I Istoric II Notiuni de anatomie si fiziologie a pancreasului III Ingrijirea pacientilor cu pancreatita acuta A.Date despre boala 1. Definitie 2.

Anatomie patologica 3. Etiologie 4. Patogenie 5. Diagnostic clinic 6. Diagnostic paraclinic 7. Diagnostic diferential 8. Evolutie 9. Tratament a) medical b) chirurgical 10. Masuri profilactica B.Ingrijiri generale C.Ingrijiri specifice 1.Proces de ingrijire 2.Studiu de caz V Bibliografie selective

I ISTORIC In 1889 Reginald Fitz intocmeste prima clasificare a pancreatitelor acute, clasificare care isi pastreaza valabilitatea pana astazi. Fitz imparte pancreatita acuta in trei categorii a caror gravitate creste progresiv. Prima dintre acestea este pancreatita acuta edematoasa,

intalnita in cca. 90% din bolnavii cu pancreatita acuta si care este de fapt un proces inflamator autolimitat cu raspuns favorabil la tratamentul conservator. A doua categorie este pancreatita acuta hemorgica, forma de gravitate crescuta, cu mortalitate ce poate ajunge la 40%. Incidenta reala nu este cunoiscuta deoarece diagnosticul de certitudine se pune la laparotomie sau necropsie. Cea de-a treia forma de pancreatita, cu potentialul letal cel mai ridicat, si care apare la bolnavii ce au supravietuit fazei hemoragice este pancreatita acuta necroticohemorargica. Procesul inflamator si hemoragic evolueaza catre necroza la care se adauga suprainfectia bacteriana, procesul are tendinta sa se extinda peripancreatic in lungul spatiului retroperitoneal, putand ajunge in mediastin sau scrot. In 1963 Altemainer si Alexander publica o sinteza a literaturii de pana atunci, sinteza in care se remarca predominanta etiologiei biliare a pancreatitei acute (56% din cazuri), uramata de cea etilica (22% din cazuri). In 1979 apar o serie de lucrari scrise de Frey si Lindenauer in care se subliniaza faptul ca pancreatita acuta hemoragica este o faza premergatoare a supuratiei pancreatice. De asemenea autorii arata ca frecventa scazuta a pancreatitelor la bolnavii ce au evolutie ulterioara spre abcedare se poate explica prin gravitatea formelor de pancreatite la alcoolici, care in general nu mai ajung in faza de abces. In Romania au publicat studii privind pancreatita acuta si complicatiile ei septice: Juvara, Burlui, Turai. Juvara in 1957, in Chirurgia pancreasului precizeaza indicatiile interventiei chirurgicale in pancreatita acuta, asta ca prima dintre acestea este situata in care apar semne ce traduc complicarea sindromului acut cu necroza sau supuratie pancreatica. Cercetarile lui Burlui si colaboratorii sai, s-au concretizat in imaginea metodei perfuzarii cu Novocaina a radacinii mezenterului pentru tratamentul pancreatitei acute.

In 1985, Juvara si colaboratorii sai analizeaza o serie de cazuri de pancreatita acuta subliniind importanta identificarii tuturor expansiunilor colectiilor pentru evolutia bolnavului. II NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A PANCREASULUI II NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A PANCREASULUI ANATOMIE Pancreasul este o glanda cu dubla secretie - externa si interna - anexata duodenului. Prin structura si aspectul exterior prezinta asemanari cu glandele salivare, motiv pentru care a mai fost numit si glanda salivara abdominala.

Forma neregulata, asemanatoare unui ciocan.

