Sunteți pe pagina 1din 11

Manifestări artistice în preistorie

Arta este un act specific uman, demonstrând superioritatea omului, singura fiinţă de pe Terra
care s-a ridicat la nivelul gândirii abstracte, ducând astfel la actul creativ. Majoritatea desenelor
rupestre descoperite pânăa astăzi au o vechime de până la 35-40 mii de ani.

Începuturile au fost modeste:

 reprezentări animaliere gravate pe oase sau plăci de calcar şi argilă; picturi cu oxizi minerali şi
bazoreliefuri săpate cu obiecte ascuţite pe pereţii şi plafoanele peşterilor.

 mici statuete şi figurine modelate din argilă, sau sculpturi în pereţii de calcar ai unor grote sau
pe stănci.

Sursa de inspiraţie o constituia propria lor luptă pentru existenţă. Animalele erau reprezentate
fugind, hrănindu-se, luptând, dar niciodată stănd sau dormind. În Europa se întâlnesc des siluete de cai,
reni, mamuţi, urşi, dar animalul favorit rămâne bizonul. În Africa se prefera girafe, elefanţi, antilope,
struţi şi rar feline, iar în America Centrala şi de Sud sunt reprezentaţi mai ales jaguari, şerpi şi maimuţe.
Conform specialistului francez,abatele Henri Breuil, omul paleolitic reprezenta animale pe care urma să
le vâneze, străpungându-le cu lănci sau săgeţi, pentru a avea succes la vânătoare, după cum reda şi
animalele de pradă, în credinţa că va fi apărat de ele. A doua teorie este susţinută de profesorul francez
Andre Leroi-Gourhan1. Acesta subliniază faptul că picturile erau amplasate în locuri aparte, pentru ca
ele să reziste timpului. Profesorul susţine că figurile mixte om-animal nu reprezintă o credinţă conform
careia prin aceste desene omul se înfrăţeşte cu animalul, ci mai degrabă simboluri, acestea fiind prima
încercare a oamenilor de a întelege organizarea lumii vii.
Indiferent de motivul ce le-a determinat apariţia, multe sunt de o perfecţiune artistică
remarcabilă. Dupa ce a vizitat Altamira şi Lascaux, Picasso declara: “Aceştia erau adevăraţi maeştrii şi
puteau să ne înveţe multe!” (afirmaţia se referea în primul rând la concepţia modernă în care erau
executate picturile).

Epoca pietrei

În această evoluţie biologică,totuşi,pentru noi ca oameni care analizăm evoluţia noastră pe mai
multe aspecte,ne interesează şi alte domenii.
Dincolo de ceea ce înseamnă biologic,dincolo de faptul că avem de a face cu o creştere a
capacităţii craniene,ce înseamnă această creştere a capacităţii craniene?
Cum se manifesta?
De ce suntem noi HOMO SAPIENS?
Care sunt elementele care ne-au definit?
Când se desprinde omul vechi de preocupările strict vegetative,
Cănd îşi pune mai multe intrebari,cu totul alte intrebari?

1
Andre Leroi – Gourhan; La religion de cavernes: magie ou metaphisique, în Sciense et avenir, nr 228, febr. 1966

Moraru Tudor 1
Ce este viaţa şi ce este moartea?
Una din întrebări şi-a găsit sigur un răspuns cel mai la îndemână,existenţa unor forţe care controlează tot
ce este în jur Acest sentiment şi-a găsit reflecţia în arta exprimată.

Primele manifestări nevegetative apar la Homo Erectus(omul ridicat).

