2011marcomplemente de Matematica PDF

Nicolae Cotfas
Liviu Adrian Cotfas
COMPLEMENTE DE
MATEMATICA
II DIN BUCURES
EDITURA UNIVERSITAT
TI
Introducere
Modelele teoretice au un rol important n ntelegerea fenomenelor fizice dar n general implic
a un aparat matematic destul de elaborat. Familiarizarea cu notiunile si
rezultatele matematice strict necesare creaza frecvent probleme studentului pasionat
de fizica. In literatura de specialitate exista tratate excelente scrise atat de fizicieni
teoreticieni c
at si de matematicieni dar parcurgerea lor necesita timp iar tanarul
fizician doreste s
a aib
a c
at mai curand capacitatea de a citi anumite lucrari si de a
gasi o formulare matematic
a adecvata pentru modelele teoretice pe care doreste sa
le propun
a.
Prezenta lucrare si propune s
a ofere un acces cat mai facil la cateva dintre notiunile
si rezultatele matematice frecvent utilizate n descrierea fenomenelor fizice, n inginerie si n anticiparea evolutiei n domeniul economic si financiar. Elementele de
teorie, reduse la strictul necesar, sunt bogat ilustrate cu exemple adecvate. Autorii
consider
a c
a aceast
a abordare este potrivita pentru un prim contact cu notiunile
matematice prezentate si ofer
a o buna baza pentru lectura ulterioara a unor lucrari
continand o abordare mai profunda.
Se urm
areste ca n paralel cu prezentarea notiunilor si rezultatelor matematice cititorul sa fie familiarizat cu facilit
atile oferite de programul MATHEMATICA n rezolvarea problemelor n care ele intervin. Textul este ilustrat un numar mare de
figuri utile n ntelegerea continutului matematic. Lucrarea se adreseaza studentilor
de la facult
atile de fizic
a, dar poate fi utila si studentilor de la facultatile cu profil
tehnic sau economic.
Bucuresti, 2009
Nicolae Cotfas
Liviu Adrian Cotfas
5
Cuprins
1 Elemente de analiz
a complex
a
1.1
Numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2
Functii complexe de variabila complexa . . . . . . . . . . . . . . . .
22
1.3
Integrala complex
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
30
1.4
Serii Laurent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
52
1.5
Calculul integralelor cu ajutorul reziduurilor . . . . . . . . . . . . . .
66
2 Tensori
79
2.1
Dualul unui spatiu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
79
2.2
Tensori
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
81
2.3
Operatii cu tensori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
85
2.4
Exemple de tensori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
88
3 Ecuatii si sisteme de ecuatii diferentiale liniare
91
3.1
Ecuatii diferentiale de ordinul ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
91
3.2
Ecuatii diferentiale liniare de ordin superior . . . . . . . . . . . . . .
97
3.3
Sisteme diferentiale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
4 Functii sferice
119
4.1
Polinoame Legendre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
4.2
Functii Legendre asociate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
4.3
Functii sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
4.4
Problema Dirichlet pentru ecuatia Laplace . . . . . . . . . . . . . . . 133

7
CUPRINS
5 Transformarea Fourier
141
5.1 Distributii temperate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
5.2 Transformarea Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
6 Grupuri si reprezent
arile lor liniare
6.1 Grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.2 Reprezent
ari liniare . . . . . . . . . . .
6.3 Reprezent
ari ireductibile . . . . . . . .
6.4 Reprezent
ari unitare si ortogonale . .
6.5 Grupul rotatiilor. Reprezentari liniare
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
7 Algebre Lie si reprezent

arile lor liniare
7.1 Algebre Lie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.2 Reprezent
ari liniare . . . . . . . . . . . . . . . .
7.3 Reprezent
ari ireductibile . . . . . . . . . . . . .
7.4 Reprezent
arile algebrelor sl(2, C), su(2) si o(3)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
163
163
165
168
170
173
.
.
.
.
181
181
189
191
194
Capitolul 1
Elemente de analiz
a complex
a
1.1
Numere complexe
Ecuatia
2+x=1
nu admite solutie n multimea numerelor naturale
N = { 0, 1, 2, 3, . . . }
dar admite solutia x = 1 n multimea numerelor ntregi

Z = { . . . , 2, 1, 0, 1, 2, . . . }
care este o extensie a lui N obtinut

a prin adaugarea ntregilor negativi 1, 2, 3, . . .
Ecuatia
2x = 1
nu admite solutie n Z dar admite solutie n multimea numerelor rationale

Q=
n
n Z, k {1, 2, 3, . . .}
k
formata din clase de fractii echivalente

n
n0
0
k
k
daca
9
n k 0 = n0 k.
10
Complemente de Matematica
Solutia ecuatiei considerate este numarul rational care se poate reprezenta folosind
oricare dintre fractiile echivalente
2
3
4
1

2
4
6
8
Fiecare num
ar intreg n se identifica cu numarul rational pentru care fractia n1 este
reprezentant. Multimea numerelor rationale devine n acest fel o extensie a multimii
numerelor ntregi Z. In afar
a de reprezentarea sub forma de fractie, pentru fiecare
numar rational se utilizeaz
a reprezentarea sub forma de fractie zecimala obtinuta
prin efectuarea mp
artirii num
ar
atorului la numitor. De exemplu,
1
= 0, 5000... = 0, 5
2
2
= 0, 666... = 0, (6)
3
2
= 0, 1333... = 0, 1(3) .
15
Deoarece in cazul num

arului nk pe parcursul efectuarii mpartirii lui n la k singurele
resturi posibile sunt 0, 1, . . . , k 1 rezulta ca n cazul reprezentarii unui numar
rational sub form
a de fractie zecimala pot apare doar fractiile zecimale finite, cele
periodice si cele periodice mixte. Se poate constata ca, de exemplu, fractiile 0.5 si
0.4(9) reprezint
a acelasi num
ar rational
0, 4(9) =
1
49 4
= = 0, 5 .
90
2
Pentru ca reprezentarea numerelor rationale sub forma de fractie zecimala sa fie

unica este suficient sa elimin
am fractiile zecimale cu perioada 9. Ecuatia
x2 = 2
nu admite solutie n Q dar admite solutiile x = 2 in multimea numerelor reale

(
R=

)
n Z si nu exista k astfel incat

n, a1 a2 a3 ...

aj = 9 oricare ar fi j k
care este o extindere a multimii numerelor rationale. Se stie ca n cazul = b2

4ac 0 ecuatia de gradul al doilea (a 6= 0)
ax2 + bx + c = 0
admite solutiile reale
x1,2
b
=
2a
Elemente de analiz
a complex
a
11
si ca n cazul = b2 4ac < 0 ecuatia considerata nu admite radacini reale.

Admitand c
a n afar
a de numerele reale exista un numar imaginar i astfel ncat
i2 = 1
ecuatia considerat
a admite n cazul = b2 4ac < 0 solutiile
x1,2
b i
=
2a
apartin
and multimii numerelor complexe
C = R + Ri = {z = x + yi | x, y R }.
Multimea C reprezint
a o extindere a multimii numerelor reale R, fiecare numar real
x putand fi identificat n mod natural cu numarul complex x+0i. Avem astfel relatia
(a se vedea figura 1.1)
N Z Q R C.
Figura 1.1
12
Multimea numerelor complexe C considerata mpreuna cu operatiile de adunare a

numerelor complexe
(x + yi) + (x0 + y 0 i) = (x + x0 ) + (y + y 0 )i
si de nmultire cu un num
ar real
(x + yi) = x + yi
este un spatiu vectorial real de dimensiune 2. Scrierea unui numar complex sub
forma z = x + yi reprezint
a dezvoltarea lui n raport cu baza {1, i}. Aplicatia
R2 C : (x, y) 7 x + yi
este un izomorfism care permite identificarea celor doua spatii vectoriale. Relatia
i2 = 1 permite definirea unei operatii suplimentare pe C, fara analog n R2
(x + yi)(x0 + y 0 i) = (xx0 yy 0 ) + (xy 0 + yx0 )i.
numita nmultirea numerelor complexe. Multimea C considerata mpreuna cu operatiile
de adunare si nmultire a numerelor complexe este un corp comutativ. In particular,
fiecare num
ar complex nenul admite un invers
(x + yi)1 =
1
x yi
x
y
= 2
= 2
2
i.
2
2
x + yi
x +y
x +y
x + y2
Definitia 1.1 Fie z = x + yi un num

ar complex.
Num
arul Re z = x se numeste partea reala a lui z.
Num
arul Im z = y se numeste partea imaginara a lui z.
Num
arul z = x yi se numeste conjugatul lui z.
p
Num
arul |z| = x2 + y 2 se numeste modulul lui z.
Propozitia 1.2 Relatiile
z1 z2 = z1 z2
z1 z2 = z1 z2
(z n ) = (
z )n
|
z | = |z|
|z|2 = z z
(
z) = z
z
Re z = z+
2
z
Im z = z
2i
z = Re z+ Im z i.
au loc oricare ar fi numerele complexe z1 , z2 si z.
Elemente de analiz
a complex
a
13
Demonstratie. Relatiile rezult

a direct din definitia anterioara.
Propozitia 1.3 Oricare ar fi num

arul complex z = x + yi avem
|x|
|x+yi| |x| + |y|
|y|
adic
a
|Re z|
|z| |Re z| + |Im z|.
|Im z|
Demonstratie. Avem
|x + yi| =
x2 + y 2
x2 = |x|
|x + yi| =
x2 + y 2
y 2 = |y|
iar relatia
q
x2 + y 2 |x| + |y|
este echivalent
a cu relatia evident adevarata
x2 + y 2 (|x| + |y|)2 .
Propozitia 1.4 Aplicatia modul
| | : C R,
x2 + y 2
|z| = |x + yi| =
este o norm
a pe spatiul vectorial real C, iar
d : C C R,
d(z1 , z2 ) = |z1 z2 | =
(x1 x2 )2 + (y1 y2 )2
este distanta asociat

a.
Demonstratie. Oricare ar fi num
arul complex z = x + yi avem
|z| =
x2 + y 2 0
si
|z| = 0
z = 0.
14
Daca este un num

ar real atunci
|z| = |(x) + (y)i| =
(x)2 + (y)2 =
2 (x2 + y 2 ) = || |z|.
Oricare ar fi numerele z1 = x1 + y1 i si z2 = x2 + y2 i avem relatia

|z1 + z2 |2 = (z1 + z2 )(
z1 + z2 ) = |z1 |2 + |z2 |2 + z1 z2 + z1 z2
= |z1 |2 + |z2 |2 + 2Re (z1 z2 ) |z1 |2 + |z2 |2 + 2|Re (z1 z2 )|
|z1 |2 + |z2 |2 + 2|z1 z2 | = (|z1 | + |z2 |)2
din care rezult
a c
a
|z1 + z2 | |z1 | + |z2 |.
Observatia 1.1 Dac
a consider
am R2 nzestrat cu norma uzuala
|| || : R2 R,
||(x, y)|| =
x2 + y 2
atunci
||(x, y)|| =
x2 + y 2 = |x + yi|
ceea ce arat
a c
a aplicatia liniar
a
R2 C : (x, y) 7 x + yi
este un izomorfism de spatii vectoriale normate care permite identificarea spatiilor

normate (R2 , || ||) si (C, | |). Dac
a se are n vedere doar structura de spatiu vectorial
2
normat, spatiile (R , || ||) si (C, | |) difera doar prin notatiile utilizate. Distanta
d(z1 , z2 ) = |z1 z2 | =
(x1 x2 )2 + (y1 y2 )2
dintre dou
a numere z1 = x1 + y1 i si z2 = x2 + y2 i n planul complex corespunde
distantei dintre punctele corespunzatoare din planul euclidian (a se vedea figura
1.2)
q
d((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) = (x1 x2 )2 + (y1 y2 )2
Elemente de analiz
a complex
a
15
Figura 1.2
Observatia 1.2
|z1 z2 | = distanta in planul complex intre z1 si z2 .
|z| = |z 0| = distanta in planul complex intre z si origine.
Fie a C fixat si r (0, ). Multimea
Br (a) = { z | |za| < r }
se numeste discul (deschis) de centru a si raza r (a se vedea figura 1.3).
Figura 1.3
16
Definitia 1.5 Spunem c

a o multime M C este marginita dac
a exist
a a C si
r (0, ) astfel nc
at M Br (a).
Exercitiul 1.1 Multimea M este marginita daca si numai daca exista r (0, )
astfel nc
at |z| r, oricare ar fi z M .
Figura 1.4
Definitia 1.6 O multime D C este numit
a multime deschisa dac
a oricare ar fi
a D exista r (0, ) astfel nc
at Br (a) D. Spunem c
a despre o multime F C
c
a este nchis
a dac
a multimea C\F este deschis
a.
Exemplul 1.2
a) Discul B1 (0) este multime deschisa.
b) Semiplanul { z | Im z > 0 } este multime deschisa.
c) Orice multime finit
a F C este o multime nchisa.
d) Semiplanul { z | Re z 0 } este multime nchisa.
Definitia 1.7 O multime K C este numit
a multime compacta dac
a este nchis
a
si m
arginit
a.
Exercitiul 1.3 S
a se arate c
a relatiile
a)
|z1 z2 | = |z1 | |z2 |
b)
| |z1 | |z2 | | |z1 z2 |
c)
|z1 + z2 |2 + |z1 z2 |2 = 2 |z1 |2 + 2 |z2 |2
Elemente de analiz
a complex
a
17
au loc oricare ar fi numerele complexe z1 si z2 .

Rezolvare. a) Avem
(x1 x2 y1 y2 )2 + (x1 y2 + x2 y1 )2 = (x21 + y12 )(x22 + y22 ).
b) Din
|z1 | = |z1 z2 + z2 | |z1 z2 | + |z2 |,
|z2 | = |z2 z1 + z1 | |z2 z1 | + |z1 |
rezulta relatia
|z1 z2 | |z1 | |z2 | |z1 z2 |
echivalent
a cu
| |z1 | |z2 | | |z1 z2 |.
c) Prin calcul direct obtinem
|z1 + z2 |2 + |z1 z2 |2 = (z1 + z2 )(
z1 + z2 ) + (z1 z2 )(
z1 z2 ) = 2 |z1 |2 + 2 |z2 |2 .
a sirul (zn )n0 este convergent la a si scriem
lim zn = a
dac
a
lim |zn a| = 0.
Observatia 1.3 Din relatia
|xn |
|yn |
|(xn + yn i) ( + i)| |xn | + |yn |
rezulta c
a
lim (xn + yn i) = + i
limn xn =
lim
n yn = .
adica sirul de numere complexe (zn )n0 este convergent daca si numai daca sirurile
de numere reale (Re zn )n0 si (Im zn )n0 sunt convergente si
lim zn = lim Re zn + i lim Im zn .
18
Definitia 1.9 Un sir (zn )n0 este marginit dac

a exist
a r (0, ) astfel nc
at
|zn | r,
oricare ar fi n 0.
Observatia 1.4 Din relatia
|xn |
|yn |
|xn + yn i| |xn | + |yn |
rezulta c
a sirul de numere complexe (zn )n0 este marginit daca si numai daca sirurile
de numere reale (Re zn )n0 si (Im zn )n0 sunt marginite.
Observatia 1.5 Oricare ar fi si avem
(cos + i sin )(cos + i sin ) = (cos cos sin sin )
+i(cos sin + sin cos ) = cos(+) + i sin(+).
Utilizand notatia lui Euler
eit = cos t + i sin t
relatia anterioar
a devine
ei ei = ei(+) .
Observatia 1.6 Pentru orice numar nenul z = x+yi exista arg z (, ] ncat
z = |z|(cos(arg z) + i sin(arg z)) = |z| ei argz .
Figura 1.5
Elemente de analiz
a complex
a
19
Numarul arg z, numit argumentul principal al lui z = x+yi, este
arg z =
arctg xy
daca x > 0
+ arctg xy
daca x < 0, y > 0
+ arctg xy
daca x < 0, y < 0
daca x = 0, y > 0
daca x = 0, y < 0.
Se stie c
a n cazul numerelor reale este utila introducerea simbolurilor si
cu propriet
ati binecunoscute din matematica de liceu si considerarea dreptei reale
ncheiate
= R {, }.
R
In cazul planului complex se obtin avantaje similare prin adaugarea, de aceasta data,
a unui singur punct de la infinit notat cu si prin considerarea planului complex
extins
C = C {}.
a sirul de numere complexe (zn )n0 are limita infinita
lim zn =
dac
a
lim |zn | = .
Observatia 1.7 Programul MATHEMATICA permite utilizarea comoda a functiilor

Re
Im
||
arg.
20
Elemente de analiz
a complex
a
21
22
1.2
Functii complexe de variabil

a complex
a
Prin functie complex

a se ntelege orice functie cu valori complexe. In cazul functiilor
reale de variabil
a real
a, notiunea de functie derivabila este binecunoscuta din liceu.
a functia real
a de variabil
a real
a
f : (a, b) R
este derivabil
a n punctul t0 (a, b) dac
a exist
a si este finit
a limita
f 0 (t0 ) = lim
tt0
f (t) f (t0 )
t t0
numit
a derivata functiei f n punctul t0 .
Observatia 1.8 Definitia anterioara nu poate fi extinsa direct la functiile de doua
variabile
f : D R2 R
deoarece relatia
f 0 (x0 , y0 ) =
lim
(x,y)(x0 ,y0 )
f (x, y) f (x0 , y0 )
(x, y) (x0 , y0 )
este far
a sens, mp
artirea cu vectorul (xx0 , yy0 ) = (x, y)(x0 , y0 ) nefiind definita.
Posibilitatea mp
artirii cu un numar complex nenul permite insa definirea derivabilitatii unei functii de variabil
a complexa urmand direct analogia cu cazul real.
Definitia 1.12 Fie D C o multime deschis
a. Spunem c
a functia complex
a
f : D C
este C-derivabil
a (sau olomorf
a) n punctul z0 D dac
a exist
a si este finit
a limita
f 0 (z0 ) = lim
zz0
f (z) f (z0 )
z z0
numit
a derivata functiei f n punctul z0 . In loc de f 0 (z0 ) scriem uneori
df
dz (z0 ).
Elemente de analiz
a complex
a
23
Exemplul 1.4 a) Functia

f : C C,
f (z) = z 3
este C-derivabil
a n orice punct z0 C
f 0 (z0 ) = lim
zz0
z 3 z03
= lim (z 2 + z0 z + z02 ) = 3z02
zz0
z z0
si f 0 (z) = 3z 2 , adic
a avem
(z 3 )0 = 3z 2 .
b) Functia
f : C C,
f (z) = z
nu este C-derivabil
a n z0 = 1 deoarece limita
lim
z1
nu exist
a. Aleg
and sirul zn =
n
n+1
cu limn zn = 1 obtinem
lim
dar aleg
and sirul zn = 1 +
1
n+1 i
z 1
z1
zn 1
=1
zn 1
cu limn zn = 1 obtinem
lim
zn 1
= 1.
zn 1
Observatia 1.9 Baz

andu-ne pe identificarea lui C cu R2
C R2 : x + yi 7 (x, y)
putem descrie orice functie complexa de o variabila complexa

f : D C
cu ajutorul a dou
a functii reale de cate doua variabile reale
f (x + yi) = u(x, y) + v(x, y) i
24
unde
u = Re f : D R este partea reala a lui f
v = Im f : D R este partea imaginara a lui f.
Exemplul 1.5 a) In cazul functiei
f : C C,
f (z) = z
avem
f (x + yi) = x yi
adica
u(x, y) = x,
v(x, y) = y.
b) In cazul functiei
f (z) = z 2
f : C C,
avem
f (x + yi) = (x + yi)2 = (x2 y 2 ) + 2xyi

si prin urmare
u(x, y) = x2 y 2 ,
v(x, y) = 2xy.
Observatia 1.10 Conform definitiei, functia

f : D C,
f (x + yi) = u(x, y) + v(x, y) i
este C-derivabil
a n z0 = x0 + y0 i daca si numai daca exista si este finita limita
lim
zz0
Pentru ca
lim
zz0
f (z) f (z0 )
.
z z0
f (z) f (z0 )
= + i
z z0
este necesar ca
lim
t0
f (z0 + t) f (z0 )
= + i,
t
lim
t0
f (z0 + ti) f (z0 )

= + i
ti
adica sa aib
a loc relatiile
lim
t0
u(x0 + t, y0 ) u(x0 , y0 )
v(x0 + t, y0 ) v(x0 , y0 )
+ lim
i = + i
t0
t
t
Elemente de analiz
a complex
a
25
u(x0 , y0 + t) u(x0 , y0 )
v(x0 , y0 + t) v(x0 , y0 )
+ lim
i = + i
t0
ti
ti
echivalente cu
lim
t0
v
u
(x0 , y0 ) = =
(x0 , y0 ),
x
y
v
u
(x0 , y0 ) = = (x0 , y0 ).
x
y
In particular, dac
a f este C-derivabila n z0 = x0 +y0 i atunci
f 0 (x0 + y0 i) =
u
v
(x0 , y0 ) +
(x0 , y0 ) i.
x
x
Teorema 1.13 (Cauchy-Riemann) Functia

f : D C,
f (x + yi) = u(x, y) + v(x, y) i
definit
a pe multimea deschis
a D C este C-derivabil
a n punctul z0 = x0 +y0 i D
dac
a si numai dac
a functiile reale
u : D R,
v : D R
sunt R-diferentiabile n (x0 , y0 ) si verific

a relatiile Cauchy-Riemann
u
v
(x0 , y0 ) =
(x0 , y0 ),
x
y
u
v
(x0 , y0 ) = (x0 , y0 ).
y
x
In aceste conditii
f 0 (x0 + y0 i) =
u
v
(x0 , y0 ) +
(x0 , y0 ) i.
x
x
Demonstratie. A se vedea [4].

a. Spunem c
a functia
f : D C
este C-derivabil
a (sau olomorf
a) dac
a este C-derivabil
a n orice punct din D.
Exercitiul 1.6 S
a se arate ca functia
f : C C,
f (z) = z 2
26
este olomorf
a si s
a se determine f 0 (z).
Rezolvare. Utiliz
am teorema Cauchy-Riemann. Avem
f (x + yi) = (x + yi)2 = (x2 y 2 ) + 2xyi
si prin urmare
u(x, y) = x2 y 2 ,
v(x, y) = 2xy.
Functiile u si v sunt R-diferentiabile n orice punct si

u
v
(x, y) = 2x =
(x, y),
x
y
u
v
(x, y) = 2y = (x, y).
y
x
Derivata lui f este

f 0 (x + yi) =
v
u
(x, y) +
(x, y) i = 2x + 2yi
x
x
adica, f 0 (z) = 2z.

Exercitiul 1.7 S
a se arate ca functia
f : C C,
f (z) = z
nu este C-derivabil
a n niciun punct.
Rezolvare. Utiliz
am teorema Cauchy-Riemann. Avem
f (x + yi) = x yi
adica
u(x, y) = x,
v(x, y) = y.
In acest caz relatiile Cauchy-Riemann nu sunt verificate n niciun punct deoarece

u
(x, y) = 1,
x
v
(x, y) = 1.
y
Elemente de analiz
a complex
a
27
Definitia 1.15 Functia

f (z) = ez
f : C C,
unde
ex+yi = ex eyi = ex (cos y + i sin y) = ex cos y + i ex sin y

este numit
a functia exponential
a (complex
a).
Observatia 1.11 Functia exponentiala este o functie periodica cu perioada 2i
ez+2i = ez
si
ez1 +z2 = ez1 ez2
oricare ar fi z1 , z2 C.
Exercitiul 1.8 S
a se arate ca functia exponentiala
f : C C,
f (z) = ez
este olomorf
a si
(ez )0 = ez .
Rezolvare. Utiliz
am teorema Cauchy-Riemann. Din relatia
f (x + yi) = ex cos y + i ex sin y
rezulta c
a u(x, y) = ex cos y si v(x, y) = ex sin y. Functiile reale u si v sunt
R-diferentiabile n orice punct si
u
v
(x, y) = ex cos y =
(x, y),
x
y
u
v
(x, y) = ex sin y = (x, y).
y
x
Derivata lui f este

f 0 (z) = f 0 (x + yi) =
u
v
(x, y) +
(x, y) i = ex cos y + i ex sin y = ez .
x
x
28
Observatia 1.12 a) Dac

a functiile f, g : D C sunt olomorfe atunci
(f g)0 = f 0 + g 0
(f g)0 = f 0 g + f g 0
oricare ar fi , C. Dac
a n plus g(z) 6= 0, oricare ar fi z D, atunci
0
f
g
f
f 0g f g0
.
g2
b) Daca functiile D C C sunt olomorfe atunci

d
(g(f (z)) = g 0 (f (z)) f 0 (z).
dz
Exercitiul 1.9 Functiile complexe
cos : C C,
cos z =
eiz +eiz
2
sin : C C,
sin z =
eiz eiz
2i
ch : C C,
ch z =
ez +ez
2
sh : C C,
shz =
ez ez
2
sunt olomorfe si
(cos z)0 = sin z
(sin z)0 = cos z
(ch z)0 = sh z
(sh z)0 = ch z.
Rezolvare. Calcul direct.

Observatia 1.13 Functia exponentiala reala
R (0, ) : x 7 ex
este bijectiv
a. Inversa ei este functia logaritm natural
(0, ) R : x 7 ln x.
Avem
x = eln x
Elemente de analiz
a complex
a
29
oricare ar fi x (0, ). In cazul complex, putem obtine o relatie oarecum similara

z = |z| ei arg z = eln |z| ei arg z = eln |z|+i(arg z+2k)
adevarat
a oricare ar fi k Z.
Definitia 1.16 Fie multimea
D0 = C\{ z | Im z = 0, Re z 0 }.
Functiile
logk : D0 C,
logk z = ln |z| + i(arg z + 2k)
depinz
and de parametrul k Z sunt numite ramuri uniforme ale functiei logaritmice.
Exercitiul 1.10 S
a se determine functia olomorfa
f : C C
care ndeplineste conditiile
Im f (x, y) = 2xy + y,
f (i) = i.
Rezolvare. C
aut
and functia f de forma
f (x + yi) = u(x, y) + (2xy + y)i
din teorema Cauchy-Riemann deducem relatiile
u
(x, y) = 2x + 1,
x
u
(x, y) = 2y
y
din care rezult

a c
a u(x, y) = x2 y 2 + x + c, unde c este o constanta. Impunand
conditia suplimentar
a f (i) = i obtinem
f (x + yi) = x2 y 2 + x + 1 + (2xy + y)i = (x + yi)2 + (x + yi) + 1
adica f (z) = z 2 + z + 1.
30
1.3
Integrala complex
a
Propozitia 1.17 Fie D C. Aplicatia

: [a, b] D,
(t) = (t) + (t) i.
este continu
a dac
a si numai dac
a aplicatiile reale
= Re : [a, b] R,
= Im : [a, b] R
sunt continue.
Demonstratie. Afirmatia rezult
a din relatia
|(t) (t0 )|
|(t) (t0 )|
|(t) (t0 )| |(t) (t0 )| + |(t) (t0 )|.

a aplicatia
: (a, b) D
este derivabil
a n punctul t0 (a, b) dac
a exist
a si este finit
a limita
0 (t0 ) = lim
tt0
(t) (t0 )
.
t t0
Spunem c
a este aplicatie derivabila dac
a este derivabil
a n orice punct t0 (a, b).
Observatia 1.14 In cazul unei aplicatii
: [a, b] D
prin 0 (a) si 0 (b) vom ntelege derivatele laterale
0 (a) = lim
t&a
(t) (a)
,
ta
0 (b) = lim
t%b
(t) (b)
.
tb
Elemente de analiz
a complex
a
31
Propozitia 1.19 Aplicatia

: [a, b] D,
(t) = (t) + (t) i.
este derivabil
a dac
a si numai dac
a aplicatiile reale
= Re : [a, b] R,
= Im : [a, b] R
sunt derivabile si
0 (t) = 0 (t) + 0 (t) i.
Demonstratie. Avem
0 (t0 ) = lim
tt0
(t) (t0 )
(t) (t0 )
(t) (t0 )
= lim
+ lim
i.
tt0
tt0
t t0
t t0
t t0
Definitia 1.20 Fie D C. Prin drum neted n D se ntelege o aplicatie derivabil

a
: [a, b] D
cu derivata 0 : [a, b] C continu
a.
Exemplul 1.11
a) Oricare ar fi z C aplicatia constanta
: [0, 1] C,
(t) = z
este un drum neted n C (numit drum punctual).

b) Oricare ar fi numerele complexe z1 si z2 aplicatia
: [0, 1] C,
(t) = (1 t) z1 + t z2
este un drum neted n C (drumul liniar ce leaga z1 cu z2 ).

c) Oricare ar fi z0 = x0 + y0 i C si r (0, ) aplicatia
: [0, 2] C,
(t) = z0 + reit = x0 + r cos t + (y0 + r sin t)i
este un drum neted n C (numit drum circular de raza r si centru z0 ).
32
Figura 1.6
Definitia 1.21 Fie f : D C o functie continu
a si fie : [a, b] D un drum
neted n D. Prin integrala complexa a functiei f de-a lungul drumului (a se vedea
figura 1.6) se ntelege num
arul
Z b
f (z)dz =
f ((t)) 0 (t) dt.
Exercitiul 1.12 Fie functia

f : C C,
f (z) =
1
z
unde C = C\{0} si drumul neted

: [0, 2] C ,
Sa se calculeze
(t) = eit .
f (z)dz.
Rezolvare. Deoarece f ((t)) =

Z 2
= eit si 0 (t) = ieit obtinem

0
Z 2
f ((t)) (t) dt =
f (z)dz =
1
(t)
eit i eit dt = 2i.
Elemente de analiz
a complex
a
33
Observatia 1.15 In cazul unui drum punctual (t) = z avem 0 (t) = 0 si prin urmare
Z
f (z) dz = 0
oricare ar fi functia f .
Observatia 1.16 Dac
a f (x + yi) = u(x, y) + v(x, y)i si (t) = (t) + (t) i atunci
R
f (z)dz =
Rb
0
a [u((t), (t)) (t)
+i
v((t), (t)) 0 (t)] dt
Rb
a [u((t), (t))
Exercitiul 1.13 Calculati
0 (t)
+ v((t), (t)) 0 (t)] dt.
z dz
unde este drumul liniar ce leag

a z1 = 1 cu z2 = i.
Rezolvare. Deoarece
: [0, 1] C,
(t) = (1 t)1 + ti
avem relatiile f ((t)) = (t) = 1 t ti si 0 (t) = 1 + i din care rezulta

Z 1
z dz =
(1 t ti)(1 + i)dt =
Z 1
Z 1
0
dt = i.
(1 + 2t)dt + i
0
Definitia 1.22 Fie D C o submultime. Spunem c

a drumurile netede
: [a, b] D
si
1 : [a1 , b1 ] D
sunt echivalente dac

a exist
a o aplicatie bijectiv
a derivabil
a strict cresc
atoare
: [a1 , b1 ] [a, b]
astfel nc
at
1 (s) = ((s)),
oricare ar f i s [a1 , b1 ].
34
Observatia 1.17 Relatia definita este o relatie de echivalenta care permite

mpartirea multimii drumurilor netede n clase de echivalenta. Fiecare clasa de
echivalent
a corespunde unei curbe netede, elementele clasei fiind numite parametriz
ari
ale curbei considerate.
Propozitia 1.23 Dac
a
f : D C
este o functie continu
a si dac
a drumurile netede
: [a, b] D,
1 : [a1 , b1 ] D
sunt echivalente atunci

Z
f (z) dz =
f (z) dz
1
adic
a valoarea integralei depinde de curba aleas
a si nu de parametrizarea utilizat
a.
Demonstratie. Folosind metoda schimbarii de variabila obtinem
R
1
f (z) dz =
R b1
R b1
a1
a1
f (1 (s)) 10 (s) ds
f (((s))) 0 ((s)) 0 (s) ds =
Observatia 1.18 Orice drum

: [a, b] D
Rb
a
f ((t)) 0 (t) dt =
f (z) dz.
Elemente de analiz
a complex
a
35
este echivalent cu un drum definit pe [0, 1] si anume

0 : [0, 1] D,
0 (t) = ((1 t)a + tb).
Definitia 1.24 Fie : [a, b] D un drum neted. Drumul

: [a, b] D,
(t) = (a + b t)
se numeste inversul drumului .

