturile comune ale acestora sunt anxietatea, teama.
Tulburările de personalitate nespecificate anterior – reprezintă o categorie utilizată în două
situaţii:
(a) simptomele indică o tulburare de personalitate, cu trăsături aparţinând mai multor
tulburări din această grupă diagnostică, însă nu sunt îndeplinite criteriile pentru a
diagnostica o anumită tulburare de personalitate;
(b) simptomele indică o tulburare de personalitate, dar trăsăturile sugerează o tulburare
neinclusă în categorizarea DSM IV ( ex., personalitate pasiv-agresivă).
Tulburările de personalitate sunt anevolutive, dar predispun (cresc vulnerabilitatea

individului) spre patologia nevrotică, psihotică sau addictivă. De exemplu, tulburările de
personalitate din clusterul C predispun spre tulburări anxioase şi depresive. Tulburările de
personalitate din clusterul A predispun spre tulburări de tip psihotic. Tulburările de
personalitate din clusterul B predispun spre tulburări afective, addicţie şi comportament de
tip suicidar (tulburarea de personalitate de tip instabil-emoţional, tipul borderline).
5
2. Descrierea clinică generală a tulburărilor de personalitate. Particularitățile
nosologice-nosografice ale tulburărilor de personalitate
Personalitatea umană reprezintă simultan un concept și o structură multidimensională care
integrează componente condiționate biologic, psihologic, social și spiritual. De aici derivă și
complexitatea contribuției sale în procesul de cunoaștere psihiatrică și psihologică și, înt-un sens
mai extins, antropologică.
Atât în varianta sa normală cât și în cele patologice, persoalitatea reprezintă componenta
obligatorie a terenului pe care se instalează diversele tulburări psihopatologice. Evoluția acestora
este, de asemenea, favorizată de dominantele structuralale ale personalității. Ele se regăsesc și în
formele moderne ale diagnosticului psihiatric și psihopatologic și influențează evident calitatea
strategiilor și relațiilor terapeutice.
Caracteristica generală a personalității normale - de a se constitui într-o structură
integrată și integrativă a secvențelor transversale și sincrone individuale - se regăsește și la
personalitățile patologice și poate fi raportată la același fundal numit durată. O personalitate
dizarmonică presupune însă asocierea unor trăsături autodezavantajante, care, din cauza
stabilității lor în timp și a particularității de a nu fi conștientizate de către individ, sunt inductoare
ale unui comportament maladaptativ persistent. Acestea reprezintă atributele de bază ale
tulburărilor de personalitate și devin sursa unei diversități extreme a formelor de manifestare
a suferinței personale, dar și colective.
Tulburările de personalitate au fost descrise și consemnate de-a lungul timpului în cele
mai importante sisteme nosologico-nosografice psihiatrice internaționale. Ele au fost privite ca un
continuum al personalității normale, dar și ca un domeniu complet distinct. În același context,
personalitățile patologice sunt considerate de unii autori drept neclasificabile, iar de către
alții, un teritoriu cu atribute de unicat ce integrează diferențele și asemănările
interindividuale. Abordarea din perspectiva categorială a tulburărilor de personalitate este o
expresie a gândirii tradiționale polarizate din societatea occidentală. Diversele categorii sunt net
delimitate și diferă calitativ unele de altele. Se apelează la descrierea empirică a manifestărilor
patocomportamentale propriu-zise care devin suportul conceptului de personalitate patologică sau
dizarmonic structurată, aceasta întrunește - în intenție - atributele unui construct ateoretic și are o
validitate parțial corespunzătoare doar unora dintre simptomele integrabile. Descrierea categorială
poartă deci amprenta simplității și a stereotipiei oglindite în înșirarea unor criterii de factură strict
fenomenologică.
Se pot descrie o serie de criterii diagnostice aplicabile tuturor tulburărilor de
personalitate. Ele includ :
-comportamentul individual marcat dizarmonic, ca expresie a strategiilor cognitive, conținuturilor
afective, modalităților de manifestare ale instinctelor și abilităților relaționale interpersonal
deviante;
-caracterul precoce și durabil al tulburărilor comportamentului, care devin manifeste in copilăria
tardivă sau adolescență și persistă toată viața;
-perturbarea constantă - dar de intensitate variabilă - a adaptabilității în diversele roluri ale vieții
și a eficienței sau performanțelor profesionale;
-discomfortul subiectiv creează și întreține sentimentul de neîmplinire, incompletitudine și deficitul
de satisfacție personală.
6
CARACTERISTICILE GENERALE ALE TULBURĂRILOR DE
PERSONALITATE
- Trăsăturile de personalitate sunt în mod global şi excesiv accentuate;

- Egosintonie: subiectul este mulţumit cu sine însuşi;
- Comportamentul este rigid (inflexibil într-o mare varietate de situaţii), deci predictibil;
- Alloplasticitate: subiectul nu simte nevoia să se schimbe, ci încearcă să-i facă pe alţii să se
adapteze la propria personalitate;
- Comportament maladaptativ: afectează funcţionarea individului în societate, familie, la locul de
muncă;
-Patoplasticitate: tabloul clinic al bolilor comorbide este influenţat de personalitate (exagerare
sau mascare).
7
3. Descrierea tulburărilor de personalitate de Grup A( cluster A-al bizarilor)
Acest grup A include personalitati patologice cu trasături de serie psihotică și sunt :
tulburările de personalitate de tip paranoid, schizoid şi schizotipal.
3.a. Tulburarea de personalitate de tip paranoid
Prezintă atât trăsăturile generale comune tuturor tulburărilor de personalitate, cât şi trăsături
specifice. Paranoidul se caracterizează printr-o hipertrofie a eului (megalomanie). Eşecurile
personale sunt puse pe seama relei intenţii sau comploturilor celor din jur (extrapunitivitate). Din
această cauză, paranoizii sunt hipervigilenţi, mereu în alertă pentru a depista şi dejuca posibile
acţiuni răuvoitoare. Sunt suspicioşi în legătură cu intenţiile altor persoane (oricine poate fi un
potenţial duşman). Nu se confesează nici prietenilor, de teamă ca ceea ce spun să nu poată fi folosit
împotriva lor. Au tendinţa de a interpreta totul în defavoarea lor (interpretativitate), chiar şi
cuvintele sau gesturile neutre sau binevoitoare. Aceste personalităţi sunt foarte sensibile la critică
(senzitivitate), cu tendinţă la a purta ranchiună (secundaritate) şi a se răzbuna (nu uită şi nu iartă
ofensele reale sau imaginare).
Se caracterizează printr-un comportament revendicativ (luptă pentru drepturile lor), cverulent
(predispus spre ceartă) sau procesoman extrem de tenace. Tulburarea de personalitate de tip paranoid
vulnerabilizează individul spre tulburările delirante persistente (paranoia).
Epidemiologie
- În populaţia generală, prevalenţa este de 0,5% -2,5%;
- În populaţia clinică (pacienţi internaţi pe secţii de psihiatrie), prevalenţa este de 10% - 30%;
- Se constată o prevalenţă crescută în cazul rudelor persoanelor cu schizofrenie cronică şi
tulburare delirantă de tip persecutor.
Trăsătura
Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice
caracteristică
A – neîncredere şi suspiciune faţă de ceilalţi şi motivele lor se manifestă în
patru sau mai multe dintre următoarele modalităţi:
Neîncrederea şi
(a) suspiciuni neîntemeiate că ceilalţi îl exploatează, răneşte sau înşeală;
suspiciunea faţă
(b) neîncredere în loialitatea prietenilor şi asociaţilor;
de ceilalţi şi
(c) ezită să se destăinuie celorlalţi de teama (nejustificată) ca aceştia să nu
motivele lor;
utilizeze informaţiile împotriva lui;
debutează la
(d) consideră că în spatele unor remarci sau evenimente neutre se ascunde
începutul
ameninţări la adresa sa;
perioadei adulte
(e) ranchiunos; nu uită insultele, injuriile;
şi se manifestă
(f) simte, fără motiv întemeiat, că îi este puse la îndoială reputaţia şi
într-o varietate
caracterul şi reacţionează agresiv;
de contexte.
(g) are mereu suspiciuni neîntemeiate legate de fidelitatea partenerului de
viaţă.
Concepția “sunt o persoană specială și nimeni nu mă iubește pentru că sunt superior

tuturor” – este congruentă cu concepția despre lume care e considerată nedreaptă, imprevizibilă și
deci răspunzătoare pentru greșelile și nedreptățile personale. Din perspective genetice,
personalitatea paranoica apartine spectrului schizofreniilor, fiind raportabilă la cu precădere la
tulburările delirante. Tehnicile comportamentale pot ameliora stilul paranoic, dare ele trebuie să
profite de perioadele de descurajare, pesimism și de dezorganizare a mecanismelor de securizare.
Tulburarea de personalitate de tip paranoică se poate structura în familiile schizofrenilor și e
mai frecventă la sexul masculin.
8
3.b. Tulburarea de personalitate de tip schizoid
specifice. Schizoidul prezintă un dezinteres faţă de relaţiile strânse sau intime pe care le resimte ca
ceva intruziv preferând un stil de viaţă solitar. Afişează o răceală afectivă ce descurajează în plus
relaţiile sociale. De cele mai multe ori reţeaua sa socială se reduce la propria familie. Golul
relaţiilor interumane este compensat de preocuparea sa pentru fantezii şi introspecţie. Lipsa
afectivităţii este compensată de preferinţa pentru activităţi abstracte (ce ţin de domenii precum
filosofia, psihologia, matematica). Schizoidul este excentric, nonconformist şi indiferent la critică
sau laudă.
Tulburarea de personalitate de tip schizoid nu predispune propriu-zis la a dezvolta schizofrenie,
dar s-a observat că în familiile pacienţilor cu schizofrenie există multe persoane cu tulburare de
personalitate schizoidă.
Epidemiologie
- Apare foarte rar în populaţia clinică spitalizată;
- Apare mai frecvent la rudele pacienţilor cu schizofrenie sau tulburare de personalitate de tip
schizotipal.
Trăsătura
caracteristică
Detaşarea de A- detaşarea şi expresivitate emoţională redusă se manifestă în patru sau mai
relaţiile sociale şi multe dintre următoarele modalităţi:
expresivitate (a) nu-şi doreşte şi nici nu agreează relaţiile apropiate, inclusiv cele de
emoţională redusă familie;
în situaţii (b) aproape întotdeauna preferă activităţi solitare;
interpersonale; (c) nu este interesat de relaţiile sexuale cu o altă persoană;
debutează la (d) nu prea are activităţi preferate;
începutul (e) nu are prieteni apropiaţi în afara rudelor de gradul I;
perioadei adulte şi (f) pare indiferent la laudele şi criticele celorlalţi;
se manifestă într- (g) este detaşat, rece, lipsit de emoţii.
o varietate de
contexte.
Concepția despre sine a schizoidului : “sunt nepotrivit pentru viață, deci nu am nevoie de
nimeni și totul mi-e indiferent”. Concepția despre lume :”viața este complicată și, uneori,
periculoasă, iar dacă o să păstrez distanța față de cei din jur, voi evita suferința și pericolele!”.
Personalitatea schizoidă este cel mai dificil de diferențiat de cea schizotipală și de cea
evitantă. In primul caz se întâlnesc nu doar simptome din seria celor negative ci și de tip productiv
sau pozitiv în timp ce evitantul trăiește anxios și mereu frustrat cu o nevoie de intimitate, de
apropiere față de persoanele din jur. TP schizoidă, ca și cea paranoică sau cea obsesiv - compulsivă,
are un stil emoțional controlat - expresie majoră a nepăsării și replierii spre lumea interioară - în
timp ce la TP schizotipală, TP de tip borderline și TP evitantă le este propriu un stil emoțional
evitant.
9
3.c. Tulburarea de personalitate de tip schizotipal
Este caracterizată printr-un comportament excentric, dominat de bizarerii distorsionate ale

propriei persone și ale ambianței – din spectrul depersonalizării și derealizării – care întrețin un
deficit relațional și adaptativ cvasiconstant.
În plan perceptual, sunt definitorii experiențele insolite, adeseori de tipul iluziilor corporale,
a pseudohalucinațiilor și a fenomenelor de percepție delirantă. Rigiditatea afectivă și răspunsurile
emoționale paradoxale se alătură binomului hipersensibilitate – detașare și accentuează
stranietatea conduitei. Comportamentul e dominat de excentricități, manierisme și bizarerii, fiind
variabil nuanțat, iar relațiile interpersonale sunt sarace și superficiale, caracteristice strategiile de
evitare a anturajului uman, cu excepția rudelor de gradul I. Familia parentală confirmă răceala sau
respingerea din partea părinților.
Epidemiologie
- În populaţia generală, prevalenţa este de aproximativ 3%;
- Apare mai frecvent la rudele de gradul I ale pacienţilor cu schizofrenie;
- Rudele de gradul I ale pacienţilor cu tulburare de personalitate de tip schizotipal sunt mai ispuse la
predispuse la schizofrenie şi alte tulburări psihotice.
Trăsătura
caracteristică
Deficite sociale şi
interpersonale,
disconfort şi Deficitele şi particularităţile cognitive, perceptuale şi de comportament se
capacitate redusă manifestă în cinci sau mai multe dintre următoarele modalităţi:
de a stabili relaţii (a) idei de referinţă (diferite evenimente au un sens special pentru el);
apropiate, (b) credinţe ciudate şi gândire magică (depăşind normele culturii de
distorsiuni apartenenţă);
cognitive şi (c) experienţe perceptive neobişnuite, iluzii corporale;
perceptuale, (d) gândire şi vorbire ciudate;
excentricităţi (e) idei paranoide, suspiciune;
comportamentale; (f) afectivitate limitată, inadecvată;
debutează la (g) comportament şi prezentare ciudată, excentrică, particulară;
începutul (h) lipsa prietenilor în afara rudelor apropiate;
perioadei adulte şi (i) anxietate socială excesivă, ce nu scade o dată cu familiarizarea, asociată
se manifestă într- mai degrabă cu temeri paranoide decât autoevaluări negative.
o varietate de
contexte.
Concepția despre sine:”sunt altfel decât cei din jur. Mă simt gol, inferior, schimbat,
nesigur”. Concepția despre lume: ”lumea e ciudată, neobișnuită, iar ceilalți au intenții aparte cu
mine, care să mă oblige să fiu prudent!”. Stabilitatea manifestărilor perceptuale și cognitive
rămân definitorii pentru această structură personologică.
10
4. Descrierea tulburărilor de personalitate de Grup B ( cluster B-al
extravaganților)
Acest grup B include personalitati patologice cu trasături de serie afectivă, adicție și suicid
și sunt : tulburările de personalitate de tip antisocial, borderline, histrionic şi narcisist.
4.a. Tulburarea de personalitate de tip antisocial
specifice. Personalitatea de tip antisocial se caracterizează prin dispreţ pentru drepturile şi
sentimentele celorlalţi, precum şi prin dispreţ faţă de legi şi normele sociale cu violarea acestora.
Aceşti indivizi nu au capacitatea de a empatiza (de a resimţi compasiune) pentru suferinţa umană,
uneori chiar provocându-le plăcere (malignitate). Pentru a obţine profituri personale,
personalităţile antisociale recurg la minciună, intrigă, şantaj, complicităţi. Antisocialii sunt
iresponsabili atât la locul de muncă, pe care îl pierd uşor (nu se pot adapta, schimbă numeroase
locuri de muncă), cât şi în familie (îşi părăsesc partenera/partenerele şi copiii, nu se interesează de
aceştia). Toleranţa la frustrare este redusă, cu impulsivitate şi agresivitate. Au un coeficient
de inteligenţă suficient de bun pentru a face diferenţa între bine şi rău, dar, lipsindu-le
dimensiunea morală a personalităţii, aleg răul. Sunt incapabili de a resimţi remuşcare şi de a
învăţa din pedepse (nu pot fi reeducaţi).
Tulburarea de personalitate de tip antisocial este precedată în copilărie de tulburările
de conduită şi se poate complica cu abuz de droguri.
Epidemiologie
- În populaţia generală, prevalenţa este de 3% pentru bărbaţi şi 1 % pentru femei;
- În populaţia clinică spitalizată, prevalenţa variază între 3%-30%, în funcţie de caracteristicile
populaţiei, atingând chiar valori mai mari în grupurile tratate pentru abuz de substanţe sau
grupurile de infractori.
Trăsătura
caracteristică
Desconsiderarea Desconsiderarea şi încălcarea drepturilor celorlalţi se manifestă în trei sau mai
şi încălcarea multe dintre următoarele modalităţi:
drepturilor (a) neconformarea la norme sociale, dezinteresul pentru respectarea legilor
celorlalţi; (b) tendinţa de a-I înşela, minţi şi păcăli pe ceilalţi pentru profit personal sau
debutează în plăcere
adolescenţă (15 (c) impulsivitate sau incapacitate de planificare
ani) şi se (d) iritabilitate şi agresivitate, indicate de agresiuni şi confruntări fizice
manifestă într-o frecvente
varietate de (e) nepăsare şi indiferenţă pentru siguranţa proprie şi a celor din jur
contexte. (f) iresponsabilitate manifestată prin eşecul implicării în muncă şi onorarea
obligaţiilor financiare
(g) lipsa remuşcării faţă de rănirea, bruscarea sau deposedarea celuilalt
manifestată prin indiferenţă sau raţionalizări
Aceasta se diagnostichează după vârsta de 18 ani și este precedată de dificultăți adaptative
semnificative cu o durată de minimum trei ani, ele fiind descriptibile din primele faze ale
socializării, cu mult înainte de 15 ani.
Detașarea emoțională este patognomonică cu minime abilități de atașament interpersonal.
Alături de nivelul redus de anxietate, acestea dezavantajează comunicarea și relația terapeutică în
context cu aceleași personopatii.
Concepția despre sine :”sunt unic și omnipotent!” Conceptia despre lume:” cei din jur
exista pentru a-mi servi interesele!”.
11
4.b. Tulburarea de personalitate de tip borderline
Tipul borderline caracterizat prin instabilitatea relaţiilor interpersonale (relaţii

