Supravegherea pacientului din momentul internarii pana

la externare si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune

2.1. Internarea pacientului in spital
Spitalul este o institutie sanitara destinata ingrijirii bolnavilor si organizata
pentru servicii permanente. In spital se interneaza bolnavii in stare grava care
necesita o ingrijire si supraveghere permanenta si o atentie deosebita din partea
asistentei medicale.
Spitalul cuprinde urmatoarele parti componente functionale :
- serviciul de primire unde incepe pregatirea psihica a pacientului. El este
primit cu zambetul pe buze si cu cuvinte de incurajare, esentiala fiind cucerirea
increderii bolnavului in profesionalismul cadrelor sanitare. Pacientii vor fi
dezbracati si examinati. La nevoie pacientul este ajutat de asistenta si asezat in
pozitia necesara examinarii
- prelucrari sanitare - aici se face deparazitarea si imbaierea bolnavului,
dupa care acesta va fi imbracat in lenjerie curata si condusa pe sectia cu paturi
- sectia cu paturi este partea componenta a spitalului inzestrata cu paturi
si sala de tratamente, unde se asigura asistenta corespunzatoare a bolnavilor
spitalizati.
Dupa ce medicul hotaraste internarea bolnavului, asistentul completeaza biletul
de internare, foaia de observatie si trece datele pacientului in registrul de
internari.
2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare

Bolnavul este condus de asistent in salonul prealabil hotarat de catre medic.

Salonul se alege in functie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea si
stadiul bolii) si sex. Asistentul conduce bolnavul in salon, il ajuta sa-si aranjeze
obiectele personale in noptiera si sa se instaleze comod si in pozitia indicata de
medic in pat.
Bolnavului se aduce la cunostinta regulamentul de ordine interioara a sectiei
precum si indicatiile medicului referitoare la alimentatie, pozitie indicata daca
este cazul si scopul
acestuia. Asemenea i se explica necesitatea si modul recoltari de produse
biologice si patologice in vederea efectuarii analizelor de laborator indicate de
medic.
Se vor asigura conditiile de mediu necesare ameliorarii si vindecarii bolii.
Pentru a crea un mediu de securitate si confort si pentru a diminua factorii de
stres este indicat ca saloanele sa aiba o capacitate de 4 , max. 6 paturi cu o
temperatura de 18-20C sa fie curate, linistite si bine aerisite cu aer umidificat.
Asistentul va completa o anexa la foaia de alimentatie pe care o va trimite la
blocul alimentar, astfel noul pacient va primi alimentatia necesara inca in prima
zi de internare. Bolnavilor l-i se acorda o pregatire preoperatorie si
postoperatorie in vederea asigurarii conditiilor optime necesare interventiei si a
procesului de vindecare precum si pentru evitarea unor complicatii grave si
nedorite.
Asistentul observa si este obligat sa consemneze aspectul general, inaltimea,
greutatea, varsta, aspectul tegumentelor si mucoaselor, faciesul si starea psihica
a bolnavului. Ea va urmarii necesitatile pacientului, manifestarile de
dependenta in vederea satisfacerii acestora.

Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale si patologice ale

pacientului precum si bolile care au influenta asupra anesteziei si interventiei
(afectiuni pulmonare, cardiace, diabet zaharat, epilepsie etc.)
2.3. Asigurarea conditiilor igienice bolnavilor internati
a) Pregatirea patului si accesoriului
Patul trebuie sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite care sa satisfaca atat
cerintele de confort a pacientului, cat si ale personalului de ingrijire. Trebuie
sa-i permita pacientului sa 414g65e se poata misca in voie, sa nu-i limiteze
miscarile, sa poata la nevoie sa coboare din pat, sa poate sta in pozitie sezand,
sprijinindu-si picioarele comod de podea. Patul trebuie sa permita ca asistenta
sa poata efectua tehnicile de ingrijire, investigatie si tratament cat mai comod.
Patul trebuie sa fie usor de manipulat si curatat, prevazut cu rotite, dispozitiv de
ridicare si la nevoie aparatoare.
Patul va fi acoperit cu un cearsaf, musama si aleza. Pacientului i se ofera doua
perne si o patura din lana moale, usor de intretinut. Lenjeria trebuie sa fie din
bumbac cu cat mai putine cusaturi. Cearsaful trebuie sa fie destul de mare
pentru a intra sub saltea.
b) Schimbarea lenjeriei de pat
- Pregatirea patului fara pacient : pentru schimbarea lenjeriei de pat avem
nevoie de cearsaf simplu, cearsaf plic, doua fete de perna, una-doua paturi,
doua perne. Dupa ce se indeparteaza noptiera de pe langa pat se aseaza un
scaun cu spatar la capatul patului. Pe scaun se aseaza, in ordinea intrebuintarii,
lenjeria curata, pernele, patura, impaturite corect. Cearsaful se aseaza la
mijlocul saltelei; se desface si se intinde o parte a cearsafului spre capataiul
patului, cealalta spre capatul opus. Cearsaful se introduce adanc sub saltea la

ambele capete. Se executa coltul apoi se introduce sub saltea toata partea
laterala a cearsafului. Se intinde bine cearsaful sa nu prezinte cute.
Daca este nevoie se aseaza musamaua si se acopera cu aleza.
Pernele se introduc in fetele de perna curate si se aseaza pe pat.
- Schimbarea lenjeriei cu pacientul in pat se efectueaza atunci cand starea
pacientului nu permite ridicarea acestuia din pat. Aceasta manevra se executa
de obicei dimineata, inainte de curatenie, dupa masurarea temperaturii, luarea
pulsului si toaleta pacientului, dar la nevoie se executa de mai multe ori pe zi.
In functie de starea pacientului lenjeria se poate schimba in lungime sau in
latimea patului.
Lenjeria de pat se aseaza pe un scaun in ordinea prioritatii, impaturite in felul
urmator :
- patura si cearsaful de sub patura se impaturesc fiecare in trei sub forma
de armonica
- aleza se ruleaza impreuna cu musamaua fie in latime, fie in lungime in
functie de metoda aleasa pentru schimbarea patului
- cearsaful se ruleaza in lungime / latime
Pacientul se informeaza asupra procedeului. Se linisteste si se asigura ca
manopera va fi facuta cu blandete, ca nu va fi miscat inutil, ca manevrele nu-i
vor cauza dureri si i se cere cooperarea.
Se asigura intimitatea pacientului, un mediu securizat, evitandu-se curentii de
aer.