Pancreasul este alungit transversal, are o extremitate dreapta mai voluminoasa, iar portiunea stanga mai subtiata, ascutita. Este turtit anterioposterior si este aplicat pe peretele posterior al abdomeniului. Directia transversala usor ascendenta de la dreapta spre stanga. De asemenea prezinta o curbura cu concavitatea posterioara, determinata de coloana vertebrala. Culoarea roz-cenusie devine rosie in timpul activitatii. Suprafata are un aspect lobulat. Consistenta - relativ ferma, dar elastica ceea ce face ca organele din vecinatate sa-si lase amprenta pe pancreas. Este friabil, se rupe usor. In sectiune are aspect carnos. Dimensiuni: lungimea: 15 - 20 cm inaltimea: 4 -5 cm (la nivelul capului) grosime: 2 cm Pancreasul este ceva mai voluminos la barbat decat la femeie. Ajunge la dimensiunile maxime pana la 40 ani, pentru ca dupa 50 ani sa drescreasca treptat. Greutatea este in medie de 80 grame. Configuratie exterioara Pancreasul este format din doua portiuni perpendiculare una pe alta. Portiunea dreapta orientata vertical e mai voluminoara si se numeste cap. Portiunea orizonatala, usor oblica in sus si spre stanga se numeste corp; ea se termina ascutindu-se spre coada. Capul are forma aproximativ circulara si prezinta doua fete (anterioara si posterioara) si o circumferinta. Din marginea stanga a portiunii inferioare a capului se desprinde o prelungire care se curbeaza si se indreapta medial si in jos, prin spatele vaselor mezenterice superioare, se numeste procesul uncinat. Intre cap si procesul unciant se formeaza o scobitura adanca incinzura pancreatica.

Corpul are o forma de prisma triunghiulara cu trei fete si trei margini. Fata anterioara prezinta in vecinatatea capului o proeminenta joasa si rotunjita tuyberozitatea omenala, spre stanga prezinta o depresiune larga si putin adanca, impresiunea gastrica in care se aseaza stomacul. Fata inferioara este strabatuta de doua santuri, pentru artera si vena lineala (splenica). Fata posterioara priveste spre organele etajului submezocolic. Marginile se formeaza intalnirea fetelor si sunt: superioare, anterioare si inferioare. Coada se continua fara o limita neta cu corpul. Ea poate avea forme diferite si poate fi lunga sau scurta. Situatie - Pancreasul este situat profund in abdomen si este aplicat pe coloana vertebrala. La dreapta lui se gaseste duodenul, la stanga splina. El este impartit prin insertia mezocolonului transvers in doua portiuni: supramezocolica si submezocolica. Pancreasul raspunde primei vertebre lombare, el poate urca pana la a 12-a vertebra toracala (situatie inalta), sau poate cobora pana la a 3-a vertebra lombara (situatie joasa), deci pancreasul ocupa egipastrul, iar prin coada patrunde in hipocondrul stang. Proiectia la suprafata corpului superior in plan orizontal trece prin extremitatea anterioara a coastelor opt; inferior in plan orizontal trece la doua latimi de degete deasupra ombilicului; la dreapta in plan sagital la doua degete in dreapta liniei mediane; la stanga in plan sagital la 2 cm de linia medioclaviculara stanga. Mijloace de fixare - Pancreasul este unul dintre organele cele mai bine fixate ale cavitatii abdominale. El este mentinut in pozitia sa prin: conexiunile cu duodenul in care I se deschid canalele excretoare, prin peritoneu, prin fascia de coalescenta retroduodenopancreatica Treitz prin vase si nervi. Acestora li se adauga presa abdominala.

Portiunile pancreasului au o fixare diferita. Capul este cuprins in concavitatea duodenala si este mai bine fixat decat coada legata de splina prin ligamentul splenico-lineal. In cazuri exceptionale, pancreasul poate fi deplasat in torace sau sa formeze continutul unei hernii ombilicale. Raporturile pancreasului Raporturile pancreasului, in special cele ale capului, se aseamana, in buna parte, cu raporturile duodenului, fapt care a determinat denumirea de simbioza duodenopancreatica. Capul pancreasului este cuprins in concavitatea duodenului, de care adera prin tracturi conjunctive solide. Fata anterioara a capului pancreasului este acoperita de peritoneu. Portiunea supramezocolica este acoperita inainte de portiunea pilorica a stomacului si raspunde bursei omenale. Portiunea submezocolica raspunde cavitatii periteonale mari si vine in raport cu colonul transvers si cu ansele intestinului subtire. Fata posterioara are un raport foarte important cu ductul coledoc, care este aplicat pe ea prin fascia de coalescenta retroduodeno-pancreatica Treitz (acest raport explica de ce inflamatia ductului coledoc se poate propaga la pancreas si sa dea pancreatite). Corpul pancreasului stabileste urmatoarele raporturi: fata anterioara vine in raport cu fata posterioara a stomacului (impresiunea gastrica) si este acoperita de peritoneul perietal al bursei; fata posterioara, neacoperita de peritoneu, este in raport cu fascia retroduodenopancreatica Treitz; fata inferioara este acoperita de peritoneu si prezinta trei impresiuni lasate de organe: flexura duodeno-jejunala, ansele jejunale si colonul transvers; marginea superioara vine in raport cu plexul celiac (care se prelungeste si pe fata posterioara);

