Sunteți pe pagina 1din 11

STATUL ROMAN MODERN:

DE LA PROIECT POLITIC LA REALIZAREA ROMANIEI MARI (sec.XVIII-XX)

Secolul al XVIII-lea si prima jumatate a sec. al XIX-lea au marcat intrarea societatii romanesti intr-o noua faza a evolutiei sale istorice, identificata prin aparitia semnelor modernizarii si afirmarea constiintei necesitatii unitatii politice nationale. A fost o perioada importanta pentru romani, deoarece in aceasta perioada a aparut statul roman, aceasta insemnand realizarea unei aspiratii vechi ale romanilor.

- prezentarea unui proiect politic, din sec. XVIII si XIX Proiectele politice au anticipat faurirea statului roman. Primele proiecte politice sunt plasate in secolul al XVIII-lea, fiind conturate in raport cu realitatile autohtone si dinamica raportului de forte in politica europeana. Afirmarea proiectelor politice a suferit fluctuatii in functie de evoluarile dominatiei otomane si pozitia boierimii. -(introducere proiecte politice) Meritul elaborarii unui proiect politic, care avea ca obiectiv apararea existentei politice a Tarilor Romane, apartine boierimii mari si mijlocii ca principala purtatoare a constiintei istorice. Programul politic nu s-a fixat intr-un act fundamental ci in totalitatea memoriilor si proiectelor de reforma redactate in timpul razboaielor austro-ruse-turce (1711-1812), printre altii de Mihai Cantacuzino, Ienachita Vacarescu si Dimitrie Sturdza. Proiectul politic care a fundamentat modernitatea societatii romanesti si constituirea Romaniei Mari este definitizat insa de revolutia de la 1848. Pregatite de reprezentantii Partidei Nationale, programele politice elaborate in teritoriile romanesti aveau in vedere un tip de guvernare bazata pe principiile suveranitatii poporului, separarii puterilor in stat precum si drepturi si libertati in sens modern. ……….Ex. Unirile si documente programatice

-prezentarea unui fapt istoric prin care s-a format statul modern Conventia de la Paris, mentinea suzeranitatea Portii si garantia colectiva a Marilor Puteri, iar Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei urmau sa aiba fiecare cate un domnitor, un guvern si o adunare legislativa proprie. Se infiintau 2 institutii comune: Comisia Centrala de la Focsani si Inalta Curte de Justitie si Casatie. Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza la5, respectiv 24 ianuarie, 1859, a consfintit nasterea statului national roman modern si prin aceasta deschidea una dintre perioadele cele mai intense si innoiri din istoria moderna a romanilor. Astfel statul s-a consolidat prin reforma agrara, reforma electorala, reforma invatamantului, Codul Civil, Codul Penal, Legi de Organizare a Armatei, a administratiei.

-mentionarea unui fapt istoric pe plan international si o consecinta O perioada deosebit de importanta este procesul de modernitate al statului roman, este inaugurata de Constituttia din 1866 si de aducerea la tron al lui Carol de Hohenzoller Sigmaringen, sustinut de Napoleon al III-lea, regele Prusiei si Otto von Bismarck. Prin constitutia adoptata in timpul domniei lui, s-au realizat o multime de realizari: statul roman a devenit indivizibil si teritoriul inalienabil, afirmarea independentei, introducerea unor principii democratice precum suveranitatea nationala, responsabilitate ministeriala, inamovibilitatea judecatorilor etc., precum si drepturi si libertati cetatenesti. Prin acest act fundamental, adoptata in timpul lui Carol I, Romania realizeaza o adevarata deschidere, facandu-se demersuri importante in directia realizarii Romaniei Mari. Consecinta:Primul Razboi Mondial (1914-1918), a avut pentru Romania, caracterul unui razboi de intregire a neamului. In urma Consiliului de Coroana, de la Sinaia, 3 august, 1914, s-a decis neutralitatea Romaniei. Insa dupa mai multe discutii mentinute, Romania a decis intrarea in razboi nde partea Antantei. S-au semnat 2 conventii, una politica iar alta militara, mentionand interesul Romaniei fata de Transilvania si Bucovina.