i) Atunci cand schimbarea lenjeriei se face in lungimea patului pacientul va fi

intors in decubit lateral. Cele doua asistente se aseaza de o parte si de alta a
patului. Asistenta din partea dreapta prinde pacientul cu mana dreapta in axila
dreapta, il ridica usor, iar mana stanga o introduce sub umerii lui, sprijinindu-i
capul pe antebrat. Apoi cu mana dreapta , retrasa de sub axila, trage usor perna
spre marginea patului, pacientul fiind de asemenea deplasat usor in aceeasi
directie.
Se aseaza apoi in dreptul genunchilor pacientului, introduce mana stanga sub
genunchii acestuia flectandu-I putin, iar cu mana dreapta ii flecteaza usor
gambele pe coapse. Din aceasta pozitie se intoarce pacientul in decubit lateral
drept, sprijinindu-l in regiunea omoplatilor si a genunchilor. Pacientul se
mentine acoperit. Asistenta din partea stanga ruleaza cearsaful impreuna cu
musamaua si aleza murdara pana la spatele pacientului, sulul de lenjerie
murdara se afla in acel moment alaturi de sulul lenjeriei curate. Pe jumatatea
libera a patului se deruleaza cearsaful curat, musamaua si aleza pregatita mai
inainte. Se intinde bine cearsaful curat pe jumatatea libera a patului si se aseaza
o perna imbracata in fata de perna curata, apoi se aduce pacientul in decubit
dorsal cu multa blandete, sprijinindu-l in regiunea omoplatilor si sub genunchi.
Pentru a introduce pacientul in decubit lateral stanga, asistenta din partea
stanga procedeaza la fel ca si in cazul intoarcerii in decubit lateral drept :
prinde pacientul de axila stanga, il ridica usor, introduce mana dreapta sub
umerii lui, sprijina capul pe antebrat si dupa aceeasi procedura intoarce
pacientul in decubit lateral stang aducandu-l dincolo de cele doua suluri de
lenjerie. Asistenta ruleaza mai departe, din partea dreapta, lenjeria murdara, o
indeparteaza, introducand-o in sacul de rufe murdare, apoi deruleaza lenjeria
curata si o intinde bine, iar pacientul este readus in decubit dorsal, sprijinit de
cele doua asistente.

Dupa acesta se efectueaza colturile. Patura de deasupra pacientului se

impatureste in trei si se aseaza pe un scaun, pacientul ramane acoperit cu
cearsaful folosit pana atunci. Peste aceasta asistenta aseaza cearsaful curat
impaturit anterior in trei, in forma de armonica astfel ca una din marginile
libere sa ajunga sub barbia pacientului. Colturile de sus ale cearsafului curat se
tin cu mana fie de catre pacient, fie de o alta persoana. Cele doua asistente, care
sunt de o parte si de alta a patului, prind cu o mana colturile inferioare ale
cearsafului curat, iar cu cealalta mana colturile superioare ale cearsafului
murdar si, printr-o miscare in directia picioarelor pacientului, indeparteaza
cearsaful murdar si acopera, in aceeasi timp pacientul cu cearsaful curat. Se
aseaza patura peste cearsaf, rasfrangand marginea dinspre cap peste patura. Se
continua aranjarea patului , se pliaza patura cu cearsaful deasupra degetelor de
la picioarele pacientului.
ii) Atunci cand pacientul poate fi asezat in pozitie sezand, schimbarea lenjeriei
se face in latimea patului. Procedura se efectueaza de asemenea, de catre doua
persoane : una sprijina pacientul, cealalta ruleaza lenjeria murdara, aseaza si
deruleaza cearsaful curat.
Dupa efectuarea fiecarei proceduri, asistenta trebuie sa se asigure ca pacientul
este asezat cat mai confortabil. In unele cazuri, aleza trebuie schimbata de mai
multe ori pe zi, fara sa fie nevoie de schimbarea cearsafului.
c) Asigurarea igienei generale si corporale
Inaintea interventiei chirurgicale, bolnavul este capabil sa isi efectueze singur
igiena corporala. In seara zilei precedente interventiei se face o baie generala a
bolnavului si se va pregati tubul digestiv pentru interventie prin efectuarea unei
clisme evacuatoare urmata de un dus. La pregatirea bolnavului pentru actul
operator se va acorda atentie deosebita cavitatii bucale mai ales la cei care
urmeaza sa fie intubati. Se pregateste tegumentul regiunii pe care se va opera

prin spalare cu apa si sapun, degresare si dezinfectare cu alcool. Daca regiunea

prezinta pilozitati acestea vor fi rase cu aparat de ras individual.
Regiunea astfel pregatita va fi protejata cu un pansament steril. Se indeparteaza
bijuteriile bolnavului, proteza dentara daca exista. Bolnavul va fi imbracat cu
lenjerie curata, se verifica starea de curatenie in regiunile : - inghinala
- ombilic
- axile
- spatii interdigitale
- unghiile
d) Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a bolnavului imobilizat
Asistenta va colecta date referitoare la starea pacientului, daca se poate spala
singur sau nu. Cu aceasta ocazie se observa si starea tegumentelor si aparitia
unor eventuale modificari. Se verifica temperatura ambianta (20-21C) si se
evita curentii de aer. Bolnavul va fi izolat cu un paravan de anturajul sau. Se
pregatesc in apropiere materialele necesare toaletei, schimbarea lenjeriei
patului, lenjeriei bolnavului si materialele necesare pentru prevenirea escarelor.
Temperatura apei trebuie sa fie le 37-38C.
Bolnavul va fi dezbracat complet si se va acoperii cu un cearsaf si patura. Se
descopera progresiv numai partea care se va spala. Se stoarce bine buretele sau
manusa de baie pentru a nu se scurge apa in pat sau pe bolnav. Ordinea in care
se face toaleta este : spalat, clatit, uscat. Se sapuneste regiunea dupa care se
clateste ferm, dar fara brutalitate. Apa calda trebuie sa fie din abundenta, sa fie
schimbata ori de cate ori este nevoie. Se insista la pliuri sub sani, la maini, la

spatii interdigitale, la coate si axile. Se mobilizeaza articulatiile in toata

amplitudinea lor si se maseaza zonele predispuse escarelor.
La toaleta pe regiuni la patul bolnavului, patul va fi protejat cu musamaua si
aleza in functie de regiunea pe care o spalam. La toaleta pe regiuni cu bolnavul
in pat se va respecta urmatoarea succesiune : - fata
- gat
- urechi
- brate si maini
- parte anterioara torace
- abdomen
- fata anterioara coapse
- bolnavul va fi intors in decubit lateral si se vor spala :
- spatele
- fesele
- fata posterioara a coapselor
- bolnavul se aduce din nou in decubit dorsal
- gambele si picioarele
- organele genitale externe
- ingrijirea parului
- toaleta cavitatii bucale