1. La Berekhat Ram(Israel) o figurină feminină


2. Tan-Tan (Maroc) figurină umană
3. Tera Armata(sudul Franţei)
4. Su –Ku Thian (China)asoiere cristal de stâncă-peşteră-vatră
5. West TottsNortfolk (Anglia) toporaş de mână cu o scoică Spondylis încrustată

O mare parte din ceea ce înseamnă spirit uman rămâne însă nedescoperit,nu putem surprinde decât ceea
ce rămâne ca artefact înregistrabil arheologic,nu avem informaţii despre activităţile cotidiene(cântecul,dansul
etc.).
Exprimarea artistică spirituală, îmbracă diverse forme:

1. reprezentări umane
2. reprezentări zoomorfe
3. forme geometrice
4. piese litice cioplite sau şlefuite
5. ceramică

prin care depăşesc gradul de ,,utilitar”,de aici ne putem da seama că aveau rolul de ,,frumos”acestea au
vechimea de 5-600 mii de ani,iar în paleoliticul mijlociu ajung să se diversifice.
Omul ajunge să-şi pună întrebări despre ceea ce îl înconjoară.
Cea mai spectaculoasă manifestare rămâne arta reprezentată în paleolitic prin obiectele de uz
comun decorate( harpoane) şi obiecte de podoabă personale( pandantive), sculpturi în
rondebosse(ex. Celebrele Venusuri paleolitice) sau bazorelief (bizonii de la Tuc d'Audobert şi
celebrele basoreliefuri de la Roc de Sers, Franţa) şi picturi rupestre din zona franc-cantabrică
(Altamira, Lascaux).
Fără îndoială că apariţia artei presupune o serie de trăsături biologice şi anume
capacitatea de a percepe realitatea în culori, ca şi dezvoltarea gândirii astfel încât să se perceapă
identitatea, similaritatea şi ambiguitatea, să se dezvolte capacitatea de triere a informaţiei şi de
conceptualizare şi de operare cu simboluri, inclusiv să se elaboreze simbolismul culorilor.
Relaţia simbolică, religioasă dintre imagine şi mit, a putut fi demonstrată de către R.
Layton pe baza comportamentului aborigenilor din Australia şi din pustiul Kalahari. Această
cercetare oferă chiar şi o soluţie pentru întelegerea stilurilor artei paleolitice. Mai putem
menţiona o serie de gravuri pe dale de piatră sau plachete descoperite la La Marche şi Enlene
risipite, pe podea, în jurul unor vetre. În afară de animale au mai fost descoperite 40 de figuri
umane care erau nude sau îmbrăcate.
Ideea unor mituri paralele este sugerată si de existenţa figurinelor antropomorfe şi mai
ales, de asocierea figurină-gravură,pictura constatată la Tito di Bustillo (Spania). A. Leroi-
Gourhan era de părere că pictura şi gravura rupestră poartă o anumită încărcătură simbolică a
celor două sexe (calul-sexul masculin, bizonul-sexul feminin), simbolismul semnelor (rană,
suliţă, mână) şi al monştrilor (oameni-cerb, oameni-bizon, oameni-mamut, etc.), rara apariţie a
figurii umane în reprezentările picturale ăi tratarea ei în aceiaşi stare de inferioritate în raport cu
lumea animală.

Moraru Tudor 2
Lascaux
A fost desoperită de patru adolescenţi, iar primul specialist care a vizitat-o, la 21
septembrie 1940 a fost abatele Henri Breuil. A fost de asemenea, primul care a autentificat-o, a
studiat-o şi a descris-o.Pentru a fi protejată ,unele galerii au fost reproduse similar şi au fost puse în
circuitul turistic.
Ce este semnificativ la aceste picturi,este că,omul nu se vede în fruntea lanţului trofic,ci mai
degrabă el este parte componentă a naturii,figura umană este extrem de schematic reprezentată în raport
cu figurile animaliere.