-mentionarea unei cauze a infaptuirii Romaniei Mari si o consecinta Cauze: Dorinta romanilor de intregire intr-un singur stat national, unitar, sub numele de Romania s-a resimtit inca din cele mai vechi perioade, progtamul unionist fiind adoptat si in rezolutiile Adunarilor Ad-Hoc, adunari care exprimau vointa romanilor in privinta unirii. Consecinta: De la 137.000 kn2, cat avusese inainte de razboi, Romania a ajuns la 295.049 km2, adica printre tarile mijlocii ale Europei, iar populatia a crescut si ea.

-formularea unui punct de vedere cu privire la fomarea statului roman si sustinerea printr-un argument istoric La sf. sec al XVIII-lea si pe parcursul sec. al XIX-lea, spatiul romanesc a cunoscut o perioada de accelerata modernizare, unirea Moldovei cu Muntenia la 1859, iesirea de sub suzeranitate otomana la 1877, iesirea de sub stapanire straina a Dobrogei, 1878, Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Banatului, 1918, constituirea Statului National Unitar. Modernizarea societatii romanesti a fost un proces ireversibil, evidentiat prin reforme de natura politica, economica si sociala. Scurta parcurgere a momentelor ce au marcat formare statului roman conduce la concluzia ca acesta a fost rezulatul unor actiuni concertate, a fost proiectul intregii natiuni romane si aceasta este

dovedita de succesele obtinute in momentele de afirmare de la sfarsitul sec. al XIX-lea, si inceputul sec. al XX-lea.

STATUL ROMAN MODERN: PROIECTE POLITICE

Proiectele politice au anticipat faurirea statului roman. Primele proiecte politice sunt plasate in secolul al XVIII-lea, fiind conturate in raport cu realitatile autohtone si dinamica raportului de forte in politica europeana. Momentele de varf le constituie anii 1768-1774, cand s-a internationalizat problema orientala, si anii 1821-1831, cand s-a simtit o modificare in raportul fortelor. Prevederile vizau reorganizarea administratiei si refacerea potentialului distrus al tarii si noile reforme de guvernamant. Odata cu conturarea problemei orientale, Tarile Romane au devenit teatru de razboi, suportand pierderi teritoriale ca Banatul si Oltenia in favoarea Imperiului Habsburgic, in anul 1718, si pierderea Bucovinei sau a Basarabiei in favoarea Rusiei, in anul 1812. Toate acestea au fost produse pe fondul razboaielor ruso-austro-turce, astfel a crescut interesul marilor puteri pentru Tarile Romanesti. Prima etapa, in sec. XVIII, o constituia reformismul domnesc si imperial. Pe timpul lui Constantin Mavrocordat, apar trei reforme, reforma sociala, fiscala si cea administrativa, cu dorinta de a crea o monarhie moderata prin puteri intermediare. Reformismul boieresc are la fel trei proiecte sau memorii, unul din 1769, un proiect propus de partida nationala, altul din 1772 care formula idea unirii Tarii Romanesti cu Moldova sub granita Rusiei, a Austriei si a Prusiei. Ce-a de a treia etapa a fost miscarea de eliberare nationala prin documentele, Supplex Libellus, 1744, si Supplex Libellus Valachorum, 1791 si in ultimul rand Scoala Ardeleana. In sec. XX , se plaseaza aparitia si afirmarea societatilor secrete, cu trei proiecte: proiectul lui Dumitrache Sturza, proiectul lui Iordache Rosetti Roznoveanu precum si Miscarea revolutionara condusa de Tudor Vladimirescu, in anul 1821. Cauzele aparitiilor acestor proiecte au fost nevoia de reformarea a societatii pe baze capitaliste si existenta regimului fanariot. Programe in acest sens au fost Proclamatia de la Pades si Cererile norodului romanesc, un program politic cu caracter constitutional. Intre anii 1821-1822 au fost redactate 75 de memorii si proiecte de reforma inaintea Imperiului Otoman, Habsburgic si Tarist, in jurul ideii domnului pamantean si a recunoasterii dreputurilor nationale. Regulamentele Organice au fost scrise intre anii 1831-1832 si consfintesc principiul separarii puterilor in stat: Domn, Adunare Obsteasca si Sfat administrativ. Ele marcheaza actul de nastere al parlamentarismului

romanesc(ideea de alegeri pe baza de sufragiu), ideea de limitare a puterii regelui.

