MASTOCITOMUL

1. DEFINITIE

Proliferarea neoplazica a mastocitelor- mastocitomul- este tumora

cutanata cu cea mai mare frecventa la caine, la pisica situandu-se pe locul
doi. Formele sistemice ale manifestarii sunt cunoscute sub denumirea de
mastocitoza.

2. MASTOCITOMUL LA CAINE

A. Incidenta si factori de risc

Mastocitoamele sunt cele mai comune forme de tumori cutanate,

incidenta acestora reprezentand un procent de 16%-21% din totalul lor.
Majoritatea apar la metisi desi se pare ca exista o predispozitie de rasa la
boxeri, Boston-terrieri, retrieveri si schnauzeri. Desi la boxeri riscul de
aparitie a mastocitomului este crescut, de cele mai multe ori, ei dezvolta
forme usoare sau intermediare de boala, cu un pronostic favorabil.
De cele mai multe ori este o afectiune a cainilor in jurul varstei de 9 ani
dar au fost semnalate cazuri de caini de 3 saptamani pana la 19 ani.
Nu s-a semnalat predispozitie de sex.
Exista posibiliatatea de regresie spontana in evolutie a tumorii, ceea ce
implica mai degraba un sindrom hiperplazic sau displazic decat o leziune
neoplazica in adevaratul sens al cuvantului.
In ceea ce priveste etiologia mastocitomului la caine, aceasta este, in
mare parte, necunoscuta. Rar, aparitia mastocitomului a fost asociata cu
inflamatia cronica sau cu prezenta unor spine iritative la nivel cutanat.
Nu poate fi incriminata nici o etiologie de natura virala pana in prezent.
Nu exista nici o evidenta epidemiologica ce poate sugera transmiterea
pe orizontala.
Alterarile cromozomiale care predispun un caine la aparitia
mastocitomului sunt incomplet intelese.
Au fost identificate perturbari in exprimarea proteinelor p21 si p27.
aceste proteine sunt inhibitori de kinaza ciclin-dependenta; astfe, ciclul
pentru unele linii celulare va fi perturbat. Recent, s-a demostrat si prezenta
unui receptor pentru tirozin-kinaza ce activeaza Factorul de Crestere

2
(hematopoietica) a celulelor Stem (SCF) si a receptorilor citosolici pentru
estrogen si progesteron. Nu este inteles rolul estrogenului si progesteronului
in etiopatogeneza tumorii dar este cunoscut faptul ca acesti hormoni pot
influenta activitatea mastocitelor.

B. Patogeneza

Se considera ca mastocitomul cutanat ia nastere din mastocitele de la

nivelul dermului si de la nivelul tesuturilor subcutanate. Mastocitele
diferentiate, contin granule ce cresc in marime pe masura ce acestea se
maturizeaza. Aceste granule au constituenti biologic activi precum histamina
si heparina ce pot fi evidentiate cu coloratia albastru-toluidina.
Tumora mastocitara cunoaste o mare variatie histologica la caine. Daca
este determinat riguros, stadiul histologic la care se afla tumora poate fi un
bun indicator al comportamentului ei in timp, al evolutiei clinice si, deci, al
prognosticului. Diferiti cercetatori au stabilit diferite stadii histologice ale
mastocitomului la caine in functie de gradul de diferentiere celulara.

O clasificare histologica
sumara ar putea fi facuta
pe trei grade de
gravitate:

3
 CLASIFICARE HISTOLOGICA A MASTOCITOMULUI LA
CAINE

GRAD DE GRAD DE DESCRIERE

DIFERENTIERE GRAVITATE MICROSCOPICA
Anaplazic, 3 Celularitate mare,
nediferentiat mase citoplasmatice
nedelimitate, anizocarioza,
mitoze frecvente, rare
granule citioplasmatice
Intermediar 2 Adezivitate celulara
mare, fara delimitari
citoplasmatice, raportul
nucleo-citoplasmatic
inferior stadiului de
anaplazie
Jos, bine-diferentiat 1 Delimitarea
citoplasmatica evidenta,
nuclei sferici sau ovoidali,
mitoze rare sau absente,
granule citoplasmatice
abundente, mari, ce se
coloreaza intens

In cazul tumorilor mastocitare anaplazice, agranulare, diagnosticul este

greu de stabilit pe baza tehnicilor uzuale de microscopie. De aceea, s-a
incercat folosirea tehnicilor imunohistochimice si de microscopie electronica
pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine si unul diferential fata de alte
tumori anaplazice.