Propozitia 1.25 Dac
a
f : D C
a si
: [a, b] D
un drum neted n D atunci
Z
f (z) dz =
f (z) dz.
Demonstratie. Utiliz
and schimbarea de variabila s = a + b t obtinem
R
f (z) dz =
Rb
Ra
a
b
f (
(t)) 0 (t) dt =
Rb
f ((s)) 0 (s) ds =
f ((a + b t)) 0 (a + b t) dt
f (z) dz.
Definitia 1.26 Fie D C. Prin drum neted pe portiuni n D se ntelege o aplicatie

continu
a
: [a, b] D
cu proprietatea c
a exist
a o diviziune a = t0 < t1 < . . . < tn = b astfel nc
at
1) restrictiile |(ti1 ,ti ) sunt derivabile oricare ar fi i {1, 2, . . . , n}
2) exist
a si sunt finite limitele
lim 0 (t),
t&a
lim 0 (t),
t&tj
oricare ar fi j {1, 2, . . . , n 1}.
lim 0 (t),
t%tj
lim 0 (t)
t&b
36
Observatia 1.19 Drumul neted pe portiuni considerat este format din drumurile
netede
1 : [t0 , t1 ] D,
1 = |[t0 ,t1 ]
2 : [t1 , t2 ] D,
2 = |[t1 ,t2 ]
................................................
n : [tn1 , tn ] D,
n = |[tn1 ,tn ]
si pentru orice functie continu

a
f : D C
definim integrala complex
a a functiei f de-a lungul drumului ca fiind
Z
f (z)dz =
n Z
X
f (z)dz =
n Z tj
X
f ((t)) 0 (t) dt.
j=1 tj1
j=1 j
Toate drumurile pe care le vom considera n continuare vor fi drumuri netede pe

portiuni si le numim simplu drumuri.
Figura 1.7
Exemplul 1.14 Aplicatia (a se vedea figura 1.7)
: [0, 2] C,
(t) =
( it
e
daca t [0, 1]
2t 3 daca t (1, 2]
este un drum neted pe portiuni n C si pentru orice functie continua

f : C C
Elemente de analiz
a complex
a
avem
37
Z 1
f (z)dz =
f (eit ) ieit dt +
Z 2
f (2t 3) 2dt.

a functia
f : D C
definit
a pe o multime deschis
a D admite primitiva n D dac
a exist
a
g : D C
functie olomorf
a cu proprietatea
g 0 (z) = f (z),
oricare ar f i z D.
Exemplul 1.15
a) Dac
a k {0, 1, 2, . . .} atunci functia
f (z) = z k = z| z{z z}
n ori
f : C C,
admite n C primitiva
g : C C,
deoarece
z k+1
k+1
g(z) =
z k+1
k+1
!0
= zk ,
oricare ar fi z C.
b) Dac
a k {2, 3, 4, . . .} atunci functia
f : C C,
f (z) = z k =
1
zk
admite n C = C\{0} primitiva

g : C C,
deoarece
z 1k
1k
g(z) =
z 1k
1
=
1k
(k 1)z k1
!0
= z k ,
oricare ar fi z C .
38
c) Functia exponential
a
f : C C,
f (z) = ez
g : C C,
g(z) = ez
deoarece
(ez )0 = ez ,
oricare ar fi z C.
d) Functia
cos : C C,
f (z) = cos z
g : C C,
g(z) = sin z
deoarece
(sin z)0 = cos z,
oricare ar fi z C.
e) Functia
sin : C C,
f (z) = sin z
g : C C,
g(z) = cos z
deoarece
( cos z)0 = sin z,
oricare ar fi z C.
Propozitia 1.28 Dac

a functia continu
a
f : D C
admite n D o primitiv
a
g : D C
si dac
a
: [a, b] D
este un drum continut n D atunci
Z
(b)
f (z)dz = g(z)|(a) = g((b)) g((a)).
Elemente de analiz
a complex
a
39
and formula de schimbare de variabila obtinem
R
Rb
f (z)dz =
f ((t)) 0 (t) dt =
Rb 0
0
a g ((t)) (t) dt
Rb d
z=(b)
t=b
a dt g((t)) dt = g((t))|t=a = g(z)|z=(a) .
Observatia 1.20 Din propozitia anterioara rezulta ca n cazul n care functia

f : D C
admite primitiv
a n D, integrala pe un drum
: [a, b] D
continut n D depinde doar de capetele (a) si (b) ale drumului. Daca
: [a, b] D,
1 : [a, b] D
sunt dou
a drumuri n D astfel ncat (a) = 1 (a) si (b) = 1 (b) atunci
Z
f (z)dz =
f (z)dz.
1
Exercitiul 1.16 S
a se calculeze integralele
Z
z 3 dz,
1
dz,
z2
ez dz,
(2z 3 +
5
ez ) dz
z2
fiind un drum n C cu originea z1 = 1 si extremitatea z2 = i ( a se vedea figura

1.8).
Figura 1.8
40
Rezolvare. Fie : [a, b] C un drum cu originea z1 = 1 si extremitatea z2 = i,

adica astfel nc
at (a) = 1 si (b) = i. Avem
z=(b)
z=i
z 4
i4 14
z 4
=
=
z dz =
= 0,

4 z=(a)
4 z=1
4
4
1 z=i
1
1 z=(b)
1
=
= + 1 = 1 + i,
dz
=

z2
z z=(a)
z z=1
i

z=(b)
i
ez dz = ez |z=(a) = ez |z=i
z=1 = e e = cos 1 + i sin 1 e,
(2z
5
z2
ez ) dz = 2
z 3 dz + 5
1
z2
dz
ez dz
= 5 + e cos 1 + (5 sin 1)i.

a este un drum nchis dac
a
(a) = (b)
adic
a originea (a) si extremitatea (b) coincid.
Propozitia 1.30 Dac
a functia continu
a
f : D C
admite n D o primitiv
a
g : D C
si dac
a
: [a, b] D
este un drum nchis continut n D atunci
Z
f (z)dz = 0.
Demonstratie. Deoarece (a) = (b) avem

Z
(b)
f (z)dz = g(z)|(a) = g((b)) g((a)) = 0.
Elemente de analiz
a complex
a
41
Exercitiul 1.17 Fie drumul circular

(t) = eit = cos t + i sin t.
: [0, 2] C,
a) S
a se arate c
a dac
a k Z\{1} = {. . . , 3, 2, 0, 1, 2, 3, . . .} atunci
Z
z k dz = 0
dar
Z
dz =
1
dz = 2i.
z
b) S
a se arate c
a
Z
a2 a1
+
+ a0 + a1 z + a2 z 2 dz = 2ia1
z2
z

oricare ar fi numerele a2 , a1 , a0 , a1 , a2 C.
Rezolvare. a) Drumul este continut n multimea deschisa C = C\{0} si functia
f : C C,
f (z) = z k
g : C C,
g(z) =
z k+1
k+1
oricare ar fi k Z\{1}.
b) Utiliz
and direct definitia integralei complexe obtinem
Z
1
dz =
z
Z 2
0
1 0
(t) dt =
(t)
Z 2
1
0
eit
i eit dt = i
Z 2
dt = 2i.
0
Observatia 1.21 Din exercitiul anterior rezulta ca functia olomorfa

f : C C,
nu admite primitiv
a n C .
f (z) =
1
z
42
Exercitiul 1.18 Fie drumul circular

(t) = z0 + reit
: [0, 2] C,
a) S
a se arate c
a dac
a k Z\{1} atunci
Z
(z z0 )k dz = 0
dar
Z
(z z0 )1 dz =
1
dz = 2i.
z z0
b) S
a se arate c
a
Z
a2
a1
+
+ a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 dz = 2ia1
2
(z z0 )
z z0

oricare ar fi numerele a2 , a1 , a0 , a1 , a2 C.
Rezolvare. a) Drumul este continut n multimea deschisa C\{z0 } si functia
f (z) = (z z0 )k
f : C\{z0 } C,
g : C\{z0 } C,
g(z) =
(z z0 )k+1
k+1
oricare ar fi k Z\{1}.
b) Utiliz
and direct definitia integralei complexe obtinem
Z
1
dz =
z z0
Z 2
0
1
0 (t) dt =
(t) z0
Z 2
1
0
reit
it
Z 2
i r e dt = i
dt = 2i.
0
Observatia 1.22 Din exercitiul anterior rezulta ca functia olomorfa

f : C\{z0 } C,
nu admite primitiv
a n C\{z0 }.
f (z) = (z z0 )1 =
1
z z0
Elemente de analiz
a complex
a
43

a multimea D C este conexa (prin drumuri) dac
a oricare ar fi punctele z1 , z2 din D exist
a un drum continut n D cu originea z1 si
extremitatea z2 . O multime deschis
a si conex
a este numit
a domeniu.
Figura 1.9
Exemplul 1.19 Multimea B1 (0) B1 (1 + i 2) este domeniu dar B1 (0) B1 (2 + i)

nu este domeniu (a se vedea figura 1.9).
Observatia 1.23 S
tim c
a orice drum : [a, b] D este echivalent cu drumul
[0, 1] D : t 7 ((1 t)a + tb).
Fara a reduce generalitatea, putem utiliza doar drumuri definite pe intervalul [0, 1].
a drumurile cu aceleasi extremit
ati 0 si 1 sunt omotope
n domeniul D dac
a sunt continute n D si se pot deforma continuu unul n cel
alalt
f
ar
a a iesi din D, adic
a dac
a exist
a o aplicatie continu
a
h : [0, 1] [0, 1] D : (s, t) 7 h(s, t)
astfel nc
at urmatoarele conditii s
a fie ndeplinite
a) h(0, t) = 0 (t), oricare ar fi t [0, 1],
b) h(1, t) = 1 (t), oricare ar fi t [0, 1],
c) h(s, 0) = 0 (0) = 1 (0), oricare ar fi s [0, 1],
d) h(s, 1) = 0 (1) = 1 (1), oricare ar fi s [0, 1].
44
Figura 1.10
Exemplul 1.20 Drumurile 0 , 1 : [0, 1] C,
0 (t) = e2it ,
1 (t) =
1 1 2it
+ e
2 2
1 ( 1 ). In acest caz putem alege (a se vedea figura 1.11).

sunt omotope n D = C\B
2
4
h(s, t) = (1 s) 0 (t) + s 1 (t).
Figura 1.11
Observatia 1.24 In continuare, pentru a decide daca doua drumuri sunt omotope
n raport cu anumit domeniu ne vom rezuma la a analiza vizual figura (!).
Elemente de analiz
a complex
a
45
Exemplul 1.21 Drumul circular

0 : [0, 1] C,
0 (t) = 3e2it = 3 cos 2t + 3i sin 2t
este omotop n C cu drumul eliptic

1 : [0, 1] C,
1 (t) = 3 cos 2t + i sin 2t
dar cele dou

a drumuri nu sunt omotope n D = C\{2i} (a se vedea figura 1.12).
Figura 1.12
Exemplul 1.22 Drumurile 0 , 1 : [0, 1] C,
0 (t) = 1 2t,
1 (t) = eit
sunt omotope n C, dar nu sunt omotope n C\{ 21 i} (a se vedea figura 1.13).
Figura 1.13
46

a drumul nchis
: [a, b] C
este omotop cu zero n D dac
a el este omotop n D cu drumul punctual
[a, b] D : t 7 (a).
Figura 1.14
Exemplul 1.23 Drumul circular
: [0, 1] C,
(t) = e2it
este omotop cu zero n D = C\{2i}, dar nu este omotop cu zero n C .
Figura 1.15
Elemente de analiz
a complex
a
47
Teorema 1.34 (Cauchy) Dac

a D C este o multime deschis
a,
f : D C
este o functie olomorf
a si
: [a, b] D
este un drum nchis omotop cu zero n D atunci
Z
f (z) dz = 0.
O demonstratie poate fi g
asit
a n [4].
Propozitia 1.35 Dac
a,
f : D C
a si
0 : [a, b] D,
1 : [a, b] D
sunt dou
a drumuri omotope n D atunci
Z
f (z) dz =
0
f (z) dz.
1
Figura 1.16
(1.1)
48
Demonstratie. Drumul obtinut compunand 0 cu inversul 1 al drumului 1 este un

drum nchis omotop cu zero n D. Utilizand teorema Cauchy obtinem relatia
Z
f (z) dz +
0
f (z) dz = 0.
echivalent
a cu (1.1).
Observatia 1.25 Fie k un num
ar ntreg pozitiv. Drumul
: [0, 1] C,
(t) = z0 + e2kit
se roteste de k ori n jurul lui z0 n sens direct si

1
2i
1
dz = k.
z z0
Drumul
: [0, 1] C,
(t) = z0 + e2kit
se roteste de k ori n jurul lui z0 n sens invers si

1
2i
1
dz = k.
z z0
Figura 1.17
Drumul din figura 1.17 este omotop n C\{z0 } cu drumul
1 : [0, 1] C,
1 (t) = z0 + re4it
Elemente de analiz
a complex
a
49
si prin urmare
1
2i
1
1
dz =
z z0
2i
Z
1
1
dz = 2.
z z0
In general, dac
a este un drum nchis care nu trece prin z0 numarul
n(, z0 ) =
1
2i
1
dz
z z0
numit indexul lui fat

a de z0 , ne arata de cate ori se roteste n jurul lui z0 . O
demonstratie poate fi g
asit
a n [4].
Teorema 1.36 (Formulele lui Cauchy) Orice functie olomorf
a
f : D C
definit
a pe o multime deschis
a D este nelimitat derivabil
a si oricare ar fi drumul
: [0, 1] D
omotop cu zero n D are loc formula
n(, z) f
(k)
k!
(z) =
2i
f ()
d
( z)k+1
pentru orice k N si orice z D\{ (t) | t [0, 1] }.

asit
a n [4].
Figura 1.18
Observatia 1.26 Programul MATHEMATICA permite reprezentarea grafica a drumurilor si calculul direct al integralelor complexe pe drumuri poligonale.
50
Elemente de analiz
a complex
a
51
52
1.4
Serii Laurent
Definitia 1.37 Fie D C o submultime si

fn : D C,
nN
functii definite pe D. Spunem c

a seria de functii complexe
fn
n=0
este convergent
a (uniform convergenta) dac
a sirul sumelor partiale (sk )k0 , unde
k
X
sk =
fn
n=0
este convergent (respectiv, uniform convergent). Limita acestui sir
X
n=0
fn = lim sk = lim
k
k
X
fn = lim (f0 + f1 + fk )
k
n=0
se numeste suma seriei. Spunem c

a seria considerat
a este absolut convergenta dac
a
seria de functii reale
|fn |
n=0
este convergent
a.
Propozitia 1.38 Dac
a z este astfel nc
at |z| < 1 atunci seria geometric
a
zn
n=0
este convergent
a si suma ei este
|z| < 1
1
1z ,
adic
a
X
n=0
zn =
1
.
1z
Elemente de analiz
a complex
a
53
Demonstratie. Dac
a |z| < 1 atunci
lim
k
X
n=0
1
1 z k+1
=
.
k 1 z
1z
z n = lim (1 + z + z 2 + + z k ) = lim
k
Teorema 1.39 (Weierstrass) Fie D C o submultime si

fn : D C,
nN
functii definite pe D. Dac

a exist
a o serie convergent
a de numere reale
n=0
astfel nc
at
|fn (z)| n ,
oricare ar f i z D, n N
atunci seria de functii complexe
fn
n=0
este absolut si uniform convergent

a.
Definitia 1.40 Prin serie de puteri n jurul lui z0 se ntelege o serie de forma
an (z z0 )n
n=0
cu coeficientii a0 , a1 , a2 ,. . . numere complexe. Ea mai poate fi scris

a si sub forma
a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 + .
Observatia 1.27 Orice serie de puteri este o serie de functii
fn
n=0
n care functiile fn au forma particulara

fn : D C,
fn (z) = an (z z0 )n .
54

a si
f : D C,
fn : D C,
nN
functii definite pe D. Spunem c

a sirul de functii (fn )n0 converge uniform pe compacte la f dac
a oricare ar fi multimea compact
a K D, sirul restrictiilor (fn |K )
converge uniform la f |K .
Teorema 1.42 (Weierstrass) Fie D C o multime deschis
a si
f : D C,
fn : D C,
nN
functii definite pe D. Dac

a functiile fn sunt olomorfe si dac
a sirul (fn )n0 converge
uniform pe compacte la f atunci f este functie olomorf
a si
lim f (k)
n n
= f (k) ,
oricare ar f i k N.
asit
a n [4].
Teorema 1.43 (Weierstrass) Dac
a seria de functii olomorfe
fn
n=0
converge uniform pe compacte n multimea deschis

a D atunci suma ei
S : D C,
S(z) =
fn (z)
n=0

a si
S (k) =
fn(k) ,
oricare ar f i k N.
n=0

a direct din teorema precedenta.
Teorema 1.44 (Abel) Dac
a seria de puteri
X
n=0
an (z z0 )n
Elemente de analiz
a complex
a
55
este convergent
a pentru z = z1 6= z0 atunci ea este convergent
a n discul
{ z | |z z0 | < |z1 z0 | }
de centru z0 si raz
a |z1 z0 |.
Demonstratie. Seria
n=0 an (z1
z0 )n fiind convergenta avem
lim an (z1 z0 )n = 0
si prin urmare exist

a n0 N astfel ncat
|an (z1 z0 )n | < 1,
adica
|an | <
oricare ar fi n n0
1
,
|z1 z0 |n
oricare ar fi n n0 .
Din relatia
|an (z z0 )n | <
|z z0 |
|z1 z0 |
n
oricare ar fi n n0
si convergenta seriei geometrice

X
|z z0 | n
|z1 z0 |
n=0
pentru |z z0 | < |z1 z0 | rezult

a conform criteriului comparatiei convergenta seriei
P
n
iul normat (C, | |) fiind complet, orice serie absolut convern=0 |an (z z0 ) |. Spat
genta este convergent
a.
Observatia 1.28 Fie seria de puteri
an (z z0 )n .
n=0
Pentru z astfel nc
at exist
a
lim
q
n
|an (z z0 )n | < 1
adica astfel nc
at
|z z0 | <
1
p
limn n |an |
seria considerat
a este absolut convergenta conform criteriului radacinii.
56
Teorema 1.45 (Cauchy-Hadamard) In cazul unei serii de puteri
an (z z0 )n
n=0
exist
a
R=
limn
|an |
daca limn
p
n
daca limn
p
n
daca limn
p
n
|an | =
|an | 6 {0, }
|an | = 0
(numit raza de convergent

a) astfel nc
at :
a) In discul (numit disc de convergenta)
BR (z0 ) = { z | |z z0 | < R }
seria converge absolut si uniform pe compacte.
R (z0 ) = { z | |z z0 | > R } seria este divergent
b) In C\B
a.
c) Suma seriei
S : BR (z0 ) C,
S(z) =
an (z z0 )n
n=0
este functie olomorf

a
d) Seria derivat
a este o serie de puteri cu aceeasi raz
a de convergent
a si
S 0 (z) =
nan (z z0 )n1 ,
oricare ar f i k BR (z0 ).
n=1
asit
a n [4].
Observatia 1.29 Se poate ar
ata ca daca exista limita
lim
|an+1 |
|an |
atunci
limn
q
n
|an | = lim
|an+1 |
.
|an |
Elemente de analiz
a complex
a
57
Exemplul 1.24
a) Raza de convergent
a a seriei geometrice
zn
n=0
este R = 1 deoarece n acest caz an = 1, oricare ar fi n N.

b) Raza de convergent
a a seriei
X
zn
n=0
este R = limn
1/n!
1/(n+1)!
n!
= limn (n + 1) = .
Observatia 1.30 Admit

and c
a f este suma unei serii de puteri n jurul lui z0
f (z) =
an (z z0 )n
n=0
cu raza de convergent
a nenul
a, din teorema Cauchy-Hadamard rezulta relatia
f (k) (z) =
[an (z z0 )n ](k) ,
oricare ar fi k N
n=0
care conduce la
f (k) (z0 )
.
k!
Teorema 1.46 (Dezvoltarea n serie Taylor) Dac
a functia
ak =
f : Br (z0 ) C
este olomorf
a n discul Br (z0 ) si R este raza de convergent
a a seriei Taylor asociate
X
f (n) (z0 )
n!
n=0
(z z0 )n
atunci R r si
f (z) =
n=0
f (n) (z0 )
n!
= f (z0 ) +
oricare ar fi z Br (z0 ).
(z z0 )n
f 0 (z0 )
1!
(z z0 ) +
f 00 (z0 )
2!
(z z0 )2 +
58
asit
a n [4].
Exemplul 1.25 Din teorema dezvoltarii n serie Taylor rezulta dezvoltarile
X
1
=
zn = 1 + z + z2 +
1 z n=0
X
zn
ez =
n=0
sin z =
(1)n
n=0
n!
=1+
z
z2
+
+
1!
2!
pentru |z| < 1
pentru orice
z3 z5
z 2n+1
=z
+
+
(2n + 1)!
3!
5!
zC
z C.
pentru orice
Din aceste dezvolt

ari, prin substitutie si/sau derivare putem obtine alte dezvoltari
X
1
=
(1)n z n = 1 z + z 2
1 + z n=0
pentru |z| < 1
X
1
=
nz n1 = 1 + 2z + 3z 2 +
(1 z)2 n=0
pentru |z| < 1
X
1
n(1)n1 z n1 = 1 2z + 3z 2
=
(1 + z)2 n=0
cos z =
(1)n
n=0
z 2n
z2 z4
=1
+
+
(2n)!
2!
4!
pentru |z| < 1
pentru orice
z C.
Definitia 1.47 Prin serie Laurent n jurul lui z0 se ntelege o serie de forma
an (z z0 )n
n=
cu coeficientii an numere complexe. Ea mai poate fi scris

a si sub forma
+
a2
a1
+
+ a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 + .
2
(z z0 )
z z0
Elemente de analiz
a complex
a
59
Teorema 1.48 (Coroana de convergent

a) Fie seria Laurent
an (z z0 )n
n=
r = limn
q
n
|an |
si
R=
limn n |an |
daca limn
p
n
daca limn
p
n
daca limn
p
n
|an | =
|an | 6 {0, }
|an | = 0.
Dac
a r < R atunci:
a) In coroana circular
a (numit
a coroana de convergenta)
{ z | r < |z z0 | < R }
seria Laurent converge absolut si uniform pe compacte.
b) Seria Laurent diverge n { z | |z z0 | < r } { z | |z z0 | > R }.
c) Suma seriei Laurent S : D C,
S(z) =
an (z z0 )n =
n=
an (z z0 )n +
n=1
este functie olomorf

a.
asit
a n [4].
Figura 1.19
X
n=0
an (z z0 )n
60
Teorema 1.49 (Dezvoltarea n serie Laurent). Dac

a functia
f : D = { z | r < |z z0 | < R } C
definit
a pe coroana D este olomorf
a atunci exista o unic
a serie Laurent
an (z z0 )n
n=
cu coroana de convergent
a incluz
and pe D si astfel nc
at
f (z) =
an (z z0 )n
oricare ar f i z D.
n=
Exemplul 1.26
a) Functia olomorf
a
f : D = { z | 0 < |z| < 1 } C,
f (z) =
1
z 2 (1 z)
admite n coroana D dezvoltarea n serie Laurent n jurul lui 0

f (z) =
1 1
1
1
1
= 2 (1 + z + z 2 + ) = 2 + + 1 + z + z 2 +
2
z 1z
z
z
z
(1.2)
b) Functia olomorf
a
f : D = { z | 0 < |z i| < } C,
f (z) =
ez
(z i)2
admite n coroana D dezvoltarea n serie Laurent n jurul lui i

f (z) =
ez
(zi)2
ei
(zi)2
ezi =
=
ei
(zi)2
ei
(zi)2
1+
ei
zi
zi
1!
ei
2!
(zi)2
2!
ei
3! (z
(1.3)
i) +
c) Functia olomorf
a
1
f (z) = z 2 e z
f : D = { z | 0 < |z| < } C,
admite n coroana D dezvoltarea n serie Laurent n jurul lui 0

1
f (z) = z 2 e z = z 2 1 +
= +
1 1
4! z 2
1 1
3! z
1 1
1! z
1
2!
1 1
2! z 2
1
1!
z + z2 + 0 z3 + 0 z4 +
(1.4)
Elemente de analiz
a complex
a
61
Definitia 1.50 Fie f : D C o functie olomorf

a definit
a pe multimea deschis
a
D. Spunem c
a punctul z0 C\D este un punct singular izolat al functiei f dac
a
exist
a r > 0 astfel nc
at coroana circular
a { z | 0 < |z z0 | < r } este continut
a n
D. Coeficientul a1 din dezvoltarea Laurent
f (z) = +
a1
a2
+
+ a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 + .
2
(z z0 )
z z0
a lui f n acest
a coroan
a se numeste reziduul lui f n punctul singular izolat z0 si
a
se noteaz
a cu Rezz0 f , adic
Rezz0 f = a1 .
Exemplul 1.27
a) Singurul punct singular izolat al functiei
f : D = { z | 0 < |z| < 1 } C,
f (z) =
1
z 2 (1 z)
este z = 0 si din (1.2) rezult

a ca Rez0 = 1.
b) Singurul punct singular izolat al functiei
f : D = { z | 0 < |z i| < } C,
f (z) =
ez
(z i)2
este z = i si din (1.3) rezult

a ca Rezi f = ei .
c) Singurul punct singular izolat al functiei
1
f (z) = z 2 e z
f : D = { z | 0 < |z| < } C,

este z = 0 si din (1.4) rezult
a ca Rez0 f =
1
3!
= 16 .
Definitia 1.51 Fie D o multime deschis

a si
f : D C
o functie olomorf
a. Prin zero multiplu de ordinul n al lui f se ntelege un punct
z0 D astfel nc
at
f (z0 ) = f 0 (z0 ) = . . . = f (n1) (z0 ) = 0
si
f (n) (z0 ) 6= 0.
62
Spunem despre un punct singular izolat z0 al lui f c

a este pol de ordinul n dac
a este
1
un zero multiplu de ordinul n pentru functia f .
Teorema 1.52 Dac

a punctul singular izolat z0 al functiei olomorfe f : D C
este un pol de ordinul n atunci exist
a r > 0 astfel nc
at coroana circular
a
{ z | 0 < |z z0 | < r }
este continut
a n D si n acest
a coroan
a f admite o dezvoltare Laurent de forma
f (z) =
a1
an
+ +
+ a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 +
(z z0 )n
(z z0 )
Observatia 1.31
a) Dac
a z0 este un pol simplu atunci n jurul lui z0 functia f admite dezvoltarea
f (z) =
a1
+ a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 +
(z z0 )
Inmultind cu (z z0 ) obtinem relatia

(z z0 ) f (z) = a1 + a0 (z z0 ) + a1 (z z0 )2 + a2 (z z0 )3 +
care conduce la
Rezz0 f = a1 = lim (z z0 ) f (z).
zz0
b) Dac
a z0 este un pol dublu atunci n jurul lui z0 functia f admite dezvoltarea
f (z) =
a2
a1
+
+ a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 +
2
(z z0 )
(z z0 )
Inmultind cu (z z0 )2 si apoi derivand obtinem relatia

[(z z0 )2 f (z)]0 = a1 + 2a0 (z z0 ) + 3a1 (z z0 )2 +
Elemente de analiz
a complex
a
63
care conduce la
Rezz0 f = a1 = lim [(z z0 )2 f (z)]0 .
zz0
c) Dac
a z0 este un pol triplu atunci n jurul lui z0 functia f admite dezvoltarea
f (z) =
a3
a2
a1
+
+
+ a0 + a1 (z z0 ) +
3
2
(z z0 )
(z z0 )
(z z0 )
Inmultind cu (z z0 )3 si apoi derivand de doua ori obtinem relatia

[(z z0 )3 f (z)]00 = 2! a1 + 6a0 (z z0 ) + 12a1 (z z0 )2 +
care conduce la
Rezz0 f = a1 =
1
lim [(z z0 )3 f (z)]00 .
2! zz0
d) Dac
a z0 este un pol de ordinul n atunci
Rezz0 f =
1
lim [(z z0 )n f (z)](n1) .
(n 1)! zz0
Exemplul 1.28 Functia

f : C\{0, 1} C,
f (z) =
1
z)
z 2 (1
are dou
a puncte singulare izolate z = 0 si z = 1. Punctul z = 0 este pol dublu si
1
Rez0 f = lim [z f (z)] = lim
z0
z0 1 z
0
0
= lim
z0
1
= 1.
(1 z)2
(1.5)
Punctul z = 1 este pol simplu si

