Isabelle Paillart

Spatiul public si comunicarea

Opinia publica si dezbaterea publica

Sondaje de opinie
-Uneori, presa face sa se produca si sa se publice prea multe sondaje de opinie, care
ajung astfel sa ocupe un loc socotit important in dezbaterea publica
-discutii despre validitatea sondajelor- s-au deplasat spre politica; dusmanii
democratiei si ai votului universal
-absenta la acea vreme a sondajelor de opinie publica din tarile comuniste a fost
invocata de catre cei care faceau sondaje ca argument pt discreditarea oricarei
critici a practicii sondajelor
-sondajele permit sa se spuna ce crede poporul intr-un mod mult mai precis
deoarece operatorii de sonaje procedeaza intr-o maniera mai controlata si metodica
Manipularea constienta si inconstientul politic
-practica sondajelor de opinie este legata de stiintele sociale si de sistemul politic si
de notiunea de opinie publica
Forta specifica a celor care realizeaza sondaje este de ordin politic si nu stiintific,
asa cum cred ei
-forta lor rezida in aceea ca au aparentele stiintei pt a servi scopuri politice,
esentialmente practice
-manipularea majora exercitata de practica sondajelor de opinie este, de fapt, mai
mult inconstienta decat constienta
-manipularea majora este generata de lumea sociala care produce doxa, instaland
structuri sociale in chiar structurile mentale
-a integra un grup de oameni pentru a afla si a face cunoscut ce fac/ce gandesc ei
inseamna de fapt a da o existenta sociala acelui grup si a presupune existenta unei
opinii colective asociate acelui grp
-pe scurt, inseamna a face un decupaj al realitatii si a atribui un cuvant acelor
grupuri mai mult sau mai putin reale
-operatorii de sonsaje confera ceva mai multa existenta poluitica acelor pseudogrupuri

Problemele practice ale sondajelor:

-luarea in alcul a opiniei unui ansamblu de cetateni referitoare la subiectele politicii
nu s-a impus decat f tarziu (votul universal integral- Franta, 1945)
-conceptia noastra actuala asupra opiniei publice nu este decat ultima etapa a
unui lung proces politic
-Practica sondajelor de opinie a devenit o realitate sociala
Cele 3 stari ale opiniei publice
-Sunt in stransa legaturan cu structurile succesive ale campului politic si definesc
spatii de debateri publice tot mai extinse- notiunea de opinie publica delimiteaza de
fapt participantii legitimi la jocul politic
1. Prima stare (Rev Franceza 1789-1900 -> a doua jum a sec. 19)
- sens f restrans, legat de logica votului censitar ce domina pe atunci campul politic.
Notiunea de opinie publica desemneaza opinia elitelor sociale in acel domeniu
absolut noi care se deschidea, cel al luptei politice deschise si al competitiei
electorale pt a desemna reprezentant in adunarile legislative
-opinia publica a fost la origini opinia minoritatilor active politic-> opinia
parlamentarilor
2 caracteristici:
a) Nu este opinia cetatenilor simpli, ci a elitelor, a omaneilor care esimeaza
atunci ca opinia nu poate fi luata in calcul, in politica, decat dupa ce a fost
suficient formata si informata; ea trebuie sa inlature opiniile spontane si
negandite, care se inrudesc cu prejudecatile
b) Opinia publica se degaja din discutiile acelor oameni ale caror opinii merita
safie facute publice; rezultatele unei dezbateri de opinii la capatul careia se
presupune ca va triumfa ratiunea (politica); opinia pe care elitele politice o
considera buna pentru ele, pentru binele unei natiuni care este inca
esentialmente rurala, deci putin cultivata si nu este interesata de jocul
politic, eminamente citadin, chiar parizian, daca nu sub forma episodica si
brutala a unor explozii sociale (revolte)
-viziunea va fi treptat modificata o data cu votul universal masculin din 1848,
potrivit caruia ansamblul populatiei masculine poate pretinde in mod legitim sa
participe la formarea opiniei publice
-asistam in a 2a jum a sec 19 la intrarea in scena a poporului, atat sub forma mai
amenintatoare, cat si sub forma uneia mai pacifiste, grevele si manifestarile de
strada luand locul treptata actiunilor violente

-devine vizibila dezvoltarea unor noi forme colective de protest; avantul presei
populare se va afla la baza aparitiei unui nou si puternic personaj jucand un rol
important in definirea opiniei publice-> jurnalistul, care contribuie la impunerea
temelor de discutie si la crearea opiniei publice prin simplul demers de a defini ce
trebuie sa fie acesta.
2. Dezvoltarea radioului (prima jum a sec 20-> al II-lea RM)
- va merge in aceeasi directie, intarind si mai mult puterea de constituire a opiniei
exersata de aceste mari mass media populare
-opinia publica-> produsul luptei intre 3 actori: oamenii politici, jurnalistii si
alegatorii

3. Anii `50 (aparitia institutelor de sondare) si 1965 (alegerile prezidentiale in

Franta)
- institutiile de sondare vor opera o ruptura destul de radicala in masura in care pt
prima ata, o tehnica de ancheta prezentand toate garantiile stuiintei pretinde ca
poate surprinde in mod obiectiv, starea opiniei publice in legatura cu orice subiect
-institutele e sondare isi impun conceptia lor asupra opiniei publice, adica o
conceptie solicitata parca de campul politic. Opinia publica este masurata printr-o
cvasi-consultare politica a tuturor cetatenilor.

O olectare mai degraba politica decat stiintifica a opiniilor

-ei redacteaza intrebarile astfel incat sa poata raspunde oricine, recurgand la
tehnica raspunsurilor inchise care limiteaza puternic participarea celui anchetat,
care se reduce la o simpla reactie de aprobare sau refuz
3 postulate:
1. A pune o intrebare de opinie tuturor inseamna a presupune ca toata lumea
poatea opinii personale
2. A pune o intrebare de opinie inseamna a presupune ca persoanle interograte
isi pun acea intrebare si ca folosesc aceeasi termeni in formulare
3. Reunirea raspunsurilor si prezentarea lor sub forma unui procentaj inseamna
a estima ca toate opiniile au valoare sociala
Dezbatarea publica si sondajele de opinie
-Un sondaj poate da o idee mai mult sa mai putin exacta despre tendintele
electorale referitoare la urmatoarele alegeri

-in reg democratice, concurenta este deschisa; chiar partidul aflat la putere nu
poate fi niciodata sigur ca influenteaza opinia cetatenilor
-campul jurnalistic este locul unde se formeaza opinia publica
-oamenii politici nu pot guverna daca se plaseaza contra acestei opinii