FRANTA

Drapelul

Emblema Frantei

Situata in Europa Occidentala, Franta are o suprafata de 547.026 km, respectiv 551.602 km inluzand si insula
Corsica si o populatie de 58.400.000 de locuitori. Capitala Frantei este orasul Paris. Situat in partea central nordica a
tarii, pe fluviul Sena, in aval de confluienta acestuia cu Marna, Parisul are o suprafata de 1450 km si mai este numit si
Marele Paris. Fondat pe insula Ile-de-Cite ( in forma de barca ) asezare a tribului celtic al parisilor, apoi dupa
cucerirea Galiei de catre Caesar (52 iHr.) oras roman ( Lutetia parisiorum, Parisia ), Parisul devine in 508 capitala
regatului franc al lui Clovis. Ziua nationala a Frantei este 14 iulie aniversarea caderii Bastiliei 1789.
Moneda nationala este francul = 100 centimes.
Venitul national la finele anului 2 000 era de 19 490 dolari / locuitor.
Franta are o larga iesire atat la Oceanul Atlantic, cat si la Marea Mediterana. Tarmurile sale sunt putin crestate
si, in unele locuri, joase si nisipoaase.
In afara de limitele maritime, Franta are si opt vecini terestri: Luxemburg (N-E), Germania si Elvetia ( E ), Italia
si Monaco ( S-E ),Marea Mediterana, Spania si Andora ( S ), Oceanul Atlantic ( V ). Frantei ii apartine si insula Corsica
din Marea Mediterana.
Relieful Frantei este dezvoltat pe structuri hercinice (unde exista podisuri, munti, josi- care sunt erodati- si
campii) si alpine (Alpii si Pirineii).

Treapta podisurilor si campiilor situata in jumatatea nordica a Frantei - cuprinde, printre altele: Masivul
Central (Massif Central) cu inltimi vulcanice ( Puy de Sancy 1.886 m, Plomb du Cantal 1.858 m, Puy de Dome1.485 m), inconjurat de suprafete mai joase, sub 1.000 m, larg valurite (Marche, Limou-sin) si continuate spre S-E de
culmile Cevennes ( altitudine maxima 1.702 m ce domina valea larga a fluviului Rhone.

Masivul Armonican ( Massif Armonicain) hercinic in partea de N-V ( Bretagne, Normandie).Podisul Ardeni ( Ardennes)
situat in partea de N-E, la granita cu Belgia.
Pe teritoriul Frantei se disting doua mari drepte de relief: unele mai joase, in jumatatea nordica, de podis si
campie si altele mai inalte, montane, mai ales in sud-vest si sud-est.
Relieful este dezvoltat pe structuri hercinice si alpine.Treapta podisurilor si campiilor cuprinde Masivul Central,
Masivul Armorican, Podisul Ardeni, Bazinul parizian si campiile litorale.Treapta muntoasa include Muntii Alpi, Jura si
Pirinei.
Bazinul parizian ( Bassin parisien ) in partea central-nordica, cea mai mare unitate naturala a Frantei, cu relief
tipic de cueste, depresiuni si suprafete structurale in est, cu o zona joasa, drenata de Loire si afluentii sai in sud si
suprafate din creta acoperite de loess si argila in nord.
Bazinul aquitanian ( Bassin aquitain ) in sud-vest, cu podisuri calcaroase in est si nord (Perigord, Quercy,
Charente ) si o campie nisipoasa (Landes de Gascogne) in vest, de-a lungul tarmului golfului Biscaya.
Treapta muntoasa include: Muntii Alpi (altitudinea maxima de 4810 m pe varful Mont Blanc,aflat pe granita cu
Italia), cu vai adanci si relief glaciar tipic ( ghetari, lacuri, creste ascutite,vai), situati in partea de S-E a tarii. Aceasta este
cea mai mare inaltime de pe continentul european, cu exceptia Muntilor Caucaz, de la granita cu Asia.
Muntii Pirinei, semeti si ei , se afla in sud-vestul tarii( cu altitudinea maxima de 3.404 m in Pic dAneto si
3.355 m pe Mont Perdu) formand un fel de zid intre Franta si Spania, au o masivitate accentuata.