Moraru Tudor 3
Altamira

Este celebră datorită sălii cu tauri foarte artistic reprezentaţi încât se credea că nu provin din
aceea perioadă. Se credea până acum că paleantropienii nu erau capabili de creaţie artistică.
Dimpotrivă, încă din aurignacian şi perigordian, arta a apărut ca o inovaţie tipică a neantropienilor. Ea
s-a manifestat sub formele gravurilor pe os sau fildeş, în piatră, a modelaje-lor în argilă, a picturilor pe
bolţile peşterilor. Peştera a devenit cunoscută prin picturile preistorice de pe pereţi, descoperite de un
vânător în anul 1868. Proprietarul Don Marcelino Sanz de Sautuola, a invitat chiar pe regele Alfonso al
XII-lea al Spaniei să viziteze peştera care la fel ca ceilalţi vizitatori nu era convins de vechimea
picturilor. Pictorul francez „ Émile Cartailhac” defineşte picturile ca „mâzgălituri vulgare” care nu
merită să fie văzute. Abia peste 23 de ani va fi descoperită valoarea reală a lor prin asemănarea cu
picturile descoperite în 1901 în peşterile Font-de-Gaume la Les Eyzies-de-Tayac în der Dordogne
(Franţa) .

Moraru Tudor 4
Henri Breuiel,acest abate(preot)a interpretat arta rupestră ca o vânătoare magică.

A.Leroi-Gourhan a sugerat dualitatea masculin-feminina;

1. Bizon,mamut-masculin
2. Calu,cerb-feminin

Moraru Tudor 5
Peştera Altamira are o foarte bună acustică şi se presupune că se ţineau procesiuni şi incantaţii alături
de aceste picturi.

Cea mai veche dintre figurinele descoperite până acum a fost executată cândva între 500.000 şi
300.000 î.e.n., în timpul perioadei Acheuleană medie. Descoperită în Maroc, este lungă de aproximativ
6 centimetri. Evidenţele găsite sugerează că această piesă de artă stăveche a fost adusă la o formă foarte
asemănătoare cu cea finală de către procese naturale geologice, inclusiv procese de eroziune,
necesitând intervenţii minime ale uneltelor umane. De asemenea, piesa prezintă indicii ce arată clar
folosirea unei tehnici de vopsit, dovedită de existenţa urmelor unei substanţe uleioase ce conţine, în
special, fier şi mangan. Faptul că piesa fost decorată prin pictare, indiferent de felul cum a ajuns să aibă
forma sa finală, este suficient ca să poată fi categorisită ca artefact.

Descoperirile din Peştera Blombos, situată în Africa de Sud, au schimbat profund istoria artei.
Pieterele descoperite acolo erau decorate cu modele roşii complexe, demonstrând că primii Homo
Sapiens Sapiens erau capabili de abstractizare şi de producerea de artă. Aceste lucrări datează de acum
70.000 de ani, cu mai mult de 50.000 de ani înainte de picturile rupestre de la Lascaux, Franţa.

Cele mai timpurii forme ale artei europene datează din paleoliticul superior şi includ atât picturi
rupestre, precum ar fi cele din peşterile de la Lascaux, Franţa, cât şi artefacte, aşa cum ar fi sculpturi
reprezentând animale, dar şi figurine feminine (cunoscute şi ca Figurine de tip Venus) dintre care
Venus din Willendorf (reprodusă alăturat) este una dintre cele mai cunoscute

Exagerarea caracteristicilor feminine (sânii)reprezenta pe deoparte cultul fertilităţii iar pe de


altă parte speranţa,reapariţia vieţii (fecunditatea).Speranţa de viaţă era foarte restrânsă,de aceea erau
reprezentate astfel.

Venus din Willendorf

Venus din Cehia

Venus din Laussel Franţa

Femeia din Brassempouy

Moraru Tudor 6
Venus din Lespugue, (Franţa, 20.000 î.Hr. - statueta fiind descoperită în 1922, de Saint Perrier,
în peştera Les Rideaux şi este făcută din fildeş de mamut, având 20 cm înălţime

