Etica reprezinta teoria sau studiul filozofic al moralei, calitate in care se ocupa de studiul

principiilor, normelor si valorilor morale, de studiul originii, dezvoltarii si justificarii

continutului lor. Se mai numeste si "filosofie morala", alcatuind impreuna filosofia
politica, ceea ce se cheama "filosofie practica". Ea cauta raspuns la intrebarea cum
trebuie sa actioneze individul in raport cu sine insusi, cu semenii sai si cu lumea din jur.
Numele disciplinei vine de la cuvantul grec "ethos" care inseamna "obicei", "caracter",
"comportament".
Etica medicala se ocupa de normele morale si comportamentale ale celor ce ingrijesc si
trateaza bolnavii. Ea defineste obligatiile si sarcinile de serviciu, modul de conduita in
raport cu bolnavul, responsabilitatea fata de reusita actului medical, calitatile psihomorale ale personalului medico-sanitar: cinstea, solicitudinea, spiritul de daruire.
Cel care a utilizat pentru prima data termentul de "deontologie" a fost Jeremy Bentham
(1748-1832), in lucrarea sa "Deontology or science of morality" ("Deontologia sau stiinta
moralei"), aparuta postum in 1834. Bentham opune adjectivul "deontology"- in sensul de
ceea ce trebuie sa fie, ceea ce trebuie respectat, celui de "ontology"- in acceptiunea de
ceea ce exista, ceea ce este.
Termenul de "deontologie" provine din doi termeni grecesti: "deontos"- cea ce se cade,
ceea ce este necesar si "logos" - stiinta. El desemneaza, in sens larg, acele teorii etice care
se ocupa de studiul datoriei morale, al originii, al naturii si formelor acestora, in calitate
de componenta a constiintei morale.
In sens restrans prin deontologie se intelege un ansamblu de norme (datorii, reguli)
morale specifice unei anumite profesiuni (medicina, drept, stiinta).
In domeniul medicinii, la locul de munca, asistenta medicala trebuie sa manifeste un
respect deosebit fata de colegii si. Ea isi va desfasura activitatea cu respect i cu
demnitate fa de colegi i ii va trata indiferent de starea lor socio-economic, ras, sex,
vrst etc.
n condiiile de azi fiecare asistent medical lucreaz ntr-un colectiv, mai mare sau mai
mic, care ndeplinete sarcina de importan statal: ocrotirea sanataii oamenilor.
Realizarea cu succes a acestei sarcini este asigurata de controlul i responsabilitatea
reciproca a intregului colectiv i a fiecarui membru al lui in parte.Dezvoltarea continua a
tiinei i tehnicii medicale, diferentierea si specializarea diferitelor tiputi de asistena
medicala fac sa creasc importana principiului colectiv de acordare a ajutorului medical.
Un chirurg oricit de experimentat, nu poate sa activeze de unul singur fr asistenii
calificai, asistena de chirurgie, fr anesteziolog, fr eforturile personalului medical
ocupat cu ngrijirea bolnavului dup operaie. Importana muncii colective sporeste i
mai mult cu referire la lucrul tiinific deoarece efectuarea cercetrilor complexe i
anevoioase cu forele unui singur om este practic imposibila aceast munc prin esena
sa trebuie s fie colectiv.