Toaleta pe regiuni
i) Ingrijirea ochilor are ca scop indepartarea secretiilor si prevenirea infectiilor
oculare . Materiale necesare : - apa sau ser fiziologic
- tampon de tifon
- comprese
- manusi de baie
- prosop
- tavita renala
Bolnavul va fi informat de necesitatea tehnicii. Se spala ochii cu ser fiziologic,
cu mana acoperita cu manusa. Secretiile se indeparteaza de la comisura externa
spre cea interna.
La pacientii inconstienti secretiile oculare se indeparteaza in mod regulat, se
aplica comprese imbibate in ser fiziologic si se picura lacrimi artificiale in mod
repetat.
ii) Ingrijirea mucoasei nazale
Scop : mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii superioare, prevenirea
infectiilor nazale si a leziunilor mucoasei nazale in cazul in care pacientul
prezinta sonda endo-nazala.
Materiale necesare - tampoane sterile montate pe bastonase
- ser fiziologic
- apa oxigenata diluata

- tavita renala
- manusi de protectie
Tehnica - se intoarce capul bolnavului usor intr-o parte. Se dezlipeste adezivul
cu care este lipita sonda. Sonda se retrage cu 5-6 cm. Fosele nazale se curata
fiecare cu cate un tampon umezit cu ser fiziologic, iar crustele se curata cu apa
oxigenata diluata. Se curata si sonda, apoi se reintroduce si se fixeaza.
Se supravegheaza functionalitatea sondei si pacientul.
iii) Ingrijirea urechilor
Scop: - mentinerea starii de curatenie a pavilionului urechii si a conductului
auditiv extern
- indepartarea depozitelor patologice din conductul auditiv extern si a
dopurilor de cerumen
Materiale necesare - tampoane sterile montate pe betisoare
- apa
- sapun
- manusa de baie
- prosop
- tavita renala
Tehnica - se intoarce capul bolnavului usor intr-o parte, se introduce tamponul
in conductul auditiv extern si se curata cu tamponul uscat. La introducerea
tamponului trebuie avut grija de limita vizibilitatii. Pavilionul urechii se spala

cu mana cu manusa, cu apa si sapun curatand cu atentie santurile pavilionului si

regiunea retroauriculara. Se limpezeste si se usuca cu prosopul. Fiecare ureche
se curata cu un tampon separat si daca din conductul auditiv extern se scurge
lichid cefalorahidian sau sange se va chema medicul.
iv) Ingrijirea cavitatii bucale
Scop: - obtinerea unei stari de bine a bolnavului
- profilaxia infectiilor cavitatii bucale
- profilaxia cariilor dentare
Materiale necesare - la pacienti constienti - periuta
- pasta de dinti
- prosop
- tavita renala sau lighian
- pahar cu apa
- la pacienti inconstienti - comprese
- tampoane sterile din tifon
- deschizator de gura
- spatula linguala
- pensa port-tampon
- glicerina boraxata 20%
- tavita renala

- manusi sterile
Tehnica : - pozitia pacientului este in decubit dorsal cu capul deoparte, cu
prosopul protejand lenjeria. Se introduce deschizatorul de gura intre arcadele
dentare, se sterge limba, bolta palatina, suprafata interna si externa a arcadei
dentare ca tampoane imbinate in glicerina boraxata cu miscari dinauntru in
afara. Cu un alt tampon se sterg dintii, apoi se ung buzele. Toaleta se poate face
si cu indexul acoperit cu un tampon de tifon, mana fiind acoperita cu manusa.
La pacientii care prezinta proteza dentara, acesta se va scoate, spala si pastra
intr-un pahar cu apa.
v) Ingrijirea unghiilor
Scop: - asigurarea igienei pacientului
- indepartarea depozitului subunghial care contine germeni patogeni
Materiale necesare : - apa si sapun
- forfecuta, periuta de unghii
- pila
- prosop
Tehnica : - unghiile se spala cu apa, sapun si periuta. Pentru spalarea piciorului
acesta va fi introdus intr-un lighian. Dupa spalare se face taierea unghiilor cu
mare atentie pentru a nu leza tesuturile din jur. Instrumentele dupa utilizare se
dezinfecteaza.
vi) Ingrijirea parului
Scop: - pregatirea pentru operatii in zona fetei

- pregatirea pentru EEG

- spalare igienica la pacientul cu spitalizare indelungata
- pentru starea de bine a pacientului
Contraindicatii - fracturi ale craniului
- politraumatizatii
- bolnavii cu febra
- boli ale pielii capului
Materiale necesare - musama, aleza
- lighian
- apa calda
- sampon, sapun
- prosop
- piaptan
- uscator de par
Tehnica : - temperatura camerei trebuie sa fie intre 22-24C. Pozitia bolnavului
este in functie de starea sa : - sezand pe un scaun cu capul in fata
- sezand in pat
- decubit dorsal oblic

Se protejeaza patul cu musama si aleza. Se aseaza lighianul in functie de

pozitia bolnavului astfel incat parul sa ajunga in lighian . se umezeste parul, se
samponeaza, se maseaza usor pielea capului, se limpezeste, se usuca, se
piaptana. Se protejeaza pielea capului cu un prosop si pacientul va sta
confortabil in pat.
vii) Toaleta intima
Scop: - igienic
- mentinerea unei stari de confort fizic
- in vederea efectuarii unor tehnici la acest nivel
- sondajul vezical la femei si barbati
- recoltarea de urina pentru urocultura
Se face de mai multe ori pe zi la pacientii inconstienti, la cei cu sonde vezicale,
inaintea interventiilor chirurgicale in regiunea anala sau a organelor genitale, a
cailor urinare si in perioadele menstruale la femei.
Materiale necesare - paravan
- doua bazinete
- tampoane sterile din vata sau comprese
- pensa port-tampon
- cana cu apa calda
- sapun lichid
- prosop

