Capitol

Genuri
literare

Noiune
Genul epic
Genul liric

Genul
dramatic
Specii literare Balada
a) Gen epic
Legenda
Basmul
Snoava
Poem
Epopee
Fabula

Schia
Nuvela
Roman

b) Genul
dramatic

Tragedia

Comedia

Drama
c) Genul liric Elegia

Definiie
Prezenta autorului e parial nlocuita de cea a
personajelor in o exprimare indirecta.
Naraiunea alterneaz cu descrierea
Genul cel mai subiectiv care exprima
nemijlocit sentimentele prin metafore si
simboluri. Dpdv gramatical caracteristica lui e
pers. I.
Cuprinde opere destinate reprezentrii pe
scena. Personajele iau cu totul locul autorului,
a crui intervenie indirecta se manifesta prin
indicaiile de regie.
Poem narativ pe teme eroice, legendare,
fantastice, prezentate in folclor.
Povestire populara care are in general, drept
subiect, evenimente sau fiine imaginare sau
fapte reale deformate, nfrumuseate.
Specie a epicii populare si culte, de obicei in
proza in care personajele imaginare
traverseaz ntmplri fantastice.
Naraiune umoristico-satirica, specie a
literaturii populare. Este adesea hazlie si de
obicei scurta.
Specie lirica sub forma unor proze scurte in
care se renun la caracteristicile tradiionale
ale poeziei.
Relatare poetica a unor aventuri eroice. Lung
poem eroic, specie a genului epic.
Compoziie alegorica, cel mai adesea in
versuri, care ilustreaz o morala. Personajele
sunt adesea animale ale cror trsturi sunt
asemenea oamenilor pe care-i reprezint si
care sunt ironizate.
Specie a genului epic in proza de mici proporii
in care e surprins un singur moment din viata
unui personaj
Scurta compoziie literara de ficiune, la
nceput sinonima cu povestirea.
Specie a genului epic cu o aciune complexa
la care participa un numr mare de personaje
si care realizeaz o imagine complexa a
societii evocate.
Opera dramatica in versuri care reprezint
personaje eroice in situaii conflictuale,
excepionale, in msura sa trezeasc spaima
sau mila.
Specie a genului dramatic care provoac rasul
prin zugrvirea satirica a moravurilor, a
tipurilor umane prin succesiunea unor situaii
neateptate.
Piesa de teatru asemntoare tragediei
prezentnd o aciune violenta sau dureroasa
in care comicul se poate altura tragicului.
Poem liric al crui ton e adesea tandru, trist si
melancolic. In secolul al XV-lea, elegia tinde
sa dobndeasc un caracter filozofic.

Exemple
"Dumbrava Roie" de V.
Alecsandri, "Iliada" de
Homer etc.
"Satira. Duhului meu" de
Gr. Alexandrescu etc
"Antigona" de Sofocle,
Ciclul "Chiriele" de V.
Alecsandri etc.
"Mioria", "Meterul
Manole" etc.
"Cea din urma noapte a lui
tefan cel Mare" de D.
Bolintineanu etc.
"Tineree fr btrnee"
de Petre Ispirescu,
basmele frailor Grimm sa.
Anton Pann
"Cntarea Romniei" de
Alecu Russo, "Ferestrele"
de Ch. Baudelaire etc.
"Mahabharata",
"Ramayama", "Iliada",
"Odiseea" etc.
"Cinele si celul" de Gr.
Alexandrescu etc.

"Momente si schite" de I.L.

Caragiale
"Alexandru Lpuneanul"
de Costache Negruzzi sa.
"Cei trei muschetari" de Al.
Dumas, "Ciocoii vechi si
noi" de Nicolae Filimon
amd.
"Antigona" de Sofocle

Ciclul "Chirielor" de
V.Alecsandri, "O scrisoare
pierduta" de I.L. Caragiale
etc.
"Despot Vod" de
V.Alecsandri, "Npasta" de
I.L. Caragiale etc.
Tibul, Ovidiu etc.

Oda

Pastel

Meditaie
(filozofica)
Satira
Pamfletul
Sonetul

Rondelul
Gazel
Glosa

Procedee
artistice
a) Tropi

Metafora

Metonimie

Sinecdoca

b) Figuri de
stil

Alegorie
Aliteraie
Antiteza
Comparaie

Poem cntat la vechii greci. La moderni, poem

liric de nalta inspiraie, compus din strofe
simetrice. Asemenea cntecelor corului oda
avea o compoziie triadica.
Termen provenit din limba franceza
semnificnd pictura cu creioane moi. De la
pictura in pastel termenul s-a extins in
literatura definind delicateea unei descrieri
lirice.
Specie a genului liric in versuri in care e
descris un fenomen din natura ale crui
concluzii devin valabile si pentru oameni.
Opera in general in versuri in care autorul
ironizeaz ridicolul contemporanilor sau le
contureaz viciile.
Specie a genului liric in care sunt criticate
defectele unei persoane, societii cu intenia
ndreptrii. Poate fi in proza sau in versuri.
Piesa lirica alctuita din patrusprezece versuri
cu aceeai msura dispusa in doua catrene cu
rima mbriat. Este o poezie cu forma fixa
cea mai frecventata.
Poezie cu forma fixa alctuit din trei catren si
un vers izolat. Versurile 1 si 2 sunt identice cu
versurile 7 si 8.
Poezie cu forma fixa alctuit din strofe cu 2
versuri; originara din literaturile orientale,
ajunge in Europa la nceputul secolului XIX
Se nate in Spania secolului al XV-lea. Specie
a genului liric cu forma fixa. Prima strofa e
alctuita din 4, 6, sau 8 versuri ce conin tema
de baza. Fiecare vers e comentat intr-o strofa
speciala de aceeai mrime cu prima. Ultima
strofo o reproduce pe prima cu ordinea
inversata a versurilor.
Comparaie subneleas in virtutea creia
cuvntul-obiect ia locul cuvntului-imagine.
Prin extensie limbajul figurat in general e
metaforic.
Metonymia (gr)= nlocuirea unui cuvnt cu
altul. nlocuirea efectului cu cauza si invers, a
operei cu autorul si invers. E nrudita cu
metafora.
Synekdoche (gr)= cuprindere la un loc.
Procedeu artistic in care partea presupune
ntregul, singularul presupune pluralul.