interpersonale intense şi instabile cu eforturi disperate din partea subiectului de a evita un
abandon real sau imaginar), prin instabilitatea imaginii de sine sau despre alte persoane
(hiperidealizare sau hiper-devalorizare) şi prin instabilitate afectivă cu reacţii afective intense
(euforie, anxietate, iritabilitate, furie). O altă caracteristică a acestui tip personologic îl reprezintă
impulsivitatea cu potenţial autodistructiv (cheltuieli excesive, viaţă sexuală dezordonată, abuz de
droguri, bulimie, şofat imprudent). Adesea subiectul prezintă un comportament de autovătămare
(crestături, înţepături la nivelul membrelor), ameninţări şi tentative de suicid. Se asociază cu un
sentiment de gol interior şi uneori ideaţie paranoidă tranzitorie.
Tulburarea de personalitate de tip borderline predispune individul spre depresie, suicid şi
abuz de droguri.
Epidemiologie
- În populaţia generală, prevalenţa este de 2% (de două ori mai frecventă la femei);
- În populaţia clinică spitalizată, ratele de prevalenţă merg până la 20%;
- În cazul populaţiei clinice cu tulburări de personalitate, prevalenţa este de 30%-60%;
- Tulburarea de personalitate de tip borderline este de 5 ori mai frecventă la rudele pacienţilor ce
au această afecţiune;
- Personalitatea borderline este un teren propice pentru apariţia schizofreniei;
- Există şi un risc familial mărit pentru tulburarea de personalitate de tip antisocial, tulburări
afective şi tulburări legate de abuzul de substanţe.
Trăsătura
caracteristică
Instabilitatea şi impulsivitatea se manifestă în cinci sau mai multe dintre
Instabilitate în următoarele modalităţi:
relaţiile (a) eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar;
interpersonale, (b) relaţii interpersonale instabile şi intense, alternând între idealizare şi
imagine de sine, depreciere;
afectivitate şi (c) tulburări de identitate; imagine de sine şi sentiment de sine instabile;
impulsivitate (d) impulsivitate în cel puţin două domenii cu potenţial autodistructiv (ex.,
accentuată; comportament sexual, consum de substanţe, alimentare compulsivă etc.);
debutează la (e) comportament suicidal recurent, gesturi, ameninţări, automutilare;
începutul vârstei (f) instabilitate afectivă datorată unei reactivităţi accentuate (schimbări
adulte şi se frecvente în dispoziţie);
manifestă într-o (g) sentiment cronic de “gol sufletesc”;
varietate de (h) izbucniri de furie intense şi inadecvate sau dificultăţi de a-şi controla
contexte. furia;
(i) ideaţie paranoidă tranzitorie, asociată cu stresul sau simptome disociative
severe
Principalele criterii diagnostice sunt simptome, și nu trăsături caracteriale, din cauza

asocierii cvasiconstante cu tulburări ale axei I- depresie, anxietate, anorexie, bulimie, TP obsesiv-
compulsivă, tulburări disociative, abuz de substanțe.
Concepția de sine :”am o senzație de gol interior, de discomfort continuu ! ”. Concepția

despre lume :”nu-i suport, dar nu pot trăi fără oamenii din jur! ” .
12
4.c. Tulburarea de personalitate de tip histrionic
specifice. Histrionicul se caracterizează printr-un egoism de tip captativ (având nevoia de a fi în
centrul atenţiei, de fi admirat, iubit, curtat), cu slabă capacitate de transfer afectiv. Este foarte
sociabil şi charismatic, făcându-şi uşor prieteni, dar afectivitatea sa tranzitivă superficială face ca
prieteniile să le piardă la fel de uşor. Pentru a obţine atenţie, adoptă un comportament dramatic
(teatral) sau manipulator afectiv prin seducţie sau şantaj afectiv (ameninţări cu suicidul,
parasuicid). În plan afectiv se caracterizează prin imaturitate, cu superficialitate, labilitate
emoţională, toleranţă redusă la frustrare cu hiperemotivitate (exagerare în exprimarea
emoţiilor), plâns facil. Este foarte sugestionabil.
Tulburarea de personalitate histrionică predispune individul spre tulburarea
disociativ-conversivă şi tulburarea de somatizare (entităţi nosologice provenite din vechea
nevroză isterică).
Epidemiologie
- În populaţia generală, prevalenţa este de 2%-3%;
- În populaţia clinică spitalizată, prevalenţa este de 10%-15%.
Trăsătura
caracteristică
Afectivitate Afectivitatea excesivă şi nevoia de atenţie se manifestă în cinci sau mai multe
excesivă şi dintre următoarele modalităţi:
comportamente de (a) se simte inconfortabil în situaţii în care nu e centrul atenţiei;
atragere a atenţiei (b) interacţiunea cu ceilalţi este caracterizată prin comportament inadecvat,
celorlalţi; provocator, cu accentuate tente sexuale;
debutează la (c) expresivitatea emoţională este superficială şi fluctuează rapid;
începutul vârstei (d) utilizează frecvent imaginea fizică pentru a atrage atenţia celorlalţi;
adulte şi se (e) vorbirea are tente dramatice şi este săracă în detalii;
manifestă într-o (f) manifestări de teatralitate şi expresivitate emoţională exagerată ;
varietate de (g) sugestibilitate accentuată;
contexte. (h) percepe relaţiile ca fiind mai intime decât sunt în realitate.
Comportamentul poartă amprenta egocentrismului, hedonismului și a unui farmec

superficial, constatându-se în mod cvasipatognomonic o notă de falsitate, de inautenticitate, cu
afișarea unei fațade avantajoase pentru sine. Copleșit de dorința de a se valoriza prin
hiperexpresivitate și acțiuni captivante, histrionicul își confirmă mereu dezinteresul pentru lumea
din jur, care este percepută ca indiferentă, ostilă sau ca o sursă permanentă de situații neplăcute.
Ca subtipuri ale acestei structuri personologice pot fi descrise următoarele : teatrală,

manierată, liniștită, manipulativă-nesinceră, impulsivă-necontrolată, infantilă-labilă și
supărăcioasă.
Concepția despre sine:”nu mă simt bine singur!”. Concepția despre lume :”trebuie, cu
orice preț să mă fac remarcat!”.
În formele sale de manifestari tipice, TP histrionică poate fi privită ca o expresie extremă,

caricaturală a trăsăturilor patologice ale sexului feminin, fiind, de altfel, una dintre caracteriopatiile
descriptibile cu precădere la femei.
13
4.d. Tulburarea de personalitate de tip narcisist
Ea integrează atributul grandorii și pe cel al unei exacerbate autostime, nevoia imperioasă

de administrațtie, însoțită însă de un comportament lipsit de empatie. Stima de sine exacerbată și
sentimentul superiorității și grandorii personale, care se manifestă în ținută, vestimentație, rolurile
vieții, sunt patognomonice. Narcisiștii sunt foarte afectați de nereușite sau de indiferența
anturajului care induce intense senzații de rușine și umilință.
Sunt de asemenea, caracteristice convingerile și expectațiile impenetrabile legate de

calitățile personale deosebite și de superioritatea pe care acestea o conferă în raporturile cu
anturajul, precum și fanteziile expansive nelimitate pe temele succesului, puterii și totul special,
chiar unic. Cu cât sentimentul grandorii personale este mai stabil, cu atât narcisicul este mai
adaptabil, în situația opusă, se asociază trasături de tip borderline care agravează deficitul
adaptativ.
Epidemiologie
- În populaţia generală, prevalenţa este de 1%;
- În populaţia clinică, prevalenţa este de 2%-16%;
- Dintre persoanele diagnosticate cu această tulburare, 50%-75% sunt bărbaţi;
- Se asociază uneori cu tulburarea de personalitate de tip histrionic;
- Prevalenţa a înregistrat o tendinţă de creştere în ultimii ani.
Trăsătura
caracteristică
Nevoia de a fi admirat şi lipsa empatiei se menifestă în cinci sau mai
multe dintre următoarele modalităţi:
(a) un sentiment exagerat al propriei importanţe;
Nevoia de a fi (b) întreţine fantezii de succes nelimitat, putere, geniu, frumuseţe sau iubire
admirat şi lipsa de ideală;
empatie; (c) crede că este unic şi special şi trebuie să interacţioneze doar cu alte
debutează la persoane sau instituţii puternice şi deosebite;
începutul vârstei (d) pretinde admiraţie excesivă;
adulte şi se (e) consideră că i se cuvine totu;l
manifestă într-o (f) în relaţiile interpersonale îi exploatează pe ceilalţi pentru a-şi atinge
varietate de scopurile;
contexte. (g) lipsit de empatie; nu sesizează şi nu recunoaşte sentimentele şi nevoile
celor din jur;
(h) este invidios pe ceilalţi şi crede că şi ceilalţi îl invidiază;
(i) adoptă o atitudine şi un comportament arogant şi condescendent.
Tendințele de a simpatiza, de a se apropia de persoane importante sau de a agresa și

domina în mod selectiv persoanele considerate lipsite de valoare, sunt expresia trăsăturilor
dezavantajante : nesiguranța și neliniștea.
Sunt descrise două tipuri narcisice : unul hipervigil și cu tenacitate scăzută, ca expresie a
unui eu fragil și empatic, respectiv unul dominator și tenace, corespunzator unui eu bine structurat,
care nu este vulnerabil decât la manifestări de invidie și sfidare.
Trăsăturile narcisice se regăsesc atât la tulburarea de personalitate antisocială, cât și la

tulburarea de personalitate histrionică, în sensul dependenței de anturaj și a comportamentului
manipulativ.
14
5. Descrierea tulburărilor de personalitate de Grup C ( cluster C-al nesigurilor)
Acest grup C include personalități patologice cu trasături specifice tulburărilor
anxioase şi depresive sunt : tulburările de personalitate de de tip evitant, dependent, obsesiv-
compulsiv.
5.a. Tulburarea de personalitate de tip evitant
specifice. Personalităţile anxios-evitante prezintă o frică şi o preocupare excesivă de a nu fi
criticate sau rejectate. Trăiesc cu un sentiment de inferioritate, considerându-se inadecvate în plan
social. De aici provin reticenţa în a lega relaţii interpersonale noi dacă persoana nu e sigură că
este plăcută sau acceptată, respectiv reticenţa faţă de relaţiile intime. Aceste persoane nu resping
relaţiile sociale asemenea personalităţilor schizoide, ci vor doar să se asigure că sunt acceptate
aşa cum sunt ele. În faţa unei relaţii noi anxios-evitanţii sunt inhibaţi, preferând să evite
activităţile ce implică relaţii interpersonale. Nesiguranţa de sine îi face să fie reticenţi în a-şi
asuma riscuri sau responsabilităţi.
Tulburarea de personalitate de tip anxios-evitant predispune spre tulburări anxios-
fobice (mai ales fobia socială).
Epidemiologie
- În populaţia generală, prevalenţa este de 0,5%-1%;
- Apare la 10% dintre pacienţii cu tulburări psihice trataţi ambulatoriu;
- Apare cu aceeaşi frecvenţă la bărbaţi şi femei.
Trăsătura
caracteristică Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice
Inhibiţie socială, Inhibiţia socială, sentimentul de inadecvare şi hipersensibilitatea la evaluări
sentiment de negative se manifestă în patru sau mai multe dintre următoarele modalităţi:
inadecvare, (a) evită profesiile ce presupun contacte interpersonale frecvente, de teama
hipersensibilitate criticelor, a dezaprobării sau respingerii;
la evaluări (b) nu se implică în relaţii dacă nu are siguranţa că celălalt îl place;
negative; (c) este reţinut în relaţiile intime de teama de a nu fi ridiculizat;
debutează la (d) îl îngrijorează ideea de a fi criticat sau respins în situaţiile sociale;
începutul vârstei (e) este inhibat în situaţii interpersonale noi, din cauza sentimentelor de
adulte şi se inadecvare;
manifestă într-o (f) se vede pe sine ca fiind incapabil să se descurce în relaţii sociale,
varietate de neatractiv şi inferior celorlalţi;
contexte. (g) este extrem de precaut când trebuie să-şi asume riscuri personale sau să se
implice în activităţi noi de teama de a nu se face de râs.
Dinamica structural evitantă este recordabilă unei atitudini parentale de genul :”nu ne
acceptam, ceilalți nici atât”. Aceasta favorizează binomul hiperprotecție-depreciere și cultivă
sentimentul autodevalorizării.
Concepția despre sine :”sunt diferit, nepotrivit și temător de a fi respins” – favorizează
anxietatea, fatigabilitatea și spiritul autocritic. Concepția despre lume :” viața e nedreaptă, cei din
jur mă critică, dar aș dori pe cineva care să mă accepte” – cultivă hipervigilența, iar dacă
expectațiile nu se confirmă, refugiul în imaginar.
Evitantul se angajează uneori cu dificultate în relația terapeutică, dar se poate dărui
necondiționat recomandărilor derivate din aceasta.
15
5.b. Tulburarea de personalitate de tip dependent
specifice. Dependenţii trăiesc cu neîncrederea în capacităţile proprii de a lua decizii având nevoie
ca alţii să-şi asume responsabilitatea deciziilor. Prin urmare, personalităţile dependente întâmpină
dificultăţi în luarea deciziilor fără supervizare sau de a iniţia proiecte proprii. Atunci când sunt
lăsaţi să ia singuri deciziile, dependenţii se simt neajutoraţi. Pentru a evita pierderea suportului din
partea persoanei care ia sau supervizează deciziile, dependenţii sunt incapabili de a-şi exprima
dezacordul faţă de aceste persoane, îşi calcă peste principii sau ajung să se umilească acceptând
sarcini neplăcute. Dependenţii trăiesc cu frica de a nu fi lăsaţi să se descurce pe cont propriu.
Caută neîntârziat o nouă relaţie de supervizare atunci când precedenta se destramă.
Tulburarea de personalitate de tip dependent predispune spre tulburări anxioase,
depresive şi comportament addictiv secundar anxietăţii sau depresiei.
Epidemiologie
- În populaţia generală, prevalenţa este de 2,5 %;
- Apare mai frecvent la femei;
- Este una dintre cele mai frecvente tulburări de personalitate întâlnite la populaţia clinică
spitalizată;
- Apare frecvent asociată cu tulburarea de personalitate de tip evitant.
Trăsătura
caracteristică
Nevoia de protecţie, comportamentul submisiv şi teama de abandon se
Nevoia excesivă manifestă în cinci sau mai multe dintre următoarele modalităţi:
de protecţie ce (a) întâmpină dificultăţi în luarea deciziilor curente în lipsa sfaturilor şi
duce la susţinerii celorlalţi;
comportamente (b) are nevoie ca ceilalţi să-şi asume responsabilitatea pentru aspectele
submisive, importante ale vieţii sale;
dependente şi (c) îi este greu să-şi exprime dezacordul în relaţie cu ceilalţi, de teama
teamă de pierderii susţinerii;
abandon; (d) îi este greu să iniţieze proiecte sau să facă lucruri de unul singur
debutează la (autoeficienţă scăzută);
începutul vârstei (e) ar face aproape orice pentru a-şi asigura susţinerea şi protecţia celorlalţi,
adulte şi se mergând până la a se oferi voluntar să facă lucruri neplăcute;
manifestă într-o (f) se simte inconfortabil şi neajutorat când este singur de teamă că nu va fi în
varietate de stare să se descurce;
contexte. (g) când o relaţie apropiată se destramă, caută imediat o alta în care să
găsească protecţie şi susţinere;
(h) este excesiv de îngrijorat vis a vis de posibilitatea de a fi lăsat să se
descurce singur.
În plan afectiv, domină anxietatea socială și de performanță precum și teama de abandon,
la care se adaugă tendința de a căuta imediat o altă persoană protectoare atunci când precedenta
legătură interpersonală eșuează. Apare o senzație de discomfort intens și neajutorare în condiții de
singurătate, cu ipsofobie și teamă de abandon. Trăsăturile de tip dependent se dezvoltă pe
terenul vicierii atașamentului, în sensul dificultăților de separare atât fața de figurile
parentale, cât și față de imaginile internalizate ale acestora.
Concepția de sine :”sunt incapabil să mă descurc singur!”. Concepția despre lume :” cei
din jur mă ignoră și se feresc de mine !”.
Personalitatea de tip dependent poate fi ușor integrată unor relații terapeutice și
respectă cu rigurozitate programul reabilitativ.
16
5.c. Tulburarea de personalitate de tip obsesiv-compulsiv (anankastă)
specifice. Anankaştii se caracterizează prin standarde înalte autoimpuse (perfecţionism inhibant)
şi impuse şi celorlalţi (exigenţe crescute). Au un devotament pentru muncă nejustificat din punct de
vedere material, în dauna timpului liber (îşi sacrifică momentele de destindere prin hobby-uri sau
prin relaţii interpersonale). Nesiguranţa lor interioară şi-o compensează prin ordine în timp
(planuri, agende) şi spaţiu (ordonarea obiectelor) şi pedanterie. Sunt parci-monioşi (avari) şi
incapabili de a se dispensa de obiecte inutile sau fără valoare afectivă. Aderă la reguli,
regulamente, convenţii şi norme/idealuri morale (punctualitate, corectitudine, sacrificiu)
caracterizându-se printr-o marcată psihorigiditate (încăpăţânare, intransigenţă), cu riscul
sacrificării relaţiilor de prietenie. În plan afectiv îşi controlează emoţiile, dând impresia de
răceală afectivă sau adoptând o mimică serioasă. În relaţiile cu subordonaţii sau colegii sunt
autoritari şi reticenţi în a-şi delega responsabilităţile. În dorinţa de a atinge perfecţiunea acordă o
importanţă mare detaliilor şi verificărilor (se verifică pe sine, dar îi verifică şi pe ceilalţi).
Tulburarea de personalitate de tip anankast poate vulnerabiliza individul spre
tulburări anxioase sau depresive şi, secundar acestora, spre alcoolism.
Epidemiologie
- În populaţia generală, prevalenţa este de 1%;
- În populaţia clinică, prevalenţa este de 3%-10%;
- Apare de două ori mai frecvent la bărbaţi;
- Este o tulburare diferită de tulburarea obsesiv-compulsivă din cadrul tulburărilor anxioase.
Trăsătura
caracteristică
Preocuparea Preocuparea legată de ordine, perfecţionism, control mental şi interpersonal se
legată de ordine, manifestă în patru sau mai multe dintre următoarele modalităţi:
perfecţionism, (a) preocupare pentru detalii, reguli, liste, ordine, organizare, încât scopul
control mental şi principal al activităţii se pierde;
interpersonal, în (b) manifestă un perfecţionism care interferează cu realizarea unei sarcini;
dauna (c) este excesiv de dedicat muncii şi productivităţii, până la eliminarea
flexibilităţii, activităţilor de recreaţie şi a relaţiilor de prietenie
deschiderii, (d) este rigid şi excesiv de conştiincios în probleme de moralitate, etică sau
eficienţei; valori;
debutează la (e) nu poate arunca obiectele vechi, chiar dacă nu au nici o valoare
începutul vârstei sentimentală;
adulte şi se (f) ezită să delege responsabilităţi sau să lucreze cu alte persoane, dacă
manifestă într-o acestea nu respectă strict standardelor sale;
varietate de (g) este zgârcit cu sine şi ceilalţi; banii sunt adunaţi pentru zile negre;
contexte. (h) este rigid şi încăpăţânat.
Este descrisă ca o tensiune permanentă în încercarea de a-și controla impulsurile negative,