Povestea descoperirii sale: acum o 100 de ani, cu ocazia construcţiei unui traseu de cale ferată
de-a lungul Dunării, în regiunea Wachau (bine cunoscută turiştilor pentru pitorescul peisajelor şi pentru
regiunile sale viticole, motiv pentru care a intrat între timp în patrimoniul UNESCO), a fost deschis un
şantier arheologic în Willendorf, aflat între Krems şi Melk. Acolo a fost găsită, în dimineaţa zilei de 7
august 1908, cu faţa în jos în stratul de loess, o statuetă feminină de numai 11 centimetri, vopsită în
roşu, care a fost botezată instantaneu „copilaşul din loess“ (Lösskindl). Zona a fost, se pare, locuită încă
de neandertali, iar straturile vechi de pînă aproape 40.000 de ani fac chiar şi la ora actuală obiectul unor
cercetări în acelaşi loc; stratul IX, căruia îi aparţine Venus, îi corespunde însă Paleoliticului superior,
altfel spus, bătrîna doamnă ar avea nu mai puţin de 25.000 de ani. În momentul descoperirii, Venus din
Willendorf era prima figurină umană preistorică cunoscută. Abia 14 ani mai tîrziu va fi scos la lumină
următorul idol feminin miniatural, pentru ca, între timp, numărul statuetelor de acest tip să fi ajuns la
circa 200, cu o vechime cuprinsă între 20.000 şi 27.000 de ani. Realizate din piatră de var, steatit,
fildeş, oase sau chiar din ceramică, ele au avut o arie de răspîndire întinsă, din Pirinei şi pînă în Siberia
sau în Orientul Apropiat.

Există anumite speculaţii potrivit cărora doar Homo sapiens este capabil să creeze artă. Totuşi,
Homo erectus a creat cu mult timp înainte modele şi artefacte fără un scop anume, cum sunt cele de la
Bilzingsleben în Turingia; aceste pot fi considerate precursoare ale artei, şi demonstrează intenţia
creatorului de a le decora mai mult decât este strict necesar. Simetria şi atenţia acordată formei unor
unelte i-a făcut pe unii cercetători să considere topoarele şi suliţelele din palaeoliticul mediu ca fiind tot
o formă de artă. Statueta lui Venus din Berekhat Ram (Israel) şi cea din Maroc, Venus din Tan-Tan,
datând din 800,000-220,000 î.e.n., ar putea reprezenta primele încercări de a reproduce forme
umanoide. o descoperire recentă, masca de la La Roche-Cotard în Franţa, sugerează că omul de
Neanderthal a dezvoltat o tradiţie artistică mai sofisticată şi mai complexă.

Arta nemezoliticului

Perioada Mezolitică prezintă câteva exemple de artă "portabilă", cum ar fi pietrele sculptate
(Azilien) de la Birseck, Eremitage în Elveţia, şi, în anumite zone, cum ar fi Levantul spaniol, artă
stilizată. Din această perioadă mai sunt cunoscute şi modelele de pe obictele utilizate în viaţa de zi cu
zi, cum ar fi vâslele de la Tybrind Vig, Danemarca.

La Lepenski Vir au fost găsite forme ale unei civilizaţii foarte dezvoltate, o aşezare permanentă
cu un plan arhitectural care implică relaţii socio-economice complexe; cercetătorii au găsit, de
asemenea, o artă monumentală, impregnată cu sensuri religioase profunde.

Interesant este că formele culturale esenţiale descoperite la Lepenski Vir sunt total diferite faţă
de modelul cultural-istoric universal acceptat pentru perioada pre-istorică timpurie a Europei. Se pare
că nimic din ceea ce a fost creat în bazinul Dunării înainte de sau în timpul înfloririi civilizaţiei de la
Lepenski Vir (la începutul sau spre mijlocul Epocii de Piatră) nu poate explica natura excepţională a
acestei civilizaţii. Civilizaţia Lepenski Vir a avut precursori, dar nu şi strămoşi; se cunosc moştenitorii
ei, însă nu şi descendenţii.

Moraru Tudor 7
Lepenski Vir este un sit excepţional atât prin mărturiile încă nedescoperite ale istoriei culturale
aferente teritoriilor danubiene, cât şi prin faptul că demonstrează limitele nomenclaturii clasice şi
general acceptate a domeniului arheologic, referitoare la perioada preistorică timpurie a Europei.