marginea anterioara raspunde insertiei mezocolonului transvers. marginea inferioara este aplicata pe peretele abdominal posterior. Coada pancreasului se indreapta spre splina. Uneori cele doua organe vin in contact, alteori raman indepartate, ele sunt legate prin ligamentul frenico-lineal. Uneori coledocul si ductul pancreatic se pot deschide separat in duoden. Ductul panctreatic accesor - canalul Santorini - ia nastere din ductul principal in locul unde acesta se curbeaza in jos, de aici se indreapta, strabatand capul pancreasului spre duoden, unde se deschide le 3 cm deasupra papilei mari, la nivelul papilei duodenale mici. Cand ductul Wirsung este obstruat canalul Santorini se dilata si asigura scurgerea sucului pancreatic in duoden. FIZIOLOGIE Pancreasul exocrin - sucul pancreatic Sucul pancreatic este secretat de celule acinare ale pancreasului exocrin. Este un lichid limbede, uneori cu continut de mucus care se adauga in canalele excretoare cu un ph 8. La om se elimina zilnic o cantitate de 200-800 ml. Contine substante anorganice, cea mai importanta fiind bicarbonatul (care ii confera caracterul alcalin) si substante organice (componentul cel mai important fiind enzimele). Componentele anorganice Bicarbonatul este secretat in ductele pancreatice printr-un proces activ (insotit de cresterea consumului de oxigen) ce realizeaza o concentratie mare (cca 70mEq/l). El antreneaza osmotic si apa de-a lungul ductului pancreatic. Transportul de bicarbonat este realizat printr-o pompa situata in membrana apicala a celulelor epiteliale, care introduce concomitent in celula ioni de clor. Eliberarea

clorului este invers proportionala cu a bicarbonatului. PH-ul sucului pancreatic reflecta PH-ul sangvin, bicarbonatul din suc crescand in alcaloza metabolica si scazand in acidoza metabolica. Bicarbonatul neutralizeaza continutul acid al duodenului. In ductul panctreatic apare o cantitate mare de natriu transformat in schimbul potasiului. Natriu si potasiu se elimina prin sucul pancreatic intr-o concentratie asemanatoare cu a plasmei ce se pastreaza constanta. Secretia acinara este izotona, cea finala este hipertona. Componentele organice Enzimele Sunt cele mai importante componente ale sucului pancreatic. Actioneaza asupra celor trei principii alimentare si se impart in: amilolitice (alfa-amilaza si maltaza), lipolitice (lipaza) si proteolitice (tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaza). Enzimele amilolitice Alfa-amilaza este mai puternica decat cea salivara deoarece digera si amidonul crud pe care il transforma in maltoza, maltotrioza si dextrine. Actiunea ei necesita prezenta ionilor de clor, PH-el optim de actiune este 6,7-7. Maltaza este in cantitate mica in sucul pancreatic. Impreuna cu izmoltaza (din sucul intestinal) realizeaza hidroliza maltozei, maltotriozei si dextrinelor. Enzime proteilitice Tripsina secretata ca tripsinogen, se activeaza In activare intervin ionii de calciu. Enzimele lipolitice Lipaza desface trigliceridele in acizi grasi,monogliceride si glicerol. PH-ul optim de actiune este 7-9. Activatorii sunt clor,natriu si ionii de calciu.