Muntii Jura, la granita cu Elvetia, in nordul lacului Geneva, avand pe varful Cret de la Neige altitudinea de 1.723
m.
Muntii Vosgi, situati in estul tarii, au caracter disimetric,mai abrupti spre campia Alsaciei, avand altitudinea
maxima de1.424 m pe Ballon de Guebwiler.
Corsica insula a Marii Mediterane a devenit parte integranta a Frantei in 1.768. Are o suprafata de 8.680 km
si 250.000 locuitori. Situata la 180 km in sud-estul orasului Nisa, Corsica are un relief accidentat, mai inalt in N-V,
unde inaltimea maxima ajunge la 2.710 m pe varful Monte Cinto, iar in partea estica se afla o campie litorala fertila
(Plaine dAleria). Numai aceasta parte, ce reprezinta 2% din suprafata insulei, se cultiva cu maslini, portocali, vita-de-vie,
restul fiind acoperita de paduri. Cel mai mare oras, principal port, este Bastia cu 90.000 locuitori, dar capitala traditionala
se afla pe coasta sud-vestica a insulei in orasul Ajaccio. Corsica este cea mai intinsa insula a Frantei si cea de-a patra
ca intindere din Marea Mediterana. Geografic si cultural este mult mai aproape de Italia decat de Franta. Micul oras
Girolata este situat intr-un golf stramt apartinand vestului insulei.
Clima Frantei este temperata, cu nuante determinate de cele doua fatade maritime (mediteraneana si atlantica)
si de orientarea reliefului. Astfel, clima temperat-oceanica din zona litorala atlantica se caracterizeaza prin veri
racoroase, ierni blande si precipitatii bogate. Spre interiorul tarii, iernile sunt mai friguroase, iar precipitatiile, ce cad mai
ales vara , sunt mai scazute. In sud, Franta se afla sub influenta climatului subtropical circumscris litoralului Marii
Mediterane, cu veri uscate, fierbinti si ierni blande, ploioase. Uneori aici bat mistralul si tramontul, vanturi reci ce pot
compromite culturile de citrice. Nivelul precipitatiilor in zona occidentala este de peste 800 mm, in est numai in unele
locuri atinge 600 mm, iar in munti, unde clima este mai rece, precipitatiile sunt de peste 1.000 mm, care in mare parte
cad iarna sub forma de zapada .
Reteaua hidrografica este densa si orientata spre patru intinderi marine:
- Oceanul Atlantic Loire (1.012 km), Garonne (650 km), Dardogne (472 km )
- Marea Manecii - Seine (776 km) cu afluentii sai Moselle (550 km ) si Marne ( 525 km )
- Marea Mediterana - Rhonul (812 km din care 552 km pe teritoriul Frantei)
- Marea Nordului - Rhinul ( 195 km pe teritoriul Frantei ) si afluentul sau Meuse ( 950 km ).
Pe teritoriul Frantei exista si numeroase lacuri din care cele mai cunoscute sunt: Leman / Geneva la granita cu
Elvetia ( 582 km ), Bourget ( 44 km ), Grandlieu si dAnnecy. Apele Frantei sunt legate intre ele prin canale navigabile
in lungime totala de 4.600 km . In afara apelor enumerate mai sus, mai exista si ape subterane, dintre care cele mai
cunoscute sunt apele arteziene, al caror nume provine de la numele provinciei Artois.