Toate locuinţele acestei aşezări au forma unui sector circular pe paliere, la un unghi cuprins
între 30° şi 60°. Podeaua este făcută din calcar roşu, zdrobit şi foarte bine închegat; de asemenea s-a
găsit şi un şemineu de formă elipsoidală.

Dispunerea scobiturilor din jurul podelei sugerează prezenţa acoperişului cu o structură în


formă de poliedru. Sanctuare care aveau aceeaşi formă au fost de asemenea evidenţiate în cadrul
aşezării. În interiorul acestei aşezări se găsesc o zonă de cult şi o zonă locuibilă. În jurul vetrei au fost
plasate statui mari, din cristale de stâncă, înfăţişând o fiinţă umană, având la început doar capul
conturat şi decorat cu motive concentrice, cercuri, spirale şi opturi. Într-o etapă ulterioară, sculpturile
au dobândit formă umană şi au devenit idoli cu echivalent în realitate. De la jumătatea mileniului 6
î.Hr., aşezări umane au început să se formeze în zona denumită Lepenski Vir, zonă foarte avantajoasă
pentru cultivarea plantelor şi creşterea animalelor.Cercetările arheologice (1965-1970) au scos la iveală
136 de structuri. Pentru a evita efectele catastrofale ale inundaţiilor, întreaga aşezare de la Lepenski Vir
a fost „mutată” la un etaj superior. Au fost atunci transferate intacte obiecte foarte importante,
reprezentative, în timp ce partea centrală – cu vatra şi împrejurimile- a fost transferată odată cu o
fundaţie groasă de 75 – 100 cm. Obiectele care au fost transferate cu tot cu fundaţie au cântărit în jur de
20 de tone.

Armonia dintre mediu şi formele arhitecturale, existentă la situl Lepenski Vir, a fost realizată-
pe de-o parte- prin multe măsurări şi anumite proporţii care nu pot fi găsite în altă parte în natură.
Arhitectura de la Lepenski Vir impresionează prin aspectul său extrem de matematic. În toate formele
din acest sit poţi simţi prezenţa unor linii concrete şi a unor numere specifice. Este evident faptul că
formele arhitecturale de aici sunt îmbibate cu o mistică a numerologiei, dar unitatea de măsură
principală nu poate fi tradusă în limbajul matematic pe care îl cunoaştem astăzi. Nu este vorba despre
un anumit număr specific sau despre o „măsurătoare” antropologică şi, deşi modulul a fost construit
prin anumite proceduri raţionale, totuşi există o dimensiune mistică ce explică întreaga construcţie
(microcosm şi macrocosm) de la Lepenski Vir.

În Ucraina (situl de la Mizyn), au fost găsite brăţări de fildeş de mamut cu ornamente sculptate,
datând din perioada Musteriană a Paleoliticului2.

2
Desenul unor brăţări din perioada Musteriană

Moraru Tudor 8
Arta neoliticului

Neolitizarea este cea mai importantă etapă în evoluţia umanităţi,omul intervine direct în
natură,el devine din prădător, cultivator,produce bunuri şi resurse,selectionează plante,animale,le
modifică astfel încât resursele se îmbogăţesc(resursele de hrana),cultivă,domesticeşte,creează noi
tehnologii.Neolitizarea însa nu a insemnat numai atât, întâlnim acum comunităţi.care achizitioneaza nu
numai noi tehnologii ci şi noi curente artistice.Neolitizarea rămâne prmotorul noilor şi marilor
civilizaţii antice.