Pancreasul endocrin - insulina, glucagonul, STS si PP Insulina este secretata de celulele B din insulele Langerhans. Ea regleaza in special metabolismul glucidic, dar si cel lipdic si protidic. Are actiune hipoglicemianta mentinand glicemia la nivelul fiziologic prin indreptarea excesului de glucoza spre ficat (unde se depoziteaza sub forma de glicogen) si stimularea utilizarii ei tisulare. In metabolismul glucidic intervine si glucagonul (cu efect hiperglicemiant) prin mobilizarea glucozei din glicogenul hepatic si impiedicarea utilizarii ei tisulare. Glucagonul este secretat de celulele A. Pancreasul endocrin contine si celulele D care secreta somatostatina (STS) si gastrina, prima participand la reglarea metabolismului glucidic, inhiband secretia celulelor A si B. Pancreasul endocrin poseda si celule care secreta polipeptidul pancreatic (celulele PP). A. DATE DESPRE BOALA 1. DEFINITIE Pancreatita acuta este o boala acuta, locala si generala, determinata de procesul patologic de autodigestie, prin activarea in glanda a fermentilor pancreatici, normal inactivi la acest nivel. Pancreatita este constituita de un lant de fenomene patologice de intensitate, gravitate si durata variabila. O parte din acestea sunt rezultatul actiunii locale de autodigestie a glandei prin fermentii trpsina si lipaza, insa fenomenele grave ale bolii sunt urmarea actiunii toxice a fermentilor si a altor produsi toxici la distanta, pe toate parenchimele si tesuturile ce asigura functiile vitale ale organismului: creier, plamani, vase sangvine, cord, etc. 2. ANATOMIE PATOLOGICA Exista doua forme de gravitate diferita: a) pancreatita acuta edematoasa cu tumefierea glandei prin edem si prin hiperemie b) pancreatita acuta necrotico-hemoragica cu leziuni mult mai mari (comparativ cu pancreatita acuta edematoasa), glanda este marita de

volum, prezinta zone hemoragice, deseori si zone necrotice de marime si distributie variabila interesand parti din glanda sau pancreasul in totalitate. Cavitatea peritoneala contine lichid hemoragic in cantitate mare. Seroasa peritoneala este presarata cu pete, asemanatoare petelor de ceara (datorata autodigestiei grasimilor), numite pete de citosteatonecroza. Uneori pancreatita acuta edematoasa este stadiul premergator al unei pancreatite acute necrotico-hemorargice. In alte cazuri pancreatita acuta edemanoasa ramane in acest stadiu. Daca bolnavul supravietuieste perioadei initiale a unei pancreatite acute necroticohemorargice, zonele necrotice se pot transforma in sfaceluri libere, constituind sechestre pancreatice sau se pot infecta determinand formarea unor abcese postnecrotice, care migreaza in general retroperitoneal catre regiunea lombara stanga sau abdomenul inferior. Se pot acumula secretii pancreatice si resturi lichefiate de tesuturi intr-un spatiu delimitat de structurile vecine pancreasului formand un pseudochist pancreatic. Procesul de digestie enzimatica in jurul glandei (exemplu: vasele splenice) determinand hemorargii intraperitoneale grave, sau la erodarea segmentelor vecine ale tubului digestiv, provocand fistule (gastrica, duodenala) si peritonita consecutiva. 3. ETIOLOGIE Factori favorizanti: obezi, mari mancatori si consumatori de alcool; teren vascular aterosclerotic; purtatori de afectiuni biliare (in special litiaza).

Boala apare des dupa o masa deosebit de copioasa, bogata in grasimi si alcool. Poate aparea si in urma unor traumatisme pancreatice, dintre acestea o categorie aparte fiind pancreatitele postoperatorii, care apar mai frecvent in urma interventiilor in regiune (ulcer duodenal, colecistectomii, splenectomii), insa poate aparea si dupa orice tip de operatii. 4. PATOGENIE Se disting doua etape: declansarea procesului de autosugestie urmarile acestui proces Declansarea procesului de autosugestie poate fi determinata de doua serii de facori: factori canalari care produc: refluxul de lichid biliar in pancreas prin canalul comun bilio- pancreatic ca urmare a obturari ampulei lui Vater printr-un calcul mic, un graunte de colesterol sau chiar un spasm, sau refluxul de lichid duodenal in pancreas ca urmare a unui defect in tranzitul duodenal si pancreatito-duodenal, sau retentia de suc pancreatic cu cresterea presiunii datorita unui obstacol pe partea terminala a canalului excretor. Un asemenea reflux biliar sau duodenal poate fi capabil sa determine (daca glanda se afla in activitate digestiva) o activare locala a fermentilor (in primul rand transformarea tripsinogenului inactiv in tripsina activa) avand ca rezultat declansarea procesului patologic. factori vasculari: ischemia acuta a parenchimului pancreatic printr-un deficit vascular determinat de ateroscleroza sau de tromboza vaselor mici, sau de un proces de vasconstrictie. In acelasi context de intensa activitate digestiva a glandei, aceste modificari vasculare pot