1
= 1.
z1 z 2
Rez1 f = lim (z 1) f (z) = lim

z1
(1.6)
Observatia 1.32 Programul MATHEMATICA ofera importante facilitati privind

dezvoltarea n serie Laurent si calculul reziduurilor.
64
Elemente de analiz
a complex
a
65
66
1.5
Calculul integralelor cu ajutorul reziduurilor
Observatia 1.33 Dac

a
: [a, b] C\{z0 }
este un drum nchis care nu trece prin z0 atunci
R a2
(zz0
)2
a1
(zz0 )
+ a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 dz
= a1
dz
zz0
(1.7)
= 2ia1 n(, z0 )
oricare ar fi numerele a2 , a1 , a0 , a1 , a2 C. Punctul z0 este un punct singular

izolat (pol de ordinul al doilea) pentru functia f : C\{z0 } C,
f (z) =
a2
a1
+
+ a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2
(z z0 )2 (z z0 )
si Rezz0 f = a1 . Relatia (1.7) se mai poate scrie

Z
f (z) dz = 2i n(, z0 ) Rezz0 f.
Teorema 1.53 (Teorema reziduurilor). Dac

a,
f : D C
a , S este multimea punctelor singulare izolate ale lui f si dac
a
: [a, b] D
= D S atunci
este un drum omotop cu zero n D
Z
f (z) dz = 2i
n(, z) Rezz f.
zS
asit
a n [4].
Exercitiul 1.29 S
a se calculeze
Z
(z 2
4 dz
+ 1)(z 3)2
Elemente de analiz
a complex
a
67
unde
: [0, 1] C,
(t) = 2 e2it .
Rezolvare. Consider
am D = C\{3, i, i} si functia olomorfa
f : D C,
f (z) =
(z 2
4
.
+ 1)(z 3)2
Multimea punctelor singulare izolate ale lui f este S = {3, i, i} si drumul este
omotop cu zero n D S = C. Conform teoremei reziduurilor avem
Z
(z 2
4 dz
= 2i (n(, 3) Rez3 f + n(, i) Rezi f + n(, i) Rezi f ) .
+ 1)(z 3)2
Figura 1.20
Deoarece drumul (figura 1.20 ) se roteste de zero ori n jurul lui 3 si o singura data
n jurul lui i si i rezult
a c
a
n(, 3) = 0,
n(, i) = n(, i) = 1
si prin urmare
Z
4 dz
= 2i (Rezi f + Rezi f ) .
(z 2 + 1)(z 3)2
Punctele singulare i si i fiind poli simpli avem

4
4
3
4
=
i
=
2
2
zi (z 3) (z + i)
2i(i 3)
25 25
Rezi f = lim(z i)f (z) = lim

zi
68
4
4
3
4
=
=
+ i
2
2
zi (z 3) (z i)
2i(i + 3)
25 25
Rezi f = lim (z + i)f (z) = lim

zi
si
Z
(z 2
4 dz
12
= i.
2
+ 1)(z 3)
25
Exercitiul 1.30 S
a se calculeze
ez
dz
z3
unde
(t) = e4it .
: [0, 1] C,
Rezolvare. Consider
am functia olomorfa
f : C C
definita pe multimea deschis
a C = C\{0}. Punctul singular z = 0 este un pol de
ordinul al treilea. Pentru calculul reziduului lui f n 0 putem utiliza dezvoltarea
Laurent n jurul lui 0
f (z) =
ez
z3
1
z3
1
z3
1+
+
z
1!
1 1
1! z 2
+
+
z2
2!
1 1
2! z
z3
3!
+
1
3!
1
4! z
sau relatia
1
lim (z 3 f (z))00 =
2! z0
Observ
and c
a se roteste de doua ori n jurul lui 0
formula
Z
1
dz
n(, 0) =
= 2
2i z
Rez0 f =
obtinem
Z
1
.
2
n sens invers sau utilizand
ez
dz = 2i n(, 0) Rez0 f = 2i.
z3
Exercitiul 1.31 S
a se calculeze integrala
Z
unde este drumul din figura 1.21.
1
dz
z)
z 2 (1
Elemente de analiz
a complex
a
69
Figura 1.21
Rezolvare. Functia olomorf
a
f : C\{0, 1} C,
f (z) =
1
z)
z 2 (1
are punctele singulare z = 0 si z = 1. Stim ca Rez0 f = 1 ( a se vedea relatia (1.5))si

Rez1 f = 1 ( a se vedea relatia (1.6)). Deoarece drumul se roteste de doua ori
n jurul lui 0 si o dat
a n jurul lui 1, din teorema reziduurilor rezulta ca
1
dz = 2i (2 Rez0 f + Rez1 f ) = 2i.
z)
z 2 (1
Exercitiul 1.32 S
Z 2
I=
0
1
dt
a + cos t
unde a (1, ).
Rezolvare. Integrala real

a cerut
a poate fi privita ca o integrala n planul complex si
calculat
a folosind teorema reziduurilor. Avem
I=
R 2
0
1
it
it
a+ e +e
2
= i
dt =
R 2 1
2
z 2a+z+ 1
z
R 1
2
(eit )0 dt
ieit 2a+eit +eit
dz = i
2
z 2 +2az+1 dz.
unde : [0, 2] C, (t) = eit . Functia

f : C\{z1 , z2 } C,
f (z) =
z2
2
+ 2az + 1
70
unde
z1 = a +
a2 1,
z2 = a
a2 1
sunt rad
acinile polinomului z 2 + 2az + 1, are doua puncte singulare izolate (poli
simpli) z1 si z2 .
Figura 1.22
Deoarece z1 , z2 sunt numere reale, 1 < z1 < 0 si z2 < 1 rezulta ca n(, z1 ) = 1
si n(, z2 ) = 0 ( a se vedea figura 1.22). Conform teoremei reziduurilor
I = i
2
z 2 +2az+1 dz
= 2Rezz1 f = 2 limzz1 (z z1 )f (z)
2
=
= 2 limzz1 (z z1 ) (zz1 )(zz
2)
Figura 1.23
4
z1 z2
2 .
a2 1
Elemente de analiz
a complex
a
71
Propozitia 1.54 Fie < si o functie continu

a
f : D C
definit
a pe un domeniu D ce contine imaginile drumurilor ( a se vedea figura 1.23)
r : [, ] C,
r (t) = reit
oricare ar fi r (0, ). Dac

a
lim z f (z) = 0
atunci
lim
r r
f (z) dz = 0.
Demonstratie. Din relatia limz z f (z) = 0 rezulta ca oricare ar fi > 0 exista

r (0, ) astfel nc
at
|z| > r
|z f (z)| < .
In particular, pentru r > r avem

Z
Z
Z

it
it
it
it

dt = ( ).
|f (re ) ri e | dt <
f (re ) ri e dt
f (z) dz =

Observatia 1.34 Oricare ar fi z1 , z2 C au loc relatiile

|z1 | = |z1 z2 + z2 | |z1 z2 | + |z2 |,
|z2 | = |z2 z1 + z1 | |z1 z2 | + |z1 |
care conduc la
|z1 z2 | |z1 | |z2 | |z1 z2 |
adica la
| |z1 | |z2 | | |z1 z2 |.
Exercitiul 1.33 S
Z
I=
0
x2
dx
(x2 + 1)(x2 + 4)
72
Rezolvare. Integrala I este o integrala reala improprie. Intervalul de integrare este

nemarginit dar functia considerat
a este marginita, numitorul neanulandu-se pe axa
reala. Deoarece
2
x
(x2 +1)(x2 +4)
lim
1
x
x2
=1
integralele
Z
1
x2
dx,
(x2 + 1)(x2 + 4)
si
Z
1
1
x2
dx
au aceeasi natur
a. S
tim ns
a c
a integrala improprie
Z
1
1
dx
este convergent
a pentru > 1. Rezulta astfel ca integrala considerata
Z
I=
0
x2
dx =
(x2 + 1)(x2 + 4)
Z 1
0
x2
dx +
(x2 + 1)(x2 + 4)
Z
1
x2
dx
(x2 + 1)(x2 + 4)
este convergent
a.
Figura 1.24
Pentru a calcula valoarea integralei vom considera functia olomorfa
f : C\{2i, i, i, 2i} C,
f (z) =
z2
(z 2 + 1)(z 2 + 4)
si drumul de integrare din figura 1.24 compus din

r : [0, ] C,
r (t) = r eit
Elemente de analiz
a complex
a
73
si
: [r, r] C,
(t) = t.
Conform teoremei reziduurilor, oricare ar fi r > 2 avem relatia

Z r
f (z)dz +
f (x)dx = 2i (Rezi f + Rez2i f )
care conduce la
lim
r r
f (z)dz +
f (x)dx = 2i (Rezi f + Rez2i f ).
(1.8)
Deoarece
|z f (z)| =
|z 3 |
|z 3 |
|z|3
=
=
|z 2 + 1| |z 2 + 4|
|z 2 (1)| |z 2 (4)|
| |z|2 1| | |z|2 4|
avem
lim z f (z) = 0
si n virtutea propozitiei 1.54

Z
lim
r r
f (z)dz = 0.
Din relatia (1.8), tin

and seama si de faptul ca f (x) = f (x), rezulta
Z
f (x)dx = i (Rezi f + Rez2i f ).

0
Dar
z2
i
=
zi (z + i)(z 2 + 4)
6
Rezi = lim(z i) f (z) = lim

zi
z2
i
=
2
z2i (z + 1)(z + 2i)
3
Rez2i = lim (z 2i) f (z) = lim

z2i
si deci
f (x)dx = i
0
i
i
6 3
.
6
Exercitiul 1.34 S
a se arate c
a
1
sin t
2
oricare ar fi t 0,
.
2

74
Rezolvare. Functia
: 0,
R,
2
este descresc
atoare deoarece

(t) =
sin t
t
t cos t sin t
0.
t2
0 (t) =
Figura 1.25
Propozitia 1.55 (Lema lui Jordan). Dac
a functia continu
a
f : { z = x + yi | y 0 } C
este astfel nc
at
lim f (z) = 0
(1.9)
si
r : [0, ] C,
r (t) = r eit
( a se vedea figura 1.25) atunci

Z
lim
r r
f (z) eiz dz = 0
Demonstratie. Fie > 0. Din relatia (1.9) rezulta ca exista r > 0 astfel ncat
r > r
|f (r eit )| <
Elemente de analiz
a complex
a
75
si

R

r f (z) eiz dz =

R

0 f (r eit ) eir(cos t+i sin t) ireit dt
2 R r 2 t
dt
r 0 e
|f (r eit )| er sin t r dt
2
r 2r
2 R r sin t
dt
r 0 e
2
er t 2 = (1 er ) .
0
Figura 1.26
Exercitiul 1.35 S
a se arate c
a
Z
sin x
dx =
(integrala Poisson)
Rezolvare. Fie 0 < r < R si drumurile ( a se vedea figura 1.26)

R (t) = R eit
R : [0, ] C,
r (t) = r ei(t) .
r : [0, ] C,
Din teorema reziduurilor (sau teorema Cauchy) rezulta relatia

Z
R
eiz
dz +
z
Z r ix
e
dx +
r
eiz
dz +
z
Z R ix
e
r
dx = 0
care se mai poate scrie

Z
R
eiz
dz +
z
Z
r
eiz
dz +
z
Z R ix
e eix
r
dx = 0
(1.10)
76
sau
Z
R
eiz
dz +
z
Z
r
1
dz +
z
Z
r
eiz 1
dz + 2i
z
Z R
sin x
dx = 0
Utilizand relatia
1
dz = i
z
Z
r
si notand cu g o primitiv
a a functiei f (z) =
Z
R
eiz 1
z
obtinem
eiz
dz i + (g(r) g(r)) + 2i
z
Z R
sin x
dx = 0.
Deoarece conform lemei lui Jordan

Z
lim
R R
eiz
=0
z
pentru R si r 0 obtinem relatia

2i
Z
sin x
dx = i.
Definitia 1.56 Fie : R C. Functia

F[] : R C,
F[]() =
eix (x)dx
(n cazul n care exist

a) se numeste transformata Fourier a lui .
Exercitiul 1.36 S
a se arate c
a
2
F[eax ]() =
2
e 4a
a
oricare ar fi a (0, ).
Rezolvare. Avem
2
F[eax ]() =
eax eix dx =
ex
2 +ix
dx = e 4a
ea(xi 2a ) dx.
Plecand de la integrala
Z r
r
eat dt +
Z ri
2a
r
eaz dz
Z ri
2a
ri 2a
eaz dz +
Z r
ri 2a
eaz dz = 0
Elemente de analiz
a complex
a
77
a functiei
f (z) = eaz
f : C C,
de-a lungul drumului dreptunghiular din figura 1.27 aratam ca

Z
ea(ti 2a ) dt =
Avem
1
2
eat dt =
a
Z r
lim
at2
r r
dt =
ex dx =
.
a
eat dt.
Alegand pentru drumul liniar ce uneste r cu r i 2a

parametrizarea
1 : [0, 1] C,
1 (t) = r it
2a
obtinem relatia
Z ri
2a
az 2
Z 1
a(rit 2a
)
dz =
0
din care rezult

a
lim
2
(i) dt = i ear
2a
2a
Z ri
2a
r r
eaz dz = 0.
Figura 1.27
Similar se arat
a c
a
Z r
lim
r ri
2a
eaz dz = 0
Z 1
0
eirt+
t2 2
4a
dt
78
Alegand pentru drumul liniar ce uneste r i 2a

cu r i 2a
parametrizarea
2 : [r, r] C,
2 (t) = t i
2a
obtinem relatia
Z ri
2a
ri 2a
din care rezult

a
lim
eaz dz =
Z ri
2a
ri 2a
Z r
ea(ti 2a ) dt
eaz dz =
ea(ti 2a ) dt.
Capitolul 2
Tensori
2.1
Dualul unui spatiu vectorial
Propozitia 2.1 Dac

a V este un spatiu vectorial peste corpul K atunci
V = { : V K | (x + y) = (x) + (y), x, y V, , K }
nzestrat cu operatiile de adunare
V V V : (, ) 7 +
unde
+ : V K
( + )(x) = (x) + (x)
si nmultire cu scalari
K V V : (, ) 7
unde
: V K
()(x) = (x)
este spatiu vectorial (numit dualul lui V ).

Notatie. Pentru a simplifica scrierea unor expresii vom utiliza uneori indici superiori
pentru a indexa coordonatele vectorilor. Dezvoltarea
x = x1 e1 + x2 e2 + + xn en
a unui vector x V n raport cu baza B = {e1 , e2 , ..., en } se scrie comprimat folosind
conventia de sumare a lui Einstein
x = xi e i
79
80
(indicele i care apare n produsul xi ei o data ca indice superior si o data ca indice

inferior este indice de sumare).
Teorema 2.2 Oricare ar fi spatiul vectorial V avem
dim V = dim V.
Demonstratie. Fie B = {e1 , e2 , ..., en } o baza a lui V . Aratam ca B = {e1 , e2 , ..., en },
unde
(
1 daca i = j
i
i
i
e : V K,
e (ej ) = j =
0 daca i 6= j
adica
ei : V K,
ei (x1 e1 + x2 e2 + + xn en ) = xi
este o baz
a a lui V , numit
a duala bazei B.
B este sistem de vectori liniar independenti. Fie

1 e1 + 2 e2 + + n en = 0
adica
(1 e1 + 2 e2 + + n en )(x) = 0,
x V
ceea ce se mai scrie

1 e1 (x) + 2 e2 (x) + + n en (x) = 0,
x V.
Alegand x = e1 obtinem 1 = 0, alegand x = e2 obtinem 2 = 0, etc.

B este sistem de generatori. Dac
a V atunci notand i = (ei ) obtinem
(x) = (x1 e1 + x2 e2 + + xn en ) = x1 (e1 ) + x2 (e2 ) + + xn (en )
= e1 (x) 1 + e2 (x) 2 + + en (x) n = (1 e1 + 2 e2 + + n en )(x)
oricare ar fi x V , adic
a
= 1 e1 + 2 e2 + + n en = i ei .
Tensori
2.2
81
Tensori
Fie V un spatiu vectorial peste corpul K si fie doua baze ale lui V
B = {e1 , e2 , ..., en }
(baza veche)
B 0 = {e01 , e02 , ..., e0n }
(baza noua)
si
B = {e1 , e2 , ..., en }
B 0 = {e01 , e02 , ..., e0n }
dualele lor. Fiecare vector x V se poate dezvolta n raport cu cele doua baze
x = xi ei = x0j e0j
si am ar
atat c
a
xi = ei (x),
x0j = e0j (x).
Similar, fiecare element V admite dezvoltarile

= i ei = 0j e0j
si
i = (ei ),
0j = (e0j ).
Utilizand un indice inferior si unul superior pentru elementele matricei de trecere de

la baza B la baza B 0 relatiile
e01 = 11 e1 + 12 e2 + + 1n en = 1i ei
e02 = 21 e1 + 22 e2 + + 2n en = 2i ei
.......................................................
e0n = n1 e1 + n2 e2 + + nn en = ni ei
se scriu comprimat
e0i = ij ej
82
iar matricea de trecere este

11
21
n1
2
1
S=
22
n2
1n 2n nn
Propozitia 2.3 Matricea S este inversabil

a si inversa ei
11
21
n1
2
1
1
S =
22
n2
1n
2n nn
este matricea de trecere de la B 0 la B.

Demonstratie. Fie ej = jk e0k . Din relatiile
ej = jk e0k = jk ki ei ,
e0i = ij ej = ij jk e0k
rezulta tin
and seama de unicitatea reprezentarii unui vector n raport cu o baza ca
jk ki = ji ,
ij jk = ik .
Teorema 2.4 Cu notatiile de mai sus

e0i = ij ej
x = xj ej = x0i e0i
j
0
0i
= j e = i e
0i
x = ji xj
e0i = ji ej
0i = ij j
Demonstratie. Din relatia

xj ej = x0i e0i = x0i ij ej
rezulta
xj = ij x0i
(2.1)
Tensori
83
si tinand seama de (2.1)

jk xj = jk ij x0i = ik x0i = x0k
adica
x0k = jk xj .
Deoarece x0k = e0k (x) si xj = ej (x) relatia anterioara se poate scrie sub forma
e0k (x) = jk ej (x)
sau
e0k (x) = (jk ej )(x).
Relatia av
and loc pentru oricare x V rezulta
e0k = jk ej.
Folosind liniaritatea lui obtinem
0i = (e0i ) = (ij ej ) = ij (ej ) = ij j .
Observatia 2.1 Coordonatele noi x0i ale unui vector x V se exprima cu ajutorul
coordonatelor vechi xj prin formula x0i = ji xj similara cu formula e0i = ji ej de
schimbare a bazei duale. Formula 0i = ij j este similara cu e0i = ij ej .
Observatia 2.2 Vectorii x V sunt obiecte matematice care n raport cu fiecare
baza B a lui V sunt descrise prin coordonatele x1 , x2 , ..., xn si care la o schimbare
de baza e0i = ij ej se schimb
a dupa formula
x0i = ji xj .
Similar, elementele V (numite forme liniare sau 1-forme) sunt obiecte matematice care in raport cu fiecare baz
a B sunt descrise prin coordonatele 1 , 2 , ..., n
si care la o schimbare de baz
a e0i = ij ej se schimba dupa formula
0i = ij j .
84
Definitia 2.5 Prin tensor de tip (p, q) (adic

a, tensor de p ori contravariant si de
q ori covariant) se ntelege un obiect matematic T descris n raport cu fiecare baz
a
i1 i2 ...ip
j
0
a ei = i ej se
B a lui V prin coordonatele Tj1 j2 ...jq si care la o schimbare de baz
schimb
a dup
a formula
i
i i ...i
k1 k2 ...kp
.
T 0 j11 j22 ...jpq = ki11 ki22 kpp jm1 1 jm2 2 jq q Tm
1 m2 ...mq
Observatia 2.3 Elementele spatiului vectorial V sunt tensori de tip (1, 0), iar elementele lui V sunt tensori de tip (0, 1).
Observatia 2.4 Un tensor de tip (1, 1) este descris prin coordonatele Tji care la
schimbarea bazei se schimb
a dup
a formula
i
k
.
T 0 j = ki jm Tm
In cazul unui tensor de dou

a ori contravariant formula devine
ij
j
T km
T 0 = ki m
iar in cazul unui tensor de dou

a ori covariant
Tij0 = ik jm Tkm .
Observatia 2.5 Un tensor este complet determinat daca i se cunosc coordonatele
ntr-o baz
a fixat
a.
Tensori
2.3
85
Operatii cu tensori
i i ...i
i i ...i
Propozitia 2.6 (Suma a doi tensori). Dac

a Aj11 j22 ...jpq si Bj11 j22 ...jpq sunt coordonatele
a doi tensori A si B de tip (p, q) atunci
i i ...i
i i ...i
i i ...i
Tj11j22...jpq = Aj11 j22 ...jpq + Bj11 j22 ...jpq

sunt coordonatele unui tensor de tip (p, q) notat cu A + B, adic
a
i i ...i
i i ...i
i i ...i
(A + B)j11 j22 ...jpq = Aj11 j22 ...jpq + Bj11 j22 ...jpq .

Demonstratie (cazul p = q = 1). Avem
i
k
k
k
T 0 j = A0 j + B 0 j = ki jm Akm + ki jm Bm
= ki jm (Akm + Bm
) = ki jm Tm
.
i i ...i
Propozitia 2.7 (Inmult

irea unui tensor cu un scalar). Dac
a K si Aj11 j22 ...jpq sunt
coordonatele unui tensor A de tip (p, q) atunci
i i ...i
i i ...i
Tj11j22...jpq = Aj11 j22 ...jpq

sunt coordonatele unui tensor de tip (p, q) notat cu A, adic
a
i i ...i
i i ...i
(A)j11 j22 ...jpq = Aj11 j22 ...jpq .

Demonstratie (cazul p = q = 1). Avem
i
k
.
T 0 j = A0 j = ki jm Akm = ki jm Tm
Propozitia 2.8 ( Produsul tensorial a doi tensori, ntr-un caz particular). Dac
a
i
l
Ajk sunt coordonatele unui tensor A de tip (1, 2) si Bm sunt coordonatele unui tensor
B de tip (1, 1) atunci
il
l
Tjkm
= Aijk Bm
sunt coordonatele unui tensor de tip (2, 3) notat cu A B, adic

a
l
(A B)iljkm = Aijk Bm
.
86
Demonstratie. Avem
il
s
s
ar
T 0 jkm = A0 jk B 0 m = ai jb kc Aabc rl m
Bsr = ai rl jb kc m
Tbcs
.
Observatia 2.6 Generalizarea definitiei produsului tensorial la tensori de orice tip

este imediat
a. Produsul tensorial x dintre un vector x V si o 1-forma V
are coordonatele
(x )ij = xi j
iar produsul tensorial x y a doi vectori coordonatele
(x y)ij = xi y j .
Propozitia 2.9 ( Contractia unui tensor, ntr-un caz particular). Fie Aij
klm coordonatele unui tensor A de tip (2, 3). Numerele
n
X
j
Tkm
=
Aij
kim
i=1
sunt coordonatele unui tensor de tip (1, 2) obtinut prin contractia lui A n raport cu
primul indice de contravariant
a si al doilea indice de covariant
a.
Demonstratie. Avem
0 ij
i=1 A kim
T 0 jkm =
Pn
Pn
i j c d r
ab
i=1 a b k i m Acdr =
P
n
i d
i=1 a i
j c r
r d Aab
= bj kc m
a cdr = b k m
P
r Aab = d j c r Aab
bj kc m
a b k m cdr
cdr
n
ab
a=1 Acar
r Tb .
= bj kc m
cr
Observatia 2.7 Operatia de contractie se poate face n raport cu orice pereche de

indici format
a dintr-un indice de contravarianta (superior) si un indice de covarianta
(inferior).
Exercitiul 2.1 S
a se arate c
a daca x V si V atunci numarul
= x i i
este un tensor de tip (0, 0), numit scalar.
Tensori
87
Rezolvare. Num
arul se obtine prin contractie din x si nu depinde de baza
aleasa
n
n
0 =
X
i=1
x0i 0i =
X
i=1
ji ik xj k = jk xj k = xj j = .
88
2.4
Exemple de tensori
Exercitiul 2.2 S
a se arate c
a obiectul matematic care are coordonatele
(
Tji
ji
1 daca i = j
0 daca i 6= j
indiferent de baza utilizat

a, este un tensor de tip (1, 1).
Rezolvare. Avem
i
k
k
T 0 j = ji = ki jk = ki jm m
= ki jm Tm
.
Propozitia 2.10 Orice operator liniar A : V V este un tensor de tip (1, 1) ale
c
arui coordonate ntr-o baz
a B = {e1 , e2 , ..., en } sunt coeficientii Aji din dezvoltarea
Aei = Aji ej .
Demonstratie. Din relatia Ae0i = A0 ji e0j rezulta
j
A(ik ek ) = A0 i jm em
relatie care scris
a sub forma
j
ik Aek = jm A0 i em
conduce la
j
m 0
ik Am
k em = j A i em
adica
j
m 0
ik Am
k = j A i .
Din aceast
a relatie obtinem
j
s
s
m 0
m
ik Am
k = m j A i
relatie echivalent
a cu
s
s
A0 i = m
ik Am
k
s m A0 j = s A0 j = A0 s .
deoarece m
i
j
j
i
i
Tensori
89

a aplicatia g : V V K este o aplicatie biliniara dac
a
g(x + y, z) = g(x, z) + g(y, z)
g(x, y + z) = g(x, y) + g(x, z)
oricare ar fi x, y, z V si , K.
Propozitia 2.12 Orice aplicatie biliniar
a g : V V K este un tensor de tip
(0, 2) ale c
arui coordonate n baza B = {e1 , e2 , ..., en } sunt numerele gij = g(ei , ej ).
Demonstratie. Avem
0
gij
= g(e0i , e0j ) = g(ik ek , jm em ) = ik jm g(ek , em ) = ik jm gkm .
Definitia 2.13 Aplicatia g : V V K este numit

a aplicatie biliniara dac
a este
liniar
a n fiecare argument, adic
a
g( + , x) = g(, x) + g(, x)
g(, x + y) = g(, x) + g(, y)
oricare ar fi , V , x, y V si , K.
Propozitia 2.14 Orice aplicatie biliniar
a g : V V K este un tensor de tip
(1, 1) ale c
arui coordonate intr-o baz
a B = {e1 , e2 , ..., en } cu duala B = {e1 , e2 , ..., en }
sunt gji = g(ei , ej ).
Demonstratie. Avem
i
k
.
g 0 j = g(e0 , e0j ) = g(ki ek , jm em ) = ki jm g(ek , em ) = ki jm gm
Propozitia 2.15 Orice tensor de tip (1, 1) poate fi identificat cu o aplicatie biliniar
a
g : V V K.
Demonstratie. Folosind coordonatele Tji ale tensorului T de tip (1, 1) ntr-o baza
fixata B = {e1 , e2 , ..., en } cu duala B = {e1 , e2 , ..., en } definim aplicatia biliniara
g : V V K,
g(, x) = g(i ei , xj ej ) = Tji i xj .
90
Aplicatia g astfel definit

a nu depinde de alegerea bazei B utilizate deoarece alegand
0
alta baz
a B obtinem
b T a i m xj
g(0k e0 k , x0 m e0m ) = T 0 km 0k x0 m = ak m
b k i j
= ai jb Tba i xj = Tji i xj .
Observatia 2.8 Rezultatele prezentate mai sus pot fi generalizate n mod natural.
Orice aplicatie (p + q)-liniar
a
V
V} K
T :V
V {z
V } V
|
{z
|
p ori
q ori
este un tensor de tip (p, q) ale c

arui coordonate ntr-o baza B = {e1 , e2 , ..., en } cu
1
2
n
duala B = {e , e , ..., e } sunt
i i ...i
Tj11j22...jpq = T (ei1 , ei2 , ..., eip , ej1 , ej2 , ..., ejq )

si fiecarui tensor de tip (p, q) i corespunde n mod natural o astfel de aplicatie
(p + q)-liniar
a.
Observatia 2.9 Plec
and de la dualul V al lui V se poate defini dualul dualului lui
V
V = (V )
numit bidualul lui V . Se poate arata ca V se poate identifica n mod natural cu
V asociind lui x V aplicatia liniara
V K : 7 (x)
apartin
and bidualului lui V .
Observatia 2.10 Dac
a : V K si : W K sunt aplicatii liniare atunci
g : V W K,
g(v, w) = (v) (w)
este o aplicatie biliniar

a numit
a produsul tensorial al lui cu si notata cu .
Capitolul 3
Ecuatii si sisteme de ecuatii

diferentiale liniare
3.1
Ecuatii diferentiale de ordinul nt

ai
Definitia 3.1 O ecuatie diferentiala de ordinul ntai este o ecuatie de forma

F (x, y, y 0 ) = 0
(3.1)
unde x este variabila independent

a, y functia necunoscut
a, y 0 derivata functiei necunoscute si F : I R R R este o functie continu
a, I R fiind un interval.
Prin solutie a ecuatiei (3.1) se ntelege o functie derivabil
a
: (a, b) R
cu (a, b) I si astfel nc
at
F (x, (x), 0 (x)) = 0,
x (a, b).

a ecuatia diferential
a
y 0 = f (x, y)
unde
f : D R2 R
este o ecuatie diferential

a scris
a sub forma normala.
Prin solutie a ecuatiei (3.2) se ntelege o functie derivabil
a
: (a, b) R
91
(3.2)
92
astfel nc
at
1) (x, (x)) D,
x (a, b)
0
2) (x) = f (x, (x)),
x (a, b).
Observatia 3.1 Ecuatia (3.2) se mai poate scrie
dy
= f (x, y)
dx
(3.3)
dy = f (x, y) dx
(3.4)
sau sub forma
numita form
a simetric
a. Solutia ecuatiei (3.4) se poate cauta sub forma
y = y(x)
sau
x = x(y)
sau, mai general, sub form
a parametrica
(
x = x(t)
y = y(t).
Ecuatia (3.4) este caz particular pentru ecuatia

P (x, y) dx + Q(x, y) dy = 0,
unde P, Q : D R2 R
care este forma general

a a unei ecuatii simetrice.
Prin solutie a ecuatiei (3.5) se ntelege o pereche de aplicatii derivabile
, : (a, b) R
astfel nc
at
1) ((t), (t)) D,
t (a, b)
0
2) P ((t), (t)) (t) + Q((t), (t)) 0 (t) = 0,
Observatia 3.2 S
tim din liceu c
a daca
f : (a, b) R
t (a, b).
(3.5)
Ecuatii si sisteme de ecuatii diferentiale liniare
93

a atunci functia
F : (a, b) R,
Z x
f (t) dt
F (x) =
x0
este o primitiv
a a lui f oricare ar fi x0 (a, b), adica avem
d
dx
Z x
x (a, b).
f (t) dt = f (x),
x0
Teorema 3.3 Fie ecuatia cu variabile separabile

y 0 = f (x) g(y)
(3.6)
unde f : I R si g : J R sunt functii continue definite pe intervalele I si J.

a) Dac
a y0 J este astfel nc
at g(y0 ) = 0 atunci functia constant
a
: I R,
(x) = y0
este o solutie a ecuatiei (3.6).

b) Dac
a y0 J este astfel nc
at g(y0 ) 6= 0 atunci relatia
Z y
y0
1
du =
g(u)
Z x
f (v) dv + C
(3.7)
x0
unde x0 I si C este o constant

a, defineste implicit o solutie local
a y = y(x)
a ecuatiei (3.6).
Demonstratie. a) Deoarece 0 (x) = 0 si g((x)) = g(y0 ) = 0 rezulta ca
0 (x) = f (x) g((x)),
x I.
b) Deriv
and relatia (3.7) n raport cu x considerand y = y(x) rezulta
1
y 0 (x) = f (x)
g(y(x))
adica
y 0 (x) = f (x) g(y(x)).
94
Observatia 3.3 Ecuatia (3.6) poate fi scrisa sub forma

dy
= f (x) g(y)
dx
sau forma simetric
a
f (x) g(y) dx dy = 0.
Forma diferential
a f (x) g(y) dxdy nu este diferentiala totala a unei functii. Inmultind
1
se obtine ecuatia
ecuatia anterioar
a cu factorul integrant g(y)
f (x) dx
1
dy = 0
g(y)
(3.8)
al carei membru st
ang este o diferentiala totala deoarece
1
(f (x)) =
.
y
x
g(y)

Ecuatia (3.8) se poate scrie sub forma

dF = 0
unde
Z x
F (x, y) =
f (t)dt
x0
Z y
y0
1
dt.
g(t)
Rezulta c
a relatia F (x, y) = C, adica
Z x
f (u)du
x0
Z y
y0
1
dv = C
g(v)
defineste implicit o solutie a ecuatiei (3.6) daca alegem y0 astfel ncat g(y0 ) 6= 0.
Propozitia 3.4 Ecuatia omogen
a
y0 = f
y
x

se reduce la o ecuatie cu variabile separabile dac

a se utilizeaz
a schimbarea de variabil
a
y(x) = x z(x), unde z(x) este noua functie necunoscut
a.
95
Demonstratie. Deriv
and y(x) = x z(x) obtinem relatia y 0 (x) = z(x) + x z 0 (x) care
ne permite s
a scriem ecuatia sub forma
1
(f (z) z).
x
Propozitia 3.5 Ecuatia liniar
a omogena
z0 =
y 0 = f (x) y
are solutia general
a
Rx
y(x) = C e
x0
f (t)dt
unde C este o constant

a arbitrar
a.
Demonstratie. T
in
and seama de teorema 3.3 rezolvarea ecuatiei poate fi prezentata
dupa cum urmeaz
a
dy
dx = f (x) y
dy
y
= f (x) dx
R y du
Rx
y0 u = x0 f (t) dt
ln |y| ln |y0 | =
Rx
y(x) = y0 e
x0
Rx
x0
f (t) dt
f (t) dt
Propozitia 3.6 Solutia general

a a ecuatiei liniare neomogene
y 0 = f (x) y + g(x)
(3.9)
se obtine adun
and solutia general
a a ecuatiei liniare omogene asociate
y 0 = f (x) y
cu o solutie particular
a y a ecuatiei (3.9).
Demonstratie. Dac
a y verific
a (3.10) si y verifica (3.9) atunci
(y+ y)0 (x) = f (x) y(x)+f (x) y(x)+g(x) = f (x) (y+ y)(x)+g(x).
Daca y si y verific
a (3.9) atunci y y verifica (3.10)
(y y)0 (x) = f (x) y(x)+g(x)f (x) y(x)g(x) = f (x) (y y)(x).
(3.10)
96
Propozitia 3.7 O solutie particular

a y a ecuatiei liniare neomogene
y 0 = f (x) y + g(x)
poate fi g
asit
a folosind metoda variatiei constantei caut
and-o de forma
Rx
y(x) = C(x) e
x0
f (t)dt
Demonstratie. Inlocuind in ecuatie obtinem relatia
C (x) = g(x) e
Rx
x0
f (t)dt
care permite determinarea functiei C(x).