Fenomenul istoric al neolitizării este definit astăzi în primul rând de modificarea tipului de
economie practicat de către comunităţile umane neolitice, mai mult poate decât sedentarismul,
inventarea ceramicii sau uneltele de piatră şlefuită. Sculptura devenise o artă încă din Neolitic, primele
sculpturi reprezentând figurine antropomorfe, deseori însoţite de animale. Aceste sculpturi datează din
mileniul al X-lea î.e.n. şi au fost descoperite la Nevali Cori şi Göbekli Tepe, în apropiere de Urfa în
estul Turciei. În Europa Centrală, multe culturi neolitice, cum ar fi Linearbandkeramic, Lengyel sau
Vinca, produceau statuete animale care pot fi numite artă, însă există încă discuţii dacă olăria pictată de
la Želiesovce şi Lengyel pot fi numite astfel. Se pare că populaţia Jōmon din Japonia antică a fost
prima civilizaţie care a dezvoltat olăritul, încă din mileniul al XI-lea î.e.n. Civilizaţia Jōmon a creat
figurine din lut şi veselă decorată cu modele realizate prin imprimarea lutului umed cu sfori sau lemne.

Monumente megalitice (menhire, dolmene)

Termenul de megalit (gr. „mega”+”lithos”=”piatra mare”) denumeşte un tip de monumente


preistorice, cu funcţie necunoscută (probabil funerară sau de cult) alcătuite fie dintr-un bloc mare, fie
din suprapunerea unor blocuri sau dale mari de piatră sumar prelucrată. Formele cele mai obişnuite sunt
menhirul, cromlehul şi dolmenul .Monumentele megalitice (menhire, dolmene) din perioada
neoliticului se pot întâlni din Portugalia până în Regatul Unit şi Polonia. Ele au apărut începând din
mileniu al cincilea î.e.n., deşi anumiţi autori speculează că ar fi putut exista încă din perioada
mezolitică. Datorită reutilizarii frecvente a pieselor, această ipoteză este dificil de dovedit. Deşi cea mai
cunoscută dintre aceste structuri este cea de la Stonehenge, unde structura principala datează de la
începutul epocii bronzului, asemenea monumente au fost descoperite în tot vestul şi nordul Europei,
mai ales la Carnac, Franţa, la Skara Brae în Insulele Orkney, în Portugalia, şi în Wiltshire, Anglia, în
zona Stonehenge, cercul de la Avebury, mormintele de la West Kennet, precum şi Woodhenge. Un
mormânt descoperit în New Grange, Irlanda, avea intrarea acoperită de o piatră mare sculptată cu un
model complicat de spirale.Mormântul de la Knowth avea de asemenea ornamente sculptate în piatră,
printre care s-ar putea afla şi cea mai veche reprezentare a lunii. Multe din aceste monumente erau
morminte megalitice, iar arheologii presepun că majoritatea veau o importanţă religioasă.

Epoca metalelor

Epoca bronzului

Epoca bronzului a început în Europa în mileniul al III-lea î.e.n., şi odată cu ea a a părut un nou
mediu de propagare a artei. Eficienţa crescută a uneltelor din bronz a adus cu ea o creştere a
productivităţii, ceea ce a condus la un surplus - primul pas pentru crearea unei clase de meşteşugari.
Datorită bogăţiei mai mari a societăţii, au început să fie produse şi bunuri de lux, mai ales arme

Moraru Tudor 9
decorate, cum ar fi căşti de ceremonie din bronz, săbii şi topoare ornamentale, instrumente muzicale ca
lur-ul şi alte obicte ceremoniale fără o utilitate precisă. Arta pe pietre, ilustrând scene din viaţa de zi cu
zi şi diferite ritualuri religioase, a fost găsită în multe locuri, cum ar fi Bohuslän, Suedia şi Val
Carmonica în nordul Italiei.

Epoca fierului

Epoca fierului a însemnat dezvoltarea sculpturilor antropomorfe, cum ar fi războinicul din


Hirschlanden, şi statuia din Glauberg, Germania. La începutul epocii fierului, artiştii din cultura
Hallstatt preferau desenele geometrice şi abstracte, fiind probabil influenţaţi de legăturile comerciale pe
care le aveau cu Orientul Mijlociu.