-cauzele izbugnirii revolutiei -prezentarea revolutiilor -importanta revolutiilor

1848: -PROIECTUL POLITIC PASOPTIST

Revolutia de la 1848-1849 a fost una dintre cele mai importante revolutii din istoria moderna a romanilor. Izbugnirea revolutiei general europene de la 1848, reprezinta continuarea ideilor revolutionare de la 1789. Dar revoltutia general europeana nu a fost decat contextul favorabil izbugnirii revolutiei romane, ea fiind generata de cauze proprii: criza societatii feudale adica nevoia transformarilor de tip capitalist, problemele nationale care insemnau stapanirea otomana si protectoratul rus in Tara Romaneasca, stapanirea habsburgica in Transilvnia si lipsa drepturilor nationale ale romanilor din Transilvania. Mai existau de asemenea grave probleme economice si sociale, problema taraneasca. Rolul conducator al revolutiei l-a jucat boierimea mica, intelectualitatea. S-a actionat pe doua planuri: planul traditional, taranesc, prin cererea satisfacerea revendicarilor taranilor si in plan burgez, liberal- democrat prin dorinta de reforme burgheze.

MOLDOVA

Revolutia a izbugnit la 27 martie 1848, la Iasi, hotelul Petersburg. Documentul programatic „Petitiunea Proclamatiune” privea reorganizarea administrativă şi politică internă, urmărea înlocuirea regimului feudal cu cel burghez. „Petiţiunea Proclamaţiunea” a fost înfrântă din cauza respingerii de către M. Sturdza, care a luat măsuri pentru arestarea liderilor acestei mişcări. O altă petiţie în Moldova a fost cea stabilită la 12 mai 1848 de către liderii refugiaţi în Transilvania la Braşov după ordinul lui M. Sturdza, stabilindu-se „Principiile noastre pentru reformarea patriei”. Mihail Kogălniceanu tipăreşte programul la Cernăuţi: „Dorinţele partidei naţionale din Moldova”, format din 36 puncte care urmărea autonomia Moldovei faţă de Otomani, egalitate politică şi civilă a cetăţenilor. Se deosebea radical de petiţia din martie, fiind împotriva Regulamentului organic şi a protectoratului ţarist.

TARA ROMANEASCA

În Tara Româneasca, spre deosebire de Moldova, revoluţia s-a bucurat de mai mult succes. Au fost atraşi de partea revoluţiei numeroşi intelectuali din acea vreme, la fel şi o parte a administraţiei şi armatei. Petiţiunea din Tara Românească a fost semnată la 9 iunie 1848: ”Proclamaţia de la Izlaz”, însă această petiţie nu a avut succes din cauza nemulţumirii guvernului ţarist, astfel având loc o intervenţie turcească în Ţara Românească, iar Bucureşti-ul nu a putut rezista atacurilor din 13-15 septembrie.

TRANSILVANIA

În Transilvania revoluţia românească a avut un caracter preponderant naţional. La data de 3-5 mai 1848, pe o câmpie întinsă de la Blaj, a avut loc adunarea “Câmpia libertă t ii” (participând în jur de 40.000 de oameni). Petiţia prezenta cerinţe de ordin social, economic şi politic, manifestându-se dorinţa maselor de oameni de a se uni cu Moldova şi Ţara Româneasca. Efectul petiţiei a fost stopat de bătălia dintre maghiari şi ruşi de la 13 august de lângă satul Siria, care s-a sfârşit cu victorie contra revoluţiei. Dominaţia absolutismului habsburgic s-a instaurat din nou în Transilvania.

Revoluţiile de la 1848 au deschis drum larg marilor mutaţii în sensul adâncirii procesului de modernizare şi de renaştere naţională în Principate, a impulsionat lupta de eliberare nationala, probandu-se capacitatea românilor de a-şi croi drumul în istorie, pe baza propriilor lor forţe. Revoluţia a individualizat căile modernizării societăţii şi a statului, a imprimat un caracter politic ideii şi sentimentului naţional sub forma principiului de naţionalitate, a fundamentat doctrina care îmbina principiile liberale cu ideea naţională şi idealurile democraţiei sociale. Ea a definit imperativul modernizării în matricea statului naţional şi independent. Deceniile care au urmat au concretizat strategia unirii propusă de revoluţia paşoptistă.