Nivelul modern de dezvoltare a medicinei prevede participarea n lucru curativoprofilactic nu numai a medicilor de diferite specialitai i niveluri profesionale, dar i a
diferitelor instituii medicale. Activitatea medical are deci un caracter colectiv. Vom
meniona c n sistemul ocrotirii sntii exista n prezent aproximativ 170 de specialiti
medicale i mai mult de 100 de specialiti ale lucrtorilor cu studii medicale medii.
Munca eficient a colectivului medical e de nenchipuit fr respectarea unuia din
principiile importante ale deontologiei stabilirea relaiilor etice i profesionale
corespunztoare ntre medici, ntre lucratorii medicali cu studii medii i personalul
medical inferior.
Baza activitii sociale a oricrei instituii medicale este reprezentat de colectivul seciei
sau al cabinetului. El se ocup n mod direct cu deservirea medicala a populaiei.
Realizarea acestei sarcini importante depinde nu numai de pregatirea profesionala dar i
de educaia fiecarui colaborator, de gradul de nsuire i de respectarea practic a
normelor etice i regulilor corespunztoare n relaiile profesionale dintre membrii
colectivului medici, personalul medical mediu i inferior. ntr-un colectiv bun se
lucreaz cinstit i contiincios, n el domnesc respectul reciproc, bunavoina. De
succesele i insuccesele fiecarui colectiv de munc n parte depind indicii calitativi ai
activitii ntregii instituii.
Relaiile favorabile n colectivele de medici reprezint uneori cheia succesului n munc a
instituiei medicale. Nenelegerile, certurile i alte fenomene anormale mpiedic
desfurarea activitii eficiente in instituie, influeneaz negativ asupra psihicului
bolnavilor care frecventeaz instituia dat.
Relaiile dintre lucratorii medicali constituie un aspect important al deontologiei medicale
care stipuleaz normele de comportament pentru lucrtorii medicali de toate
categoriile(medici, asistente medicale i infirmiere). Fiecare colectiv medical se
deosebete dup componena social i profesional. In el activeaz brbai i femei de
vrste diferite de la 17-18 ani pn la vrsta pensionar. Dup profesie, acetia sunt
medici, lucrtori medicali cu studii medii, personalul auxiliar. Toate cerinele i
principiile deontologiei medicale , n deosebi cele care se refer la etica relaiilor, sunt
obligatorii pentru toi.
Relaiile in colectiv sunt determinate, n primul rnd, de cunoaterea la perfecie i
ndeplinirea contiincioas a funciilor sale. Aceasta exclude dublarea de ctre lucrtori
medicali diferii a unora i acelorai funcii. Fiecare asisten medical(de salon, din sala
de proceduri i pansamente etc.) trebuie s-i cunoasc bine obligaiile i s le
ndeplineasc corect. Controlul muncii asistenelor este asigurat de asistenta superioar.
Colectivul medical este unit atunci cind se simte o bun colaborare ntre oameni, nzuina
lor comun de a-i depune toate eforturile pentru cauza comun pstrarea sntii
oamenilor.

Relaiile prieteneti dintre membrii colectivului sunt binevenite, dar ele au specificul lor
i nu trebuie confundate cu amiciia. O condiie a activitii cu succes a fiecrui colectiv
medical este aspiraia permanent a tuturor membrilor lui spre a mbunti i a
perfeciona lucrul instituiei proprii. Pentru aceasta se impune ndeplinirea impecabil a
ndatoririlor, /disciplina strict, prestarea serviciilor la un nalt nivel tiinific i practic,
cultivarea unei atmosfere creatoare.
Istoria Medicinei ne ofer numeroase exemple de lucru creator al colectivelor de medici
i asisteni medicali. Tradiiile acumulate se pstreaz pn n prezent, ele servind drept
exemplu pentru tineri. Este i n cazul din timpul rzboiului al II-lea mondial, celor care
i-au riscat viaa n conflictul armat din Transnistria, n Cecenia i alte mprejurri.
Tradiiile formate trebuie apreciate la justa lor valoare i nmulite. Datoria tnrului
specialist care se ncadreaz ntr-un colectiv cu bogate tradiii este s se familiarizeze cu
ele i s le respecte.
ntr-o instituie curativo-profilactic nu exist sarcini i datorii importante, i mai
puin importante. De aceea i atitudinea lucrtorilor de diferite calificri i funcii trebuie
s se construiasc pe baza egalitii totale.
nc de pe bncile studeneti viitorul lucrtor medical trebuie s nvee a preui lucrul
greu i de rspundere al celor din preajma sa: asistente, felceri, infirmiere. O bun
experien sub acest aspect pentru fiecare student este stagierea din timpul verii, mai
nti n calitate de infirmier, iar mai apoi ca lucrtor medical mediu.
Medicii trebuie s aib o atitudine plin de consideraie unul fa de altul, s evite
suprasolicitrile psihice cu care i aa ne confruntm n profesia noastr deloc uoar.
Un exemplu perfect de astfel de atitudine i gsim n literatur cu referire ia profesorul TA
Kuprianov din Sanct-Peterburg Kuprianov s-a mbolnvit grav, era nevoie de o intervenie
chirurgical de urgen. Cnd medicul-ef i s-a adresat cu rugmintea s numeasc el
nsui chirurgul care s-1 opereze Kuprianov a rspuns: "mi dau seama de starea n
care m aflu. O asemenea operaie e ca o pedeaps. Iar eu nu-mi pot pedepsi att de crud
pe nici unul dintre prietenii mei".
Organizarea bun a lucrului i disciplina n colectivul medical ocup un loc important n
formarea unor relaii de lucru normale dintre membrii lui. Conlucrarea dintre medic i
asistent trebuie s fie de aa natur nct tot timpul de lucru al medicului s aparin
bolnavilor, el fiind scutit de funciile nelegate cu deservirea lor, cum ar fi documentaia
medical, dri de seam .a. Acolo unde este strict determinat volumul de lucru al
fiecrui colaborator, iar posibilitatea ndeplinirii lui este asigurat de pregtirea
profesional corespunztoare a cadrelor medicale i prezena mijloacelor materiale
necesare (instrumente medicale, aparate de diagnostic), colectivul va lucra n deplin
armonie. ntr-un astfel de colectiv munca prilejuiete bucurie, este sursa unei dispoziii
mora-etice sntoase i a unor relaii corecte dintre medici, personalul medical mediu i
cel inferior.
Trebuie condamnat practica unor lucrtori medicali cu funcii de rspundere cnd acetia
i permit s critice de fa cu bolnavul tratamentul prescris de medicul curant. In felul
acesta nu numai c este subminat autoritatea lucrtorului medical, dar i referirile
negative pot influena negativ asupra strii psihice a bolnavului. Discutarea greelilor i
lacunelor nu se d publicitii n pres, ca pacienii s nu piard ncrederea n