Propozitia 3.8 Ecuatia Bernoulli
y 0 = f (x) y + g(x) y
se reduce la o ecuatie liniar
a dac
a se utilizeaz
a schimbarea de variabil
a z = y 1 .
Demonstratie. Dac
a = 1 atunci ecuatia este deja o ecuatie liniara. In cazul 6= 1,
mpartind cu y obtinem ecuatia

y y 0 = f (x) y 1 + g(x)
care se poate scrie
1
(y 1 )0 = f (x) y 1 + g(x).
1
Propozitia 3.9 Ecuatia Riccati
y 0 = f (x) y 2 + g(x) y + h(x)
se poate rezolva utiliz
and schimbarea de variabil
a
1
z
n cazul n care se cunoaste o solutie particular
a yp .
y = yp +
Demonstratie. In urma schimb

arii de variabila indicate ecuatia devine
z 0 = (2f (x) yp (x) g(x)) z f (x)
adica o ecuatie liniar
a.
3.2
97
Ecuatii diferentiale liniare de ordin superior
Definitia 3.10 O ecuatie diferentiala liniara de ordinul n este o ecuatie de forma

a0 (x) y (n) + a1 (x) y (n1) + + an1 (x) y 0 + an (x) y = f (x)
(3.11)
unde
a0 , a1 , ..., an , f : I R
sunt functii continue definite pe un interval I R si a0 (x) 6= 0, oricare ar fi x I.
Prin solutie a ecuatiei (3.11) se ntelege o functie
: I R
astfel nc
at:
1) admite derivate continue p
an
a la ordinul n
(n)
(n1)
2) a0 (x) (x) + a1 (x)
(x) + + an (x) (x) = f (x), x (a, b).
Teorema 3.11 (de existent
a si unicitate). Dac
a
a0 , a1 , ..., an , f : I R
sunt functii continue si
a0 (x) 6= 0
x I
atunci ecuatia diferential

a
a0 (x) y (n) + a1 (x) y (n1) + + an1 (x) y 0 + an (x) y = f (x)
admite pentru fiecare (x0 , y00 , y01 , ..., y0n1 ) I Rn o unic
a solutie
: I R
astfel nc
at
(x0 ) = y00 ,
0 (x0 ) = y01 ,
...
, (n1) (x0 ) = y0n1 .
98
Observatia 3.4 Utiliz

and operatorul diferential
L = a0 (x) Dn + a1 (x) Dn1 + + an1 (x) D + an (x)
unde
D=
d
,
dx
D2 =
d2
,
dx2
...
, Dn =
dn
dxn
ecuatia (3.11) se scrie

Ly = f.
Operatorul linar
L : C n (I) C 0 (I)
unde
C n (I) = { : I R | admite derivate continue pana la ordinul n }
C 0 (I) = { : I R | este functie continua }
este un operator liniar
L( + ) = L + L
, R, , C n (I).
Teorema 3.12 Spatiul

V = { : I R | L = 0 }
al tuturor solutiilor ecuatiei liniare omogene
Ly = 0
este un spatiu vectorial de dimensiune n.
Demonstratie. Dac
a , V atunci
L( + ) = L + L = 0
oricare ar fi , R. Conform teoremei de existenta si unicitate, pentru x0 I
fixat aplicatia
A : V Rn ,
A = ((x0 ), 0 (x0 ), ..., (n1) (x0 ))
99
este un izomorfism liniar. Rezult

a ca spatiile vectoriale V si Rn sunt izomorfe si prin
urmare dim V = dim Rn = n.
Observatia 3.5 Rezolvarea ecuatiei
Ly = 0
nseamn
a determinarea spatiului vectorial V = { : I R | L = 0 } al tuturor
solutiilor, ceea ce se poate realiza indicand o baza {y1 , y2 , ... , yn }, caz n care
V = { c1 y1 + c2 y2 + + cn yn | c1 , c2 , ... , cn R }.
Functiile
y1 , y2 , ... , yn : I R
din V formeaz
a o baz
a a lui V daca sunt liniar independente, adica daca
1 y1 + 2 y2 + + n yn = 0
1 = 2 = = n = 0.
Propozitia 3.13 Functiile

y1 , y2 , ... , yn : I R
din V sunt liniar independente dac
a si numai dac
a ntr-un punct fixat x0 I avem

y1 (x0 )

y 0 (x )

1 0

(n1)
y
(x0 )
1
y2 (x0 )
y20 (x0 )
(n1)
y2
(x0 )
yn (x0 )
yn0 (x0 )
(n1)
yn
(x0 )

6= 0.

(3.12)
Demonstratie. Deoarece
A : V Rn ,
A = ((x0 ), 0 (x0 ), ..., (n1) (x0 ))
este un izomorfism liniar functiile y1 , y2 , ... , yn : I R sunt liniar independente

daca si numai dac
a vectorii corespunzatori
(n1)
(x0 ) )
(n1)
(x0 ) )
Ay1 = ( y1 (x0 ), y10 (x0 ), ... , y1

Ay2 = ( y2 (x0 ), y20 (x0 ), ... , y2
.......................................................
(n1)
Ayn = ( yn (x0 ), yn0 (x0 ), ... , yn
(x0 ) )
100
sunt liniar independenti, ceea ce este echivalent cu (3.12).

Teorema 3.14 (Abel-Liouville) Dac
a
y1 , y2 , ... , yn : I R
sunt n solutii ale ecuatiei
Ly = 0
atunci functia (numit
a wronskian)

y1 (x)
y2 (x)

0 (x)
y 0 (x)
y

1
2
W (x) =

(n1)
(n1)
y
(x) y2
(x)
1
W : I R
yn (x)
yn0 (x)
(n1)
yn
(x)
verific
a relatia
W (x) = W (x0 ) e
Rx
a1 (t)
x0 a0 (t)
dt
(3.13)
unde x0 I este un punct fixat.

Demonstratie (cazul n = 2.) Ar
at
am ca W verifica ecuatia liniara
W 0 (x) =
a1 (x)
W (x).
a0 (x)
In cazul n = 2 ecuatia Ly = 0, adica

a0 (x) y 00 + a1 (x) y 0 + a2 y = 0
conduce la
y 00 =
a1 (x) 0 a2 (x)
y
y
a0 (x)
a0 (x)
si
W 0 (x)

y (x) y (x)
1

2
0

y1 (x) y20 (x)

y10 (x) y20 (x) y1 (x) y2 (x)
+
y10 (x) y20 (x) y100 (x) y200 (x)
d
dx

a (x)
= a10 (x) W (x).

Observatia 3.6 Din relatia (3.13) rezulta ca daca W se anuleaza ntr-un punct din
I atunci se anuleaz
a n toate punctele.
101

a a ecuatiei liniare neomogene
Ly = f
se obtine adun
and la solutia general
a a ecuatiei omogene asociate
Ly = 0
o solutie particular
a y a ecuatiei neomogene.
Demonstratie. Deoarece L
y = f obtinem
Ly = 0 = L(y + y) = f
Ly = f = L(y y) = 0.
si
Teorema 3.16 (Metoda variatiei constantelor.) Dac

a
y(x) =
n
X
ck yk (x)
k=1
este solutia general

a a ecuatiei omogene
Ly = 0
atunci o solutie particular
a a ecuatiei neomogene
Ly = f
poate fi g
asit
a c
aut
and-o de forma
y(x) =
n
X
ck (x) yk (x)
k=1
cu c1 (x), c2 (x), ... , cn (x) solutie a sistemului

Pn
0
k=1 ck (x) yk (x) = 0
Pn
0
0
k=1 ck (x) yk (x) = 0
..........................................
Pn
(n2)
0
(x) = 0
k=1 ck (x) yk
(n1)
f (x)
0
Pn
k=1 ck (x) yk
(x) =
a0 (x) .
(3.14)
102
Demonstratie. T
in
and sema de (3.14) obtinem relatiile
y(x) =
Pn
y0 (x) =
Pn
k=1 ck (x) yk (x)

0
k=1 ck (x) yk (x)
............................................
y(n1) (x) =
y(n) (x) =
(n1)
(x)
k=1 ck (x) yk
Pn
(n)
k=1 ck (x) yk (x)
Pn
f (x)
a0 (x) .
care conduc la
L
y = a0 (x) y(n) + a1 (x) y(n1) + + an1 (x) y0 + an (x) y
=
Pn
k=1 ck (x)
(n)
(n1)
a0 (x) yk +a1 (x) yk
+ + an1 (x) yk0 +an (x) yk +f (x) = f (x).
Definitia 3.17 Prin ecuatie diferentiala liniara de ordinul n cu coeficienti constanti

se ntelege o ecuatie de forma
a0 y (n) + a1 y (n1) + + an1 y 0 + an y = f (x)
(3.15)
unde a0 , a1 , ..., an sunt numere reale si f : I R este o functie continu

a definit
a
pe un interval I R.
Observatia 3.7 Ecuatia (3.15) este un caz particular pentru ecuatia (3.11) si anume
cel n care functiile a0 (x), a1 (x), ... , an (x) sunt functii constante. Ecuatia (3.15) se
poate scrie sub forma
P (D)y = f
unde P este polinomul
P (r) = a0 rn + a1 rn1 + + an1 r + an
numit polinomul caracteristic asociat ecuatiei considerate.
Observatia 3.8 Folosind notatia lui Euler
ei = cos + i sin
103
definim pentru fiecare num

ar complex r = + i functia complexa
R C : x 7 erx = e(+i)x = ex cos(x) + i ex sin(x)
cu propriet
atile
D e(+i)x = ( + i) e(+i)x
Re (D erx ) = D( Re erx )
Im (D erx ) = D( Im erx )
unde Re z si Im z reprezint
a partea reala si repectiv imaginara a numarului z.
Propozitia 3.18 Functia
y(x) = erx
y : R C,
este solutie a ecuatiei omogene
P (D)y = 0
dac
a si numai dac
a r este r
ad
acin
a a polinomului caracteristic, adic
a dac
a
a0 rn + a1 rn1 + + an1 r + an = 0.
Demonstratie. Deoarece Dk erx = rk erx si
P (D) erx = ( a0 rn + a1 rn1 + + an1 r + an )erx
avem
P (D) erx = 0
P (r) = 0.
Propozitia 3.19 Dac

a polinomul caracteristic P (r) are r
ad
acinile r1 , r2 , ... , rk
cu multiplicit
atile m1 , m2 , ... , mk , adic
a
P (r) = a0 (r r1 )m1 (r r2 )m2 (r rk )mk
atunci P (D) admite factorizarea
P (D) = a0 (D r1 )m1 (D r2 )m2 (D rk )mk
ordinea factorilor put
and fi schimbat
a f
ar
a a afecta rezultatul.
104

a din linearitatea lui D si din relatia Dp Dq = Dp+q .
Propozitia 3.20 Dac
a Q(r) este un polinom si (x) este o functie atunci
Q(D) (erx ) = erx Q(D + r)
oricare ar fi r C.
Demonstratie. Ar
at
am mai nt
ai prin inductie ca
Dk (erx ) = erx (D + r)k .
Avem
D (erx ) = erx D + rerx = erx (D + r).
Presupun
and c
a Dk (erx ) = erx (D + r)k obtinem
Dk+1 (erx ) = D(erx (D + r)k ) = erx (D + r)(D + r)k = erx (D + r)k+1 .
Daca Q(r) = 0 rm + 1 rm1 + + m1 r + m atunci
Q(D) (erx ) = 0 Dm (erx )+1 Dm1 (erx )+ +m1 D(erx )+m erx
= erx [0 (D+r)m +1 (D+r)m1 + +m1 (D+r)+m ]
= erx Q(D + r).
a a ecuatiei
(D r)k y = 0
este
y(x) = c0 erx + c1 x erx + + ck1 xk1 erx .
Demonstratie. Conform propozitiei anterioare avem relata
Dk (erx y) = erx (D r)k y
care arat
a c
a ecuatia (D r)k y = 0 este echivalenta cu ecuatia
Dk (erx y) = 0
105
care implic
a
erx y(x) = c0 + c1 x + + ck1 xk1
adica
y(x) = c0 erx + c1 x erx + + ck1 xk1 erx .
Propozitia 3.22 Fie ecuatia diferential
a liniar
a omogen
a cu coeficienti reali
P (D)y = 0
unde P (r) = a0 rn + a1 rn1 + + an1 r + an este polinomul caracteristic.
a) Dac
a rj este r
ad
acin
a real
a a lui P cu multiplicitatea mj atunci functiile
erj x ,
x erj x ,
, xmj 1 erj x
sunt solutii particulare ale ecuatiei P (D)y = 0.

b) Dac
a rj = j +ij este r
ad
acin
a complex
a a lui P cu multiplicitatea mj atunci
ej x cos(j x),
x ej x cos(j x),
, xmj 1 ej x cos(j x),
ej x sin(j x),
x ej x sin(j x),
, xmj 1 ej x sin(j x)
sunt solutii particulare ale ecuatiei P (D)y = 0.

Demonstratie. Conform prop. 3.19 ecuatia P (D)y = 0 admite o factorizare de forma
Q(D) (D rj )mj y = 0
si (Drj )mj y = 0 implic
a P (D)y = 0. Deoarece ec. P (D)y = 0 are coeficienti reali
P (D)y = 0
P (D) (Re y) = Re ( P (D)y ) = 0

P (D) (Im y) = Im ( P (D)y ) = 0
adica n cazul n care rj este r

ad
acina complexa cu multiplicitatea mj functiile

y : R R,
y(x) = Re c0 erj x + c1 x erj x + + cmj 1 xmj 1 erj x
y : R R,
y(x) = Im c0 erj x + c1 x erj x + + cmj 1 xmj 1 erj x
si
106
sunt solutii ale ecuatiei P (D)y = 0 oricare ar fi constantele reale c0 , c1 , ... , cmj 1 .
Observatia 3.9 Se poate demonstra ca n toate cazurile n spatiul solutiilor exista o
baza format
a din solutii particulare de tipul celor prezentate in propozitia anterioara.
Exercitiul 3.1 S
a se determine solutia generala a ecuatiilor
y 00 5y 0 + 6y = 0
a)
b) y 000 6y 00 + 12y 0 8y = 0
c) y 00 + y 0 + y = 0
d)
(D2 D + 1)3 y = 0
e)
(D 3)4 (D2 + 2)2 y = 0.
R
aspuns.
a)
y(x) = c1 e2x + c2 e3x
b)
y(x) = c1 e2x + c2 x e2x + c3 x2 e2x

1
c) y(x) = c1 e 2 x cos(
3
2 x)
+ c2 e 2 x sin(
3
2 x)
1
3
3
x
2 sin(
2 x) + c2 e
2 x)
1
1
+c3 x e 2 x cos( 23 x) + c4 x e 2 x sin( 23 x)
1
1
+c5 x2 e 2 x cos( 23 x) + c6 x2 e 2 x sin( 23 x)
1
d) y(x) = c1 e 2 x cos(
e) y(x) = c1 e3x + c2 x e3x + c3 x2 e3x + c4 x3 e3x
+c5 cos( 2x) + c6 sin( 2x) + c7 x cos( 2x) + c8 x sin( 2x).

Propozitia 3.23 Ecuatia Euler
a0 xn y (n) + a1 xn1 y (n1) + + an1 x y 0 + an y = 0
se reduce la o ecuatie diferential
a liniar
a cu coeficienti constanti prin schimbarea de
t
variabil
a x = e , unde t este noua variabil
a independent
a.
Demonstratie (cazul n = 3). Not
and cu z(t) noua functie necunoscuta avem relatia
y(x) = z(ln x)
107
care prin deriv

ari succesive conduce la
y 0 (x) =
1
x
z 0 (ln x) = et z 0 (t)
y 00 (x) =
1
x2
z 00 (ln x)
y 000 (x) =
1
x3
z 000 (ln x)
1
x2
z 0 (ln x) = e2t ( z 00 (t) z 0 (t) )
3
x3
z 00 (ln x)
2
x3
z 0 (ln x) = e3t ( z 000 (t) 3z 00 (t) + 2z 0 (t) )
In urma schimb
arii de variabil
a, ecuatia Euler
a0 x3 y 000 + a1 x2 y 00 + a2 x y 0 + a3 y = 0
devine
a0 z 000 + (3a0 + a1 )z 00 + (2a0 a1 + a2 )z 0 + a3 z = 0.
Observatia 3.10 Relatia x = et , echivalenta cu t = ln x, conduce la
d
dt d
1 d
d
=
=
= et .
dx
dx dt
x dt
dt
Ecuatia Euler se poate scrie
!
dn1
d
dn
+ an y = 0
a0 xn n + a1 xn1 n1 + + an1 x
dx
dx
dx
si formal, schimbarea de variabil
a x = et n ecuatia Euler se poate realiza nlocuind
d
d
x cu et si operatorul de derivare dx
cu et dt
. De remarcat ca

d
dt
2
=e
d
d
et
dt
dt

= e2t
d2
d
e2t .
2
dt
dt
108
3.3
Sisteme diferentiale liniare
Definitia 3.24 Prin sistem diferential liniar de ordinul ntai se ntelege un sistem
de ecuatii diferentiale de forma
0
y1 = a11 (x)y1 + a12 (x)y2 + + a1n (x)yn + f1 (x)
y20 = a21 (x)y1 + a22 (x)y2 + + a2n (x)yn + f2 (x)
(3.16)
.............................................................
yn = an1 (x)y1 + an2 (x)y2 + + ann (x)yn + fn (x)
unde x este variabila independent

a, y1 , y2 , ... , yn sunt functiile necunoscute si
aij : I R
fi : I R
i, j {1, 2, ..., n}
unde
sunt functii continue definite pe un interval I R.

Observatia 3.11 Sistemul diferential liniar (3.16) se poate scrie sub forma matriceala
Y 0 = A(x)Y + F (x)
utilizand notatiile
Y =
y1
y2
..
.
yn
a11 (x) a12 (x) a1n (x)
a21 (x)
A(x) =

a2n (x)
a22 (x)
an1 (x) an2 (x) ann (x)
Teorema 3.25 (de existent

a si unicitate). Dac
a
aij : I R
fi : I R
unde
F (x) =
i, j {1, 2, ..., n}
f1 (x)
f2 (x)
..
.
fn (x)
109
sunt functii continue atunci oricare ar fi (x0 , y10 , y20 , ..., yn0 ) I Rn exist
a o unic
a
solutie Y (x) nc
at
Y 0 = A(x) Y + F (x)
si
Y (x0 ) =
y10
y20
..
.
yn0
Teorema 3.26 Spatiul V al tuturor solutiilor sistemului diferential liniar omogen

Y 0 = A(x) Y
este un spatiu vectorial de dimensiune n.
Demonstratie. Pentru x0 I fixat, din teorema de existenta si unicitate rezulta ca
aplicatia liniar
a
V Rn : Y 7 Y (x0 )
este un izomorfism liniar.
Observatia 3.12 Rezolvarea sistemului omogen Y 0 = AY este echivalenta cu gasirea
unei baze al lui V, adic
a cu g
asirea a n solutii liniar independente.
Definitia 3.27 Plec
and de la n solutii ale sistemului omogen Y 0 = A(x)Y
Y1 =
y11
y21
..
.
yn1
Y2 =
y12
y22
..
.
yn2
...
, Yn =
construim matricea Wronski
W =
y11 y12
y21 y22

yn1 yn2
y1n
y2n

ynn
si wronskianul
w = det W.
y1n
y2n
..
.
ynn
110
Teorema 3.28 Solutiile Y1 , Y2 , ... , Yn formeaz

a o baz
a a spatiului vectorial V
dac
a si numai dac
a wronskianul lor este nenul ntr-un punct fixat x0 I, adic
a
w(x0 ) 6= 0.
V Rn : Y 7 Y (x0 )
este un izomorfism liniar, solutiile Y1 , Y2 , ... , Yn sunt liniar independente daca si
numai dac
a vectorii Y1 (x0 ), Y2 (x0 ), ... , Yn (x0 ) din Rn sunt liniar independenti, ceea
ce este echivalent cu w(x0 ) 6= 0.
Teorema 3.29 Wronskianul solutiilor Y1 , Y2 , ... , Yn verific
a relatia
Rx
w(x) = w(x0 ) e
x0
tr A(t) dt
(3.17)
unde tr A(t) = a11 (t) + a22 (t) + + ann (t) este urma matricei A(t).
Demonstratie (cazul n = 2.) Avem

y (x) y12 (x)
d 11
w0 (x) = dx

y (x) y (x)
21
22
0
y11 (x) y12 (x)

=
y 0 (x) y (x)
22
21

a11 (x) y11 (x)+a12 (x) y21 (x) y12 (x)

=
a (x) y (x)+a (x) y (x) y (x)
21
11
22
21
22

0 (x)
y11 (x) y12

+
y (x) y 0 (x)
21
22

y11 (x) a11 (x) y12 (x)+a12 (x) y22 (x)

+
y (x) a (x) y (x)+a (x) y (x)
21
21
12
22
22
= (a11 (x) + a22 (x)) w(x)

adica w verific
a ecuatia diferentiala liniara
w0 = tr A(x) w.
Observatia 3.13 Din relatia (3.13) rezulta ca daca wronskianul se anuleaza ntr-un
punct x0 I atunci el se anuleaz
a n toate punctele x I.
a a sistemului liniar neomogen
Y 0 = A(x) Y + F (x)
111
se obtine adun
and la solutia general
a a sistemului liniar omogen asociat
Y 0 = A(x) Y
o solutie particular
a Y a sistemului neomogen.
Demonstratie. Deoarece Y 0 = A(x) Y + F (x) obtinem
= (Y + Y )0 = A(x) (Y + Y ) + F (x)
Y 0 = A(x) Y
Y 0 = A(x) Y + F (x) = (Y Y )0 = A(x) (Y Y ).

Observatia 3.14 Folosind matricea Wronski W asociata unei baze {Y1 , Y2 , ... , Yn }
a lui V solutia general
a
Y = c1 Y1 + c2 Y2 + + cn Yn
a ecuatiei liniare omogene Y 0 = A(x) Y se poate scrie sub forma
Y (x) = W (x) C
unde
C=
c1
c2
..
.
cn
Rn .
Teorema 3.31 (Metoda variatiei constantelor). Dac

a solutia general
a a sistemului
Y 0 = A(x) Y
este Y (x) = W (x) C atunci o solutie particular
a sistemului neomogen
Y 0 = A(x) Y + F (x)
se poate obtine c
aut
and-o de forma
Y (x) = W (x) C(x)
unde C(x) este o solutie a sistemului
C 0 (x) = W 1 (x) F (x).
112
Demonstratie. Deoarece W 0 = A(x)W si Y 0 (x) = W 0 (x) C(x) + W (x) C 0 (x) avem

Y 0 = A(x) Y + F (x)
daca si numai dac
a W (x) C 0 (x) = F (x)
Definitia 3.32 Prin sistem diferential liniar omogen cu coeficienti constanti se
ntelege un sistem de ecuatii de forma
Y 0 = AY
A Mnn (R).
unde
Propozitia 3.33 Functia vectorial

a Y : R Cn , Y (x) = w ex , unde
w=
w1
w2
..
.
wn
Cn
verific
a relatia
Y 0 = AY
dac
a si numai dac
a
Aw = w.
Demonstratie. Deoarece Y 0 (x) = w ex nlocuind n Y 0 = AY obtinem Aw = w.
Observatia 3.15 Fie o r
ad
acina a polinomului caracteristic
det (A I) = 0.
Daca R atunci este valoare proprie a matricei A si alegand un vector propriu
corespunz
ator w Rn obtinem solutia netriviala Y (x) = w ex a sistemului Y 0 =
AY . Dac
a 6 R atunci exist
a w Cn astfel ncat Aw = w si

Y1 (x) = Re w ex ,
sunt solutii ale sistemului Y 0 = AY .
Y2 (x) = Im w ex
113
Exercitiul 3.2 S
a se determine solutia generala a sistemului
(
y10 = y1 + y2
y20 = y1 + y2 .
Rezolvare. Ecuatia

1
1

1
1

=0

are rad
acinile 1 = 1 + i si 2 = 1 i. O solutie particulara a ecuatiei Av = (1 + i)v,
adica
!
!
!
v1
1 1
v1
= (1 + i)
v2
1 1
v2
este v =
1
i
. Rezult
a c
a solutia generala a sistemului este
1
i
1
i
cos x
sin x
Y (x) = c1 Re
(
= c1 Re
= c1
e(1+i)x
1
i
+ c2 Im
e(1+i)x
ex (cos x + i sin x) + c2 Im
ex + c2
sin x
cos x
1
i
ex (cos x + i sin x)
ex .
Observatia 3.16 Dac

a matricea A Mnn (R) este diagonalizabila si {v1 , v2 , ..., vn }
unde
v11
v12
v1n
v21
v22
v2n
v1 = . ,
v2 = . ,
vn = .
..
..
..
vn1
vn2
vnn
Rn
este o baz
a a lui
format
a din vectori proprii ai lui A corespunzatori valorilor
proprii 1 , 2 , ... , n (distincte sau nu) atunci solutia generala a sistemului Y 0 = AY
este
Y (x) = c1
v11
v21
..
.
vn1
e 1 + c2
v12
v22
..
.
vn2
e 2 + + cn
v1n
v2n
..
.
vnn
x
e n .
114
Exercitiul 3.3 S
y1 = y2 + y3
y0 = y + y
1
3
2
y0 = y + y
1
2
3
Rezolvare. Rezolv
and ecuatia

1

1
1
1
1
1

=0

obtinem 1 = 2, si 2 = 3 = 1. Deoarece subspatiile proprii corespunzatoare sunt

V2 = { (1, 1, 1) | R },
V1 = { (1, 0, 1) + (0, 1, 1) | , R }.
rezulta c
a solutia general
a a sistemului este
0
1
1
2x
Y (x) = c1 1 e + c2 0 e + c3 1 ex .
1
1
1
Observatia 3.17 S
tim c
a, n general, o matrice A Mnn (R) nu este diagonalizabila. Dac
a este o r
ad
acin
a reala (respectiv, complexa) cu multiplicitatea m a
polinomului caracteristic atunci partea din solutia generala corespunzatoare lui
poate fi g
asit
a c
aut
and-o de forma
Y (x) =
11 xm1 + 12 xm2 + + 1m1 x + 1m

21 xm1 + 22 xm2 + + 2m1 x + 2m
...................................................................
n1 xm1 + n2 xm2 + + nm1 x + 1m
x
e
unde coeficientii jk sunt reali (respectiv, complecsi). In cazul complex, n final se

separa p
artile real
a si imaginar
a ale a solutiei gasite.
Exercitiul 3.4 S
y1 = y1 + y2
0
y2 = y2 + 4y3
y 0 = y 4y
1
3
3
115
Rezolvare. Valorile proprii sunt 1 = 0 si 2 = 3 = 3, iar subspatiile proprii

corespunz
atoare
V0 = { (4, 4, 1) | R },
V3 = { (1, 2, 1) | R }.
Deoarece dimV3 = 1 rezult

a c
a matricea sistemului nu este diagonalizabila. Cautand
partea din solutia general
a referitoare la 2 = 3 = 3 de forma
1 x + 1
Y (x) = 2 x + 2 e3x
3 x + 3
gasim
x
1
Y (x) = 1 2x + 1 e3x + 1 2 e3x .

x1
1
Solutia general
a a sistemului este
1
x
4
Y (x) = c1 4 + c2 2x + 1 e3x + c3 2 e3x .