precum și frecvente gânduri și impulsuri intrusive anxiogene. Evită intimitatea care le-ar aduce
frustrări sau chiar i-ar face să-și piardă autocontrolul, fapt de neconceput. Au senzația că nu fac
niciodată destul. Încăpățânarea și zgârcenia sunt congruente dorinței de câștig, însoțită însă de
ignorarea conformismului și de acumulări materiale care vizează prevenirea oricăror neajunsuri în
viitor.
Concepția despre sine :”pot face orice!” – este expresie a unui super ego mult hipertrofiat.
Conceptia despre lume :” ceilalți sunt iresponsabili!” – presupune două variante

existențiale: cea bună, pe care și-o asumă integral, și cea negativă, care îi implică necondiționat
pe cei din jur, care nu au voie să scape de sub controlul său.
17
5.d. Tulburarea de personalitate de tip nespecificat.
Este o categorie utilizată pentru tulburări de personalitate care nu corespund criteriilor

tulburărilor prezentate anterior; fie tabloul clinic prezintă trăsături mixte (din diferite tulburări de
personalitate), fie corespunde unei tulburări de personalitate neincluse în această clasificare:
tulburare de personalitate depresivă sau pasiv-agresivă.
- Pasiv-agresivă – fondul este agresiv (atitudine agresivă faţă de solicitările sociale şi

profesionale), dar manifestarea este de rezistenţă pasivă.
- Depresivă – caracterizată prin pesimism, stimă de sine scăzută, nefericire, nemulţumire,
deprimare, sentimente de inutilitate, autocritică ridicată, tendinţă de autoculpabilizare şi
remuşcări.
18
6. Diagnosticul diferențial în tulburările de personalitate.
Tulburările de personalitate trebuie diferenţiate de accentuarea trăsăturilor de
personalitate şi de modificarea personalităţii de cauză organică, cum este cazul sindromului
moriatic (provocat de tumori în lobul frontal) sau de demenţa prefrontală Pick (degenerarea
neuronilor din lobii frontali cu atrofia lobilor frontali). De asemenea, abuzul de substanţe psiho-
active se poate complica cu comportament antisocial (oferirea de droguri prietenilor pentru a face
rost de bani, furtul şi vânzarea bunurilor din casă, tâlhărie, agresivitate verbală şi fizică până la
crimă). O altă cauză de modificare a personalităţii o reprezintă schimbări durabile de
personalitate consecutive unei psihotraume: întreaga filozofie de viaţă a individului se modifică
în sensul în care acesta poate să devină hipervigilent, senzitiv, izolat sau dependent de alţii, să
reconsidere sau să desconsidere valorile morale.
Din punctul de vedere al evoluţiei, tulburările de personalitate sunt anevolutive.
Tulburarea de personalitate de tip anankast se poate accentua cu vârsta.
Complicaţii: tulburările de personalitate se pot complica cu tulburări anxioase, depresive,
conversiv-disociative, alimentare, tulburări psihotice şi addicţii. Prezenţa tulburării de personalitate
agravează prognosticul tulburării asociate şi îi complică tratamentul.
Tratament: persoanele cu tulburări de personalitate fiind egosintone, nu se prezintă
voluntar pentru tratament. Se poate încerca psihoterapia individuală (psihanaliză, psihoterapie
adleriană, terapii cognitiv-comportamentale, familiale sistemice) sau de grup, cu rezultate diferite.
Atunci când tulburarea de personalitate duce la apariţia unei tulburări anxioase, depresive, delirante
sau la abuzul de droguri, se asociază psihoterapiei tratamentul farmacologic (anxiolitice,
antidepresive, antipsihotice, stabilizatori afectivi).
Tulburarea cu care
se face diagnostic Indici de diferenţiere
diferenţial
- Tulburările de personalitate de tip paranoid, schizoid şi schizotipal au
multe trăsături în comun cu schizofrenia, tulburările afective cu trăsături
Tulburările psihotice psihotice şi alte tulburări psihotice.
- Diagnosticul de tulburare de personalitate se pune doar dacă
simptomatologia nu apare exclusiv pe parcursul unei tulburări de pe axa I.
- Modificările de personalitate care survin şi persistă după expunerea
la un eveniment traumatic justifică un diagnostic de stres posttraumatic.
Tulburările de - Tendinţele evitative în situaţii sociale apar şi în fobia socială şi în
anxietate tulburarea de personalitate de tip evitant; diferenţa este dată de momentul
debutului, severitatea dizabilităţii, varietatea situaţiilor în care se
manifestă.
- Nu se pune un diagnostic de tulburare de personalitate doar pe baza
Tulburările legate de
comportamentelor care sunt consecinţa directă a consumului de substanţe,
consumul de
renunţării la consumul de substanţe, activităţi ce facilitează dependenţa
substanţe
(ex., comportament antisocial).
Modificările de
- Nu se pune un diagnostic de tulburare de personalitate dacă
personalitate datorate
modificările apar ca urmare a prezenţei unei condiţii medicale generale
unei condiţii medicale
(ex., o tumoare cerebrală).
generale
Trăsături de
personalitate care nu - Trăsăturile de personalitate conturează o tulburare de personalitate
ating nivelul care să doar dacă sunt inflexibile, dezadaptative, persistenţe şi cauzează dificultăţi
justifice un diagnostic majore în viaţa persoanei.
de tulburare de
personalitate
19
7. Evaluarea personalității accentuate P.A. din punct de vedere al psihologiei
clinice şi interpetarea profilelor specifice.
Chestionarul“Exploatarea personalitatii accentuate” Schmiescheck
Considerând de maximă importanță tema abordării personalității, de-a lungul timpului,

autori recunoscuți în domeniul psihologiei au dedicat numeroase studii privind diverse laturi sau
componente ale acestuia.
Multiplele fațete ale personalității umane au făcut ca volumul de cunoștințe, metoda de
cercetare, conturarea unor teorii și orientări să capete consistența, în funcție de care, a apărut nevoia
unor sistematizări dar și a unei tratări din perspectiva sistemică.
Categoria personalităților accentuate prezintă o serie de caracteristici care ies din comun,
din “media” de manifestare în cadrul populației generale, care manifestă tendința de a aluneca în
anormal fără a deveni propriu-zis tulburare de personalitate. Trăsăturile specifice accentuării se
manifestă ca invarianți operaționali și vor manifestări pregnante – termeni normativi – nu numai în
raport de “medie”, dar și de “abaterile de la medie”. Limitele dintre normal, în termeni cantitativi,
tendințe spre “mediu”, accentuat și dizarmonic, nu sunt fixe, iar delimitările specifice se realizează
în funcție de intensitatea, constanța și gradul de socializare al manifestării care exprimă trăsatura
accentuată, independent de manifestările exterioare.
Karl Leonhard, în 1968, elaborează conceptul de “trăsătura accentuată de personalitate” și
respectiv termenul de “fire accentuată”, corespunzător acestora, autorul eleborează și o tipologie de
personalități accentuate.
Autorul german aduce în diagnoza personalității și o teorie fondată pe practica sa psihiatrică
ca medic și director al Clinicii de Psihiatrie și Neurologie a Universiății Humboldt din Berlin.
Lucrarea reprezentativă care îi consacra teoria și practica terapeutică este “Akzentuierte
Personlichkeiten”, Berlin, 1968. El tinde să explice că tipurile se formează în viată prin faptul că o
anumită condiție socială (în care intra și relația și poziția individului în societate) își pune amprenta,
modelează o înclinație naturală care merge în aceeași direcție.
Dr. H. Schmiescheck de la clinica de boli nervoase Charité a Universităţii Humboldt din
Berlin ( unde profesorul Leonhard a funcţionat ca director ) a preluat concepția lui Karl Leonhard și
elaborează chestionarul său menit să permită explorarea personalității accentuate.
In categoria instrumentelor de evaluare a dimensiunilor accentuate ale personalității, la
Universitatea Humboldt, H. Schmiescheck crează, în 1970, Chestionarul “Exploatarea
personalități accentuate”. Chestionarul este tradus și experimentat în limba română de I.Nestor în
1975.
Chestionarul este format din 88 de itemi, repartizați pe 10 scale, care corespund celor
10 tipuri de trăsturi accentuate de personalitate:
a
- scala I, demonstrativitate, 12 itemi = Dem
- scala II, hiperexactivitate, 12 itemi = H-Ex
- scala III, hiperperseverența, 12 itemi = H-Per
- scala IV, lipsa de stăpânire, control, 8 itemi = Nest
- scala V, hipertimie, 8 itemi = H-Tim
- scala VI, distimie, 8 itemi = Dist
- scala VII, ciclotimie, 8 itemi = Ciclo
- scala VIII, exaltare, 4 itemi = Ex
- scala IX, anxietate, 8 itemi = Anx
- scala X, emotivitate, 8 itemi = Em.
Codurile cifrice rezultând din ordinea enumerată anterior sunt specificate în partea dreaptă a
chestionarului (toate întrebările care au în paranteză “I” se referă la personalitatea demonstrativă
etc.).
20
Tematica:
Chestionarul Schmiescheck poate fi aplicat în mai multe variante metodologice:
1. Fiecare subiect își primește exemplarul său de chestionar, urmând să lucreze după
instrucțiunile psihologului . Este indicată o literă tipografică destul de mare și fără pete sau scris
“îngrămădit” pentru a nu indispune subiectul.
2. Un exemplar de chestionar pe care subiectul nu trebuie să scrie nimic (pentru consultare), de
pe care să lectureze întrebările. Răspunsurile DA sau NU vor fi scrise pe foaia de protocol de
fiecare subiect .
3. În cazul în care examinatorul socotește util să citească el întrebările, se va proceda ca atare,
subiectul urmând să mediteze, eventual să ceară explicații și să dea verbal răspunsul, acesta fiind
înscris de experimentator în protocolul personal. In acest caz se pot face observații caracterologice
suplimentare asupra subiectului (ezitări, tensiune, anumite mișcări, un anumit joc al privirii etc.).
Aceasta metodă mai are avantajul ca experimentatorul poate prezenta (citi) întrebarea în termeni
adecvați nivelului mintal și gradului de instrucție al subiectului.
4. Dacă protocolul indicat la 2 nu poate fi multiplicat, atunci psihologul invită pe subiect să-şi
confecţioneze singur protocolul, înscriind toate datele pe patru pagini (nedetaşate) luate dintr-un
caiet de dictando. În eventualitatea unui examen psihologic colectiv, protocoalele pot fi pregătite
din vreme, cu ajutorul monitorilor sau al psihometricienilor ajutori.
Indiferent de forma de aplicare, sarcina principală a subiectului este aceeași: răspunde (în
scris sau verbal) prin DA sau prin NU .
Instrucțiuni:
Fie că utilizarea chestionarului este individuală, fie că are loc în colectiv, este necesară o
încăpere adecvată și fără presiuni fonice (max.20-30 de decibeli); pe ușa (partea din afară) se agață
un placaj, pe care, cu litere mari, se va scrie: “NU BATEȚI. NU INTRAȚI. SE EXAMINEAZĂ.”
In cazul unui examen colectiv, subiecții sunt așezați distanțat, preferabil fiecare cu
masa/banca lui.
Examinatorul (sau unul dintre subiecți) împarte chestionarele, cu recomandarea prealabilă
de a nu se întoarce pagina decât la comandă. Subiecții îșii vor completa fiecare datele personale pe
liniile punctate.
Dupa aceea, examinatorul atrage atenția subiecților că este vorba de un chestionar cu 88 de
întrebari, la care ei, subiecții, vor avea de răspuns cu DA sau cu NU. Pentru o înțelegere a
instrucțiunilor, se pot da exemple pe tablă.
Subiectul este invitat să nu lase nici o întrebare fără răspuns, el putând cere
experimentatorului explicații suplimentare, prin chemarea acestuia lângă banca lui, discuția având
loc în șoaptă.
Nu se lucrează pe sărite, ci la rând.
Nu se citeste mai întâi totul și apoi să se răspundă, ci se citește întrebarea și se răspunde
imediat.
Subiecții nu sunt presați sau invitați să lucreze repede.
Schmiescheck recomanda ca subiectul să fie făcut atent ca, la acest chestionar, nu este
vorba de examinarea unei aptitudini oarecare ci de precizarea, în interesul subiectului, a unor situații
comportamentale.
Timpul:
Timpul de lucru este liber.
Nici o presiune.
Nici o constrângere.
Cine termină, predă materialul și părăsește în liniște sala.
21
In linii mari, timpul de lucru (exclusiv pregătirile și instrucțiunile) variază între 30 și 60
min., după ritmul gândirii și gradul de înțelegere al fiecărui subiect. Intregul experiment puțin de
cca. 90-100 min.
Ca perioadă a zilei, chestionarul poate fi aplicat în orice perioadă, între orele 7-18, dar
numai dacă subiectul nu se află într-o stare de oboseală, sau de tensiune, sau de grabă. Oboseala,
tensiunea, graba falsifică situațiile de răspuns.
Corectare:
Pentru facilitarea realizării acestei secvențe, redăm mai întâi, dupa Schmiescheck, cheia
răspunsurilor simptomatice pentru fiecare din cele 10 grupe (I-X), numerele din tabel,
referindu-se, deci, la numerele întrebărilor din chestionar.
I DEMONSTRATIV :
DA : 7,19,22,29,41,44,63,65,73,85,88 NU : 51
II HIPEREXACT :
DA : 4,14,17,26,39,48,58,61,70,80,83 NU : 36
III HIPERPERSEVERENT :
DA : 2,15,24,34,37,56,68,78,81 NU : 12,46,59
IV NESTAPÂNIT :
DA : 8,20,30,42,52,64,74,86 NU : -
V HIPERTIM :
DA : 1,11,23,33,45,55,67,77 NU : -
VI DISTIMIC :
DA : 9,21,43,75,87 NU : 31,53,65
VII CICLOTIM :
DA : 6,18,28,40,50,62,72,84 NU : -
VIII EXALTAT :
DA : 10,32,54,76 NU : -
IX ANXIOS :
DA : 16,27,38,49,60,71,82 NU : 5
X EMOTIV :
DA : 3,13,35,47,57,69,79 NU : 25
Se preconizează că, la unele din întrebari, răspunsul NU este cel simptomatic, cotând, deci,
drept DA (simptomatic) și va fi, astfel, înglobat printre răspunsurile pozitive (simptomatice).
Numerele acestor întrebări (cu raspuns NU, dar cotand DA) sunt menționate în tabel în rubrica
din dreapta.
Deci, dacă la întrebările 5,12,25,31,36,46,51,53,59 și 65 subiectul scrie NU, răspunsul

este simptomatic și va fi socotit drept DA.
“Cercetarea” propriu-zisa a chestionarului se operează prin examinarea, cu atenție, de către

