Spatiul extraatmosferic si dreptul spatial

(cap 1)
Problema stabiliri regimului juridic aplicabil spatiului extraatmosferic si
implicit stabilirea drepturilor si obligatiilor statelor in acest spatiu a fost adusa
in discutie odata cu primele activitati in spatiul extraatmosferic. Ex:
lansarea primului satelit artificial
Problema regimului juridic aplicabil statului extraatmosferic dar si cea a
delimitarii spatiului aerian al statelor de spatiul extraatmosferic a constituit
subiect de dezbatere in cadrul adunarilor generale O.N.U.
La nivel O.N.U. a fost infintat un comitet special ad-hoc pentru utilizarea
pasnica a spatiului extraatmosferic, comitet care a devenit permanent
creandu-se doua diviziuni: Problemele juridice si Problemele tehnico
stiintifice.
Tot la nivel de O.N.U. s-au adoptat o serie de rezolutii privind diferite aspecte
ale utilizarii spatiului extraatmosferic:
o Rezolutia din anul 1958 care privea utilizarea spatiului in scopuri
pasnice,
o Rezolutia adunarii generale din 1961 ce stabileste libertatea de
utilizare a spatiului extraatmosferic in conditii de egalitate
o Rezolutia din anul 1963 in care se stabileste o serie de principii ce au
constituit nucleul Tratatului spatial
Ca regula generala, rezolutiile O.N.U. aveau caracter orientativ pentru state,
acestea avand valoare de recomandare.
Urma sa stabileasca reguli cu valoare juridica, statele au adoptat principiile
care guverneaza activitatea statelor in cea ce priveste exploatarea si
folosirea spatiului extraatmosferic al Lunii si a celorlalte corpuri ceresti.
Tratatul a fost adoptat in 1966 si a intrat in vigoare la 1967 fiind cunoscut sub
numele de Tratatul Spatial.
Aceasta reglementare a fost completata de o serie de instrumente juridice
internationale care reglementeaza :
o acordul privind salvarea astronautilor, intoarcerea lor si restituirea lor
(1968)
o conventia privind raspunderea statelor pentru daunele cauzate de
obiectele lansate in spatiu (1972)
o conventia inmatricularii obiectelor lansate (1975)
In 1979 a fost adoptat acordul privind Luna si celelalte corpuri acord care
dezvolta si completa principiile stabilite in tratatul spatial
Delimitarea dintre spatiul extraatmosferic si aerian
supus suveranitatii
delimitarea a constituit obiect al preocuparilor comitetului O.N.U dar si
subiect de dezbatere in cadrul doctrinei.

 divergentele dintre doctrina si practica sunt determinate de fapt ca statele nu

au ajuns la un acord cea ce priveste teoria sau regula aplicata in cadrul
delimitarii zonelor.
au fost propuse mai multe teorii:
o spatiul aerian se delimiteaza de cel extraatmosferic la o distanta de
100-110 km deasupra nivelului marii
o linia celui mai coborat perigeu
o efectul gravitational
Desi nu au ajuns la un acord specialistii dreptului international sustin teoria
functionala sau teoria care are in vedere delimitarea in functie de activitatile
care se pot desfasura in acele spatii.