deplasa autoactivarea fermentilor, cu toate ca sistemul excretor a canalelor este normal. Urmarile procesului de autosugestie Dupa deplasarea initiala procesului de autoactivare a enzimelor pancreatice tripsina, lipaza si ceilalti fermenti dau nastere unui proces de proteoliza si lipoliza exercitat in glanda, cat si in jurul ei pe tesuturile si organele din abdomen, dar si pe tesuturile si organele situate la distanta. Urmare a actiunilor fermentilor iau nastere si alte enzime toxice care produc: leziunea chimica, toxica a parenchimelor nobile importante: encefal rinichi cord vascodilatatia cu hipotensiune, stare de soc si deficit de perfuzie sangvina a organelor vitale defecte de coagulare a sangelui, cu tromboze intraviscerale si hemoragii. Toate aceste fenomene poarta numele de toxemie enzimatica, lor datorandu-li-se gravitatea si mortalitatea mare in fazele initiale ale pancreatitei acute. 5. DIAGNOSTICUL CLINIC Debut in general dupa o masa copioasa. Cel mai important simptom este durerea. Foarte violenta, intereseaza jumatatea superioara a abdomenului cu iradieri diverse, spre umarul stang, spre gat, spre hipocondrul drept, spre spate, spre abdomenul inferior. In general se descrie durerea in bara (rezistenta la calmantele uzuale) simuland ulcerul. Greturi si varsaturi frecvente. Varsaturile sunt, la inceput, alimentare, apoi bilioase sau hemoragice. Intoleranta alimentara poate fi totala, chiar si pentru lichide.

Tranzitul intestinal este incetinit, rar exista diaree. Meteorism abdominal. Stare generala - uneori grava de la inceput, anxietate, transpiratii reci, dispneee, piele marmorata, alteori este initial si mult timp conservata. Tensiunea arteriala - initial este crescuta, facies vultos, rosu. Puls normal sau tahicardic. Ulterior tensiunea arteriala poate scadea, instalandu-se socul. Febra in general sub 38 grade Celsius. Tulburari psihice frecvente, sub forma de agitatie, incoerenta verbala, delir. Traduc atingerea SNC si sunt un semn de gravitate. Examenul obiectiv. Subicter sau icter in cca 20% din cazuri. Abdomen normal sau meteorizat, cu sonoritate normala, fara contractura generalizata, dar dureros la presiune. Este un contrst intre intensitatea fenomenelor subiective si saracia formelor obiective abdominale, tabloul clinic local fiind necaracteristic pentru ocluzie sau peritonita. Poate exista: durere la presiunea ungiului costovertebral stang tumefactie palpabila transversala, supraombilicala alungita fuziforma, foarte sensibila semne de pleurezie mai des stanga (apoximativ 1/5 din cazuri) Predominenta unora dintre simptomele si semnele clinice a permis descrierea unor forme clinice cu aspect particular: a) forma pseudocolecistica, asemanatoare cu o colicistita acuta: dureri epigastrice si in hipocondrul drept, varsaturi, febra. O vezicula biliara destinsa si imflamata coexista deseori cu pancreatita acuta. b) forma pseudoocluziva sugerand o ocluzie pe intestinul subtire, predomina metorismul, varsaturile, oprirea tranzitului pentru fecale si gaze. c) forma pseudoperforativa, in care exista aparare musculara si chiar contractura generalizata, se poate pune problema unei perforatii ulceroase sau apendiculare. d) forme fruste, foarte numeroase de-abia schitate sau in care lipsesc majoritatea simptomelor.