experimentator, a răspunsurilor DA (în care se înglobeaza și NU-urile socotite drept DA, cărora, din
vreme și înaintea oricărei operații, li se face un semn special.
Ulterior se examinează atent, în continuare, răspunsurile DA care, de asemenea, duc la

marcarea cu un semn în plus (sau la încercuirea cifrei romane din stânga întrebării). Vom avea,
deci, un număr de semne + (sau de încercuiri), dispersate pe cele 10 grupe ( I-X ).
Operaţia de corectare ( de fapt, precizarea răspunsurilor pozitive simptomatice şi care vor

caracteriza pe subiect pe linia „accentuărilor” ) poate fi efectuată în două secvenţe :
a) cunoscând cele 10 întrebări la care răspunsul NU contează drept DA, se examinează mai
întâi aceste răspunsuri şi, în cazul sublinierii lui NU, în stânga cifrei romane respective se
22
marchează semnul ^ (plus ) , preferabil cu un creion colorat ( sau se încercuieşte cifra
romană).
b) Odată această secvenţă terminată, se examinează atent răspunsurile DA, care, de asemenea,
duc la marcarea cu semn ^ ( sau la încercuire ) a cifrei romane din stânga întrebării. Vom
avea, deci, un număr de semne ^ ( sau de încercuiri ), dispersate pe cele zece grupe ( I – X ).
Cotarea:
In continuare, se face calculul simplu al frecvenței simptomelor pentru fiecare din cele 10
grupe, calcul care poate fi ușurat prin marcarea prealabilă cu semnul + (sau încercuire) de la
operația “corectare”.
Parcurgând, de această dată, numai șirul cifrelor romane, se adună numai acele semne + (sau
încercuiri) de la cifra romană I (grupa I, demonstrativitate, examinând cele trei pagini ale
chestionarului, cifra rezultată este notată imediat în tabelul “Sinteză”, în coloana a 3-a ( nr.de
răspunsuri DA ), în dreptul grupei I. Se adună, apoi, semnele + de la cifra romana II (care indică
grupa aII-a, hiperexcitabilitate), apoi de la grupa III (cifrele III, marcate cu semnul + ) etc. In cazul
când la una din grupe, nu apare nici un semn + (nici un simptom), atunci în coloana a 3-a din
“Sinteza”, se trage o liniuta – (adica nimic ).
Răspunsurile înscrise astfel în coloana 3 din “Sinteză”, reprezintă totuși date primare.
Intrucât grupele I-X nu au, toate același nr. de întrebări, cifra primară (din coloana a III-a) se
înmulțește cu coeficientul din coloana a IV-a, iar rezultatul se îinscrie în coloana a V-a (rezultate),
aceasta fiind prima cota care interesează pe psiholog. Cifra maximă, rezultată din multiplicări, este,
astfel, aceeași pentru toate grupele, adica 24 și cu cât rezultatul/cota se apropie de 24, cu atât se face
marcată direcția de “ accentuare” a personalității.
Coeficientul ajută la compararea cantitativă a rezultatelor, întrucât, prin înmulțirea

efectuată, se obțin valori standard comparative. Valoarea 24 indic un procentaj simptomatic de
100%, valoarea 18 indică 75%, valoarea 12 indică 50%, valoarea 6 indică 25% .
Cu referire la interpretarea cotelor, Schmiescheck, bazându-se pe unele date experimentale,

avansează ideea că se poate vorbi de o “accentuare” în cazul când numărul de răspunsuri DA trece
de 50%, adică mai mult de jumatate din numarul de întrebări specifice fiecăreia din cele 10 grupe de
simptome. Credem că este indicată și o confruntare a rezultatelor obținute de cele 10 grupe, pentru o
mai adecvată caracterizare a “accentuării”, unele simptome corelând clinic cu altele. In acest sens,
propunem fie alcătuirea, pentru fiecare subiect examinat, a unui profil, care, prin prezentarea sa
grafică prilejuiește intuirea mai operativă a personalității, fie calcularea, la fiecare grupă (I-X), a
procentajului respectiv, care, apoi poate fi înscris în ultima coloana din tabelul “Sinteză” în dreptul
grupei vizate.
23
In vederea economisirii timpului și a raționalizării operației, am întocmit un tabel cu
procentajele respective, plecând de la formula cea mai simplă. Dacă luăm, de pildă grupa I (
Demonstrativul ), care are 12 întrebări simptomatice, un răspuns DA echivalează cu 8.3% ( 1 X 100
: 12 = 8,3 ), două răspunsuri DA echivalează cu 16,6% ( 2 X 100 : 12 = 16,6 ) etc.
.
Procentajele pentru Procentajele pentru

Procentajele pentru grupa
grupele care au 12 grupele care au 8 întrebări
cu 4 întrebări (a VIII-a)
întrebări ( I,II,III ) ( IV,V,VI,VII,IX,X )
1 răspuns DA = 8,3% 1 răspuns DA = 12,5% 1 răspuns DA = 25%
2 răspunsuri DA = 16,6% 2 răspunsuri DA = 25% 2 răspunsuri DA = 50%
3 răspunsuri DA = 24,9% 3 răspunsuri DA = 37,5% 3 răspunsuri DA = 75%
4 răspunsuri DA = 33,2% 4 răspunsuri DA = 50% 4 răspunsuri DA = 100%
5 răspunsuri DA = 41,5% 5 răspunsuri DA = 62,5%
6 răspunsuri DA = 49,8% 6 răspunsuri DA = 75%
7 răspunsuri DA = 58,1% 7 răspunsuri DA = 87,5%
8 răspunsuri DA = 66,4% 8 răspunsuri DA = 100%
9 răspunsuri DA = 74,7%
10 răspunsuri DA = 83%
In afara de toate acestea și indiferent de diferențerile trăsăturilor pe grupe, psihologul își poate
structura o opinie suplimentară analizând și numărul total de răspunsuri DA (sumarea coloanei a III-
a de “Sinteză”), sau pe acela rezultat din sumarea punctajelor (coloana a VI-a). In acest caz, s-ar
putea discuta de un “coeficient de echilibru emotional” global și n-ar fi lipsit de interes un barem
calculat și de pe aceasta poziție.
Indici statistici:
In momentul de fata, suntem preocupati de stabilirea frecventei raspunsurilor pe cele 10

grupe de simptome, operand, deocamdata, cu variabilele varsta si sex. Vom urmari intinderea
prezentei simptomelor si tipurilor accentuate. Totodata se socoteste utila si o analiza statistica a
frecventei raspunsurilor la fiecare din cele 88 de intrebari.
In vederea precizarii “criteriilor” psihometrice, precum si pentru unele studii longitudinale,
ni se pare oportuna aplicarea metodei test-retest, la un interval de 4-8-12 luni. Operatia este in
curs si vom putea, eventual, descoperi daca “accentuarile” de personalitate reprezinta o constanta,
sau daca, prin tehnici educative, de psihoterapie, de asistenta psiho-sociala, de psihofarmacologie
etc., nu vor putea fi obtinute ameliorari, sau unele forme de remisiune.
Ne putem opri la calcularea de norme dupa numarul de raspunsuri simptomatice (coloana a
III-a din “Sinteza”), dupa cum este posibil sa luam in considerare coloana a VI-a, a “Procentajelor”,
coloana a V-a devenind semnificativa.
24
Interpretarea rezultatelor:
Procentajul peste 50% exprima doar anumite tendinte posibile spre anumite firi
accentuate sau prezenta cu o anumita pregnanta, relativ obisnuita a anumitor trasaturi accentuate.
Procentajul peste 75%: putem considera ca respectivele trasaturi accentuate se prezinta

cu intensitati deosebit de pregnante (iesite din comun), care pot avea semnificatia unui teren de
limita intre normalitate si anormalitate psihologica.
Pentru interpretarea rezultatelor, e necesar sa cunoastem mai aprofundat ceea ce inseamna in

plan psihologic, fiecare tip de personalitate accentuata. Corespunzator acestora putem vorbi nu
numai de anumite tipuri de personalitati accentuate, ci si de o anumita vulnerabilitate psihologica,
ce poate determina alunecarea spre un anumit tip de tulburare de personalitate.
I. Personalitatea demonstrativa:
- tendinta de a capta interesul celuilalt, de a se compatimi;
- lauda de sine, teatralism;
- pripeala in decizii;
- capacitatea de a-si face usor prieteni, de a se face iubit;
- trasatura de baza: patosul (patetismul din vorbire, mimica, gestica).
► Tulburare corespunzătoare : isteria
II. Personalitatea hiperexacta:
- simptomatologie obsesiva scazuta;
- nehotarare, spirit exagerat de ordine, framantare, indoiala, vesnica pendulare intre
incredere si neincredere;
- grija exagerata pentru propria bunastare poate duce la dezvoltari ipohondre.
► Tulburare corespunzătoare : psihastenia
III. Personalitatea hiperperseverenta:
- persistenta anormala a afectului;
- susceptibilitate, predispozitia de a se simti cu usurinta jigniti, de a fi usor ofensati, setea de
prestigiu personal, exacerbarea sentimentului de dreptate, sentimentul propriei valori,
continua banuiala, neincredere fata de ceilalti;
- incapatinati, ambitiosi.
► Tulburare corespunzătoare : psihopatie paranoidă
IV. Personalitatea nestapanita:
- preponderenta impulsurilor, instinctelor si sentimentelor asupra considerentelor de ordin
rational;
- isi exprima nemultumirea prin agresivitate, mimica si aprecieri necontrolate ; devieri
(alcool, sex, toxicomanie).
► Tulburare corespunzătoare : psihopatie epileptoidă
V. Personalitatea hipertimica:
- bogatie de idei;
- bogatie de sentimente cu efecte benefice in plan profesional, relational, in jurul lui
antrenandu-se voia buna, comunicativi-tatea, veselia, optimismul etc.;
- absenta unui grad egal de reprezentare a afectivitatii, vointei si gandirii .
► Tulburare corespunzătoare : psihopatie hipomaniacă
VI. Personalitatea distimica:
- nevoie scazuta de actiune, ritm lent al gandirii, participare scazuta la viata sociala;
- se caracterizeaza prin sobrietate, severitate, o mare rezonanta in sfera vietii afective a
evenimentelor negative comparativ cu cele pozitive;
- pot fi altruisti, lipsiti de egoism, conducandu-si viata dupa principii etice.
► Tulburare corespunzătoare : psihopatie subdepresivă
25
VII. Personalitatea labila - ciclotimie:
- caracteristic: afectele capata o intensitate si o coloratura specifica hipertimiei si distimiei, cu
influenta asupra gandirii;
- pot imprumuta starile afective ale celor din jur; - treceri bruste de la veselie la tristete cu
tacere ;
- “din doua psihopatii asociate poate rezulta un om normal” ( Tudora Sima, pag.112 ).
► Tulburare corespunzătoare : tulburare ciclotimică
VIII. Personalitatea exaltata:
- se caracterizeaza prin reactie excesiv de intensa fata de diferite intamplari din viata lor
(entuziasm - evenimente pozitive, disperare – evenimente negative );
- o recunoastem in poeti, artisti, al caror raport afectiv cu arta este intens traita.
► Tulburare corespunzătoare : ciclotimie
IX. Personalitatea anxioasa:
- se manifesta in copilarie prin: teama de a ramane singur, de intuneric, de animale;
- la maturitate: timiditate, incapacitatea de a-si impune punctul de vedere;
- pot manifesta atitudini de supracompensare: siguranta de sine, chiar aroganta.
► Tulburare corespunzătoare : anxietate
X. Personalitatea emotiva:
- pot simti profund situatii relativ minore, sunt milosi, induiosati, se impresioneaza repede in
fata artei si a naturii;
- mobilitate a mimicii, lacrimile apar repede;
- este observabila din copilarie – copilul nu doreste sa asculte finalul unui basm pentru ca l-
ar afecta foarte mult.
► Tulburare corespunzătoare : psihopatie reactivă labilă
CORELATII :
Combinatii imposibile
1. Demonstrativ – hiperexact
2. Demonstrativ – hiperperseverent
- este posibila cand hiperperseverentul actioneaza compensator pentru slabiciunile
demonstrativului
3. Hiperperseverent – nestapanit
- este posibil caracterizata prin suspiciune, gelozie (patologica), reactii afective violente)
4. Demonstrativ – hipertimic
- frecventa la copii
5. Demonstrativ – excitat
- mai frecvent in profesiuni artistice
6. Hiperexact – hipertimic
- rara cu evaluare sociala pozitiva
7. Hiperexact – distimic
- evidentiaza complexe de inferioritate si poate evolua spre psihopatie
8. Anxios – hiperperseverent
- rar intalnit, are o serie de caracteristici proprii (anxietate marcata, susceptibilitate, ambitie)
9. Distimic – hiperpeseverent
- rar evidentiaza manifestari depressive associate cu tendinte paranoide, gelozie, zgarcenie
26
CARACTERISTICI 0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
I. Demonstrativitate
II. Hiperexactitate
III.Hiperperseverenta
IV.Nestapanire
V.Hipertimie
VI.Distimie
VII.Ciclotimie
VIII.Exaltare
IX.Anxietate
X.Emotivitate
Fragilitate Patologie
Normal Psihopatie
SEMNIFICATIE Nesemnificativ mediu foarte
prezente accentuata
accentuat accentuata
Nr.
raspuns/ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
grupe
I / II / III 8,3% 16,6% 24,9% 33,2% 41,5 49,8% 58,1% 66,4 74,7 83 91,3 99,6
% % % % % %
IV ; V ; 12,5% 25% 37,55 50% 62,5 75,5% 87,5% 100%
VI; VII ; % %
IX ; X
VIII 25% 50% 75% 100%
Consideratii finale:
O analiza atenta a chestionarului Schmiescheck ar putea prilejui reflectia ca, in fond, se

urmareste depistarea unor “tipuri” umane si ca metoda inchide o “tipologie” umana, cu o orientare
mai mult clinica.
Dar, indiferent de consideratiile teoretice sau generale, psihologul practic nu poate trage dacat
foloase din utilizarea unor asemenea metode de descifrare a personalitatii. “Mediul” de astazi
(social, scolar, industrial etc.), cu coordonatele sale multilaterale si complexe, cer, in vederea unei
“integrari” eficiente, o cat mai amanuntita cunoastere a structurilor de personalitate.
Utilitatea Chestionarului H. Schmiescheck ar putea fi reliefata si in cadrul organizarii
unei campanii de profilaxie mintala. O restructurare a chestionarului ar putea prilejui
articularea unui instrument de lucru mai simplu care, aplicat in variante medii (scolare,
industriale, etc.), ar putea depista precoce unele tendinte care, insuficient considerate, pot
duce la aparitia simptomelor propriu-zise.
27
FOAIA DE RĂSPUNS CU REPARTIZAREA PUNCTAJULUI PENTRU FIECARE
DIMENSIUNE
V 1 23 45 67
III 2 24 46 68
X 3 25 47 69
II 4 26 48 70
IX 5 27 49 71
VII 6 28 50 72
I 7 29 51 73
IV 8 30 52 74
VI 9 31 53 75
VIII 10 32 54 76
V 11 33 55 77
III 12 34 56 78
X 13 35 57 79
II 14 36 58 80
III 15 37 59 81
IX 16 38 60 82
II 17 39 61 83
VII 18 40 62 84
I 19 41 63 85
IV 20 42 64 86
VI 21 43 65 87
I 22 44 66 88
Etalon orientativ
Personalitate Personalitate cu tendințe Personalitate

Normală - PN accentuate - PTA Accentuată - PA
I. Demonstrativ 1-11 12-17 18-24
II.Hiperexact 1-11 12-17 18-24
III.Hiperperseverent 1-11 12-17 18-24
IV.Nestăpânit 1-7 8-11 12-16
V.Hipertimic 1-7 8-11 12-16
VI.Distimic 1-7 8-11 12-16
VII.Ciclotimic 1-7 8-11 12-16
VIII.Exaltat 1-7 4-5 6-8
IX.Anxios 1-7 8-11 12-16
X.Emotiv 1-7 8-11 12-26
Procentaj > 50% exprimĂ doar anumite tendințe posibile spre anumite firi accentuate
Procentaj > 75% se poate considera , că răspunsurile trăsături accentuate se prezintă cu intensități
deosebit de pregnante (ieșite din comun )-limita între normalitate și anormalitate psihologică.
28
FOAIA DE PROFIL P.A.
B N.P.
I 3 . . . . . . . .
1 2 3 4 5 6 7 8 H-TIM.
II 2 . . . . . . . . . . . .
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 PER.
III 3 . . . . . . . .
1 2 3 4 5 6 7 8 EM.
IV 2 . . . . . . . . . . . .
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 H-EX.
V 3 . . . . . . . .
1 2 3 4 5 6 7 8 ANX.
VI 3 . . . . . . . .
1 2 3 4 5 6 7 8 CICLO.
VII 3 . . . . . . . .
1 2 3 4 5 6 7 8 NEST.
VIII 2 . . . . . . . . . . . .
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 DEM.
IX 2 . . . . . . . .
1 2 3 4 5 6 7 8 DIST.
X 6 . . . .
1 2 3 4 EX.
B . . . . . . . .
T 11 22 33 44 55 66 77 88
P . . . . . . . .
30 60 90 12 150 18 210 24
0 0 0
29
EXPLORAREA „PERSONALITĂŢII ACCENTUATE”
(Chestionar elaborat de H. Schmieschek, tradus, adaptat şi experimentat de I. M. Nestor, 1977)
DATE PERSONALE :
Nume……………………………Prenume………………….…………..Vârsta……................
Sexul (F / M), locul şi data naşterii……………………………………………………………..
Profesia…………………………………..Funcţia……………………………………………..
Locul de muncă………………………………………………………………………………….
Instituţia – şcoala…………………………………………………Clasa………………………..
Studii (ultima calificare )………………………………………………………………………..
Ocupaţia tatălui………………………………..Ocupaţia mamei……………………………….
Data şi locul prezentei examinări……………………………………………………………….
Numele şi calitatea examinatorului……………………………………………………………..
INSTRUCŢIUNI
Citiţi cu multă atenţie fiecare întrebare şi răspundeţi subliniind pe DA sau pe NU.