1859- PROIECTUL UNIRII PRINCIPATELOR

Dupa anul 1848, ideea Unirii a devenit un obiectiv central. În procesul de formarea statului român modern, cercetarea istorică românească a subliniat interferenţa mai multor factori: in anul 1849, Conventia de la Balta Liman, care prin prevederile ei, limita autonomia principatelor: prevedea reintroducerea Regulamentelor Organice, accentuarea tutelei politice a Imperiului Otoman si a Rusiei, domn ales pe 7 ani de putere suzerana si dizolvarea Adunarilor Obstesti.

Redeschiderea Problemei Orientale, CONTEXTUL politico-strategic creat în urma înfrângerii Rusiei în Războiul Crimeii (1853 -1856) a adus un nou raport de forţe în Europa. Statutul Ţării Româneşti şi al Moldovei a devenit o problemă de echilibru european. După Congresul de la Paris (1856), care prin hotărârile sale a creat contextul internaţional favorabil unirii Principatelor, centrul de greutate al luptei pentru realizarea unirii s-a deplasat în Principate, situaţie stimulată de prevederile favorabile ale tratatului de la Paris: inlaturarea protectoratului rus, revizuirea Regulamentelor Organice, revenirea la Moldova a sudului Basarabiei, reinfiintarea armatei nationale. Propunerea unirii a fost facuta de reprezentantul Frantei, contele Walewski. Statele prounioniste au fost Franta, Sardinia, Prusia, Rusia iar statele antiunioniste erau Austria, Anglia, Turcia. Astfel, in anul 1857 s-a hotarat convocarea Adunărilor Ad-Hoc, adunari care trebuiau să exprime voinţa românilor în problema unirii.

(Adunarile au întărit considerabil mişcarea unionistă şi au formulat o soluţie românească în chestiunea unirii, conformă interesului naţional.)

Rezolutiile acestor adunari erau: unirea intr-un singur stat cu numele de Romania, print strain, neutralitatea si inviolabilitatea teritoriului statului, Adunare legislativa si guvern sub garantia celor 7 Mari Puteri.

În decembrie 1857 cele două Adunări au fost dizolvate. Cererile lor au fost înaintate reprezentanţilor puterilor garante întrunite la Paris în 1858. Rezultatele dezbaterilor au fost incluse într-o Convenţie, Conventia de la Paris, care cuprindea statutul internaţional şi principiile de organizare internă a Principatelor: mentinerea suzeranitatii otomane, garantia colectiva a celor 7 Mari Puteri, unirea sub numele de Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti, organizarea interna dupa principiul separarii puterilor in

stat: executiva, domn si guvern, legislativa, domn si adunare legislativa, si judecatoreasca, Inalta Curte de Justitie si Casatie. Conventia a jucat rol de constitutie sia stabilit un nou statut politico- juridic al principatelor. Dubla alegere a lui Cuza a fost expresia tacticii faptului implinit iar dubla alegere al acestuia a insemnat unirea deplina.

DOMNIA LUI ALEXABDRU IOAN CUZA

Alexandru I. Cuza a fost ales domnitor al Moldovei şi Ţării Române ș ti in zilele 5-24 Ianuarie prin dubla alegere punând Europa in faţa faptului împlinit. Turcia se opunea dublei alegeri pentru că ar fi fost un pas spre unirea deplină şi-apoi spre independenţă. S-a organizat in 26 martie 1859 o conferin ț ă la Paris unde s-a recunoscut dubla alegere, iar in decembrie 1861, s-a recunoscut unirea deplina, doar pe timpul domniei lui Cuza.

Marile reforme.

Guvernul Barbu Catargiu (ianuarie - iunie 1862).

Primul guvern unic al Principatelor, format la 22 ianuarie 1862, a fost condus de Barbu Catargiu. Era un guvern conservator, care reflecta structura Adunarii unice. In primavara anului 1862, un proiect de lege rurala, care reflecta viziunea de rezolvare a problemei agrare, insa Alexandru Ioan Cuza a refuzat sa-l sanctioneze.

