PARTICUL

E
ELEMENTA
RE
P R O P R I E TAT I

Particul elementar

n fizica particulelor, o particul elementar, sau

particul fundamental, este o particul despre
care nu se cunoate dac are o substructur;
aceasta nseamn c nu se tie dac este format
din particule mai mici. Dac o particul elementar
cu adevrat nu are nicio substructur, atunci este
unul dintre unitile de baz ale universului, din care
sunt fcute toate celelalte particule. n modelul
standard, particulele elementare sunt fermionii
fundamentali (incluznd quarcurile, leptonii i
antiparticulele lor) i bosonii fundamentali (incluznd
bosonii intermediari i ipoteticul boson Higgs).

Modelul
standard al
particulelor
fundamentale

Prima particula elementara descoperita a fost

electronul (J. J. Thomson 1897), apoi protonul si
neutronul. S-a crezut ca aceste particule impreuna cu
fotonul sunt suficiente pentru a intelege lumea. Dar
curand Anderson descopera pozitronul lui Dirac.
Astfel se va stabili ca fiecarei particule ii corespunde
o antiparticula de care se deosebeste prin semnul
sarcinii (particula cu sarcina nula coincide cu
antiparticula
sa,
exemplu
fotonul).

Clasificarea particulelor
elementare

Particulele elementare se clasifica dupa valoarea

numarului cuantic de spin si dupa valoarea masei de
repaus.

Particulele cu numar cuantic de spin semi-intreg pot fi

descrise de statistica Fermi-Dirac si sunt denumite
fermioni, iar cele cu numar cuantic de spin intreg sau zero
sunt descrise de statistica Bose-Einstein si sunt numite
bosoni. Dupa valoarea masei de repaus se clasifica in
particule fara masa de repaus, particule usoare (leptoni),
particule grele (barioni) si particule cu masa intermediara
(mezoni).
Exista si o clasificare din punct de vedere al
interactiunilor: particulele carora le sunt caracteristice
interactiunile tari sunt numite adroni (aici intra barionii protoni,neutroni,hiperoni- si mezonii). Leptonii sunt cei
care nu participa la interactiunile tari. Fiecarui lepton cu
sarcina ii corespunde o particula neutra neutrin.

Ipoteza existentei acestei particule cu masa aproape nula a

fost propusa de Pauli pentru a salva legea conservarii energiei in
dezintegrarea beta radioactiva. Neutrinul si antineutrinul sunt
caracterizate prin sarcina nula, iar masa lor de repaus se apropie
de zero.Pot fi generati atat prin reactii de genul dezintegrarii beta
radioactive, cand sunt numiti neutrini (antineutrini) electronici dar
si prin reactii de dezintegrare a mezonilor, cand sunt numiti
neutrini(antineutrini)miuonici.
Leptonilor le sunt anexate asa-numita sarcina leptonica L.
Aceasta marime ia valoarea +1 pentru e -, -, -, e, , , si
-1 pentru antiparticulele lor. Introducerea acestei marimi se
datoreaza faptului ca intr-un sistem inchis numarul intreg de
leptoni minus numarul intreg de antileptoni este constant. Fiecare
pereche de leptoni (e-, e), ( -, ), ( -, ) poseda o sarcina
leptonica specifica Le, L, L. In felul acesta se observa ca un
neutrin electronic ciocnind un neutron da nastere numai
electronului, nu miuonului sau tau-leptonului. In prezent se discuta
posibilitatea neutrinilor de a-si schimba in timp sarcina leptonica,
transformandu-se astfel in neutrin de alt tip. Barionilor, asemenea
leptonilor le este anexata o anumita sarcina barionica.

Modelul quarc-tic al adronilor

Toti adronii, conform conceptelor contemporane sunt formati din particule

mai "fundamentale" numite quarci (q). Quarcii sunt fermioni, au spinul
1/2, sarcina electrica + 2/3 si -1/3. Sarcina antiquarcilor este -2/3 si +1/3.
Toti quarcii au sarcina barionica B = 1/3 si sarcina leptonica L=0.
Asemenea leptonilor quarcii se grupeaza in perechi, ba chiar are loc un
fel de simetrie quarc-leptonica. Fiecarei perechi de leptoni ii corespunde o
pereche de quarci dupa cum se vede in tabelul proprietatilor. Perechii (e,
e.) ii corespund quarcii (u,d). Acestia sunt cei mai usori quarci. Din trei
quarci de acest fel putem construi un proton p=(uud) sau neutron
n=(udd). Din perechile quarc-antiquarc sunt construiti mezonii. Sirul (u,d,
e., e) formeaza asa-numita prima generatie quarc-leptonica. Sunt
cunoscute inca 2 generatii care contin particule mai grele.

In incercarea de a obtine un quarc liber (adica a-i comunica o

energie destul de mare pentru a-l "smulge" din adron si a-l "duce"
la o distanta destul de mare de acesta) energiile utilizate sunt
foarte mari iar intensitatea campului cromatic al quarcului este
asa de mare incat au loc fluctuatii - din eter se naste o pereche
quarc-antiquarc.
Arta fizicii care se ocupa cu cercetari asupra interactiunilor
quarcilor si gluonilor este numita cromodinamica cuantica.
Cromodinamica cuantica este teoria care explica interactiunile
tari ale particulelor elementare. La nivelul contemporan al stiintei
despre ceea ce inseamna particula elementara cunoastem 6
leptoni (e-, e, -, , -, ), 6*3=18 quarci dar si cuante ale
interactiunilor: fotonul pentru interactiunea EM, 8 gluoni pentru
interactiunile tari, W+- si bosonii Z0. pentru interactiunile slabe
dar si gravitonul pentru campul gravitational.
Leptonii si quarcii au spinul egal cu 1/2, iar cuantele de
interactiuni-spinul 1 (mai sunt numiti bosoni-vectori).

Existenta tuturor acestor particule a fost adeverita de

experienta. Pe langa acestea, teoria cere existenta unui
camp scalar constant in spatiu care interactioneaza diferit
cu leptonii si quarcii. Cuantele campului scalar reprezinta
noile particule cu spin egal cu zero. Sunt numite bosoni
Higgs, dupa savantul care a prezis existenta lor. Numarul
mare de particule elementare ii determina pe fizicieni sa
caute un model in care toate familiile de quarci, leptoni,
cuante de interactiuni dar si bosonii Higgs ar fi compusi din
entitati mai fundamentale numite preoni.