Stilul artistic al culturii La Tène din Franţa era mai complex şi prezenta mai multe linii curbe.
Această cultură s-a dezvoltat în Europa la sfârşitul Epocii Fierului şi îşi avea centrul în valea Rinului.
Clasele conducătoare par să fi încurajat ostentaţia şi influenţele Clasice, cum ar fi cupele de bronz care
dovedesc obiceiul de a bea vin. Mesele luate în grup erau o parte importantă a societăţii Celte din acea
perioadă, şi o mare parte din arta lor era exprimată prin farfurii, cuţite, oale şi cupe. Potcoavele cailor şi
armele erau de asemenea bogat ornamentate. Deşi monedele din această perioadă sunt copii de slabă
calitate ale monedelor greceşti şi romane, stilul artistic celtic, mai exuberant, este clar vizibil.

Vestitul mormânt de la Waldalgesheim, în zona Rinului conţine multe exemple de artă


aparţinând civilizaţiei La Tène, ca de exemplu o carafă de bronz şi plăci de bronz cu figuri umane
ştanţate. Multe piese prezentau forme curbe, organice.

În mare parte din vestul Europei, anumite elemente din această perioadă au supravieţuit în arta
şi arhitectura coloniilor romane. În zona unde influenţa romana a lipsit ca de exemplu în Irlanda şi
Northumbria, arta din epoca fierului a continuat şi după sfârşitul acestei perioade.

Artă nativă din Africa

Considerând adevărată teoria conform căreia oamenii sunt originari din Africa şi tehnicile de
vânătoare şi culegere au apărut acolo, putem spune că există puţine dovezi de artă adevărată înainte de
marea înflorire a culturii din Paleoliticul superior. Totuşi, una din cele mai vechi figurine cu Venus este
originară din Africa. Acest lucru, precum şi alte indicii sugerează că oamenii aveau o concepţie mai
largă despre lumea în care trăiau decât se credea anterior.

Artă nativă din America

Serpent Mound

Artă nativă din Oceania

Deşi sunt originari din Asia, băştinaşii din Australia, cunoscuţi şi ca aborigeni, au creat un stil
aparte de artă. Cele mai vechi opere de artă ale aborigenilor sunt create în piatră. Majoritatea se
aseamănă cu nişte radioagrafii, pentru că arată oasele şi organele animalelor reprezentate. o parte din
arta aborigenă pare abstractă pentru privitorul modern, deoarece foloseşte forme geometrice şi linii

Moraru Tudor 10
pentru a reprezenta peisajul. Acesta e reprezentat de sus. De exemplu, simbolul aborigen pentru un lac
este o spirală dublă.

Bradshaws reprezintă o formă unică de artă pe piatră ce se întâlneşte în vestul Australiei. În


general reprezintă figuri umane desenate în cele mai mici detalii şi cu proporţiile anatomice corecte.
Ele datează de acum 17 000 de ani, iar originea lor este puternic disputată.

Ca şi aborigenii din Australia, popoarele din Polinezia au lăsat în urmă o moştenire artistică
aparte. Deşi multe din artefactele lor erau create din materiale organice şi au fost pierdute pe veci,
câteva din realizările lor cele mai spectaculoase au supravieţuit în piatră şi argilă. Printre acestea se
numără numeroase fragmente de ceramică de pe tot cuprinsul Oceaniei, datând de la sfârşitul
mileniului al II-lea î.e.n. De asemenea, aceste popoare au lăsat în urmă multe platforme de piatră şi
sculpturi dintre cale cele mai cunoscute sunt cele din Insula Paştelui.

Evoluţia artei însă nu se va opri aici. Ea va continua să se adapteze şi va evolua în anumite


spaţii georgafice până în zorii Evului Mediu.

Bibliografie:

Bârzu, L. - Curs de preistorie generală, Bucureşti, 1991

Childe, G.V. - De la preistorie la istorie, Bucureşti, 1967

Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Alexandru Vulpe - Istoria Românilor, vol. 1, Bucureşti, 2001.

Childe, G.V.-Făurirea civiliaţiei, Bucureşti,1966

Gimbutaş Maria -Civilizaţie şi cultură, Bucureşti,1989

Moraru Tudor 11