Potentialul metastatic al mastocitomului nu este bine cunoscuta. Gradul

histologic pare a fi un bun indicator pentru metastazare. Experienta clinica
arata potentialul metastatic al tumorilor primare bine diferentiate este scazut
(mai mic de 10%) pe cand rata metastatica pentru tumorile nediferentiate

4
variaza intre 55% si 96%. Cele mai multe disemineaza initial spre
limfonodurile locale apoi spre splina si ficat.

Exista riscul aparitiei unor complicatii legate de substantele din

granulele mastocitelor. In acest context, este des intalnita ulceratia
gastrointestinala, ea aparand la 35% pana la 83% din cainii necropsiati. Se
crede ca histamina eliberata de granulele mastocitelor se cupleaza cu
receptorii H2 ai celulelor mucoasei gastrice , crescand secretia de acid
clorhidric. In acelasi timp,este scazuta si concentratia de gastrina plasmatica
ce ar fi urmat sa regleze secretia de acid clorhidric printr-un feedback
negativ.
Alte efecte ale histaminei sunt scaderea tensiunii arteriale si
coagulopatii ce constituie un risc in cazul interventiei chirurgicale.
De asemenea, concentratia crescuta de histamina plasmatica poate
indica o evolutie avansata a bolii.
In cazul excizarii tumorii, vindecarea intarziata a plagii operatorii este
atribuita efectelor enzimelor proteolitice si aminelor vasoactive eliberata de
mastocite.
Se pare ca tot histamina este incriminata de cuplarea cu receptorii H1 si
H2 de pe macrofage eliberand un factor suprrsor al proliferarii tesutului
granular cicatriceal. Cicatrizarea si posibil si reepitelializarea sunt incetinite.

C. Semne clinice

Mastocitoamele cutanate au o larga varietate de exprimari clinice.

Majoritatea tumorilor sunt solitare dar 11% pana la 14% dintre animale au
leziuni multiple.
Mastocitoamele bine diferentiate tind
sa fie solitare, cu un diametru de 1-4
centimetri, cu o crestere inceata si sunt
adesea prezente pentru cel putin 6 luni.
Tesutul afectat poate fi depilat.
Tumorile nediferentiate tind sa creasca
rapid si sa ulcereze pe o suprafata
considerabila. Tesuturile invecinate se pot
inflama si edematia si, tot in aceasta zone, pot aparea mici noduli sateliti.
Exista si o forma subcutanata de consistenta moale la palpatie care o
face sa fie diagnosticata gresit drept lipom.

5
 Semnele clinice pot fi complicate de semne atribuite descarcarilor de
histamina, heparina si alte amine vasoactive.
Ca urmare a ulceratiei gastrointestinale, se poate produce hematemeza,
anorexie, melena si dureri abdominale. Desi cele mai multe mastocite
normale se afla in plamani si tractul gastrointestinal, la caine, localizarea
este adesea la nivelul dermului si la nivelul tesuturilor subcutanate, adesea la
nivelul capului sau gatului.

Mastocitoamele mai pot aparea in glandele salivare, naso-laringe,

laringe, cavitate bucala, tract gastrointestinal, uretere.

Mai exista o forma viscerala si o forma sistemica. Aproape intotdeauna

forma viscerala este precedata de o leziune primara cutanata nediferentiata.

Se constata limadenopatie, splenomegalie si hepatomegalie, toate date

de mastocitele diseminate.

D. Prognostic

INDICATORI AI PROGNOSTICULUI PENTRU

MASTOCITOMUL LA CAINE

Nr Indicator Comentariu

Crt.