1
x1
1
Observatia 3.18 O alt
a metoda de rezolvare a sistemelor liniare omogene cu
coeficienti constanti, numit
a metoda elimin
arii, se bazeaza pe faptul ca fiecare dintre
functiile necunoscute yj verific
a o ecuatie diferentiala liniara.
Exercitiul 3.5 S
a se rezolve sistemul
y1 = y2
0
y2 = y3
y0 = y .
1
3
Rezolvare. Functia necunoscut
a y1 verifica ecuatia liniara
y1000 y1 = 0.
Deoarece P (r) = r3 1 are r

ad
acinile r1 = 1 si r2,3 = 21 i 23 , rezulta ca
3
3
x
21 x
12 x
y1 (x) = c1 e + c2 e
cos
x + c3 e
sin
x.
2
2
116
Prin derivarea lui y1 se obtin y2 si y3 .

Observatia 3.19 Deoarece izomorfismul de spatii vectoriale
2
Mnn (K) Kn :
a11 a12
a21 a22

an1 an2
a1n
a2n

ann
7 (a11 , a12 , ..., a1n , a21 , a22 , ..., a2n , ..., an1 , an2 , ..., ann )
permite identificarea spatiului vectorial Mnn (K) cu Kn , aplicatia
|| || : Mnn (K) R,
a11 a12
a21 a22

an1 an2
a1n
a2n

ann
v
uX
u n
t
|aij |2
i,j=1
este o norm
a pe Mnn (K). In particular, o serie de matrice
ak Ak
k=0
este convergent
a dac
a exist
a limita
lim
m
X
ak Ak
k=0
adica dac
a exist
a B Mnn (K) astfel ncat

m

X

k
ak A B = 0.
lim
m

k=0
Propozitia 3.34 Dac

a seria de puteri
ak xk
k=0
are raza de convergent

a R > 0 si dac
a A Mnn (K) este astfel nc
at ||A|| < R
atunci seria de matrice
X
k=0
este convergent
a.
ak Ak
117
Demonstratie. Aleg
and r astfel ncat ||A|| < r < R obtinem relatia

ak Ak = |ak | Ak |ak | ||A||k < |ak | r k .
P
k
a, din criteriul comparatiei rezulta ca seria
k=0 ak r fiind absolut convergent
P
k
k
a, ceea ce implica convergenta seriei
k=0 ||ak A || este convergent
k=0 ak A .
Seria
P
Observatia 3.20 Deoarece seria exponentiala

ex =
X
xk
k=0
=1+
k!
x
x2
+
+
1!
2!
are raza de convergent

a r = rezulta ca pentru orice matrice A Mnn (K) putem
defini matricea
X
A A2
Ak
=1+ +
+
eA =
k!
1!
2!
k=0
numita exponentiala matricei A. Se poate arata ca functia matriceala
R Mnn (K) : t 7 etA
este derivabil
a si c
a (etA )0 = A etA adica
Y (t) = etA C
este solutie a sistemului liniar Y 0 = AY , oricare ar fi C Rn .
Exercitiul 3.6 S
a se determine solutia sistemului
y1 = y2 + y3
0
y2 = y1 + y3
y0 = y + y .
1
2
3
Rezolvare. Matricea sistemului
0 1 1
A= 1 0 1
1 1 0
118
este diagonalizabil
a
2 0
0
S 1 AS = 0 1 0
0 0 1
Deoarece
1 1
0
1 .
S= 1 0
1 1 1
unde
2 0
0
A = S 0 1 0 S 1
0 0 1
obtinem
k
2k
0
0
2 0
0
k
0 S 1
A = S 0 1 0 S = S 0 (1)k
0 0 1
0
0
(1)k
si
etA =
X
(tA)k
k=0
k!
2k
0
0
e2t 0
0
k
0 S = S 0 et 0 S 1
=
S 0 (1)
k!
k=0
0
0 et
0
0
(1)k
k
X
t
relatie care permite scrierea explicita a solutiei generale.
Capitolul 4
Functii sferice
4.1
Polinoame Legendre
Propozitia 4.1 Proiectia ortogonal

a a vectorului x pe vectorul u 6= 0 este vectorul
Pu x =
hx, ui
u.
hu, ui
Figura 4.1
Demonstratie. Proiectia lui x pe u este un vector de forma u. Impunand ca
proiectia s
a fie ortogonal
a , adic
a
(x u) u
119
120
obtinem relatia (a se vedea figura 4.1)

hx u, ui = 0
care conduce la =
hx,ui
hu,ui .
Teorema 4.2 (Metoda de ortogonalizare Gram-Schmidt). Dac

a {v1 , v2 , v3 , ... }
este un sistem liniar independent (finit sau infinit) atunci {w1 , w2 , w3 , ... }, unde
w1 = v 1
w2 = v 2
hv2 ,w1 i
hw1 ,w1 i
w1
w3 = v 3
hv3 ,w1 i
hw1 ,w1 i
w1
hv3 ,w2 i
hw2 ,w2 i
w2
..........................................................
este un sistem ortogonal astfel inc
at spatiul vectorial generat de {v1 , v2 , ... , vk } este
acelasi cu spatiul vectorial generat de {w1 , w2 , ... , wk }, oricare ar fi k {1, 2, 3, ...}.
Demonstratie. Avem

hw2 , w1 i = v2
hv2 , w1 i
w1 , w 1
hw1 , w1 i
= hv2 , w1 i
hv2 , w1 i
hw1 , w1 i = 0.
hw1 , w1 i
Similar se arat
a c
a oricare vector wk este ortogonal pe vectorii w1 , w2 , ... , wk1 .
Definitia 4.3 Polinoamele P0 , P1 , P2 . . . satisf
ac
and conditia
Pn (1) = 1
obtinute ortogonaliz
and sirul 1, x, x2 , . . . n raport cu produsul scalar
h, i =
Z 1
(x) (x) dx
1
se numesc polinoame Legendre.
Functii sferice
121
Exercitiul 4.1 S
a se determine polinoamele Legendre P0 , P1 si P2 .
Rezolvare. Ortogonaliz
and 1, x, x2 rezulta polinoamele
Q0 (x) = 1
Q1 (x) = x
hx,Q0 i
hQ0 ,Q0 i
Q2 (x) = x2
Q0 (x) = x
hx2 ,Q0 i
hQ0 ,Q0 i
Q0 (x)
hx2 ,Q1 i
hQ1 ,Q1 i
Q1 (x) = x2 31 .
Obtinem polinoamele P0 , P1 , P2 c
autandu-le de forma Pn = n Qn cu constantele n
determinate astfel nc
at Pn (1) = 1. Rezulta P0 (x) = 1, P1 (x) = x si P2 (x) = 23 x2 12 .
Teorema 4.4 (Formula lui Rodrigues) Polinomul Legendre Pn verific
a relatia
Pn (x) =
i(n)
1 h 2
n
(x
1)
n! 2n
oricare ar fi n N.
(0)
= 1 = P0 (x). Fie n > 0 fixat si fie Pn (x) =
Demonstratie. Avem 0!120 (x2 1)0

1
2
n (n) . Deoarece P
n este un polinom de gradul n rezulta ca exista 0 ,
n! 2n (x 1)
1 ,. . . n R astfel nc
at
Pn = 0 P0 + 1 P1 + + n Pn .
Avem
h1, Pn i =
1
n! 2n
Z 1
[(x2 1)n ](n) dx =
1
1
2
n (n1)
[(x
1)
]
= 0.
1
n! 2n
Daca n > 1, integr

and prin p
arti obtinem
hx, Pn i =
=
1
n! 2n
1
n! 2n
R1
2
1 x[(x
1)n ](n) dx
1

x [(x2 1)n ](n1)
1
n! 2n
R1
1 [(x
1)n ](n1) dx = 0
si n general,
hxk , Pn i = 0
oricare ar fi k {0, 1, . . . , n 1}.
122
Din relatia precedent

a rezult
a
hPk , Pn i = 0
oricare ar fi k {0, 1, . . . , n 1}.
Tinand seama de ortogonalitatea polinoamelor Legendre obtinem relatia

0 = hPk , Pn i = hPk , 0 P0 + 1 P1 + + n Pn i = k hPk , Pk i
din care rezult
a
oricare ar fi k {0, 1, . . . , n 1}
k = 0,
si deci Pn = n Pn . Deoarece Pn (1) = 1 si
Pn (1) =
n
X
1
C j [(x 1)n ](j) [(x + 1)n ](nj)
n! 2n j=0 n
=1
x=1
rezulta c
a n = 1 si deci Pn = Pn .
Propozitia 4.5 Oricare ar fi n N, ecuatia (numit
a ecuatia polinoamelor Legendre)
(1 x2 )y 00 2xy 0 + n(n + 1)y = 0
admite o solutie polinomial
a dar nu admite solutii polinomiale liniar independente.
Demonstratie. Din teoria general
a a ecuatiilor diferentiale stim ca spatiul solutiilor
ecuatiei considerate este un spatiu vectorial de dimensiune 2. Daca ecuatia ar admite
doua solutii polinomiale liniar independente atunci ele ar forma o baza n spatiul
solutiilor si prin urmare toate solutiile ar fi polinomiale. Cautand solutii dezvoltabile
n serie de puteri
y(x) =
cm xm
m=0
aratam c
a ecuatia admite at
at solutii polinomiale cat si nepolinomiale. Deoarece n
domeniul de convergent
a
y 0 (x) =
X
m=1
mcm xm1 ,
y 00 (x) =
X
m=2
m(m 1)cm xm2
Functii sferice
123
nlocuind n ecuatie obtinem relatia

[2c2 + n(n + 1)c0 ] + [3 2c3 + (n 1)(n + 2)c1 ]x +
+[(m + 2)(m + 1)cm+2 + (n m)(m + n + 1)cm ]xm + = 0
din care rezult
a
(m + 2)(m + 1)cm+2 + (n m)(m + n + 1)cm = 0,
oricare ar fi m N.
Alegand c0 = 1, c1 = 0 obtinem solutia

y0 (x) = 1
n(n + 1) 2 (n 2)n(n + 1)(n + 3) 4

x +
x
2!
4!
iar aleg
and c0 = 0, c1 = 1 obtinem solutia
y1 (x) = x
(n 1)(n + 2) 3 (n 3)(n 1)(n + 2)(n + 4) 5

x +
x
3!
5!
Deoarece
lim
(m n)(m + n + 1)
|cm+2 |
= lim
=1
m
|cm |
(m + 2)(m + 1)
solutiile y0 si y1 sunt convergente pentru |x2 | < 1, adica pentru |x| < 1. Daca n este
numar par atunci y0 este solutie polinomiala (seria are un numar finit de coeficienti
nenuli) iar y1 este solutie nepolinomiala. Daca n este numar impar atunci y1 este
solutie polinomial
a si y0 nepolinomiala.
Propozitia 4.6 Solutia polinomial
a a ecuatiei
(1 x2 )y 00 2xy 0 + n(n + 1)y = 0
care verific
a conditia y(1) = 1 este polinomul Legendre Pn .
Demonstratie. Fie u(x) = (x2 1)n . Avem
u0 = 2nx
x2
u
1
adica
(x2 1)u0 = 2nx u.
124
Derivand relatia anterioar

a de (k + 1) ori folosind formula lui Leibniz
(k+1)
(f g)
k+1
X
j
Ck+1
f (j) g (k+1j)
j=0
obtinem
(x2 1)u(k+2) + 2(k + 1) x u(k+1) + 2
Inmultind cu
1
n! 2n
(k + 1)k (k)
u = 2nx u(k+1) + 2(k + 1)nx u(k) .
2
relatia rezultat
a si nlocuind k cu n rezulta
(1 x2 )(u(n) )00 2x(u(n) )0 + n(n + 1)u(n) = 0
adica
(1 x2 )Pn00 2xPn0 + n(n + 1)Pn = 0.
Propozitia 4.7 (Seria binomial
a) Dezvolt
and n serie Taylor n jurul lui 0 functia
f : (1, 1) R,
f (x) = (1 + x) = e ln(1+x)
obtinem
(1 + x) = 1 + x +
( 1) 2 ( 1)( 2) 3
x +
x +
2!
3!
f (n) (x) = [(1 + x) ](n) = ( 1) . . . ( n + 1) (1 + x)n
seria Taylor corespunz
atoare lui f
f (0) +
f 0 (0)
f 00 (0) 2
x+
x +
1!
2!
este seria de puteri

1 + x +
( 1) 2 ( 1)( 2) 3
x +
x +
2!
3!
cu raza de convergent
a
| n + 1|
= 1.
n
n
R = lim
Functii sferice
125
Teorema 4.8 (Functia generatoare). Pentru x (1, 1) si t ntr-o vecin

atate suficient de mic
a a lui 0 avem
X
1
=
Pn (x) tn .
1 2xt + t2 n=0
Demonstratie. Fie x (1, 1) si x un drum nchis care se roteste o data n jurul

lui x n sens direct (a se vedea figura 4.2).
Figura 4.2
Utilizand formula lui Cauchy obtinem
P
n=0 Pn (x) t
tn
2
n=0 n! 2n [(x
1
2i
1)n ](n)
(z 2 1)n
tn n! R
n=0 n! 2n 2i x (zx)n+1 dz
P R
n=0 x
i
(z 2 1)t n 1
zx dz.
2(zx)

1)t
Pentru t ntr-o vecin
atate a lui 0 aleasa astfel ncat (z
2(zx) < 1 avem
n=0 Pn (x) t
P h (z 2 1)t in
1 R
1
2i x zx
1 R
1
1
2i x zx 1 (z2 1)t
2(zx)
1 R
dz
i x tz 2 +2z+t2x
n=0
2(zx)
dz
dz
Punctele singulare ale functiei f de sub integrala
1 1 2xt + t2
1 + 1 2xt + t2
z1 =
si
z2 =
t
t
126
verifica relatiile limt0 z1 = x si limt0 |z2 | = . Pentru t ntr-o vecinatate destul

de mica a lui 0 din teorema reziduurilor rezulta
P
n
n=0 Pn (x) t
1
i
2i Rezz1 f = 2 limzz1 (z z1 ) f (z)
= 2 limzz1 (z z1 ) t(zz11)(zz2 ) =
2
t(z1 z2 )
1
.
12xt+t2
Teorema 4.9 Polinoamele Legendre verific

a relatia de recurenta
(n + 1)Pn+1 (x) (2n + 1)xPn (x) + nPn1 (x) = 0

oricare ar fi n 1.
Demonstratie. Deriv
and n raport cu t relatia
X
1
=
Pk (x) tk .
2
1 2xt + t
k=0
obtinem relatia
X
(t x)
=
kPk (x) tk1
2
2
(1 2xt + t ) 1 2xt + t
k=0
care se mai poate scrie

(x t)
Pk (x) tk = (1 2xt + t2 )
k=0
kPk (x) tk1 .
k=0
Identific
and coeficientii lui tn din cei doi membri a ultimei identitati obtinem relatia
de recurent
a din enuntul teoremei.
Teorema 4.10 (Norma polinoamelor Legendre) Avem
s
||Pn || =
2
2n+1
si
hPn , Pn0 i =
2
nn0 .
2n+1
Demonstratie. Integr
and de n ori prin parti obtinem
||Pn ||2 = hPn , Pn i =
=
R1
1
2
1 Pn (x) n! 2n [(x
(1)n
n! 2n
1)n ](n) dx
(n)
2
1 Pn (x)(x
R1
1)n dx.
Functii sferice
127
Deoarece
Pn(n) (x) =
avem
(2n)!
1
[(x2 1)n ](2n) =
n
n! 2
n! 2n
(1)n (2n)!
||Pn || =
n! 2n n! 2n
2
unde
Z 1
(x2 1)n dx =
Z 1
In =
(1)n (2n)!
In
(n! 2n )2
(x2 1)n dx.
Utilizand relatia de recurent

a (obtinuta integrand prin parti)
In =
R1
1 (x
1)n dx =
1 R1
2n 1 x
R1
2
1 (x
1)(x2 1)n1 dx
[(x2 1)n ]0 dx In1 =
1
2n In
In1
care conduce la
In =
2n
22n+1 (n!)2
In1 = = (1)n
2n + 1
(2n + 1)!
obtinem
||Pn ||2 =
2n+1 (n!)2
(1)n (2n)!
(1)n (2n)!
2
n2
I
=
(1)
=
.
n
n
2
n
2
(n! 2 )
(n! 2 )
(2n + 1)!
2n + 1

ata c
a sirul de polinoame
(r
2n + 1
Pn
2
)
nN
este o baz
a ortonormat
a n spatiul Hilbert L2 (1, 1).
128
4.2
Functii Legendre asociate
Definitia 4.11 Functiile

m
Plm : (1, 1) R,
(m)
Plm (x) = (1 x2 ) 2 Pl
(x)
unde l N si m {0, 1, . . . , l} sunt numite functii Legendre asociate.

Exercitiul 4.2 S
a se determine P00 , P10 , P11 , P20 , P21 si P22 .
Rezolvare. Deoarece P0 (x) = 1, P1 (x) = x si P2 (x) = 23 x2
P00 (x) = 1
1
2
avem
P20 (x) = 32 x2 21
P21 (x) = 3x 1 x2
P10 (x) = x
P11 (x) = 1 x2
P22 (x) = 3(1 x2 )

Teorema 4.12 Ecuatia (numit
a ecuatia functiilor Legendre asociate)
"
m2
(1 x )y 2xy +
y=0
1 x2
2
00
(4.1)
admite n cazul = l(l + 1) cu l {m, m+1, . . .} ca solutie functia Plm .

Demonstratie. Functia
m
y(x) = (1 x2 ) 2 z(x)
verifica ecuatia (4.1) dac
a si numai daca z este solutie a ecuatiei
(1 x2 )z 00 2(m + 1)xz 0 + [l(l + 1) m(m + 1)]z = 0.
Polinomul Legendre Pl verific
a ecuatia
(1 x2 )Pl00 2xPl0 + l(l + 1)Pl = 0.
Derivand aceast
a relatie de m ori obtinem relatia
(m) 00
(1 x2 )(Pl
(m) 0
) 2(m + 1)x(Pl
(m)
) + [l(l + 1) m(m + 1)]Pl
= 0.
Functii sferice
129

and formula lui Rodrigues obtinem relatia
m
(m)
Plm (x) = (1 x2 ) 2 Pl
m
1
(1 x2 ) 2 [(x2 1)l ](l+m)
l! 2l
(x) =
care are sens si pentru m {l, l + 1, . . . , 1}. Mai mult, se poate arata ca Plm
verifica ecuatia
#
"
m2
y=0
(1 x2 )y 00 2xy 0 +
1 x2
oricare ar fi l N si m {l, l + 1, . . . , l 1, l}.
Teorema 4.13 (Norma functiilor Legendre asociate) Avem
s
||Plm ||
2 (l+m)!
2l+1 (lm)!
hPlm , Plm
0 i =
si
2 (l+m)!
ll0 .
2l+1 (lm)!
oricare ar fi m N si l, l0 {m, m+1, m+2, . . .}.

Demonstratie. Deriv
and de m ori ecuatia
(1 x2 ) Pl00 (x) 2x Pl0 (x) + l(l + 1) Pl (x) = 0
verificat
a de polinomul Legendre Pl obtinem relatia
(m+2)
(1 x2 ) Pl
(m+1)
2x Pl
(m+1)
(x) 2mx Pl
(m)
(x) 2m Pl
(m)
(x) m(m 1) Pl
(m)
(x) + l(l + 1) Pl
(x)
(x) = 0
care dup
a nmultirea cu (1 x2 )m se poate scrie sub forma
(m+1)
[(1 x2 )m+1 Pl
(x)]0 = [l(l + 1) m(m + 1)] (1 x2 )m Plm (x).
130
Pentru m > 0, utiliz

and integrarea prin parti si relatia precedenta obtinem
hPlm , Plm
0 i =
R1
1 (1
(m)
x2 )m Pl
(m)
= (1x2 )m Pl
(m)
(x) Pl0
(x) dx
R1
(m1) 1
(m)
(m1)
|1 1
[(1x2 )m Pl (x)]0 Pl0
(x) dx
(x) Pl0
= (l m + 1)(l + m)
R1
1 (1
(m1)
x2 )m1 Pl
(m1)
(x) Pl0
(x) dx
= (l m + 1)(l + m)hPlm1 , Plm1

i
0
= (l m + 1)(l m + 2)(l + m 1)(l + m)hPlm2 , Plm2
i =
0
= (l m + 1)(l m + 2) . . . (l + m)hPl0 , Pl00 i =
2 (l+m)!
2l+1 (lm)!
ll0 .

ata c
a oricare ar fi m N sistemul
(s
2n + 1 (l m)! m
P
2
(l + m)! l
)
l{m,m+1,...}
este o baz
a ortonormat
a n spatiul Hilbert L2 (1, 1). Utilizand schimbarea de variabila x = cos rezult
a imediat c
a sistemul de functii
(s
2n + 1 (l m)! m
P (cos )
2
(l + m)! l
l{m,m+1,...}
este un sistem ortonormat in raport cu produsul scalar

hf, gi =
f () g() sin d.
0
Functii sferice
4.3
131
Functii sferice
Observatia 4.4 In coordonate sferice (a se vedea figura 4.3)
Figura 4.3
x = r sin cos
y = r sin sin
z = r cos
punctele sferei unitate

S = { (x, y, z) | x2 + y 2 + z 2 = 1 }
sunt complet descrise de variabilele unghiulare si .
Definitia 4.14 Functiile Ylm : S R,
Ylm (, ) =
m
Pl (cos ) cos m
|m|
Pl
daca m {0, 1, . . . , l}
(cos ) sin m daca m {l, l + 1, . . . , 1}
se numesc functii sferice fundamentale.

Exercitiul 4.3 S
a se determine Y00 , Y11 , Y10 , Y11 , Y22 , Y21 , Y20 , Y21 si Y22 .
Rezolvare. Deoarece
P00 (x) = 1
P10 (x) = x
P11 (x) = 1 x2
P20 (x) = 32 x2 21
P21 (x) = 3x 1 x2
P22 (x) = 3(1 x2 )
132
avem
Y22 (, ) = 3 sin2 sin 2
Y00 (, ) = 1
Y21 (, ) = 3 sin cos sin

Y11 (, ) = sin sin
Y20 (, ) =
Y10 (, ) = cos
Y21 (, ) = 3 cos sin cos
Y11 (, ) = sin cos
Y22 (, ) = 3 sin2 cos 2
3
2
cos2
1
2
Observatia 4.5 Functiile Plm fiind definite oricare ar fi m {l, l+1, , l1, l}
putem considera functiile (numite de asemenea functii sferice fundamentale)
Ylm : S C,
Ylm (, ) = Plm (cos ) eim
oricare ar fi l N si m {l, l + 1, . . . , l 1, l}.

Teorema 4.15 Sistemul de functii
(s
(l |m|)! m
2l + 1
Y (, )
2(1 + 0m ) (l + |m|)! l
lN
m {l, l + 1, . . . , l}
este un sistem ortonormat n raport cu produsul scalar

hf, gi =
Z Z 2
f (, ) g(, ) sin d d.
0
Z 2
0
cos m cos m d = (1 + 0m ) mm0
daca m 6= m0
daca m = m0 =
6 0
=
2 daca m = m0 = 0
n cazul m 0, m0 0 utiliz
and schimbarea de variabila x = cos obtinem
0
hYlm , Ylm
0 i =
R R 2
0
0
Plm (cos ) Plm
0 (cos ) cos m cos m sin d d
= (1+0m ) mm0
R1
m
m
1 Pl (x) Pl0 (x) dx
2 (l+m)!
2l+1 (lm)!
(1+0m ) mm0 ll0 .
Similar se analizeaz
a celelalte cazuri.
ata c
a sistemul ortonormat considerat n teorema precedenta este o baz
a ortonormat
a n spatiul L2 (S) al functiilor de patrat integrabil
definite pe suprafata sferei unitate.
Functii sferice
4.4
133
Problema Dirichlet pentru ecuatia Laplace
Expresia n coordonate sferice a operatorului diferential

=
2
2
2
+
+
x2 y 2 z 2
numit laplacean, este
1
r2
= 2
r r
r

+ 2
sin
r sin
2
1
.
r2 sin2 2
Propozitia 4.16 Functia

u(r, , ) = R(r) Y (, ) = R(r) T () F ()
este solutie a ecuatiei Laplace
u = 0
(4.2)
dac
a exist
a constantele si astfel nc
at
a) Functia F verific
a
( 00
F + F = 0
(4.3)
F ( + 2) = F ()
b) Functia y(x) = T (arccos x) verific
a
i
h
2
(1 x2 )y 00 2xy 0 + m 2 y = 0
1x
(4.4)
y(1) = f init
c) Functia R verific
a ecuatia Euler
r2 R00 + 2r R0 R = 0.
(4.5)
Demonstratie. C
aut
and pentru ecuatia (4.2) solutii de forma u(r, , ) = R(r) Y (, )
obtinem relatia
"
R(r)
1
Y
1 d 2 0
(r R (r)) Y (, ) + 2
sin
2
r dr
r
sin
1 2Y
+
sin2 2
=0
134
pe care o scriem sub forma

r2 R00 + 2r R0
=
R
1
sin
sin
1
2Y
sin2 2
Y (, )
Deoarece membrul st
ang este o functie de r si membrul drept este o functie de si
egalitatea precedent
a este posibil
a numai daca functiile R si Y sunt astfel ncat cei
doi membri sunt functii constante egale. Notand cu constanta respectiva rezulta
ca R trebuie s
a fie astfel nc
at
r2 R00 + 2r R0 R = 0
si Y astfel nc
at
Y
1
sin
sin
1 2Y
+ Y = 0.
sin2 2
Cautand pentru ultima ecuatie solutii de forma Y (, ) = T () F () obtinem relatia

sin

d
sin T 0 () F () + T () F 00 () + sin2 T () F () = 0
d
pe care o scriem sub forma

sin2 T 00 () + sin cos T 0 () + sin2 T ()
F 00 ()
=
.
T ()
F ()
Membrul st
ang fiind o functie de si membrul drept una de , egalitatea este posibila
numai dac
a exist
a o constant
a astfel ncat
F 00 () + F () = 0
si
sin2 T 00 () + sin cos T 0 () + sin2 T () T () = 0.
In ultima ecuatie utiliz
am schimbarea de variabila x = cos care conduce la
p
d
dx d
d
d
=
= sin
= 1 x2 .
d
d dx
dx
dx
Notand y(x) = T (arccos x) deducem ca functia y trebuie sa verifice ecuatia

p
(1 x2 ) 1 x2
d
dx
p
1 x2
dy
dx
x(1 x2 )
dy
+ [(1 x2 ) ]y = 0
dx
Functii sferice
135
care se poate scrie sub forma

"
m2
(1 x2 )y 00 2xy 0 +
y = 0.
1 x2
Propozitia 4.17
a) Dac
a = m2 cu m N atunci solutia general
a a ecuatiei (4.3) este
F () = am cos m + bm sin m
unde am si bm sunt constante arbitrare.
b) Dac
a = m2 cu m N si = l(l + 1) cu l {m, m+1, m+2, . . .} atunci
ecuatia (4.4) admite ca solutie functia Legendre asociat
a Plm .
c) Dac
a = l(l + 1) cu l N atunci solutia general
a a ecuatiei (4.5) este
R(r) = Al rl +
Bl
.
rl+1
Demonstratie. a) Avem F 00 ()+m2 F () = 0 si F (+2) = F (), oricare ar fi .

b) Afirmatia rezult
a din teorema 4.12.
c) Utiliz
am schimbarea de variabila r = et si de functie Z(t) = R(et ) care conduce
d
d
la t = ln r, dr
= et dt
si la ecuatia
Z 00 + Z 0 l(l + 1)Z = 0
cu solutia general
a Z(t) = Al elt + Bl e(l+1)t . Solutia generala a ecuatiei (4.5) este
R(r) = Z(ln r) = Al el ln r + Bl e(l+1) ln r = Al rl +
Bl
.
rl+1
Observatia 4.7 Din ultimele doua propozitii rezulta ca functiile de forma

u(r, , ) = R(r) Y (, ) = R(r) T () F ()

Bl
rl+1
Plm (cos ) (am cos m + bm sin m)
Bl
rl+1
(am Ylm (, ) bm Ylm (, ))
= Al r l +
= Al r l +
sunt solutii ale ecuatiei Laplace, oricare ar fi m N si l {m, m+1, m+2, . . .}.
136
Definitia 4.18 Functiile de forma

Yl (, ) =
l
X
alm Ylm (, )
m=l
cu l N sunt numite functii sferice de ordinul l.