Datorita intinderii sale considerabile, in Franta se intalneste o vegetatie variata. Situate mai ales in muntii Alpi,
Jura si Vosgi, padurile de foioase ( fag, stejar ) si de conifere, ocupa peste un sfert din teritoriul Frantei. In landele
nisipoase din S-V se dezvolta paduri de pin, iar in insula Corsica este este dominant maquisul mediteranean. Fauna este
relativ bogata: pasari (flamingo,egrete, fluierari in Camargue ), ursi ( in Pirinei ), vulturi, marmote, ibex, mufloni (in
Corsica ). In afara faunei autohtone au mai climatizate capra neagra, cerbul sika ( japonez ), muflonul corsican. Acestea

traiesc in libertate, in padurile Frantei, dar si in parcuri si rezervatii naturale cum ar fi : parcul La Vanoise, fondat in 1963,
cu o suprafata de 52.839 ha ; parcul Pyrenees Orientales, fondat in 1967 si avand o suprafata de 46.000 ha si Port Cros
infiintat in 1963 cu 685 ha. In Franta exista 21 rezervatii nationale de vanatoare ( Chambord fondata in 1957 cu 5.450
ha, Burrus fondata in 1964 cu 4.387 ha, Les Bauget, in Savoia, fondata in 1955 cu 4.070 ha), 9 rezervatiicinegetice
de interes national si 25 de rezervatii speciale sau particulare, intre care Camargue in delta Rhone-ului ( f.1928 9.366
ha ) si Les Sept Isles ( f. 1912 cu 82 ha ) si 32 de rezervatii forestiere de stat

.
Franta este divizat din punct de vedere adminisatrativ n 26 de regiuni: 22 se gsesc n cadrul Frantei metropolitane (21
situate n partea continental plus Corsica), iar patru sunt regiuni de peste mri. Aceste 26 de regiuni se subdivid n 100
de departamente fiecare avnd asociat un cod ce ndeplineste o serie de functii administrative, spre exemplu primele
cifre din codul postal, parte a numerelor de nmatriculare, etc. Patru dintre aceste departamente, departamentele de
peste mri, sunt simultan regiuni de peste mri dar sunt parte integrant a Frantai si a Uniunii Europene. Departamentele
se subdivid si ele n 342 de arondismente alctuite din 4.035 de cantoane si 36.682 de comune. Trei comune, Paris,
Lyon si Marsilia sunt subdivizate la rndul lor n arondismente municipale.
Regiunile, departamentele, si comunele sunt cunoscute drept "colectivitti teritoriale" (collectivits territoriales), detinnd
ca atare consiliu si executiv propriu, n timp ce arondisementele si cantoanele sunt doar diviziuni administrative.
Pe lng cele 26 de regiuni si 100 de departamente, Republica Francez este alctuit si din cinci colectivitati de peste
mri, din care Noua Caledonie are un statut special, si trei teritorii speciale nelocuite. Colectivittile si teritoriile de peste
mare sunt prti ale Republicii Franceze, dar nu fac parte din UE. Teritoriile din Pacific continu s foloseasc francul
CFP, al crui valoare este raportat la euro. n contrast, cele patru regiuni si departamente de peste mri, foloseau
francul francez, iar acum folosesc moneda euro.
Franta mai are sub control un numr de insule nelocuite n Oceanul Indian si n Oceanul Pacific: Bassas da India,
Clipperton, Europa, Glorioso, Juan de Nova, Tromelin
Desi are un numar insemnat de locuitori 58 400 000 - , datorita suprafetei intinse, densitatea populatiei nu
este mare, fiind de aproximativ 105 loc/ km. Cele mai mari concentrari de populatie si, implicit, densitati ridicate, se
inregistreaza in regiunea pariziana, in nordul tarii, in Alsacia si pe litoralul mediteranean.

Populatia este formata din francezi in marea majoritate, germani in Alsacia si Lorena, italieni in Corsica si Alpii
Maritimi, basci in Pirinei, bretoni in Bretagne. Se mai intalnesc spanioli, algerieni, portughezi, iugoslavi, marocani, turci,
senegalezi, tunisieni, numarul emigrantilor ridicandu-se la aproximativ 8% din totalul populatiei. Rata natalitatii este de
13,3% , iar cea a mortalitatii de 9% .
Franta este una din cele mai dezvoltate tari ale Europei si ale lumii. Ea are o industrie foarte diversificata, de
inalta tehnologie in special in domeniul aero-nauticii, productiei energiei nucleare ( prodictia de electricitate este
asigurata 75% de catre centrele nucleare ). Foloseste energia mareelor, a soarelui, hidro-centralele din Alpi, Pirinei si
Masivul Central. Industria chimica, a medicamen-telor, a materialului rulant, a otelului, textila, constructii navale,
siderurgica ( Lorena ), metalurgica neferoasa ( aluminiu ), manufactura, parfumuri, porte-lanuri ( vestitele portelanuri de
Sevre ), sticla si cristaluri, imbracaminte (haute couture), bijuterii, sunt numai cateva din ramurile industriale ce au dus
faima Frantei in intreaga lume.