tratament. n instituiile medicale trebuie ntreinut curenia i ordinea. Se va face

totul pentru formarea condiiilor favorabile pentru tratamentul bolnavilor.
Personalul medical mediu (asistente medicale, felceri, moae, laborani, farmaciti)
constituie cea mai numeroas parte a colectivului oricrei instituii medicale. Relaiile
ntre ei i de asemenea cu medicii determin n cea mai mare parte dispoziia de munc i
climatul moral al colectivului, al instituiei medicale n general.
Respectul reciproc dintre membrii colectivului i loialitatea sunt imposibile fr
ncredere reciproc i sinceritate deplin. Fiecruia dintre noi i se ntmpl s comit n
lucru anumite greeli n colectivele sntoase ne vin n ajutor colegii mai experimentai i
conductorii astfel nct erorile pot fi corectate fr consecine nefaste pentru pacieni.
Dar aceasta e posibil numai cu condiia c greeala a fost descoperit la timp, nu este
ascuns, tinuit.
Dac asistenta de serviciu fr a msura temperatura bolnavului scrie n list o cifr
luat din "pod" sau un ordinator a uitat s execute o investigaie necesar i
comunictn timpul vizitei bolnavilor nite rezultate falsificate, acestea sunt nclcri
brutale ale disciplinei, o sfidare a ncrederii colectivului, a colegilor de lucru, sunt o
minciun. In munca noastr complicat i grea ncrederea n sinceritatea fiecrui coleg are
o mare importan. i orice ncercare de a ascunde greelile i gafele se prezint nu numai
ca o nclcare a ncrederii colegilor dar i, n unele cazuri, aproape ca o infraciune.
Observat la timp greeala, lucrul neterminat poate fi corectat. In acest caz ea devine o
lecie folositoare pentru colectiv. Dar tinuit ea poate avea urmri neprevzute att pentru
bolnav ct i pentru acel care a comis greeala. Niciodat nu trebuie s v temei a
recunoate greelile i lacunele n munc. Nu trebuie de asemenea s va jenai a le observa
n lucrul colegilor de munc. Autocritica i critica binevoitoare, principial este baza vieii
colectivului, o metod efectiv de educare a lui. Intr-un colectiv bun, membrii lui se
controleaz reciproc, nva unul de la altul, ajut unul altuia.
Vorbind despre autocritic i controlul reciproc prietenesc n colective medicale nu
trebuie uitat de un aa fenomen negativ cum este zzania, intrigile. Ele mpiedic lucrul
normal n instituiile sanitaro-profilactice i tiinifice.
n ce mprejurri apar intrigi? Cnd avem printre noi persoane cu un nivel cultural sczut,
brfitori. Totui cauza principal a acestui fenomen este organizarea defectuoas a
muncii, cnd oamenii au prea mult timp liber, nu sunt antrenai n lucrul creator.
Climatul bun n colectiv este asigurat i prin stabilirea unei ordini de rezolvare a
problemelor aprute. Este corect ca infirmiera s se adreseze cu probleme de serviciu
asistentei medicale, iar aceasta - asistentei medicale superioare. Nu se admite ca lucrtorii
medicali de o calificare medie s-1 contacteze pe eful de secie sau conducerea instituiei:
aceast subordonare trebuie respectat cu strictee.
n afar de faptul c subordonarea ntre lucrtori este o condiie a bunei organizri a
muncii, unei discipline nalte, ea reglementeaz relaiile dintre lucrtorii medicali i n
aspect deontologic. n medicin, se impune nu subordonarea formal, bazat doar pe
cerinele disciplinare, ci contactele reciproce bazate pe o apropiere etico-moral dintre
funcionarii de grad superior i cei inferiori, i invers, exprimat prin stim reciproc, tact
i simul tovriei. Respectarea acestor cerine face ca relaiile reciproce n colectivul de
medici s se plaseze pe o treapt profesional superioar, contribuie la faptul ca
umanismul medicilor s devin necesitate de toate zilele a fiecrui individ n parte.
Educaia etico-deontologic a colectivului medical este o sarcin important a
administraiei, a organizaiilor obteti ale instituiei. Climatul favorabil n colectivele