Guvernul Mihail Kogalniceanu (octombrie 1863 - ianuarie 1865). Considerat cel mai important guvern din timpul domniei lui Cuza pentru activitatea sa reformatoare, acest cabinet a fost instalat la 11 octombrie 1863. In decembrie 1863 a fost adoptata legea secularizarii averilor manastiresti, transferandu-se astfel intinse suprafete agricole in proprietatea statului. Trecerea sub controlul statului a averilor manastiresti, inclusiv ale manastirilor inchinate, a intarit autonomia tarii. Legea secularizarii averilor manastiresti a asigurat un fond funciar insemnat, care va fi folosit apoi pentru aplicarea Legii agrare din 14 august 1864. Elaborata de Consiliul de Stat si imbunatatita de guvern, Legea rurala a fost promulgata de domnitor la 14 august 1864. Aceasta prevedea emanciparea clacasilor prin despagubire, improprietarirea in functie de forta de munca, platirea unei rascumparari pentru pamantul primit precum si neinstrainarea pamantului timp de 30 de ani.

In urma acestei legi, au fost impropriatrite 460.000 de familii, a contribuit la dezvoltarea agriculturii, a usurat situatia taranilor si a avut efecte politice.

Desi Cuza a reusit sa puna in aplicare ambitiosul sau program legislativ si de organizare a unor institutii moderne, pozitia i-a fost subminata de activitatea "monstruoasei coalitii", grupare eterogena formata din liberalii radicali si consevatori. Cuza a semnat actele de abdicare si a plecat in strainatate, unde a murit in mai 1873. Domnia lui Al. I. Cuza a fost o etapa decisiva in modernizarea statului roman: a insemnat, in primul rand, punerea in aplicare a programului de la 1848. Politica reformatoare si intarirea statului roman a reprezentat o premisa importanta in dobandirea independentei. La abdicarea lui Cuza (11 februarie 1866), Romania moderna era, in esenta, edificata.

1866-PROIECTUL MONARHIEI CONSTITUTIONALE

Interventia Marilor Puteri ostile unirii si framantarea politicii interne, au pus unirea in pericol. Astfel, reapare ideea printului strain. Cum prima propunere, adresata lui Filip de Flandra, a fost refuzata, la tronul Romaniei ajunge Carol de Hohenzoller Sigmaringen, sustinut de Napoleon al III-lea, regele Prusiei si Otto von Bismarck. La 10 mai 1866, este instaurat Carol ca domn constitutional si este adoptata Constitutia din 1866. (tema constitutiilor)

1877-1878- PROIECTUL INDEPENDENTEI DE STAT

(TEMA RELATII INTERNATIONALE)

PROIECTUL PARTIDELOR POLITICE

Liberalismul

Conservatorismul:

Idei:

-interventia statului pentru armonia sociala

-sustinea monarhia, rolul taranimii -transformarile trebuiau sa fie gradate :politica „pasilor marunti” Lideri Partidul Conservator: Lascar Catargiu, Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman, Gh. Grigore Cantacuzino;

PROIECTUL MODERNIZARII INSTITUTIILOR STATULUI

1. Monarhia

2. Parlamentul

3. Guvernul

4. Justitia

5. Armata

6. Biserica

1. Domnia lui Carol I (1866-1914), a avut drept consecinta consacrarea

internationala a monarhiei constitutionale din Romania. Perioada 1866-1887, s-a caracterizat prin consolidarea institutiilor statului, castiigarea independentei, consolidarea monarhiei, Romania-regat. Urmatoarea perioada, adica 1881-1914, a fost o etapa a modernitatii statului, a stabilitatii politice (rotativa guvernamentala).

2. Inceputul regimului parlamentar l-au constituit Regulamentele

Organice, insa cea care a pus bazele sistemului parlamentar modern a fost Constitutia din 1866.

3. Primul guvern se infiinteaza la data 22 ianuarie, 1862 iar in anul 1866 Constitutia punea bazele guvernului modern.

4. Regulamentele Organice insituiau primele instante juridiciare

moderne. Dupa 1859 apare Codul Civil, Penal, de procedura criminala, Condica de comert.

