Curs 10

Integrala multipl
a
In acest capitol vom studia integrala n sensul lui Riemann pentru functii de
mai multe variabile. Aceasta integrala se mai numeste integrala multipla. Definirea
integralei multiple se bazeaza pe masura Jordan, a anumitor multimilor din spatiul
Rn . Aceasta masura o vom prezenta n primul paragraf.

M
asura Jordan

Pentru reuniunea unor multimi disjuncte vom utiliza simbolul

. Fie n N, n 1.

Definitia 1.1. Numim cub n - dimensional, (sau simplu cub), oricem multime
din Rn de forma C = I1 . . . In , unde pentru orice indice 1 i n, Ii este
un interval marginit din R, adica un interval de una din urmatoarele forme: (a, b),
(a, b], [a, b), [a, b], a b. Cubul se va numi deschis, daca toate intervalele Ii sunt
deschise si se va numi nchis, daca aceste intervale sunt nchise.
Pentru orice astfel de cub, consider
am volumul s
au, numarul, definit prin
vol(C) = l(I1 ) l(I2 ) . . . l(In ),
unde pentru orice indice 1 i n, l(Ii ) reprezint
a lungimea intervalului Ii .
Observam ca intervalele Ii , 1 i n care definesc cubul C, pot fi, n particular
formate dintr-un singur punct sau pot fi eagale cu multimea vida.
Definitia 1.2. Numim multime elementar
a n Rn , orice multime E Rn care se
poate reprezenta ca o reuniune finita de cuburi n - dimensionale. Notam cu E(Rn ),
familia multimilor elementare din Rn .
Propozitia 1.1. Orice multime elementara E E(Rn ) poate fi reprezentat
a ca o
reuniune finit
a de cuburi disjuncte.
Definitia 1.3. Fie E E(Rn ), E =

p
F

Cp , unde Ci , 1 i n sunt cuburi n-

i=1

dimensionale cu proprietatea ca Ci Cj = , pentru orice i 6= j, 1 i, j n.

Definim volumul lui E ca fiind numarul:
vol(E) :=

p
X

vol(Ci ).

i=1

Observatia 1.1. Se poate arata ca definitia volumului unei multimi elementare E

este corecta, adica, se obtine acelasi rezultat, indiferent de modul de descompunere
a lui E ntr-o reuniune finita de cuburi n- dimensionale disjuncte doua, cate doua.
In continuare vom prezenta notiunile de masura Jordan interioara si exterioara.
Vom nota cu B(Rn ) familia multiimilor marginite din spatiul Rn .
1

Definitia 1.4. Pentru orice multime A B(Rn ), definim m

asura Jordan interioar
a, numarul:
i (A) := sup{vol(E) | E E(Rn ), E A},
si definim m
asura Jordan exterioar
a, numarul:
e (A) := inf{vol(F ) | F E(Rn ), A F }.
Cu ajutorul masurilor Jordan interioare si exterioare definim masurabilitatea n
sensul lui Jordan, n felul urmator:
Definitia 1.5. O multime A B(Rn ) se numeste m
asurabil
a Jordan, daca avem
i (A) = e (A).
Dac
a mutimea A este masurabil
a Jordan, notam cu (A), valoarea comun
a a lui
i (A) si e (A) si numim acest numar m
asura Jordan a lui A.
Notam cu M(Rn ) familia multimilor masurabile Jordan.
In calculul integral vor intervine n mod frecvent multimi ce pot fi descrise ca
intergraficul a doua functii. Referitor la acestea avem urmatorul rezultat.
Teorema 1.1. Fie D Mc (Rn ) si fie , : D R, doua functii continue, astfel
ca (x) (x), (x D). Definim multimea K, Rn+1 , numita intergraficul
functiilor si , prin:
K, = {(x, y) Rn+1 | x D, (x) y (x)},

(1)

unde x = (x1 , . . . , xn ). Avem K, Mc (Rn+1 ).

Integrabilitatea Riemann multipl

a

Notam cu Mc (Rn ) familia multimilor din Rn care sunt compacte, (echivalent marginite
si nchise) si care au interiorul nevid.
Definitia 2.1. Fie D Mc (Rn ). O familie finita = {D1 , . . . , Dp } se numeste
diviziune a multimii D dac
a are urmatoarele propriet
ati:
p
S
a)
Di = D,
i=1

b) Di Dj = , pentru orice 1 i, j p, i 6= j,
c) Di Mc (Rn ) si (Di ) > 0, pentru orice 1 i p.
Pentru o astfel de diviziune , vom nota cu kk, norma diviziunii, definita prin
kk := max (Di ),
1ip

unde (Di ) := sup{kx yk | x, y Di } este diametrul multimii Di .