Deasemenea, Franta este o mare putere agricola , ocupand locul I in Europa la cereale ( grau, orz, porumb,
sfecla de zahar si cartofi ) si locul II pe glob la struguri si vinuri ( se cultiva in sud , Champagne, Bourgogne, regiunea
Bordeaux ).
Cresterea animalelor ( bovine, porcine, ovine ) ocupa o pondere de 53% din valoarea productiei agricole, la
care participa in mare masura si pescuitul extrem de dezvoltat in zona litorala a Atlanticului si a Marii Manecii.
Resursele minerale ale Frantei sunt: fier ( Lorena, Masivul Central ), bauxita ( Alpii Francezi, Pirinei ), carbune
superior in Podisul Ardeni, gaz metan. Desi variate, aceste resurse au productii modeste sau in scadere deaceea Franta
apeleaza la importul de materii prime semifabricate.
De-a lungul Frantei intalnim mai multe forme de religie si anume catolicism ( 90% din populatie ),
protestantism, islamism, mozaism.
Capitala Frantei este orasul Paris. Situat in partea central nordica a tarii, pe fluviul Sena, in aval de confluienta
acestuia cu Marna, Parisul are o suprafata de 1450 km si mai este numit si Marele Paris. Fondat pe insula Ile-de-Cite (
in forma de barca ) asezare a tribului celtic al parisilor, apoi dupa cucerirea Galiei de catre Caesar (52 iHr.) oras roman
( Lutetia parisiorum, Parisia ), Parisul devine in 508 capitala regatului franc al lui Clovis. In 987 statutului de capitala
i se adauga si acela de principal centru economic, politic si cultural al Frantei medievale si moderne,istoria Parisului se
identifica cu cea a tarii: revolutiile din 1789, 1830, 1848, Comuna din 1871. Parisul concentreza 50% din activitatea
comerciala si financiara a tarii si peste 25% din industria Frantei, caci aici se produc automobile, avioane, articole
electrotehnice, tractoare,medicamente, parfumuri, confectii, incaltaminte, mobila fina, etc.
Parisul este cel mai mare nod de comunicatii, avand 25 magistrale rutiere si 11 feroviare, 3 aeroporturi
internationale (Orly, Le Bourget, Charles de Gaulle), iar pe Sena se practica un activ trafic de marfuri. Parizienii
folosesc metroul inca din 1900.
Capitala Frantei este si o adevarata metropola a culturii caci aici isi desfasoara activitatea 13 universitati,
College de France( fondat in 1530 ), Academia Franceza ( fondata in 1635 ), asociatii si societati stiintifice si culturale,
48 de mari biblioteci, 45 mari muzee (Louvre, Carnavalet, Musee de lArt Moderne), peste 60 de teatre , Catedrala
Notre-Dame ( sec. 12-13 ), Biserica Saint Eustache, Palatul Elysee (sec. 18 ) Arcul de triumf (1808 ), Dome des Invalides ( sec.1 ) cu mormantul lui Napoleon I, Turnul Eiffel ( 1889 ), Opera (1862- 1874), Centrul culturalGeorge
Pompidou( Beaubourg- 1346 1406 ),bazi-lica Sacre-Coeur. Dupa toata aceasta insiruire ne dam seama cata dreptate
a-vea poetul Eustache Deschamps, autorul celor doua Balade pentru preaslavirea Parisului, cand spunea :
Maretia fara seaman, minunatele ei monumente de arta si arhitectura, palatele si catedralele amintind istoria
zbuciumata, asezarea geografica, au facut din Franta o tara deosebit de cautata de vizitatori, astfel incat turismul are o
contributie insemnata la venitul Frantei, anual aducand la buget miliarde de dolari. Si in plan turistic, Parisul se
situeaza pe primul loc.