- manusa de cauciuc, manusa de baie

- musama, aleza
Se controleaza temperatura apei, se pregateste patul cu musama si aleza. Se
asigura intimitatea bolnavului cu paravanul. Bolnavul se aseaza in pozitie
ginecologica, se serveste cu un bazinet pentru a urina. Se pune al doilea
bazinet, se imbraca manusa de cauciuc peste care se ia manusa de baie. Se
spala regiunea dinspre simfiza pubiana spre anus turnand apa si sapun. Se
limpezeste abundent, se indeparteaza bazinetul. Se usuca prin tamponare cu
prosopul. Pliurile se pudreaza cu talc.
e) Observarea pozitiei bolnavului in pat
Adus de la sala de operatie, bolnavul va fi asezat in pat si acoperit cu paturi,
fara perna pana la trezire. El va sta in decubit dorsal, cu capul intors intr-o parte
cu tavita renala langa cap pentru a capta eventualele vomismente.
Asistenta va supraveghea bolnavul pana la completa sa trezire, trebuie sa-si dea
seama daca operatul este prea palid, daca anormal agitat, daca operatul este
intr-o stare grava, daca prezinta transpiratii reci sau cianoza.
Dupa trezirea bolnavului, asistenta ii va pune perna, il va servi cu ceai sau apa
daca nu este contraindicat. In caz de indicatii ii va umezi limba, buzele cu
comprese ude.
Dupa interventii intraabdominale, in general, bolnavii tind sa adopte o pozitie
antalgica de decubit dorsal cu genunchii flectati, numita pozitie Fowler, acesta
fiind o pozitie care asigura relaxarea musculaturii abdominale si deci
amelioreaza durerea locala.
f) Schimbarea pozitiei bolnavului si mobilizarea bolnavului

Schimbarea pozitiei poate fi activa sau pasiva , cu ajutorul asistentei. La

mobilizarea pacientului trebuie respectate unele principii :
- sunt necesare doua asistente
- prinderea pacientului se face precis si sigur
- exercitiile se fac intotdeauna inainte de mese
- aceste exercitii fizice trebuie intercalate cu exercitii de respiratie
- mobilizarea se incepe incet si se continua in functie de raspunsul fizic al
pacientului
Scopul mobilizarii este miscarea pacientului in vederea prevenirii escarelor ce
pot sa apara din cauza imobilizarii si pentru recastigarea independentei.
Schimbarea pozitiei pacientilor imobilizati se face din 2 in 2 ore, masandu-se
zonele de presiune predispuse escarelor. Mobilizarea precoce a pacientului
favorizeaza mentinerea mobilitatii articulare, normalizarea tonusului muscular
si stimuleaza metabolismul. De asemenea favorizeaza circulatia sangelui,
prevenind tromboflebitele si pneumoniile.
Bolnavii operati vor fi mobilizati precoce si gradat. La inceput se va efectua
mobilizarea activa in pat inlaturandu-se astfel contractura peretelui abdominal.
g) Captarea eliminarilor
Scop : observarea caracterelor fiziologice si patologice ale dejectiilor precum si
descoperirea modificarilor lor patologice in vederea stabilirii diagnosticului
i) Captarea materiei fecale

Se separa patul de restul salonului cu paravan, se indeparteaza patura si

cearsaful care acopera pacientul. Patul se protejeaza cu musamaua si aleza.
Pacientul se dezbraca si se introduce bazinetul cald sub zona sacrala apoi se
acopera cu invelitoarea. Se efectueaza toaleta regiunii perianale si se
indeparteaza bazinetul cu atentie. Dupa ce se acopera cu capacul se
indeparteaza din salon. Se imbraca pacientul, se reface patul. Salonul se
aeriseste si se spala mainile pacientului. Scaunul acoperit se pastreaza pentru
vizita medicala in locuri special amenajate.
ii) Captarea urinei
Servirea urinarelor se face in mod asemanator cu a bazinetelor. Dupa utilizare
se golesc imediat, se spala la jet de apa calda si se dezinfecteaza.
Nu trebuie ignorat cantitatea, culoarea, mirosul urinei; poate indica unele
diagnostice.
iii) Captarea sputei
Se face in recipiente spalate, sterilizate, uscate si in care se pune solutie lizol
3% sau fenol 2,5%, amestecata cu soda caustica. Atunci cand se recolteaza in
vederea unor analize de laborator nu se foloseste dezinfectant. Se instruieste
pacientul sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie, sa foloseasca recipientul dat. I
se asigura scuipatori de rulaj pentru a se putea schimba la nevoie. Dupa golire,
se spala cu apa rece, apoi cu apa calda, cu perii special tinute in solutie
dezinfectanta. Se sterilizeaza zilnic prin fierbere sau autoclavare.
iv) Captarea varsaturilor
Pacientul se aseaza in functie de starea generala in pozitie sezand, decubit
dorsal cu capul intors intr-o parte, decubit lateral (pozitie de siguranta).
Lenjeria de pat se protejeaza cu musama si aleza, iar pacientul cu un prosop in

jurul gatului. Proteza dentara mobila se indeparteaza unde este cazul si se ofera
pacientului o tavita renala.
Se incurajeaza pacientul, i se ofera pahar cu apa sa-si clateasca gura. I se ofera
cuburi de gheata, lichide reci in cantitati mici.
Varsatura se pastreaza pentru vizita medicala. Caracterul varsaturii si frecventa
se noteaza in foaia de temperatura. Se spala si se dezinfecteaza recipientele, se
pregatesc pentru sterilizare prin fierbere sau autoclavare.
2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative
Supravegherea functiilor vitale in hemoragiile masive se face din ora in ora.
Asistenta supravegheaza bolnavul, va inregistra daca respiratia este modificata,
cu salturi sau daca se face cu dificultate. Buna desfasurare a evolutiei
postoperatorii se urmareste dupa graficul temperaturii, al pulsului si prin
inregistrarea tensiunii arteriale.
a) Respiratia se masoara in scopul evaluarii functiei respiratorii a pacientului,
fiind indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei unor complicatii si al prognosticului.
Elemente de apreciat sunt : - tipul respiratiei
- amplitudinea miscarilor respiratorii
- ritmul
- frecventa
Materiale necesare : ceas secundar, creion de culoare verde, foaie de
temperatura.