Notam cu (D), familia diviziunilor lui D.
2

Definitia 2.2. Fie D Mc (Rn ) si fie (D), = {D1 , . . . , Dp }. Un sistem

de puncte c = (ci )1ip , cu propietatea ci Di , 1 i p se numeste compatibil cu diviziunea . Notam cu S() familia sistemelor de puncte intermediare
compatibile cu diviziunea .
Definitia 2.3. Fie D Mc (Rn ), f : D R, (D), = {D1 , . . . , Dp } si
c S(), c = (ci )1ip . Numarul
(f, c) :=

p
X

f (ci )(Di ),

i=1

se numeste suma Riemann atasat

a functiei f n raport cu diviziunea si cu
sistemul de puncte intermediare c.
Definitia de baza este urmatoartea:
Definitia 2.4. Functia f : D R, unde D Mc (Rn ), se numeste integrabil
a pe
D, daca exista un numar I R astfel ca pentru orice > 0, sa existe > 0, astfel
ca pentru orice (D) cu kk < si pentru orice c S() s
a avem
| (f, c) I| < .
acest caz numarul I se numeste integrala Riemann sau integrala multipl
In
aa
R
R
R
lui f pe D si se noteaz
a cu f , sau f (x) dx, sau ca cu f (x1 , . . . , xn ) dx1 . . . dxn .
D

Dac
a n = 2, integrala multipla se numeste integral
a dubl
a si se mai noteaz
a cu
RR
f
(x,
y)
dx
dy.
Dac
a
n
=
3,
integrala
multipl
a
se
nume
s
te
integral
a
tripl
a

s
i se
D
RRR
mai noteaz
a cu D f (x, y, z) dx dy dz.
Notam cu R(D) familia functiilor integrabile pe D.
Observatia 2.1. Se poate arata ca daca exista un numar I ca n din definitia
precedenta, atunci el este unic. Aceasta justifica definirea integralei.
Se extind pentru integralele multiple, criteriile de integrabilitate considerate la
integrala functiilor definite pe un segment. Vom prezenta n continuare criteriul lui
Lebesgue. Consideram mai ntai urmatoarea definitie.
Definitia 2.5. O multime A Rn se numeste neglijabil
a daca, pentru orice > 0,
n
exist
a un sirSde multimi (Bk )kN , Bk M(R ), astfel ca:
i) A
Bk si
kN
P
ii)
(Bk ) < .
kN

Teorema 2.1. Criteriul lui Lebesgue) Fie D Mc (Rn ) si f : D R. Sunt

echivalente conditiile:
i) f R(D),
ii) f este marginit
a si are multimea discontinuit
atilor neglijabil
a.
Cu ajutorul acestui criteriu de integrabilitate, se pot obtine fara dificultate,
urmatoarele proprietati ale integralei Riemann.
3

Teorema 2.2. Fie D Mc (Rn ).

pentru orice , R, avem f + g R(D) si
R i) Daca f, g R R(D), atunci
R
(f + g) = D f + D g (Proprietatea de limiaritate)
D
ii) Daca f, g R(D), atunci f g R(D).
iii) Daca f R(D), atunci |f | R(D).
Teorema 2.3. (Proprietatea de aditivitate la domeniu) Fie D Mc (Rn ) si
f : D R. Presupunem ca aven descompunerea D = D1 D2 , unde D1 , D2

Mc (Rn ) si D1 D2 = . Atunci sunt echivalente conditiile:

i) f R(D) si
ii) f |D1 R(D1 ) si f |D2 R(D
R 2 ).
R
R
plus, n aceste conditii avem
In
f = D1 f + D2 f.
D
Teorema 2.4. Fie D Mc (Rn ). Avem:
i) Daca fR : D R este o functie constant
a, f (x) = a, (x D), atunci
f R(D) si D f = a(D).
R
ii) Daca f R(D) are proprietatea f (x) 0 , () x D, atunci D f 0
(Proprietatea de pozitivitate).
R iii) RDaca f, g R(D) au proprietatea ca f (x) g(x), () x D, atunci
f D g (Proprietatea de monotonie).
D
R  R
iv) Pentru orice f R(D) avem  D f  d |f |. R
v) Pentru orice f R(D) avem m(D) D f M (D), unde m :=
= inf f (x), iar M := sup f (x).
xD

xD

vi) Dac
a, atunci exista un punct c D,
R a f C(D) si D este multime conex
astfel ca D f = f (c)(D)(Teorema de medie).

Calculul integralelor multiple

Motoda de baza al calcului integralelor multiple este data de formula de iterare, care
reduce integrala a unei functii de mai multe variabile, la integrala unei functii cu
un numar mai mic de variabile. In final calculul integralelor functiilor de mai multe
variabile se reduce la calculul integralelor functiilor de o variabila.
Teorema 3.1. Fie D Rn si fie , : D R, doua functii continue, astfel ca
(x) (x), (x D). Consideram multimea K, Rn+1 , intergraficul functiilor
si , din (1). Daca f : K, R, este continu
a, atunci exista si sunt egale
urm
atoarele integrale:
Z
f (x1 , . . . , xn , y)dx1 . . . dxn dy =
Z

K,

(x1 ,...,xn )

f (x1 , . . . , xn , y) dy.

dx1 . . . dxn . . . dxn

D

(x1 ,...,xn )

Vom prezenta acum transformarea integralelor multiple cand se aplica un difeomorfism domeniului de definitie. Aceasta transformare se numeste uzual schimbarea de variabil
a si este deosebit de utila n simplificarea calcului unor tipuri de
integrale.
Teorema 3.2. (Teorema schimb
arii de variabil
a) Fie : U V , un difeomorfism, ntre multimile deschise U, V Rn , = (1 , . . . , n ). Daca A U, A
Mc (Rn ) si f : (A) R este o functie continu
a, atunci avem


Z
Z
 D(1 , . . . , n ) 

 dx1 . . . dxn .
(2)
f (y) dy =
f ((x)) 

D(x
,
.
.
.
,
x
)
1
n
(A)
A