Observatia 4.8 Functiile de forma
Bl
ul (r, , ) = Al r + l+1
r

Yl (, )
cu l N sunt solutii ale ecuatiei Laplace. Deoarece ecuatia Laplace este o ecuatie
liniara, orice sum
a finit
a de astfel de solutii este solutie. Mai mult, orice serie
u(r, , ) =
ul (r, , )
l=0
care este convergent

a si poate fi derivata termen cu termen defineste o solutie
u(r, , ) a ecuatiei Laplace.
Teorema 4.19 Fie
f : { (x, y, z) | x2 + y 2 + z 2 = R2 } R
o functie continu
a. Problema Dirichlet interioar
a
u = 0
u(R, , ) = f (, )
admite solutia u : { (x, y, z) | x2 + y 2 + z 2 R2 } R,

u(r, , ) =
l X
l
X
r
l=0
alm Ylm (, )
m=l
iar problema Dirichlet exterioar

a solutia u : { (x, y, z) | x2 + y 2 + z 2 R2 } R,
u(r, , ) =
l
l+1 X
X
R
l=0
unde
alm =
alm Ylm (, )
m=l
2l + 1
(l |m|)! m
hY , f i.
2(1 + 0m ) (l + |m|)! l
(4.6)
Functii sferice
137
Demonstratie. Functiile indicate sunt solutii ale ecuatiei Laplace si

u(R, , ) =
X
l
X
alm Ylm (, ).
l=0 m=l
Relatia (4.6) rezult

a din teorema 4.15.
Exercitiul 4.4 S
a se determine solutia problemei Dirichlet
u = 0
u(R, , ) = sin2 cos 2 + sin sin
4
n interiorul sferei de raz

a R cu centrul n origine.
Rezolvare. S
tim c
a solutia este de forma
u(r, , ) =
l
l X
X
r
l=0
alm Ylm (, )
m=l
si
u(R, , ) =
X
l
X
alm Ylm (, ) = sin2 cos 2
l=0 m=l
+ sin sin .
Deoarece (a se vedea exercitiul 4.3)
sin cos 2
4
2
2 2
2 2
+ sin sin =
Y2 (, )
Y (, ) + Y11 (, )
6
6 2
prin identificare obtinem c

a
alm =
62
daca l = 1 si m = 1
daca l = 2 si m = 2
daca l = 2 si m = 2
in alte cazuri
si deci solutia problemei considerate este
u(r, , ) =
=
2
6

r 2
R

r 2
R
sin2 cos 2
Y22 (, )
2
6

r 2
R
r
R
Y22 (, ) +
r
R
Y11 (, )
sin sin .
Observatia 4.9 Programul MATHEMATICA ofera importante facilitati n ceea ce

priveste polinoamele Legendre, functiile Legendre asociate si functiile sferice.
138
Functii sferice
139
140
Capitolul 5
Transformarea Fourier
5.1
Distributii temperate
Propozitia 5.1 Spatiul S(R) al functiilor indefinit derivabile

: R C
cu proprietatea c
a oricare ar fi k, m N exist
a o constant
a ck,m astfel nc
at
|xk (m) (x)| ck,m
oricare ar f i x R
considerat impreun
a cu operatiile de adunare si inmultire cu scalari uzuale
( + )(x) = (x) + (x),
( )(x) = (x)
este un spatiu vectorial complex (numit spatiul functiilor de proba [17]).

|xk ( + )(m) (x)| |xk (m) (x)| + |xk (m) (x)|
|xk ( )(m) (x)| = || |xk (m) (x)|
operatiile adunare si inmultire cu scalari sunt bine definite, adica
S(R)
S(R)
= + S(R)
141
142
si
S(R)
C
= S(R).
Verificarea axiomelor spatiului vectorial este imediata.

Exercitiul 5.1 Oricare ar fi a (0, ) functia
: R C,
(x) = eax
apartine spatiului S(R).

a sirul (n )n0 din S(R) converge la functia constant
a0
lim n = 0
dac
a

n
sup xk (m)
n (x) 0
xR
oricare ar fi k, m N.
a o functie liniar
a
f : S(R) C
este continu
a dac
a
lim n = 0
lim f (n ) = 0.
Definitia 5.4 Prin distributie temperata se ntelege o aplicatie

f : S(R) C
care este liniar
a si continu
a. In cazul unei distributii f n loc de f () scriem hf, i.
Propozitia 5.5 Spatiul distributiilor temperate
S 0 (R) = { f : S(R) C | f este liniara si continua }
considerat mpreun
a cu operatiile de adunare si nmultire cu scalari
hf + g, i = hf, i + hg, i,
este un spatiu vectorial.
h f, i = hf, i
143

a functia
f : R C
este local integrabil
a dac
a este integrabil
a pe orice interval m
arginit.
Exemplul 5.2 Orice functie continua f : R C este local integrabila.
a functia
f : R C
este cu crestere lent
a dac
a exist
a k N si M (0, ) astfel nc
at
|f (x)|
M
(1 + x2 )k
oricare ar f i x R.
Exemplul 5.3 Orice functie polinomiala este o functie cu crestere lenta. Functiile
R R : x 7 sin x
si
R R : x 7 cos x
fiind marginite, sunt evident functii cu crestere lenta. Functia exponentiala

R R : x 7 ex
nu este o functie cu crestere lent

a.
Propozitia 5.8 Dac
a functia local integrabil
a f : R C este cu crestere lent
a
atunci aplicatia
Tf : S(R) C,
hTf , i =
f (x) (x) dx
este distributie temperat

a.
Demonstratie. Aplicatia Tf este liniara
hTf , + i = hTf , i + hTf , i.
Functia f fiind cu crestere lent
a, exista k N si M (0, ) astfel ncat
|f (x)|
M
(1 + x2 )k
oricare ar fi x R.
144
Daca (n )n0 este un sir din S(R) convergent la 0 atunci

n
sup |xm n (x)| 0

xR
oricare ar fi m N si prin urmare

R

|hTf , n i| =
=
f (x) n (x) dx
|f (x)|
(1+x2 )k
R |(1+x2 )k+1 n (x)|
Pk+1
|f (x)| |n (x)| dx
|(1 + x2 )k n (x)| dx M
=M
1+x2
dx M
|(1
+ x2 )k n (x)| dx
R |x2m n (x)|
m
m=0 Ck+1
1+x2
Pk+1
R
1
m
2m (x)|
n
m=0 Ck+1 supxR |x
1+x2
2m (x)| n
m
n
m=0 Ck+1 supxR |x
Pk+1
dx
dx
adica
lim hTf , n i = 0.
Definitia 5.9 Distributiile temperate definite de functii local integrabile cu crestere

lent
a sunt numite distributii regulate sau de tip functie. Celelalte distributii sunt
numite distributii singulare.
am notatia Tf pentru distributia corespunzatoare functiei
clasice f pentru a sesiza mai usor unde avem o functie clasica si unde avem o
distributie. In mod uzual, n loc de Tf se scrie tot f , deducandu-se din context daca
este vorba despre functie clasic
a sau distributia corespunzatoare. Cititorul stie din
scoala c
a la introducerea numerelor ntregi, pentru a defini mai usor operatiile cu
numere ntregi, se noteaz
a cu +1 numarul ntreg corespunzator numarului natural 1,
cu +2 num
arul ntreg corespunz
ator numarului natural 2, etc. Dupa familiarizarea
cu numerele ntregi n loc de +1 se scrie 1, n loc de +2 se scrie 2, etc.
Propozitia 5.10 (Distributia Dirac). Aplicatia
a : S(R) C,
ha , i = (a)
este o distributie temperat

a, oricare ar fi a R.
145
Demonstratie. Aplicatia a este liniara

ha , + i = (a) + (a) = ha , i + ha , i.
Daca (n )n0 este un sir din S(R) convergent la 0 atunci
n
sup |n (x)| 0
xR
si prin urmare
n
|ha , n i| = |n (a)| sup |n (x)| 0.

xR

ata c
a distributia Dirac a este o distributie singulara.
In cazul n care a = 0 n loc de 0 se scrie simplu , adica avem
: S(R) C,
h, i = (0).
Propozitia 5.11 (Derivarea distributiilor). Dac

a
f : S(R) C
a atunci aplicatia
f 0 : S(R) C,
hf 0 , i = hf, 0 i
este de asemenea o distributie temperat

a, numit
a derivata lui f .
Demonstratie. Aplicatia f 0 este liniara
hf 0 , + i = hf, 0 + 0 i = hf, 0 i hf, 0 i = hf 0 , i + hf 0 , i.
Daca (n )n0 este un sir din S(R) convergent la 0 atunci sirul (0n )n0 este un sir
din S(R) convergent la 0 si prin urmare
lim hf 0 , n i = lim hf, 0n i = 0.
Observatia 5.3 Orice distributie temperata este indefinit derivabila. Derivata de

ordin k a unei distributii f este distributia
f (k) : S(R) C,
hf (k) , i = (1)k hf, (k) i
146
Exemplul 5.4 Functia Heaviside

(
H : R R,
H(x) =
0 daca x < 0
1 daca x 0
fiind local integrabil

a si cu crestere lenta defineste distributia temperata
TH : S(R) C,
hTH , i =
si
0
h(TH ) , i = hH, i =
Z
0
(x) dx
H(x) (x) dx =
0 (x) dx = (x)|
0 = (0) = h, i
adica avem
(TH )0 = .
Observatia 5.4 Functia Heaviside nu este derivabila n 0
(
0
H (x) =
0
daca x 6= 0
nu exista daca x = 0
dar distributia corespunz

atoare este indefinit derivabila
(TH )0 = ,
(TH )00 = 0 ,
(TH )000 = 00 , . . .

(
f : R R,
f (x) =
x2
daca x 0
x + 2 daca x > 0.
Sa se arate c
a
(Tf )0 = Tf 0 + 2
Rezolvare. Integr
and prin p
arti obtinem
h(Tf )0 , i = hTf , 0 i =
R0
2 0 (x) dx
f (x)
0 (x) dx
R
0
( x + 2)0 (x) dx
0
= x2 (x)|0 +
2x (x) dx
R 1
( x + 2)(x)|
0 + 0 2 x (x) dx
= 2(0) +
0 (x) (x) dx
= h(Tf 0 ) + 2, i
147
unde f 0 este derivata clasic

a
2x
daca x < 0
nu exista daca x = 0
f (x) =

1
daca x > 0
2 x
0
prelungit
a arbitrar n x = 0.
Observatia 5.5 Dac
a functia f : R R este derivabila clasic atunci derivata
(Tf )0 : S(R) C,
h(Tf )0 , i = hTf , 0 i =
n 0
x (x) dx
= xn 0 (x)|
+
=
nx
n1 (x) dx
n 0 (x) dx
0 (x) (x) dx
a distributiei Tf este distributia regulata definita de derivata clasica f 0 : R R.

De exemplu, derivata distributiei regulate corespunzatoare functiei f (x) = xn este
distributia regulat
a care corespunde functiei f 0 (x) = nxn1
(Txn )0 = Tnxn1 .
Derivarea n sensul distributiilor prelungeste operatia de derivare clasica la cazuri
n care ea nu este aplicabil
a.
Propozitia 5.12 (Multiplicarea unei distributii cu xk ) Dac
a k N si
f : S(R) C
a atunci aplicatia
xk f : S(R) C,
hxk f, i = hf, xk i

a.
Demonstratie. Aplicatia xk f este liniara
hxk f, + i = hf, xk i + hf, xk i = hxk f, i + hxk f, i.
148
Daca (n )n0 este un sir din S(R) convergent la 0 atunci sirul (xk n )n0 este un sir
din S(R) convergent la 0 si prin urmare
lim hxk f, n i = lim hf, xk n i = 0.

ata c
a aplicatia
f : S(R) C,
hf, i = hf, i
este o distributie dac

a f este distributie si daca apartine mutimii M(R) a functiilor
indefinit derivabile
: R R
cu proprietatea c
a oricare ar fi k N exista m N si C (0, ) ncat
|(k) (x)| C(1 + |x|)m ,
oricare ar fi x R.
Exercitiul 5.6 S
a se arate c
a daca M(R) atunci
a = (a) a .
Rezolvare. Avem
ha , i = ha , i = ()(a) = (a) (a) = (a)ha , i = h(a) a , i
oricare ar fi S(R).
Exercitiul 5.7 S
a se arate c
a relatiile
x (k) = k (k1)
xk (k) = (1)k k!
au loc oricare ar fi k {1, 2, 3, . . .}.

Rezolvare. Utiliz
and formula lui Leibniz
(f g)(k) =
k
X
j=0
Ckj f (j) g (kj)
149
obtinem
hx (k) , i = h (k) , xi = (1)k h, (x)(k) i = (1)k h, x(k) + k(k1) i
= (1)k k(k1) (0) = k(1)k1 h, (k1) i = kh (k1) , i = hk (k1) , i
si
hxk (k) , i = h (k) , xk i = (1)k h, (xk )(k) i
D P
k
= (1)k ,
j k (j) (kj)
= (1)k , Ckk (xk )(k) = h(1)k k!, i
j=0 Ck (x )
oricare ar fi S(R).
a sirul de distributii (fn )n0 converge la distributia f
lim fn = f
dac
a
lim hfn , i = hf, i,
oricare ar f i S(R).
Figura 5.1
Exercitiul 5.8 Functiei (a se vedea figura 5.1 )
fn : R R,
fn (x) =
n2
daca |x|
1
n
daca |x| >
1
n
150
i corespunde distributia regulat

a
Tfn : S(R) C,
hTfn , i =
fn (x) (x) dx =
n
2
Z 1/n
(x) dx
1/n
oricare ar fi n N . S
a se arate c
a
lim Tfn = .
Rezolvare. Utiliz
and schimbarea de variabila t = nx obtinem
limn hTfn , i = limn
=
1
2
n R 1/n
2 1/n (x) dx
limn
R1
t
1 n
dt =
1 R1
2 1 (0) dt
= (0) = h, i.
Exercitiul 5.9 Functiei (a se vedea figura 5.2 )

fn : R R,
fn (x) =
1 sin nx
x
i corespunde distributia regulat

a
Tfn : S(R) C,
hTfn , i =
Z
sin nx
(x) dx
oricare ar fi n N . S
a se arate c
a
lim Tfn = .
Rezolvare. Utiliz
and relatia (1.10) si schimbarea de variabila t = nx obtinem
R sin nx
x (x) dx

R sin t
t
1 R sin t
= 1 limn
t n dt = t (0) dt = (0) = h, i.
limn hTfn , i = limn
Observatia 5.7 Functia

f : R R,
f (x) =
1
x
nu este local integrabil

a si aplicatia
S(R) C : 7
Z
(x)
dx
151
nu este distributie temperat

a. Se poate nsa arata ca aplicatia
1
P : S(R) C,
x
1
P , = lim
&0
x

Z
(x)
dx +
Z
(x)
dx
este distributie (numit

a valoare principal
a a lui x1 .)
Exercitiul 5.10 S
a se arate c
a
xP
1
= 1.
x
Rezolvare. Avem
D
x P x1 , = P x1 , x = lim&0
R
x(x)
x
dx +
R x(x)
(x) dx
dx
= h1, i
oricare ar fi S(R).
f : R R,
f (x) = ln |x|.
Sa se arate aplicatia
f : S(R) C,
f, = lim
Z
&0
ln |x| (x) dx +
ln |x| (x) dx
este distributie temperat

a si
1
(f)0 = P .
x
Rezolvare. Utiliz
and integrarea prin parti obtinem
R

R
ln(x) (x) dx + ln x (x) dx

h(f)0 , i = hf, 0 i = lim&0

= lim&0 () () +
oricare ar fi S(R).
R (x)
dx +
R (x)
dx = hP x1 , i
152
5.2
Definitia 5.14 Fie : R C. Functia

F[] : R C,
F[]() =
eix (x) dx
(n cazul n care exist

a) se numeste transformata Fourier a lui .
Exercitiul 5.12 Fie a (0, ) si
(
: R R,
(x) =
Sa se arate c
a
F[]() =
1 daca |x| a
0 daca |x| > a.
2
sin a.
Rezolvare. Pentru 6= 0 avem

F[]() =
ix
Z a
(x) dx =
a
ix
a
1
eia eia
2
dx = eix =
= sin a.
i
i
Exercitiul 5.13 S
a se arate c
a
F[ea|x| ]() =
a2
2a
+ 2
Rezolvare. Consider
and integrala n sensul valorii principale avem
F[ea|x| ]() =
ix a|x| dx
e e
a|x| (cos x
e
+ i sin x) dx
R
= ea|x| cos x dx = 2 0 eax cos x dx.
Integrand de dou
a ori prin p
arti obtinem relatia

R
R ax

cos x dx = 1 eax sin x + a 0 eax sin x dx
0 e
0

2 R
2 R

= a2 eax cos x a2 0 eax cos x dx = a2 a2 0 eax cos x dx
0
adica
153
ax
din care deducem
a
a2
cos x dx = 2 2
eax cos x dx =
eax cos x dx
a2
a
.
+ 2
Propozitia 5.15 Dac

a S(R) atunci transformata Fourier a lui
F[] : R C,
F[]() =
eix (x) dx
apartine de asemenea spatiului S(R) si au loc relatiile

(F[])(k) = F[(ix)k ]
F[(k) ] = (i)k F[].
Demonstratie. Aplicatia F[] se defineste cu ajutorul unei integrale improprii cu

parametru. Din definitia spatiului S(R) rezulta ca exista M (0, ) astfel ncat
|x2 (x)| M
oricare ar fi x R.
Din acest
a relatie rezult
a c
a pentru x 6= 0 avem majorarea
|eix (x)|
Convergenta integralei
ix
e (x) dx
Z 1
1
x2
M
.
x2
rezulta din convergenta integralelor

Z
1
dx
x2
dx
pe baza criteriului comparatiei. Din faptul ca descreste la infinit mai repede decat
orice putere a lui x rezult
a posibilitatea de a deriva sub integrala de un numar
nelimitat de ori. Se obtine astfel relatia
(F[])(k) () =
(ix)k eix (x) dx.
convergenta integralei rezult

and din existenta unei constante Mk (0, ) astfel ncat
|xk+2 (x)| Mk
oricare ar fi x R
154
si a major
arii
Mk
.
x2
Deducem astfel c
a transformata Fourier F[] : R C este o functie indefinit
derivabil
a si cu derivatele functii marginite. Relatia
|(ix)k eix (x)|
(k)
F[
ix (k)
]() =
(x) dx = (i)
eix (x) dx = (i)k F[]()
obtinut
a utiliz
and integrarea prin parti conduce la egalitatea
| k F[]() | = | F[(k) ]() |
care arat
a c
a F[] S(R).
Exercitiul 5.14 S
a se arate c
a
2
F[eax ]() =
2
e 4a
a
Rezolvare. A se vedea exercitiul 1.5 .
Teorema 5.16 Transformarea Fourier a functiilor de prob
a
F : S(R) S(R) : 7 F[],
F[]() =
eix (x) dx
este o aplicatie bijectiv

a si inversa ei este transformarea
F 1 : S(R) S(R) : 7 F 1 [],
F 1 [](x) =
1
2
eix () d.
Demonstratie. Oricare ar fi a (0, ) avem

R
a 2 ix d
F[]() e
(y)
R hR
iy
(y) e
hR
dy ea
i
i(yx) a 2
e
e
d dy =
2 ix
q R

a
(y) e
Utilizand schimbarea de variabil

a y = x + 2 at obtinem relatia
Z
F[]() ea
2 ix
Z
d = 2
2
(x + 2 at) et dt
(yx)2
4a
dy.
155
care pentru a & 0 devine

Z
ix
F[]() e
Z
d = 2
(x) et dt = 2 (x)
(5.1)
adica
F 1 [F[]] =
oricare ar fi S(R). Relatia (5.1) s-a obtinut utilizand formula
Z
et dt =
Similar se poate ar
ata c
a
F[F 1 []] = .
Observatia 5.8 Din relatia (5.1) care se poate scrie sub forma
1
Z
1
eiy (y) dy eix d = (x)
rezulta variantele alternative pentru definitia transformarii Fourier

1
F[]() =
2
1
F[]() =
2
eix (x) dx
1
F 1 [](x) =
2
eix () d
sau
e
ix
(x) dx
1
[](x) =
2
eix () d.
Observatia 5.9 Transform

arile Fourier directa si inversa au expresii foarte asemanatoare. Utiliz
and schimbarea de variabila = y obtinem
F
1
[](x) =
2
ix
1
() d =
2
adica
F 1 [] =
eixy (y) dy =
F[]
2
unde este aplicatia

: R C,
(y)
= (y).
F[](x)
2
156
Teorema 5.17 Dac

a (0, ) atunci transformarea
F : S(R) S(R) : 7 F[],
F[]()
=
eix (x) dx
este bijectiv
a si inversa ei este transformarea
Z
F 1 [](x) =
2
F 1 : S(R) S(R) : 7 F 1 [],
eix () d.
Demonstratie. Oricare ar fi a (0, ) avem

R
a 2 ix d
F[]() e
(y)
R hR
hR
dy ea
iy
(y) e
i(yx) a 2
e
e
d dy =
2 ix
q R

a
(y) e
2 (yx)2
4a
dy.
Utilizand schimbarea de variabil

a y = x + 2 a t obtinem relatia
Z
!
Z
2
a
2
a 2 ix
F[]() e
d =
x+2
t et dt

care pentru a & 0 devine

Z
2
2
2
ix
F[]() e
d =
(x) et dt =
(x)

(5.2)
adica
F 1 [F[]]
=
oricare ar fi S(R). Relatia (5.2) s-a obtinut utilizand formula
Z
et dt =
Similar se poate ar
ata c
a
F 1 []] = .
F[
Observatia 5.10 Aleg
and = 2 obtinem variantele alternative pentru definitia
transform
arii Fourier
F[]() =
e2ix (x) dx
F 1 [](x) =
si
F[]() =
e2ix () d
2ix
(x) dx
[](x) =
e2ix () d.
157
Teorema 5.18 Dac

a
f : S(R) C
a atunci aplicatia
F[f ] : S(R) C,
hF[f ], i = hf, F[]i

a (numit
a transformata Fourier a lui f ).
Demonstratie. A se vedea [17].
Propozitia 5.19 Transformarea Fourier a distributiilor
F : S 0 (R) S 0 (R) : f 7 F[f ],
hF[f ], i = hf, F[]i
este bijectiv
a si inversa ei este
F 1 : S 0 (R) S 0 (R) : f 7 F 1 [f ],
hF 1 [f ], i = hf, F 1 []i.
Demonstratie. Avem
hF[F 1 [f ]], i = hF 1 [f ], F[]i = hf, F 1 [F[]]i = hf, i
si
hF 1 [F[f ]], i = hF[f ], F 1 []i = hf, F[F 1 []]i = hf, i
oricare ar fi S(R) si f S 0 (R).
Exercitiul 5.15 S
a se arate c
a
F[] = 1
F[1] = 2 .
Rezolvare. Avem
hF[], i = h, F[]i = F[](0) =
ei0x (x) dx =
(x) dx = h1, i
hF[1], i = h1, F[]i = hF[], 2F 1 []i

= h, 2 i
= 2(0) = h2, i.
oricare ar fi S(R).
158
Propozitia 5.20 Relatiile

(F[f ])(k) = F[(ix)k f ]
F[f (k) ] = (i)k F[f ].
au loc oricare ar fi distributia temperat

af
and proprietatile transformarii Fourier a functiilor de proba
(propozitia 5.15) obtinem
h(F[f ])(k) , i = (1)k hF[f ], (k) i = (1)k hf, F[(k) ]i
= (1)k hf, (i)k F[]i = h(i)k f, F[]i = hF[(i)k f ], i
hF[f (k) ], i = hf (k) , F[]i = (1)k hf, (F[])(k) i
= (1)k hf, F[(ix)k ]i = (1)k hF[f ], (ix)k i = h(ix)k F[f ], i
oricare ar fi S(R) si f S 0 (R).
Exercitiul 5.16 S
a se arate c
a
1
F (a + a ) = cos ax
2

iax
F[a ] = e
F[cos ax] = (a + a ).
Rezolvare. Avem
hF[a ], i = ha , F[]i = F[](a) =
eiax (x) dx = heiax , i
Transformarea Fourier fiind liniar

a obtinem

1
1
eiax + eiax
(a + a ) = (F[a ] + F[a ]) =
= cos ax.
2
2
2

Din relatia precedent

a rezult
a ca
1
F 1 [cos ax] = (a + a ).
2
Dar efectu
and schimbarea de variabila x 7 x obtinem
hF[cos ax], i = hcos ax, F[]i =
=
cos ax
R
ixt
(t)dt
e
cos ax
R
ixt
e (t)dt
dx
dx = hcos ax, 2F 1 []i = h2F 1 [cos ax], i
159
adica
F[cos ax] = 2F 1 [cos ax].
Exercitiul 5.17 S
a se arate c
a
F[xk ] = 2(i)k (k)
F[ (k) ] = (i)k .
Rezolvare. Avem
F[xk ] = (i)k F[(ix)k 1] = (i)k (F[1])(k) = 2(i)k (k)
si
F[ (k) ] = (i)k F[] = (i)k 1 = (i)k .
Observatia 5.11 Transformarea Fourier joaca un rol fundamental n matematica
si n aplicatiile ei. Integrala
Z
eix xk dx
nefiind convergent
a pentru k N, rezulta ca functiile constante si cele polinomiale nu admit transformate Fourier daca ne limitam la abordarea clasica. Utilizarea distributiilor temperate largeste considerabil posibilitatile de utilizare a transformarii Fourier.
Exercitiul 5.18 Fie TH distributia regulata corespunzatoare functiei Heaviside
(
H : R R,
H(x) =
0 daca x < 0
1 daca x 0.
Sa se arate c
a
F[TH ] = i P
1
+ .
Rezolvare. Plec
and de la relatia (TH )0 = deducem succesiv
F[(TH )0 ] = 1
ix F[TH ] = 1
F[TH ] = i P x1 + C
160

a. Ultima relatie este echivalenta cu
1
hF[TH ], i = i P , + Ch, i,
x

oricare ar fi S(R).
(5.3)
Deoarece
2
2
2
hF[TH ], ex i = hTH , F[ex ]i = hTH , e 4 i
R ( )2
R
2
0 e 2 d = 2 0 et dt =
=
si

1
2
P , ex
x
Z x2
e
= lim
&0
dx +
Z x2
e
dx
=0
2
rezulta c
a n cazul (x) = ex relatia (5.3) devine = C h, ex i = C.
Exercitiul 5.19 S
a se arate c
a
1
= i Tsign .
x

F P
unde Tsign este distributia regulat

a corespunzatoare functiei
sign : R R,
sign(x) =
1 daca x < 0
daca x = 0
daca x > 0.
Rezolvare. Plec
and de la relatia x P x1 = 1 deducem succesiv
i
F x P x1 = 2
h
iF ix P x1 = 2

i F P x1
i0
= 2
F P x1 = 2i H + C
a. Ultima relatie este echivalenta cu

F P
1
, = 2i hH, i + Ch1, i,
x

oricare ar fi S(R).
(5.4)
Deoarece

F P
1
2
, ex
x

h
i
x2
1
1
2
= P , F ex
= P , e 4
x
x

=0
n cazul (x) = ex relatia (5.4) devine

Z
0 = 2i
x2
dx + C
ex dx
si conduce la C = i. Dar 2i H i si sign definesc aceeasi distributie .
161
162
Capitolul 6
Grupuri si reprezent
arile lor
liniare
6.1
Grupuri
Vom prezenta c
ateva elemente referitoare la grupuri si reprezentarile lor liniare.
Definitia 6.1 Prin grup se ntelege o multime G pe care este definit
a o lege de
compozitie intern
a
G G G : (x, y) 7 x y
satisf
ac
and conditiile:
1) (g1 g2 )g3 = g1 (g2 g3 ), g1 , g2 , g3 G;
2) exist
a e G astfel nc
at ge = eg = g, g G;
3) oricare ar fi g G exist
a g 1 G astfel nc
at gg 1 = g 1 g = e.
Grupul este numit grup comutativ (sau abelian) dac
a, n plus,
4) g1 g2 = g2 g1 g1 , g2 G.
Propozitia 6.2 a) Elementul e cu proprietatea
ge = eg = g,
g G
este unic n G si se numeste element neutru.

b) Pentru orice g G elementul g 1 cu proprietatea
gg 1 = g 1 g = e
163
164
este unic n G si se numeste inversul lui g.

Demonstratie. Avem
ge = eg = g,
ge0 = e0 g = g,
g G
g G
e = ee0 = e0
si
gg 1 = g 1 g = e
gh = hg = e
= h = he = h(gg 1 ) = (hg)g 1 = eg 1 = g 1 .
Observatia 6.1 In cazul n care n locul notatiei multiplicative g1 g2 se utilizeaza

notatia aditiv
a g1 +g2 elementul neutru este notat cu 0. Elementul h cu proprietatea
h + g = g + h = 0 este notat cu g si numit opusul lui g.
arile lor liniare
6.2
165
Reprezent
ari liniare
Definitia 6.3 Fie G si G0 dou

a grupuri. O aplicatie
f : G G0
este numit
a morfism de grupuri dac
a
f (g1 g2 ) = f (g1 ) f (g2 ),
g1 , g2 G.
Exercitiul 6.1 Multimea tuturor automorfismelor unui spatiu vectorial V

GL(V ) = { A : V V | A este liniara si bijectiva }
mpreun
a cu operatia de compunere este un grup (grupul automorfismelor lui V ).
Definitia 6.4 Prin reprezentare liniara a grupului G n spatiul vectorial V peste
corpul K (numit
a si reprezentare K-liniara) se ntelege un morfism de grupuri
T : G GL(V ) : g 7 T (g)
adic
a o aplicatie astfel nc
at
T (g1 g2 ) = T (g1 ) T (g2 ),
g1 , g2 G.
Dimensiunea reprezent
arii este prin definitie dimensiunea spatiului vectorial V .
Exercitiul 6.2 Multimea matricelor inversabile de ordinul n cu elemente din K
GL(n, K) = { A Mnn (K) | det A 6= 0 }
mpreun
a cu nmultirea matricelor este grup (se numeste grupul general linear).
Definitia 6.5 Prin reprezentare matriceala n-dimensional
a a unui grup G se ntelege
un morfism de grupuri de forma
T : G GL(n, K) : g 7 T (g).
Reprezentarea este numit
a real
a n cazul K = R si complex
a n cazul K = C.
166
Propozitia 6.6 Fie V un spatiu vectorial peste corpul K. Dac

a {e1 , e2 , ..., en } este
o baz
a a lui V si
T : G GL(V ) : g 7 T (g)
o reprezentare liniar
a a unui grup G n V atunci aplicatia
t11 (g) t12 (g) t1n (g)
t21 (g)
T : G GL(n, K) : g
7 T (g) =

t22 (g) t2n (g)
tn1 (g) tn2 (g) tnn (g)
unde elementele tij (g) sunt astfel nc

at
T (g)ej =
n
X
g G, j {1, 2, ..., n}
tij (g)ei ,
i=1
este o reprezentare matriceal

a n-dimensional
a a lui G.
Demonstratie. Deoarece T (g1 g2 ) = T (g1 ) T (g2 ), din relatiile
T (g1 g2 )ej
T (g1 ) T (g2 )ej
Pn
i=1 tij (g1 g2 )ei
= T (g1 )
=
Pn
Pn
rezulta c
a
tij (g1 g2 ) =
Pn
k=1 tkj (g2 )ek
k=1 tkj (g2 )
n
X
i=1 (
Pn
k=1 tkj (g2 )T (g1 )ek
Pn
i=1 tik (g1 )ei
Pn
k=1 tik (g1 )tkj (g2 )) ei
tik (g1 ) tkj (g2 ),
i, j {1, 2, ..., n}
k=1
adica T (g1 g2 ) = T (g1 ) T (g2 ).