Construita in secolele 12 13 in leaganul primitiv al orasului si renovata complet in sec. Al XIX lea, Cathedrale
Notre-Dame, mai pastreza inca ceva din vechiul spirit. Doamna din istoria catedralei a fost o fecioara neagra, simbol
al fertilitatii.
Cladirea este o capodopera a artei gotice. Spirala centrala (82 m este mar-ginita de doua turnuri
patrate.Vizitatorii pot urca sa vada Bourdon-ul, clopotul de alama de 16 tone pe care il tragea cocosatul Quasimodo in
romanul lui Victor Hugo, Notre-Dame de Paris. Intre turnuri se intinde o galerie lunga, iar dedesubtul ei Rozeta, cu un
diametru de 9 m, formand o aureola deasupra sta-tuii Fecioarei Maria. Fereastra se continua in sus, de-a lungul Galeriei
Regilor, cele 28 de statui ale regilor Indiei si Israelului decapitate in timpul revolutiei

Mai pot fi vizionate cele trei porti ale bisericii Notre-Dame : Poarta fecioarei, Poarta judecatii si Poarta Sfintei
Ana. Fiecare este acoperita cu sculpturi complexe relatand scene biblice si din vietile sfintilor.
Preistorie si Antichitate
Prezenta uman pe actualul teritoriu al Frantei dateaz nc de acum 1.800.000 de ani. De-a lungul timpului s-au
dezvoltat o serie de culturi, printre cele mai cunoscute fiind cea de la Lascaux, fiind datat la 15.000 de ani .Hr.
Neoliticul apare cu 7.000 de ani .Hr., iar la nceputul secolului al IX-lea .Hr. n regiune apar galii, un trib de origine
celtic.
Frontierele Frantei moderne se suprapun aproape perfect cu cele ale vechiului teritoriu al Galiei, locuit de ctre gali.
Galia a fost cucerit de ctre romani n secolul I .Hr. aici dezvoltndu-se o cultur galo-roman prosper ce a adus
Frantei un aport important de cultur latin. Crestinismul a prins de asemenea rdcini n secolele al II-lea si al III-lea
d.Hr.
Evul Mediu timpuriu
Un secol mai trziu, frontiera estic a Galiei, de-a lungul Rinului, a fost strpuns de triburi germanice, n principal de
ctre Franci, populatie de la care a derivat vechiul nume de Francia. Denumirea modern, Franta, deriv din denumirea
domeniului feudal al Capetienilor din jurul Parisului. Cea mai mare parte din regiunile care formeaz Franta actual, au
fost aduse sub un conductor unic de ctre Clovis I n anul 507. Ulterior, regatul franc a cunoscut mai multe dezbinri
sub dinastia Merovingian.
Cea de-a doua dinastie franc, a urmat primei n secolul al VIII-lea ntrind considerabil regatul si transformndu-l n timp
ntr-un imperiu a fost Dinastia Carolingian. Dup moartea lui Carol cel Mare, imperiului Franc este divizat n 3 entitti
statale: Francia oriental, Francia occidental si ntre ele efemera Lotharingia. Partea oriental corespunde entittii
statale care a devenit mai trziu Germania, pe cnd cea occidental corespunde Frantei. Din anul 842, prin Jurmintele
de la Strasbourg, dateaz prima atestare a folosirii a dou limbi diferite de o parte si de alta a Rinului (germana si
romana lingua, protofranceza). Acest text este considerat a cuprinde actul fondator al Frantei si al Germaniei.
Descendentii lui Carol cel Mare au condus Franta pn n anul 987, cnd Hugo Capet, Duce de Franta si Conte de Paris,
a fost ales drept rege al Frantei si a fondat o nou dinastie.
Perioada medieval
Descendetii celui din urm, regii capetieni, au consolidat n mod progresiv statul regal francez ncepnd cu finele
secolului al X-lea, fondnd dinastiile Capet, Valois si Bourbon. Capetienii au condus Franta pn n 1792, cnd Revolutia
francez a pus bazele unei republici, ntr-o perioad de schimbri radicale ncepute pe 14 iulie 1789, o dat cu cderea
Bastiliei.