5. Dupa anul 1864, are loc procesul de modernizare al armatei.

6. Biserica ortodoxa a sustinut efortul pastrarii identitatii nationale si

spirituale ale romanilor. Legea clerului mirean si a seminarilor, introducea salarizarea preotilor.

1918- PROIECTUL FAURIRII ROMANIEI MARI

Realizarea Romaniei Mari a avut loc in 1918, prin Marea Unire ce a alipit statului roman Basarabia, Bucovina si Transilvania. A fost favorizata de un context extern:lansarea a doua principii, cel al autodeterminarii si al nationalitatilor precum si de un context intern, anii 1878-1914, o perioada de profunde transformari sociale, economice si politice, care au dus la modernizarea Romaniei. In anul 1881 Romania devine regat iar intre anii 1916-1918, Romania participa la Primul Razboi Mondial. La sfarsitul razboiului a fost in tabara invingatoare, putand astfel beneficia de prabusirea amrilor imperii generate de acest razboi. In procesul de unificare al provinciilor romanesti, au fost parcurse 3 etape: autonomia, independenta si unirea.

Basarabia

a) Autonomia

In fruntea miscarii pentru autonomie, s-a aflat Partidul National Moldovenesc, creat pe in 1917 si avandu-l in frunte pe Vasile Stroescu. In

octombrie 1917 se proclama autonomia Basarabiei si se constituie Sfatul Tarii in frunte cu Ion Neculet.

b) Independenta Situatia este grava, dezordinea provocata de armata bolsevica astfel,

romanii cer ajutor Romaniei. In ianuarie 1918, armata romana intervine pentru restabilirea oridinii iar in 24 ianuarie 1918, are loc Proclamarea Independentei de catre Sfatul Tarii.

c) Unirea La 27 marie 1918, Sfatul Tarii decide unirea.

Bucovina

a) Autonomia

Situatia era mai complicata deoarece asupra Bucovinei emitea pretentii de anexare Uncraina, in timp ce nordul Bucovinei era in pericol de a fi alipit Galitiei. In octombrie 1918, se constituie Consiuliul National Roman Central, care exprima in 9 octombrie, dorinta de separare si dreptul de a invoca principiul autodeterminarii.

b) Independenta Situatia Bucovinei s-a complicat in aceasta perioada. Adunarea

Ucraineana, actiona pentru incorporarea nordului Bucovinei. La 12 noiembrie 1918, Consiliul National stabileste institutiile Bucovinei.

c) Unirea La 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei hotareste

unirea Bucovinei cu Romania.

Transilvania

a) Autonomia

In Transilvania, miscarea pentru autodeterminare si unire a avut un caracter de masa. In toamna anului 1918, isi reiau activitatea partidele politice PNR, PSD. La 29 septembrie 1918 se elaboreaza „Declaratia de la

Oradea” care prevedea: libertatea natiunii, separarea de Ungaria, afirmarea principiului autodeterminarii, suveranitatii natiunii.

b) Independenta Imperiul austro-ungar lanseaza apelul „Catre popoarele mele

credincioase”, fiind o incercare de a salva integritatea imperiului, dar in final, rezultatand un esec. Putin mai tarziu, se formeaza consilii in plan local si garzi nationale. In 13-14 noiembrie, Tratativele de la Arad, esuaza, partea maghiara oferind doar autonomie.

c) Unirea

Se dezvolta o puternica miscare unionista, mai ales prin activitatea de presa. La Adunarea Nationala de la Alba-Iulia, au participat peste 100.000 de oameni si 1.228 delegati alesi. Adunarea, deschisa de Gheorghe Pop de Basesti, a adoptat in unanimitate declaratia solemna, alegandu-se 2 organe de conducere: Marele Stat National si Consiliul Dirigent.

Consfintirea unirii s-a realizat prin Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920) in urma tratelor:

Tratatul de la Saint-Germain cu Austria-recunostea unirea Bucovinei, 10 sepembrie 1919

Tratatul de la Trianon cu Ungaria-recunostea unirea Transilvaniei,

4 iunie 1920

Tratatul de la Versailles cu Anglia, Franta, Italia, Japonia- recunostea unirea Basarabiei, 28 octombrie 1920