Asistenta aseaza pacientul in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a

fi executat. Plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui si numara
inspiratiile timp de un minut.
Respiratia se noteaza cu culoare verde. Fiecare linie orizontala corespunde la
doua respiratii. Valorile normale a respiratiei sunt :
- la nou-nascut 30-50 respiratii / minut
- la 2 ani 25-35 respiratii / minut
- la adulti 16-18 respiratii / minut
- la varstnici 15-25 respiratii / minut
b) Orice operat poate prezenta in primele zile dupa operatie o usoara
ascensiune termica (37,5-38C). Aceasta curba este in descrestere incepand din
a treia - a patra zi. Daca aceasta descrestere nu se produce sau dimpotriva,
temperatura creste, explicatia consta de obicei intr-o infectie la nivelul plagii
operatorii. Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele
generatoare de caldura prin dezintegrarea alimentelor energetice. Masurarea
temperaturii in axila : se aseaza pacientul in decubit dorsal sau sezand. Se
ridica bratul bolnavului, se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului.
Se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei paralel cu
toracele. Se apropie bratul pe trunchi cu bratul flectat pe suprafata anterioara a
toracelui. Termometrul se mentine timp de zece minute. Masurarea temperaturii
in cavitatea bucala : se introduce termometrul in cavitatea bucala sub limba sau
pa latura externa a arcadei dentare. Pacientul este rugat sa inchida gura si sa
respire pe nas. Termometrul se mentine cinci minute. In cazul masurarii
temperaturii pe cale rectala se lubrifiaza termometrul. Se aseaza pacientul in
decubit lateral cu membrele inferioare in semiflexie asigurandu-i intimitatea.

Se introduce bulbul termometrului in rect prin miscari de rotatie si inaintare. Se

mentine trei minute.
Dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului acesta se scoate, se
sterge cu o compresa si se citeste gradatia la care a ajuns mercurul. Se spala
termometrul, se scutura si se introduce in recipientul cu solutie dezinfectanta
(cloramina 1%).
In foaia de temperatura, temperatura se noteaza cu pix de culoare albastra.
Pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespund doua diviziuni de
grad.
Valorile normale a temperaturii : - copil 36-37,8C
- adult 36-37C
- varstnic 35-36C
c) Pulsul trebuie sa urmeze curba temperaturii. Cu cat temperatura este mai
mare cu atat pulsul este mai accelerat, pana la valoarea de 100 batai / minut dar
daca acest ritm se mentine si in zilele urmatoare, bolnavul trebuie tinut sub
supraveghere permanenta.
Factori care influenteaza pulsul sunt : factori biologici (varsta, inaltimea,
greutatea, somnul, alimentatia, efortul fizic), factori psihologici (emotiile,
plansul, mania), factori sociali (mediul ambiant). Pulsul poate fi luat la orice
artera accesibila palpatiei care poate fi comprimat pe un plan osos : radiala,
temporala superficiala, carotida, humerala, brahiala, femurala . In practica
curenta pulsul se ia la nivelul arterei radiale.
Materiale necesare : ceas cu secundar, creion sau pix rosu. La luarea pulsului,
bolnavul trebuie sa fie in repaus fizic si psihic cel putin 5-10 minute inainte de

numaratoare, intru-cat un efort sau o emotie oarecare in timpul sau inaintea

luarii pulsului ar putea modifica valorile reale. Bratul bolnavului trebuie sa fie
sprijinit, pentru ca musculatura antebratului sa se relaxeze. Se repereaza santul
radial pe extremitatea distala a antebratului, dam de un sant marginit de
tendoanele muschilor flexor radial al carpului si brahioradial in profunzimea
caruia se gaseste artera radiala. Palparea pulsului se face cu varful degetelor
index, mediu si inelar de la mana dreapta. Dupa ce s-a reperat santul lui, se va
exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial cu cele trei degete
palpatoare, pana la perceperea zvacuiturilor pline ale pulsului.
Fixarea degetelor se realizeaza cu ajutorul policelui, cu care se imbratiseaza
antebratul la nivelul respectiv.
Notarea pulsului se face cu pix sau creion rosu, fiecare linie orizontala a foii de
temperatura corespunde la patru pulsatii. Valorile normale a pulsului sunt :
- la nou-nascut 130-140 pulsatii / minut
- la copil mic 100-120 pulsatii / minut
- la adult 90-100 pulsatii / minut
- la varstnic 80-90 pulsatii / minut
d) Tensiunea arteriala trebuie controlata la toti bolnavii postoperator si in
special la cei hipertensivi. Scaderea tensiunii arteriale asociata cu alte semne
poate indica o complicatie hemoragica.
Scopul masurarii tensiunii arteriale este evaluarea functiei cardiovasculare
(forta de contractie a inimii, rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul
vaselor).

Materialele necesare sunt : aparat pentru masurarea tensiunii arteriale (cu

mercur Riva Rocci sau cu manometru), stetoscop biauricular, tampoane de vata
si alcool pentru dezinfectarea olivelor stetoscopului si creion sau pix rosu
pentru insemnarea valorilor in foaia de temperatura.
Exista doua metode de masurare a tensiunii arteriale : auscultatoric si
palpatoric.
Metoda auscultatorie : se explica pacientului tehnica si i se asigura un repaus
fizic aproximativ 15 minute. Asistenta se spala pe maini, aplica manseta
pneumatica pe bratul pacientului sprijinit si in extensie. Membrana
stetoscopului se fixeaza pe artera humerala, sub marginea inferioara a mansetei.
Se introduc olivele stetoscopului in urechi. Se pompeaza aer in manseta
pneumatica cu ajutorul perei de cauciuc pana la disparitia zgomotelor pulsatile.
Aerul din manseta se decomprima usor prin deschiderea supapei, pana cand se
percepe primul zgomot arterial, care prezinta valoarea tensiunii arteriale
maxime (sistolice). Se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul
manometrului pentru a fi consemnata. Se continua decomprimarea, zgomotele
arteriale devenind tot mai puternice. Se retine valoarea indicata de coloana de
mercur sau acul manometrului in momentul in care zgomotele dispar acesta
reprezentand tensiunea arteriala minima (diastolica). Se noteaza pe foaia de
temperatura valorile obtinute.
La metoda palpatorie determinarea se face prin palparea arterei radiale. Nu se
foloseste stetoscopul biauricular. Etapele sunt identice metodei auscultatorii.
Are dezavantajul obtinerii unor valori mai mici decat realitatea, palparea
pulsului periferic fiind posibila numai dupa reducerea accentuata a
compresiunii exterioare.
Se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala de
culoare rosie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana de