1 Grad histologic Indicator puternic al evolutiei

tumorii; cainii cu tumori nediferentiate
mor din aceasta cauza chiar daca
beneficiaza de tratament local; cei cu
tumori in stadiul intermediar sau bine
diferentiate raspund bine la tratament
local corespunzator
2 Stadiu clinic Stadiile 0 si 1 au un prognostic

6

3 Localizarea
4 Rata de proliferare
celulara
5 ADN-ploidia
(cantitatea de ADN din
celulele tumorale)
6 Neoangioneogenez
a direct proportional cu gradul de
7 Recidiva
8 Semne generale de
boala
9 Varsta
10 Rasa
11 Marimea tumorii
favorabil
Mastocitoamele preputiale,
scrotale, bucale au un pronostic mai
grav; cele viscerale si din maduva
osoasa indica un pronostic defavorabil
Indexul mitotic si alti indicatori
orienteaza prognosticul chiar si dupa
interventia chirurgicala
Cainii cu tumori cu grad mare de
aneuploidie au o speranta de viata mai
mica prin gradul avansat de gravitate
Gradul de neoangiogeneza este
invazivitate si are un pronostic mai grav
Recidiva locala dupa excizia
chirurgicala ofera un pronostic rezervat
Boala sistemica poate fi asociata cu
un grad avansat de boala
Cainii mai in varsta raspund mai
greu la radioterapie
Boxerii tind sa dezvolte forme cu
grad mai ridicat sau intermediar de
diferentiere si astfel au un pronostic mai
favorabil
Tumorile mari au pronostic
nefavorabil prin necesitatea interventiei
chirurgicale si/ sau radioterapiei
7
 E. Diagnostic

Mastocitomul este
diagnosticat in prima faza pe
baza tehnicii de punctie
aspirativa cu ac fin. Apoi se
foloseste tehnica de colorare
Romanowsky. Mastocitele
apar la microscop ca niste
celule rotunde mici sau de
marime medie, cu mici
granule citoplasmatice, rosii,
uniforme.

Un mic procent al mastocitelor au granule

care nu se coloreaza corespunzator, dand
aspectul de ”ou ochi”. In aceste cazuri, se
foloseste coloratia Wright- Giemsa.

Desi punctia aspirativa cu ac fin este

convenabila pentru diagnostic, clinicianul
trebuie sa aiba in vedere ca aceasta nu
furnizeaza date despre gradul histologic.

In forma viscerala, frotiurile cu amprenta de organ releva, in 37% din

cazuri, prezenta mastocitelor iar maduva osoasa aspirata releva,in 56% din
cazuri, prezenta si deci diseminarea mastocitelor.
Cand se evalueaza diseminarea acestora, se ia in calcul si prezenta lor
fiziologica in unele tesuturi

8
 ARBORELE DECIZIONAL PENTRU STABILIREA TERAPIEI

NU
Situarea tumorii permite excizia larga?
Extinderea metodelor de
diagnostic pentru stabilirea
DA terapiei corespunzatoare:
incizie biopsica pentru
determinarea gradului
Indicii de prognostic nu sunt favorabili? histologic;
punctie aspirativa din
limfonoduri;
Prognostic ecografie abdominala,
nefavorabil eventual punctie ecoghidata la
Prognostic
favorabil nivel hepatic/ splenic;
examen hematologic(CBC),
biochimic al sangelui
Excizie larga. Evaluarea
gradului de gravitate.

Marginile
Marginile exciziei
exciziei insufficient de
complete/ risc largi, risc
scazut mare

Instituirea terapiei complementare

(radioterapie, chimioterapie, tratament de
sustinere a organelor interne ). Evaluare
clinica periodica cu examinarea obligatorie
a limfonodurilor

F. Tratament

Conduita terapeutica este stabilita in functie de prognostic si de stadiul

clinic al tumorii.
Excizia chirurgicala si radioterapia sunt cele mai eficiente metode de
terapie cunoscute pana acum.
In tumorile cu exprimare cutanata, pretabile la excizie larga, se alege
tratamentul chirurgical. Este recomandata excizia adanca si, in plus,

9
inlaturarea unei margini de 2-3 cm de tesut normal din jurul tumorii. Aceasta
din urma trebuie examinata histologic ulterior.