Rolul asistentei medicale

Rolul asistentei medicale este de a ajuta persoana bolnava sau sanatoasa sa-si mentina sau sa-si recastige sanatatea (sau sa-l asiste in ultimele clipe), prin indeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi indeplinit singur daca ar fi avut capacitatea sau cunostintele necesare si sa indeplineasca aceste functii astfel incat acesta sa-si recastige independenta cat mai repede posibil. Raportat la efectele pe care pancreatita acuta le are asupra fizicului si psihicului bolnavului, rolul asistentei medicale este deosebit de importanta. Activitatea asistentei medicale trebuie sa acopere totalitatea nevoilor fundamentale ale pacientului (cu ajutorul echipei de ingrijire sau singura), ghidandu-se dupa un plan de ingrijire care este in functie de starea pacientului, investigatiile necesare diagnosticarii, interventiile chirurgicale si tratamentul prescris de medic. Acest plan de ingrijire al pacientului poate necesita o revizuire zilnica sau saptamanala in functie de evolutia starii pacientului. De la serviciul de internari pacientul cu pancreatita acuta este dus in sectia de terapie intensiva, fapt care determina cresterea nelinistii bolnavului, al carui psihic este deja marcat de simptomatologia zgomotoasa a bolii (intoleranta alimentara, varsaturi, durere, etc.). Asistenta medicala trebuie sa caute sa linisteasca pacientul explicandu-I necesitatea supravegherii permanente, importanta acesteia pentru evolutia bolii, pentru stabilirea conduitei medicale. Pacientul, odata cu internarea i se fac o serie de explorari utile precizarii diagnosticului, explorari care pot fi traumatizante (fibrogastroscopia, recoltarea sangelui prin punctie venoasa), dar care sunt absolut necesare. Asistenta medicala trebuie sa fie alaturi de pacient staduidu-se sa-i alunge teama, explicandu-i utilitatea si importanta analizelor.

Bolnavului i se instaleaza o sonda de aspiratie nazo-gastrica pantru a-i pune in rapaustubul digestiv, pentru limitarea secretiei enzimelor pancreatice. SA AJUTI BOLNAVUL SA RESPIRE Respiratia bolnavului este afectata de sonda de aspiratie instalata, de aceea, pozitiile bolnavuluyi trebuie alesa astfel incat sa permita o expansiune maxima a cutiei toracice. Asistenta trebuie sa sesizeze orice modificare a respiratiei si sa intervina rapid cand este nevoie. SA AJUTI BOLNAVUL SA SE ALIMENTEZE SI HIDRATEZE In tratamentul pancreatitei acute unul din principiile de baza este punerea in repaus total a tubului digestiv (urmarind reducerea la minim a secretiei pancreatice) prin post total si prin instalarea sondei de aspiratie. Alimentarea si hidratarea bolnavului se va face parenteral prin perfuzii a caror compozitie, volum, ritm de administrare se stabilesc in functie de nevoi, eliminari, varsta, greutate, etc. Datorita faptului ca perfuziile sunt aproape permanente se catetirizeaza o vena (in general jugulara) deci apare necesitatea supravegherii atente a perfuziei pentru a preintampina obstruarea cateterului (prin refluxul sangelui in stazm). SA AJUTI BOLNAVUL SA ELIMINE La bolnavul cu pancreatita acuta operat, trebuie urmarite foarte atent eliminarile din tuburile de dren ce se instaleaza intraoperator, notand: cantitatea (in ml), culoarea (galben, verde, hemoragic), calitate (seros, hemoragic, sero-hemoragic, bila, etc.), eventual mirosul si continutul (cheaguri, sechestre). La indicatia medicului se fac recoltari din lichidele drenate sau chiar din plaga pentru culturi sau controlul amializelor. Aceste recoltari se fac in conditii de asepsie, pentru a inlatura denaturarea rezultatelor analizelor. Se uramaresc eliminarile de pe sonda de aspiratie ca volum, continut, culoare. O mare importanta o are urmarirea eliminarilor produselor de excretie (fecale si urina). Se va incuraja bolnavul sa aibe o pozitie fiziologica pentru a favoriza o eliminare