Nu vă sinchisiţi de cifrele romane din dreapta.
Nu există răspunsuri corecte sau greşite.
Încercaţi să lucraţi rapid şi să nu vă gândiţi prea mult asupra înţelesului exact al fiecărei
întrebări.
Verificaţi în final dacă aţi răspuns la toate întrebările.
Vă rog să începeţi. Lucraţi repede şi răspundeţi la fiecare întrebare.
NU ÎNTOARCEŢI FOAIA DECÂT ATUNCI CÂND VI SE SPUNE !
SINTEZA:
Nr.de Nr.de Coef. de

Grupa Rezultate Procentaje
întrebări răspunsuri Înmulțire
1 2 3 4 5 6
I – Dem 12 2
II – H-Ex 12 2
III-H-Per 12 2
IV-Nest 8 3
V-H-Tim 8 3
VI-Dist 8 3
VII-Ciclo 8 3
VIII-Ex 4 6
IX-Anx 8 3
X-Em 8 3
30
NR Da Nu NR Da Nu
1 V 45 V
2 III 46 III
3 X 47 X
4 II 48 II
5 IX 49 IX
6 VII 50 VII
7 I 51 I
8 IV 52 IV
9 VI 53 VI
10 VIII 54 VIII
11 V 55 V
12 III 56 III
13 X 57 X
14 II 58 II
15 III 59 III
16 IX 60 IX
17 II 61 II
18 VII 62 VII
19 I 63 I
20 IV 64 IV
21 VI 65 VI
22 I 66 I
23 V 67 V
24 III 68 III
25 X 69 X
26 II 70 II
27 IX 71 IX
28 VII 72 VII
29 I 73 I
30 IV 74 IV
31 VI 75 VI
32 VIII 76 VIII
33 V 77 V
34 III 78 III
35 X 79 X
36 II 80 II
37 III 81 III
38 IX 82 IX
39 II 83 II
40 VII 84 VII
41 I 85 I
42 IV 86 IV
43 VI 87 VI
44 I 88 I
31
Nr. ÎNTREBĂRI
1. În general sunteţi un om voios şi fără griji ? DA NU V
2. Sunteţi sensibil(ă) la jigniri ? DA NU III
3. Vă dau, uneori, repede lacrimile ? DA NU X
4. După ce aţi terminat cu bine o treabă oarecare, vi se întâmplă, câteodată, DA NU II

să vă îndoiţi, totuşi, că aţi făcut bine şi nu aveaţi linişte până nu vă
convingeţi încă o dată ?
5. În copilărie, aţi fost tot atât de îndrăzneţ ( îndrăzneaţă) ca şi ceilalţi ( DA NU IX

celelalte) de o vârstă cu dumneavoastră ?
6. Dispoziţia dumneavoastră este schimbătoare – de la mare voioşie la mare DA NU VII

deprimare ?
7. De obicei, într-o reuniune amicală, sunteţi în centrul atenţiei celorlalţi ? DA NU I
8. Sunt zile în care, fără motiv aparent, sunteţi îmbufnat(ă) şi iritat(ă), încât DA NU IV
este mai bine să nu vi se adreseze nimeni ?
9. Credeţi că sunteţi o persoană serioasă ? DA NU VI
10. Sunteţi în stare să vă entuziasmaţi puternic ? DA NU VIII
11. Sunteţi foarte întreprinzător (întreprinzătoare) ? DA NU V
12. Uitaţi uşor când cineva v-a jignit ? DA NU III
13. Sunteţi foarte milos ( miloasă) ? DA NU X
14. Atunci când puneţi o scrisoare la cutie, obişnuiţi să controlaţi, cu mâna, DA NU II

dacă scrisoarea a intrat cu adevărat ?
15. Aveţi ambiţia ca, la locul de muncă, să faceţi parte din cei mai buni ? DA NU III
16. Vă este frică (sau v-a fost când eraţi copil) de furtună şi de câini ? DA NU IX
17. Cred despre dumneavoastră, unii oameni, că sunteţi puţin pedant(ă) ? DA NU II
18. Dispoziţia dumneavoastră,depinde ea, de întâmplările prin care treceţi ? DA NU VII
19. Sunteţi totdeauna agreat(ă), simpatizat (ă) de către toţi cunoscuţii DA NU I

dumneavoastră ?
20. Aveţi, uneori, stări de nelinişte şi de tensiune (încordare) puternice ? DA NU IV
21. De obicei vă simţiţi apăsat(ă) de ceva, deprimat (ă) ? DA NU VI

22. Aţi avut, până acum, crize de plâns sau crize nervoase, şoc nervos ? DA NU I
23. Vă vine greu să staţi pe scaun timp mai îndelungat ? DA NU V
32
24. Când cineva v-a făcut o nedreptate, luptaţi energic pentru interesele DA NU III
dumneavoastră ?
25. Sunteţi în stare să tăiaţi un animal ? DA NU X
26. Vă supără faptul că, acasă, perdeaua sau faţa de masă sunt puţin cam DA NU II
strâmbe şi le îndreptaţi imediat ?
27. Când eraţi copil, vă era frică să rămâneţi seara singur(ă) acasă ? DA NU IX
28. Vi se schimbă des dispoziţia fără motiv ? DA NU VII
29. În activitatea dumneavoastră profesională, sunteţi totdeauna printre cei DA NU I

mai capabili ?
30. Vă înfuriaţi repede ? DA NU IV
31. Puteţi fi, câteodată, cu adevărat exuberant(ă), voios(ă) ? DA NU VI
32. Puteţi uneori să trăiţi un sentiment de fericire deplină ? DA NU VIII
33. Aţi fi de acord să fiţi invitat(ă) la o reuniune veselă ? DA NU V
34. De obicei, spuneţi oamenilor în mod deschis părerea dumneavoastră ? DA NU III
35. Vă impresionează cumva dacă vedeţi sânge ? DA NU X
36. Vă place o activitate cu mare răspundere personală ? DA NU II
37. Sunteţi înclinat(ă) să interveniţi pentru oameni cărora li s-a făcut o DA NU III
nedreptate ?
38. Vă simţiţi prost când vă duceţi în pivniţa (cămara) întunecoasă ? DA NU IX
39. Vă plac mult activităţile care trebuie făcute încet şi foarte exact – în locul DA NU II
celor care trebuie făcute repede şi fără migală ?
40. Sunteţi o persoană foarte sociabilă ? DA NU VII
41. La şcoală, vă plăcea (vă place) să spuneţi (să recitaţi) poezii ? DA NU I
42. Aţi fugit vreodată de acasă când eraţi copil ? DA NU IV
43. Vi se pare grea viaţa ? DA NU VI
44. Vi s-a întâmplat să fiţi atât de tulburat(ă) de conflicte sau de supărări, DA NU I

încât v-a fost imposibil să vă mai duceţi la lucru ?
45. S-ar putea spune despre dumneavoastră, că în general, nu vă pierdeţi prea DA NU V

repede buna dispoziţie atunci când aveţi un insucces ( când nu vă reuşeşte
ceva) ?
46. Dacă v-a jignit cineva, faceţi dumneavoastră primul pas spre împăcare ? DA NU III
33
47. Vă plac mult animalele ? DA NU X
48. Vă întoarceţi, uneori, din drum ca să vă convingeţi că, acasă sau la locul DA NU II
de muncă, totul este în regulă şi că nimic nu se poate întâmpla ?
49. Sunteţi câteodată chinuit(ă) de o frică nelămurită că dumneavoastră, sau DA NU IX

rudelor dumneavoastră, li s-ar putea întâmpla ceva rău ?
50. Credeţi că dispoziţia dumneavoastră depinde de starea vremii ? DA NU VII
51. V-ar displace cumva să vă urcaţi pe o scenă şi să vorbiţi în faţa DA NU I

publicului?
52. Când cineva vă necăjeşte rău de tot şi cu intenţie, aţi fi în stare să vă ieşiţi DA NU IV
din fire şi să vă încăieraţi ?
53. Vă plac mult petrecerile ? DA NU VI
54. Vă simţiţi adânc descurajată când aveţi decepţii ? DA NU VIII
55. Vă place o muncă unde dumneavoastră trebuie să organizaţi mult ? DA NU V
56. În mod obişnuit, urmăriţi cu tărie scopul pe care vi l-aţi propus, chiar dacă DA NU III
întâmpinaţi multă rezistenţă ?
57. Poate să vă influenţeze într-atât un film tragic, încât să vă dea lacrimile ? DA NU X
58. Vi se întâmplă să adormiţi cu greutate, pentru că vă gândiţi la problemele DA NU II

zilei sau ale viitorului ?
59. Ca şcolar, aţi suflat colegilor, sau i-aţi lăsat să copieze după DA NU III
dumneavoastră ?
60. V-ar displace să treceţi prin cimitir, în întuneric ? DA NU IX
61. Sunteţi peste măsură de grijuliu (grijulie) ca, acasă la dumneavoastră, DA NU II

fiecare lucru să aibă un loc al lui ?
62. Vi se întâmplă, câteodată, să mergeţi seara la culcare şi dimineaţa să vă DA NU VII

sculaţi prost dispus(ă) şi apăsat (ă), stare care să dureze câteva ore ?
63. Puteţi să vă adaptaţi uşor la situaţiile noi ? DA NU I
64. Aveţi uneori dureri de cap ? DA NU IV
65. Râdeţi des ? DA NU VI
66. Faţă de oamenii pentru care nu aveţi consideraţie, vă puteţi purta foarte DA NU I
prietenos, încât ei să nu observe adevărata dumneavoastră părere despre
ei?
67. Sunteţi o persoană vioaie , plină de viaţă ? DA NU V
68. Suferiţi mult din pricina nedreptăţii ? DA NU III
34
69. Sunteţi un categoric prieten al naturii ? DA NU X
70. Întrucât nu sunteţi chiar atât de sigur(ă) – aveţi obiceiul ca, atunci când DA NU II
plecaţi de acasă, sau mergeţi la culcare, să controlaţi totdeauna încă o dată
starea unor lucruri (de ex. dacă gazul este închis, dacă aparatele electrice
sunt scoase din priză, …) ?
71. Sunteţi sperios / sperioasă ? DA NU IX
72. Vi se poate schimba dispoziţia în urma consumării alcoolului ? DA NU VII
73. Colaboraţi, sau aţi colaborat, cu plăcere în tinereţea dumneavoastră, la DA NU I

cercuri teatrale de amatori ?
74. Vă este câteodată foarte dor de depărtări ? DA NU IV
75. În mod obişnuit, priviţi viitorul cu pesimism ? DA NU VI
76. Vi se poate schimba atât de puternic dispoziţia încât să aveţi uneori, un DA NU VIII
mare sentiment de bucurie, pentru ca apoi, să cădeţi într-o stare grea de
amărăciune ?
77. Vă vine uşor să creaţi buna dispoziţie într-o societate, într-o reuniune ? DA NU V
78. De obicei, rămâneţi multă vreme supărat(ă) ? DA NU III
79. Sunteţi foarte puternic impresionat(ă) de suferinţa altor oameni ? DA NU X
80. În mod obişnuit, în caietele de şcoală, scrieţi încă o dată o pagină dacă se DA NU II
întâmplă să faceţi o pată de cerneală ?
81. Se poate spune că, în general, vă arătaţi, faţă de oameni, mai mult DA NU III
prudent(ă) şi bănuitor / bănuitoare, decât încrezător / încrezătoare ?
82. Aveţi des vise cu spaime ? DA NU IX
83. Sunteţi, câteodată, terorizat(ă) de gândul că, fiind pe peronul unei gări, să DA NU II
vă aruncaţi înaintea trenului împotriva voinţei dumneavoastră ? Sau când
priviţi de la o fereastră, de la etaj să vă aruncaţi în gol ?
84. În mod obişnuit, deveniţi vesel(ă) într-un loc plăcut ? DA NU VII
85. În general, vă debarasaţi (vă scăpaţi) uşor de problemele apăsătoare şi nu DA NU I

vă mai gândiţi la ele ?
86. Când consumaţi alcool, deveniţi, de obicei, impulsiv (ă) ? DA NU IV
87. În discuţii, sunteţi mai degrabă zgârcit(ă) la vorbă, decât vorbăreţ / DA NU VI

vorbăreaţă ?
88. Atunci când trebuie să colaboraţi la o reprezentaţie teatrală, aţi putea să vă DA NU I
însuşiţi atât de bine şi cu atâta dăruire rolul, încât pe scenă să uitaţi
complet că sunteţi un altul ?
DACĂ AŢI TERMINAT NU REVENIŢI ASUPRA ÎNTREBĂRILOR,

CI PREDAŢI IMEDIAT CAIETUL !
35
8. Metode şi mijloace de intervenţie clinică şi psihoterapeutică în tulburările de
personalitate.
Abordările psihologice
1. Teoria psihanalitică
- există o personalitate latentă, de culise şi o personalitate manifestă;
- dinamica personalităţii manifeste depinde de dinamica celei de culise;
- personalitatea adultului se formează în funcţie de lupta internă de a rezolva conflictele şi fixaţia la
diferite stadii de dezvoltare:
- dacă fixaţia apare în stadiul I (oral, 0-1 ani), persoanele vor avea ca şi caracteristică
agresivitatea verbală sau fizică;
- dacă fixaţia apare în stadiul II (anal, 1-3 ani), persoanele vor fi calme, introvertite;
corespunde personalităţii obsesiv-compulsive;
- dacă fixaţia apare în stadiul III (falic, 3-5 ani), complexele Oedip şi Electra
nerezolvate dau naştere tulburărilor nevrotice.
Trăsăturile de personalitate constituie mecanisme defensive prin care copilul se apără:
proiecţia în cazul personalităţii paranoide, disocierea în cazul celei borderline.
2. Teoria cognitiv-comportamentală
Conform acestei teorii, trăsăturile de personalitate sunt nume date unor răspunsuri relativ
stabile.
Aceste răspunsuri sunt:
Dimensiuni ale Teorii şi modele Abordare
Răspunsuri
personalităţii explicative psihoterapeutică
- pacientul este
învăţat să se adapteze
- vizează mai ales - mai mult teorii la lume cu problema
Biologice
temperamentele biologice sa (training în
rezolvare de
probleme)
- mai mult teorii
- vizează mai ales - intervenţie şi
psihologice ale
Cognitive caracterul şi restructurare
învăţării; trăsăturile de
Comportament aptitudinile (evaluare cognitivă pentru
caracter constituie
ale valorică şi din modificarea
patternuri cognitiv-
Subiective perspectiva schemelor particulare
comportamentale
performanţei) şi generale
modificabile
Teoria cognitivă a lui Beck & Freeman