Prestigiul international al Frantei a crescut spre sfrsitul secolului al XII-lea si pe parcursul secolului al XIII-lea, antingnd
un apogeu n perioada cruciadelor, sub regele Ludovic cel Sfnt. n perioada regelui Filip II August, regele Frantei si
ntinde autoritatea pe ntreg teritoriul dintre Pirinei si Canalul Mnecii. Rzboiul de o sut de ani purtat mpotriva dinastiei
Plantagenet (si, ulterior, mpotriva dinastiei Lancaster) ce controlau tronul Angliei, a umbrit imaginea Frantei pe plan
international, conflictul lund sfrsit la finele secolului al XV-lea cu victoria dinastiei Valois, ceea ce a dus la consolidarea
autorittii regale care a devenit incontestabil n secolele urmtoare.
Renasterea si absolutismul
Secolul al XVI-lea este marcat de dominatia Spaniei ce se uneste cu domeniile Dinastiei Habsburgilor, conductori ai
Sfntului Imperiu Romano-German. Aceast nou putere intr n repetate rnduri n conflict cu regii Frantei existnd

succese de o parte si de alta. Rzboaiele Religiilor marcheaz sfrsitul secolului al XVI-lea si totodat sfrsitul dinastiei
Valois.
Abia cu venirea lui Henric al IV-lea si Ludovic al XIII-lea cu ministrul su Richelieu, Franta a reusit s ias din conul su
de umbr (1648 si 1659). Perioada care a urmat a fost cea mai fast din istoria acestei tri. De la regele Ludovic al XIVlea la Napoleon Bonaparte (1659-1815), Franta a dominat scena international pe plan militar, diplomatic si cultural.
Aceast perioad este marcat si de debutul Imperiului Colonial Francez, dar datorit nehotrrii regelui Ludovic al XVlea Franta nu reuseste s si impun suprematia n anumite regiuni ale globului, n detrimentul Imperiului Britanic.
Revolutia si Primul Imperiu
Dificulttile financiare, refuzul reformelor si conditiile de viat precare ale poporului au condus la Revolutia Francez ntre
1789 si 1799. Acest episod naste n primul rnd Declaratia drepturilor omului si ale cetteanului si duce la promovarea
idealurilor de libertate, egalitate si fraternitate. Monarhia absolutist a luat sfrsit fiind nlocuit de una parlamentar la 314 septembrie 1789 care la rndul ei s-a ncheiat la 10 august 1792.
Prima Republic a luat fiint la 21 septembrie 1792, prin editarea Constitutiei anului I avnd la conducere un guvern
revolutionar. La 22 august 1795 Constitutia celui de-al III-lea an a instaurat Directoratul, nlocuit prin Constitutia celui deal VIII-lea an, 13 decembrie 1799 de ctre Consulat. Pe 18 mai 1804, n cel de-al XII-lea an al republicii, a luat fiint
primul Imperiu sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. Acesta, n urma campaniilor sale militare a reusit s controleze
cea mai mare parte din Europa, puterea fiindu-i ns diminuat de rzboaiele purtate cu Marea Britanie, Prusia, Austria si
Rusia. Episodul se ncheie n anul 1815 cu revenirea pe tron a Burbonilor.
Secolul XIX
Revolutia din 1830 ilustrat de Eugne Delacroix n Libertatea conducnd poporul
n ciuda unei tentative de monarhie constitutional odat cu restaurarea monarhiei n 1815, tensiunile acumulate n
timpul domniilor lui Ludovic al XVIII-lea si apoi n timpul lui Carol al X-lea au condus la Revolutia din 1830 n urma creia
Ludovic-Filip I, dintr-o ramur inferioar a familiei Burbonilor, a fost instaurat ca nou monarh si era sustinut de burghezie.