medicale, buna organizare a muncii lui sunt garania succesului care nu nseamn
altceva dect mai multe decizii corecte, mai muli bolnavi consultai, mai muli oameni
sntoiOmul n halat alb a fost i trebuie s rmn simbolul cureniei sufleteti, fidelitii fa
de profesia creia i-a dedicat viata.

Inca din 1948, in cadrul OMS, se recunoaste importanta asistentelor medicale, ca element
esential in realizarea programelor de sanatate, ingrijirea bolnavilor, prevenirea
imbolnavirilor, promovarea si pastrarea sanatatii. De fapt acestea constituie si in ziua de
azi cele patru responsabilitati esentiale ale asistentei medicale si anume: promovarea
sanatatii, prevenirea imbolnavirilor, restaurarea sanatatii si inlaturarea suferintei. Nevoile
privind ingrijirile sunt universale. Respectul fata de viata, de demnitatea umana si fata de
drepturile omului face parte integranta din ingrijirile medicale si nu e influentat de
consideratii precum nationalitatea, religia, culoarea, varsta, sexul, opiniile politice, sau
statutul social. Asistenta medicala acorda ingrijiri pentru sanatatea individului, familiei si
colectivitatii si isi coordoneaza activitatea cu cea a altor persoane ce muncesc in alte
discipline din domeniul sanatatii.
Responsabilitatea primordiala a asistentei medicale consta in a acorda ingrijiri
persoanelor care au nevoie de acestea. In exercitarea profesiei sale asistenta medicala
creaza o ambianta in cadrul careia valorile, obiceiurile, religia, credinta individului sunt
respectate.
Asistenta medicala este reglata prin secretul profesional si analizeaza intotdeauna
indeaproape informatiile detinute despre bolnavi, in ce masura si cui sa le comunice in
mod constient, de buna credinta.
Asistenta medicala isi asuma o responsabilitate personala in acordarea ingrijirilor,
precum si pentru a-si mentine nivelul profesional la zi, printr-un sistem de reinnoire a
cunostintelor si de educatie permanenta. Ea asigura, in orice situatie, mentinerea unui
standard de ingrijire la nivelul cel mai ridicat posibil. Accepta si delega responsabilitati,
evalueaza cu spirit critic propria sa competenta sau a colegilor sai. In activitatea sa
profesionala, asistenta medicala face intotdeauna dovada unei conduite ce ii onoreaza
profesia. Asistenta medicala imparte cu concetatenii sai, responsabilitatea de a lua
initiativa si participa la activitati destinate sa raspunda exigentelor sociale si de sanatate
ale populatiei.