normala. Capatul patului se poate ridica in timpul folosiri bazinetului, iar picioarele pot fi sprijinite in pozitie flectata. SA AJUTI BOLNAVUL SA PASTREZE O BUNA POSTURA CAND SE MISCA SAU STA Trebuie asezat in pat astfel incat sa-i fie asigurata o repartitie corecta a greutatii si o aliniere corecta, indiferent de pozitie: decubit lateral, ventral, dorsal sau sezand. Asistenta trebuie sa ajute pacientul sa-si modifice pozitia in functie de nevoi. Revenirea escarelor la bolnavii imobilizati se face prin schimbarea frecventa a pozitiei (la doua ore). SA AJUTI BOLNAVUL SA SE ODIHNEASCA SI SA DOARMA Repaosul si somnul depind partial de relaxarea musculara. Suprimarea cauzelor iritative ca: zgomote, mirosuri si lucruri dezagreabile, precum si suprimarea foamei, pot sa ajute bolnavul sa aiba un somn reparator. Muzica, lectura, contactul cu o alta persoana pot induce somnul. Prezenta asistentei medicale in camera in momentul culcarii poate contribui mult la diminuarea tensiunii nervoase a pacientului. SA AJUTI BOLNAVUL SA-SI ALEAGA IMBRACAMINTEA, SA SE IMBRACE SI SA SE DEZBRACE Lipsa de imbracaminte reprezinta o pierdere a libertatii pentru multi,acelasi lucru se intampla daca poarta ceea ce nu-i face placere. Trebuie remarcat faptul ca interesul pacientilor fata de imbracaminte este interpretat ca un semn favorabil. SA AJUTI BOLNAVUL SA-SI PASTREZE TEMPERATURA IN LIMITE NORMALE

Temperatura corpului omenesc este mentinuta intre limite normale prin conditiile de mediu si prin portul imbracamintii adecvate. Nursingul de baza trebuie sa includa pastrarea unei temperaturi normale in camera bolnavului, a unei atmosfere confortabile. Alegerea imbracamintii se face in functie de mediu, tinand cont de influenta pe care o are asupra temperaturii corpului. SA AJUTI BOLNAVUL SA-SI PASTREZE CORPUL CURAT, INGRIJIT, SA AIBA TEGUMENTE CURATE Fiecare pacient trebuie sa beneficieze de conditiile si articolele necesare, cat si de ajutorul necesar pentu ingrijirea corpului sau. Frecventa toaletei generale este stabilita in functie de nevoile si dorintele bolnavului si astfel incat pacientul sa aiba o infatisare curata, sa se previna orice mirosuri dezagreabile sau orice forma de iritare a pielii. Deosebit de important, la pacientii operati, este mentinerea plagii curate prin controlarea periodica a pansamentului si, la nevoie, schimbarea lui in conditii de asepsie pentru a evita suprainfectarea. SA AJUTI BOLNAVUL SA EVITE PERICOLELE Boala il priveaza, partial, pe pacient de capacitatea de a evita pericolele. Pacientii cu delir sau psihopatii trebuie supravegheati in mod deosebit pentru a preintampina suicidul, automutilarea sau lezarea celor din jur. Tot in cadrul nevoii de a evita pericolele se include si preintampinarea suprainfectiilor. SA AJUTI BOLNAVUL SA COMUNICE Separarea de familie, scoaterea din mediul de viata pot induce pacientului o stare de anxietate, de teama. Acestea se adauga la nelinistea produsa de boala. Asistenta medicala trebuie sa incurajeze bolnavul sa-si exprime nevoile, nelinistile, sa-si exteriorizeze sentimentele, explicandu-i ca ea nu poate actiona conform dorintelor sale ( ale pacientului) decat daca le cunoaste. Sa ajuti bolnavul sa-si practice religia in functie de valorile sale de bine si rau

Trebuie respectate toate principiile religiilor (interdictii alimentare, zile de post sau zile in care este interzisa munca, etc.). Avand in vedere ca lucreaza cu oamenii, cadrele medicale nu trebuie sa aiba prejudecati legate de religii si rase. Sa ajuti bolnavul in munca saaau ocupatii productive Foarte importanta este reintegrarea pacientului in societate, recuperarea lui completa. Acest lucru trebuie avut in vedere inca de la internarea in spital uramarind ca pacientul sa-si pastreze sau recastige independenta tuturor functiilor sale corporale. Sa ajuti bolnavul in activitatile recreative Selectionarea activitatilor recreative se face in functie de sex, varsta, grad de inteligenta, experienta si gusturi, de conditiile si severitatea imbolnavirii, de placerea cu care pacientul participa la modul de recreere sugerat. Sa ajuti bolnavul sa invete Pacientul si familia sa trebuie instruiti in legatura cu boala si regimul de viata pe care trebuie sa-l aiba pacientul dupa vindecare pentru a preintampina remisiunile sau complicatiile tardive.