V. Hugo, Puskin

V. Alecsandri prin ciclul

"Pasteluri"

Gr. Alexandrescu,
"Meditaie", Eminescu
Gr. Alexandrescu, "Satira.
Duhului meu"
Ion Heliade Rdulescu,
Grigore Alexandrescu.
Dante, Petrarca, Leonardo
da Vinci, Michelangelo etc.
Al. Macedonski prin
"Poema rondelurilor"
G. Cobuc, M. Eminescu,
Goethe
M. Eminescu, "Gloss"

"Credina-i val, iubirea-i

vnt/ Si viata-i fum" (G.
Cobuc)
"La noi sunt lacrimi multe
"(O. Goga)

"Si a fost de veste lumea

plina
Ca steagul turcului se
nchina" (G. Cobuc)
Descriere sau naraiune care, pentru a
"Ca la nunta mea/ A czut
exprima o idee generala sau abstract recurge o stea" ("Mioria")
la o suita de metafore.
Repetarea unei consoane sau a unui grup de "Si zalele-i zuruie crunte"
consoane la nceputul sau in interiorul
(G. Cobuc)
cuvintelor, pentru efectul muzical.
Apropierea a doi termeni opui pentru a pune "Vremea trece, vremea
mai bine in valoare caracteristicile lor.
vine" (M. Eminescu)
Figura de stil constnd in punerea in paralel a "Si e linite pe dealuri/ Cadoi termeni, in temeiul unor asemnri, pentru ntr-o mnstire arsa" (G.
a scoate in evidenta caracteristice unuia dintre Cobuc)

Epitet

ei.
Cuvntul adugat unui substantiv sau verb
pentru a-l califica in intenii estetice.

Hiperbola

c) Elemente
de sintaxa
poetica

Mrirea sau micorarea exagerata a realitii

in scopuri expresive
Liota
Negarea sau diminuarea unei idei, a unui
sentiment pentru a le pune mai puternic in
lumina.
Oximoron
Oxys (gr)= inteligent si moros (gr)=prostnac.
Asocierea paradoxala a doi termeni cu efecte
expresive surprinztoare.
Personificar Atribuirea de caliti omeneti unor lucruri,
e
fiine, abstraciuni. Forma particulara de
metafora.
Enumeraie Enunarea succesiva a prilor componente
ale unui ntreg pentru a obine un anumit efect.
Repetiie

Figura de stil cuprinztoare constnd in

repetarea in intenii expresive a unor sunete,
cuvinte, sintagme

Inversiune

Forarea topicii normale, abaterea de la

succesiunea obinuita a termenilor pentru a
sublinia un anumit cuvnt.

Interogaie Procedeu artistic care subliniaz participarea

(Exclamaie) afectiva a scriitorului care pare ca este
retorica
transpus in pielea personajului sau triete
intens aciunea si vrea sa atrag atenia
asupra unui lucru.
Structura
Expoziiune Partea introductiva a unei opere literare in
operei literare
care se prezint cadrul aciunii si unele
personaje.
Intrig
Faptele importante care determin, afecteaz,
cursul aciunii si fr de care aciunea nu ar
mai fi interesanta.
Desfurare Faptele determinate de intriga, de cea mai
a aciunii
mare ntindere in povestire
Punctul
Momentul de maxima intensitate in
culminant
desfurarea aciunii.
Deznodmn Ultima parte a unei opere literare marcheaz
t
sfritul aciunii, si al operei.
Dialog
Fragmentul ce reproduce discuia dintre doua
sau mai multe personaje
Descriere
Opera (sau fragmentul) literara in care
scriitorul nfieaz trsturile caracteristice
ale unui colt din natura sau al unui anumit
lucru.
Caracterizar Desprinderea trsturilor caracteristice, fizice
e
si morale, ale unui personaj.
Epilog
Partea finala a lucrrii in care autorul rezuma
concluziile sale, subliniaz anumite idei din
opera sa si face cunoscuta pe scurt evoluia
viitoare a personajelor.

"Si clopotele de alarma

rsuna rguit" (M.
Eminescu)
"Gigantica poart-o cupola
pe frunte" (G. Cobuc)
"Si ce fata frumuic/ Are
mama" (G. Cobuc)

"Sara pe deal buciumul

suna cu jale" (M.
Eminescu)
"Boierii sunt slabi de fire/
Braul, haina, fata, inima,
totu-i subire" (B.P.
Hasdeu)
"Ce se aude? Ce nu se
aude?/ Si cnd se aude de
ce nu s-aude? Cnd nu saude?/ Si cine aude cnd
se aude? (M. Sorescu)
"Degetele pline de
mpunsturi/ Nu au de
snge doua picturi" (M.
Eminescu)
"Unde eti tu epeDoamne?" (M. Eminescu)

Episod

Prolog
Stil

Aciune secundara a unei opere narative,

avnd un rol relativ independent sau poate fi
doar o parte relativ independenta a unei
opere.
Parte introductiva a unei opere literare
dramatice, muzicale care prezint
evenimentele premergtoare aciunii.
Totalitatea mijloacelor artistice pe care le
folosete autorul pentru a obine efecte de
ordin artistic.