Opozitia din partea suporterilor ramurii principale a familiei Burbonilor, a Bonapartistilor si a republicanilor a dus la
Revolutia francez de la 1848 ce a instaurat un regim prezidential, a doua republic francez.
n data de 2 decembrie 1851, presedintele republicii, Louis-Napolon Bonaparte, nepotul lui Napoleon Bonaparte,
organizeaz o lovitur de stat n urma creia este numit mprat sub titlul de Napoleon al III-lea. n timpul celui de-al
doilea imperiu, Franta cunoaste o dezvoltare industrial puternic, bazat pe o economie liberal. n planul politicii
externe, Franta si asigur sustinearea din partea Regatului Unit n urma Rzboiului Crimeii ce i permite s si alipeasc
regiuni din Piemont (Nisa si Savoia). n ciuda acestui fapt, unele actiuni ale regimului i aduc numerosi opozanti interni si
externi, iar decizia de a se angaja ntr-un rzboi contra Prusiei, n 1870, a dus la cderea Imperiului n urma Btliei de la
Sedan. Pierderea regiunilor Alsacia si Lorena precum si numeroasele indemnitti cerute de ctre nou formatul Imperiu
German au creat un resentiment national puternic.
A treia Republic
Emblematica Afacere Dreyfus n urma cderii Imperiului organizarea statului evolueaz ctre un regim parlamentar
cunoscut sub numele de A Treia Republic Francez. Sub aceasta Franta cucereste un vast Imperiu Colonial n Africa
occidental si ecuatorial (Maroc, Tunisia, Mali, Guineea, Mauritania, Senegal, Coasta de fildes, Madagascar) si n
Indochina.
n urma Primului Rzboi Mondial Franta iese victorioas dar sufer pierderi demografice si economice imense. Criza
economic si politic din anii 1930 faciliteaz capitularea Frantei la nceputul celui de al doilea rzboi mondial n 1940 ce
duce la dizolvarea celei de a treia republici si la instaurarea Regimului de la Vichy, regim fascist aliat al Germaniei

Naziste aflat sub conducerea Generalului Ptain. Regimul este contestat de ctre guvernul Frantei libere din exil la
Londra, sub conducerea generalului Charles de Gaulle, si rezist pn n 1944.
Franta dup al Doilea Rzboi Mondial [modificare]
n urma celui de al Doilea Rzboi Mondial, de la 27 octombrie 1946 intr n vigoare cea de-A Patra Republic Francez
fondat dup principiile celei de a treia republici. Instabilitatea guvernamental datorat regimului puternic parlamentar
cu un numr mare de partide precum si problemele din Imperiul Colonial sub forma rzboaielor din Indochina si din
Algeria au condus la o criz ce a necesitat schimbarea constitutiei. n ciuda aceste instabilitti si a schimbrilor frecvente
de guverne, Franta a manifestat o coeren puternic n ceea ce a nsemnat constructia european, fiind printre principalii
sustintori ai Comunittii Europene a Crbunelui si Otelului si apoi a Tratatului de la Roma ce a pus bazele Pietei
Comune. De asemenea dezvoltarea industriei nucleare a permis Frantei s desfsoare o politic independent n anii
1960.
Constitutia celei de-a Cincea Republici Franceze din 1958, redactat sub influenta lui Charles de Gaulle pune bazele
unui sistem parlamentar ce se va dovedi mai stabil dect precedentul. Ulterior constitutia este modificat si puterile
presedintelui sunt sporite astfel nct republica este considerat ca fiind semi-prezidential. Revoltele din mai 1968 au
avut importante consecinte asupra situatiei social-economice si culturale din Franta. Din anii 1950 reconcilierea si apoi
cooperarea cu Germania i-au permis Frantei s joace un rol important n cadrul constructiei europene, aceasta, n ciuda
respingerii Tratatului Constitutional European n mai 2005, fiind considerat o tar partizan conceptului de o Uniune
European puternic integrat din punct de vedere politic.
Comertul este foarte activ, Franta avand o pondere de peste 5% in comertul mondial.
Exporta: masini si utilaje, utilaje de transport, fona si otel, produse textile, grau, produse petroliere, produse
chimice, metale neferoase, fructe, vin.
Statuia Libertatii a fost initial ridicata in Paris in 1884 ca parte a darului facut de Franta Statelor Unite. Giganta
statuie era pe atunci neterminata si a fost transportata, pe apa, spre New York unde a fost terminata. Generosii parizieni
au construit o versiune de dimensiuni mai mici a statui deja faimoase, care astazi este asezata pe o insula de-a lungul
Senei, langa Turnul Eiffel.