Observatia 6.2 Matricea T (g) este matricea transformarii liniare T (g) : V V
n raport cu baza considerat
a. Alegand o alta baza {e01 , e02 , ..., e0n } se poate defini n
mod similar reprezentarea
T 0 : G GL(n, K) : g 7 T 0 (g).
arile lor liniare
167
Stim ns
a c
a cele dou
a reprezent
ari matriceale sunt legate prin relatia
T 0 (g) = S 1 T (g) S,
g G
unde S este matricea de trecere de la baza {e1 , e2 , ..., en } la {e01 , e02 , ..., e0n }.
Definitia 6.7 Dou
a reprezent
ari matriceale n-dimensionale peste K ale unui grup
T1 : G GL(n, K)
si
T2 : G GL(n, K)
sunt numite echivalente dac

a exist
a S GL(n, K) astfel nc
at
T2 (g) = S 1 T1 (g) S,
g G.
Exercitiul 6.3 Aplicatia R : R GL(R2 ) : t 7 R(t) unde

R(t) : R2 R2 , R(t)(x, y) = (x cos t y sin t, x sin t + y cos t)
este o reprezentare liniar
a a grupului aditiv (R, +) n spatiul vectorial R2 .
Alegand n R2 baza {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} obtinem reprezentarea matriceala
R : R GL(2, R) : t 7 R(t) =
Rezolvare. Avem R(t + s) = R(t) R(s).
cos t sin t
sin t cos t
168
6.3
Reprezent
ari ireductibile
Definitia 6.8 Dou

a reprezent
ari liniare n-dimensionale peste K ale unui grup G
T1 : G GL(V1 )
si
T2 : G GL(V2 )
sunt numite echivalente dac

a exist
a un izomorfism liniar S : V1 V2 astfel nc
at
T1 (g) = S 1 T2 (g) S,
g G
adic
a astfel nc
at diagrama
T1 (g)
V1
- V1
S
?
V2
S
?
- V2
T2 (g)
este comutativ
a.
Definitia 6.9 Fie T : G GL(V ) o reprezentare liniar
a a grupului G n V .
Spunem c
a subspatiul vectorial W V este invariant fat
a de T dac
a
T (g)(W ) W,
g G.

a reprezentarea liniar
a
T : G GL(V )
este o reprezentare ireductibil
a dac
a singurele subspatii invariante sunt {0} si V . In
caz contrar, reprezentarea este numit
a reductibila.
Exercitiul 6.4 Reprezentarea liniara T : R GL(R3 ) : t 7 T (t) unde
T (t) : R3 R3 , T (t)(x, y, z) = (x cos t y sin t, x sin t + y cos t, z)
a reductibila a grupului aditiv (R, +) n R3 .
Rezolvare. Subspatiul W = { (x, y, 0) | x, y R } R3 este subspatiu invariant.
arile lor liniare
169
Propozitia 6.11 Dac

a
T1 : G GL(V1 )
si
T2 : G GL(V2 )
sunt dou
a reprezent
ari K-liniare atunci aplicatia
T : G GL(V1 V2 ),
T (g)(x1 , x2 ) = (T1 (g)x1 , T2 (g)x2 )
este o reprezentare K-liniar

a a grupului G n spatiul produs direct V1 V2 , numit
a
suma reprezent
arilor T1 si T2 , notat
a cu T1 T2 .
Demonstratie. Avem
T (g1 g2 )(x1 , x2 ) = (T1 (g1 g2 )x1 , T2 (g1 g2 )x2 )
= (T1 (g1 ) T1 (g2 )x1 , T2 (g1 ) T2 (g2 )x2 )
= T (g1 )(T1 (g2 )x1 , T2 (g2 )x2 ) = T (g1 )T (g2 )(x1 , x2 ).
Propozitia 6.12 Dac
a
T : G GL(n, K) : g 7 T (g) =
t11 (g) t1n (g)
tn1 (g) tnn (g)
R : G GL(k, K) : g 7 R(g) =
r11 (g) r1k (g)
rk1 (g) rkk (g)

sunt dou
a reprezent
ari matriceale atunci
t11 (g) t1n (g)
t (g) t (g)
nn
n1
T R : G GL(n+k, K) : g 7
0
0
0
0
0
0
r11 (g)
r1k (g)
rk1 (g) rkk (g)
este o reprezentare matriceal

a a lui G, numit
a suma reprezentarilor T si R.
170
6.4
Reprezent
ari unitare si ortogonale
Definitia 6.13 O submultime H G este numit

a subgrup al grupului G dac
a
g1 H
g2 H
g1 g21 H.
Exercitiul 6.5 Fie V un spatiu vectorial euclidian complex.

formarilor unitare
Multimea trans-
U (V ) = { A : V V | hAx, Ayi = hx, yi, x, y V }

este un subgrup al grupului GL(V ) al tuturor automorfismelor lui V .
Definitia 6.14 Prin reprezentare unitara a grupului G n spatiul vectorial euclidian
complex V se ntelege un morfism de grupuri
T : G U (V ).
Observatia 6.3 Dac
a T : G U (V ) este o reprezentare unitara atunci
hT (g)x, T (g)yi = hx, yi,
x, y V, g G.
Exercitiul 6.6 Fie A Mnn (C) o matrice cu n linii si n coloane cu elemente

numere complexe si fie A = t A adjuncta ei. Relatiile
A A = I,
A A = I,
A1 = A .
unde I Mnn (C) este matricea unitate, sunt echivalente.

Definitia 6.15 Matricea A Mnn (C) este numit
a matrice unitara dac
a
A A = I
(conditie echivalent
a cu A1 = A si A A = I).
Observatia 6.4 Dac
a A este o matrice unitara atunci |detA| = 1. Intr-adevar
A A = I
detA detA = 1
|detA|2 = 1.
arile lor liniare
171
Teorema 6.16 Multimea matricelor unitare de ordinul n

U (n) = { A Mnn (C) | A A = I }
are o structur
a de grup n raport cu nmultirea matricelor, iar
SU (n) = { A U (n) | det A = 1 }
este un subgrup al lui U (n).
Demonstratie. a) Produsul a dou
a matrice unitare A si B este o matrice unitara
(AB) (AB) = B A AB = B B = I
si inversa unei matrice unitare A este o matrice unitara
A1 = A
(A1 ) = (A ) = A = (A1 )1 .
b) Afirmatia rezult
a din relatiile
det(AB) = detA detB,
det(A1 ) = (detA)1 .
Definitia 6.17 Prin reprezentare matriceala unitara a grupului G se ntelege un

morfism de grupuri
T : G U (n).
Exercitiul 6.7 Fie V un spatiu vectorial euclidian real. Multimea transformarilor
ortogonale
O(V ) = { A : V V | hAx, Ayi = hx, yi, x, y V }
este un subgrup al grupului GL(V ) al tuturor automorfismelor lui V .
Definitia 6.18 Prin reprezentare ortogonala a grupului G n spatiul vectorial euclidian real V se ntelege un morfism de grupuri
T : G O(V ).
172
Observatia 6.5 Dac

a T : G O(V ) este o reprezentare ortogonala atunci
hT (g)x, T (g)yi = hx, yi,
x, y V, g G.
Exercitiul 6.8 Fie A Mnn (R) o matrice cu n linii si n coloane cu elemente

numere reale si fie t A transpusa ei. Relatiile
A t A = I,
A1 = t A.
A A = I,
unde I Mnn (C) este matricea unitate, sunt echivalente.

Definitia 6.19 Matricea A Mnn (C) este numit
a matrice ortogonala dac
a
t
A A=I
(conditie echivalent
a cu A1 = t A si A t A = I).
Observatia 6.6 Dac
a A este o matrice ortogonala atunci detA {1, 1}.
Teorema 6.20 Multimea matricelor ortogonale de ordinul n
O(n) =
A Mnn (R) |
A A=I
are o structur
a de grup n raport cu nmultirea matricelor, iar
SO(n) = { A O(n) | det A = 1 }
este un subgrup al lui U (n).
Demonstratie. A se vedea demonstratia teoremei 6.16.
Definitia 6.21 Prin reprezentare matriceala ortogonala a grupului G se ntelege
un morfism de grupuri
T : G O(n).
arile lor liniare
6.5
173
Grupul rotatiilor. Reprezent

ari liniare
Propozitia 6.22
(
SO(2) =
cos t sin t
sin t cos t
)
!

t [0, 2) .

Demonstratie. Avem
cos t sin t
sin t cos t
!1
cos t sin t
sin t cos t

cos t

sin t
sin t
cos t

=1

si

SO(2)
2 + 2 = 1
2 + 2 = 1
+ = 0
= 1.
Din relatiile 2 + 2 = 1 si 2 + 2 = 1 rezulta ca exista t, s [0, 2) ncat

cos t sin s
sin t cos s
dar
+ = 0
= 1.
sin(t + s) = 0
cos(t + s) = 1.
s = t
sau
s = 2 t.
Exercitiul 6.9 Dac

a A SO(3) atunci exista t [0, 2) si o matrice S O(3)
astfel nc
at
1
0
0
S 1 AS = 0 cos t sin t .
0 sin t cos t
Rezolvare. Fie
a11 a12 a13
A = a21 a22 a23 SO(3).

a31 a32 a33
174
Matricea A este matricea n raport cu baza canonica a unei transformari ortogonale

A : R3 R3 . Ecuatia caracteristica corespunzatoare este
3

a
22

a32
+(a11 + a22 + a33 )
a23
a33

a
11
+
a31
a13
a33

a
11
+
a21
a12
a22
!

det A = 0

Deoarece t A = A1 , adic
a
a11 a21
a22
a13 a23
a12
a31

a32 =
a33
a22 a23
a32 a33
a21 a31
a23 a33
a21 a31
a22 a32
a12 a32
a13 a33
a11 a31
a13 a33
a11 a31
a12 a32

a

12

a13

a

11

a13

a

11

a12
a22
a23
a21
a23
a21
a22
si det A = 1 rezult
a c
a = 1 este valoare proprie a lui A. Fie e1 un vector propriu
corespunz
ator cu ||e1 || = 1, adic
a Ae1 = e1 . Subspatiul vectorilor ortogonali pe e1
V = {x R3 | hx, e1 i = 0 }
este un subspatiu invariant
xV
hAx, e1 i = hAx, Ae1 i = hx, e1 i = 0.
Daca {e2 , e3 } este o baz

a ortonormata n V atunci B = {e1 , e2 , e3 } este o baza
3
ortonormat
a a lui R n raport cu care matricea lui A are forma
1 0 0
A0 = 0
0
!

unde
este o matrice ortogonala. Notand cu S matricea de trecere de la

baza canonic
a la baza B avem relatia
1 0 0
a11 a21 a31
1
0 = S a12 a22 a32 S
0
a13 a23 a33
arile lor liniare
din care rezult

a
ceea ce arat
a c
a
175

=1

SO(2). Conform exercitiului anterior exista t [0, 2)
ncat

cos t sin t
sin t cos t
Observatia 6.7 Matricea
1
0
0
0 cos t sin t
0 sin t cos t
este matricea unei rotatii n jurul vectorului e1 (vectorul propriu corespunzator valorii proprii = 1). Grupul SO(3) este grupul rotatiilor spatiului tridimensional.
Exercitiul 6.10 Aplicatia SO(3) O(R3 ) prin care matricei
a11 a12 a13
g = a21 a22 a23 SO(3)

a31 a32 a33
i se asociaz
a transformarea ortogonala g : R3 R3 ,
g(x1 , x2 , x3 ) = (a11 x1 +a12 x2 +a13 x3 , a21 x1 +a22 x2 +a23 x3 , a31 x1 +a32 x2 +a33 x3 )
este o reprezentare ortogonal
a a grupului SO(3) n R3 .
Exercitiul 6.11 Aplicatia
T : SO(3) GL(F(R3 , C)) : g 7 T (g)
unde
T (g) : F(R3 , C) F(R3 , C),
(T (g)f )(x) = f (g 1 x)

a n spatiul vectorial complex F(R3 , C) al tuturor functiilor
f : R3 C.
176
Rezolvare. Avem
(T (g1 g2 )f )(x) = f ((g1 g2 )1 x) = f (g21 g11 x)
= f (g21 (g11 x)) = (T (g2 )f )(g11 x)
= (T (g1 )(T (g2 )f ))(x) = (T (g1 )T (g2 )f )(x).
Exercitiul 6.12 Multimea de matrice
n
O(1, 3) = A GL(4, R) | A I1,3 t A = I1,3

unde
I1,3 =
1 0
0
0
0 1 0
0
0 0 1 0
0 0
0 1
considerat
a mpreun
a cu nmultirea este grup (se numeste grupul Lorentz).
Exercitiul 6.13
(
SU (2) =
!
)

2
2
, C, || + || = 1

Rezolvare. Avem
!
SU (2) =
+ = 0
+ = 1
||2 + ||2 = 1.

ei(+)/2 cos 21
0 < 2
0
2 2
||2 + ||2 = 1
Observatia 6.8 Grupul SU (2) admite parametrizarea

ei(+)/2 cos 12
SU (2) =
i ei()/2 sin 12
i ei()/2 sin 21
cu proprietatea
ei(+)/2 cos 12
i ei()/2 sin 21
i ei()/2 sin 12
ei(+)/2 cos 12
ei/2
cos 21
i sin 12
ei/2
i sin 12
cos 12
ei/2
ei/2
arile lor liniare
177
parametrii , , fiind numiti unghiurile lui Euler.

Exercitiul 6.14 Dac
a a, b Mnn (K) atunci
tr (ab) = tr (ba).
Rezolvare. Avem
tr (ab) =
n
X
n X
n
X
i=1
i=1 j=1
(ab)ii =
aij bji =
n X
n
X
bji aij =
j=1 i=1
n
X
(ba)jj = tr (ba).
j=1
Observatia 6.9 Folosind baza canonica a lui R3 , putem identifica grupul SO(3) cu
grupul de transform
ari
{ A : R3 R3 | detA = 1, ||Ax|| = ||x||,
x R3 }.
Propozitia 6.23 a) Spatiul matricelor antihermitice de urm

a nul
a de ordinul doi
W = { u M22 (C) | u = u, tr u = 0 }
este un spatiu vectorial real de dimensiune 3 si
3
h : R W,
ix3
x2 + ix1
x2 + ix1
ix3
h(x1 , x2 , x3 ) =
este un izomorfism cu proprietatea

||x||2 = det h(x),
x R3 .
b) Aplicatia
: SU (2) SO(3) : g 7 (g)
unde
(g) : R3 R3 ,
(g)x = h1 (g h(x) g )
este un morfism de grupuri cu nucleul

(
Ker =

g SU (2) (g) =

1 0
0 1
! )
1 0
0 1
1 0
0 1
!)
178
Demonstratie. a) Avem
u=
11 + i11 12 + i12
21 + i21 22 + i22
W = u =
i11
12 + i12
12 + i12
i11
b) Din definitia lui rezult

a c
a
(g1 g2 )x = h1 ((g1 g2 ) h(x) (g1 g2 ) ) = h1 (g1 g2 h(x) g2 g1 )
= h1 (g1 h(h1 (g2 h(x) g2 ))g1 ) = (g1 )((g2 )x) = ((g1 ) (g2 ))x.
Utilizand baza canonic
a a lui R3 obtinem relatiile
ei/2
cos sin 0
=
cos 0
sin
0
0
1
ei/2
1
0
0
=
0 cos sin
1
cos 2
0 sin cos
i sin 12
cos 12
i sin 12
din care deducem c

a det (g) = 1. Deoarece
(g h(x) g ) = g (h(x)) g = g h(x) g ) = g
tr(g h(x) g ) = tr(g g h(x)) = tr h(x) = 0
||(g)x||2 = det (g h(x) g ) = det h(x) = ||x||2
rezulta c
a este un morfism de grupuri bine definit. Elementul g SU (2) apartine
nucleului lui dac
a si numai dac
a (g)x = x oricare ar fi x R3 . Din relatiile
(g)(1, 0, 0) = (1, 0, 0),
(
se deduce c
ag
1 0
0 1
(g)(0, 1, 0) = (0, 1, 0),

!
1 0
0 1
(g)(0, 0, 1) = (0, 0, 1)
!)
Observatia 6.10 Prin morfismul : SU (2) SO(3) fiecare element al lui SO(3)
corespunde la dou
a elemente din SU (2) care difera doar prin semn, (g) = (g).
Orice reprezentare liniar
a
T : SU (2) GL(V )
arile lor liniare
179
cu proprietatea T (g) = T (g) defineste o reprezentare liniara a grupului SO(3).

Exercitiul 6.15 Aplicatia SU (2) GL(C2 ) obtinuta asociind fiecarui element
!
g=
SU (2)
transformarea
1+
g(z1 , z2 ) = (z1 + z2 , z
z2 )
g : C2 C2 ,
este o reprezentare unitar

a bidimensionala a lui SU (2).
Rezolvare. Avem (g1 g2 )(z1 , z2 ) = g1 (g2 (z1 , z2 )).
Exercitiul 6.16 Aplicatia T : SU (2) GL(F(C2 , C)) obtinuta asociind fiecarui
element g SU (2) transformarea
(T (g)f )(z1 , z2 ) = f (g 1 (z1 , z2 ))
T (g) : F(C2 , C) F(C2 , C),

a a grupului SU (2) in spatiul vectorial complex al tuturor
2
functiilor f : C C.
b) Pentru orice n N subspatiul vectorial al polinoamelor omogene de grad n
(
En =
f : C C, f (z1 , z2 ) =
n
X
ak z1k z2nk
k=0

)

ak C

este un subspatiu invariant al reprezentarii definite la punctul a).

Rezolvare. Inversul elemntului

g=
SU (2)
este
g
si n cazul
f (z1 , z2 ) =

n
X
k=0
ak z1k z2nk
180
obtinem
(T (g)f )(z1 , z2 ) = f (g 1 (z1 , z2 )) =
n
X
1 + z2 )nk .
ak (
z1 z2 )k (z
k=0

ata ca reprezentarile lui SU (2) induse n subspatiile En
sunt reprezent
ari ireductibile si c
a ele sunt pana la o echivalenta toate reprezentarile
ireductibile ale grupului SU (2). Notand j = (n 1)/2, adica n = 2j + 1, obtinem
f (z1 , z2 ) =
n
X
ak z1k z2nk
j
X
aj+m z1j+m z2jm .
m=j
k=0
si
(T (g)f )(z1 , z2 ) =
j
X
1 + z2 )jm .
aj+m (
z1 z2 )j+m (z
m=j
Pentru fiecare element a SO(3) exista exact doua elemente ga si ga n SU (2)

ncat a = (ga ) = (ga ). Deoarece
(T (g)f )(z1 , z2 ) = (1)2j (T (g)f )(z1 , z2 )
in cazul in care j este intreg, relatia
SO(3) GL(E2j+1 ) : a 7 T (ga )
este o reprezentare ireductibil
a (2j + 1)-dimensionala a grupului SO(3) n spatiul
vectorial E2j+1 .
Capitolul 7
Algebre Lie si reprezent

arile lor
liniare
7.1
Algebre Lie
Vom prezenta c
ateva elemente referitoare la algebre Lie si reprezentarile lor liniare.
Definitia 7.1 Fie K unul dintre corpurile R si C. Prin algebra asociativa peste
corpul K se ntelege o multime A considerat
a mpreun
a cu trei operatii
A A : A : (a, b) 7 a + b
K A : A : (, a) 7 a
A A : A : (a, b) 7 ab
(adunarea)
(inmultirea cu scalari)
(inmultirea interna)
astfel nc
at A mpreun
a cu primele dou
a operatii este spatiu vectorial si
1) a(b + c) = ab + ac,
a, b, c A;
2) (a + b)c = ac + bc,
a, b, c A;
3) a(bc) = (ab)c,
a, b, c A;
4) (ab) = (a)b = a(b),
a, b A, K.
Prin dimensiunea algebrei A se ntelege dimensiunea spatiului vectorial corespunz
ator.
Exercitiul 7.1 a) Multimea Mnn (K) a tuturor matricelor patrate de ordinul n
considerat
a mpreun
a cu operatiile de adunare a matricelor, nmultire cu scalari si
produsul matricelor este o algebr
a asociativa peste K.
181
182
b) Daca V este un spatiu vectorial peste K atunci multimea L(V ) a tuturor operatorilor liniari A : V V considerata mpreuna cu adunarea operatorilor, nmultirea
cu scalari si compunerea operatorilor este o algebra asociativa peste K.
Definitia 7.2 Fie K unul dintre corpurile R si C. Prin algebra Lie peste corpul K
se ntelege o multime L considerat
a mpreun
a cu trei operatii
L L : L : (a, b) 7 a + b
K L : L : (, a) 7 a
L L : L : (a, b) 7 [a, b]
(adunarea)
(inmultirea cu scalari)
(crosetul)
astfel nc
at L mpreun
a cu primele dou
a operatii este spatiu vectorial si
1) [a + b, c] = [a, c] + [b, c],
a, b, c L, , K;
2) [a, b] + [b, a] = 0,
a, b L;
3) [[a, b], c] + [[b, c], a] + [[c, a], b] = 0,
a, b, c A (identitatea Jacobi).
Prin dimensiunea algebrei Lie se ntelege dimensiunea spatiului vectorial corespunz
ator.
Observatia 7.1 O algebr
a Lie L poate fi privita ca un spatiu vectorial L pe care
s-a definit o lege de compozitie interna suplimentara
L L : L : (a, b) 7 [a, b]
compatibil
a cu structura de spatiu vectorial.
Propozitia 7.3 a) Plec
and de la orice algebr
a asociativ
a A se obtine o structur
a
de algebr
a Lie pe A definind crosetul prin
[a, b] = ab ba.
b) Algebra Lie peste K obtinut
a plec
and de la Mnn (K) se noteaz
a cu gl(n, K).
c) Algebra Lie peste K obtinut
a plec
and de la L(V ) se noteaz
a cu gl(V ).
Demonstratie. Avem
[a+b, c] = (a + b)cc(a + b) = (ac ca)+(bc cb) = [a, c]+[b, c]
[a, b] = ab ba = (ba ab) = [b, a]
[[a, b], c] + [[b, c], a] + [[c, a], b] = [(ab ba), c] + [(bc cb), a] + [(ca ac), b]
= (abba)cc(abba)+(bccb)aa(bccb)+(caac)bb(caac) = 0.

arile lor liniare
183
Definitia 7.4 Prin baz

a a algebrei Lie L se ntelege o baz
a {v1 , v2 , ... , vn } a spatiului
k
L privit ca spatiu vectorial. Coeficientii cij K din relatiile
[vi , vj ] =
n
X
ckij vk
k=1
se numesc constantele de structura ale algebrei L referitoare la baza aleas

a.
Observatia 7.2 Not
and
eij =
0
0
0 0
0
0
0 0
0
1
0 0
0
0
0 0

0
0
0 0
0
0
0
(singurul element nenul este la intersecta dintre coloana i si linia j), orice matrice
admite reprezentarea
a11
a12
a1n
2
a1 a22 a2n
an1
an2
ann
n
X
=
aji eij = aji eij .
i,j=1
In cazul n = 2
a11 a12
a21 a22
a11
1 0
0 0
a12
0 1
0 0
a21
0 0
1 0
a22
= a11 e11 + a12 e21 + a21 e12 + a22 e22 .

Propozitia 7.5 Algebra Lie gl(n, K), de dimensiune n2 , admite baza
{ eij | i, j {1, 2, ..., n} }
i ek .
Demonstratie. Avem eij ekm = m
j
cu
i k
[eij , ekm ] = m
ej jk eim .
0 0
0 1
184
Definitia 7.6 Prin subalgebr

a Lie a algebrei L se ntelege un subspatiu vectorial
L1 L
astfel nc
at
a L1
b L1
= [a, b] L1 .
Observatia 7.3 Fiecare subalgebra Lie a unei algebre L are o structura de algebra
Lie.
Exercitiul 7.2 a) Multimea matricelor de urma nula
sl(n, K) = { g gl(n, K) | tr g = g11 +g22 + +gnn = 0 }
este o subalgebr
a Lie de dimensiune n2 1 a algebrei gl(n, K).
b) Multimea matricelor antihermitice
u(n) = { g gl(n, C) | t g = g }
are o structur
a natural
a de algebra Lie reala de dimensiune n2 .
c) Multimea matricelor antihermitice de urma nula
su(n) = u(n) sl(n, C) = { g u(n) | tr g = 0 }
are o structur
a natural
a de algebra Lie reala de dimensiune n2 1.
d) Multimea matricelor str
amb simetrice
o(n) = { g gl(n, R) | t g = g }
are o structur
a natural
a de algebra Lie reala de dimensiune
e) Multimea de matrice

1 0
0

0 1 0

o(1, 3) = g gl(4, R) g
0 0 1

0 0
0
0
0
0
1
n(n1)
.
2
1 0
0
0
0 1 0
0
0 0 1 0
0 0
0 1
t
g

arile lor liniare
185
are o structur
a natural
a de algebr
a Lie reala de dimensiune 6 (numita algebra Lie a
grupului Lorentz).
Rezolvare. a) Avem tr(a + b) = tr a + tr b, tr(a) = tr a,
tr ab =
n
X
(ab)kk =
n X
n
X
akj bjk =
k=1 j=1
k=1
n X
n
n
X
X
bjk akj =
(ba)jj = tr ba
j=1 k=1
j=1
si prin urmare, tr [a, b] = tr(abba) = 0, oricare ar fi a, b gl(n, K). O baza a algebrei

Lie sl(n, K) este
{ ejk | k 6= j } { ekk enn | k {1, 2, ..., n1} }.
b) Daca R si a, b u(n) atunci
t (a)
t (a
=
ta
= (a),
+ b) = t a
+ tb = a b = (a + b),
t [a, b]
= t (ab ba) = tb t a
ta
tb = ba ab = [a, b].
O baza a algebrei Lie u(n) este

{ ejk ekj | k < j } { i(ejk +ekj ) | k < j } { i ekk | k {1, 2, ..., n} }.
c) O baz
a a algebrei Lie su(n) este
{ ejk ekj | k < j } { i(ejk +ekj ) | k < j } { i (ekk enn ) | k {1, 2, ..., n1} }.
d) O baz
a a algebrei Lie o(n) este
{ ejk ekj | k < j }.
e) Se obtine

1
o(1, 3) =

1
2 3

0
4 5
, , ... , 6 R
4
0
6 1 2

5 6 0
O baza a algebrei Lie o(1, 3) este { e21 +e12 , e31 +e13 , e41 +e14 , e31 e13 , e24 e42 , e34 e43 }.
186
Definitia 7.7 Fie G GL(n, K) un subgrup. Prin subgrup cu un parametru al

grupului G se ntelege un morfism de grupuri
g : R G
adic
a o aplicatie astfel nc
at
t, s R.
g(t + s) = g(t) g(s),
Exercitiul 7.3 Oricare ar fi matricea a gl(n, K) aplicatia

g(t) = eta
g : R GL(n, K),
este un subgrup cu un parametru al lui GL(n, K) astfel ncat

dg
(0) = a
dt
(a poate fi privit ca fiind generatorul infinitezimal al subgrupului considerat).
Rezolvare. T
in
and seama de definitia exponentialei unei matrice obtinem
d ta
e = aeta .
dt
g(t + s) = e(t+s)a = eta esa = g(t) g(s),
Observatia 7.4 Dac

a matricea A Mnn (K) este diagonalizabila atunci exista o
matrice inversabil
a S Mnn (K) si 1 , 2 , ... , n astfel ncat
A = S 1
1 0 0
0 2 0

0
0 n
relatie din care rezult

a tr A = 1 + 2 + ... + n si egalitatea

e 1
0
eA = S 1

0
e2
0
0

en
care conduce la
det eA = e1 +2 +...+n = etr A .

arile lor liniare
187
Se poate ar
ata c
a relatia det eA = etr A are loc pentru orice matrice A.
Exercitiul 7.4 a) Dac
a
g : R SL(n, K)
este un subgrup cu un parametru, atunci dg
dt (0) sl(n, K).
ta
b) Daca a sl(n, K) atunci e SL(n, K), oricare ar fi t R si aplicatia
g : R SL(n, K),
g(t) = eta
este un subgrup cu un parametru al lui SL(n, K) astfel ncat
dg
dt (0)
= a.
Rezolvare (cazul n=2). Dac

a
g : R SL(n, K),
g(t) =
g11 (t) g12 (t)

g21 (t) g22 (t)
este un subgrup cu un parametru atunci

g (t) g (t)
12
11

g21 (t) g22 (t)

= 1,

t R.
Derivand aceast
a relatie obtinem egalitatea

g 0 (t) g 0 (t)
11
12

g21 (t) g22 (t)

g (t) g (t)
12
11
+
0
0 (t)
g21 (t) g22

= 0,

t R
care n cazul t = 0 devine

g 0 (0) g 0 (0)
11
12

0
1
adica
tr

1
0

+
0
0 (0)
g21 (0) g22
dg
0
0
(0) = g11
(0) + g22
(0) = 0.
dt

a
g : R U (n)

=0

188

dt (0) u(n).
ta
b) Daca a u(n) atunci e U (n), oricare ar fi t R si aplicatia
g : R U (n),
g(t) = eta
este un subgrup cu un parametru al lui U (n) astfel ncat
dg
dt (0)
= a.
Rezolvare. Dac
a g : R U (n) este un subgrup cu un parametru atunci
g(t) t g(t) = I
t R.
Derivand aceast
a relatie obtinem egalitatea
d
d
g(t) t g(t) + g(t) t g(t) = 0
dt
dt
care n cazul t = 0 devine
d
d
g(0) + t g(0) = 0.
dt
dt

a
g : R SU (n)
dt (0) su(n).
ta
b) Daca a su(n) atunci e SU (n), oricare ar fi t R si aplicatia
g : R SU (n),
g(t) = eta
este un subgrup cu un parametru al lui SU (n) astfel ncat
dg
dt (0)
= a.

a
g : R O(n)
dt (0) o(n).
ta
b) Daca a o(n) atunci e O(n), oricare ar fi t R si aplicatia
g : R O(n),
g(t) = eta
este un subgrup cu un parametru al lui O(n) astfel ncat
dg
dt (0)
= a.

arile lor liniare
7.2
189
Reprezent
ari liniare
Definitia 7.8 Fie L o algebr

a Lie peste K si L0 o algebr
a Lie peste K0 , unde corpurile K si K0 apartin
and lui {R, C} sunt astfel nc
at K K0 . Prin morfism de
algebre Lie de la L la L0 se ntelege o aplicatie liniar
a A : L L0 cu proprietatea
a, b L.
A([a, b]) = [Aa, Ab],
Definitia 7.9 Spunem ca algebrele Lie L si L0 peste acelasi corp K sunt izomorfe
dac
a exist
a un morfism bijectiv de algebre Lie (numit izomorfism) A : L L0 .
Propozitia 7.10 Dac
a algebrele Lie L si L0 peste acelasi corp K si de aceeasi dimensiune au n raport cu dou
a baze {e1 , e2 , ..., en } si respectiv {e01 , e02 , ..., e0n } aceleasi
constante de structur
a
[ei , ej ] =
n
X
[e0i , e0j ] =
ckij ek ,
k=1
n
X
ckij e0k
k=1
atunci ele sunt izomorfe.