mercur. Se unesc liniile orizontale cu liniile verticale si se hasureaza spatiul

rezultat. Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt : - la copil intre 1-3 ani
75/90-50/60 mmHg
- la copil intre 4-11 ani 90/100-60/65 mmHg
- la copil si la adolescenti 12-15 ani 100/120-60/75
mmHg
- la adult 115/140-75/90 mmHg
- la varstnici >150/>90 mmHg
e) Urmarirea diurezei este importanta in vederea stabilirii bilantului hidric. Mai
ales in cazul hemoragiilor masive este importanta rehidratarea organismului.
Pentru masurarea diurezei urina se colecteaza pe 24 de ore in recipiente
cilindrice, gradate, cu gat larg, spalate si clatite cu apa distilata. Colectarea se
incepe dimineata la o anumita ora si se termina a doua zi la aceeasi ora. Pentru
prevenirea fermentatiei se vor adauga la urina cristale de timol. Diureza se
noteaza in foaia de temperatura prin hasurarea patratelelor corespunzatoare
cantitatii de urina si zilei respective. Spatiul dintre doua linii orizontale a foii de
temperatura corespunde la 100 ml de urina. Cantitatea de urina eliminata in 24
de ore in mod normal este de aproximativ 1500 ml.
2.5. Alimentatia bolnavului
Se suprima alimentatia pe gura, bolnavul putand primii numai lichide reci cu
lingurita sau paiul si bucatele de gheata, in prima zi, eventual lapte rece in
cantitati mici (20-30 ml) din ora in ora.
In functie de evolutie a doua zi de la sangerare sunt permise 12-14 mese
compuse din 150-200 ml lapte, regim hidrozaharat.

Incepand cu a treia zi regimul se imbogateste adaugandu-se supe

mucilaginoase, gris cu lapte, piureuri de legume, budinci, creme, ou moale ,
carne slaba de vita sau pasare, legume fierte ajungandu-se in cateva zile (5-7) la
o ratie calorica de 1500-2000 calorii.
2.6. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului
Asistenta aplica punga cu gheata in regiunea epiglotica. Pregateste sange
izogrup, izo Rh si instaleaza transfuzia de sange.
Administreaza medicatia hemostatica : - CaCl2
- Gluconat de Calciu
- vitaminele K, C (Fitomenadion,
Acid ascorbic)
- Venostat (Etamsilat)
- Trombina
- Adrenostazin
De asemenea instaleaza perfuzia cu substituenti de volum :
- Macrodex (Dextran 70)
- Rheomacrodex (Dextran 40)
In lipsa de solutie macromoleculara se poate perfuza ser fiziologic sau glucoza,
insa acestea au actiune mai slaba pentru refacerea volemiei. Asistenta
pregateste si administreaza in cazurile indicate sedative : - Fenobarbital

- Diazepam pentru calmarea starii

de agitatie.
Se recomanda aspiratie gastrica pentru evacuarea sangelui, deoarece hemoragia
se opreste mai usor daca stomacul este colabat. In plus evacuarea stomacului,
oprind greturile si varsaturile il pune in repaus si favorizeaza hemostaza. Se
controleaza daca sangerarea gastrica este activa in momentul examinarii. Se
determina cantitatea de sange pierduta intr-un interval de timp. Se apreciaza
eficacitatea terapiei instituite.
In scop hemostatic se pot efectua spalari gastrice (refrigeratie gastrica prin
spalatura continua) cu apa rece si Adrenostazin.
Medicatia hemostatica :
- Gluconat de calciu : intervine in metabolismul apei si in coagularea
sangelui. Ca actiune terapeutica, are rol plastic in formarea sistemului osos.
- CaCl2 : este un antialergic, antiedematos, antispastic. Este indicat in :
- spasmofilie
- tetanie
- edeme
- stari alergice
- hemoragii
- Venostat : este o substanta cu proprietati hemocoagulante de tip
enzimatic (activeaza transformarea fibrinogenului in fibrina), timpul de
coagulare (T.C.) scade la 1/3 din valoarea sa initiala, iar timpul de sangerare

(T.S.) pana la 1/5, iar indicele de protrombina ramane nemodificat. Se

administreaza parenteral, in injectii subcutanate sau intravenoase la adulti 1-2
fiole pe zi.
- Trombina : transforma fibrinogenul in fibrina fiind indispensabila in
procesul de coagulare.
Indicatii : hemostatic local pe plagi sangerande, hemoragii gastroduodenale.
Administrare : 2 grame pulbere dizolvata in 5-10 ml apa distilata sau ser
fiziologic
- Adrenostazin : hemostatic capilar care actioneaza prin vasoconstrictie
prin cresterea rezistentei peretelui capilar si scaderea permeabilitatii lui,
normalizeaza T.S. prelungit patologic fara a influenta procesul de coagulare a
sangelui. Nu modifica tensiunea arteriala si pulsul.
Mod de administrare : parenteral intramuscular sau in perfuzie endovenoasa
(PEV).
Dozele obisnuite : - intramuscular 1-3 fiole a 1,5 mg / zi
- intravenos in PEV 1 fiola a 50 mg in 500 ml solutie glucoza
sau clorurata izotona.
Reactii adverse : in cazuri exceptionale Adrenostazinul poate produce efecte
psihomimetice.
- Vitamina K (Fitomenadion) : vitamina K naturala cu actiune
antihemoragica specific antagonista anticoagulantelor de tip cumarinic.
Stimuleaza sinteza protrombinei si a convertinei. Dupa 3-5 ore de la
administrare protrombina creste suficient pentru producerea hemostazei.

Reactii adverse : injectarea intravenoasa rapida poate provoca congestia fetei,

sudoratie, senzatie de constrictie toracica, dispnee, cianoza, tahicardie, colaps.
Mod de administrare : parenteral in injectii intravenoase, lent sau adaugata in
PEV, doza obisnuita fiind de 0,002-0,010 g (1/5-1 fiole / zi)
- Vitamina C (acid ascorbic) : intervine in procesul de coagulare a
sangelui, are rol in respiratia celulara, in metabolismul protidelor, glucidelor si
lipidelor, in formarea substantei intracelulare, scade permeabilitatea capilarelor,
mareste rezistenta organismului fata de infectii.
- Dextran 70 este un polimer al glucozei prezent sub forma de solutie 6%
in clorura de sodiu 0,9% sau glucoza 5%. Ambele solutii sunt izotonice cu
sangele prin continutul in substante cristaloide. Ca actiune terapeutica Dextran
70 are ca actiune majora expansionarea volumului circulant in cazurile in care
acesta prezinta o scadere importanta.
Mod de administrare : parenteral in PEV 500-1000 ml / zi cantitatea nu trebuie
sa depaseasca 20 ml / kg corp in prima zi si 10 ml / kg corp in urmatoarele.
Concentratia hemoglobinei nu trebuie sa scada sub 10%.
-

Fenobarbital

este

un

sedativ, hipnotic

de

lunga

durata,

anticonvulsivant, slab antispastic si vasodilatator.