In cadrul relatiei cu colegii sai imparte responsabilitatea de a coopera cu toti cei cu care
lucreaza indeaproape, ia toate masurile pentru a injura individul.
Asistenta medicala contribuie in mod activ la dezvoltarea propriilor cunostiinte privind
profersia sa, iar prin intermediul organizatiei ei profesionale (in cazul nostru CAMR)
participa la progresul in domeniul ingrijirilor medicale, crearea si pastrarea conditiilor de
munca echitabile pe plan economic si social.
Deoarece ingrijirea bolnavilor neouropsihici, mai ales a celor cu agitatie psihomotorie,
presupune o specializare si o pregatire tehnica corespunzatoare asistentele care lucreaza
in aceste sectii au indatoriri speciale si nevoie de calitati morale deosebite. Atentia,
consideratia, talentul, pasiunea, finetea, eleganta, ravna, zelul si solicitudinea sunt tot
atatea calitati pe care asistenta trebuie sa le manifeste de-a lungul tratarii pacientului sau.
Cunostintele teoretice de specialitate, impreuna cu tehnicile de varf folosite, constituie
doar o parte esentiala pentru tehnica tratamentului, insa maniera de efectuare a intregii
game de ingrijiri de catre echipa de ingrijire, constituie o parte foarte sensibila pentru
bolnav.
Aceasta are darul de a diminua mult din aversitatea de care se simte stapanit pacientul in
postura de internat. Toata echipa de ingrijire din care face parte si asistenta medicala
trebuie sa dea dovada de o maniera deosebita de solicitudine cu care sa inconjoare
bolnavul deoarece el in aceasta postura este departe si despartit de cei dragi, se simte
dezorientat si in plus nelinistit de starea sanatatii lui. De aceea rolul asistentei este de a-l
primi ca pe un prieten, ca pe un parinte, cu multa intelegere, cu multa compasiune, dand
dovada de o mare capacitate empatica, uneori punandu-se ea insasi in locul lui
inchipuindu-si care ar fi reactiile ei daca ar fi internata urgent, examinata, investigata,
lasata singura intr-o camera cu unul sau mai multe paturi, cu fete necunoscute in jurul ei.
In primul rand trebuie sa dea dovada de un inalt umanism, sa se poarte cordial, sa fie
accesibila, sa nu fie distanta, rece, pentru ca bolnavul sa se bucure de caldura afectiva,
bunavointa si blandete, pentru ca atunci moralul lui se va ridica si va influenta pozitiv
comunicarea.
Asistenta trebuie sa cunoasca bine pe fiecare din bolnavii care ii sunt incredintati spre
ingrijire, la fel ca si pe cei din familia sa.
Asistenta trebuie sa cunoasca "global" individul, precum si comunitatea in care acesta
traieste. Un criteriu etic de care trebuie sa tinem seama in comportamentul fata de bolnav
este DEMNITATEA PERSOANEI UMANE, promovarea si respectarea valorilor umane,

autonomia, autodeterminarea, respectarea deciziilor, intimitatea, integritatea fizica si

psihica, increderea, adevarul si justitia.
Criteriul etic are ca scop, deci, respectarea si promovarea demnitatii umane si a tuturor
persoanelor implicate, tinand cont de binele comun.
Binele etic poate reprezenta un compromis intre ideal si ceea ce putem face. Astfel
contactul cu bolnavul se face inca de la internare prin examinarea bolnavului, care
cuprinde 4 etape:

observarea bolnavului;
discutia cu bolnavul;
examenul fizic;
tratamentul.

Asistenta va trebui sa se prezinte pacientilor, sa puna accent asupra persoanei sale, sa

impuna respect prin tinuta, prestanta, comportament fara a astepta sa fie tratata cu un
respect de la sine inteles.
Observarea bolnavului este un act spontan si deliberat care apare in mod automat din
momentul in care acesta vine in contact cu noi. Acest lucru nu trebuie sa se transforme in
ceva jenant si ostentativ, ci respectandu-i intimitatea.
Un alt element esential il constituie discutiile cu pacientul si necesitatea de a aduna
suficiente informatii despre el. Aceste discutii trebuie sa fie deschise, sa nu fie prea lungi,
sa fie la obiect, fara a crea impresia de interogatoriu. Un lucru foarte important este sa sti
sa asculti. Dialogul trebuie sa fie confidential, iar bolnavul trebuie lasat sa vorbeasca, sasi povesteasca boala. Trebuie sa gasim calea de comunicare atat verbala cat si nonverbala
prin gesturi, mimica, cu bolnavul. Trebuie sa creem un cadru de confidentialitate,
incredere si intelegere asupra problemelor sale. Pacientul trebuie sa aibe siguranta ca i se
acorda toata atentia si interesul.
Asistenta nu trebui sa aibe prejudecati despre pacient deoarece va ingreuna relatia sa cu
pacientul, lipsindu-l de ajutor.
Examenul fizic trebuie sa fie cat mai putin invaziv; ii explicam bolnavului in ce consta si
necesitatea efectuarii lui cu foarte mult tact, la un nivel la care sa ne facem intelesi.
Asistenta il va ajuta sa invete sa-si acorde din nou ingrijirile zilnice, cu sau fara
supraveghere.