Tumorile din zone greu abordabile

trebuie evaluate prin incizie biopsica
inainte de stabilirea unui tratament. De
obicei se recomanda combinarea terapiei
chirurgicale cu radioterapia si apoi
controale periodice impreuna cu alte terapii
complementare.
De cele mai multe ori, dupa excizia
unei tumori nediferentiate si metastazate,
pacientul moare in lipsa unui tratament
adecvat postoperator. In acest sens, ar
trebui instituita terapia adjuvanta sistemica.
Tratamentul cu corticosteroizi (prednison)
a inregistrat succese de-a lungul timpului.
Totodata, in citosolul mastocitelor tumorale, s-au gasit receptori pentru
glucocorticoizi, studii recente relevand eficienta acestor substante in
inhibarea proliferarii tumorale si in inducerea apoptozei mastocitelor
tumorale atat in vitro cat si in vivo.
Glucocorticoizii sunt capabili deasemenea sa reduca edemul si
inflamatia peritumorala. Cu unele rezultate bune s-au folosit si alcaloizi
Vinca (vincristina, vinblastina), L-asparaginaza si unele ciclofosfamide. Se
pare ca rezultate inca si mai bune s-au obtinut folosind chemoterapia
adjuvanta postoperatorie cu prednison, vinblastina si ciclofosfamide.

3. TUMORILE MASTOCITARE LA PISICA

Incidenta mastocitomului la pisica a

crescut in ultimii 50-60 de ani. Se cunosc
doua varietati distincte de mastocitom
cutanat :
1. varietatea tipica, mastocitica,
similara din punct de vedere histologic
cu cea de la caine;

10
 2. varietatea atipica, histiocitica, mai rara, ce are
caracteristici morfologice asemanatoare cu cele ale mastocitelor
tisulare.

Rasa Siameza este cea mai predispusa la cele doua forme (deci si la
varietatea histiocitica), posibil ca o predispozitie genetica.
Mastocitomul visceral pare sa fie mai comun pisicilor decat cainilor,
50% dintre cazurile de mastocitom la pisica situandu-se la acest nivel. Un
exemplu ar fi forma splenica, denumita si “mastocitomul limforeticular”.
Mastocitele din tumora au in plus la pisica capacitate fagocitara pentru
eritrocite.
Histiotipul cutanat difuz are un comportament benign in multe dintre
cazuri.

4. MASTOCITOMUL LA ALTE SPECII

La OM, cancerul mastocitar este mai rar. Cea mai cunoscuta forma este
cea intalnita la nou-nascuti sub denumirea de “urticarie pigmentara”.
La CAL, cele mai multe cazuri de mastocitom se inregistreaza la
masculi, sub forma de mase focale situate pe cap sau pe membre. Acestea
raspund la excizia completa si sunt invariabil benigne.
Unele dintre aceste formatiuni apar la animalele foarte tinere si apoi
regreseaza spontan putand fi incadrate ca leziuni de granita.
Mastocitele din tumora sunt bine diferentiate si sunt acompaniate de
numeroase eozinofile.
La BOVINE, spre deosebire de cai, bovinele dezvolta o forma de
tumori mastocitare maligne si cu mare potential metastatic, reprezentate de
noduli cutanati multipli, adesea insotiti de tulburari sistemice.
La PORCINE sunt semnalate forme rare atat cutanate cat si viscerale.

11
 BIBLIOGRAFIE:
1. Withrow and Macewen’s Small Animal Clinical Oncology, 2007 – “Small
Animal Clinical Oncology”, Ed. Elsevier Inc., U.S.A.

2. Donald J. Meuten, Fourth Edition – “Tumors in Domestic Animals”, Ed.

Blackwell Publishing Company, Iowa State

3. http://merckveterinarymanual.com/mvm/index.jsp?cfile=htm/bc/72231.htm

4. www.vsso.org

5. motor de cautare imagini Google.com

12