Are actiune inductoare enzimatica.
Mod de administrare : parenterala in injectii intramusculare 1/2-1 fiola.
- Diazepam : este o substanta din clasa Benzodiazepinelor cu actiune
tranchilizanta, relaxanta musculara si stabilizatoare neurovegetativa.
Mod de administrare : intramuscular sau intravenos lent 2-10 mg.

Accidente : administrarea rapida a diazepamului poate induce stopul respirator.

- Somatostatina : exercita o actiune vasoconstrictoare specifica fara a
determina modificari sistemice importante.
Mod de administrare 250-500 g / ora in PEV.
2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice
Examinarile de laborator efectuate produselor biologice si patologice
completeaza simptomatologia bolii, reflecta evolutia acesteia si eficacitatea
tratamentului aplicat, semnaleaza aparitia unor complicatii. Recoltarea
produselor este efectuata de asistenta in majoritatea cazurilor. Acesta trebuie sa
respecte orarul recoltarilor, sa cunoasca tehnicile corecte de recoltare a
diferitelor produse, sa completeze buletinul de analize, sa eticheteze produsul
rezultat pentru a evita inlocuirea rezultatelor intre ele, fapt ce poate duce la
erori grave.
Asistenta va instrui bolnavul privind comportamentul sau in timpul recoltarii si
comportamentul sau pentru reusita acestuia. Fizic bolnavul va fi pregatit printro dieta adecvata, repaus la pat si asezarea lui in pozitia necesara recoltarii.
Se va avea grija la sterilitatea recoltarii pentru a evita suprainfectarea
produsului recoltat. Transportul produselor recoltate se efectueaza astfel incat
acestea sa ajunga la laborator cat mai repede si in starea in care au fost eliberate
din organism. Exista o serie de examene de laborator efectuate inaintea tuturor
interventiilor chirurgicale indiferent de timpul avut la dispozitie pentru
pregatirea pacientului si indiferent de starea sa generala cum ar fi : - timpul de
sangerare (T.S.)
- timpul de coagulare (T.C.)

- determinarea grupului sanguin

- hematocritul (Htc)
- hemograma
- glicemie
- uree sanguina
Se recolteaza scaunul pentru a-l trimite la laborator in vederea punerii in
evidenta a sangelui din materiile fecale (reactia Adler sau Gregersen).
In cazurile grave : stari de soc se determina azotemia, ionograma, rezerva
alcalina, testele de coagulare.
2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse de
afectiune
In cazul interventiilor pe tubul digestiv exista si examinari speciale ca :
- examene radiologice cu substante de contrast
- gastroscopie
- sondaj gastric etc.
Participarea pacientului la gastroscopie : gastroscopia este vizualizarea directa
a mucoasei gastrice cu ajutorul instrumentului optic numit gastroscop.
Asistentul va pregati materialele necesare : - masti sterile
- manusi sterile
- tavita renala

- pipe Guedell
- substante dezinfectante
- medicamente : - Emetiral
- Atropina
- Adrenalina
- Scobutil
- Diazepam
- seringi
- glicerina sterila pentru lubrefiere
Dupa pregatirea materialelor necesare asistenta pregateste psihic si fizic
pacientul. Va explica pacientului tehnica explorarii, aspectele dezagreabile ale
acesteia, fapt ce solicita multa cooperare.
Se executa golirea si curatirea completa a stomacului.
In seara precedenta examinarii daca examinarea resturilor stomacale este
defectuoasa se va efectua o spalatura gastrica dupa care bolnavul nu va mai
manca nimic in afara de o tableta de Diazepam.
In dimineata examinarii bolnavul nu mananca si nu fumeaza. Cu 40-50 de
minute inainte de gastroscopie i se va administra Atropina (daca nu exista
contraindicatii), Scobutil sau Diazepam cu efect sedativ pentru prevenirea
accidentelor si incidentelor. Se efectueaza anestezia bazei limbii si a faringelui
cu Novocaina 1% sau Lidocaina Spray. Bolnavul va fi asezat in decubit lateral
stang pe o pernita tare, cu capul in extensie fortata.

Una din asistente comunica cu bolnavul si sustine tavita renala iar cea de-a
doua deserveste medicul.
Dupa tehnica bolnavul va fi supravegheat timp de 30 de minute in sala de
examinare si inca 2 ore in salon, timp in care acesta nu mananca si nu bea.
Daca bolnavul acuza dureri si nu reuseste sa elimine aerul si mucozitatile din
stomac, la indicatia medicului acestea vor fi inlaturate prin introducerea unei
sonde gastrice.
2.9. Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii
Pregatirea preoperatorie a pacientului depinde de bolile insotitoare (anemie,
diabet zaharat, boli hepatice, pulmonare) si de timpul avut la dispozitie.
Pregatirea preoperatorie a bolnavului consta intr-o pregatire locala si generala .
a) Pregatirea generala preoperatorie :
- examenul clinic - se efectueaza de medicul chirurg asistat de asistenta.
Depisteaza deficientele si bolile insotitoare completate de analize paraclinice si
de laborator
- pregatirea psihica - bolnavul se informeaza asupra interventiei, se cere
consimtamantul personal, iar pentru minori, cea a parintilor.
- ingrijiri igienice - se efectueaza baia partiala pasiv (ajutat) sau activ in
functie de starea pacientului.
- se urmaresc atent functiile vitale si vegetative
- regim dietetic preoperator : regim hidro-lactat, lichide reci, gheata,
lapte, budinci, piureuri
b) Pregatirea din preziua operatiei

Se asigura repausul fizic, intelectual si psihic. Se incepe dieta corespunzatoare.