Scheme cognitive (condiţionate şi necondiţionate) Stimuli din mediu ce
interacţionează cu
schemele, iar pe baza
schemelor se face
selecţia acestora
Asumpţii, legi, credinţe (interacţiune cu dublu
sens)
Gânduri automate
Răspunsuri cognitive, comportamentale, biologice,

subiective (simptomele pe baza cărora se pune
diagnosticul)
36
• Schemele cognitive
- pentru a influenţa simptomatologia, trebuie modificate gândurile automate, credinţele, schemele
cognitive;
- schemele cognitive pot fi necondiţionate (ex., “Sunt incompetent”) şi condiţionate (ex., “Dacă
nu fac lucrurile perfect, atunci nu merită să le fac deloc”);
- modificarea gândurilor automate fără modificarea schemei cognitive face ca, într-un alt context,
să fie generate alte gânduri automate.
Tulburarea
Strategia Strategii Strategii
de Scheme utilizate
personalitate utilizată subdezvoltate compensatorii
“dacă îi las pe ceilalţi să devină Intimitate Autonomie
prea apropiaţi viaţa mea va fi Reciprocitate Izolare
Schizoid Izolarea insuportabilă”, “eu nu sunt ca
ceilalţi”, “am nevoie să fiu lăsat
în pace”
Neîncredere “lucrurile şi lumea nu sunt ce Conformitate Evitare socială
Schizotipal
Excentricitate par a fi” Gândire logică Gândire magică
“nu pot avea încredere în Spontaneitate Interpretare
Interpretare ceilalţi”, “cei amabili mă Proiecţie
Paranoid
Proiecţie trişează”, “toţi îmi vor răul”,
“nu trebuie să cred în nimeni”
“eu sunt cel mai important”, Empatie Agresivitate
Atacul
Antisocial “oamenii există pentru a fi Reciprocitate Exploatare
trişaţi” Asertivitate
“trebuie să impresionez, să Controlul Impulsivitate
Histrionic Teatralismul atrag atenţia, să fiu considerat Organizarea Expresivitate
important” Planificarea
“sunt incompetent”, “suntDeprinderi Consum de alcool
nerealizat şi neimportant”, sociale Relaţii instabile
Borderline Ambivalenţa “toată lumea mă va abandona” Rezolvare de Automutilare
probleme
Comunicare
“sunt minunat”, “sunt cel mai Separarea Supraevaluarea
bun”, “trebuie să fiu apreciat de Identificarea Competitivitatea
Narcisic Supraestimarea
ceilalţi” unui grup de
apartenenţă
“mi s-ar putea întâmpla ceva Asertivitatea Evitare
Evitarea
Evitant rău”, “cei din jur m-ar putea Inhibiţie
răni” Retragere socială
“nu pot face nimic singur”, “nu Autonomia Nevoia de susţinere
Dependent Ataşamentul
pot reuşi singur” Ataşamentul
“erorile sunt catastrofale”, Spontaneitatea Control excesiv
Obsesiv- Perfecţionismul
“trebuie să fac totul perfect” Superficialitat Responsabilitate
compulsiv
ea asumată
• Conceptualizarea
- schemele existente duc la apariţia unor strategii (comportamente, cunoştinţe) subdezvoltate,
dublate de strategii compensatorii (supradezvoltate).
• Terapia
- vizează modificarea schemelor cognitive şi intervenţie pentru promovarea strategiilor
subdezvoltate şi reducerea strategiilor supradezvoltate.
37
Evoluţia şi prognosticul bolii
- Trăsăturile unei tulburări de personalitate pot fi recunoscute începând cu adolescenţa sau
debutul vieţii adulte.
- Prin definiţie, o tulburare de personalitate reprezintă un pattern de gândire, afectivitate,
comportament relativ stabil în timp.
- Unele tulburări de personalitate (mai ales, de tip antisocial şi borderline) tind să se remită o dată
cu înaintarea în vârstă; acest lucru este mai puţin valabil pentru altele (ex., de tip obsesiv-
compulsiv sau schizotipal).
Tratamentul
• Tehnici cognitiv-comportamentale de modificare a comportamentelor şi cogniţiilor care
susţin manifestări dezadaptative şi relativ stabile, adaptarea la situaţii problematice;
• Tehnici dinamic-psihanalitice pentru eliminarea conflictelor care susţin manifestări
dezadaptative;
• Tehnici umanist-experienţiale pentru favorizarea exprimării libere şi a dezvoltării personale.
Bibliografie:
Bredicean, Ana-Cristina, Dehelean Liana, Enătescu Virgil-Radu, Giurgi-Oncu, Cătălina, Ienciu,

Monica, Papavă Ion, Romoșan Felicia, Romoșan Radu. –„Curs de psihiatrie generală”, Timișoara,
Editura Victor Babeș, 2014.
Lelord, Francois, Andre, Cristophe, - Caractersiticile personalităților dificile, București: Editura
trei , 1996.
Schmieschek, Hans - „Explorarea personalităţii accentuate – Chestionarul H. Schmieschek” tradus
și adaptat de Nestor, I.M., 1975.
United States by American Pşyhiatric Association, Washington D.C. and London, England. Copyright 2000 ,
DIAGNOSTIC AND STATISTICAL MANUAL OF MENTAL DISORDERS
FOURTH EDITION TEXT REVISION (DSM –IV).
World Health Organization (1998). ICD-10 Clasificarea tulburărilor mentale şi de comportament,
Editura All, Bucureşti.
38
ANEXA NR.1
CARACTERISTICILE PERSONALITĂȚILOR DIFICILE
PERSONALITATE CONVINGERI REGULI

Anxioasă “Lumea e plină de primejdii.”, “Trebuie să fii prudent(ă), “Trebuie să anticipez orice problemă şi să mă aştept mereu la tot ce
altfel te poţi expune unor mari pericole.” poate fi mai rău.”
Paranoică “Sunt vulnerabil(ă).”, “E posibil ca ceilalţi să fie împotriva “Trebuie să fiu neîncrezător(oare) şi să încerc să aflu ce se ascunde
mea şi să-mi ascundă unele lucruri.” dincolo de ceea ce spun sau fac ceilalţi.”
Histrionică “Nu pot trezi interesul dacă nu fac ceva anume.”, “Să seduci “Trebuie să atrag atenţia celorlalţi, ca să-mi fac loc printre ei.”,
înseamnă să-ţi arăţi adevărata valoare.” “Trebuie ca ceilalţi să fie orbiţi şi vrăjiţi de mine.”
Obsesională “Trebuie ca totul să fie făcut ireproşabil.”, “Improvizaţia şi “Trebuie să controlez totul.”, “Trebuie să respecţi regulile în tot ce
spontaneitatea nu pot duce la nimic bun.” faci.”
Narcisică “Sunt excepţional(ă).”, “Sunt cu mult deasupra celorlalţi.” “Mi se cuvine totul.”, “Ceilalţi trebuie să ştie că sunt o persoană
remarcabilă.”
Schizoidă “Nu sunt ca toţi ceilalţi.”, “Viaţa socială e izvorul tuturor “E mai bine să fiu singur(ă) şi să nu am relaţii intime.”
complicaţiilor.”
Comportament “Tot ce contează e locul întâi.”, “Oamenii trebuie să fie “Trebuie să accept orice provocare.”, “Trebuie să mă achit de toate
tip A competenţi şi siguri pe ei.” obligaţiile pe cât de repede posibil.”
Depresivă “Ne-am născut numai ca să suferim.”, “Nu mi se cuvine prea “Te bucuri mereu prea devreme.”, “Trebuie să muncesc din greu
multă plăcere.” pentru a fi la înălţime.”
Dependentă “Sunt neputincios(oasă) şi nu tocmai competent(ă).”, “Dacă apare vreo problemă, trebuie să caut de îndată ajutor.”, “Nu
“Ceilalţi sunt puternici.” trebuie să mă împotrivesc celorlalţi.”
Pasiv-agresivă “Merit mai mult de la viaţă.”, “Ceilalţi nu sunt cu mult mai “N-am de gând să cedez, ştiu perfect când trebuie să o fac şi când
presus decât mine, dar vor mereu să domine.”, “Ceilalţi pot nu.”, “Când nu eşti de acord cu ceva, trebuie să te opui, indirect
deveni agresivi, dacă îi contrazici verde în faţă.” însă.”
Evitantă “Sunt o persoană insignifiantă.”, “Dacă ceilalţi îşi vor da “Nu trebuie să mă dezvălui în faţa celorlalţi.”, “Trebuie să mă ţin
seama cum sunt cu adevărat, mă vor respinge.” deoparte, altfel nu voi fi la înălţime.”
ANEXA NR.2
PERSONALITATEA SCHIZOIDĂ
Adevãrat Fals
1. După o zi petrecută în compania celorlalţi, simt nevoia de a fi singur(ă).
2. Uneori nu prea înţeleg reacţiile celorlalţi.
3. Nu mă prea tentează să-mi fac noi cunoştinţe.
4. Chiar şi în compania altora mi se întâmplă “să fiu în altă parte”, să mă

gândesc la altceva.
5. Dacă prietenii se strâng pentru a-mi sărbători aniversarea, aceasta mai mult
mă oboseşte decât mă încântă.
6. Mi se reproşează că aş fi cu capul în nori.
7. În timpul liber am activităţi solitare.
8. În afară de cei din familia mea, nu am decât unul sau doi prieteni.
9. Nu mă interesează prea mult ce gândesc alţii despre mine.
10. Nu îmi plac activităţile de grup.
Trăsături de personalitate schizoidă

Convingeri de bază
“Nu sunt ca toţi ceilalţi.”, “Viaţa socială e izvorul tuturor complicaţiilor.”
Reguli
“E mai bine să fiu singur(ă) şi să nu am relaţii intime.”
Recomandabil:
• Să le respectăm nevoia de singurătate.
Pentru schizoid singurătatea este liniştea de care are nevoie, compania altora obosindu-l.
• Să-i punem în situaţii pe măsura lor.
În situaţii care nu le plac, schizoizii vor evolua prost, cu rezultate slabe, stres pentru ei şi
pentru companie. Pot conduce o echipă, dar trebuie evaluaţi cu atenţie.
• Să le observăm lumea interioară.
Lumea interioară a schizoidului este foarte bogată, contrar aparentei sale rezerve. Ei au o
mare imaginaţie, visează şi sunt sensibili. Accesul la lumea sa se face ascultându-l, fără a-l
forţa la dialog. Propuneţi-i o temă care îl interesează. Respectaţi-i tăcerea. Răbdarea vă va fi
răsplătită.
• Să le apreciem calităţile ascunse.
Tăcerea schizoidului poate fi un avantaj. Nu vă va deranja cu vorbărie, bârfe, etc. când doriţi
linişte, contemplare, relaxare.
Nerecomandabil:
• Să le cerem să manifeste emoţii puternice.
Nu are rost să aşteptaţi să îşi exteriorizeze emoţiile.
• Să-i obligăm la prea multă conversaţie.
Deoarece schizoidul nu prea vorbeşte şi nu prea întrerupe, poate atrage persoane dornice să se
descarce, să povestească la nesfârşit. Atenţie la semnele nonverbale, să nu îl plictisiţi.
• Să-i lăsăm să se izoleze complet.
Nu obosiţi schizoidul cu un exces de prezenţă sau de conversaţie, vizitaţi-l doar din când în
când, invitaţi-l, aduceţi-l la întruniri.
ANEXA NR.3
PERSONALITATEA PARANOICĂ
Adevãrat Fals
1. Nu-mi place să se glumească pe seama mea.
2. Deja am stricat definitiv relaţiile cu cele mai multe persoane, căci socoteam
că nu s-au purtat cu mine cum s-ar fi cuvenit.
3. Sunt sceptic(ă) în privinţa celor pe care tocmai i-am cunoscut.
4. Se întâmplă adesea să ai mai mulţi duşmani decât îţi poţi închipui.
5. Când mi se întâmplă să-i încredinţez cuiva un secret, mi se face apoi teamă
ca acesta să nu folosească împotriva mea ceea ce i-am mărturisit.
6. Mi se reproşează că aş fi bănuitor(oare).
7. Pentru a o scoate la capăt în viaţă, trebuie să fii dur şi infelxibil.
8. Când cineva îmi arată că mă apreciază, mă gândesc că nu vrea decât să
obţină ceva de la mine.
9. Mă gândesc adesea la toţi cei pe care i-aş pedepsi pentru faptele lor.
10. Chestionarul acesta mă face să mă simt prost.
Trăsături de personalitate paranoică