Dar pentru un tratament cat mai eficace, pentru o recuperare cat mai rapida, asistenta
medicala va incerca sa implice si familia in procesul terapeutic pentru a crea un suport
real pentru bolnav.
Brown si Liff au aratat ca se produce o decompensare rapida la cei la care familia nu
prezinta ostilitate si este alaturi de bolnav.
Asistenta va respecta valorile esentiale in ceea ce priveste participarea familiei. Va
discuta intai privat cu familia, va respecta secretul familiei referitor la pacient, va defini
foarte precis ce se va comunica familiei. Va discuta cu onestitate cu familia si o va invata
cum sa rezolve crizele bolnavului, cum sa ceara ajutorul. Vom da relatii despre boala,
fara a o minimaliza, sau exagera. In relatia dintre bolnav si familie asistenta nu va
informa familia de o problema a pacientului decat daca are consimtamantul acestuia.
Relatia pacient-asistenta-familie este cu atat mai eficienta cu cat este mai lunga si
continua. Aceasta continuitate permite pacientului sa se simta in siguranta.
In ceea ce priveste bolnavul ii aducem informatii despre boala, tratament, evolutie,
analize semnificative, dar nu toate informatiile.
Ne asiguram ca pacientul intelege informatia pe care i-o dam, informatie ce trebuie sa fie
dublata, dupa ce s-a terminat, de un consimtamant voluntar.
In situatia de azi, lipsurile financiare, somajul, stresul, pierderea locului de munca, etc.
fac ca tot mai multi oameni sa nu se mai poata adapta si rezista schimbarilor de situatie si
conditiilor de viata, toate acestea ducand la dezechilibre majore. Asistetnta medicala ia
parte la punerea in practica a planului terapeutic conceput de medic, dar in acelasi timp
va cauta ca planurile specifice propriei activitati sa fie in deplin acord cu acestea, asa
incat sa satisfaca pe deplin nevoile pacientului.
In atentia cadrului medical nu boala in sine ar ocupa locul principal, ci omul bolnav si
consecintele care se reflecta asupra starii lui in totalitate, pentru ca formarea unei imagini
despre pacient va fi hotaratoare in conceperea planului de ingrijire. Tulburarile in
functionare se traduc prin imposibilitatea de a se ingriji pe sine.
Prin profesia noastra suntem plasati uneori in situatia in care trebuie sa actionam intr-un
mod in care nu mai exista o granita precisa intre bine si rau, atat ca persoana cat si ca
profesionist. In aceste cazuri pastram secretul si-l impartasim numai daca este necesar.
Putem incheia, deci, amintind ca unei asistente medicale nu trebuie sa-i lipseasca acel
atribut pe care medicina antichitatii il asimileaza celui mai eficient tratament: zambetul.

"Un zambet nu costa nimic, dar ofera mult. El ia numai o clipa, dar amintirea lui dainuie
uneori pentru totdeauna. Un zambet aduce fericirea in casa, bunavointa in munca, este
semnul prieteniei. Un zambet nu poate fi imprumutat, cumparat sau cersit, pentru ca el nu
are valoare pentru nimeni pana cand nu este daruit".
Unii oameni sunt prea obositi ca sa va daruiasca un zambet. Daruiti-le voi unul pentru ca
nimeni nu are mai mare nevoie de un zambet, decat acela care nu-l mai poate darui.

Bibliografie: www.google.md
CODUL DE ETIC (DEONTOLOGIC) CADRU
a lucrtorului medical

Ministerul Sntii al Republicii Moldova

Colegiul de Medicin

Tema:
Relaia etico-deontologic: Asistent medical medic

Elaborat:

Aprobat:

Rocoveanu Ion

Botnariuc Oleg

Cahul 2012