Demonstratie. Aplicatia A : L L0 , Aej = e0j , adica
n
X
A(
n
X
ai ei ) =
i=1
ai e0i
i=1
este un izomorfism de algebre Lie. Ea este, evident, liniara, bijectiva si

A[a, b] = A
hP
n
i=1 ai ei ,
j=1 bj ej =
Pn
Pn
Pn
[e0i , e0j ] =
i,j=1 ai bj
i,j=1 ai bj
Pn
k
k=1 cij Aek
Pn
Pn
i,j=1 ai bj
Pn
i,j=1 ai bj
i,j=1 ai bj
A[ei , ej ]
Pn
k 0
k=1 cij ek
[Aei , Aej ] = [Aa, Ab].
Propozitia 7.11 Algebrele Lie reale o(3) si su(2) sunt izomorfe.

Demonstratie. Algebra Lie o(3) admite baza
{ o1 = e23 e32 , o2 = e31 e13 , o3 = e12 e21 }
190
cu
[o1 , o2 ] = o3 ,
[o2 , o3 ] = o1 ,
[o3 , o1 ] = o2
iar algebra Lie su(2) baza

i
1
i
{ u1 = (e11 e22 ), u2 = (e12 e21 ), u3 = (e12 + e21 ) }
2
2
2
cu
[u1 , u2 ] = u3 ,
[u2 , u3 ] = u1 ,
[u3 , u1 ] = u2 .
Definitia 7.12 Prin reprezentare liniara a algebrei Lie L n spatiul vectorial complex V (numit
a si reprezentare C-liniara) se ntelege un morfism de algebre
% : L gl(V ),
adic
a o aplicatie liniar
a cu proprietatea
%([a, b]) = %(a) %(b) %(b) %(a),
a, b L.
Exercitiul 7.8 Dac

a L este o algebra Lie complexa atunci aplicatia
% : L gl(L) : a 7 %(a)
unde
%(a) : L L,
%(a)x = [a, x]

a a algebrei L n spatiul L, numita reprezentarea adjunct
a.
Rezolvare. Aplicatia % este bine definita
%(a)(x + y) = [a, x + y] = [a, x] + [a, y] = %(a)x + %(a)y
liniara
%(a + b)x = [a + b, x] = [a, x] + [b, x] = ( %(a) + %(b))x
si din identitatea Jacobi rezult
a
%([a, b])x = [[a, b], x] = [[b, x], a] [[x, a], b] = [a, [b, x]] [b, [a, x]]
= %(a)(%(b)x) %(b)(%(a)x) = (%(a)%(b) %(b)%(a))x = [%(a), %(b)]x.

arile lor liniare
7.3
191
Reprezent
ari ireductibile
Definitia 7.13 Fie % : L gl(V ) o reprezentare liniar

a a algebrei Lie L n V .
Spunem c
a subspatiul vectorial W V este invariant fat
a de % dac
a
%(a)(W ) W,
adic
a dac
a
xW
aL
a L
= %(a)x W.

a reprezentarea liniar
a % : L gl(V ) este o reprezentare
ireductibil
a dac
a singurele subspatii invariante sunt {0} si V . In caz contrar, reprezentarea
este numit
a reductibil
a.
Propozitia 7.15 Fie L1 , L2 dou
a algebre Lie izomorfe, : L1 L2 un izomorfism de algebre Lie. Dac
a
%2 : L2 gl(V )
a a algebrei L2 atunci
%1 : L1 gl(V ),
%1 (a) = %2 ((a))

a a algebrei Lie L1 n V . Reprezentarea %1 este ireductibil
a
dac
a si numai dac
a reprezentarea %2 este ireductibil
a.
Demonstratie. Avem
%1 (a + b) = %2 ((a + b)) = %2 ( (a) + (b))
= %2 ((a)) %2 ((b)) = %1 (a) %1 (b)
%1 ([a, b]) = %2 (([a, b])) = %2 ([(a), (b)]))
= [%2 ((a)), %2 ((b))] = [%1 (a), %1 (b)].
Daca W V este un subspatiu vectorial atunci avem
x W = %2 (a)x W,
a L2
192
daca si numai dac

a
x W = %1 (a)x = %2 ((a)) W,
a L1 .
Observatia 7.5 Cunoasterea reprezentarilor ireductibile ale algebrei Lie o(3) este
echivalent
a cu cunoasterea reprezentarilor ireductibile ale algebrei Lie su(2).
Exercitiul 7.9 Dac
a S : V1 V2 este un izomorfism de spatii vectoriale si
%2 : L gl(V2 )
a a algebrei Lie L n spatiul vectorial V2 atunci
%1 : L gl(V1 ),
%1 (a) = S 1 %2 (a) S

a a algebrei Lie L n spatiul vectorial V1 .
Reprezentarea %1 este ireductibil
a daca si numai daca %2 este ireductibila.
Rezolvare. Avem
%1 (a + b) = S 1 %2 (a + b) S
= S 1 %2 (a) S + S 1 %2 (b) S = %1 (a) + %1 (b)
%1 ([a, b]) = S 1 %2 ([a, b]) S = S 1 (%1 (a) %1 (b) %1 (b) %1 (a)) S 1
= S %2 (a) S S 1 %2 (b) S S 1 %2 (b) S S 1 %2 (a)) S
= %1 (a) %1 (b) %1 (b) %1 (a) = [%1 (a), %1 (b)].
Subspatiul W V1 este invariant daca si numai daca S(W ) V2 este invariant. Daca
subspatiul S(W ) este invariant, adica
y S(W ) = %2 (a)y S(W ),
a L
atunci
x W = %1 (a)x = S 1 %2 (a) Sx W,
Deoarece %2 (a) = S%1 (a)S 1 , din
x W = %1 (a)x W,
a L
a L.

arile lor liniare
193
rezulta
Sx S(W ) = %2 (a)Sx = S%1 (a)x S(W ),
a L.

a reprezent
arile liniare
%1 : L gl(V1 )
si
%2 : L gl(V2 )
sunt echivalente dac

a exist
a un izomorfism liniar S : V1 V2 astfel nc
at
%1 (a) = S 1 %2 (a) S
(7.1)
adic
a dac
a diagrama
V1
%1 (a)
S
?
V2
este comutativ
a oricare ar fi a L.
- V1
S
%2 (a)
?
- V2
194
7.4
Reprezent
arile algebrelor sl(2, C), su(2) si o(3)
Exercitiul 7.10 S
a se arate c
a matricele
1
1
a3 =
2
0 1
0 1
a+ =
0 0
a =
0 0
1 0
formeaz
a o baz
a a algebrei Lie complexe sl(2, C) si
[a3 , a ] = a ,
[a+ , a ] = 2 a3 .
Daca
% : sl(2, C) gl(V )
este o reprezentare a algebrei Lie sl(2, C) n spatiul V atunci operatorii liniari
A3 = %(a3 ),
A+ = %(a+ ),
A = %(a )
verifica relatiile
[A3 , A ] = A ,
[A+ , A ] = 2 A3 .
Rezolvare. Matricea
11 12
M22 (C)
21 22
apartine algebrei Lie sl(2, C) dac

a si numai daca 11 + 22 = 0. Dar n acest caz
11
12
21 11
= 211 a3 + 12 a+ + 21 a .
Deoarece % este morfism de algebre Lie obtinem

[A3 , A ] = [%(a3 ), %(a )] = %([a3 , a ]) = %(a ) = %(a ) = A
[A+ , A ] = [%(a+ ), %(a )] = %([a+ , a ]) = %(2 a3 ) = 2%(a3 ) = 2 A3 .
Propozitia 7.17 Dac
a
% : sl(2, C) gl(V )
este reprezentare ireductibil
a de dimensiune n = 2j+1 atunci exist
a v 6= 0 astfel nc
at
A3 v = jv
unde A3 = %(a3 ), A+ = %(a+ ).
si
A+ v = 0

arile lor liniare
195
Demonstratie. Operatorul liniar A3 : V V admite cel putin o valoare proprie

C. Fie x0 V un vector propriu corespunzator, adica A3 x0 = x0 . Deoarece
A3 (A+ x0 ) = (A3 A+ )x0 = (A+ A3 + A+ )x0 = A+ A3 x0 + A+ x0 = ( + 1)A+ x0
rezulta c
a vectorul x1 = A+ x0 verifica relatia
A3 x1 = ( + 1)x1 .
Similar, din
A3 (A+ x1 ) = (A3 A+ )x1 = (A+ A3 + A+ )x1 = A+ A3 x1 + A+ x1 = ( + 2)A+ x1
rezulta c
a vectorul x2 = A+ x1 = (A+ )2 x0 verifica relatia
A3 x2 = ( + 2)x2 .
Se poate astfel ar
ata c
a toti vectorii din sirul
x0 ,
x1 = A+ x0 ,
x2 = (A+ )2 x0 ,
x3 = (A+ )3 x0 ,
...
verifica relatia
A3 xk = ( + k)xk .
Vectorii nenuli din acest sir sunt vectori proprii ai lui A3 si deoarece corespund la
valori proprii distincte ei sunt liniar independenti. Spatiul V fiind finit dimensional,
rezulta ca sirul x0 , x1 , x2 , ... poate contine doar un numar finit de vectori nenuli,
adica exist
a xl 6= 0 cu xl+1 = A+ xl = 0. Alegand v = xl avem A+ v = 0. Fie sirul
de vectori
w0 = v, w1 = A w0 , w2 = (A )2 w0 , ...
Avem
A3 w0 = ( + l)w0
A3 w1 = A3 (A w0 ) = (A3 A )w0 = (A A3 A )w0 = ( + l 1)w1
A3 w2 = A3 (A w1 ) = (A3 A )w1 = (A A3 A )w1 = ( + l 2)w2
si n general
A3 wk = ( + l k)wk .
196
La fel ca mai sus se arat

a c
a sirul w0 , w1 , w2 , ... contine un numar finit de termeni
nenuli, c
a exist
a wm 6= 0 cu wm+1 = A wm = 0. Deoarece
A+ w1 = A+ (A w0 ) = (A+ A )w0 = ([A+ , A ] + A A+ )w0
= 2 A3 w0 = (2 + 2l)w0
A+ w2 = A+ (A w1 ) = (A+ A )w1 = ([A+ , A ] + A A+ )w1
= (2 A3 + A A+ )w1 = 2( + l 1)w1 + (2 + 2l)A w0
= 2(2 + 2l 1)w1
A+ w3 = A+ (A w2 ) = (A+ A )w2 = ([A+ , A ] + A A+ )w2
= (2 A3 + A A+ )w2 = 2( + l 2)w2 + 2(2 + 2l 1)A w1
= 3(2 + 2l 2)w2
si n general
A+ wk = k(2 + 2l k)wk1
subspatiul
W = hw0 , w1 , ... , wm i
generat de vectorii liniar independenti w0 , w1 , ... , wm este invariant fata de actiunea
operatorilor A3 , A+ si A . Reprezentarea % fiind ireductibila trebuie ca W = V si
deci n = m + 1. Matricea operatorului A3 n raport cu baza {w0 , w1 , ... , wm } este
matricea diagonal
a
+l
0
0
+l1
0
0
0
0
0
0
0
0
+ l m + 1
0
0
+lm
Pe de alt
a parte din relatia [A+ , A ] = 2 A3 rezulta ca
trA3 =
1
1
tr([A+ , A ]) = (tr(A+ , A ) tr(A A+ )) = 0.
2
2
Deducem c
a
( + l) + ( + l 1) + ( + l m) = 0

arile lor liniare
197
adica
(m + 1)( + l)
m(m + 1)
= 0.
2
Deoarece n = m + 1, rezult
a c
a
m
n1
=
2
2
+l =
si notand j = (n 1)/2 obtinem A3 v = j v.

Propozitia 7.18 Dac
a
% : sl(2, C) gl(V )
este reprezentare ireductibil
a de dimensiune n = 2j +1 si v 6= 0 este astfel nc
at
A3 v = j v,
A+ v = 0
atunci sistemul de vectori

{ vj , vj+1 , ... , vj }
definit prin relatiile
vj = v,
A v k =
j(j + 1) k(k 1) vk1
este o baz
a a lui V astfel nc
at
A3 v k = k v k ,
A+ vk =
j(j + 1) k(k + 1) vk+1 .
j(j + 1) k(k 1) = 0
k = j sau k = j + 1
rezulta c
a exist
a constantele nenule c1 , c2 , ... , c2j astfel ncat
v j = w0 ,
vj1 = c1 w1 ,
vj2 = c2 w2 ,
...
vj = c2j w2j
unde {w0 , w1 , ..., w2j } este baza lui V obtinuta n demonstratia propozitiei precedente. Deoarece A3 wk = (j k)wk rezulta ca A3 vk = k vk . Din relatia
A vj =
j(j +1) j(j 1) vj1 =
2j vj1
198
rezulta
A+ vj1 =
1
2j
1
2j
Presupun
and c
a A+ vk =
A+ A vj = 12j (A A+ + 2A3 )vj

p
2j vj = 2j vj = j(j +1) (j 1)j vj .
j(j + 1) k(k + 1) vk+1 obtinem
A+ vk1 =
1
j(j+1)k(k1)
1
j(j+1)k(k1)
p
1
j(j+1)k(k1)
( (j(j + 1) k(k + 1)) + 2k ) vk
A+ A v k =
1
j(j+1)k(k1)
(A A+ + 2A3 )vk
j(j + 1) k(k + 1)A vk+1 + 2A3 vk
j(j + 1) (k 1)k vk .
Teorema 7.19 a) Oricare ar fi n {0, 1, 2, ...}, oricare ar fi spatiul vectorial complex

V de dimensiune n = 2j+1 si oricare ar fi baza {vj , vj+1 , ... , vj } a lui V aplicatia
% : sl(2, C) gl(V )
definit
a prin relatiile
A3 v k = k v k ,
A vk =
j(j + 1) k(k 1) vk1
(7.2)
unde A3 = %(a3 ) si A = %(a ), este o reprezentare ireductibil

a a algebrei Lie sl(2, C).
b) Reprezent
arile (7.2) care au aceeasi dimensiune sunt echivalente.
c) Reprezent
arile (7.2) sunt p
an
a la o echivalent
a toate reprezent
arile ireductibile
finit dimensionale ale algebrei Lie sl(2, C).
Demonstratie. a) Avem
[A3 , A ] vk = (A3 A A A3 )vk
p
= (k 1) j(j + 1) k(k 1) vk1 k j(j + 1) k(k 1) vk1

p
= j(j + 1) k(k 1) vk1 = A vk

[A+ , A ] vk = (A+ A A A+ )vk
=
j(j + 1) k(k 1) A+ vk1
j(j + 1) k(k + 1) A vk+1
= (j(j + 1) k(k 1))vk (j(j + 1) k(k + 1))vk = 2k vk = 2A3 vk

arile lor liniare
199
ceea ce arat
a c
a relatiile (7.2) definesc o reprezentare a algebrei Lie sl(2, C). Fie
W 6= {0} un subspatiu invariant si fie
x = xj vj + xj+1 vj+1 + + xj vj W
un vector nenul fixat. Cel putin unul dintre coeficientii lui x este nenul. Fie
k = min{ l | xl 6= 0 }
Din (7.2) rezult
a c
a
(A+ )jl x = c vj
unde c este o constant
a nenul
a. Deoarece W este invariant, din relatia precedenta
rezulta c
a vj W si apoi c
a vectorii
A v j ,
(A )2 vj ,
(A )3 vj ,
... ,
(A )2j vj
care coincid p
an
a la nmultirea cu anumite constante nenule cu vectorii
vj1 ,
vj2 ,
... ,
vj
apartin lui W . Rezult

a astfel c
a orice subspatiu invariant nenul W coincide cu V .
b) Daca
% : sl(2, C) gl(V ),
%0 : sl(2, C) gl(V 0 )
sunt dou
a reprezent
ari liniare de dimensiune n = 2j + 1 si
{vj , vj+1 , ... , vj },
0
0
{vj
, vj+1
, ... , vj0 }
bazele corespunz
atoare atunci
S : V V 0 ,
Svk = vk0
este un izomorfism liniar si

%(a) = S 1 %0 (a) S,
a sl(2, C).
c) Afirmatia rezult
a din propozitiile 7.17 si 7.18.
200
Propozitia 7.20 Dac

a
%1 : L gl(V1 ),
%2 : L gl(V2 )
sunt reprezent
ari liniare ale algebrei Lie L, atunci aplicatia
%1 %2 : L gl(V1 V2 )
definit
a prin relatia
(%1 %2 )(a)(x1 , x2 ) = (%1 (a)x1 , %2 (a)x2 )
a (numit
a suma directa a reprezent
arilor %1 si %2 ) n
V1 V2 = { (x1 , x2 ) | x1 V1 , x2 V2 }.
Demonstratie. Aplicatia %1 %2 este liniara
(%1 %2 )(a + b) = (%1 %2 )(a) + (%1 %2 )(b)
si
(%1 %2 )([a, b])(x1 , x2 ) = (%1 ([a, b])x1 , %2 ([a, b])x2 )
= ([%1 (a), %1 (b)]x1 , [%2 (a), %2 (b)]x2 )
= (%1 (a)%1 (b)x1 %1 (b)%1 (a)x1 , %2 (a)%2 (b)x2 %2 (b)%2 (a)x2 )
= (%1 %2 )(a) (%1 (b)x1 , %2 (b)x2 ) (%1 %2 )(b) (%1 (a)x1 , %2 (a)x2 )
= [(%1 %2 )(a), (%1 %2 )(b)](x1 , x2 ).
Observatia 7.6 In teorema 7.19 am descris reprezentarile ireductibile ale algebrei
Lie sl(2, C). Se poate ar
ata c
a orice reprezentare liniara finit dimensionala a algebrei
Lie sl(2, C) este o sum
a direct
a de astfel de reprezentari.
Propozitia 7.21 Fie L o algebr
a Lie real
a. Definind pe complexificatul spatiului
vectorial L
C
L = { a + i a0 | a, a0 L }
crosetul
[a + i a0 , b + i b0 ] = [a, b] [a0 , b0 ] + i ([a, b0 ] + [a0 , b])
obtinem o algebr
a Lie complex
a numit
a complexificata algebrei Lie reale L.

arile lor liniare
201
Demonstratie. Prin calcul direct se arata ca

[( + i0 )(a + ia0 ) +( + i 0 )(b + ib0 ), c + ic0 ]
= ( + i0 )[a + ia0 , c + ic0 ] + ( + i 0 )[b + ib0 , c + ic0 ]
[a + ia0 , b + ib0 ] = [b + ib0 , a + ia0 ]
[[a + ia0 , b + ib0 ], c + ic0 ] +[[b + ib0 , c + ic0 ], a + ia0 ]
+[[c + ic0 , a + ia0 ], b + ib0 ] = 0.
Propozitia 7.22 a) Dac
a L este o algebr
a Lie real
a si dac
a
% : L gl(V )
a (n spatiul vectorial complex V ) atunci
% : CL gl(V ),
%(a + ia0 )x = %(a)x + i %(a0 )x

a.
b) Reprezentarea % este ireductibil
a dac
a si numai dac
a % este ireductibil
a.
Demonstratie. a) Se arat
a prin calcul direct ca % este aplicatie C-liniara
%( (a + ia0 ) + (b + ib0 ) ) = %(a + ia0 ) + %(b + ib0 )
%( ( + i)(a + ia0 ) ) = ( + i) %(a + ia0 )
si ca
%( [a + ia0 , b + ib0 ]) = [
%(a + ia0 ), %(b + ib0 )].
b) Daca W V este astfel nc
at
xW
%(a)x W
oricare ar fi a L, atunci
xW
%(a + ia0 )x = %(a)x + i %(a0 )x W
oricare ar fi a + ia0 C L. Invers, daca

xW
%(a + ia0 )x W
202
oricare ar fi a + ia0 C L, atunci

xW
%(a)x = %(a + i0)x W
oricare ar fi a L.
Observatia 7.7 L poate fi identificata cu o submultime a lui C L folosind aplicatia
L C L : a 7 a + i 0.
Mai mult,
[a, b] = [a + i0, b + i0],
a, b L.
Daca {b1 , b2 , ..., bn } este o baz

a a algebrei Lie reale L,
L = { 1 b1 + 2 b2 + + n bn | j R }
atunci {b1 , b2 , ..., bn } este n acelasi timp baza a algebrei Lie complexe C L,
C
L = { 1 b1 + 2 b2 + + n bn | j C }.
Propozitia 7.23 a) Dac

a
% : CL gl(V )
a a complexificatei algebrei Lie reale L atunci
%|L : L gl(V ),
%|L (a)x = %(a + i0)x

a a lui L.
b) Reprezentarea %|L este ireductibil
a dac
a si numai dac
a % este ireductibil
a.
Demonstratie. a) Aplicatia %|L este R-liniara
%|L (a + b) = %(a + b + i0) = %(a + i0) + %(b + i0) = %|L (a) + %|L (b)
%|L (a) = %(a + i0) = %(a + i0) = %|L (a)
si
%|L ([a, b]) = %([a, b] + i0) = %([a + i0, b + i0])
= [%(a + i0), %(b + i0)] = [%|L (a), %|L (b)].

arile lor liniare
203
b) Daca W V este astfel nc

at
xW
%(a + ia0 )x W
oricare ar fi a + ia0 CL, atunci

xW
%|L (a)x = %(a + i0)x W
oricare ar fi a L. Invers, dac

a
xW
%|L (a)x W
oricare ar fi a L, atunci
xW
%(a + ia0 )x = %(a + i0)x
= %( (a + i0) + (0 + i) (a0 + i0) )x

= %(a + i0)x + i%(a0 + i0)x
= %|L (a)x + i%|L (a0 )x W
oricare ar fi a + ia0 CL.
Propozitia 7.24 Complexificata C su(2) a algebrei su(2) este izomorf
a cu sl(2, C).
Demonstratie. Algebra Lie real
a su(2) admite baza
i
1
i
{ u1 = (e11 e22 ), u2 = (e12 e21 ), u3 = (e12 + e21 ) }
2
2
2
cu
[u1 , u2 ] = u3 ,
[u2 , u3 ] = u1 ,
[u3 , u1 ] = u2
iar algebra Lie complex

a sl(2, C) baza

1
a3 = (e11 e22 ), a+ = e21 , a = e12
2
cu
[a3 , a ] = a ,
[a+ , a ] = 2 a3 .
204
Aplicatia C-liniar
a A : C su(2) sl(2, C) definita prin
Au1 = i a3 ,
Au2 =
1
(a+ a ),
2
i
Au3 = (a+ + a )
2
este un izomorfism de algebre Lie deoarece

h
[Au1 , Au2 ] = i a3 , 21 (a+ a ) = 2i [a3 , a+ ] + 2i [a3 , a ]

= 2i (a+ + a ) = A u3 = A [u1 , u2 ]
[Au2 , Au3 ] =
1
2
(a+ a ), 2i (a+ + a ) = 4i ([a+ , a ] [a , a+ ])
= 2i [a+ , a ] = i a3 = Au1 = A [u2 , u3 ]

h
[Au3 , Au1 ] = 2i (a+ + a ), i a3 = 12 [a+ , a3 ] 12 [a , a3 ]

= 21 a+ 12 a = Au2 = A [u3 , u1 ].
Observatia 7.8 Din propozitia 7.23 rezulta ca descrierea reprezentarilor ireductibile
ale algebrelor Lie izomorfe o(3) si su(2) este echivalenta cu descrierea reprezentarilor
ireductibile ale algebrei Lie complexe Csu(2).
Pe de alt
a parte, din propozitiile 7.15 si 7.24 rezulta ca descrierea reprezentarilor ireductibile ale algebrei Csu(2) este echivalenta cu descrierea reprezentarilor ireductibile
ale algebrei sl(2, C), reprezent
ari descrise n teorema 7.19.
Propozitia 7.25 Plec
and de la orice algebr
a Lie complex
a L se poate obtine o algebr
a Lie real
a L0 prin restrictia scalarilor si
dimR L0 = 2 dimC L.
Observatia 7.9 Aleg
and baze adecvate, se poate arata ca algebra Lie reala sl(2, C)0
obtinut
a din sl(2, C) prin restrictia scalarilor este izomorfa cu algebra Lie o(1, 3) a
grupului Lorentz.
Bibliografie
[1] I. Armeanu, Analiz
a Functional
a, Editura Universitatii din Bucuresti, 1998.
[2] D. Beklemichev, Cours de Geometrie Analytique et dAlg`ebre Lineaire, Editions

Mir, Moscou, 1988.
[3] V. Brnz
anescu, O. St
an
asil
a, Matematici Speciale. Teorie, Exemple, Aplicatii,
Editura ALL EDUCATIONAL S. A., 1998.
[4] P. Hamburg, P. Mocanu si N. Negoescu, Analiza Matematica (Functii complexe), Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti, 1982.
[5] L. V. Kantorovich, G. P. Akilov, Analiz
a Functional
a, Editura Stiintifica si
Enciclopedic
a, Bucuresti, 1986.
[6] W. Miller, Jr., Lie Theory and Special Functions, Academic Press, New York,
1968.
[7] G. Mocic
a , Probleme de Functii Speciale, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1988.
[8] M. Namark, A. Stern, Theorie des Representations des Groupes, Editions

Mir,
Moscou, 1979.
[9] C. N
ast
asescu, C. Nit
a, C. Vraciu, Bazele Algebrei, vol I, Editura Academiei,
Bucuresti, 1986.
[10] M.-E. Piticu, M. Vraciu, C. Timofte, G. Pop, Ecuatii Diferentiale. Culegere de
Probleme, Editura Universit
atii Bucuresti, 1995.
205
206
[11] I. . Popescu, I. Armeanu, D. Blideanu, N. Cotfas si I Sandru, Probleme de

Analiz
a Complexa, Editura Tehnica, Bucuresti, 1995.
[12] R. Richtmyer, Principles of Advanced Mathematical Physics, Springer-Verlag,
1978.
[13] J.D. Talman, Special Functions. A Group Theoretical Approach, Benjamin, New
York, 1968.
[14] C. Teleman, M. Teleman, Elemente de teoria grupurilor cu aplicatii n topologie
si fizic
a, Editura S
tiintific
a, Bucuresti, 1973.
[15] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, O. Malancioiu, Algebr
a, Geometrie si Ecuatii
Diferentiale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982.
[16] N. Ja. Vilenkin, Fonctions Speciales et Theorie de la Representation des
Groupes, Dunod, Paris, 1969.
[17] V. S. Vladimirov, Ecuatiile Fizicii Matematice, Editura Stiintifica si Enciclopedic
a, Bucuresti, 1980.
[18] V. Vladimirov, Distributions en Physique Mathematique , Editions MIR,
Moscou, 1979.
[19] V. S. Vladimirov si altii, Culegere de Probleme de Ecuatiile Fizicii Matematice,
Editura S
tiintifc
a si Enciclopedica , Bucuresti, 1981.

2011marcomplemente de Matematica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2011marcomplemente de Matematica PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nicolae Cotfas

Liviu Adrian Cotfas

Functii complexe de variabila complexa . . . . . . . . . . . . . . . .

Calculul integralelor cu ajutorul reziduurilor . . . . . . . . . . . . . .

Dualul unui spatiu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3 Ecuatii si sisteme de ecuatii diferentiale liniare

Ecuatii diferentiale de ordinul ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ecuatii diferentiale liniare de ordin superior . . . . . . . . . . . . . .

Sisteme diferentiale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108

Polinoame Legendre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119

Functii Legendre asociate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128

Functii sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131

Problema Dirichlet pentru ecuatia Laplace . . . . . . . . . . . . . . . 133

7 Algebre Lie si reprezent

dar admite solutia x = 1 n multimea numerelor ntregi

care este o extensie a lui N obtinut

formata din clase de fractii echivalente

Deoarece in cazul num

Pentru ca reprezentarea numerelor rationale sub forma de fractie zecimala sa fie

nu admite solutie n Q dar admite solutiile x = 2 in multimea numerelor reale

care este o extindere a multimii numerelor rationale. Se stie ca n cazul = b2

si ca n cazul = b2 4ac < 0 ecuatia considerata nu admite radacini reale.

Multimea numerelor complexe C considerata mpreuna cu operatiile de adunare a

Definitia 1.1 Fie z = x + yi un num

au loc oricare ar fi numerele complexe z1 , z2 si z.

Demonstratie. Relatiile rezult

Propozitia 1.3 Oricare ar fi num

|x+yi| |x| + |y|

|z| |Re z| + |Im z|.

este distanta asociat

Daca este un num

Oricare ar fi numerele z1 = x1 + y1 i si z2 = x2 + y2 i avem relatia

este un izomorfism de spatii vectoriale normate care permite identificarea spatiilor

Definitia 1.5 Spunem c

|z1 z2 | = |z1 | |z2 |

| |z1 | |z2 | | |z1 z2 |

|z1 + z2 |2 + |z1 z2 |2 = 2 |z1 |2 + 2 |z2 |2

au loc oricare ar fi numerele complexe z1 si z2 .

|z2 | = |z2 z1 + z1 | |z2 z1 | + |z1 |

Observatia 1.3 Din relatia

|(xn + yn i) ( + i)| |xn | + |yn |

Definitia 1.9 Un sir (zn )n0 este marginit dac

Observatia 1.4 Din relatia

|xn + yn i| |xn | + |yn |

Numarul arg z, numit argumentul principal al lui z = x+yi, este

daca x < 0, y > 0

daca x < 0, y < 0

Observatia 1.7 Programul MATHEMATICA permite utilizarea comoda a functiilor

Functii complexe de variabil

Prin functie complex

Exemplul 1.4 a) Functia

Observatia 1.9 Baz

putem descrie orice functie complexa de o variabila complexa

f (x + yi) = (x + yi)2 = (x2 y 2 ) + 2xyi

Observatia 1.10 Conform definitiei, functia

f (x + yi) = u(x, y) + v(x, y) i

f (z0 + ti) f (z0 )

Teorema 1.13 (Cauchy-Riemann) Functia

f (x + yi) = u(x, y) + v(x, y) i

sunt R-diferentiabile n (x0 , y0 ) si verific

Demonstratie. A se vedea [4].

Functiile u si v sunt R-diferentiabile n orice punct si

Derivata lui f este