Convingeri de bază
“Sunt vulnerabil(ă).”, “E posibil ca ceilalţi să fie împotriva mea şi să-mi ascundă unele lucruri.”
Reguli
“Trebuie să fiu neîncrezător(oare) şi să încerc să aflu ce se ascunde dincolo de ceea ce spun sau
fac ceilalţi.”
Recomandabil:
• Să vă exprimaţi limpede motivele şi intenţiile.
Îşi va imagina mereu că îi vreţi răul, deci nu îi daţi indicii de acest fel. Spuneţi lucrurile clar, fără
loc de interpretare. Critica să fie limpede, fermă, clară (descrieri precise ale comportamentului).
• Să respectaţi convenienţele cu scrupulozitate.
Orice eroare de etichetă riscă să fie interpretată dispreţ sau batjocură, aşadar fiţi de o politeţe
“reglementară” (formulări, nu întrerupeţi, răspundeţi apelurilor, etc.).
• Să menţineţi contact regulat cu el/ea.
Este ispititor a-i evita. Un contact regulat şi nu foarte apropiat, firesc, în care nu vă arătaţi ostil
sau neliniştit, va duce la o temperare a ideilor sale despre dvs.
• Să faceţi referiri la legi şi regulamente.
Majoritatea paranoicilor sunt fascinaţi de legi şi regulamente, gata oricând de a intenta o acţiune
în justiţie. A fi învins de o persoană îi face furibunzi, dar se apleacă în faţa unei instituţii, legi sau
regulament. Atenţie, deseori ştie mai bine legile decât dvs.
Nerecomandabil:
• Să renunţaţi la a lămuri neînţelegerile.
Deşi sunt obositoare şi enervante, este tentant a renunţa la lămurirea neînţelegerilor. De fapt pot
fi ajutaţi să perceapă relaţiile lor cu ceilalţi mai pozitiv.
• Să le atacaţi imaginea de sine.
Criticaţi-le comportamentul, nu persoana. “M-am săturat de pretenţiile tale.” în loc de “Eşti un
idiot!”
• Să faceţi greşeli.
Va jubila la cea mai mică greşeală, stângăcie, etc.
• Să-i bârfiţi, căci vor afla.
Hipersensibil la adversari ipotetici şi doritor a-şi confirma bănuielile, vor afla dacă i-aţi bârfit.
• Să discutaţi politică.
Politica tinde să îi facă pe oameni pătimaşi, iar aceste discuţii pot deveni controverse.
Rigiditatea în gândire şi simplificarea scenariilor îl fac pe paranoic un
41
ANEXA NR.4
PERSONALITATEA ANXIOASĂ
Adevãrat Fals
1. Adesea nu pot dormi din cauza grijilor.
2. Riscul de a pierde un tren mă angoasează teribil.
3. Mi se reproşeazã adesea cã îmi fac prea multe griji pentru orice.
4. Întotdeauna mă achit de obligaţii (facturi, impozite, chitanţe) cât pot de
repede.
5. Când se întâmplă ca o persoană pe care o aştept să întârzie, nu pot să nu mă
gândesc la un accident.
6. Am tendinţa de a verifica de două ori mersul trenurilor, rezervările şi
întâlnirile.
7. Adesea realizez prea târziu că mi-am făcut prea multe griji pentru ceva
neînsemnat.
8. Câteodată, în timpul zilei, simt nevoia să iau un tranchilizant.
9. Când sunt luat(ă) prin surprindere am palpitaţii.
10. Uneori mă simt tensionat(ă) fără să ştiu de ce.
Trăsături de personalitate anxioasă
Convingeri de bază
“Lumea e plină de primejdii.”, “Trebuie să fii prudent(ă), altfel te poţi expune unor mari pericole.”
Reguli
“Trebuie să anticipez orice problemă şi să mă aştept mereu la tot ce poate fi mai rău.”
Recomandabil:
• Să le inspiraţi încredere.
Pentru anxios lumea e plină de neprevăzut, aşadar nu îi arătaţi asta din partea dvs. Fiţi
prevăzător, punctual, parolist. Ne trezesc dorinţa de a face exact invers, dar nu cedaţi tentaţiei.
• Să-i ajutaţi să relativizeze.
Pe exemple concrete ce îi produc anxietate, căutaţi cele mai grave consecinţe, probabilitatea
lor şi posibile soluţii. Nu se poate controla totul. De descoperit consecinţele reale.
• Umor binevoitor.
Nu îi ironizaţi, chiar dacă este tentant.
Nerecomandabil:
• Să-i luaţi prin surprindere.
Orice eveniment neaşteptat le declanşează sistemul de apărare (simpatic sau parasimpatic –
n. n.), aşadar nu le faceţi surprize, nici măcar plăcute.
• Să le împărtăşiţi propriile voastre nelinişti.
Nu le împărtăşiţi grijile dvs. decât atunci când vă pot realmente ajuta.
• Să abordaţi subiecte penibile.
Ei se gândesc la eventuale pericole mai des decât noi, aşa că nu abordaţi acest gen de
subiecte (boli, accidente, ghinioane, etc.). Convingerea lor de bază este că cel mai rău este
chiar probabil.
42
ANEXA NR.5
PERSONALITATEA DEPENDENTĂ
Adevãrat Fals
1. Înainte de a lua o decizie importantă cer şi părerea altora.
2. Îmi este greu să sfârşesc o discuţie ori să îmi iau rămas bun de la cineva.
3. Adesea mă încearcă îndoieli în privinţa valorii propriei persoane.
4. Când mă aflu într-un grup, rareori se întâmplă să propun activităţi, subiecte
de conversaţie sau să vin eu cu idei noi, ci mai curând tind să mă las “dus de
val”.
5. Am nevoie de câteva persoane care să-mi fie foarte apropiate şi pe care să
mă pot bizui.
6. Sunt în stare să mă sacrific pentru ceilalţi.
7. De multe ori nu îmi exprim părerea de teama unui conflict cu interlocutorii
mei.
8. Nu prea uit pe nimeni şi nici nu-mi place să mă despart de nimeni.
9. Sunt foarte sensibil(ă) la critici şi dezacorduri.
10. Mi se spune ades că merit mult mai mult decât ceea ce am.
Trăsături de personalitate dependentă
Convingeri de bază
“Sunt neputincios(oasă) şi nu tocmai competent(ă).”, “Ceilalţi sunt puternici.”
Reguli
“Dacă apare vreo problemă, trebuie să caut de îndată ajutor.”, “Nu trebuie să mă împotrivesc
celorlalţi.”
Recomandabil:
• Să li se laude mai mult iniţiativele decât reuşitele, să fie ajutați să banalizeze eşecurile.
Inhibiţia lor de a acţiona ţine de teama de eşec şi de urmările lui. Se văd înconjuraţi de
persoane mai competente decât ei şi se tem de critici. Aşadar puneţi mereu accentul pe
iniţiativele lor, chiar când trebuie să îi criticaţi.
• Dacă vă cere sfatul, înainte de a răspunde, chestionaţi-i despre punctul lor de vedere.
De multe ori dependentul va încerca să vă facă să luaţi decizii pentru el. Însă “dacă vrei să
ajuţi pe cineva, nu-i da un peşte, ci învaţă-l să pescuiască.”
• Vorbiţi-le despre îndoielile şi slăbiciunile voastre, nu şovăiţi să le cereţi sfatul şi ajutorul.
Pe de o parte îi arătaţi că şi alţii au nevoie de ajutor, chiar de la el. Înversaţi rolurile. Pe de
alta îi arătaţi că nu toţi îi sunt superiori. A fi exemplu este o metodă utilă pentru a schimba
pe cineva. Cerându-i ajutor şi fiind (în acelaşi timp) sigur şi independent, sunteţi un model
echilibrat, uman, clar.
• Ajutaţi-i să-şi multiplice activităţile.
Cu cât personalitatea dependentă cunoaşte mai mulţi oameni, cu atât mai bine. Multiplicarea
“surselor de dependenţă” este un prim pas spre autonomie.
• Făceţi-i să înţeleagă că sunt o serie de lucruri pe care le puteţi face fără ei, ceea ce nu înseamnă
că-i respingeţi.
Personalitatea dependentă va fi geloasă pe viaţa dumneavostră din afară: celelalte relaţii,
proiecte, activităţi la care ea nu participă, fără să aibă curajul să v-o spună. Anunţaţi-o de
asemenea iniţiative, fără să vă culpabilizaţi. Ţineţi-o la curent, explicându-i de ce nu aţi
invitat-o şi arătaţi-i stima invitând-o la altă petrecere, şedinţă de lucru, etc.
43
Nerecomandabil:
• Să luaţi decizii în locul lor, chiar dacă v-o cer; nu le săriţi în ajutor ori de câte ori sunt într-un
impas.
Disperarea persoanelor dependente este reală, de unde şi tentaţia de a le sări în ajutor. Însă
ajutorul dat le amplifică dependenţa şi convingerea că au nevoie de ajutor, etc.
• Să le criticaţi iniţiativele, chiar dacă nu sunt bune.
A ajuta o persoană dependentă să nu mai fie aşa cere multă răbdare. Odată ce începe să ia
chiar ea decizii, urmează consecinţele: va cere părerea despre rezultate, va arăta dezastrul…
Totuşi este bine să i se încurajeze iniţiativele, constant.
• Să-i abandonaţi cu desăvârşire, pentru a-i “învăţa să se descurce singuri”.
Din calcul sau din lipsă de răbdare puteţi împinge dependentul la acţiune, însă el se va simţi
şi mai angoasat, i se vor întări convingerile despre propria-i neputinţă. Independenţa lor va fi
câştigată progresiv, în timp.
• Să le îngăduiţi să plătească preţul dependenţei lor (să vă ofere cadouri şi să facă “munci
plicticoase”).
Dependentul va încerca să vă intre în graţii, făcându-vă pe plac (partea lor de pleaser – n.
n.). Dacă vă angajaţi în acest joc, exact cum aştepta, veţi ajunge să îl protejaţi, propteaua
dorită de el.
• Să-i lăsaţi să vă “invadeze”.
Făcându-le pe plac, le întăriţi dependenţa pe nesimţite.
44
ANEXA NR.6
PERSONALITATEA DEPRESIVĂ
Adevãrat Fals
1. Iubesc viaţa mai puţin decât ceilalţi.
2. Câteodată îmi doresc să nu mă fi născut.
3. Mi se reproşează adesea că văd lucrurile în negru.
4. Mi s-a întâmplat să nu încerc nici-o bucurie în împrejurări totuşi fericite.
5. Câteodată mi se pare că aş fi o povară pentru cei apropiaţi.
6. Nu este nevoie de prea mult ca să mă simt vinovat(ă).
7. Am tendinţa de a medita la greşelile din trecut.
8. De multe ori mă simt inferior(oară) celorlalţi.
9. Deseori mă simt obosit(ă) şi fără vlagă.
10. Îmi amân toate activităţile din timpul liber pentru atunci când voi dispune
de mai mult timp şi de mijloace.
Trăsături de personalitate depresivă
Convingeri de bază
“Ne-am născut numai ca să suferim.”, “Nu mi se cuvine prea multă plăcere.”
Reguli
“Te bucuri mereu prea devreme.”, “Trebuie să muncesc din greu pentru a fi la înălţime.”
Recomandabil:
• Să-i atrageţi atenţia, prin întrebări, asupra laturii pozitive a oricărei situaţii.
Personalitatea depresivă vede numai partea negativă a situaţiilor. Dacă i se spune “Tu vezi
totul în negru!”, etc. se va simţi neînţeleasă şi i se vor accentua concepţiile negativiste.
Acceptându-i punctul de vedere şi arătându-i aspectele pozitive sub formă de întrebare, o
puteţi ajuta să se echilibeze. Esenţial este să nu o contraziceţi făţiş.
• Să fie antrenat în activităţi agreabile.
Deseori personalităţile depresive tind să respingă plăcerile. Două atitudini trebuie evitate: 1.
de a o lăsa în pace, de a nu-i mai propune nimic, şi 2. de a-i impune activităţi care îi
depăşesc puterile.
• Să i se arate consideraţia în mod adecvat.
Adesea au o părere proastă despre sine, ceea ce le întreţine deprimarea. Afecţiunea şi
consideraţia (sincere) sunt cel mai bun remediu. Este de preferat o încurajare constantă şi
precisă, despre un anumit comportament, nu vagă, despre persoană în general.
Nerecomandabil:
• Să i se spună să se “zgâlţâie”.
“Dacă vrei poţi!”, “Adună-te odată!”, ş.a.m.d. li s-au tot repetat, pentru că sunt îndemnuri
ineficiente. Personalitatea depresivă se va simţi neînţeleasă, respinsă şi desconsiderată.
• Să i se facă morală.
“N-ai deloc voinţă!”, “Prea te laşi în voia lucrurilor.”, etc. nu fac bine depresivilor, din
contră.
• Să vă lăsaţi târâţi în marasmul lui.
Văzându-le mereu aşa de triste, ai tentinţa de a te întrista, de a te simţi puţin vinovat că nu te
macini şi tu la fel. Păstraţi-vă optimismul, doar aşa le veţi ajuta.
45
ANEXA NR.7
PERSONALITATEA EVITANTĂ
Adevãrat Fals
1. Mi s-a întâmplat să refuz unele invitaţii, din teama de a nu mă simţi
stingher(ă).
2. Prietenii mei sunt cei care m-au ales pe mine, nu eu pe ei.
3. Sunt stăpânit(ă) de teama de a nu spune lucruri neinteresante.
4. Mi s-a întâmplat să mă simt ridicol(ă) în faţa cuiva, aşa că am preferat să nu
mai văd niciodată acea persoană.
5. În societate sunt mai puţin destins(ă) decât majoritatea oamenilor.
6. Am ratat multe ocazii în viaţa personală sau în cea profesională, din
timiditate.
7. Mă simt mai bine numai în familie sau în compania unor prieteni vechi.
8. Mi-e teamă să nu le par o persoană neinteresantă celorlalţi sau să-i
dezamăgesc.
9. Îmi e foarte greu să încep o conversaţie cu o persoană căreia abia i-am fost
prezentat(ă).
10. Nu o singură dată mi s-a întâmplat să beau ceva sau să iau un medicament
înainte de a mă întâlni cu alţi oameni.
Trăsături de personalitate evitantă
Convingeri de bază
“Sunt o persoană insignifiantă.”, “Dacă ceilalţi îşi vor da seama cum sunt cu adevărat, mă vor
respinge.”
Reguli
“Nu trebuie să mă dezvălui în faţa celorlalţi.”, “Trebuie să mă ţin deoparte, altfel nu voi fi la
înălţime.”
Recomandabil:
• Să i se propună obiective de dificultate progresivă.
Personalitatea evitantă se simte inferioară şi se teme de a nu fi respinsă şi ridiculizată. Ca la orice
anxietate, expunerea la “pericol” ajută. La început expuneţi-o unor situaţii simple, fără mulţi
necunoscuţi, fără sarcini grele. Când se simt confortabil în acea situaţie, treceţi la următoarea, ca
dificultate.
• Să-i arătaţi că vă interesează opinia lui.
Personalitatea evitantă crede că părerea ei nu valorează prea mult, iar dacă vă contrazice, riscă să
fie respinsă. Este bine să îi spuneţi că vreţi să aflaţi părerea ei, nu un ecou al părerii dvs. Nu veţi
reuşi din prima! Însă după ce a realizat că sunteţi sincer(ă), va câştiga încredere în sine. Îi veţi
dizolva teama de a displace, arătându-i că o apreciaţi când nu este evitantă.
• Să-i arătaţi că acceptaţi să fiţi contrazis(ă).
Pentru el/ea, a contrazice pe cineva duce la conflict şi ridiculizare. Dacă nu sunteţi de acord
când îşi exprimă opinia, îşi va întări convingerea că e bine să taci. Astfel nu o contraziceţi din start,
spuneţi-i că veţi chibzui la ceea ce tocmai a spus, încuviinţaţi tot ce vi se pare interesant. Dacă
trebuie să o contraziceţi, începeţi prin a-i mulţumi că şi-a exprimat părerea. Apoi justificaţi-vă
poziţia, fără a o devaloriza pe a sa. Multe firme au dat faliment pentru că nu au ştiut să-i asculte pe
cei cu idei.
• Dacă vreţi să-l criticaţi, începeţi printr-un elogiu mai general, apoi criticaţi un comportament
anume.
Fiind hipersensibil la critici, este recomandabil să-l faceţi să înţeleagă că:
- nu criticaţi persoana lui, ci un anume comportament al lui
- faptul că îl criticaţi nu înseamnă că nu-l apreciaţi
46
- că îi înţelegeţi punctul de vedere
• Să-l asiguraţi de sprijinul vostru constant.
Credem că personalităţile evitante au mai multă nevoie de sprijin decât alte persoane. A le
accepta pur şi simplu, doar pentru că sunt şi a le încuraja chiar şi după eşecuri le oferă un
mediu securizant, care le acceptă necondiţionat.
Nerecomandabil:
• Să o ironizaţi.
Crezându-se inferioară, chiar şi o uşoară ironie o poate răni. Recurgeţi la umor binevoitor
abia după solidificarea relaţiei.
• Să vă enervaţi.
Enervarea şi critica agresivă îi vor întări două convingeri de bază: “Sunt inferioară.” şi
“Ceilalţi mă vor respinge.” La nervi nu ripostaţi, ci aşteptaţi până vă calmaţi, să discutaţi
atunci.
• Să o lăsaţi să-şi asume toate muncile ingrate.
În cadrul grupului, personalităţile evitante au tendinţa de a face tot felul de servicii celorlalţi,
pentru a se asigura de acceptare. Şi este tentant a le exploata. Din păcate mulţi oameni le
ignoră, nu le dau atenţia şi timpul necesar.
47
ANEXA NR.8
PERSONALITATEA HISTRIONICĂ
Adevãrat Fals
1. Privirea celorlalţi este un excitant pentru mine.
2. Câteodată mi se reproşează că “joc teatru”.
3. Mă emoţionez uşor.
4. Îmi place la nebunie să seduc, chiar dacă n-am de gând să merg mai departe.
5. Pentru ca ceilalţi să te ajute, înainte de toate trebuie să fie vrăjiţi de tine.
6. Într-un grup, dacă nu-mi acordă toată lumea atenţie, imediat încep să nu mă
mai simt în largul meu.
7. Mi se întâmplă adesea să mă îndrăgostesc de persoane distante sau
inaccesibile.
8. Câteodată mi se spune că mă îmbrac prea excentric sau provocator.
9. Când mă aflu într-o situaţie neplăcută, mi s-a întâmplat să leşin.
10. Mă întreb adesea ce efect am asupra oamenilor.
Trăsături de personalitate histrionică

Convingeri de bază
“Nu pot trezi interesul dacă nu fac ceva anume.”,“Să seduci înseamnă să-ţi arăţi adevărata
valoare.”
Reguli
“Trebuie să atrag atenţia celorlalţi, ca să-mi fac loc printre ei.”, “Trebuie ca ceilalţi să fie orbiţi şi
vrăjiţi de mine.”
Recomandabil:
• Să vă aşteptaţi la tot felul de exagerări şi dramatizări.
Exagerările nu sunt “capricii”, ele chiar îi fac parte din personalitate, deci este inutil să spuneţi
“Lasă circul ăsta.” şi să vă enervaţi. Acest mod de a se afirma în ochii celorlalţi înăbuşă din faşă
emoţii prea deprimante.
• Să o lăsaţi uneori să se manifeste, în nişte limite.
Mai ales la serviciu, personalităţile histrionice pot fi iritante deoarece discursul lor nu este precis,
factual, despre posibile soluţii ale unor probleme, ci este imprecis, dramatic, centrat pe emoţii.
Respingerea le întăreşte comportamentul; poate a fost o soluţie pt. a atrage atenţia unui părinte
distant. Aşadar lăsaţi-i un spaţiu de desfăşurare, în nişte limite.
• Să-i arătaţi interes ori de câte ori se poartă “normal”.
Uneori, dacă îi acordaţi atenţie, se va purta “normal”. Nu lăsaţi aceste momente să treacă
neobservate! Reacţionaţi bine, să îi arătatţi că apreciaţi normalitatea.
• Să vă pregătiţi să treceţi de la statutul de erou la cel de infam, şi invers.
Gândind şi simţind în extreme, ele vor idealiza şi vor desconsidera la fel de uşor.
Nerecomandabil:
• Să vă amuzaţi pe seama ei.
O personalitate histrionică este rănită mai uşor de ironie decât alţi oameni, iar atunci va încerca
să recâştige atenţia prin lacrimi, tentative de suicid, concedii, etc.
• Să vă lăsaţi impresionaţi de tentativele de seducţie.
Deoarece vor sexualiza relaţiile, naivii pot marşa. Dar aici personalităţile histrionice îi vor
respinge surprinse, chiar indignate. Sau pot chiar continua cu o relaţie sexuală, avea mai mulţi
parteneri, fără prejudecăţi, crezându-se astfel atrăgătoare. Nu vor dori ceva serios, sufleteşte.
• Să vă lăsaţi prea tare înduioşaţi.
Fragilitatea şi naivitatea lor pot trezi în ceilalţi un sentiment protector. Dar pierzând din
detaşare,din obiectivitate, partenerii vor fi antrenaţi în stările fluctuante ale histrionicilor, în
dramatizări, derutaţide schimbările de atitudine. Dorind prea mult să le respecte dorinţele.
48
ANEXA NR.9
PERSONALITATEA NARCISICĂ
Adevãrat Fals
1. Am mai mult şarm ca majoritatea oamenilor.
2. Tot ce am obţinut datorez meritelor mele.
3. Îmi place să mi se facă complimente.
4. Sunt invidios(oasă) pe succesele altora.
5. Mi sa întâmplat să trişez fără ca măcar să îmi pese.
6. Nu îmi place să fiu lăsat(ă) să aştept.
7. Cât priveşte latura profesională, cred că merit să ajung departe.
8. Când nu mi se acordă atenţie mă enervez de îndată.
9. Îmi place la nebunie să beneficiez de tot felul de privilegii şi avantaje.
10. Nu-mi place să mă supun regulilor comune.
Trăsături de personalitate narcisică

Convingeri de bază
“Sunt excepţional(ă).”, “Sunt cu mult deasupra celorlalţi.”
Reguli
“Mi se cuvine totul.”, “Ceilalţi trebuie să ştie că sunt o persoană remarcabilă.”
Recomandabil:
• Ori de câte ori este sinceră, aprobaţi-o.
Personalitatea narcisică este convinsă că i se cuvine întreaga dvs. admiraţie, aşadar
complimentaţi-o, admiraţi-o, etc. Astfel, ea va fi mai destinsă, va considera că îi ştiţi valoarea, nu
va dori să vă impresioneze aşa de mult, iar critica dvs. va avea greutate.
• Să îi explicaţi reacţiile celorlalţi.
Dacă are încredere în dvs., îi va vorbi de rău pe ceilalţi oameni (care probabil nu i-au arătat
atenţia cuvenită). Arătaţi-i punctul de vedere al celuilalt. Doar ca o altă perspectivă, nu
explicându-i că celălalt are dreptate.
• Să respectaţi convenienţele.
Crezându-se o persoană foarte importantă, narcisicul se aşteaptă să îl trataţi ca atare,
respectuos, punctual, formal, ş.a.m.d. Toate detaliile sunt importante.
• Să o criticaţi numai când este absolut necesar, şi atunci fiţi extrem de precişi.
Nu criticaţi persoana ci comportamentul. Precizaţi un anume comportament, repetabil în
timp. Vor fi bine primite, dacă aţi ţinut cont de prima recomandare, cea cu aprobarea.
• Să păstraţi discreţia asupra propriilor voastre reuşite şi privilegii.
La narcisic, invidia este puternică. Cum crede că merită mai mult decât noi, va percepe
privilegiile noastre ca pe nişte nedreptăţi.
Nerecomandabil:
• Să vă opuneţi sistematic.
Poate fi tentant a le contrazice sistematic. Aceasta vă va calma momentan, dar relaţia va suferi.
Narcisicul va considera acest comportament nedrept, scandalos. Aşadar complimentaţi-i.
• Să nu fiţi atenţi la tentativele de manipulare.
Deseori narcisicii sunt fermecători, îi seduc pe cei din jur (măcar la început). Poate tocmai de
aceea se aşteaptă la atenţii speciale. Şarmul, siguranţa şi puţina importanţă acordată celorlalţi îi
fac manipulatori redutabili.
• Să-i faceţi o favoare pe care nu doriţi să o reiteraţi.
Ca multe alte personalităţi dificile, narcisicul trebuie să vadă clar ceea ce acceptaţi şi ceea ce
nu. Faceţi o hartă cu ceea ce acceptaţi şi ceea ce refuzaţi sistematic.
• Să vă aşteptaţi la recunoştinţă.
La narcisici principiul reciprocităţii nu funcţionează. La ei iubirea este competiţie, nu
reciprocitate.
49
ANEXA NR.10
PERSONALITATEA OBSESIVĂ
Adevãrat Fals
1. Sunt înclinat(ã) sã petrec destul timp rânduind şi verificând.
2. Într-o discuţie îmi place sã-mi prezint ideile în ordine.
3. Mi se reproşeazã cã aş fi perfecţionist(ã).
4. Mi s-a întâmplat sã ratez ceva pentru cã m-am concentrat prea mult
asupra detaliilor.
5. Nu-mi place dezordinea.
6. Când este vorba de o muncã în echipã, mã simt rãspunzãtor(toare) pentru
rezultatul final.
7. Nu mã simt în largul meu când mi se fac cadouri, cãci mi se pare cã aş
rãmâne dator(oare).
8. Mi se reproşeazã cã aş fi zgârcit(ã).
9. Nu îmi place sã arunc lucruri.
10. Îmi ţin singur(ã) contabilitatea personalã.
Trăsături de personalitate obsesivă