Seara se poate efectua o clisma evacuatoare.
Pregatirea locala : se curata pielea cu apa, sapun, se va insista la pliuri, ombilic.
Pielea paroasa se rade, se vor evita micile taieturi (escoriatii), se degreseaza
pielea cu comprese sterile imbinate in eter. Se dezinfecteaza cu antiseptic
(Betadina sau Iod) si se acopera cu comprese sterile.
c) Pregatirea din dimineata zilei interventiei chirurgicale
Alimentatia se intrerupe cu cel putin 12 ore inaintea interventiei chirurgicale.
Parul va fi legat sub boneta, iar protezele dentare se indeparteaza. Bijuteriile
vor fi date familiei cu proces verbal. In caz ca pacientul nu are familie, bunurile
se vor preda la secretariat sau asistentei sefe sau medicului sef de garda, de
asemenea insotit de proces verbal de predare-primire. Se indeparteaza lacul de
pe unghii, fardul de ten si buze. Golirea vezicii urinare se face spontan sau cu
ajutorul sondei Foley sau Demeure.
Se administreaza medicatia in doze stabilite de anestezist :
- medicatia de inductie - Barbiturice (Thiopental)
- opioide (Fentanyl, Morfina)
-

benzodiazepine

miorelaxante

(Diazepam,

Midazolam,

Lorazepam)
(Succinilcolina,

Pavulon,

Arduan, Tracrium, Esmeron, Norcuron)

- alte medicamente folosite in inductie :
Etomidat, Propofol, Ketamina

- vagolitice (Atropina - mai ales daca se administreaza Ketamina)

d) Pregatirea preoperatorie in cazul interventiilor de urgenta
Se incepe tratamentul socului inca din clipa in care bolnavul soseste la spital.
Bolnavul va fi dezbracat, la nevoie hainele vor fi taiate. La indicatia medicului
se face spalatura gastrica in vederea golirii stomacului. Se face toaleta generala
a pacientului, dezinfectie tip III a regiunii operate : se curata pielea cu apa si
sapun, se epileaza, se degreseaza. Se aplica de doua ori dezinfectantul, la
intervalul de 2'30'.
Se urmaresc functiile vitale si vegetative. Se recolteaza sange pentru analize de
laborator : VSH, grup sanguin, TS, TC, hemograma.
Ingrijirea postoperatorie a bolnavului
Incepe imediat dupa interventie si dureaza pana la vindecarea completa a
bolnavului. Aceste ingrijiri se acorda in functie de natura interventiei, de
complicatiile care survin intraoperator, de felul anesteziei si de starea generala
a bolnavului.
Scopul este restabilirea functiei organismului, asigurarea cicatrizarii plagii si
prevenirea complicatiilor postoperatorii. Dupa interventie din sala de operatie,
bolnavul va fi transportat cu patul rulant sau caruciorul, acoperit pentru a fi
ferit de curentii de aer. Operatul va sta in decubit dorsal, capul intr-o parte
pentru a nu aspira eventualele vomismente. Va fi urmarit aspectul fetei,
respiratia, pulsul, tensiunea, temperatura. Patul
trebuie sa fie accesibil din toate partile si la pat sa fie instalatie de O 2 si monitor
pentru monitorizarea functiei cardiace. Temperatura camerei trebuie sa fie intre
18-20C.

Sarcina asistentei este de a supraveghea pacientul pana la aparitia reflexelor de

deglutitie, tuse, faringiene sau corneene si pana la revenirea completa a starii de
cunostinta. Trebuie sa depisteze eventualele complicatii.
Durerile parietale pot aparea datorita tractiunii musculare asupra suturii cand
bolnavul se misca. La indicatia medicului se pot administra calmante,
anestezice. Durerile profunde pot avea cauza drenurile prea profunde sau
cudate. Medicul chirurg va indica conduita de urgenta.
Observarea distensiei digestive : dupa interventia chirurgicala poate aparea
retentie de gaze, de obicei de scurta durata (3 zile). Daca dureaza peste 3 zile
pana la reluarea tranzitului intestinal se aplica tubul de gaze, se fac clisme
evacuatoare, aspiratie continua. I se interzice pacientului sa consume alimente
peroral pana la aparitia flatulentei.
2.10. Educatia pentru sanatate
Profilaxia bolii
Educatia sanitara are o importanta deosebita in prevenirea hemoragiei digestive
superioare si astfel evitarea suferintei bolnavului prin interventie chirurgicala si
implicit scaderea rezistentei organismului acestuia fata de imbolnavirii.
Se recomanda respectarea unor masuri profilactice cum ar fi :
1 o alimentatie echilibrata si rationala cu evitarea abuzurilor de orice fel;
2 evitarea fumatului si a cafelei care sunt daunatoare;
3 evitarea condimentelor servite in exces;
4 evitarea abuzului de bauturi alcoolice care pregatesc calea unor boli
severe;

5 abuzurile de medicamente : antibiotice, aspirina, purgative

6 alimentele prea fierbinti ca si cele prea reci
7 se recomanda evitarea utilizarii de - Aspirina
- Fenilbutazona
- Indometacin
- Corticosteroizi
- alte medicamente in exces
8 diferite tulburari digestive, chiar si mai putin alarmante trebuie sa ne
conduca la medic pentru a nu lasa sa evolueze o boala care mai tarziu se poate
agrava
9 respectarea orarului de masa
10 evitarea stresului
Se recomanda regim alimentar individualizat si adaptat stadiului in care se afla
boala cu protejarea mucoasei gastrice (alimente bine mestecate) si cu protectie
termica.
2.11. Externarea bolnavului
Medicul este cel care va hotari momentul externarii bolnavului cand acesta nu
mai necesita o supraveghere permanenta si poate continua tratamentul prescris
la domiciliu. Asistenta va pune la dispozitia medicului documentele bolnavului
necesare formularii epicrizei si completarii biletului de iesire si va asigura
alimentatia bolnavului pana la externare.

Asistenta va anunta familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea

grija ca bolnavul sa-si primeasca lucrurile personale de la magazia spitalului si
sa aiba o imbracaminte corespunzatoare anotimpului.
Va aprofunda cu bolnavul indicatiile primite de la medic si cuprinse in biletul
de iesire. Asistenta va conduce bolnavul la iesire unde il lasa in grija
apartinatorilor.

BIBLIOGRAFIE
Anatomia si fiziologia omului. Compendiu - Bucuresti, editura Corint, 1999
Bazele teoretice si practice ale ingrijirii omului sanatos si bolnav. Nursing Bucuresti, editura Universul, 2000
Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor
fundamentale vol.1 - coordonator: Lucretia Titirca, Bucuresti, editura Viata
Medicala Romaneasca
Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali-sub redactia
Lucretia Titirca, Bucuresti, editura Viata Medicala Romaneasca
Mircea Constantinescu - Chirurgie. Specialitati inrudite. Nursing in chirurgie Bucuresti, editura Universul. 1999
Carol Mozes - Tehnica ingrijirii bolnavului ( Cartea asistentului medical ) Bucuresti, editura Medicala, 2003
Greg McLatchie - Ghid clinic de chirurgie, Bucuresti, editura BicALL, 1999
Lucretia Titirca - Urgente medico-chirurgicale. Sinteze pentru asistentii
medicali - Bucuresti, editura Medicala, 2004

Larousse: Dictionar de medicina - Bucuresti, editura Univers Enciclopedic,

1998
D.Vasile - Chirurgie si specialitati inrudite - editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1995