Convingeri de bazĂ
“Trebuie ca totul să fie făcut ireproşabil.”,“Improvizaţia şi spontaneitatea nu pot duce la nimic bun.”
Reguli
“Trebuie să controlez totul.”, “Trebuie să respecţi regulile în tot ce faci.”
Recomandabil:
• Să le arătaţi că le apreciaţi simţul ordinii şi al rigorii.
Dacă vă deranjează şi o contraziceţi, personalitatea obsesională va concluziona că nu ştiţi ce
este important. Aşadar nu o criticaţi la început, ca apoi să accepte mai uşor păreri contrare.
• Să le respectaţi nevoia de a prevedea şi de a organiza totul.
Detestă imprevizibilul şi improvizaţia. Evitaţi să-i luaţi prin surprindere, să le cereţi să facă
lucruri “de urgenţă”. Planificaţi puţin înainte de a le cere ceva.
• Când exagerează, aduceţi-le critici precise şi motivate.
Când vă explică, riguros, cum să faceţi cutare lucru, nu vă enervaţi şi arătaţi-le de ce nu este
productivă metoda lor, tot pe puncte şi în cifre.
• Să le arătaţi că sunteţi previzibili şi că se pot bizui pe voi.
Întârzierile, nerespectarea promisiunilor ş.a.m.d. vă vor discredita imediat în ochii
obsesionalului, pentru multă vreme. Astfel, promiteţi-i doar ceea ce puteţi face, ţineţi-vă
promisiunile, iar când intervine ceva imprevizibil, anunţaţi-l repede, declarându-vă clar
dezolarea. Este bine să vă asocieze cu noţiunile “previzibil” şi “sigur”, ca să se destindă şi să
accepte alte păreri.
• Să le faceţi să descopere bucuriile destinderii.
Trăind mereu în tensiune (verificând, numărând, etc.), şi-ar dori o destindere. Ajutaţi-i să o facă.
Nerecomandabil:
• Să le ironizaţi aceste nevoi şi comportamente.
Când v-a ironizat cineva, va ajutat să vă schimbaţi? Sau aţi simţit că nu vă înţelege? Mai bine
un umor binevoitor, cu grijă.
• Să vă lăsaţi antrenaţi în sistemul lor.
Obsesionalii vor să impună regulile ce le par corecte (la ei “bine” = “ordine”), putând astfel
tiraniza pe cei din jur. Arătându-le că le apreciaţi simţul ordinii, spuneţi-le “stop”, cu cât mai
multe argumente.
• Să le copleşiţi cu prea multă afecţiune, recunoştinţă sau daruri. Obsesionalii sunt stingheriţi
când vor să îşi spună sentimentele. Dar le place simetria şi reciprocitatea. Astfel, dacă îi lăudaţi, etc.
se vor simţi obligaţi să răspundă la fel, ceea ce îi încurcă. Le plac complimentele, însă faceţi-o
treptat, prudent.
50
ANEXA NR.10
PERSONALITATEA PASIV-AGRESIVĂ
Adevãrat Fals
1. Majoritatea şefilor sunt nişte incompetenţi şi nici nu-şi merită funcţia.
2. Nu-mi place situaţia de a fi nevoit(ă) să mă supun cuiva.
3. De multe ori mi s-a întâmplat să tărăgănez ceva intenţionat, să fac un lucru
extrem de încet, pentru că persoana care mi-l ceruse îmi displăcea.
4. Mi se reproşează “că sunt îmbufnat(ă)”.
5. Mi s-a întâmplat să lipsesc intenţionat de la şedinţă (întâlnire de lucru), şi
apoi să spun că nu fusesem înştiinţat(ă).
6. Când unul din apropiaţi mă supără, nu-i mai dau nici-un semn de viaţă, fără
să mă justific în faţa lui/ei.
7. Dacă nu sunt rugat(ă) frumos să fac un lucru, nu-l fac.
8. Mi s-a întâmplat “să-mi sabotez” cu bună ştiinţă munca.
9. Cu cât sunt mai zorit(ă), cu atât mă mişc mai încet.
10. Urăsc şefii.
Trăsături de personalitate pasiv-agresivă
Convingeri de bază
“Merit mai mult de la viaţă.”, “Ceilalţi nu sunt cu mult mai presus decât mine, dar vor mereu să
domine.”, “Ceilalţi pot deveni agresivi, dacă îi contrazici verde în faţă.”
Reguli
“N-am de gând să cedez, ştiu perfect când trebuie să o fac şi când nu.”, “Când nu eşti de acord cu
ceva, trebuie să te opui, indirect însă.”
Recomandabil:
• Să fiţi amabili.
Atente la orice pare lipsă de consideraţie, personalităţile pasiv-agresive sunt iritate de cei care
arată autoritari. Astfel, chiar dacă le sunteţi şef, strecuraţi o frază empatică, recunoaşteţi-le
punctul de vedere. La comportamentul pasiv-agresiv exacerbat, retalierea este indirectă şi
invizibilă.
 Exemplu: În loc de “Am absolută nevoie de acest raport până mâine.”, puteţi încerca
“Văd că aveţi un program încărcat (exprimarea empatiei), dar am absolută nevoie de
acest raport mâine dimineaţă. Cum aţi putea face? (acordarea autonomiei în planificarea
muncii)”
• Să le cereţi părerea ori de câte ori este posibil.
Un adevăr psihologic fundamental: cu cât salariatul/colegul este mai implicat în deciziile muncii
sale, cu atât este mai satisfăcut.
• Să le ajutaţi să se exprime direct.
Comportamentul pasiv-agresiv este un mod indirect de exprimare a agresivităţii. Astfel persoana
este mai ferită de consecinţe, însă o abordare deschisă, directă a problemei duce la clarificare şi
rezolvare.
• Să le reamintiţi regulile jocului.
Dacă subalternul se simte prea cnstrâns de reguli, folosiţi un mesaj cu două părţi: 1. arătaţi că îi
acordaţi atenţie, că este o fiinţă cu propriile emoţii şi gânduri, şi 2. îi reamintiţi că relaţia de
autoritate dintre voi nu este una personală, nu are la bază presupusa voastră autoritate ci o
regulă independentă de voi doi, impusă de situaţie.
51
Nerecomandabil:
• Să vă prefaceţi că nu le-aţi remarcat împotrivirea.
Dacă pasiv-agresivul e bosumflat şi îl ignoraţi, aceasta va duce la represalii (stările sunt şi
ele un mod de comunicare). Deci reacţionaţi imediat cu o întrebare, de ex. “Mi se pare că
eşti supărat(ă). Mă înşel?” Astfel veţi opri instalarea în comportamentul pasiv-agresiv şi veţi
dialoga deschis.
• Să le criticaţi aidoma unui părinte.
Comportamentul pasiv-agresiv este o formă de revoltă împotriva autorităţii. Primul nostru
model de autoritate a fost al părinţilor şi reacţionăm repede la acest gen de critici. Evitaţi
formulări despre bine şi rău, orice valori morale, şi menţionaţi consecinţele
comportamentului vizat.
• Să vă lăsaţi antrenat în jocul represaliilor reciproce.
Importantă este adevărata miză, scopul real al persoanelor care se ceartă. Descoperiţi-l pe
acesta.
52
ANEXA NR.11
PERSONALITATEA DE TIP A
Adevãrat Fals
1. Nici chiar în vacanţe nu suport inactivitatea.
2. Adesea ceilalţi mă enervează, pentru că nu se mişcă îndeajuns de repede.
3. Apropiaţii se plâng de faptul că aş lucra prea mult.
4. Am un foarte acut simţ al competiţiei.
5. Am tendinţa de a-mi supraîncărca timpul.
6. Mănânc prea repede.
7. Nu îmi place să aştept.
8. Când lucrez la ceva, mă gândesc deja la ce voi face mai apoi.
9. Am mai multă energie decât marea masă.
10. De multe ori mă simt presat(ă) de timp.
Trăsături de personalitate tip A

Convingeri de bază
“Tot ce contează e locul întâi.”, “Oamenii trebuie să fie competenţi şi siguri pe ei.”
Reguli
“Trebuie să accept orice provocare.”, “Trebuie să mă achit de toate obligaţiile pe cât de repede
posibil.”
Recomandabil:
• Să fiţi punctuali şi să le arătaţi că se pot bizui pe dumneavoastră.
Tipului A nu îi place să aştepte, devine iritabil. Deci anunţaţi-l, în caz de întârziere, când
anume ajungeţi, ca să ştie precis, să simtă că are din nou controlul asupra timpului său. Se va
linişti, putând face altceva în acest timp. Tipul A vrea să controleze totul, mereu, aşadar
faceţi-i această impresie.
• Când încearcă să vă impună punctul lor de vedere, susţine-ţi-l pe al vostru.
Cu calm şi politeţe, susţineţi-vă părerea în faţa argumentelor lui, constant. Se va obişnui.
• Să-i ajutaţi să relativizeze.
Tipul A tinde să dramatizeze orice situaţie ce implică atingerea unui obiectiv. Astfel se
poate stresa mult. Încercaţi să îl scoateţi din ale lui, să realizeze că nu este totul atât de
important.
• Să-i ajutaţi să descopere bucuriile destinderii.
“Comportamentele tip A” survin sub presiunea mediului, iar “personalităţile tip A” sunt aşa
tot timpul, chiar şi în weekend. Astfel, comportament tip A pot avea toate personalităţile.
Nerecomandabil:
• Să negociaţi “la cald”.
Tipul A este competitiv. Când îl contraziceţi va încerca să “câştige”, ceea ce va încinge
discuţia. Mai ales dacă este stresat de ceva. Abordaţi teme delicate când este mai destins.
• Să vă lăsaţi antrenaţi în competiţii inutile.
Cei de tip A vor mereu să câştige. Vor să aibe ultimul cuvânt, deseori jignitor (totul e o
competiţie), etc. În loc să intraţi în jocul lor (la care au antrenament), mai bine amuzaţi-vă,
spunându-le că iar se văd în competiţie.
• Să dramatizaţi conflictele.
Adesea tipul A este iritabil, irascibil. Furia, enervarea sunt trăiri obişnuite pentru el, zilnice.
Înţelegeţi acest lucru, nu interpretaţi ieşirile lor ca ceva final, îngrozitor.
53

Workshop Abordarea Tulburărilor de Personalitate În Psihologia Clinică În Restructurările Psihologice În Criză

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Workshop Abordarea Tulburărilor de Personalitate În Psihologia Clinică În Restructurările Psihologice În Criză

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONFERINŢA INTERNAȚIONALĂ A.P.A.R.

ABORDAREA TULBURĂRILOR DE PERSONALITATE ÎN

GHERASIM CĂTĂLIN MARIUS, PH.D.

Tulburările de personalitate din perspectiva clinicii psihiatrice

1. Ce sunt tulburările de personalitate, elementele de clasificare și cum se

Tulburarea de personalitate se defineşte ca pattern stabil de trăiri afective şi comportamente,

Tulburările de personalitate sunt grupate pe baza similitudinilor descriptive:

Tulburările de personalitate sunt anevolutive, dar predispun (cresc vulnerabilitatea

- Trăsăturile de personalitate sunt în mod global şi excesiv accentuate;

3.a. Tulburarea de personalitate de tip paranoid

Concepția “sunt o persoană specială și nimeni nu mă iubește pentru că sunt superior

Este caracterizată printr-un comportament excentric, dominat de bizarerii distorsionate ale

4.a. Tulburarea de personalitate de tip antisocial

Tipul borderline caracterizat prin instabilitatea relaţiilor interpersonale (relaţii

Principalele criterii diagnostice sunt simptome, și nu trăsături caracteriale, din cauza

Concepția de sine :”am o senzație de gol interior, de discomfort continuu ! ”. Concepția

Comportamentul poartă amprenta egocentrismului, hedonismului și a unui farmec

Ca subtipuri ale acestei structuri personologice pot fi descrise următoarele : teatrală,

În formele sale de manifestari tipice, TP histrionică poate fi privită ca o expresie extremă,

Ea integrează atributul grandorii și pe cel al unei exacerbate autostime, nevoia imperioasă

Sunt de asemenea, caracteristice convingerile și expectațiile impenetrabile legate de

Tendințele de a simpatiza, de a se apropia de persoane importante sau de a agresa și

Trăsăturile narcisice se regăsesc atât la tulburarea de personalitate antisocială, cât și la

5.a. Tulburarea de personalitate de tip evitant

Este descrisă ca o tensiune permanentă în încercarea de a-și controla impulsurile negative,

Conceptia despre lume :” ceilalți sunt iresponsabili!” – presupune două variante

Este o categorie utilizată pentru tulburări de personalitate care nu corespund criteriilor

- Pasiv-agresivă – fondul este agresiv (atitudine agresivă faţă de solicitările sociale şi

Chestionarul“Exploatarea personalitatii accentuate” Schmiescheck

Considerând de maximă importanță tema abordării personalității, de-a lungul timpului,

Chestionarul Schmiescheck poate fi aplicat în mai multe variante metodologice:

Deci, dacă la întrebările 5,12,25,31,36,46,51,53,59 și 65 subiectul scrie NU, răspunsul

“Cercetarea” propriu-zisa a chestionarului se operează prin examinarea, cu atenție, de către

Ulterior se examinează atent, în continuare, răspunsurile DA care, de asemenea, duc la

Operaţia de corectare ( de fapt, precizarea răspunsurilor pozitive simptomatice şi care vor

Coeficientul ajută la compararea cantitativă a rezultatelor, întrucât, prin înmulțirea

Cu referire la interpretarea cotelor, Schmiescheck, bazându-se pe unele date experimentale,

Procentajele pentru Procentajele pentru

In momentul de fata, suntem preocupati de stabilirea frecventei raspunsurilor pe cele 10

Procentajul peste 75%: putem considera ca respectivele trasaturi accentuate se prezinta

Pentru interpretarea rezultatelor, e necesar sa cunoastem mai aprofundat ceea ce inseamna in

O analiza atenta a chestionarului Schmiescheck ar putea prilejui reflectia ca, in fond, se

Personalitate Personalitate cu tendințe Personalitate

(Chestionar elaborat de H. Schmieschek, tradus, adaptat şi experimentat de I. M. Nestor, 1977)

Citiţi cu multă atenţie fiecare întrebare şi răspundeţi subliniind pe DA sau pe NU.

NU ÎNTOARCEŢI FOAIA DECÂT ATUNCI CÂND VI SE SPUNE !

Nr.de Nr.de Coef. de

2. Sunteţi sensibil(ă) la jigniri ? DA NU III

3. Vă dau, uneori, repede lacrimile ? DA NU X

4. După ce aţi terminat cu bine o treabă oarecare, vi se întâmplă, câteodată, DA NU II

5. În copilărie, aţi fost tot atât de îndrăzneţ ( îndrăzneaţă) ca şi ceilalţi ( DA NU IX

6. Dispoziţia dumneavoastră este schimbătoare – de la mare voioşie la mare DA NU VII

7. De obicei, într-o reuniune amicală, sunteţi în centrul atenţiei celorlalţi ? DA NU I

9. Credeţi că sunteţi o persoană serioasă ? DA NU VI

10. Sunteţi în stare să vă entuziasmaţi puternic ? DA NU VIII

11. Sunteţi foarte întreprinzător (întreprinzătoare) ? DA NU V

12. Uitaţi uşor când cineva v-a jignit ? DA NU III

13. Sunteţi foarte milos ( miloasă) ? DA NU X

14. Atunci când puneţi o scrisoare la cutie, obişnuiţi să controlaţi, cu mâna, DA NU II

17. Cred despre dumneavoastră, unii oameni, că sunteţi puţin pedant(ă) ? DA NU II

18. Dispoziţia dumneavoastră,depinde ea, de întâmplările prin care treceţi ? DA NU VII

19. Sunteţi totdeauna agreat(ă), simpatizat (ă) de către toţi cunoscuţii DA NU I

20. Aveţi, uneori, stări de nelinişte şi de tensiune (încordare) puternice ? DA NU IV